1.

Etica – este știința fiosofică ce are ca obiect de studiu morala Asemanarea: Și normele morale si normele juridice reglementează
cauna dintre cele mai importante laturi a spiritualității umane cei studiază
esența, natra și structura.
Morala – obiect de studio a eticii, ce reprezintă totaliatea
accepțiunilor intriseci, subiective față de realitatea obiectivă din societate,
aprecierea personal
Moralitatea – este exprimarea acțiunilor umane propriu-zise.
2. Dimensiunea morală a pesonalității și societății
Morală este o facultate pur omenească este trăsătură sufletului
uman, morală reprezintă câștigul rațiunii asupra pasiunilor.
In cadrul societății morală se bazează:
 Principiile negării universității moralei fiecărei comunități
umane (limba etnie religie așezare fizici geografică) si in diferite etape a
evoluția acesteia îi sunt specifice anumite norme.
 Principiul negării autonomiei personale morală nu poate fi
impusă unei comunități de către un individ
 Empatiei ce se bazează pe regulă de aur a moralității, La
evrei: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
3. Particularitățiile funcționării morale în societate
In cadrul societății morală nu este într-o formă statică ci una
dinamică, nu este o stare ci este un vector.
In cadrul societății normele morale interacționează cu normele
juridice. Si normele morale si normele juridice au ca scop
reglementarea condiției umane.
o gama larga de relații umame.
Deosebirea: Normă juridică reglementează cele mai importante
pentru societate relații umane. Normele morale fac accent pe relații
personale, viața intimă.
Normele juridice reglementează prin intermediul actului juridic,
iar normele morale prin opinie publică, tradiție o comunitate o
localitate, popor. și obiceiuri un grup.
În cazul încălcării normelor juridice răspunderea este asigurată de
către organele special abilitate în acest sens. În cazul încălcării normelor
morale pedeapsa vine prin mustrare de conștiință, opinia publică.
4. Funcțiile etici
a) Normativă- de reglementare
b) Educativă - cunoșterea binelui
c) Persuasivă - de convingere
5. Paradoxurile evaluării moralei și a comportaenntului
moral
Paradoxul conduitei morale – vad și știu ce este bine, dar
săvârșesc răul.
Paradoxul evaluării comportamentului moral.
6. Noțiuni fundamentale ale eticii și experienței morale
Deontologia - reprezintă un ansamblu de reguli comportamentale
după care se ghidează o organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte
aacesteia, instanţa de elaborare şi aplicare a acestor reguli fiind organi-
 zaţiile profesionale. (studiul normelor și obligațiilor specifice unei activități 3. Act de prevenție
profesionale) 4. Educația în închisori
Etica – este știința fiosofică ce are ca obiect de studiu morala cauna 5. Este o formă de respect pentru viața umană
dintre cele mai importante laturi a spiritualității umane cei studiază esența, 10. Argumente etice și juridice înmpotriva condamnării la moarte
natra și structura. Argument contra
Morala – obiect de studio a eticii, ce reprezintă totaliatea 1. Argumentul religios
accepțiunilor intriseci, subiective față de realitatea obiectivă din societate, 2. Riscurile condamnării unei personae nevinovate
aprecierea personal 3. Nu se aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale
Moralitatea - este un ideal în sensul normativ al termenului ideal, 4. Presiunea de pe umerii judecătorilor
exprimând ceea ce ar trebui să facem sau ceea ce nu ar trebui să facemdacă Pedeapsa cu moartea este prima pedeapsă pe care a cunoscut-o omenirea.
am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi. Poate din acest motiv este considerată a fi învechită, barbară şi neconformă
7. Noțiunea violenței cu vremurile moderne în care trăim.
Violenţa - are loc atunci când cuvintele sau faptele unei persoane 11. Pro și contra eutonasie
sperie, provoacă durere şi suferinţă altei persoane. Pro eutonasie
 Este o modalitate de a opri suferinta extrema
8. Violența și statul  Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti.
În Republica Moldova există legi care protejează copiii de violenţă.  Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala
Printre acestea sunt: de viata
1. Legea privind drepturile copilului şi  Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate.
2. Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie  S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili 
9. Argumente etice și juridice în favoarea condamnării la
Contra eutonasiei
moarte
 Sacralitatea vietii.
Argumente pro
 Diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente.
1. Argumentul economic
 Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave 
2. Argument psihologic
  Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele 5. corectitudinea, sa mențină ordinea si disciplina solenitatea ședinței,
apropiate care raman in viata comportament official, sobru, politicos, precuție, responsabilitate,
12. Particularitatile deontologice profesionale ale vestimentație corespunztoare, va evita aroganța
lucratorului organelor de drept !!!!!!! 6. colegialitatea, respect și buna - credință
13. Cultura și calitatile morale ale juristului 7. confidențialitatea și transparența, nu va face comentarii publice,
1. Comunicare eficientă ce vor servi de asemenea, ca o sursă de informare pentru judecători și
2. Să fie hotărît justițiabili
3. Capacitate de analiză 16. Codul de etică a procurorului
4. Abilități de cercetare Procurorul trebuie să se bucure de o reputaţie ireproșabilă şi să
5. Interacțiunea cu oamenii respecte cele mai înalte standarde de etică şi conduită potrivit
6. Perseverență următoarelor principii:
7. Creativitate 1) Legalităţii - să respecte legislația, acționeze mod onest, echitabil, sa
14. Eticheta în activitatea lucratorului organului de drept respecte dr și interesele legitime
De fapt, regulile de etichetă sunt foarte simple. Acestea reprezintă cultura 2) Independenţei – impartial, onest, ireproșabil, moral și maxim corectitudine
vorbirii, politețea, un aspect fizic plăcut și capacitatea de a-ți stăpâni 3) Integrităţii – să nu admită corupția, să nu facă promisiuni
emoțiile. Toate acestea sunt caracteristice pentru bărbați și femei. 4) Imparţialităţii – să trateze pe toți la fel fără discriminare
15. Codul de etica a judecatorului 5) Profesionalismului – competență profesională, perfecționarea abilităților,
Principiile de etică și conduită profesională pentru judecători sunt: vestimenație adecvată
1. independența, se supune numai legii, nu pot fi admise imixiuni 6) Colegialităţii – să facă schimb de experiență, respect, politețe, să evite
2. imparțialitatea, nu poate fi influențat de nimeni conflicte
3. integritatea, nu va admite corupția, nu va cere, accepta primi cadouri, 7) Confidenţialităţii – să nu divulge, comenteze, să nu folosească informații
favoruri, nu va folosi ststutul sau pentru interesul personal confidențiale în interes personal
4. profesionalismul, tratarea nondiscriminatoru a omului, sa se abșină de la 8) Corectitudinii – precauție, responsabilitate, comportament onorabil, demn.
comportament urât care ar prejudicial sistemul judecătoresc, va pastra
secretul professional.
 17. Codul de etica a polițistului
a) legalitatea - presupune că, în toate acţiunile lor, angajaţii poliţiei
sînt obligaţi să respecte cu stricteţe legea, drepturile, libertăţile
constituţionale şi fundamentale ale persoanei
b) egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea - tratamente
egale tuturor persoanelor,
c) transparenţa – deschis fată de societate în limita posibilului;
d) capacitatea şi datoria de exprimare - analizarea şi exprimarea
punctului de vedere, potrivit pregătirii şi experienţei sale, pentru
îmbunătăţirea calităţii şi eficacităţii serviciului poliţienesc;
e) disponibilitatea – intervine în orice situaţie, rezolva problemele
celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi
f) prioritatea interesului public - presupune că pentru îndeplinirea
atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în
folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a
cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
h) confidenţialitatea - determină obligaţia poliţistului de a garanta
securitatea datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea atribuţiilor
prevăzute de lege;
i) respectul - se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o
acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi
libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi
deontologice;
j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament
conform normelor etice acceptate şi practicate în societate;
k) independenţa operaţională - constă în îndeplinirea atribuţiilor şi
misiunilor potrivit competenţelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl
ocupă în cadrul poliţiei, fără amestecul nemotivat al altor poliţişti, persoane
sau autorităţi;
18. Codul de etică avocaților
1. Independența - nu trebuie sa fie influențat de nimeni, nu se admite
imixiuni
2. Încrederea și integritatea morală – relațiile dintre avocet si client bazat pe
onestitate, echitate, corectitudine, sinceritate, confidențialiate.
3. Confidențialitatea este interzis divulgarea informative aflate in procesul de
reprezentare a clientului
4. Competența - competent professional, cursuri de perfecționare, daca
persoana nu este competentă poate refuza pe clientul său
5. Incompatibilități – excepție arbitru, mediator, funcție didactică, științifică
6. Publicitatea personală – veridică, clară, nu poate fi la domiciliul
avocatului, în incinta procuraturii, judecătoriilor.
19. Legea integrității instituționale
Procedura de evaluare a integrității instituțiilor. Aceasta se poate face
la cererea:
1. CNA, excepție SIS
2. Serviciul de informații și securitate în privința angajaților
CNA
3. Subdiviziunea securității Interne SIS, pentru angajații
serviciului de informații și securitate
 II. Etapele evaluării integrității instituționale
VI. Integritatea testărilor
1. Identificarea riscurilor de corupție
2. Testarea integrității profesionale a agenților publici este o etapă facultative 1. Testarea obligatorii la poligraf
3. Descrierea riscurilor plus analiza factorilor care le generează 2. Testare psihologică
4. Emiterea recomandărilor de îmbunătățire a climatului de Integritate 3. Testare trimestrială.
instituțională Adică niște cerințe minime.
Decizia cu privire la testarea unei integrității instituționale se i-a de către
III. Factorii de risc: consiliul național anticorupție sau Serviciul de informații și securitate și
această decizie trebuie să fie autorizată de către instanța de judecată
1. Intern - factori organizationali competentă. Decizia va conține motivele riscurile și obiectivele testării.
2. Externe - factor ce vin în afara controlului entității publice
3. Operaționali - care apar în procesul de lucru VII. Planul:
4. Individuali - care îl pot motiva pe agent de a comite acte de
Aceasta este emesă de un testor, este aprobat de coordonatorul activității de
corupție.
testare a integrității în baza deciziei motivate Plus autorizate de instanță de
IV. Politici Anticorupție naționale și sectoriale: judecată.
1. Angajarea și promovarea în baza de merit și Integritate profesională
Aceasta va avea în componență:
2. Regimul incompatibilității în ierarhie și limitări ale publicității
3. Declararea averii și intereselor personale 1) Inițiatorul
4. Conflictul de interese 2) Obiectivele
5. Regimul cadourilor
3) Operațiunile de simulate
6. Editarea favoritism ului
7. Etică și deontologie profesională 4) Locul durata participanții
5) Situație virtuale simulate
V. Subiecte evaluare integrității: VIII. Termenul de desfășurare a integrității instituționale este de 6 luni
1. Instituțiile publice
2. Agenții publici această poate fi prelungit de către instanța de judecată.
3. Organe de auto administrare IX. Rezultatul testului:
4. Consiliul național anticorupție
5. Serviciul de informații și Securitate
 1. Pozitiv aceasta se aduce la cunoștința instituții publice supuse fidelitate, statornicie; poate fi tradus prin calitate morala si sentimentul
testării în termen de 10 zile, și aceasta presupune că acesta a dat dovadă de demnitatii, dreptatii si al constiinciozitatii, care servesc drept calauza in
Integritate conduita omului;
2. Negativ nu a dat dovadă de Integritate și răspunsul vine în termen de 4.  corectitudine: insusirea de a corespunde normelor sau regulilor; care
6 luni corespunde uzantelor sociale sau organizationale; atitudine ireprosabila si
3. Neconcludent nu se poate aprecia comportamentul ca fiind unul nici de respect pentru principiile moralei sociale;
pozitiv nici negativ. 5. defect: lipsa, scadere sau imperfectiune morala ori ceea ce nu este conform
Materialele prezentate de câte tipuri sunt verificate de către judecător și unor reguli stabilite intr-un domeniu; se mai poate traduce prin cusur,
acesta dispune prin incheiere care este rezultatul pozitiv negativ sau insuficienta, lacuna, nedesavarsire, rautate, lichelism, anomalie, sminteala;
neconcludent. 6. delasare: atitudine de nepasare sau neglijenta fata de o activitate inceputa; a
X. Raportul instituții care evoluează integritatea: parasi sau abandona o munca inceputa;
1. Inițiatorul ,+ etapele evaluării 7. drept: actiune facuta potrivit dreptatii si adevarului; dar si putere,
2. Riscurile de corupție prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita,
3. Constatările de a se bucura de anumite privilegii sau totalitate a principiilor si
4. Rezultatele testării prevederilor general admise pentru realizarea personalitatii umane ori
5. Nivelul de afectare a dreptelor și intereselor omului. totalitatea regulilor care reglementeaza relatiile intr-o societate;
8. dreptate: principiu moral si juridic care presupune a recunoaste si a da
Noțiuni importante în etică. fiecaruia ceea ce i se cuvine;
9. incorect: care este lipsit de cinste, de onestitate; care este rau, gresit, eronat,
1. adevar: concordanta intre ceva si realitatile obiective; oglindire fidela a
inexact, necinstit, inselator;
realitatii in gandire; ceea ce corespunde realitatii;
10. integritate: insusirea de a fi integru, cinstit, corect, incoruptibil; sentiment
2. carenta: lipsa, deficienta, neglijenta, lacuna, neajuns, pacat, scadere sau
al demnitatii, dreptatii si constiinciozitatii, care serveste drept calauza in
slabiciune;
conduita omului;
3.  cinste: onestitate, probitate, corectitudine; face trimitere la corectitudine,
incompatibilitate, integritate, loialitate, onorabilitate, credinta, devotament,
11. insuficienta: stare a ceea ce este insuficient si/sau incapacitatea unui sistem
social de a functiona normal, de a asigura acoperirea sarcinilor si
responsabilitatilor;
12. indatorire: datoria de a face ceva, obligatie; obligatie morala, sarcina
obligatorie;
13. just: conform cu adevarul sau echitatea; care actioneaza si judeca in
conformitate cu dreptatea; care este intemeiat pe lege;
14. lipsa: lucru care lipseste dintr-un ansamblu, faptul de a avea lacune,
scaderi; face trimitere la deficiente, defecte, la ceea ce lipseste din ceva:
15. moravuri: totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui grup social sau ale
unei persoane; el face trimitere la decenta in comportare, la moralitate, la
conduita morala;
16. narav: obicei, deprindere rea, viciu, pasiune, patima, obicei rau; face
trimitere la caracter, la firea umana, la deprinderi nedorite;
17. neajuns: lipsa unor insusiri necesare, fiinta care nu are judecata sanatoasa;
face trimitere la lipsuri, la scaderi de cantitate sau calitate, de eficienta sau
eficacitate;
18. neglijenta: atitudine de nepasare, de delasare in indeplinirea unei datorii,
tradare prin forma a culpei constand prin atitudinea cuiva care nu prevede
consecintele pagubitoare ale faptelor sale;
19. norma: regula, dispozitie obligatorie fixata prin lege sau prin uz; regula
privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile fata
de ceilalti si fata de societate;
20. obligatie: sarcina obligatorie, datorie morala;
21. onestitate: caracter onest, integru, cinstit, comportament onest, corect;
22. oportun: care se intampla la momentul potrivit, adecvat situatiei si
imprejurarilor;
23. ordine: stare de oranduiala, disciplina si de sistematizare, de succesiune
regulata a lucrurilor, actiunilor, gesturilor;
24. perfectiune: fiinta sau lucru perfect si/sau starea de a fi desavarsit; poate fi
tradus si prin insusirea de a fi perfect;
25. prerogativa: imputernicire acordata in exclusivitate unui organ al statului
sau unei persoane oficiale;
26. principiu: totalitatea regulilor si notiunilor de baza ale unei discipline;
regula sau norma  de actiune; idee de baza pe care se intemeiaza un sistem,
un serviciu social;
27. regula: lege pe baza careia se desfasoara o activitate sau se produce un
fenomen; modalitate de a rezolva o serie de probleme, de a indeplini o serie
de activitati, indatoriri, obligatii, operatiuni;
28. responsabilitate: indatorirea de a raspunde de un fapt, o sarcina, o atributie,
de actele si faptele proprii; capacitatea unui subiect constient de a lua o
decizie intr-o situatie particulara;
29. responsabilitate administrativa: obligatia ce revine organelor
administratiei publice de a da socoteala pentru actele si faptele sale si ale
functionarilor sai;
30. viciu: pornire nestapanita spre rau, apucatura rea, obisnuinta anormala
nedirijata de vointa sau de ratiune; face trimitere la desfrau, dezmat,
destrabalare, presiuni necontrolate;