Prezentarea generală a județului Bacău

Oraşul Bacău este atestat documentar în anul 1408. Localitatea a fost inițial o
concentrare de locuitori în zona centrală pe „Uliţa Mare”, extinzându-se ulterior ca
urmare a traversării sale de către numitul „drum al sării”.

La finele anului 2011 judeţul Bacău avea în componență 3 municipii, 5 oraşe şi 85 de

comune. Oraşul Bacău este municipiu şi reşedinţă de judeţ, are o suprafaţă de 41 km2
şi o populaţie stabilă de 174 182 locuitori (1 iulie 2011). Din totalul locuitorilor
oraşului, 47,5 la sută sunt de sex masculin şi 52,5 la sută de sex feminin.

Populaţia judeţului Bacău număra 712 304 locuitori la 1 iulie 2011, în scădere faţă de
1 iulie 2007, când avea 719 844 locuitori. Din totalul locuitorilor judeţului, 45%
locuiesc în mediul urban şi 55% în mediul rural, densitatea medie fiind de 107,6
locuitori/kmp .

Situat în partea de nord-est a țării (în centrul Moldovei), județul Bacău ocupă o
suprafață de 6621 kmp (reprezintă 2.9% din teritoriul țării),și se învecinează cu
județele: Neamț-în nord; Vaslui-în est; Vrancea- în sud; Covasna și Harghita-în vest.

Se întinde de pe culmile Carpaților Orientali și pâna în Colinele Tutovei.De la nord la

sud, județul Bacău este străbătut de culoarul larg al văii Siretului, mărginit pe partea
centrală vestica a Podișului Moldovenesc în est și de o suită de trepte de relief tot mai
înalte spre vest.Unitățile naturale, aproape egale ca întindere, conferă județului un
peisaj armonios. Altitudinile reliefului variază de la 1 664 m în Vârful Grinduș din
Munții Tarcăului(Carpații Orientali)pâna la 100 m în Valea Siretului.

Resursele hidrografice ale județului Bacău sunt bogate și sunt reprezentate prin râuri,
lacuri și ape subterane.

Datorită diversității mari a reliefului, a substratului geologic și al climei, solurile de pe

teritoriul județului Bacău sunt foarte variate, cuprinzând cca 60 de tipuri și subtipuri.
Dinte cele mai existente ca areal menționăm: solurile de pădure montnane, soluri de
pădure brune, soluri de pădure cenușii închise, cernoziomuri slab și mediu levigate,
pseudorendizine, aluviuni și soluri aluviale cernoziomice, regosoluri și soluri erodate.

Din totalul suprafeței județului, cca 40% este acoperită cu păduri și zăvoaie, iar 52%
reprezinta terenuri cu destinație agricolă.Flora de plante superioare a județului Bacău
 cuprinde cca 1 600 specii(44% din flora țării), iar vegetația este alcătuită din
aproximativ 200 asociații vegetale(80% din cele existente în Moldova).

Caracteristice numai pentru județul Bacău sunt speciile de endemice de mur(Rubus

ocnensis și Rubus măgurensis). Se mai întâlnesc și specii de adventive rare: Impatiens
roylei, Cymbalaria muralis, Virga strigosa etc.

Fauna pădurilor de munte este bogată în multe specii de valoare cinegetică: cerbul,
ursul, cocoșul de munte, ierunca. De asemenea, în apele râurilor cresc păstrăvi.Alte
animale din zona montană: râsul, lupul și vulpea, veverița, jderul, mistrețul, viezurele,
capriorul, iar dintre păsări, forfecuța, alunarul, corbul, pițigoiul de munte, pitulicea,
ciocănitoarea, sturzul etc.

Fiind un județ cu un relief variat și cu o bogată hidrografie, Bacăul este un oraș vizitat
pentru peisajele montane(Carpații Orientali ),stațiunile balneoclimaterice(Slănic-
Moldova, Microstașiunea Moinești, Stațiunea Târgu-Ocna etc.) și pentru monumente

1.Monografia Județului Bacău-Editura Sport-Turism, București 1980

2. Județul Bacău-Iulian Lupu-Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1972
3. http://www.insse.ro
 istorice și arhitectonice(biserici, mănăstiri, curți domnești,case memoriale, statui et)

1.Monografia Județului Bacău-Editura Sport-Turism, București 1980

2. Județul Bacău-Iulian Lupu-Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1972
3. http://www.insse.ro