FCT ŞI FT ÎN GERIATRIE

1. Noţiuni generale despre geriatrie şi gerontologie. Vârsta biologică. Clasificarea grupelor

principale de vârstă.

Actualmente una din cea mai importantă problemă medico-socială este organizarea asistenţei
medicale persoanelor în vârstă şi de vârstă senilă. Conform datelor statistice, până la 60% din vizitatorii
farmaciilor constituie persoanele în vârstă de peste 50 ani. Este înaltă de asemenea adresarea acestei
categorii de pacienţi la policlinici.
Procesul de îmbătrânire şi bătrâneţea sunt 2 noţiuni diferite.
 Bătrâneţea este etapa finală a vieţii care se caracterizează prin limitarea capacităţilor de adaptare
a organismului şi prin modificări morfologice ale diverselor sisteme şi organe.
 Îmbătrânirea este un proces firesc de apariţie a modificărilor de vârstă în diferite organe şi
sisteme ale organismului, care limitează capacităţile lui adaptive şi duc la bătrâneţe.
Există 2 forme de bătrâneţe:
 fiziologică,
 patologică (precoce).
Procesul de îmbătrânire are loc individual şi deseori starea organismului vârstnicilor nu
corespunde normelor de vârstă. De aceea există noţiunea de vârstă cronologică şi biologică.
Vârsta biologică poate să precede cea cronologică, ceea ce denotă despre îmbătrânirea precoce.
Conform clasificaţiei OMS se disting următoarele grupe de vârstă:
0 - vârstă tânără (până la 30-35 ani)
1 – medie (până la 45-59 ani)
2 – în vârstă (până la 60-74 ani)
3 – senilă ( de la 75 ani – 90 ani); mai sus de 90 ani – longevivi.
Vârsta se stabileşte după numărul de ani care s-au împlinit în ultima zi de naştere.
 Gerontologie se numeşte ramură a biologiei şi medicinii care studiază problemele bătrâneţii.
 Geriatria este o ramura a medicinii clinice care studiază stările patologice ale vârstnicilor şi
elaborează metode de diagnostic, profilaxie şi tratament a lor.

2. Schimbările structurale, biochimice şi funcţionale în organismul senil.

Îmbătrânirea este etapa inevitabilă de dezvoltare a organismului, iar boala este dereglarea
activităţii sale vitale care poate surveni în orice perioadă a vârstei. Totodată, boala la vârstnici posedă un
şir de particularităţi:
1. Simptomatologia bolilor este mai neînsemnată;
2. Toate bolile decurg mai lent şi trenant;
3. În decursul bolilor se epuizează mai rapid sistemele fiziologice, capabile să lupte cu factorul
nociv;
4. Aparatul protector nu este capabil să asigure dezvoltarea rapidă a imunităţii tisulare şi
umorale.
În cazul îmbătrânirii precoce, precum şi în cea fiziologică se produc legităţi generale de
modificare a indicilor structurali, biochimici şi funcţionali ai organismului care se dezvoltă după
următoarele direcţii:
1. Dereglarea aparatului genetic al celulei. Se consideră, că mecanismul primar al
îmbătrânirii este dereglarea aparatului genetic al celulei care determină biosinteza
proteinelor, cum sunt enzimele, hormonii, receptorii, anticorpii şi alte elemente
importante.
2. Dereglarea bioenergeticii celulare. În multe celule scade activitatea enzimelor
respiratorii şi în acest context, scade conţinutul compuşilor fosforici bogaţi în energie
(ATP, creatinfosfat).
3. Reducerea masei celulare. Cu vârsta are lor atrofia organelor şi ţesuturilor, ce duce la
reducerea numărului de celule parenchimatoase.

1
 4. Modificări funcţionale: scade capacitatea neuronilor de a recepţiona informaţia;
atenuează capacitatea celulelor secretorii de a sintetiza şi elimina substanţe; diminuă
activitatea contractilă a cardiomiocitelor; se determină tulburarea reglării nervoase şi
endocrine.

3. Particularităţile acţiunii medicamentelor în organismul vârstnicilor.

Modificările structurale, metabolice şi funcţionale din organismul persoanelor în vârstă se reflectă

asupra farmacodinamiei şi farmacocineticii medicamentelor, care se manifestă prin următoarele
particularităţi:
1. În urma diminuării metabolismului se dereglează procesele de absorbţie nu doar în
stomac, dar în tot organismul.
2. Scade toleranţa la medicamente şi creşte frecvenţa survenirii efectelor adverse.
3. Reducerea la vârstnici a conţinutului de albumine (transportatorii medicamentelor) duce
la supradozajul relativ în cadrul tratamentului cu unele preparate (fenilbutazon,
fenitoină, promedol ş.a.).
4. Se modifică trecerea medicamentelor prin bariera hemato-encefalică şi alte bariere
biologice.
5. Atenuează reacţiile reflectorii şi procesele de biotransformare a medicamentelor. De
aceea multe substanţe medicamentoase pot exercita efect paradoxal sau să se acumuleze
în organism.
6. În urma reducerii conţinutului şi activităţii enzimelor hepatice, se modifică esenţial
metabolismul antibioticelor, β-adrenoblocantelor, glicozidelor cardiace etc.
7. Dereglarea funcţiei detoxicante a ficatului şi capacităţii excretorii a rinichilor contribuie
la circulaţia îndelungată a medicamentelor în sânge, ce poate fi cauza intoxicaţiilor.
8. În urma reducerii conţinutului de apă în organism şi a metabolismului celular creşte atât
eficienţa, cât şi toxicitatea medicamentelor.

4. Particularităţile farmacocineticii preparatelor medicamentoase în geriatrie.

În procesul îmbătrânirii în organismul uman se modifică farmacocinetica la diferite nivele.

Absorbţia. La vârstnici apare hipokinezia stomacului şi intestinului, scade tonusul diferitor
porţiuni ale tractului gastro-intestinal. Din aceste considerente, încetineşte evacuarea medicamentelor din
stomac. Retenţia evacuării stomacului poate să exercite acţiune nefastă asupra preparatelor
acidorezistente.
Reducerea absorbţiei preparatelor medicamentoase se constată la administrarea parenterală a
medicamentelor datorită scăderii vitezei circulaţiei sanguine şi modificării permeabilităţii peretelui
capilarelor.
Distribuţia medicamentelor. În urma reducerii debitului cardiac, scăderii conţinutului de albumine
în sânge, scade capacitatea de conjugare a preparatelor cu hemoproteidele. În acest caz cresc fracţiile
libere şi distribuţia medicamentelor în ţesuturile organismului. Aceasta contribuie la dezvoltarea
intoxicaţiei medicamentoase.
Metabolismul medicamentelor. În procesul îmbătrânirii masa ficatului se micşorează, se reduc
funcţiile ei, inclusiv de sinteză a proteinelor şi detoxicantă, care sunt importante în procesul
biotransformării medicamentelor.
Excreţia metaboliţilor. La vârstnici scade funcţia excretoare a rinichilor, este redusă de asemenea
circulaţia renală. Luând în consideraţia că majoritatea preparatelor se elimină prin rinichi (peniciline,
aminoglicozide, glicozide cardiace, allopurinol, cefalosporine etc.), doza acestor preparate trebuie redusă
până la 2/3 – 1/3 din doza la adulţi.

5. Consideraţii generale despre farmacologie geriatrică. Preparatele geriatrice.

Farmacologia geriatrică – este un compartiment al farmacologiei care studiază acţiunea

medicamentelor şi altor substanţe biologic active asupra organismului vârstnicilor.
2
 Sarcinile principale ale farmacologiei geriatrice sunt:
1. Studierea particularităţilor de acţiune ale medicamentelor asupra organismului
persoanelor în vârstă.
2. Selectarea preparatelor eficiente în profilaxia şi tratamentul bolilor cronice la vârstnici.
3. Crearea medicamentelor speciale, care să prevină sau să atenueze fenomenele
îmbătrânirii precoce a organismului.
Scopul principal al farmacologiei geriatrice este studierea farmacodinamiei şi farmacocineticii
preparatelor geriatrice (geroprotectoare).
Medicamentele geriatrice sunt preparatele medicamentoase sau asocierea lor care stimulează
funcţiile organelor şi sistemelor organismului vârstnicilor, mărind posibilităţile sale adaptive.
Vitamine. În practica geriatrică este importantă utilizarea vitaminelor care exercită acţiune
polivalentă asupra proceselor metabolice şi funcţiilor organismului. În geriatrie se utilizează vast
complexe de vitamine: decamevit, undevit, acid nicotinic, multi-tabs etc.
Hormoni. Se utilizează mai frecvent preparatele hormonale cu acţiune anabolică (metandienonă,
nandrolon etc.) şi preparatele hormonilor sexuali. Ele stimulează sinteza proteinelor, favorizează
utilizarea glucozei în ţesuturi, măresc depunerea calciului în ţesuturi şi se recomandă în tratamentul
osteoporozei la vârstnici.
Preparatele adaptogene: rădăcina de ginseng, eleuterococ, lămâi chinezesc ş.a. Ele contribuie la
apariţia adaptării la administrarea repetată în organism.

6. Aspectele principale ale farmacoterapiei afecţiunilor geriatrice.

Eficienţa FCT la vârstnici se bazează pe următoarele principii:

1. Pericolul acţiunii nefaste asupra organismului persoanei în vârstă este mai mare, decât
la tineri.
2. La persoanele în vârstă adaptarea la suprasolicitări, inclusiv faţă de substanţele toxice
este mai redusă. Din aceste considerente, rezistenţa la intoxicaţii la vârstnici este mai
scăzută, prezentând pericol chiar şi intoxicaţiile neînsemnate.
3. În tratamentul persoanelor în vârstă de evitat polipragmazia. Se va administra un număr
mai redus de medicamente.
4. Individualizarea dozelor. Se recomandă administrarea dozelor reduse de medicamente
la începutul tratamentului. Prin majorarea lentă a unor doze se va stabili toleranţa faţă
de preparat. Aceasta se va lua în consideraţie la administrarea glicozidelor cardiace,
preparatelor sedative, antihipertensive, neuroleptice şi opiacee. Doza iniţială a acestor
preparate se va micşora de două ori comparativ cu dozele pentru adulţi. Doza de
întreţinere va fi, de regulă, mai mică decât la adulţi.
5. Tratamentul cu preparatele antibacteriene şi chimioterapicele se va efectua cu doze
obişnuite conform regulilor generale. Pericolul efectelor adverse la administrarea
preparatelor nominalizate este mai mare (îndeosebi la insuficienţa vitaminei B).
6. Trebuie de luat în consideraţie nu numai valoarea deplină a raţiei alimentare, dar şi raţia
hidro-salină a bolnavilor; cantitatea urinei eliminate. Aceasta are importanţă datorită
faptului, că vârstnicii consumă o cantitate mai mică de lichide, ceea ce contribuie la
dezvoltarea intoxicaţiei medicamentoase.
7. Administrarea îndelungată a medicamentelor, îndeosebi a preparatelor tranchilizante,
hipnotice, analgezice determină dezvoltarea toleranţei la ele. Datorită acestui fapt,
bolnavii majorează doza preparatelor date, ce poate fi cauza dezvoltării intoxicaţiei
medicamentoase. Se recomandă utilizarea lor pe o durată scurtă; înlocuirea preparatelor
cu altele cu efect analog.
8. În scopul preîntâmpinării acţiunii toxice a medicamentelor şi intensificării eficienţei lor
se recomandă utilizarea unui complex de preparate farmacologice în doze mici, care
manifestă efect similar, se completează reciproc, dar acţionează asupra diverselor verigi
ai autoreglării organismului.
9. Hipersensibilitatea la medicamente (congenitală, dobândită) poate să se determine în
toate perioadele vârstei.
3
 10. Preparatele geriatrice au o importanţă anumită în profilaxia şi tratamentul îmbătrânirii
precoce.

6. Complicaţiile farmacoterapiei în geriatrie.

Hiposomnia şi deseori dorinţa persoanelor în vârstă a evita situaţiile tensionate prezintă cauza
administrării frecvente a barbituricelor şi altor preparate hipnotice. În aceste caz pot surveni constipaţie,
inhibarea centrului respirator şi apariţia respiraţiei periodice de tip Cheyne-Stokes, confuzie mintală,
dereglarea vorbirii. După suspendarea preparatelor hipnotice somnul devine superficial, cu coşmaruri şi
alte fenomene neplăcute.
Administrarea preparatelor neuroleptice (clorpromazină, triftazină ş.a.) deseori este însoţită de
apariţia icterului, tremorului, dereglărilor funcţiei tractului gastro-intestinal. La utilizarea îndelungată a
bromurilor se dezvoltă bromism, apariţia căruia este determinată de dereglarea funcţiei excretorii a
rinichilor.
Analgezicele nestupefiante. La mulţi vârstnici este redusă toleranţa la salicilaţi, fenilbutazonă,
ibuprofen. De aceea bolnavii deseori acuză nausee, vomă, dureri abdominale, acufene, acutizarea
ulcerului gastric în cadrul administrării acestor preparate.
Analgezice opiacee. La vârstnici aceste preparate mai des provoacă inhibarea respiraţiei şi
excitarea centrului vomitiv.
Antibiotice şi sulfanilamide. La administrarea antibioticelor, îndeosebi cu spectru larg de acţiune
în practica geriatrică, deseori apare pericolul dezvoltării candidozei, glositei atrofice şi disbacteriozei.

Actualmente, în urma utilizării vaste a medicamentelor în practica geriatrică (mai mult de 50% din
medicamente sunt administrate de vârstnici), acţiunii lor specifice asupra organismului persoanelor în
vârstă, particularităţilor formelor farmaceutice geriatrice, a apărut o direcţie nouă în farmacie, care este
denumită geriatria farmaceutică.
Geriatria farmaceutică studiază problemele organizării metodelor contemporane şi raţionale a
asistenţei medicale persoanelor în vârstă, perfecţionarea lucrului în acest aspect.
Obiectivele principale ale farmaciei geriatrice:
1. Obţinerea preparatelor noi şi perfectarea preparatelor geriatrice deja existente
(geroprotectoare).
2. Utilizarea raţională a medicamentelor reieşind din particularităţile de vârstă a
organismului în procesul de îmbătrânire, maladiilor concomitente, medicamentelor
administrate în antecedente, raţiei alimentare, particularităţilor fizice şi psihice etc.
3. Dozarea specifică şi utilizarea formelor medicamentoase care să asigure modul cruţător
de administrare şi să preîntâmpine supradozajul.

În policlinici se recomandă crearea cabinetelor geriatrice pentru deservirea vârstnicilor, exercitarea

ajutorului consultativ bolnavilor în vârstă, concretizarea planului de tratament şi utilizarea
metodelor terapeutice geriatrice specifice, determinarea regimului optim de muncă şi odihnă, raţiei
alimentare şi exerciţiilor fizice.