Sunteți pe pagina 1din 76
PAGINI PATRISTICE A-CELUI INTRU SFINTI PARINTELUI NOSTRU -CHIRIL, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEL TILCUIREA PSALMILOR (IV). PSALMUL 30: 7 x Vets. 1: alntru:Tine, Doamne, am ndddjduit, ca’sd,nu fiu rusinat.in veac», Cuvintul este al. celui ispitit, dar inca. necdzut, saual ‘celui,dus Spre. nebarbitie, dar avind inca-'si teama sd nu ajung&, mai slab. decit cel ce-1-prigoneste. «Intru Tine, zice,.am n&dajduit»,-caci neajutindu-ma Tu, nefolositoare imi- va fi orice silint& spre mintuire: Fericit ¢ deci cel’ ce parasind, toate nadejdiile, in lumea aceasta, are ca singuré nddejde a sa.pe Duminezeu. C&ci precum blestemat.este omul: care-si pune nd dejdea in oameni (ler. XVII, 5), asa binecuvintat este cel ce. sé spriji-:; neste. in..Domnul, Pentru c& n&édejdea in Dumnezeu, nu primeste -vreo {ndoialad-in’ ea, Domnul ny binevoieste s& dea, intreg ajutorul Lui celui ce n&dajduieste in .lucruri $i in slavasi-puterea Omeneasca din’ lume, Deci trebuie sd se odihneasc& cu adev&rat in. ajiitorul de la Dumnezeu, Incit sa spun «a David : «intra Tine,.Doamne, am nadajduit; s& nu ‘fin rusinat ‘In ‘veac». Am: fost rusinat, zice, pacdtuind, dar Te rog s4-nu-mi rimind rusinea timp indelungat, pefitru increderea ce.am dobindit-o in Tine. S&:nu privesti, ce la padcatul meu, ci la rautatea célor cema pri qonesc. C&ci desi David: era iniparat si-i curgeait pogittitle: ‘si ‘strélucea “din victoriile impotriva dusmanilor,: totugi nu se incredea in nici una din acestea.c&Vva contribui la asigurarea lui, ci'avea: nddejdea numai. fin Domnul: De aceea, se ruga s& nu cad& din aceasta. Si cél-ce n&d&jduies- te c& va ajunge la:sfirsitul (tinta finala) care asteaptd pe sfinti, 'stie ca hu se va rusina in veac 185, pases nananamananes 185. Omul nu poate réminea niciodata fara n&dejde, Nici chiar’ in preajma. sfirsi- (nlui_vietii -pamintesti. N&dejdea lui se indreapta, atunci spre viata de dupa .moatte. Avoasta fine de firea omului. in aceasta se vede c&a.fost faut pentru eternitate.Si cine I-n putut face asa, dacd nu Cel ce este prin Sine etern? Heideger a inchis ochii” la necasté. dimonsiune «existential» umand. A vazut numai , ca unul ce m& chinuiesc in Zadar ; si teama cunoscutilor si vecini- or, care se tem, socotesc, ca nu cumva sa ma pierd, pentru ticdélosia. mea azutd fn marturisirea cétre Dumnezeu si in prea marea pocdin{a ce-am rdtat-o, chinuindu-ma in sac si cenusa si plingind ziua si noaptea si sta- ‘lind in oboseli dureroase. Si cei ce m-au privit, s-au departat de la mine, ‘isperind de mintuirea mea, ca de unul care sint mort - deja, spunind e cé am inebunit si nu mai doresc peste tot sd mai trdiesc. De aceea toate ale mele si au socotit cd, sint un netrebnic si. un hierdut. Fugind ei de mine, am fost predat uitaérii, ca‘un mort. Am parut ‘uncat; ca cele mai necinstite Vase si la nimic bune si de aceea, dispre- Vers. 12 : «Uitat am fost ca un mort de inima lor». De inima, adica € mintea si de amintirea lor. % _ Vers. 13: «Cd am auzit ocara multora din cei ce locuiesc imprejur». Am auzit ocara» e pricina celor spuse mai-sus *, E ca i cind ar zice > «Nu m-am suparat in zadar, ci pentru ca vrajmasii neva- Mfi, cazind eu in pacat, s-au unit intre ei ca sé répeasca sufletul meu. De ea pentru multa chinuire am chemat pe Dumnezeu, sé ma miluiasca, Vers.:15: «fn miinile Tale sorful meu». E sortul de la Dumnezeu, de e vorbeste David. Sint bunatatile fag&duite, naddjduite de binecredin= si, pe care le ya si da El, lor la vremea sa 1, Vers, 16: «Arata fafa Ta peste robul Tau». Dumnezeu taveeduiecete @ privixe, pe cel smerit si blind si pe cel stapinit de frica dumnezeiasca. Dar se intoarce de la’ cel greu de strunit si de domolit si care nu pune nici un pre} pe ceea ce-i placut Lui. Si nu se indoieste nimeni din cei cu iget drept cd cei ce se bucura de ajutorul Lui, vor fi mai tari decit orice spitd si de uneltirea celor ce-i rézboiesc. Caci precum cind rdsare soa- | 189. Faptul c& a auzit ocara, I-a‘ facut s@ ceara mila lui Dumnezeu, cum a aratat inte. 190. Nu @ vorba de ¢ soarta fatala. Ci de partea de bunuri pe care a hotarit Dumnezeu si 0 dea fiec&ruia dup’ faptele lui. 1 ‘ 126 . ©.» MITROPOLIA OLTENIEI rele,.se destrama intunericul, iar cind apune, urmeazd noaptea, in care ies din p&durile lor, fiarele salbatice $i oamenii raufac&tori, la fel intor- cindu-se dela cineva Dumnezeu, se ridic& vrajmasii sufletului. Jar stra- Jucind lumina dumnezeirii Lui, ‘pe care Scriptura‘o numeste fata lui Dum- nezeu, fug.toti cei ce lucreazaé. cele vrednice de intuneric. De aceasta cere $i proorocul 's& se invredniceascé de ea, nu pentru faptele lui,. ci pentru mila lui Dumnezeu (ver. 16)..Caci acesta imi este, zice, singuru] mod de mintuire : ardtarea fetei Tale (vers. 16) 4, . : . Vers, 17: «Doamne, sé nu‘fiu rusinat, éd Te-am chemat pe Tines, Celor necredinciosi, nu-mie, se clivine s& fie.rusinati. Aceasta.o p&tesc pe drept.cei fara credinta, adica cei ‘ce nu Te stiu pe.Tine, nici nu mar- turisesc dumnezeirea si m&retia Ta, ci recunosc mai degrab& demonilor domnia si recunosc Satanei stapinirea*peste toate si-si pun soarta in mina lor. Ei-vor merge in tartar cu cei inchisi acolo, pe care i-au socotit zeii lor. : Vers. 19':.«Cit este de mare mulfimea bundtdjii Tale, Doamne, pe care ai ascuns-o celor ce se tem de Tine; pe care ai -fdcut-o lucrdtoare celor: ce ndddjduiesc intru Tine inaintea fiilor -oamenilor»:Cuvintul. «ai “,ascuns-O» pare s& fie contrar cuvintului «ai facut-o-“lucrdtoare», Caci dac&.a ascuns multimea bun&tatii, cum a factt-o iarasi lucrdtoare inain- --tea fiilor oamenilor ? Dar «a ascuns» trebuie infeles ci «a depozitat», sau «a. pus», adicd a daruit bundtatea numai celor ai sai, dar inaintea fiilor . oamenilor, adicd n-a raénias nim&nui necunoscuta. Caci cine n-a stiut ca este bun Facatorul tuturor, dar,nu la fel fat&é de toti, ci'mai-mult fata de .. cei care*au in sufletele lor teama de Dumnezeu. In acestia'a ascuns-o, adicé, in ei a depozitat ca-pe-un sort. propriu mulfimea bunadtatii. Si nu 0 au numai in nddejdi;‘ci a facut-o'si mult lucr&toare in ei, adicd s-a fa- cut ardtat& si prin faptele lor. Fiindcd peste egipteni s-a lasat odinioara .;intuneric adinc vreme de trei zilé, dar. bunatatea Celui ce izbaveste pe “cei alipiti Lui, a pastrat pe Israil neincercat de intuneric. Au pierit cei * dintii nascuti ai-egiptenilor, intr-o noapte, iar intre fiii lui Israil nu s-a sauzit nici m&car’un schelalait de ciine, ci/erau in afaré de orice rand, -Dumnezeu. oprind pe Distrugatorul. Vezi cum a facut: licratoare inaintea fiilor oameniilor, adic& pe faf& si in mod ar&tat; multimea bundtatii Sale fata de cei ce ndd&jduiesc in El? Dar a si ascuns-o, pentru c& nu le-a ’ fost ingaduit tuturor s& se impartdseasca cu ea. Caci s-a rezervat, cum am -Spus, celor-ce'se tem de El. Pentru c& nu e nerdsplatit’. nédejdea aces- tora in Dumnezeu, Ci ea le garanteazi de mai inainte mintuirea de la El si:le‘e pricinuitoare de mult folds celor ce o tin. Ascunzi deci, zice, bu- n&tatea’ Tain cer, celor ce se tem'de Tine, adic& le-o pastrezi. Pentru ca si prin aceasta.o faci lucratoare, c& le-o dai celor ce nédajduiesc’ in. Tine. Si le-o vei da lor inaintea tuturor, incit toti o vor vedea data .celor vred- ._. 191. Aratarea.fejei lui Dumnezeu e egal& cu: ar&tarea luminii, a milei, si a aces- tora cu mintuirea. Fata lui Dumneeu nu poate fi decit luminoasa, pentru. ci e bun si milos cu cei mai mici ca’El. $i din: acestea vine fericirea noastré. Fata lui Dumnezeu e intentia lui Indreptata spre noi. Si aceasta o. simjim. Proorocii o simt in mod. deosebit si-i_aud_«cuvintele», Fiul lui Dumnezeu-a luat o fati omeneasc& Juminatd de dumne- zeirea Lui, ca si ne facdé mai accesibilé, :mai simtita’ fata lui dumnezeiasca. Fata lui omeneasca e chipul vazut al fetei lui dumnezeiesti fi . iE PAGINI PATRISTICE 127 ict la-vremea rdsplatirii! In alt’sens, mulftimea bunatafii lui Dumnezeu laduce acum un. folos ascuns. si nu se vede in mod limpede ; ci asteaptd lveacurile Ce vor veni, ca si se descopere in.ei $2, Vers, 22; «Binecuvintat este Dumnezeu, cada: facut minunaté mila Sain cetatea intdritd». Proorocul a dus rug&ciunea.cdtre Dumnezeu la lun sfirsit bun, binecuvintind pe Domnul Dumnezeu pentrit cele bine pa- timite. C&ci prin mine, zice,;s-a slévit. Dumnezeu, ci venind asupra: mea Inenumarate razboaie, care au incercat si tmpresoare sufletul meu.ca pe io mare cetate, Paézitorul meu inconjurindu-ma ca-un zid, 2 aratat minu- Inatd mila Sa. M-a mintuit astfel ca pe o cetate inconjuraté. de un‘zid in- tarit. Mai bine-zis numesté cetatea intérita: pe Fiul insusi, care ascunde pe sfinti si-i stringe ca intr-un cort scotindu-i din agitafia oamenilor’si din sfada-certareati a Hmbilor. Sau poate numeste. Biserica Lui, cetatea sfintilor, de nebiruit si de necucerit de Satana;:zidul mare si sigur side nep&truns. «C&ci.portile iadului nu o vor birui pe ea» (Mt. XVI, 18).1%. Tar mila‘nu s-a.dat in afara-sfintei.cetati, ci mai mult celor ce sint in ea. C&ci in ea.s-a facut minunat& mila Lui. Mai e «cetate intérit& sau inconjurata de ziduri, si sufletul nepati- itor (nepdtimas) al.lui David. Dar-zidul népatimirii surpindu-! vrdjma- impreuna cu Versave, au intrat la David. De. aceea roag& si in. psal- imul_50 pe Domnul «sa se zideasc& zidurile Ierusalimului». mi PSALMUE 31 Vers, 1: «Psalmu] Jui David, al infelegerii, Fericifj:cdrora s-ai ier- tal farddelegile». Infdtisind multele necazuri, pe.care le rabda intru po- c&inf&,. David fericeste pe cei care au dobindit iertarea fara necazuri prin baia nasterii din nou. Jar psalmul s-a numit.al intelegerii, pentru c&é de aceasta au mai ales nevoie oamenii. Jar fiindc& sint foarte aplecati spre patimi, sint asemanati cu ‘caii si cu catirii (vers. 10), Sau indeamna spre Infelegere, fiindc& psalmul are. multe intelesuri. ascunse $i cel ce-]'ci- teste are nevoie de intelegere. : : : 3192. ©.'face, lucratoate dindu-le puterea ‘si ndajduiasc& celor- ce vor.: Dar. Je-o, line ascunsa, pentru c& nu'le da de aici tot ce nddajduiesc. Si cind le-o va da deplin, vor vedea aceasta toti. 493. Intr-un articol din revista: greac& “«Synaxy» nr. 19; fulie—sept. 1986, inti: lulat: «Negraita taind a Unului supremo, am incercat sa aratam ca toate unitatile com- puse din. lume (persoana umana, omenirea, elementele componente ale lor, lumea in- treag&) presupun un Unulsuprem, necompus, independent de alte unitati, Acest Unul Ins& ca sé fie perfect, trebuie sé iubeasca isd fie iubit, dar in El insusi,, nu tn exis- tente. si de’ existente. din afari de El este Treimea Persoanelor de o fiinja. El a -fa- cut lumea ca s& fie ‘si-ea o unitate. Dar nu poate fi si spori-in unitate,-decit unité cu El. De aceea, cind prin voia oamenilor, ea slabeste-unitatea in ea insdsi si ‘cu Dum- hezeu, face pe Fiul Sau.om, in-care restabileste si perfectioneazd aceasta unitate a ei cu Dumnezeu in ea insdsi: in-cursul vietii pamintesti ca Biseric&, iar in cea viitoare ca Impardtie. a cerurilor. Unitatea aceasta tsi are puterea in bunatatea sau mila Jui Dum- nezeu, fata de care-descompunerea e una cu raul. O spune dceasta stihul dé fata. si Parintele tilcuitor In-continuare prin. roll ce-I da -milei de la Dumnezeu in aceast& rotate, care este Biserica. Mila sau bundtatea’e taria ef Impotrive demonilor care 1upta pentru destrimares ei. 1 128 7 MITROPOLIA OLTENIET Vers, 2; «Féricit. bdrbatul, cdruia nu-i-va socoti Domnul pdcatul». [i a treia grupad de pa&catosi a caror fapté nue de lauda, dar a caror vointii nue invinovatit&. Primul-stih vorbeste de cei riluiti prin Sfintul Botes. Al'‘doilea, de cei ce voiesc sa se Pocdiasca. ‘Caci isi acopera pacatele lor prin pocdinta, iar Dummezeu cel bun le ingroapa prin uitare in asa fel cit nu mai voieste’sa le vada. Pentru ca celor .ce pacdtuiesc dupa iertare, nu le mai dao a doua iertare, ci 9 acoperire a pdcatelor. Caci datorité fap- telor bune.ce le urmeaza le-a ingduit sd-si acopere p&catele de mai ina- inte. Al treilea stih, vorbeste de cei ce gresesc, dar nu dintr-o voint& rea si vicleana 194,» Vers. 8 : «Tu esti scdparea mea din necdzul Ce md cuprinde». E mare lucru-a-nu-he increde in noi insine, ci a recunoaste mai degraba pe Cel ce poate.sd ne scape, cind névalesc gindurile si-necazurile care din. pri- cina binecredinciosiei noastre, cad peste noi si ne tulbura-ca o furtuni. Vers. 8 :«Bucuria mea, izbdveste-md de cei ce m-au’ impresural>, + Acestea’ le spune in numele.celor ce inseteaz3 dup mintuirea prin.Hris- tos, prin. Care-am. fost scosi-din‘nefericirea blestemului-de la-inceput si ne-am imbr&cat intr-o veselie si bucurie, fiind scapati de-moarte $i. de , pd&cat. Caci, cu'ce bunatate din cele de sus nu ne-am imbog&tit 2 Dar pe sfinti (pe. cei botezati); nu-ifinconjoard numai oameni necredinciogi si ispititori, ci.si.ins&si cetele raufScdtoare ale dracilor, Vers. 9.: «Te voi face sd infelegi si tevoi cdlduzi pe calea aceasta J; pe care vei merge». Celui ce s-a rugat sa fie éliberat de vrajmasi, Dum- nezeu ii raéspunde fag&duindu-i. s&-1 célaéuzeasca-pe calea cea dreapta. Te voi face s& intelegi, zice, si-ti voi ardta calea pe care vei merge, care te duce'la tinta de trei ori féricit& 1. Si voi privi meréu cele ale tale,.¢a lu- minat de razele luminitoare, s& poti vedea calea fag&duita tie Vers. 10: «Ci zdbala gi cu friu‘stringe fdlcile lor», Intoarce cuvintul ~ cétre Dumnezeu. Jar ceea ce. fi spune este aceasta :. Pe cei ce nu voies¢ s& Se pocdiasca, intoarce-i ca printr-un friu prin certare spre Tine $i des- partindu-i de miscarile schimbatoare, si dé’ nepasare si de méascultare si invirtosare, supune-i sub jugul Tau. Si. sa nu-i lasi ca rozindu-si friwl, si se n&pusteasca spre prépastie. Ci incovoindu-le’ grumazul cu mina, in- 194. Sint p&catele din sl&biciune, care ‘pot’ deveni tot mai raré si_mai mici. Pe aceasta linie. se inscrie progresul In nepicatuire. Aceste trei forme de: scdpare'din pi- cate créedem ca le intelege Parintele tilcuitor:astfel: a) De pacatele dinainte de Botez scipim fard pocdinté, pentru.ca n-am stiut c& au fost pacate, De ele scipam prih uni- rea cu Hristos, cao fnnoire’ total a victii noastre. (La copii prin insusirea constienti a acestei. innoiri de care afla prin parinti si, nasi). Ele nu ‘mai sint tinute nici macar-in amintire cu-regret.’b) De pacatele svirsite cu voia dupa Botez trebuie si ne,pocdim, Prin ‘aceasta Je. tinem in amintire, dar cu regret; le tinem inabusite, acoperite. Pe aces- tea le acoperd ‘si Dumnezeu, uitindu-le. c) Pacatele din slabiciune, sint cele pe. care ne pomenim f&cindu-le, faré sé punem deloc vointa-in savirsirea lor. Ne pomenimgindin¢ rau de alfii, vorbindu-i de -rau, poftind vreo placere, mindrindu-ne. Pe acestea:Dumnc- zeu-nu le‘osindeste, pentru c& nu sint facute cu. voia; ci din obignuintele rémase in noi din pacatul. strémosesc, gi voia le opreste indaté: cind omul, le constata si-aga:sld- beste treptat aparitia lor. + 495. De tei oti fericit’ © comuniunea cu cele Trei Persoané’ ale’ Sfinitei!Treimi. 196, Din privirea lai Dumnezeu iradiazi lumina in cel’ privit, cum iradiazé . Ajunsi deci in Domnul si pri- vind pe cit putem: bog&tiile mintinate ale Lui, si dobindim chiar ‘din aceasta privire (contemplare), veselie pentru inimile noastre. Sica sa spunem pe scurt, in aceasta consté bucuria dreptilor in Domnul:. in a voi s4 cugete numai.cele placute lui si iubite de El si a dori s&virsirea celor bune si.a se desp&rti de poftele lumesti si de scufundarea in aceasti viata. Vers. 8: «Mérturisifi-vé Domnului in aldutd, in’ psaltire (lird) cu zece strune cintafi Lui». in alti psalmi s-a scris cind: «De buna voie voi jertfi Tie» (Ps. LIII, 6), cind: «Cu voia mea, m& voi marturisi Lui» (Ps. XXVII, 10). Prin aceasta intelege cé nu trebuie s& se facé rugaciunile fara voie, nici cu tristete.si cu sil&, ci din. cuget bun si cu inima ves Aceasta cere sa sé arate si aci, dind ca pilda pe cei ce se folosesc de a ut& si. psaltire (lira). Caci nu porunceste Duhul 0 cintare b&tut& in struna, nici nu cere s& atingaé coarde lumesti cei ce cugeta la dreptatea spiritu- ala, ci s&-si facd cintarile de slava cu o sfinta bucurie. Dar urmind cum se cuvine vechile obiceiuri, psalmistul pomeneste de organe, Caéci era un obicei'al iudeilor s& bat& uneori in strunele lirei si sA se foloseascd de chimval (fimibal) si de alte instrumente asemanatoare, cintind prin ele in templul lor, » Ia seama c& nu porunceste sfintilor sau celor drepti sa jertfeascd vi- tei, nici s&'se foloseascé de fumuri de tamiie; ci mai degraba sa sla- veascé pe Dumnezeu in cint&ri si s& aduca jertfe nesingeroase, care sint simbolul vietii in Hristos. Caci respingind jertfele:de singe, prin cuvin- .tul-spus c&tre Israil. : «Nu voi primi din casa ta vitei, nici din turmele tale tapi» (Ps. XLIX, 10)'indeamné la cintari de Jauda, zicind : «Jertfeste lui Dumhezeu jertf& de laud&» (Ibid. 15). - . Vers. 3: «Cintati Domnului cintare noud, cintati-I frumos cu strigit’ de bucurie». Poate vedea cineva si de aci c& Duhul nu graieste aci prin psalmist celor ce s&virsesc slujirea legii, ci celor ce iubesc viefuirea in Hristos si s-au imbogatit de-dreptatea de la El prin credinta. Iar acestia sint cei despre care a spus:la inceputul psalmului dinainte (Ps, XXX], vers, 1): «Fericifi cei cdrora s-au iertat firddelegile». Ci cui a -iertal pacatele, dacd nu celor refacuti intr-o viata noua prin sfintenie in Duh, care au fost spalati de: toata intin&ciunea prin Sfintul Botez. Aceasta le porunceste s& cinte si nu simplu, ci intr-un mod neobisnuit dinaintea noastra. Caci zice ca trebuie s& fie cintarea noua, ceea ce arat& limpedo PAGINI PATRISTICE 131 ca legea-cea prin Moise a ajuns la sfirsit . Iar a cinta frumos este a cinta infelept, in’strigat'de bucurie. lar strig&tul de buctirie:zicem ca este cel rostit de oaste, dupa caderea.vrajmasilor. Vers. 4:.«Cd drept este cuvintul Domnului». Deoarece «drept ‘este cuvintul Domnului si lucrurile Lui intru credint&»;.bucurafi-va, zice Dom- nul, Iar zicind c&-cuvintul* Domnului este drept, imi aminteste, mi se pare; de poruncile evanghelice, care nu au nimic sucit, sau. intunecos, sau greu de vazut si acoperit de neclaritated literei, cum’ e legea lui Moise “, Caci numai prin ocolisuri lungi, prii grele tilcuiri,.de-abia in- felegem in chip neclar, cele ale lui-Moise. «Dar’ cuvintul Domnului», adicé invatatura evanghelicd, este dreapta si usor de inteles si pliné de putere in indrumarea spre tot chipul virtutii. Vers. 7; «Pus-a in vistierii adincimile fdrd fund (abisurile)2', Asa zice-despré mare: «Pusu-j-am ei hotare, inchizind-o:cu incuietori si porti. Si i-am zis ei: Pind aci s& vii si sé nu treci de aci, ci intru tine sd se sfarime valurile tale» (lov XXXVIII, 10). Dar a spus $i c&tre unii din cei mai‘vechi parinti, unui dintre sfintii prooroci : «Oare nu va vefi teme de Mine, zice Domnul, sau nu veti fi cu evlavie inaintea Mea, care am pus hotare marii printr-o poruncd vesnicd, ce nu va fi calcaté de ‘ea ?» (Ie- rem: V, 22). lar c& pamintul fiind sub apa, Dumnezeu 1-a-descoperit la in- ceput, ne-a lamurit Moise, care zicé in numele lui Dumnezeu : «S& se adune apa intr-o singura adunare si sa se arate uscatul» (Fac. 1, 10). Deci adincimea_ (apelor) caré poate acoperi pamintul intreg, avind putere dumnezeiasca, il cuprinde ca intr-un burduf. Si desfacindu-se nu-l lasd s@ treac& peste hotarele ce i le pune. Vers. 8: «Sd se teamd de Domnul tot pdmintul». Intelesul celor di- nainte ne limureste c& nu in zadar, ci mai degrab& spre folosul si tre- buinta tuturor in vederea mintuirii, a spus cdtre noi aceste cuvinte des- pre slava si inaltimea lui Dumnezeu, cele mai presus de toate. Caci in- deamni pe toti cei de sub cer sé nu mai aducd inchinare demonilor, ci s& 199. Cintarea e noua si pentru cd @ fdcuta cu o inima curatitaé de-pacate prin uni- tea cu. Hristos, dar si pentru cA are un continut nou, sau cuprinde mul{umirea si lauda noua a marei fapte a lui Dumnezeu, care a trimis pe Fiul si se uneasca cu noi