Perspectiva ale ocupării în muncă

în contextul pandemiei de COVID-19

Pe lângă amenințările la adresa sănătății populației, criza Covid-19 aduce noi provocări la
nivel macroeconomic. Pandemia generată de noul coronavirus reprezintă un șoc major pentru
economia națională cât și pentru toate economiile lumii. Incertitudinea este prezentă chiar și pe
termen scurt și bântuie economia mondială. Instituțiile publice, firmele și gospodăriile casnice,
toate sunt afectate de încetinirea activității economice. Marea majoritate a sectoarelor se
confruntă deja cu o scădere drastică a vânzărilor și a veniturilor din cauza imposibilității de a
desfășura activitatea obișnuită. În plus, anumiți actori precum deținătorii de credite, chiriașii,
emigranții care se întorc acasă sau lucrătorii din economia informală nu au o protecție socială în
situații de criză.
Într-un articol de pe adevărul.ro intitulat „Consecințe sociale ale pandemiei COVID-19”
autorul susține că cea mai gravă consecință socială generată de pandemia de COVID-19 este
degradarea nivelui de trai, a calitații vieții. Distanțarea fizica, izolarea la domiciliu, carantinarea
sau spitalizarea afectează calitatea vieții, starea de optimism social, frecvența și intensitatea
relațiillor. Oamenii își schimbă perceptia privind modul in care evolueaza lucrurile in prezent,
vor deveni pesimisti, demotivati, lipsiti de initiativa, restrictionati in manifestarea drepturilor si
libertăților individuale. Percepția privind mersul lucrurilor se va negativa, prin raportare la viața
anterioară declanșării acestei pandemii. Sărăcia se va amplifica odată cu pierderea locurilor de
muncă, scăderea veniturilor, somajul. In ultimele saptamani, s-au intors sute de mii de
concetateni din strainatate. Toti aceștia vor solicita o formă sau alta de protecție din partea
statului, sub forma venitului minim garantat și/sau alte forme de prestații sociale.
Chiar dacă este temporar, șocul măsurilor de izolare va avea repercusiuni considerabile
asupra activității economice. În mod particular, acestea se vor manifesta prin încetinirea
activității de producere din cauza perturbării lanțurilor de aprovizionare și reducerii cererii atât
interne cât și externe. Pe lângă acestea, creșterea incertitudinilor va exercita o influență nefastă
asupra programelor de cheltuieli prognozate de firme și alte investiții private. Având în vedere că
nu se cunoaște cât vor dura restricțiile și cum va evolua pandemia în perioadele imediat
următoare, nu putem cuantifica cu exactitate acceptabilă impactul economic al pandemiei, însă
ne putem aștepta la un șoc chiar mai puternic față de criza din 2009, iar PIB-ul ar putea scădea
chiar și cu circa 10% numai în 2020. Prin urmare, răspândirea Covid-19 adaugă o nouă sursă
substanțială de riscuri în adresa economiei naționale pentru anul 2020 și nu numai.
În aceste condiții, atenuarea efectelor Covid-19 asupra stării de sănătate și asupra
economiei naționale trebuie să fie prioritatea guvernării. Acțiuni decisive și la timp trebuie
întreprinse de Guvern, banca centrală, autorități de reglementare, dar și alți actori, pentru a
minimiza efectele crizei. De cealaltă parte, agenții economici și populația au rolul lor în a da
dovadă de responsabilitate și a face tot posibilul pentru atenuarea efectelor devastatoare. Prin
urmare, această scurtă analiză își propune să prezinte principalele elemente ale unui program de
salvgardare a economiei naționale recomandat spre implementare autorităților, în baza analizei
propagării crizei și ramificațiilor acesteia. Acțiunile incluse în planul respectiv urmează 2 scopuri
majore: (i) atenuarea repercusiunilor economice și sociale generate de criza Covid-19, și (ii)
pregătirea terenului pentru o relansare cât mai rapidă post criză.
În situația nou creată pe piața muncii de pandemia de COVID-19, companiile caută
soluții pentru a se adapta la reducerea activității și pentru a proteja angajații, având în vedere că,
până nu demult, lipsa personalului reprezenta o provocare importantă pentru angajatori.
Legislația în vigoare permite companiilor să adopte o serie de măsuri în aceste sens, în funcție de
gradul și modul în care le este afectată activitatea, de la înțelegeri amiabile între angajatori și
angajați, la șomaj tehnic sau măsuri care privesc forța majoră. Fiecare opțiune prezintă, însă, atât
o serie de restricții, cât și o serie de avantaje și dezavantaje.
Tot mai mulți angajatori se confruntă, în această perioadă, cu reducerea drastică a
activității, care le afectează stabilitatea financiară și, implicit, posibilitatea de a plăti salariile
angajaților. O primă soluție pentru diminuarea costurilor, valabilă în cazurile mai puțin grave, ar
putea fi negocierea directă cu salariații pentru reducerea programului de lucru și, implicit, a
salariilor. O altă soluție ar putea fi aceea în care angajatorul solicită angajaților să intre în
concediu de odihnă pe perioada reducerii activității. Astfel de măsuri pot fi aplicate, însă, doar în
anumite condiții.

Șomajul tehnic
 Companiile pot aplica șomajul tehnic în cazul în care activitatea le este întreruptă în
totalitate sau parțial în relația cu o parte a angajaților, care nu vor mai avea posibilitatea să își
desfășoare activitatea pentru o anumită perioadă de timp.
Pentru a putea implementa această măsură, compania trebuie, mai întâi, să identifice motivele
economice, tehnice sau structurale care justifică întreruperea temporară, parțială sau totală, a
activității și să detalieze aceste motive în decizia cu privire la întreruperea temporară a activității.
Pe perioada șomajului tehnic, salariații sunt îndreptățiți să primească o indemnizație de cel puțin
75% din salariul de bază, contractele de muncă fiind, în această perioadă, suspendate.
Guvernul României a adoptat, recent, o ordonanță de urgență care prevede că statul va susține,
din bugetul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, plata indemnizației aferente
șomajului tehnic pentru angajații firmelor afectate de pandemie, însă în limita a 75% din salariul
mediu brut pe economie, pentru două categorii de angajatori: cei afectați direct de instituirea
stării de urgență și cei afectați indirect, care își reduc activitatea, cu îndeplinirea, însă, a anumitor
condiții și formalități.
O altă formă de șomaj tehnic este cea care permite angajatorului să reducă programul de
lucru de la cinci zile pe săptămână la patru zile, cu diminuarea în consecință a salariului, însă
aceasta poate fi adoptată doar în cazul reducerii temporare a activității, din motive economice,
tehnologice sau structurale, pentru perioade care depășesc 30 de zile lucrătoare.
În concluzie, pe timpul acestei imense amenințări, pentru ca oamenii să supraviețuiască
din punctu de vedere economic, fizic, psihic, trebuie să se susțină reciproc, să își mențină calmul
și să rezolve treburile izolați la domiciliu până ce pericolul va trece.