Sunteți pe pagina 1din 28

CUPRINS

 
Declaraţia pe propria răspundere ………………..……………………..............…...........
Lista abrevierilor (opţional) ………………………….…………………................…….

INTRODUCERE ……………………………………….……........................………….

Capitolul I. GENERALITĂȚI PRIVIND COMPONENŢA, RECUNOAŞTEREA ŞI


EVALUAREA DATORIILOR ………………………………………………….………
1.1. Trecerea în revistă a actelor normative care reglementează contabilitatea datoriilor
1.2. Definirea, componenţa şi caracteristica datoriilor ……………….…………………
1.3. Modul de recunoaştere şi evaluare a datoriilor ………………….………………….

Capitolul II. CONTABILITATEA DATORIILOR ŞI PREZENTAREA


INFORMAŢIILOR ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE
2.1 Contabilitatea datoriilor financiare ………………………………..………………….
2.2 Contabilitatea datoriilor comerciale ……………………………………….………….
2.3 Contabilitatea datoriilor calculate ……………………………………………………..
2.4. Prezentarea informaţiilor privind datoriile în situaţiile financiare ………..………….

Capitolul III. ANALIZA DATORIILOR ………………………………………………….


3.1. Analiza mărimii, evoluţiei şi structurii datoriilor ……………………………………..
3.2. Analiza stabilităţii surselor de finanţare, gradului de îndatorare pe termen lung şi
deservirii datoriilor ………………………………….…………………………………….
3.3. Analiza rotaţiei datoriilor curente …………………………………………………….

CONCLUZII …………………………………………………………….…………………
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………..
…………………..
ANEXE ……………………...……………………………………...…………………….. 

2
Declaraţia pe propria răspundere

Subsemnatul (a),_LISNIC Mihaela absolvent al Facultăţii CONTABILITATE ȘI AUDIT


al Academiei de Studii Economice din Moldova, specialitatea,
declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema CONTABILITATEA ȘI ANALIZA
DATORIILOR a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau din străinătate, iar exemplarul
prezentat şi înregistrat la catedră corespunde integral cu varianta electronică plasată în
sistemul Anti-plagiat.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinând referinţa
precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

LISNIC MIHAELA___________
Numele Premulele

________________________
Semnătura

3
LISTA ABREVIERILOR

RM - Republica Moldova
SNC - Standardele naţionale de contabilitate
SRL - Societatea cu răspundere limitată
IFRS - Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
IAS - Standardele internaţionale de contabilitate
IASB - Consiliul Standardelor Internationale de Contabilitate 
FASB - Comitetul Normelor de Contabilitate Financiară
HG - Hotărîrea Guvernului
TVA - Taxa pe valoarea adăugată

4
INTRODUCERE
Contabilitatea reprezintă mijlocul principal de obţinere a informaţiei privind activitatea
unei întreprinderi, în lipsa căreia nu poate funcţiona normal nici un agent economic. Pentru
însușirea operativă a principiilor de bază a contabilității, în prezenta lucrare se îmbină
problemele teoretice cu cele practice cu privire la contabilitatea si auditul datoriilor.
Contabilitatea datoriilor este un sector al evidenţei contabile care ocupă o pondere
însemnată în volumul total de lucru al contabilităţii şi care necesită o abordare specială, datorită
complexităţii metodologiei de calcul şi evidenţă a acestora. Actualitatea temei de cercetare e
determinată de necesitatea studierii modului de organizare a contabilităţii şi auditului
decontărilor cu creditorii întreprinderii (instituțiile financiare, furnizorii, personalul
întreprinderii, bugetul de stat etc.).
Mărimea, componenţa şi evoluţia surselor atrase influenţează în mod direct stabilitatea
situaţiei financiare şi dependenţa întreprinderii de partenerii de afaceri. În practica analitică se
consideră o situaţie normală cînd raportul dintre sursele proprii şi cele atrase (împrumutate) este
de 50 la 50%. Anume această situaţie îi satisface pe creditori, deoarece în mare măsură
garantează rambursarea la timp a împrumuturilor şi creditelor acordate.
Actualitatea şi importanţa temei „Contabilitatea și analiza datoriilor” constă din faptul
că în exactitatea şi oportunitatea calculului indicatorilor acestui compartiment sunt cointeresaţi
atat utilizatorii interni, cît şi cei externi, deoarece mărimea, componenţa şi evoluţia datoriilor
determină în mod direct stabilitatea situaţiei financiare şi dependenţa entității de partenerii de
afaceri.
În condiţiile perfecţionării permanente a sistemului legislativ e necesar de a asigura
corectitudinea calcului angajamentelor entității faţă de creditori, de furnizorii săi pentru bunurile
procurate şi serviciile prestate, faţă de personalul angajat privind retribuirea muncii, faţă de stat
privind plata impozitelor şi taxelor, precum şi alte angajamente luate faţă de alte persoane
juridice şi fizice. În cazul în care agentul economic dispune de informaţii insuficiente sau
interpretează greşit prevederile actelor normative el va calcula şi înregistra în contabilitate
incorect obligaţiile sale.
Scopul cercetării al acestei lucrări este de a demonstra importanţa şi necesitatea
contabilizării operaţiilor cu privire la datoriile entităţii, precum şi de a evidenţia particularităţile
evidenţei contabile a datoriilor la entitatea analizată. Realizarea scopului propus va permite
aprofundarea şi extinderea cunoştinţelor teoretice în domeniul contabilităţii și analiza datoriilor,

5
examinarea critică a organizării practic a evidenţei contabile la entitatea analizată şi determinarea
veridicităţii informaţiilor prezentate în situaţiile financiare cu privire la datoriile entității.
Pentru a demonstra importanţa şi necesitatea contabilizării operaţiilor cu privire la
datoriile entităţii şi analiza lor este necesar de a stabili următoarele obiective:
 prezentarea noţiunile generale şi importanţa privind datoriile entităţii;
 identificarea actelor normative privind contabilizarea datoriilor;
 determinarea modului de recunoaştere şi evaluare a datoriilor;
 examinarea perfectării documentare şi contabilizării datoriilor entităţii;
 cercetarea modului de reflectare a indicatorilor datoriilor în situaţiile financiare;
 analiza dinamicii și structurii datoriilor entității;
 analiza stabilității financiare și a gradului de îndatorare a entității;
 analiza rotației datoriilor.
Scopul şi obiectivele cercetării au determinat următoarea structură a lucrării: intoducere,
trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.
În introducerere se va menţiona importanţa, obectivele şi sarcinile tematicii cercetate,
adică a contabilităţii și analizei datoriilor enităţii. De asemenea va fi reflectată caracteristica
generală a entităţii în baza căreia se va da o analiză desfăşurată a situaţiei practice de
contabilizare a tuturor operaţiunilor economico-financiare legate de apariţia şi stingerea
datoriilor entităţii.
Capitolul I ”Generalități privind componenţa, recunoaşterea şi evaluarea
datoriilor” abordează probleme cu privire la delimitarea conceptelor teoretice şi metodologice
privind cantabilitatea datoriilor, clasificarea acestora, caracteristica actelor normative şi
legislative. De asemenea vor fi prezentate metodele de evaluare şi formării şi recunoaştere a
datoriilor enităţii.
Capitolul II ”Contabilitatea datoriilor şi prezentarea informaţiilor în situaţiile
financiare” este dedicat problemelor legate de perfectarea documentară și contabilitatea
sintetică și analitica a datoriilor financiare, comerciale și calculate precum și prezentarea acestora
în situațiile financiare
În capitolul III ”Analiza datoriilor” se studiază dinamica și structura datoriilor entității,
analiza indicatorilor rotației datoriilor, stabilității surselor de finanțare și a gradului de
îndatoraare pe termen lung.
Concluzia va cuprinde generalizarea rezultatele obţinute în baza studiului efectuat, vor fi
formulate principalele sugestii şi propuneri ce ţin de optimizarea modului de contabilizare a

6
datoriilor entității, se vor indica direcţiile necesare pe care trebuie să le aleagă întreprinderea
pentru a înregistra rezultate înalte. Totodată, vor fi formulate recomandări privind îmbunătăţirea
procesului de gestionare a datoriilor entității în condiţiile actuale.
Compartimentul Bibliografie al tezei va conţine datele referitoare la sursele
informaţionale utilizate în scrierea tezei de licență.
Anexele vor cuprinde informaţia economică în baza cărora se va desfăşura studiul
contabilităţii datoriilor entităţii SRL „REVIC-GRUP”.
SRL „REVIC-GRUP” a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă
Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 20 mai 2003 cu Nr. 1003601006511 (Anexa 1).
Entitatea analizată a fost înființată ca extensie a unei afaceri profitabile, însă cu alt obiect
de activitate. S-a avut în vedere diversificarea activităților pentru majorarea profitului și creșterea
notorietății în comunitatea țintă. Managerul general deținea o Gospodărie Ţărănească și sub
tutela sa a dezvoltat noua întreprindere ce are ca obiect de activitate comercializarea produselor
agricole, produse alimentare și non-alimentare, băuturi şi tutun, prestarea serviciilor de transport
internaţional şi servicii de depozitare a produselor agricole (struguri, prune, caise, piersici).
Organizația nouă are identitate proprie și s-a dezvoltat separat de cealaltă entitate, însă
asocierea între cele două pare a fi benefică pentru proprietar și își îndeplinește scopul propus.
De la data înființării și până în prezent, organizația a evoluat constant în ceea ce privește
cifra de afaceri, iar despre profit putem afirma că a cunoscut perioade de ascensiune si totodată,
de stagnare.
Merită menționat faptul că, în ceea ce privește evoluția SRL „REVIC-GRUP” a deschis
pentru clienți în aceeași locație și un segment cu alte produse pentru comercializat, mai exact
produse chimice pentru culturi agricole, acoperind astfel nevoile consumatorilor într-o mare
măsură. Faptul că intregește nevoile clienților este o dovadă a succesului constant al firmei.
SRL „REVIC-GRUP” deține un capital privat, fără active în proprietatea statului sau a
altor societăți comerciale. O privatizare efectivă nu a avut loc, aceasta fiind de la început sub
regim privat, dezvoltată cu fonduri proprii.
Aceasta întreprindere este orientate mai mult spre domeniul agricol şi funcţiile sale
principale sunt: executarea de lucrări agricole la toţi detinatorii de pamânt; efectuarea de lucrări
de transport; executarea de reparaţii la utilaje agricole, tractoare, masini şi combine; etc. Funcția
sa principală este cea de producție care reflectă activităţi menite să contribuie la obţinerea
produselor agricole, prin intermediul muncii omului, a combinarilor de factori si a interventiei
proceselor naturale.

7
În scopul efectuării unei aprecieri mai ample în ceea ce priveşte activitatea entităţii vom
analiza următorii indicatori economico-financiari, datele fiind extrase din Situațiile financiare pe
anul 2017 şi 2018 (Anexa 7 și 8 )
Tabelul 1
Analiza principalilor indicatori economico – financiari
ai SRL „REVIC-GRUP”
Abaterea Ritm de
Anul Anul
Nr. absolută creştere
Indicatorii 2017 2018
(+; -) (%)
A B 1 2 3=2-1 4=2/1*100

1. Volumul vînzărilor, lei 7652146 9171212 1519066 119,85

2. Costul vînzărilor, lei 4535942 6445049 1909107 142,09

3. Profitul brut, lei 3116204 2726163 -390041 87,48

Număru mediu scriptic al 27 18 -9 66,67


4.
personalului, oameni
Productivitatea muncii unui 169929,1 509511,78 339582,71 299,84
5.
lucrător, lei/lucr.
Valoarea medie a activelor, 18346857 23927672 5580815 130,42
6.
lei
Valoarea medie a mijloacelor 6484931 2783540 -3701391 42,92
7.
fixe, lei
Valoarea medie a capitalului 12055445 13054637 999192,5 108,29
8.
propriu, lei
Suma cheltuielilor perioadei, 5440995 1733627 -3707368 31,86
9.
lei
Nivelul cheltuielilor 71,1 18,90 -52,197079 26,59
10.
perioadei, %
Randamentul mijloacelor 84,75 30,35 -54,399159 35,81
11.
fixe, lei
Profitul (pierderea) perioadei
12. de gestiune pînă la 1114178 1145348 31170 102,80
impozitare,lei
Profitul (pierderea 980477 1017907 37430 103,82
13.
neacoperită) net, lei
14. Lichiditatea absolută 0,77 0,08 -0,69 10,39

15. Lichiditatea intermediară 1,38 0,72 -0,66 52,17

16. Lichiditatea generală 0,28 2,56 2,28 901,00

8
În rezultatul analizei principalilor indicatori economico-financiari ai entităţii SRL
„REVIC-GRUP”, am constatat o descreştere a profitului brut, în anul 2018 faţă de anul 2017, cu
390041 lei, ceea ce în puncte procentuale constituie 12,52%. Această descreştere a fost
condiţionată de următorii factori: volumul vînzărilor care s-a majorat cu 1519066 lei în perioada
curentă faţă de perioada precedentă sau în mărime procentuală cu 19,85 %. Negativ asupra
profitului brut a influenţat costul vînzărilor care în mărime absolută s-a mărit la sfîrşitul anului
2018 faţă de sfîrşitul anului 2017 cu 1909107 lei sau cu 42,09 %.
Analizînd productivitatea muncii unui lucrător a SRL „REVIC-GRUP” observăm o
sporire în mărime absolută de 339582,71 lei sau în mărime relativă 199,84 %. Factorii care au
influenţat pozitiv indicatorul dat în anul 2018 comparativ cu anul 2017 a fost diminuarea în
dinamică atît a numărul mediu scriptic al personalului cu 9 lucrători sau cu 23,33 %, cît și
sporirea volumul vînzărilor, care a înregistrat o creştere de 19,85 %.
Valorea medii a activelor a SRL „REVIC-GRUP”, la sfîrşitul anului 2017 a înregistrat o
valoare de 18346857 lei, iar la sfîrşitul anului 2018 suma de 23927672 lei, comparînd ambele
perioade observăm o majorare în anul curent comparativ cu anul precedent în mărime de
5580815 lei sau 30,42 % în mărime relativă.
Valoarea medie a mijloacelor fixe ai SRL „REVIC-GRUP”, a înregistrat o descreștere la
sfîrşitul anului 2018 faţă de anul 2017 în sumă de 3701391 lei, iar în procente cu 36,18 %.
Pozitiv poate fi calificată valoarea medie a capitalului propriu care s-a mărit cu 999192,5
lei în anul 2018 faţă de anul 2017, în mărime relativă cu 8,29 %.
În mersul analizei observăm că suma cheltuielilor perioadei a SRL „REVIC-GRUP” a
înregistrat un efect benefic asupra entităţii în cauză, deoarece în anul 2018 suma cheltuielilor s-a
diminuat cu 3707368 lei faţă de anul 2017 sau cu 48,14 % în dinamică, însă acest fapt poate fi
explicat prin activitatea mai vastă desfăşurată în anul 2018.
Un alt indicator analizat este nivelul cheltuielilor perioadei a SRL „REVIC-GRUP” care
a înregistrat o descreştere de 52,19 puncte procentuale în perioada curentă comparativ cu
perioada precedentă. Asupra descreşterii date pozitiv au influenţat următorii factori de analiză:
volumul vînzărilor care a înregistrat o creştere şi suma cheltuielilor perioadei care s-au diminuat
cu 1355442 lei, avînd o influenţă benefică.
Următorul indicator este randamentul mijloacelor fixe a SRL „REVIC-GRUP”, care s-a
diminuat în anul 2018 faţă de anul 2017 cu 54,39 % în mărime relativă. Deci la un leu mijloace
fixe la valoarea de bilanţ în anul 2017 revinea 84,75 lei din volumul vînzărilor, iar în anul 2018
30,35 lei.

9
Studiind profitul (pierederea) pînă la impozitare observăm că în anul 2018 comparativ cu
2017 SRL „REVIC-GRUP” a înregistrat o sporire în sumă de 31170 lei.
Şi în final, analizînd unul din indicatorii care ocupă un loc prioritar în aprecierea situaţiei
financiare a firmei, aceasta fiind lichiditatea sau capacitatea entităţii de a-şi onora obligaţiunile
de plată la termenle scadente observăm:
Lichiditatea absolută la sfîrşitul perioadei curente a înregistrat 0,08 puncte, iar la sfîrşitul
perioadei precedente 0,77 puncte, în mărime absolută s-a mărit în anul curent 2017 față de anul
2016 cu 0,69 puncte, însă conform limitelor stabilite de Banca Naţională a Republicii Moldova
nivelul minim acceptabil este 0,2, deci ponderea datoriilor curente care pot fi achitate urgent prin
mobilizarea disponibilităţilor băneşti este la un nivel mizer.
Nivelul lichidităţii intermediare stabilit de Banca Naţională a Moldovei este de 0,7, iar în
analiza entităţii SRL „REVIC-GRUP” acest indicator constituie, în anul 2017 – 1,38, iar în anul
curent 0,72. Situaţia s-a îmbunătățit în anul 2018, deoarece se înregistrează o descreștere a
acestui indicator față de nivelului precedent cu 0,66 puncte.
Studiind lichiditatea genrală al entităţii SRL „REVIC-GRUP”, acesta fiind de 0,28 la
sfîrşitul anului 2017 şi de 2,56 la sfîrşitul anului 2018, evidenţiem o creştere de 2,28 puncte,
acest coeficient corespunde limitelor stabilite de Banca Naţională a Moldovei de >= 2.
Analizînd rezultatele financiare în anii 2017-2018 putem concluziona că SRL „REVIC-
GRUP” are o structură financiară satisfăcătoare, structura activelor corespunde obiectului de
activitate al societății, evoluția stocurilor se încadrează în limitele de eficiență și are o
solvabilitate patrimonială ridicată.

10
Capitolul I. GENERALITĂȚI PRIVIND COMPONENŢA,
RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA DATORIILOR

1.1. Trecerea în revistă a actelor normative care reglementează contabilitatea datoriilor


În desfăşurarea activităţii curente a entității SRL ”REVIC-GRUP” apar diverse datorii şi
obligaţii faţă de terţi. Modul de contabilizare şi evidenţă a datoriilor este reglementată de un şir
de acte normative şi legislative.
La reflectarea operaţiunilor economice legate de decontările cu diverşi creditori, furnizori
şi alte persoane fizice şi juridice este necesar de a se conduce în primul rând de Legea
contabilităţii și raportării financiare [4]. În conformitate cu art. 6 lit. f) din Legea contabilităţii și
raportării financiare nr. 287 din 05.01.2018 [ 3], entitatea este obligată se ţină contabilitatea
conform principiului de separare a patrimoniului şi datoriilor.
Regulile generale privind contabilitatea datoriilor conform art. 13 din Legea contabilităţii
și raportării financiare, presupun înregistrarea în contabilitate a datoriilor se efectuează în
conformitate cu prevederile standardelor de contabilitate şi ale altor acte normative elaborate
conform art.8 alin.(1) lit.b).
Organizarea contabilităţii presupune ca toată informaţia despre mişcarea datoriilor să fie
înregistrată. Astfel, documentele primare servesc pentru centralizare acumulare şi prelucrare în
registre contabile. În conformitate cu art. 11 alin. (13) din Legea contabilităţii și raportării
financiare documentele de casă, de plată şi cele privind decontările pot fi semnate unilateral, de
către conducătorul entităţii, ori de două persoane cu drept de semnătură, prima semnătură
aparţinînd conducătorului sau altei persoane împuternicite, iar a doua – contabilului-şef sau altei
persoane împuternicite. Datele din documentele primare şi centralizatoare se înregistrează, se
acumulează şi se prelucrează în registrele contabile.
Posibilitatea modificării registrelor contabile este stipulată şi în art. 15 alin. (2) din Legea
contabilităţii și raportării financiare, conform căreia nomeclatorul şi structura registrelor
contabile se stabilesc de către entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile informaţionale
proprii. În acest caz, registrul contabil trebuie să conţină elementele obligatorii stabilite în art. 15
alin. (5) din Legea contabilităţii și raportării financiare: denumirea registrului, denumirea entităţii
care a întocmit registrul, data începerii şi finisării ţinerii registrului şi/ sau perioada pentru care
se întocmeşte acesta, data efectuării faptelor economice, grupate în ordine cronologică şi/ sau
sistemică, etaloanele de evidenţă a faptelor economice, funcţia, numele, prenumele şi
semnăturile persoanelor responsabile de întocmirea registrului.

11
Contabilitatea datoriilor privind asigurările este reglementată de Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul corespunzător [6].
Datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii sunt reglementate de Codul Muncii [
3]. Modul de determinare şi de recuperare a prejudiciului material este stabilit în articolele 333-
347 din Codul Muncii,[ 3]. La calcularea şi recuperarea sumelor prejudiciului material este
necesar să se acorde atenţie următoarelo aspecte:
a) Mărimea prejudiciului material se determină conform pierderilor reale, calculate în
baza datelor contabile (art. 341 alin. (1) din Codul muncii). În cazul sustragerii, pierderii,
distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului atribuite la mijloacele fixe, mărimea
prejudiciului material se calculează pornindu-se de la costul de inventar (preţul de cost) al
valorilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite (art. 341 alin. (2) din Codul muncii).
În caz de sustragere, lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a valorilor materiale
(cu excepţia celor menţionate la alin.(2), prejudiciul se stabileşte pornindu-se de la preţurile din
localitatea respectivă la data cauzării prejudiciului, conform datelor statistice, (iar lipsurile
(deteriorările) altor bunuri – în baza preţurilor din localitatea respetivă la data cauzării
prejudiciului, conform datelor statistice (art. 341 alin. (3) din Codul muncii).
b) Persoana vinovată este obligată să recupereze integral prejudiciul din lipsurile şi
pierderile bunurilor numai în cazul în care ea poartă răspundere materială deplină (art. 337 din
Codul muncii). În celelalte cazuri de la persoana vinovată poate fi reţinută suma care nu
depăşeşte salariul mediu lunar al acesteia (art. 336 din Codul muncii).
c) Recuperarea de către salariatul vinovat a sumei prejudiciului material cauzat care nu
depăşeşte salariul mediu lunar al acestuia se efectuează prin ordinul angajatorului, care trebuie
emis în termen cel mult o lună din ziua stabilirii prejudiciului ( art. 344 alin. (1) din Codul
muncii).
d) Veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care
compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată, nu se includ în venitul impozabil
( art. 20 lit. 6 din Codul fiscal).
La reţinerea sumelor din salariile persoanelor, trebuie de avut în vedere că, în
conformitate cu art. 149 din Codul muncii, cuantumul total al reţinerilor nu poate să depăşească
20 la sută, iar în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare – 50 la sută din salariul ce i se cuvine
salariatului. Aceste limitări nu se aplică reţinerii din salariu în caz de urmărire a pensiei
alimentare pentru copiii minori. În acest caz, suma reţinuţă nu poate fi mai mare de 70 la sută din
salariul angajatului (art. 149 alin. (3) din Codul muncii).

12
Modul de calculare a salariului mediu [8] – stabileşte modul de calcul al salariului
mediu, plăţile incluse şi cele neincluse la calcularea salariului mediu, perioadele de decontare,
normativele de timp aplicate, etc.
Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată [9]–
precizează sursele de venit impozabil, modul de acordare şi justificare a scutirilor, modul de
calculare şi reţinere a impozitului.
Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor, instituţiilor şi organizaţiilor
din Republica Moldova [12]– reglementează modul, termenul de detaşare în hotarele Republicii
Moldova şi în străinătate a salariaţilor entităţii cu menţinerea locului de muncă şi a salariului
mediu, specifică componenţa, mărimea şi modul de recuperare a cheltuielilor de deplasare a
salariaţilor, precum şi perfectarea documentară a acestora.
Conform punctului 4 din Regulamentul privind inventarierea [10], se face stabilirea
existenţei efective precum şi verificarea realităţii valorii de bilanţ a datoriilor.
Datoriile privind decontările cu bugetul sunt reglementate de Codul fiscal al RM [ 1].
Acest act reglementează relaţii de prezentul cod:
1) prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica
Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile
reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile
evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru
încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale
persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.
2) Prezentul cod reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce
priveste impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de
determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.
3) Noţiunile şi prevederile prezentului cod se aplica în exclusivitate în limitele relaţiilor
fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea.
Planul general de conturi contabile [21] – dezvăluie informaţia cu privire la
nomenclatorul conturilor contabile aferente evidenței datoriilor, precum şi conţinutul operaţiilor
economice a fiecărui cont analitic.
Standardele Național de Contabilitate (SNC) reprezintă documente normative de bază
care stabilesc normele generale de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a situațiilor financiare.
Ca exemplu:
Astfel, pentru ţinerea evidenţei datoriilor, la care se prevăd sumele de achitat în funcţie
de cursul unor valute, se respectă Standardul Naţional de Contabilitate „Diferențe de curs

13
valutar și de sumă”, [16]. Achitarea datoriilor în valută străină se înregistrează prin aplicarea
cursului oficial al leului moldovenesc la data achitării. Diferenţele de curs valutar favorabile şi
nefavorabile care apar la data achitării datoriilor se recunosc ca venituri sau cheltuieli curente.
La momentul de recunoaștere a datoriilor se respectă principiul contabilității de
angajamente, conform căruia datoriile se constată în momentul în care au fost obţinute.
Standardul Naţional de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare” [20], se
determină principiile de pregătire şi prezentare a situațiilor financiare. Astfel informaţia cu
privire la datoriile entității trebuie să fie reflectată în situațiile financiare, în baza căruia se
apreciază activitatea întreprinderii în perioada de gestiune precedentă şi curentă.
Standardul Naţional de Contabilitate „Cheltuieli” [18], prevede modul de evaluare şi
recunoaștere a cheltuielilor aferente operațiunilor cu persoanele terţe ale entității. Deasemenea în
acest standard este specificat descrierea metodei de evidenţă a datoriilor faţă de buget privind
impozitul pe venit al entității.
Standardul Naţional de Contabilitate „Contracte de leasing” [15] – determină
recunoașterea datoriilor în cazul achitării ulterioare a leasingului.
Codul Civil [2], – prin intermediul căruia se reglementează relaţiile persoanelor fizice şi
juridice. De asemenea stabileşte relaţiile contractuale între părţi, precum şi drepturile şi
obligaţiile acestora, dreptul civil garantează părţilor apărarea drepturilor subiectelor.
Astfel, în opinia noastră, pentru a oferi maximum de beneficii utilizatorilor şi entităţii în
general, contabilii trebuie sa cunoască toate modificările ulterioare din actele normative şi
legislative care reglementează contabilitatea datoriilor care la momentul actual este în
permanenţă schimbare conform cerinţelor standardelor internaţionale de contabilitate.

1.2. Definirea, componenţa şi caracteristica datoriilor


Pentru studierea datoriilor entităţii apare necesitatea de a defini noţiunea de ”datorii”,
precum şi tipurile de datorii ce apar în cadrul unităţii economice.
Datoriile – reprezintă obligații actuale ale entității ce decurg din tranzacții sau evenimente
trecute și prin stingerea (decontarea) cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse
care încorporează beneficii economice, [13].
Economiştii americani Needls B. E., Anderson Jr. H. R., Caldwell J. C., [23, p.134] atribuie
datoriilor următoarea definiţie: „Datoriile sau pasivele externe sunt diminuări probabile de
avantaje economice viitoare, ce rezultă din obligaţia pe care o entitate o are de a transfera active
sau de a presta servicii la/pentru alte entităţi, ca urmare a operaţiilor sau evenimentelor trecute.”
Potrivit economistului Feleagă N. din România [24, p.134] datoriile reprezintă:

14
1. Surse externe de finanţare puse la dispoziţia entităţii fie de o instituţie de credit (datoriile
financiare), fie de un furnizor (datoriile comerciale), fie de alţi terţi (datorii fiscale, sociale, etc.) ;
2. Resursele străine atrase de unitatea patrimonială pe o perioadă mai mare sau mai mică;
3. Surse de finanţare externe puse la dispoziţia entităţii fie de bănci sau alte instituţii financiare,
fie de furnizori, fie de la terţi pentru care entitatea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent
valoric;
4. Obligaţia rezultată dintr-o relaţie contractuală sau din lege;
5. Fonduri furnizate de terţele persoane în raport cu entitatea sub formă de: credite, avansuri şi
aconturi primite, angajamente faţă de furnizori pentru bunurile primite dar neachitate,
angajamente faţă de personalul entităţii sub forma salariilor în curs de decontare, angajamente
faţă de buget, privind impozitele şi taxele de plătit, etc.
În opinia autorului Безруких П. din Rusia [40, p.56] datoriile sunt:
1. Obligaţiile entităţii faţă de alte persoane fizice şi juridice, capitalul împrumutat al entităţii;
2. Sume primite cu împrumut de la persoane juridice sau fizice pentru diverse scopuri cu un
procent de dobîndă cît mai convenabil. Sume datorate furnizorilor pentru mărfurile livrate şi
serviciile prestate, avansurile primite, sume privind retribuirea muncii, privind decontările cu
bugetul şi organizaţiile de asigurare etc.;
Savanţii din domeniul contabilităţii al Republicii Moldova [32, p.186] afirmă:
1. Datoriile reprezintă angajamente de plată ale entităţii faţă de furnizori pentru bunurile
procurate şi serviciile prestate, faţă de personalul angajat privind retribuirea muncii, faţă de stat
privind plata impozitelor şi taxelor, faţă de alte persoane juridice şi fizice;
2. Datoriile reprezintă surse de finanţare, puse la dispoziţia entităţii de o instituţie financiară, de
furnizori, de personal sau de terţi;
3. Datoriile reprezintă obligaţiile (angajamentele) luate (asumate) de entitate în baza
evenimentelor anterioare şi achitarea cărora se va încheia cu retragerea de la entitate a resurselor
ce constituie purtători de avantaje economice.
O influenţă deosebită asupra tratării datoriilor a avut cercetătorul recunoscut în drept
E.Godămă. După părerea acestuia, în legătură cu evoluţia reală a relaţiilor comerciale, iar în
sens general, cu relaţiile economice, datoriile din punct de vedere juridic trebuie tratate ca
angajamente, şi ca credit – din punct de vedere economic [48, p. 228].
Esenţa acestei idei despre credit constă în următoarea: creditorul este o persoană care a
oferit credit altei persoane. În loc ca acesta să-şi asigure dreptul absolut şi excepţional în
vederea unui bun, l-a oferit pentru utilizare sau în posesie liberă altei persoane – debitoare, prin
ce a exprimat încredere acesteia. Însă încrederea întotdeauna este legată de riscuri, pentru

15
minimizarea cărora se întocmeşte contractul, în care se confirmă partea juridică a evenimentului
în cauză. Confirmarea prin contract a angajamentului faţă de creditor cere de la debitor
efectuarea acţiunilor ce ţin de oferirea, întoarcerea, recuperarea averii, etc.
Un alt savant francez R. Savatie a formulat următoarea definiţie: „datoria este
împovărarea, care obligă o persoană sau câteva persoane să ofere bunuri unei sau câtorva
persoane” [53, p.78]. Astfel, din punct de vedere a tratării juridice angajamentul exprimat în
valoare bănească este o datorie.
În rezultat, un participant al tranzacţiei (subiect activ), care a primit dreptul de a cere de
la altă persoană (subiect pasiv) oferirea, întoarcerea bunurilor sau altă acţiune, a început să se
numească creditor, iar alt participant al tranzacţiei – debitor. După cum se cunoaşte, dreptul este
viaţa publică reglementată, evoluţia căreia corespunde evoluţiei tuturor ştiinţelor sociale,
inclusiv şi a economiei: cu cât e mai înalt nivelul sau mai bine dezvoltate relaţiile economice,
cu atât mai mult, chestiunile complicate de caracter economic trebuie să fie reglementate de o
bază juridică corespunzătoare.
Astfel, la prima etapă a evoluţiei metodologiei contabilităţii noţiunile despre
patrimoniu aveau caracter concret: în calitate de avere se considerau numai bunurile materiale,
care erau utile. Prin înregistrarea dublă se reflecta averea subiectului economic, conform
dreptului patrimoniului (dreptul averii), şi sursa de provenienţă a averii – creditorul concret,
căruia subiectul îi datora pentru procurarea averii.
Anume bazele juridice, existenţa creditorului sau debitorului pe fiecare tranzacţie cu
averea au servit ca bază pentru introducerea înregistrării duble.
Cu timpul (a doua etapă a evoluţiei contabilităţii) materialitatea a pierdut importanţa
sa primordială: astfel cu dezvoltarea relaţiilor economice a apărut averea care nu dispune de
formă concretă, dar care constă din drepturi personale (licenţe, obligaţii şi altele). Concomitent
cu dezvoltarea relaţiilor economice a continuat să se lărgească cercul averii abstracte, care
dispunea doar de o bază juridică. La acestea se referea dreptul la: proprietatea de artă,
proprietatea industrială şi proprietatea comercială.
În contabilitate o astfel de avere a căpătat denumirea de imobilizări necorporale, iar în
jurisprudenţă – avere invizibilă (abstractă). De exemplu, proprietarul dispune de un teren, însă
statului îi aparţine dreptul la resurse minerale care se află pe acest teren. În rezultat, o avere
concretă reală se împarte în câteva drepturi, care nu au formă materială reală: dreptul la
proprietate, care serveşte ca bază pentru a cere plată pentru explorare, dreptul de a explora şi
alte drepturi pentru dobândirea resurselor minerale. Aşadar, indiferent de aceea dacă se
foloseşte acest tratament în privinţa averii reale (materiale) sau abstracte (nemateriale), dreptul

16
proprietăţii a început să se divizeze în câteva drepturi şi deja reprezintă un complex de atribuţii
a dreptului: dreptul de a stăpâni, dreptul de a utiliza şi dreptul de a obţine venit. Acesta este
rezultatul dezvoltării tehnicii dreptului, care a găsit metode şi proceduri de a transforma averea
concretă în abstracţii juridice (termene, concepţii, corelaţii cantitative) cu scopul de a primi un
câştig maxim de la utilizarea acesteia [53, p.156]. Este un lucru firesc caracterul contrariu al
unor astfel de drepturi în raport cu angajamentele, care se impun persoanelor debitoare
concrete.
După părerea E.Godămă, [48, p.230]. autorul acestei idei, datoria demonstrează relaţia
juridică, conform căreia o persoană trebuie să execute în privinţa altei persoane acţiuni
concrete, dar deoarece acestea conţin în sine dreptul la averea debitorului, respectiv şi datoria
are valoare. O particularitate a relaţiilor de angajamente este şi aceea că ele exprimă circuitul
averii şi datoriilor pentru un cerc limitat de persoane – creditor şi debitor. În rezultat şi datoria a
devenit transferabilă, atât de la partea activă, cât şi de la partea pasivă şi funcţionează în cadrul
vieţii economice a subiectului economic, aşa cum anterior funcţiona numai averea materială.
Astfel, dreptul şi datoria au început să determine relaţiile de angajamente între două
tipuri de avere, iar creditorul şi debitorul – sunt reprezentanţii averii. Şi astăzi „când vorbim
despre avere, care participă în operaţiunile economice ale entităţii, din punct de vedere
economic, mai întâi, are însemnătate volumul drepturilor entităţii la averea în cauză” [52,
p.145].
Însă la etapa a doua a evoluţiei metodologiei contabilităţii încă avea prioritate tratarea
juridică, şi dacă la prezentarea informaţiei în raportarea financiară a influenţat conţinutul
economic al tranzacţiilor (structura bilanţului în baza clasificării conturilor), astfel de factori
economici ca inflaţia şi valoarea în timp a banilor nu se lua în calcul. După cum a menţionat
savantul rus M.Piatov, predominarea tratării juridice a condus la aceea că datoriile se evaluau
conform principiului nominalismului, care consta în faptul că bancnotele nu erau o sumă
oarecare de unităţi, dar o valoare abstractă necunoscută [52, p. 148]. Această sumă, este
menţionată la întocmirea contractului şi nu se modifică în timp, însă deoarece conform tratării
juridice sursele de creare a datoriilor sunt contractul, delictul şi legea, atunci şi datoria poate să
se modifice numai în corespundere cu sursele ei.
După cum s-a subliniat, angajamentele sunt datorii din punct de vedere juridic, iar de pe
poziţii economice – un credit (teoria E.Godămă). Din aceasta rezultă că datoria reprezintă acea
sumă de credit care influenţează fluxurile de numerar. Prin urmare, numerarul a devenit un nou
tip de avere, care în contabilitate a primit denumire de active monetare. Cu atât mai mult, banii
nu numai reprezintă valoare, dar au devenit reprezentanţi ai valorii tuturor bunurilor materiale şi

17
nemateriale. Exprimarea bănească a tuturor tipurilor de bunuri a permis de a include în circuitul
economic şi acele bunuri, în raport cu care poate să nu apară dreptul de proprietate, însă în
legătură cu care apar datoriile. Astfel de datorii sunt condiţionate de utilizarea forţei de muncă,
diferitor tipuri de energie, la fel şi de aportul participanţilor.
Capacitatea banilor de a reprezenta orice bunuri, capătă o însemnătate tot mai mare, atât
la tratarea juridică, cât cea economică, deoarece uşurează procesul de includere a averii în
circuitul economic şi lărgeşte posibilităţile economice ale subiecţilor economici. Pentru ca
acţiunile ce ţin de avere să se considere acceptate din punct de vedere juridic, este necesar
acordul de voinţă reflectat în contract, care este o bază valoroasă la apariţia datoriei. Astfel,
aplicarea tehnicii juridice a permis să se producă noi tipuri de contracte aferente tranzacţiilor, la
baza cărora stă exprimarea valorică a procurării/vânzării cu amânarea plăţii împrumuturilor,
prin schimb, prestarea de servicii, acordarea de subvenţii, etc.
Din punct de vedere juridic sarcina banilor constă în aceea ca să servească ca o unitate
constantă a decontărilor juste în procesul executării tranzacţiilor [53, p.189]. Însă în prezent
(etapa a treia a evoluţiei metodologiei contabilităţii) este dificil de a asigura un conţinut unic
al banilor şi în timp, şi în spaţiu: în timp banii se devalorizează, iar în spaţiu există un spectru
larg de valută.
Pentru a înlătura o astfel de nedreptate, se întocmesc contracte speciale cu luarea în
calcul a modificărilor valorii banilor în timp, sau prin utilizarea ratei dobânzii la împrumuturi,
sau prin indexarea banilor, ajustându-i la „valoarea reală” a obiectelor tranzacţiilor de schimb.
Realizarea unor astfel de tranzacţii e posibil numai prin intermediul datoriilor, însă
diversitatea acestora a necesitat proceduri noi juridice pentru perfecţionarea contractelor, care
trebuie să servească ca bază pentru decontări. Astfel cu ajutorul tehnicii juridice în locul averii
reale, care se preconiza să fie schimbată, a apărut o noţiune nouă abstractă – „decontări”.
Uneori noile forme de contracte, alcătuite cu utilizarea procedurilor juridice, contribuie
la ridicarea eficacităţii subiectului economic, un exemplu fiind contractul privind arenda
finanţată. Şi invers, luarea în calcul a factorilor economici a contribuit la elaborarea unor noi
forme de contracte, ca exemplu fiind contractele forward şi opţiunile. În rezultat, la
reglementarea contractelor în baza etalonului de măsurare în bani, se stabileşte legătură
reciprocă între jurisprudenţă şi economie. Însă, deoarece conţinutul economic al tranzacţiei deja
determina tehnica juridică de întocmire a contractelor, a devenit necesar de a pune accentul pe
tratarea economică şi aprobarea principiului priorităţii conţinutului asupra formei, care a
devenit ca bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.

18
În baza criteriilor de clasificare a datoriilor, la întreprinderea analizată se întîlnesc
următoarele tipuri de datorii: datorii financiare, comerciale, calculate datorii pe termen lung şi pe
termen scurt şi datorii convertibile şi neconvertibile.
Atunci cînd sunt constatate, datoriile întreprinderii pot fi exprimate în valută străină dacă
provin din străinătate sau în valută naţională dacă provin din ţară. Datoriile care sînt exprimate în
valută străină sunt reflectate în contracte, documente primare, însa atunci cînd sunt înregistrate în
conturile contabile şi rapoartele financiare acestea se recalculează în valută naţională.
În contabilitate şi în situațiile financiare, datoriile sunt clasificate după anumite criterii
care sunt prezentate în figura 1.1.1.

Criterii de clasificare a datoriilor

În funcțiede conținutul În funcțiede termen de În funcție de modul de


economic achitare achitare

Datorii Datorii Datorii Datorii pe Datorii Datorii Datorii


financiare comerciale calculate termen curente cu convertibile neconvertibi
lung cu termen de ce pot fi le, ce ot fi
termen de achitare achitate prin achitate prin
achitare <1 an cedarea unei alte mijloace
>1 an părți din fără cedarea
caitalul din capit.
social social

Figura 1.1.1. Clasificarea datoriilor, [32, pag.245]


Din masa patrimonială a datoriilor SRL ”Eurotop-Plus” cele mai semnificative, ţinînd
cont de criteriile de clasificare, sunt următoarele:
1. În funcţie de conţinutul economic divizăm:
a) datorii financiare sunt datoriile legate de angajarea capitalului atras. Capitalul atras
este format din credite bancare şi împrumuturi în valută naţională şi străină primite de către
întreprindere de la alte persoane fizice şi juridice, pe un termen stabilit şi pentru o anumită sumă
monetară. Conform datelor Bilanţului (anexa 6), în componenţa datoriilor financiare la S.R.L.
” REVIC-GRUP” se includ doar creditele bancare.
La rîndul său, creditul bancar (inclusiv overdrafturile) reprezintă mijloace băneşti
acordate de către instituţiile financiare întreprinderii pe un termen stabilit şi pentru anumite
scopuri stabilite, cu condiţia de rambursare şi de plată a unei dobînzi.

19
Împrumutul este primit de la alte persoane fizice şi juridice sub formă de mijloace băneşti
în valută naţională şi străină, de active nemateriale şi materiale pe termen lung, de hîrtii de
valoare, de stocuri de mărfuri şi materiale.
b) datorii comerciale care se formează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii,
antreprenorii şi alţi creditori privind aprovizionarea cu bunuri materiale, lucrări şi servicii de care
a beneficiat, avansurile primite;
c) datorii calculate reprezintă datoriile faţă de alte persoane fizice şi juridice, faţă de
personalul întreprinderii, organele asigurărilor sociale, companiile de asigurări, bugetul de stat,
diferiţi creditori.
2. În funcţie de termenul de achitare distingem:
a) datorii pe termen lung includ datoriile cu termenul de achitare mai mare de un an. În
cadrul SRL ”REVIC-GRUP” conform datelor bilanţului (anexa 8) în cadrul acestor datorii sunt
incluse datoriile financiare pe termen lung, în special credite bancare pe termen lung și datoriile
pe termen lung privind leasingul financiar.
b) datoriile curente ale SRL ”REVIC-GRUP” cuprind datoriile cu termenul de achitare mai
mic de un an şi anume: datoriile comerciale şi datoriile calculate.
3. În funcţie de modul de achitare deosebim:
a) datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părţi din
capitalul social;
b) datorii neconvertibile, achitarea cărora se face prin alte mijloace şi nu prevede cedarea
unei părţi din capitalul social.
O caracteristică esenţială a unei datorii este faptul că, întreprinderea are o obligaţie
actuală. O obligaţie reprezintă un angajament sau o resposabilitate de a acţiona într-un anumit
fel. Deci, legea impune agentul economic să-şi respecte obligaţiile, ca o consecinţă a unui
contract sau a unei cerinţe legale. În mod normal acestea reprezintă sume, care trebuie plătite sau
echivalentul acestora pentru bunuri şi servicii primite.
Însă datoriile au atît avantaje, cît şi dezavantaje:
Avantajele:
1. menţinerea stocurilor la un nivel stabilit, ceia ce este una din principalele condiţii pentru a
desfăşura o activitate benefică;
2. reducerea necesităţii de atragere a creditelor financiare, pentru că unitatea economică trebuie
să mai plătească şi dobînzi.
Dezavantajele:
1. sporirea independenţei întreprinderii de alţi agenţi economici;

20
2. sursa nestabilă de finanţare;
3. micşorarea credibilităţii.
Deci, în urma celor expuse, remarcăm că datoriile au un impact dublu asupra activităţii
întreprinderii. Dintr-un punct de vedere, acest fenomen este benefic, deoarece întreprinderea
obţine surse suplimentare de finanţare. Din alt punct de vedere, creşterea excesivă a datoriilor
este extrem de periculoasă, deoarece sporeşte riscul unui eventual faliment.

1.3. Modul de recunoaştere şi evaluare a datoriilor


O ”eventualitate” reflectă o condiție, o situație sau o mulțime de circumstanțe care
implică diferite grade de incertitudine și care, în contextul apariției unuia sau mai multor
evenimente viitoare, poate conduce la apariția sau evitarea unei datorii. Existența datoriilor
eventuale este stabilită înainte sau după data bilanțului, dar nu mai tîrziu de data autorizării spre
publicare a situațiilor financiare.
La modul general, dacă se stabilește existența unei pierderi eventuale, trebuie evaluată
posibilitatea că această pierdere să se transforme într-o pierdere curentă, în funcție de apariția sau
nu a mai multor evenimente viitoare. Pe de altă parte, cîstigurile eventuale nu sunt înregistrate în
situațiile financiare pînă în momentul în care acestea sunt efectiv realizate. Daca nu există
certitudinea realizării acestor cîștiguri, se pot face prezentări suplimentare de informații în
situațiile financiare.
Recunoaşterea reprezintă problema primordială a contabilităţii datoriilor entităţii. O
datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil că o ieşire de resurse,
purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente, iar valoarea
la care se va realiza această lichidare, poate fi evaluată în mod credibil. Conform Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, datoriile sunt posturi recomandate sã aparã în structura bilanţului
minimal, [54, p. 54].
Din punct de vedere contabil, pot fi evidenţiate două abordări principale privind
recunoaşterea datoriilor:
• recunoaşterea este concepută ca un procedeu tehnic de a reflectare a datoriilor în
contabilitate şi în situațiile financiare. Această abordare se întâlneşte în lucrările savanţilor din
Federaţia Rusă - Novodvorski V., Sabanin R. [50, p.178],
• recunoaşterea este tratată ca un proces complex de stabilire a perioadei în care
datoriile pot fi înregistrate în contabilitate şi în situațiile financiare. Această abordare este
examinată în lucrările savanţilor din RM - Nederiţă A. [34, p. 289], Ţurcanu V. [44, p.147];
Needles B., Anderson H., Caldwell J. [35, p.457]; România - Feleagă N.[24, p.345].

21
În opinia savantul Sajin I. [43, p. 56], a doua tratare a conceptului de recunoaştere este
mai justificată şi corespunde cerinţelor economiei de piaţă şi prevederilor reglementărilor
contabile internaţionale. În cazul acestei abordări, recunoaşterea oricărui element contabil,
inclusiv a datoriilor comerciale, trebuie să se bazeze pe respectarea anumitelor criterii şi să se
conducă de conceptele şi principiile contabile fundamentale.
După părerea savantul Sajin I. [43, p. 63], datoriile trebuie recunoscute în contabilitate la
respectarea următoarelor cerinţe:
a) elementele contabile să corespundă definiţiilor datoriilor comerciale;
b) să fie controlate de entitate ca rezultat al evenimentelor anterioare (în baza drepturilor
juridice asupra acestora);
c) să existe o certitudine întemeiată că în urma tranzacţiei avantajele economice se vor majora
sau se vor diminua;
d) valoarea datoriilor comerciale să poată fi determinată cu un grad înalt de exactitate.
De asemenea, consideră important savantul Sajin I. [43, p. 67] faptul că recunoaşterea
datoriilor trebuie să se bazeze pe conceptul contabilităţii de angajamente şi pe respectarea
următoarelor principii contabile esenţiale: necompensarea, autonomia entităţii, prevalenţa
economicului asupra juridicului, periodicitatea. Totodată, trebuie să menţionăm că în
conformitate cu articolul 5, alin. 6 din Legea contabilităţii și raportării financiare [4], pentru
persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, pînă la înregistrarea acestora în
calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care desfăşoară activitate
profesională în sectorul justiţiei şi birourile înfiinţate de acestea ţin contabilitatea în partidă
simplă în baza contabilităţii de casă, fără întocmirea situaţiilor financiare, conform indicaţiilor
metodice aprobate de către Ministerul Finanţelor. Deci, în cazul aplicării contabilităţii de casă
datoriile nu se vor constata şi nu va exista necesitatea reflectării lor în contabilitate.
În baza Standardului de Contabilitate ”Capital propriu și datorii” [13] datoriile
deasemenea se recunosc în baza contabilităţii de angajamente în cazul în care:
1) există certitudinea că în urma stingerii (decontării) unei datorii va avea loc o ieşire de
resurse, purtătoare de beneficii economice;
2) valoarea datoriei poate fi evaluată în mod credibil.
Datoriile se înregistrează în urma tranzacţiilor sau evenimentelor anterioare, care rezultă
în contractele încheiate sau din cerinţele legislaţiei în vigoare (de exemplu, procurarea mărfurilor
şi serviciilor cu achitare ulterioară).
Exemplul 1. O entitate a încheiat în septembrie 2018 un contract de vînzare-cumpărare
a mărfurilor în valoare de 180000 lei şi un contract de prestare a serviciilor în valoare de

22
74000 lei. Mărfurile au fost procurate în luna noiembrie 2018, iar serviciile au fost primite în
luna ianuarie 2019.
În baza datelor din exemplu, în luna septembrie 2018 entitatea nu va recunoaşte datorii.
Datoriile faţă de furnizori privind mărfurile procurate vor fi recunoscute în luna noiembrie 2017,
iar datoriile privind serviciile primite – în luna ianuarie 2019.
Deasemenea în Standardului de Contabilitate ”Capital propriu și datorii” [13] se
stipulează că datoriile recunoscute iniţial se ajustează ca urmare a:
1) primirii reducerilor de preţ de la furnizori;
2) returnării bunurilor procurate anterior;
3) corectării erorilor aferente valorii bunurilor (serviciilor) procurate în anii precedenţi.
Ajustarea datoriilor în cazul primirii reducerilor de preţ de la furnizori după intrarea
bunurilor (primirea serviciilor) se contabilizează ca diminuare a datoriilor şi majorare a
veniturilor curente.
Ajustarea datoriilor ca urmare a returnării bunurilor procurate se contabilizează ca
diminuare concomitentă a datoriilor curente şi a valorii activelor imobilizate sau curente
returnate.
Ajustarea datoriilor în urma corectării erorilor aferente valorii activelor procurate în anii
precedenţi şi aflate în gestiunea entităţii se contabilizează respectiv ca majorare concomitentă a
valorii activelor şi a datoriilor curente sau ca diminuare concomitentă a datoriilor curente şi a
valorii activelor.
Ajustarea datoriilor în urma corectării erorilor aferente valorii serviciilor procurate în anii
precedenţi sau bunurilor procurate în anii precedenţi care la momentul depistării erorilor nu se
află în gestiunea entităţii se contabilizează respectiv, ca diminuare a corecţiilor rezultatelor anilor
precedenţi şi majorare a datoriilor curente sau diminuare a datoriilor curente şi majorare a
corecţiilor rezultatelor anilor precedenţi.
Recunoaşterea datoriilor este nemijlocit corelată cu evaluarea acestora, care constituie o
problemă majoră pentru orice compartiment al contabilităţii.
În reglementările contabile naţionale şi internaţionale, precum şi în literatura de
specialitate, noţiunea de evaluare este tratată în mod diferit. Astfel, potrivit Cadrului general al
IASB, evaluarea este redată drept un criteriu al recunoaşterii elementelor contabile şi
caracterizată ca „procesul prin care se determină valorile monetare la care structurile situaţiilor
financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere" [20]. În acelaşi mod este
definită evaluarea în lucrările autorului român Feleagă N.[24, p.178]

23
Cercetătorii americani Needles B., Anderson H., Caldwell J. consideră că evaluarea
constă în „atribuirea valorii monetare unei operaţiuni economice" [35, p.514].
În viziunea savanţilor australieni Mathews M. şi Perera M., evaluarea reprezintă
„atribuirea valorilor numerice obiectelor şi evenimentelor după anumite reguli" [49, p.271].
Savantul rus Peatov M. afirmă că evaluarea reprezintă „metodologia determinării sumei
băneşti când tranzacţiile, evenimentele şi fenomenele economice se reflectă în registrele
contabile şi în rapoartele financiare" [52, p.124].
Analizând definiţiile evaluării prezentate mai sus concluzionăm că în literatura de
specialitate această noţiune este examinată sub două aspecte: în primul rând, ca un criteriu de
recunoaştere a elementelor contabile, a datoriilor şi, în al doilea rând - ca o etapă distinctă a
exerciţiului contabil. Considerăm că examinarea evaluării datoriilor ca o etapă separată este mai
mult justificativă şi permite a completa noţiunea de evaluare a datoriilor în felul următor:
evaluarea datoriilor comerciale procedeul de determinare a sumelor datoriilor care vor fi reflectate în
contabilitate şi în situațiile financiare în perioada de gestiune curentă.
În continuare vom reflecta modul de evaluare a datoriilor la SRL „REVIC-
GRUP” .Exemplu 2. În baza facturii fiscale Seria AAF Nr.7929309 din 26 decembrie 2018
(anexa 9) SRL „REVIC-GRUP” a procurat piese de schimbcu plată ulterioară de la SRL
„Agropiese TGR GRUP” în sumă de 240 lei inclusiv TVA. În cazul respectiv în contabilitatea
entităţii cercetate datoriile comerciale se vor înregistra în contabilitate la valoarea de intrare în
patrimoniu la data de 26 decembrie 2018 adică cu totalul de plată sau preţul negociat în valoare
de 200 lei, plus taxa pe valoarea adăugată (TVA) care va fi trecută în cont cu sumă de 40 lei.
Datoriile pot fi exprimate în monedă naţională cînd provin din ţară, sau în monedă
străină, dacă provin din străinătate. Datoriile sunt reflectate în monedă străină în contracte,
documente primare de achiziţionare a mărfurilor, însă la etapa înregistrării în conturile contabile
şi situaţii financiare datoriile trebuie recalculate în monedă naţională.
La finele perioadei de gestiune, cu ocazia inventarierii, evaluarea datoriilor se face la
valoarea nominală. Potrivit Regulamentului privind inventarierea [13], inventarierii se supun
toate tipurile de datorii. Soldurile efective ale datoriilor se confirmă prin extrase de conturi INV-
9 „Extras de cont” și prin acte de verificare a decontărilor reciproce. Rezultatele de inventariere a
datoriilor se înscriu în formularele-tip INV-10 „Lista de inventariere a creanțelor și datoriilor” în
baza datelor din extrasul de cont confirmate de creditori sau documentelor justificative (primare)
– în caz de neconfirmare. Conducătorul cu avizul contabilului-șef și șefului serviciului juridic în
termen de cel mult 5 zile lucrătoare ia decizia referitor la rezultatele inventarierii, care ulterior se
înregistrează în contabilitate (cît și în evidența tehnico-operativă) în termen de cel mult 5 zile

24
lucrătoare. La depistarea datoriilor cu termen de prescripție expirat se întocmește Nota
informativă, cu indicarea explicațiilor persoanelor responsabile. Datoriile cu termen de
prescripție expirat adică datorii nestinse pe parcursul unui termen de 3 ani, depistate, se trec la
veniturile perioadei cu declararea sumei TVA trecută la cheltuieli și înregistrată ca obligaţie faţa
de bugetul de stat.
Se poate concluziona că recunoaşterea şi evaluarea datoriilor în condiţiile aplicării
reglementărilor contabile internaţionale va ridica nivelul de stabilitate în ceea ce priveşte
corectitudinea informaţiilor furnizate de entităţii.

25
BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative şi normative
1. Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163- XIII din 24.04.1997. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, ediţie specială din 08.02.2007, cu modificările și completările
ulterioare.
2. Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova Nr. 82-86 din 22.06.2002 .
3. Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154-XIV din 28.03.2003. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 159-162 din 29.07.2003, cu modificările și completările ulterioare.
4. Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 1-6 din 05.01.2018.
5. Legea bugetului de stat pentru anul 2019 nr. 303 din 30.11.2018. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.504-511 din 22.12.2018.
6. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nr. 300 din 30.11.2018. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 504-511 din 22.12.2018.
7. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845-XII din 03.01.1992. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr.2/33 din 28.02.1994.
8. Legea salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
50-52 din 11.04 2002.
9. Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi
efectuate de către patron în folosul angajatului, precum și din plățile achitate în folosul
persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate
și/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 697
din 22.08.2014. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 256-260 din 29.08.2014.
10. Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor al
Republicii Moldova nr.60 din 29.05.2012. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.166-
169 din 10.08.2012.
11. Regulamentul cu privire la transferul de credit, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al B.N.M. nr. 157 din 01.08.2013. Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr. 191-197 din 06.09.2013.
12. Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 10 din 05.01.2012, cu modificările ulterioare conform HG 297 din
04.04.2018. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.113-120 din 06.04.2018.

26
13. Standardul Național de contabilitate ”Capital propriu și datorii”, aprobat prin ordinul
Ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 233-237 din 22.10.13.
14. Standardul Național de contabilitate ”Costurile îndatorării”, aprobat prin ordinul
Ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 233-237 din 22.10.2013.
15. Standardul Național de contabilitate ”Contracte de leasing”, aprobat prin ordinul
Ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 233-237 din 22.10.2013.
16. Standardul Național de contabilitate ”Diferențe de curs valutar și de sumă”, aprobat prin
ordinul Ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237 din 22.10.2013.
17. Standardul Național de contabilitate ”Părți afiliate și contracte de asociere civilă”, aprobat
prin ordinul Ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237 din 22.10.2013.
18. Standardul Național de contabilitate ”Cheltuieli”, aprobat prin ordinul Ministerului
finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 233-237 din 22.10.2013.
19. Standardul Național de contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare”, aprobat prin
Ordinul Ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr. 118 din 06.08.2013. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
20. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (I.F.R.S.). Monitorul Oficial al
Republicii Moldova (ediţie specială), 2008.
21. Planul general de conturi contabile, aprobat prin Ordinul Ministerului finanţelor al
Republicii Moldova nr. 119 din 06.08.2013. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
233-237 din 22.10.2013.
II. Monografii, manuale şi alte cărţi
22. BOJIAN O. Contabilitate generală. Bucureşti: Editura Universitară, 2001.-336 p. ISBN
973-9366-03-1.
23. BELVERD E. NEEDLES Jr., ANDERSON H.R., CALDWELI J.C. Principiile de bază
ale contabilităţii. Chişinău - Editura Arc, 2000. ISBN 9975-61-131-1.
24. FELEAGĂ N. Sisteme contabile comparate. Bucureşti: Editura Economică, 1999.-351 p.
ISBN 973-590-156-0.
25. GRAUR A. Corelaţiile contabilităţii financiare cu fiscalitatea. Chișinău 2001, 178 p. 151
27
-178. 657 / G77
26. HOROMNEA E. Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii,
Volumul I. -Iaşi: Editura Sedcom Libris, 2001. - 488 p. ISBN 317.
27. GRABAROVSCHI L., PALADI V., PRISACAR T., ZAHARCENCO I. Întocmirea
rapoartelor financiare în baza studiului de caz. Chişinău: ACAP, 1999.
28. ISFĂNESCU A., ROBU V. Analiza economico-financiară. Bucureşti: Editura ASE,
2010.-320 p. ISBN 9735940833
29. MAZARACHI Ch., LUCA L., NICOLAI M. Contabilitate aplicată. Fundamente ale
contabilităţii. Contabilitate generală. Contabilitate managerială. Controlul economico-
financiar prin intermediul conturilor. Editura NAŢIONAL, 1996.-560 p. ISBN 978-9975-
63-182-2
30. MALCIU L. Contabilitate aprofundată. - Bucureşti: Editura Economică, 2000. - 256 p.
ISBN 973-590-319-9.
31. MĂRGULESCU D. Analiza economico-financiară a entității: metode şi tehnici. Bucureşti:
Editura Economică, 199.-456 p. ISBN: 9735821667.
32. NEDERIŢĂ A., BUCUR.V., CARAUŞ M. Contabilitate financiară. Ed. a 2-a, rev. şi
compl. Chişinău: ACAP, 2003. 637 p. ISBN 9975-9702-1-4.
33. NEDERIŢĂ A. Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi codul
fiscal. Chişinău, 2007. -573 p. ISBN 978-9975-9546-4-8.
34. NEDERIŢĂ A., ZAHARCENCO I., ZLATINA N. Noul sistem contabil al agenţilor
economici din Republica Moldova. Volumul I. Chişinău: ACAP, 1998. ISBN
9789975954723.
35. NEEDELS B. E., ANDERSON H. R., CONDUELE I. C. Principiile de bază ale
contabilităţii. Ediţia a V-a. Chişinău: ARC, 2000.-652 p. ISBN 9975-61-131-1.
36. OPREA C., RISTEA M. Bazele contabilităţii. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică,2004.-364p. ISBN 973-30-4399-0
37. POSTOLACHE M., PARCEL S. Contabilitate, audit şi analiza activităţii economice.
Chişinău, 1998.-235 p.
38. PARASCHIVESCU D. (coordonator). Contabilitate financiară. Iaşi: Tehnopres, 2007. -
670 p. ISBN 978-973-702-852-5
39. PÂNTEA I. Managementul contabilităţii româneşti. Deva: Editura Intelcredo, 1999. - 742
p. ISBN 9739787975
40. RISTEA M., Dumitru C. Contabilitate financiară. - Bucureşti: Editura Mărgăritar, 2002. -

28
485 p. ISBN 973-96154-8-1
41. RUSU C. Managementul afacerilor mici şi mijlocii. Chişinău: Logos, 1993.-450 p. 5-
85886-062-1.
42. ROUSSE F. Normalisation comptable, principes et practiques. Collection Methodologie.
Paris: Ed. Ministere de la Cooperation et du Developpement, 1989.-356 p.
43. SAJIN, I.. NEDERIŢA A. Probleme ale contabilităţii şi auditului decontărilor
comerciale /Acad. de Studii Econ. din Moldova, catedra „contabilitate şi audit. – Chişinău:
ASEM,2010. – 231 p. –ISBN 978-9975-75-524-5.
44. ŢURCANU V. Contabilitatea conform standardelor internaţionale. - Chişinău: ASEM,
1996.-264 p.
45. ŢIRIULNICOVA N., PALADI V., GAVRILIUC L., CHIRILOVA N., FURTUNA D.
Analiza rapoartelor financiare. Chişinău: Editura ASEM, 2011.-350 p. ISBN 978-9975-78-
995-0
46. БЕЗРУКИХ П. и др. Бухгалтерский учет. Москва: Бухгалтерский учет, 2004. - 736 с.
ISBN 5-85428-103-1.
47. ГОРИЦКАЯ Н. Особенности бухгалтерского учета в современных условиях. - Киев:
Бухгалтерия. Налоги. Бизнес, 2002. - 352 с. ISBN 966-95778-4-5.
48. ГОДЭМЭ Е. Общая теория обязательств. М., 1948. – 511 с.
49. МЭТЬЮС М., ПЕРЕРА М. Теория бухгалтерского учета: Учебник. Пер. с англ. / Под
ред. Соколова Я., Смирновой И. - Москва: Аудит, 1999. - 663 с. ISBN 5-238-00072-3.
50. НОВОДВОРСКИЙ В., САБАНИН Р. Бухгалтерский и налоговый учет доходов и
расходов. С.Петербург: Питер, 2003. - 256 с. ISBN 5-85428-104.
51. ПАЛИЙ В. Бухгалтерский учет доходов, расходов и прибыли. Москва: Бератор-
Пресс, 2003. - 176 с. ISBN отсутствует
52. ПЯТОВ М. Обязательства и их отражение в бухгалтерском учет Электронный
ресурс: finbiz.spb.ru/…/1_2009, с. 118 – 128.
53. САВАТЬЕ Р. Теория обязательств: практический и экономический очерк / пер. с
фр. – Москва: Прогресс, 1972. – 440 с.
54. ВЕРЕЩАГИН С. Реализация: бухгалтерский и налоговый учет - Москва: АБАК,
2006. - 96 с. ISBN: 5-9748-0004-4.

29