GERMANIA

Când ne gândim la Germania si la tradiţiile sale culinare, primul

lucru pe care ni-l imaginăm este o farfurie plină de cârnaţi si
multă bere. Bucătăriei germane îi datorăm sniţelul, salata de
castraveţi, salata de cartofi, strudelul cu mere si cremsnitul.
 DATE GENERALE DESPRE GERMANIA
Nume oficial: Republica Federala
Germania

Situarea: In Europa Centrala

Vecini: Marea Nordului,Marea

Baltica,Polonia,Republica
Ceha,Austria,Luxemburg,Belgia,Olanda,
Danemarca

Suprafata: 356.978 km2

Populatia : 82.143.000 locuitori (locul 2)

Densitatea populatiei : 230.1loc/km2

Capitala : Berlin

Sarbatoarea nationala : 3 octombrie

(reunificarea 1990)

Limba oficiala : germana

Culte: protestantism 35.7% ; catolicism

34.7% ; neoprotestante ; islamism ;
ortodoxism
 TRADITII SI OBICEIURI

◼ Carnavalul (Fasching). Acest carnaval are loc inaintea postului Pastelui in

martie si germanii il sarbatoresc cu entuziasm. Festivitatile dateaza din timpuri
stravechi, cand se credea ca spiritele iernii trebuie alungate pentru a face loc
primaverii.
◼ Se organizeaza parade, iar serile se petrec la baluri mascate, de la care nu
lipsesc un rege si o regina si un spectacol de cabaret. Dansul inceteaza la miezul
noptii, de indata ce incepe Miercurea Cenusii, care marcheaza inceputul postului
Pastelui.

◼ De ziua Sfantului Nicolae (Nikolaus) – 6 decembrie – se daruiesc pungi cu

bomboane atat copiilor, cat si adultilor, sefii dau angajatilor figurine de ciocolata
reprezentandu-l pe Sfantul Nicolae.

◼ Craciunul. Este una din cele mai importante sarbatori ale tarii. Postul Craciunului
este marcat prin decorarea usii de la intrare cu o cununa. Uneori o alta cununa
este asezata pe camin sau pe masa din sufragerie, cu 4 lumanari in ea, urmand
sa fie aprinse pe rand, in fiecare din cele 4 duminici dinaintea Craciunului. Copii
primesc calendare speciale pentru postul Craciunului, cu o serie de ferestre
decupate, pentru a fi deschise in fiecare zi ce precede Craciunul.
❖ Meniul de Craciun – include Christsollen (o paine umpluta cu migdale si fructe
uscate), Lebkuchen (turta dulce), Rumtapf (fructe uscate de vara conservate in
rom, servite pe prajituri sau inghetata), Gluhwein (vin fiert cu mirodenii) si
martipan in diverse forme.

❖ Polterabend : Seara zgomotoasa. Cu o seara sau doua inainte de casatorie,

cuplul invita un numar mare de rude, prieteni, colegi si cunostinte la o petrecere
numita Polterabend. Aceasta are loc intr-un cort. Alaturi de darurile de nunta, invitatii
aduc cesti si farfurii ceramice pe care le sparg de pamant – ritual menit sa tina la
distanta raul si nefericirea.

❖ Cadourile. Cand esti invitat la masa la o familie germana, trebuie sa aduci

intotdeauna un mic cadou, cum ar fi o sticla de vin, bomboane, flori sau eventual o
carte. Vinul adus in dar poate sugera ca cel al gazdei nu este bun de aceea se
recomanda sa aduci un vin din import.
Buchetul trebuie sa fie compus dintr-un numar impar de flori (nu 13).
Trandafirii rosii au conotatii romantice, crinii albi sunt pentru ceremonii funerare.
 GASTRONOMIA GERMANA
◼ Bucătăria modernă germană nu cunoaşte varietatea preparatelor din bucătăria
franceză, în schimb este substanţială şi pretenţioasă în ce priveşte prepararea
mâncărurilor. O caracteristică a bucătăriei germane constă în asocierea cărnii
preparate prin diferite procese termice cu sosuri groase, cu paste făinoase, cu
legume şi dulciuri. Germanii nu sunt amatori de fripturi şi legume prăjite ci
înăbuşite. Ca grăsime se întrebuinţează pe scară largă margarina şi untura de porc.

◼ În alimentaţia poporului german este caracteristic faptul că aproape de la nici o

mâncare nu lipsesc cartofii şi pastele făinoase. Cartofii, în foarte multe ocazii
înlocuiesc pâinea. Supele sunt preparate cu îngroşală de făină în loc de rântaş,
amestecată cu lapte, zeamă de oase sau apă. Se preferă supele de fructe.

◼ O altă caracteristică este consumul foarte mare de peşte marin sau de apă dulce.
Sunt printre puţinele popoare care preferă mezeluri din peşte şi salate variate,
chiftele sau alte tocături. Rinul va fi mereu fluviul somnului, hamburgerul a ocolit se
pare deja pământul, iar jambonul de Westfalia e de neegalat. Patiseriile sunt
excelente şi variate pentru amatorii de dulciuri bune, consistente, oriunde şi la toate
vârstele.
◼ Băutura naţională a poporului german este berea. Germanii apreciază însă mult
şi vinurile produse de podgoriile proprii.
 MESELE ZILEI
◼ Meniul pentru micul dejun (Fruhstuck) folosit de germani reprezintă o combinaţie
între preparatele folosite de francezi şi englezi, la care se adaugă preferinţa lor pentru
crenvurştii cu hrean, ficatul de gâscă, sucurile de fructe şi de roşii. Ei mai
obişnuiesc să servească la mic dejun sandviciuri, tartine din pâine neagră unse cu unt şi
acoperite de felii subţiri de şuncă afumată, cu un ou ochi deasupra (sub denumirea de
Haniberger-Rand-Stüche). La micul dejun (Frühstüch) se preferă cafeaua cu lapte (lapte
1/3 şi cafea 2/3), servite separat, consumându-se după gust. Pe lângă cafea se mai
consumă unt, miere de albine, ouă fierte moi, chifle crocante, frankfurter. Uneori se
consumă cafea neagră cu frişcă dulce .

◼ Dejunul sau Mittagessen- se compune din supe de carne cu adaos de făinoase,

diferite găluşti de griş sau de ficat, supe de legume proaspete, supe de fructe.
Uneori în loc de supe se servesc “Imbiss” care constau din diferite gustări de mezeluri
şi brânzeturi.

◼ Fripturile se servesc cu adaosuri de făinoase cu sosuri de legume, în special cu cartofi

sau cu salate, adeseori îndulcite cu zahăr. Rasolul de vită sau de pasăre cu sos de
hrean şi smântână cu piure de mere este foarte solicitat.

◼ Pane-urile de pui, fripturile la grătar (de pasăre, de batal), vor fi însoţite de garnituri de
legume şi salate de sezon puţin îndulcite. De pe masă nu trebuie să lipsească platoul cu
cartofi natur şi verdeaţă, pe care îl consumă cu plăcere în loc de pâine. Mesele de prânz
se termină cu prăjituri, compoturi sau fructe crude.
◼ Cina (Abendessen)- începe cu o gustare sau cu o supă-cremă, după care se
serveşte un preparat de bază pregătit la tavă, cu legume variate şi salate, sosuri
reci sau la grătar (Holyfleich), apoi urmează un desert uşor, realizat pe bază de
fructe sau îngheţată.

◼ Este bine să se reţină următoarele:

❑ - nu preferă ciorbele acre şi icrele sub formă de salată

❑ - servesc la preparatele la grătar sos mâtre d’hotel, olandez, bearnez

❑ - consumă mulţi cartofi fierţi şi varză dulce

❑ - la majoritatea preparatelor consumă legume fierte sotate cu unt sau

margarină şi salate
Painea
◼ In ceea ce priveste painea, bucataria germana se aseamana mai mult cu
bucataria estica decat cu cea din Europa de Vest. Exista cel putin 300 de
feluri diferite de paine, de la painea alba la painea gri (Graubrot) si painea
"neagra" de secara (Schwarzbrot). Cele mai multe varietati de paine se fac
atat cu faina de grau, cat si de secara (Mischbrot, paine mixta) si deseori cu
seminte de in, de floarea soarelui si de dovleac.

◼ Painea neagra din Westfalia, Pumpernickel, nu se coace la cuptor ci se

prepara la aburi si are un gust dulceag unic.

◼ Chiflele, numite Brötchen, Semmel sau Weckli in functie de regiune, se

servesc taiate in doua si unse cu unt, margarina sau maioneza. Intre cele
doua felii sau pe fiecare felie se pune apoi branza, carne sau peste.

◼ Painea se consuma de obicei la micul dejun si sub forma de sandwich-uri

seara, nu ca acompaniament la masa principala.
Carnea
◼ Principalele tipuri de carne consumate in Germania sunt carnea de porc, vita si pasare,
carnea de porc fiind de departe cea mai populara. Dintre pasari, puiul este cel mai
frecvent folosit, dar nici rata, gasca sau curcanul nu sunt neglijate. Vanatul, in special
iepurele, mistretul si caprioara se gatesc cu usurinta de bucatari.
◼ Carnea de miel si de capra nu sunt foarte populare. Carnea de cal este considerata drept
o specialitate in unele regiuni, dar in general consumarea ei nu este agreata din
considerente morale.
◼ In Germania, carnea se mananca foarte frecvent sub forma de carnati, de aceea exista
peste 1500 de feluri diferite din acest tip de mancare.
◼ Weißwurst (carnat alb) este o varietate traditionala bavareza preparata din carne de
vitel, tocata foarte fin si sunca proaspata de porc. Se condimenteaza de obicei cu
patrunjel, lamaie, ceapa, nucsoara si ghimbir. Amestecul se pune in intestine curate si
proaspete de porc si separata in carnati individuali subtiri. Se consuma fierti cu mustar
dulce.
◼ Leberkäse este o mancare traditionala asemanatoare cu placinta de carne din sudul
Germaniei, Austria si unele regiuni din Elvetia. Este facuta din carne sarata de vita, sunca
si ceapa, tocate foarte fin, si coapte ca painea, pana are o crusta crocanta maro.
Pestele
◼ In meniurile germane cel mai frecvent peste de apa dulce este pastravul, alaturi de
crap, stiuca si biban, de obicei preparati la gratar.

◼ Pestele era in trecut consumat in special in regiunile nordice de coasta, cu exceptia

scrumbiei murate care se gasea peste tot. Insa in ziua de azi, germanii din intreaga
tara mananca multi pesti marini, cum ar fi scrumbia proaspata (de asemenea sub
forma de rulou de scrumbie murata rollmops), sardinele, tonul, macroul si
somonul.

◼ Fructele de mare nu sunt foarte intalnite, cu exceptia midiilor si a crevetilor din

Marea de Nord, care sunt foarte scumpe in comparatie cu crevetii importati.
Legumele
◼ Legumele se consuma de obicei in tocane, mancaruri, garnituri sau
supe. Se folosesc la gatit morcovi, ridichi, spanac, mazare, fasole,
diverse tipuri de varza, ceapa prajita (nu se foloseste in bucataria
bavareza).
◼ Sparanghelul este foarte iubit de nemti drept fel principal sau garnitura.
Unele restaurante au meniuri intregi numai cu sparanghel.

Garnituri
◼ Taieteii sunt de obicei mai grosi decat pastele italiene, si de multe ori
sunt preparati cu galbenus de ou. In special in sudul Germaniei, taieteii
Spätzle contin foarte mult galbenus.
◼ In ultimii ani insa, pastele in stil italian au inlocuit acesti taitei traditionali,
si chiar Spätzle au inceput sa se pregateasca cu faina din grau dur si
fara galbenus.
◼ Pe langa taitei, germanilor le mai plac cartofii si galustele (Klöße sau
Knödel facute din cartofi piure sau rasi, sau paine uscata, cu lapte si
galbenus de ou). Cartofii au inceput sa fie folositi in bucataria germana la
sfarsitul secolului XVIII, devenind foarte populari, dar in ultima vreme au
pierdut teren in fata taiteilor si a orezului.
Bauturi
◼ Berea se consuma pe tot teritoriul Germaniei, multe berarii locale producandu-si varietatea lor.
Cel mai popular tip de bere este Pils, iar in sud (in special in Bavaria) se prefera berea Lager
(berea de grau).
◼ Unele regiuni au tipuri speciale de bere locala, cum ar fi berea neagra Altbier, in partea de jos a
Rinului, berea Kölsch in Cologne, care este o bere slaba si este fabricata dupa un procedeu mai
traditional decat Pils. La Berlin, se serveste o bere foarte slaba numita Berliner Weiße, deseori
amestecata cu siropuri de fructe.
◼ Berea mai poate fi amestecata si cu alte bauturi, cum ar fi Pils cu limonada, cunoscut drept
Alsterwasser sau Radler.
◼ Vinul se produce in special in zonele Rinului superior si mijlociu si a afluentilor sai. Nordul este
mult prea rece pentru a sustine vita de vie.
◼ Cele mai cunoscute varietati de vin sunt Riesling si Silvaner. Vinul alb este mai popular decat
cel rosu si rosé, ca si vinul dulce fata de cel sec.
◼ Cafeaua se serveste la micul dejun si dupa-amiaza cu o prajitura.
◼ Ceaiul este preferat in special in nord-vest. Locuitorii Friziei de est beau ceaiul cu frisca si
caramele Kluntje.
◼ Spezi este o bautura racoritoare preparata din cola si limonada. In Germania de sud si in
Austria, numele de Spezi se foloseste pentru amestecuri din cola si fanta (sau o alta bautura
de portocale). In alte regiuni (Emsland), Spezi este un amestec de cola si schnapps (rachiu).
◼ Germanii sunt unici printre vecinii lor, deoarece prefera apa minerala tare celei slabe si plate.
Condimente
◼ Mustarul german este foarte iute si se consuma cu carnati. In sud, exista o varietate
de mustar dulce, care se serveste cu specialitatile bavareze Weißwurst si Leberkäse.
◼ Usturoiul n-a fost utilizat frecvent multa vreme in bucataria germana din cauza
mirosului, dar popularitatea lui a crescut datorita influentelor franceze, italiene si
turcesti. In general, cu exceptia mustarului pentru carnati, felurile de mancare nemtesti
sunt rareori iuti si condimentate. Cele mai folosite plante sunt patrunjelul, cimbrul,
hreanul, dafinul si arpagicul, cele mai folosite condimente sunt piperul alb in
cantitati mici, boabele de ienupar si chimenul. Alte condimente si plante cum ar fi
oregano, busuiocul, salvia si ardeii iuti chilli au devenit mai populare in ultima
vreme.

Deserturi
◼ Germania are foarte multe tipuri de prajituri si tarte, de obicei cu fructe proaspete
cum ar fi merele, prunele, capsunile si ciresele. Prajitura cu branza este foarte mult
iubita si se prepara de obicei cu branza nemteasca moale din lapte batut smantanit.
◼ Gogosile sunt de obicei bile de aluat dulce cu gem sau alte umpluturi si se numesc
Berliner Pfannkuchen sau Krapfen in functie de regiune. Sunt coapte in grasime si
umplutura se injecteaza dupa preparare. Se pot pudra cu zahar sau se poate pune
glazura.
◼ Unul din deserturile populare din nordul Germaniei este Rote Grütze, jeleu de fructe
rosii din coacaze rosii, zmeura, si uneori capsuni sau cirese. Se serveste cu
smantana, dar si cu sos de vanilie, lapte sau frisca.
SPANIA
 DATE GENERALE DESPRE SPANIA
◼ Numele : Spania este derivat din
lat.„Hispania”
◼ Situarea : S-E Europei
◼ Vecini : În nord-est se învecinează cu Franţa
şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei. Face
parte din Peninsula Iberică împreună cu
Portugalia şi Gibraltar, având de asemenea
două arhipelaguri situate unul în Marea
Mediterană (Insulele Baleare) şi celălalt în
Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De
asemenea, de Spania aparţin două mici
teritorii din nordul Africii (care includ
oraşele autonome Ceuta şi Melilla), precum
şi enclava Llivia din Pirinei.
◼ Suprafata : 504.645 km²
◼ Populatia: 45.116.894 locuitori
◼ Densitatea populatiei: 89,4 loc./km²
◼ Capitala: Madrid
◼ Limba oficiala: Spaniola
◼ Culte : catolicism (79.4%),agnosticii si ateii
(17% ), religii minoritare(2.3%)
◼ Moneda: Euro
 TRADITII SI OBICEIURI

◼ Săptămâna sfântă. Săptămâna dinaintea Paştelui este Semana Santa, o perioadă de

ritual naţional în Spania, în toate colţurile ţării, procesiunile şerpuiesc zi şi noapte de la
parohiile locale la catedralele principale şi peste 30 de procesiuni la fiecare 24 ore. În
funcţie de mărimea oraşului şi posibilităţile economice ale acestuia, fiecare zi este marcată
printr-un regal de culori, care alegorice prezentând scene din Patimi şi muzică veche de
secole. Încă din secolul XVI, acesta a fost modul în care s-a comemorat Săptămâna Sfântă.

◼ Un an întreg de fieste. Spania sărbătoreşte zilele Bisericii Catolice precum şi alte

zile speciale din timpul anului, cu o nestăvilită intensitate şi pasiune. Chiar şi satele mai
mici din Spania lasă lucrul pentru a sărbători cel puţin o fiesta pe an, în onoarea sfântului lor
patron. Indiferent dacă e o zi de pelerinaj comunal romeria sau o săptămână de parade, o
fiesta oferă populaţiei şansa de a se îmbrăca în costume, de a dansa întreaga noapte, de a
aprinde artificii sau de a alerga cu taurii. Unele sărbători sunt o scuză pentru distracţie, dar
altele sunt gesturi solemne de veneraţie sau conservă ritualuri păgâne de fertilitate, deşi sunt
îmbrăcate într-un simbolism creştin.
 TRADITII SI OBICEIURI

◼ Corul tobelor. Neîncetatele bătăi ale tobelor creează o atmosferă solemnă în

Vinerea Mare, în oraşele din Andaluzia şi La Mancha.

◼ Ritualuri de Paşte. Desculţii picaos se autoflagelează în Joia şi Vinerea Mare în

SanVicente de la Sonsierra (La Rioja).

◼ Turnuri umane. Catalonia de Sud este casa echipelor de castelers, care se întrec în a-
şi construi structuri îndrăzneţe cât mai înalte.

◼ Feria din Sevilla. Târgul de primăvară din Sevilla e posibil să fi apărut în secolul
XIX, ca o adunare a fermierilor şi a oamenilor de afaceri, dar a evoluat, devenind o uriaşă
petrecere care nu are alt scop decât distracţia. Timp de şase zile şi nopţi, locul amenajat
special pentru târg, compus din peste 1000 de casetas (chioşcuri -cele mai multe private)
răsună de muzica de flamenco tipică Sevillei, sevillana. Atât bărbaţii, cât şi femeile se
îmbracă la patru ace pentru această ocazie-acestea din urmă în uimitoarele rochii flamenco-
şi defilează călare sau în trăsuri.
 GASTRONOMIA SPANIEI
Bucataria spaniola consta in esenta din feluri simple, usor de
preparat si cu produse proaspete. Felurile variaza foarte mult dupa
regiune, de la Andaluzia in sud, unde mancarea este foarte picanta
si are influente arabe, la Galitia in nord-vest, unde celtii au lasat
mostenire supele de carne si fasole si Asturias, o zona faimoasa
pentru fasolea Fabada. Valencia in est, are o inclinatie spre feluri
mediteraneene, iar in Extremadura din vest veti intalni mai cu seama
carnati, sunca si soric de porc.
Deosebit de gustoasa si diversificata, bucataria spaniola produce
mancaruri consistente si picante, cu numeroase mirodenii ce fac sa se
stearga gustul specific al ingredientelor carnate. Uleiul de masline,
legumele, orezul si usturoiul ocupa un rol important in bucataria
spaniola.

Alte mancaruri traditionale sunt tapas, paella, tortilla (cartofi, ou si

ceapa prajite in tigaie sub forma de omleta). Primele sunt platouri cu
aperitive, insotite de un pahar de vin. De la cele mai simple variante, care
contin sunca, carnati, branza, pana la cele mai rafinate delicatese cu peste,
creveti, caracatita si fructe de mare, alaturi de sosuri traditionale, platourile
“tapas” aduna gusturile nenumarate ale Spaniei.
 GASTRONOMIA SPANIEI
Una dintre cele mai populare bauturi traditionale este sangria.
Desi berea este extrem de populara in Spania, servindu-se absolut in orice
local, celebritatea acestei tari este data de vinurile sale aromate.
Vinurile excelente ale Spaniei, precum Rioja, Jerez si Ribera del Duero,
sunt deja faimoase in toata lumea.

Pentru spanioli ziua începe cu un mic dejun uşor la ora 8 dimineaţa.

La ora 11 dimineaţa se va servi o gustare, urmează apoi în jurul orei 2 prânzul.
O gustare târzie nu va fi niciodată refuzată de către un spaniol, ceva uşor în jurul orei 6 după amiază
este întotdeauna bine venit.
Cina, în Spania se serveşte târziu, în jurul orei 10 seara şi este compusă din trei feluri.
Prânzul şi cina, mesele principale ale spaniolilor nu sunt foarte consistente datorită gustărilor dese din
timpul zilei.
 GASTRONOMIA SPANIEI
Dulciuri

Dintre dulciuri, delicioasa nuga spaniola cu migdale, produsa în provincia Salamanca si mai
ales în La Alberca, este foarte apreciata.

Cofetaria si patiseria locala sunt delicioase. Bune exemple ar putea fi amarguillos (fursecuri
facute din migdale) si marzapanes (martipan) de la Manastirea de las Dueñas, sau los bollos si las
galletas (biscuiti) produse de calugaritele din Alba de Tormes.

Alte dulciuri sunt roscas (covrigi dulci locali) de La Alberca; almendras garrapiñadas
(migdale cu sirop de zahar ars) de la Alba de Tormes; perronillas (biscuiti în forma de cerc si cu
migdale).

Bollo maimon Huesillos Perronillas

PORTUGALIA

ALGARVE
 GASTRONOMIA PORTUGHEZĂ

◼ In mod paradoxal arta culinara portugheza este putin cunoscuta. Ea a ramas

oarecum in umbra celei spaniole. Cu toate acestea diferentele dintre cele doua sunt
fundamentale, respectiv, asemanarile tin mai degraba de particularitati lingvistice.

◼ Climatul generos, relieful variat si marea ofereau din start premisele unei bucatarii
bogate si variate. Incepand insa cu secolul al XV cand primele vase pleaca spre
Brazilia, Orient si Africa, gastronomia portugheza isi deschide portile pentru
experimente extraordinare arome si ingrediente noi dintre cele mai spectaculoase.

◼ Piperul, ghimbirul, coriandrul, sofranul, nucsoara, orezul, ceaiul, cafeaua,

ardeii si rosiile, cartofii, sunt doar cateva din descoperirile care au revolutionat
inevitabil si modul portughez (si mai apoi european) de a percepe bucataria. La toate
acestea se mai adauga si contactele cu triburi, popoare si populatii din zonele
descoperite.

◼ E foarte greu sa incerci sa vorbesti despre tot ceea ce inseamna gastronomie

portugheza in doar cateva randuri, de la bacalhau (codul) pentru care exista aproape
o reteta pentru fiecare zi a anului, la sardine, la fructe de mare, la sosuri,
nenumarate preparate din carne de porc, salate, prajituri cu zahar si oua sau
vinul de porto.
◼ Bucataria portugheza ofera experiente gustative inedite. Fie ca e vorba de
preparatele de peste (cod, creveti, scoici, pastrav, somon, crab) sau de carne de
porc, portughezii sunt maestrii imbinarii gusturilor, al condimentelor si ierburilor
aromatice.

◼ Caldeirada este un fel de ostropel de peste innăbusit cu condimente si mai ales

ceapa si rosii.

◼ Carne de porco a Alentejana este fara indoiala ceva ce n-ati mai mancat si
probabil nici nu v-ati gandit la o asemenea asociere. Porcul este preparat intr-un
sos de scoici inabusit cu ceapa si rosii, un adevarat regal gastronomic.

◼ Supa (sopa) este prezenta pe toate meniurile din restaurante, cel mai des fiind
preparata din ingrediente proaspete cumparate din pietele locale. Supa de legume
(sopa de legumes) este foarte des intalnita si mereu o alegere inspirata. O alta
optiune este caldo verde - o supa cu varza, cartofi si carnati afumati. Multe localuri
cu specific pescaresc servesc o delicioasa supa de peste (sopa de peixe).

◼ Pestele reprezinta o prezenta importanta in bucataria portugheza, in special

sardinele (sardinhas) sau codul uscat cunoscut ca bacalhau. Se mai mananca si
somonul (salmao), pastravul (truta) si multe alte specii. Nici fructele de mare nu sunt
uitate, ca si langustele (lagosta), crabul (sapateira), scoicile (ameijoas), stridiile
(mexilhoes) foarte cautate de turisti si localnici.
◼ Nici carnea nu este uitata in Portugalia, carnea de porc fiind de departe preferata.
Sacrificarea anuala a porcilor (a matanca do porco), care are loc intre decembrie si Paste,
este un adevarat ritual pastrat inca in mediul rural. In regiunea Bairrada, la nord de
Coimbra, multe restaurante ofera specialitati de porc din bucataria locala, intre care leitao
assado sau feijoada, o fiertura de fasole cu carne de porc.

◼ Oul este un aliment de baza, fiert, fript sau prajit este uneori oferit ca si garnitura la pestele
prajit in timp ce in regiunile sarace este unul din alimentele de baza.

◼ Prajiturile, de la cele mai simple, pana la cele mai complicate par uneori sa abuzeze chiar
de oua. Fie ca e vorba de prajituri cu crema cu fructe confiate, cu migdale sau cu gem de
fructe, acestea sunt de obicei foarte dulci, cu zahar pudra sau cu glazura.

◼ Vorbind despre Portugalia, nu putem uita vinurile, fie ca e vorba de cele albe fie ca e
vorba de cele rosii : Vinho Verde este un vin usor acidulat poate fi alb, rosu sau roze, vinho
maduro e un vin sec mai aspru, le moscatel un vin alb dulce, consumat adesea ca aperitiv.

◼ Cel mai apreciat vin este fara indoiala cel de Porto, obtinut in regiunea Haut Douro,
particularitatea constând in cele 20 de grade alcoolice, mult mai mult decat un vin obisnuit.
Pentru a ajunge la aceste caracteristici, in vinul tanar de Porto se adauga aguadente, o tuica
de struguri, care va modifica procesul de fermentatie.
 Caldeirada Feijoada
Carne de porco a Alentejana

Sopa Caldo verde

Sopa de peixe

Leitao assado

Sardinha Assada
Sopa de legumes
ITALIA SI SICILIA
 DATE GENERALE REFERITOARE LA ITALIA

◼ Nume oficial: Republica Italiană

◼ Limbă oficială: Italiana

◼ Sunt oficiale mai multe limbi :

germana şi latina în Tirolul de Sud,
slovena în Friuli-Venezia Giulia şi
franceza în Valle d'Aosta.

◼ Asezare: ltalia este situată în

Europa de Sud între 35°29'26"-
47°5'29" lat. N şi 6037'32"-18°31"I4"
long. E.

◼ Capitală: Roma

◼ Suprafaţă: 301.230 km2; din care

apă: 7210 km2

◼ Populaţie: 58.057.477;

◼ Densitate: 192,73/km2
 GASTRONOMIA SICILIEI SI A ITALIEI
Care sunt componentele unei mese italiene traditionale

◼ Bucătăria italiană este caracterizată prin flexibilitate, o gamă largă de ingrediente şi

o bogată varietate regională a reţetelor. Felurile de mâncare reprezintă un element
important al stilului de viaţă italian şi reflectă în principal cultura şi istoria acestui
popor.
◼ Din punct de vedere culinar, Italia este o tara a incredibilei diversitati. Felurile
de mancare, ingredientele, timpul de preparare si mirodeniile se schimba radical de
la o regiune la alta. Elementul constant este filozofia de baza. Mesele sunt vazute
ca o ocazie pentru familie si prieteni de a se relaxa inainte de a se intoarce la viata
cotidiana.

Primo
◼ De asemenea, mesele festive pot incepe cu aperitive (antipasta).
◼ Aceasta etapa a mesei se numeste assaggio di primi, o gustare, antreuri.
◼ Tipuri de supe: minestrone (supe groase din zarzavaturi proaspete, pasta, orez
sau fasole, care poate contine carne), supe de peste, supe limpezi, supe de
legume cu paste
◼ Antipasta: bruschetta (paine prajita unsa cu usturoi si ulei de masline), antipasti
cu peste, cu carne, vegetariene, antipasti prajite, gustari
 GASTRONOMIA SICILIEI SI A ITALIEI
Care sunt componentele unei mese italiene traditionale

Secondo
◼ Dupa primul fel, se serveste felul al doilea, secondo, felul principal bazat pe
carne, peste, oua sau legume cu o garnitura aleasa astfel incat sa-l completeze.
De exemplu, puteti incerca scottiglia, o tocana specifica regiunii Toscana, impreuna
cu spanac fiert deshidradat (squeezed dry) condimentat (sauteed) cu ulei de masline
si usturoi. Portiile sunt de asemenea mici, in jur de 150 de grame, si in plus garnitura
si painea. Se pot servi mai multe secondo la restaurant sau la mesele festive.

Deserturi
◼ Masa de pranz se incheie de obicei cu fructe proaspete si cu o cescuta de espresso.
O masa festiva va avea un desert mai elaborat, continand branzeturi, budinca,
produse de patiserie sau prajituri cum ar fi faimosul tiramisu.
◼ Per total, aceasta masa este extrem de echilibrata, continand carbohidrati (primul fel
si painea), proteine (primul si al doilea fel), vitamine si minerale din zarzavaturi,
legume si fructe.
In toate cazurile se va servi vin. La o masa festiva vor fi mai multe vinuri atfel incat
sa completeze respectivele feluri de mancare si de obicei, va fi o sticla de vin
spumos la desert.
 TRADITIE SI PRINCIPII
◼ Gastronomia este un element important al stilului de viata italian, reflectand mai ales cultura
rurala si pe cea familiala. Accentul nu este pus atat pe complexitatea si rafinamentul unei
bucatarii sofisticate, cat pe calitatea si respectul traditiilor. Orice fel de mancare trebuie preparat
cu seriozitate, respectand reteta originala, pentru a-i da gustul cunoscut din copilarie.
◼
Aromele puternice, exotice, nu sunt foarte indragite; in schimb, este apreciata
combinarea subtila de gusturi autentice, fara excese si fara complicatii inutile.
◼
Italia se remarca si prin varietatea sa de masline, fiecare soi avand forme, culori si gusturi
distincte. Aceste arome se regasesc in uleiurile de masline italiene, atat de apreciate pe plan
international. Cea mai mare productie de ulei de masline este in Sicilia. Uleiurile din Toscana au
o aroma delicata, regiunea Umbria produce uleiuri cu gust puternic, in timp ce uleiul de Trevi are
o culoare de aur si un gust de migdale.

◼ Reputatia cafelei italiene este bine cunoscuta. Italia detine un adevarat record in vanzarea de
cafea, servita in numeroase forme.
◼
Italienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume – in medie, fiecare italian consuma
28 kg de paste pe an. Pastele sunt de numeroase tipuri, iar stilurile in care pot fi gatite sunt si
mai variate. Fiecare regiune detine propria sa specialitate de paste: farfalle, de exemplu, provin
din Bologna. In prezent, pastele preparate acasa sunt concurate de cele din comert.
 SPECIALITATI ITALIENE
◼ Italia are 20 regiuni, fiecare cu stilul sau culinar propriu.
◼ Regiunea Emilia-Romagna este denumita “La Grassa” datorita bucatariei sale copioase.
Specificul acestei bucatarii regionale este dat de utilizarea carnii de porc, ingredient de baza in
prepararea carnatilor renumiti ai orasului Bologna – mortadella si a unui sos ideal pentru paste –
ragu. In plus, untura de porc este folosita pentru gatit mai mult decat uleiul de masline, spre
deosebire de celelalte regiuni.

◼ Pastele cu care se mandreste aceasta regiune sunt tortellini (in forma de inel), tagliatelle (in
forma de panglica) si lasagna verde (varianta de lasagna la care se adauga spanac).
Parmigiano Reggiano este un tip de cascaval italian, apreciat in toata lumea si cunoscut la noi
sub numele de parmezan.

◼ Pesto – sosul italian celebru, preparat in restaurantele din toata lumea, a fost creat in regiunea
Liguria. Pesto contine ca ingrediente esentiale busuioc, usturoi, parmezan, branza de oi si ulei de
masline.

◼ Risotto - specialitate italiana, preferata in special in nordul si centrul tarii. Consta in utilizarea
unui anumit tip de orez, calit in ulei sau unt si apoi fiert prin adaugarea succesiva de cantitati mici
de apa fierbinte. Orezul poate fi utilizat intr-o varietate de retete, gatit cu fructe de mare sau
legume, la care se adauga smantana si condimente, printre care celebrul sofran.
◼ Risotto este un aliment de baza in bucataria milaneza, unde este si cel mai bine preparat
(faimosul “risotto alla Milanese”).

◼ Milano este renumit si pentru panettone – un fel de cozonac foarte pufos, plin cu stafide si fructe
confiate. Panettone este in prezent popular in toata Italia si este consumat in special de Craciun.
◼ Pizza – reteta de origine napolitana, pizza este astazi prezenta in toate tarile, fiind
unul dintre simbolurile mondializarii. Pizza autentica napolitana contine mozzarella,
ardei gras, ceapa, carnati, ansoa si sos de tomate si este iubita pretutindeni.

◼ Stracciatella – supa de pui sau vita, la care se adauga oua batute si cascaval ras
si ingrosata uneori cu gris – specialitate a capitalei Roma.

◼ Gnocchi – asemanatoare unor chiftelute, facute dintr-un amestec de faina de grau

si cartofi, fierti in apa sarata si la care se adauga branza.

◼ Lasagna – specialitate italiana, compusa din straturi succesive de paste, branza si

sos. Tipul de branza variaza in functie de reteta: mozzarella sau parmezan.

LASAGNA DE PUI
◼ Uleiul de masline – ingredient de baza al oricarei bucatarii din zona
mediteraneana, in Italia este folosit pentru salate, pentru asezonarea pastelor
sau pentru prajirea pestelui. O gluma spune ca italienii nu stiu ce inseamna
“ulei de floarea-soarelui”. Cu o mica exceptie: nordul Italiei care a ramas mare
iubitor de ulei de floarea-soarelui.

◼ Pomodoro – rosiile, folosite proaspete in salate sau tocate in amestecurile

pentru paste sau pentru pizza.

◼ Branza – exista o nesfirsita varietate de branzeturi, de la mozzarella la

ricotta, de la gorgonzola la mascarpone, de la parmigiano reggiano la
grana padano. Exista mai multe grade de maturare pentru branzeturile de tip
solid.

Cannelloni cu pui şi sos de roşii

◼ Masa - în Sicilia constă din cinci feluri şi ţine câteva ore. Primul fel este de obicei
rizotto sau gnochetti, paste. După servirea supei urmează felul principal salzicia
(cârnaţi din carne de miel, iepure, pui, porc) sau una dintre foarte răspânditele
mâncăruri din peşte. După aceasta urmează fructele şi caşcavalul. Al cincilea fel
este "dolce": martorana, tort cu cremă de brânză, bomboane cu lichior sau cea mai
cunoscută invenţie siciliană- îngheţata. Băuturi: vinuri, granita, latte di mandorola,
nectaruri din fructe proaspete şi bineînţeles cafea espresso.

◼ În Italia se consumă multe fructe ca: citrice, castane, smochine, roşcove, mere,
pere, piersici, struguri.

◼ Carnea preferată este cea de miel, al cărei consum se bucură în Italia, chiar din
antichitate, de un binemeritat renume. Ocupaţia de bază a popoarelor migratoare
stabilite în Câmpia Padului sau în câmpiile litorale era păstoritul. Dar sicilienii sunt şi
mari consumatori de preparate din carne sub formă de mezeluri şi acceptă cu
plăcere jambonul afumat, şunca de Parma, şunca de Praga, muşchiul file şi
muşchiul ţigănesc.
 CONCLUZII

◼ Bucataria italiana inseamna gust si calitate.

◼ Nu este atat de rafinata precum cea franceza, dar, in schimb, este
casual.
◼ Este bucataria perfecta pentru cel care vrea sa manance bine, sanatos
si gustos.
◼ Este si foarte complexa, datorita varietatii incredibile a felurilor de
mancare care pot fi preparate din acelasi produs de baza (cum ar fi
pastele sau orezul).