LIANTI d.

în condiţii de presiune şi temperatură clar

1. Lianţii minerali sunt definiţi ca : stabilite;
a. materiale granulare mărunte; e. doar dacă se folosesc aditivi.
b. materiale granulare grosiere
c. materiale sub formă de pulbere care în 9. Argilele fac parte din categoria liantilor:
amestec cu apa formează o pastă ce se întăreşte a. hidraulici;
în b. nehidraulici naturali;
urma unor procese fizico-chimice; c. hidraulici unitari;
d. materiale organice care leagă într-un tot unitar d. hidraulici amestecaţi;
agregatele; e. nehidraulici artificiali.
e. materiale obţinute numai prin clincherizare.
10. Materia primă pentru obţinerea argilelor o
2. Lianţii minerali trebuie să respecte reprezintă:
următoarele condiţii: a. piatra naturală;
a. să aibă o priză corespunzătoare scopului b. feldspaţii;
preconizat; c. aluminosilicaţii complecşi;
b. să adere la suprafaţa suport; d. ghipsul;
c. să se întărească în 10 minute; e. calcarul.
d. să aibă un volum constant în timpul întăririi şi în
exploatare; 11. Stabilizarea argilelor prin metode fizice se
e. să facă priză în 5 minute. face:
a. cu degresanţi;
3. Cele două grupe de lianţi minerali sunt b. prin hidrofobizare;
a. nehidraulici, hidraulici, amestecaţi; c. prin schimb ionic;
b. nehidraulici naturali, hidraulici unitari; d. cu ciment;
c. nehidraulici, hidraulici; e. prin silicatizare.
d. nehidraulici, hidraulici, clincherizaţi;
e. nehidraulici artificiali, hidraulici amestecaţi. 12. Stabilizarea argilelor prin metode chimice se
face:
4. Lianţii minerali nehidraulici pot fi: a. cu degresanţi;
a. unitari şi amestecaţi; b. prin hidrofobizare;
b. naturali şi artificiali; c. prin schimb ionic;
c. neclincherizaţi şi clincherizaţi; d. cu ciment;
d. organici şi anorganici; e. prin silicatizare.
e. naturali, artificiali şi micşti.
13. Ipsosul este un liant:
5. Lianţii minerali hidraulici pot fi: a. hidraulici;
a. neclincherizaţi şi amestecaţi; b. nehidraulici naturali;
b. clincherizaţi şi amestecaţi; c. hidraulici unitari;
c. unitari şi amestecaţi; d. hidraulici amestecaţi;
d. naturali şi artificiali; e. nehidraulici artificiali.
e. unitari neclincherizati, unitari clincherizaţi şi
amestecaţi. 14. Materia primă pentru obţinerea ipsosului o
reprezintă
6. Lianţii minerali hidraulici unitari pot fi: a. feldspaţii;
a. naturali şi artificiali; b. aluminosilicaţii complecşi;
b. organici şi anorganici; c. ghipsul;
c. clincherizaţi şi vitrificaţi; d. calcarul;
d. poroşi şi compacţi; e. alabastrul.
e. neclincherizaţi şi clincherizaţi.`
15. Ipsosul de construcţii se obţine prin arderea
7. Lianţii nehidraulici se întăresc: la temperaturi de;
a. numai în mediu umed; a. (65-75)ºC;
b. în mediu umed şi uscat; b. (95-200) ºC;
c. doar în mediu uscat; c. (200-300) ºC;
d. în condiţii de presiune şi temperatură clar d. (300-400) ºC;
stabilite; e. (450-750) ºC.
e. doar dacă se folosesc aditivi.
16. Ipsosul de pardoseală se obţine la:
8. Lianţii hidraulici se întăresc: a. (95-120) ºC;
a. numai în mediu umed; b. (120-200) ºC;
b. în mediu umed şi uscat; c. (200-300) ºC;
c. doar în mediu uscat; d. (450-750) ºC;
1
e. (750-1000) ºC;. b. endogene;
c. de silicatizare;
17. Priza ipsosului parcurge: d. în care se consumă 425 Kcal/Kg CaCO3;
a. o perioadă; e. de neutralizare.
b. două perioade;
c. trei perioade; 25. Varul gras se obţine prin arderea materiei
d. patru perioade; prime la temperatura:
e. cinci perioade. a. (600-700)ºC;
b. 900ºC;
18. Fluxul tehnologic de obţinere a ipsosului c. (1100-1200) ºC;
conţine următoarele etape: d. 1300ºC;
a. extragerea materiei prime, concasarea, arderea, e. 1350ºC;
măcinarea, ambalarea;
b. extragerea materiei prime, transportul, 26. Stingerea varului se realizează în urma unei
concasarea, arderea, măcinarea, ambalarea; reacţii:
c. extraegrea, transportul, arderea, măcinarea, a. de schimb ionic;
ambalarea; b. de neutralizare;
d. extragerea, transportul, concasarea, măcinarea, c. de silicatizare;
ambalarea; d. exotermă;
e. extragerea, transportul, arderea, concasarea, e. endotermă.
măcinarea, ambalarea.
27. Stingerea varului se realizează:
19. Timpul de priză se defineşte ca fiind: a. în pastă mecanic;
a. intervalul de timp în care ipsosul se toarnă în apă; b. în pastă manual;
b. perioada de timp în care pasta îşi pierde total c. în praf mecanic;
plasticitatea; d. în praf manual;
c. perioada de timp în care pasta se rigidizează; e. în cuptoare.
d. perioada de timp în care pasta se întăreşte;
e. perioada de timp în care pasta îşi păstrează 28. Varul pasta obţinut prin stingerea manuală
volumul constant. poate fi folosit după:
a. 10 zile;
20. Ipsosul întărit se caracterizează prin: b. 2-3 zile;
a. solubilitate în apă; c. 60 zile;
b. tendinţă de degradare în mediu umed; d. 80 zile;
c. o expansiune de aproximativ 1%; e. 100 zile.
d. o porozitate de 50%;
e. densitate foarte mare. 29. La stingerea manuală a varului gras, în
varniţă se introduc:
21. Domeniile de utilizare a ipsosului de a. apă;
construcţii sunt: b. var gras;
a. elemente prefabricate; c. apa + var gras;
b. tipare în industria ceramică; d. pasta de var;
c. liant unitar la mortare; e. barbotina.
d. liant mixt;
e. la hidroizolaţii. 30. Stingerea manuală, în praf a varului gras se
realizează:
22. Varul este un liant: a. în gropi de var;
a. nehidraulic natural; b. în varniţă;
b. nehidraulic artificial; c. în lada de stingere;
c. hidraulic unitar clincherizat; d. în gropi betonate;
d. hidraulic unitar neclincherizat; e. în tamburi metalici.
e. hidraulic amestecat. 31. Varul gras se utilizează la:
a. mortare de zidărie;
23. Materia primă pentru obţinerea varului gras b. mortare de tencuială;
este: c. betoane decorative;
a. piatra naturală; d. produse silico-calcare;
b. feldspaţii; e. mortare mixte.
c. aluminosilicaţii complecşi;
d. ghipsul; 32. Intărirea varului se realizează în urma unui
e. calcarul. proces:
a. fizic;
24. Varul gras se obţine în urma unei reacţii: b. chimic;
a. de schimb ionic; c. de disociere fizică;
2
d. fizic şi chimic; a. C3A;
e. de disociere chimică. b. C4AF;
c. cimentul;
33. Materia primă pentru varurile hidraulice d. C3S;
este: e. C2S.
a. piatra naturală;
b. feldspaţii; 42. Ce este celitul ?
c. aluminosilicaţii complecşi; a. 2CaOSiO2;
d. ghipsul; b. 5CaO⋅ 3Al2O3;
e. calcarul. c. 2CaO⋅ Fe2O3;
d. 3CaO⋅ SiO2;
34. Varurile hidraulice se obţin prin arderea e. 3CaO⋅ Al2O3.
materiei prime la temperatura:
a. 200ºC; 43. Fluxul tehnologic de obţinere a cimentului
b. 1100ºC; Portland este alcătuit din următoarele faze:
c.1350ºC; a. extragerea argilei, extragerea calcarului,
d. mai mică decat temperatura de clincherizare; concasarea lor, amestecarea argilei cu apa,
e. mai mare decat temperatura de clincherizare. depozitarea în silozuri, măcinarea lor în
mori, clincherizarea lor, măcinare, adaos de
35. Cimentul portland este un liant: ghips, depozitarea în depozite, ambalarea
a. nehidraulic natural; lor în saci;
b. nehidraulic artificial; b. extragerea calcarului, concasarea lui, arderea lui
c. hidraulic unitar clincherizat; în cuptoare;
d. hidraulic unitar neclincherizat; c. extragerea materiei prime, concasarea ei, arderea
e. hidraulic amestecat. (deshidratarea ei) măcinarea şi ambalarea în
saci;
36. Materia primă pentru obţinerea cimentului d. extragerea argilei, extragerea calcarului,
portland este: concasarea lor, amestecarea lor cu apa,
a. 50% calcar + 50% argilă; depozitarea în silozuri, măcinarea lor în mori,
b. 75% calcar + 25% argilă; depozitarea în depozite, măcinarea şi
c. 25% calcar + 75% argilă; ambalarea lor în saci;
d. calcar + ghips; e. extragerea argilei, extragerea ghipsului,
e. calcar + var. concasarea lor, amestecarea lor cu apa,
depozitarea în silozuri, măcinarea lor în mori,
37. Barbotina este un amestec format din: clincherizarea lor, depozitarea în depozite,
a. ciment + apă; măcinarea şi ambalarea lor în saci.
b. var + apă;
c. ipsos + apă; 44. Care este compoziţia cimentului alitic ?
d. calcar+argilă+apă; a. cel puţin 60% alit şi sub 15% belit;
e. argilă+apă. b. 37,5% alit şi 37,5% belit;
c. 50% alit şi 25% belit;
38. Cimentul portland se obţine prin procedeul: d. cel puţin 15% celit şi sub 10% brownmilerit;
a. umed; e. cel puţin 18% brownmilerit şi sub 7% celit.
b. uscat;
c. mixt; 45. Aproximativ cât la sută din masa
d. de disociere termică; clincherului de ciment o constituie belitul ?
e. de disociere electrolitică. a. 25%;
b. 35%;
39. Clincherul de ciment se obţine prin: c. 10%;
a. amestecarea a 50% calcar + 50% apa; d. 50%; e. 15%.
b. arderea amestecului de materii prime;
c. amestec 25% calcar + 25% apă; 46. Care este alitul ?
d. calcar + ghips; a. 2CaOSiO2;
e. calcar + var.
b. 5CaO⋅ 3Al2O3;
c. 2CaO⋅ Fe2O3;
40. Cimentul este utilizat la:
a. reglarea prizei ipsosului; d. 3CaO⋅ SiO2;
b. prepararea mortarelor; e. 3CaO⋅ Al2O3.
c. prepararea betoanelor;
d. prepararea zugrăvelilor pe bază de var; 47. Care este compoziţia cimentului
e. prepararea vopselelor. brownmileritic ?
a. cel puţin 60% alit şi sub 15% belit;
41. Cea mai mare viteză de hidratare o are: b. 37,5% alit şi 37,5% belit;

3
c. 50% alit şi 25% belit; e) suprafata lui specifica.
d. cel puţin 15% celit şi sub 10% brownmilerit;
e. cel puţin 18% brownmilerit şi sub 7% celit. 56. Liantii nerhidraulici fac priza:
a) fara a fi amestecati cu apa in mediu umed;
48. Cele mai mari rezistenţe mecanice le are: b) amestecati cu apa numai in mediu umed;
a. C4AF; c) amestecati cu apa numai in mediu uscat;
b. C3A; d) fara a fi amestecati cu apa, numai in mediu uscat
c. C2S; e) amestecati cu apa atat in mediu umed cat si in
d. C3S; mediu uscat.
e. alitul.
57. Liantii hidraulici fac priza:
49. Ce este brownmileritul ? a) fara a fi amestecati cu apa in mediu umed;
a. 2CaO⋅ SiO2; b) amestecati cu apa numai in mediu umed;
b. 5CaO⋅ 3Al2O3; c) amestecati cu apa numai in mediu uscat;
c. 4CaO⋅ Al2O3 ⋅ Fe2O3; d) fara a fi amestecati cu apa, numai in mediu uscat;
d. 3CaO⋅ SiO2; e) amestecati cu apa atat in mediu umed cat si in
e. 3CaO⋅ Al2O3. mediu uscat.

50. Care este temperatura de clincherizare a 58. Argila este un liant:

cimentului Portland: a) hidraulic – natural;
b) nehidraulic-artificial;
a. 1250 °C;
c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
b. 1350 °C; d) nehidraulic – natural;
c. 1150 °C; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
d. 1450 °C;
e. 1700 °C. 59. Ipsosul este un liant:
a) hidraulic – natural;
51. Care este compoziţia cimentului belitic ? b) nehidraulic-artificial;
a) cel puţin 60% alit şi sub 15% belit; c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
b) 37,5% alit şi 37,5% belit; d) nehidraulic – natural;
c) 50% alit şi 25% belit; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
d) cel puţin 15% celit şi sub 10% brownmilerit;
e) cel puţin 18% brownmilerit şi sub 7% celit. 60. Varul este un liant:
a) hidraulic – natural;
52. Cea mai mare căldură se degajă la b) nehidraulic-artificial;
hidratarea: c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
a) C2S; d) nehidraulic – natural;
b) C4AF; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
c) ciment;
d) C3 S; 61. Cimentul este un liant:
e) C3A. a) hidraulic – natural;
b) nehidraulic-artificial;
53. Cea mai mare contracţie o are: c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
a) C3S; d) nehidraulic – natural;
b) C2S; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
c) C4AF;
MORTARE
d) C3A;
1ok. Alegeţi definiţia corectă pentru mortar:
e) celitul I. a. amestec bine omogenizat de liant, pietriş şi apă
care după întărire capătă o structură asemănătoare
54. Aproximativ cât la sută din masa gresiei;
clincherului de ciment o constituie alitul ? b. amestec bine omogenizat de liant, nisip apă
a. 25%; care după întărire capătă o structură
b. 35%; asemănătoare gresiei;
c. 10%; c. amestec bine omogenizat de liant, nisip apă care
d. 50%; după întărire capătă o structură asemănătoare
e. 15%. faianţei;
d. amestec bine omogenizat de liant, pietriş şi apă
55. Priza si intarirea unui liant depinde de: care după întărire capătă o structură asemănătoare
a) tipul liantului; faianţei;
b) temperatura la care are loc; (?) e. amestec bine omogenizat de liant, pietriş şi apă
c) mediul in care are loc; care după întărire capătă o structură asemănătoare
d) presiunea la care are loc; betonului.
4
 c. vascos;
d. lichid;
2.ok După densitatea aparentă mortarele se
e. solid.
clasifică în:
a. mortare foarte grele: ρ a > 4000 kg/m3 10ok. După numărul de lianţi utilizaţi la
b. mortare grele: ρ a ≥ 1800 kg/ m3 prepararea lor, mortarele se clasifică în:
c. mortare semigrele: 1500 kg/ m3 ≤ kg/ m3 ≤ a. mortare simple, alcătuite dintr-un singur liant;
1800 kg /m3 b. mortare unitare, alcătuite dintr-un singur
d. mortare uşoare: 1000 kg /m3 ≤ ρ a ≤ 1500 liant;
kg /m3 c. mortare normale, alcătuite dintr-un singur liant;
d. mortare compuse alcătuite dintr-un singur liant;
e .mortare foarte uşoare: ρ a ≤ 1000 kg /m3 .
e. mortare mixte alcătuite din doi sau trei lianţi.
3.ok Mortare pe bază de ciment pot fi:
11ok. După marca ( rezistenţa la compresiune la
a. ciment-ipsos;
28 zile )mortarele se clasifică în:
b. ciment-var;
a. M4, M25, M50, M150;
c. ciment;
b. M4, M10, M25, M200;
d. var-ciment;
c. M4, M10, M25, M50, M100;
e. ipsos-ciment.
d. M10, M25, M50, M100;
e. M10, M25, M50, M100, M150.
4. Nisipul utilizat la prepararea mortarelor
trebuie să:
12ok. Primul strat la tencuielă pe lemn, realizat
a. aibă curba granulometrică corespunzătoare;
din mortar de ipsos, având rolul de a ancora
b. să nu conţină humus, mica, săruri solubile,
tencuiala în plasă, se numeşte:
cărbuni;
a. sprit;
c. fie monogranular;
b. grund;
d. conţină granule aciculare;
c. tinci;
e. nu conţină granule aciculare.
d. smir;
e. glet.
5.ok Stratul care asigură eliminarea
denivelărilor grosiere având grosimea 8-20 mm,
13ok. Tencuiala pe beton în mediul umed sau
se numeşte:
care trebuie vopsită în ulei are următoarele
a. sprit;
straturi:
b. grund;
a. sprit, grund, tinci;
c. tinci;
b. sprit, grund, tinci, glet;
d. smir;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
e. glet.
d. smir, grund, tinci;
e. grund, tinci.
6.ok Tencuiala pe zidăria de cărămidă este
alcătuită din următoarele straturi:
14ok. Mortare pe bază de ipsos pot fi:
a. sprit, grund, tinci;
a. ipsos;
b. sprit, grund, tinci, glet;
b. ipsos-ciment;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
c. ipsos-var;
d. smir, grund, tinci;
d. var-ipsos;
e. grund, tinci.
e. ciment-ipsos.
7ok. Un mortar cu consistenţa C > 12 cm este:
15. Tencuiala brută pe zidărie este alcătuită din
a. fluid;
următoarele straturi:
b. plastic;
a. spriţ, grund, tinci;
c. vascos;
b. spriţ, grund, tinci, glet;
d. lichid;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
e. solid
d. şmir, grund, tinci;
e. grund, tinci.
8ok. Un mortar cu consistenţa C = (7- 12) cm
este:
16ok. La prepararea mortarelor se folosesc:
a. fluid;
a. var, ciment, ipsos, nisip, pietriş, apă şi adausuri;
b. plastic;
b. var, ciment, ipsos, nisip, apă şi adausuri;
c. vascos;
c. var, ciment, ipsos, nisip,mărgăritar, apă şi
d. lichid;
adausuri;
e. solid.
d. var, ciment, ipsos, nisip, pietriş, pietriş şi apă;
e. var, ciment, ipsos, nisip, macadam şi apă.
9ok. Un mortar cu consistenţa C < 7 cm este:
a. fluid;
b. plastic;
5
17.ok După raportul liant / nisip, folosit la
prepararea lor, mortarele se clasifică în:
a. mortare slabe având raportul L/N=[ 1/5…1/7]
b. mortare simple având raportul L/N=[1/5…1/7]
c. mortare mijlocii având raportul L/N=[ 1/3…
1/5]
d. mortare normale având raportul L/N=[1/3…1/5]
e. mortare grase având raportul L/N=[ 1/1…
1/2] .
18.ok Manual mortarele de ciment se prepară
pe o platformă de lemn sau beton, ordinea de
punere pe platformă fiind:
a. ciment, apă, var, nisip.
b. apă, var, ciment, nisip.
c. nisip, var, apă, ciment.
d. nisip, ciment, apă, var.
e. nisip, ciment, lapte de var.
19.ok Stratul care asigură planeitatea finală a
tencuielii, având grosimea de maxim 5 mm,
realizat cu un nisip 0-1, se numeşte:
a. spriţ;
b. grund;
c. tinci;
d. şmir;
e. glet.
20ok. Tencuiala pe beton este alcătuită din
următoarele straturi:
a. spriţ, grund, tinci;
b. spriţ, grund, tinci, glet;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
d. şmir, grund, tinci;
e. grund, tinci.
21.ok Mortarele pot fi utilizate la:
a. executarea zidariilor;
b. turnarea stâlpilor şi grinzilor;
c. executarea tencuielilor;
d. impermeabilizarea unor suprafeţe;
e. protecţia antiacidă, izolarea termică şi fonică.
22.ok Mortare pe bază de var pot fi:
a. var-ciment;
b. var-ipsos;
c. var;
d. ciment-var;
e. ipsos-var.
23. La prepararea mortarelor se poate utiliza:
a. apă potabilă;
b. apă ne potabilă de lac sau râu;
c. ape minerale neutre faţă de hârtia de turnesor
( neutre, slab alcaline, slab acide );
d. apă de mare neutre faţă de hârtia de turnesor
( neutre, slab alcaline, slab acide );
e. apă de mare.
24ok. Tencuielile pe rabiţ au următoarele
straturi:
a. spriţ, grund, tinci;
b. spriţ, grund, tinci, glet;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
d. şmir, grund, tinci;
e. grund, tinci.
BETON
1ok. Betoanele macroporoase:
a. se realizează cu agregate cu granulozitate
continuă;
b. se realizează cu agregate cu granulozitate
discontinuă;
c. se realizează cu agregate cu un dozaj de ciment
de cel mult 300 kg/m3;
d. au o conductivitate termică scăzută;
e. se utilizează la realizarea elementelor de
închidere ( pereţi, planşee ) cu izolare termică bună.
2ok. Betoane cu polimeri:
a. folosesc ca lianţi răşinile epoxidice,
poliesterice sau fenolitice;
b. sunt foarte rezistente la agresivitate chimică;
c. sunt foarte rezistente la uzură;
d. au întărire foarte rapidă;
e. se utilizează la remedierile îmbinărilor
elementelor de beton precum şi la protecţia lor.
3ok. Azbocimentul:
a. se obţine amestecând ciment, aracet şi apă;
b. se obţine amestecând ciment, fibre de azbest
şi apă;
c. se folosesc pentru învelitori;
d. se folosesc pentru alimentări cu apă;
e. se folosesc sub formă de plăci sandwich ca
elemente de închidere.
4kerdeses. Betoanele antiacide:
a. rezistă la acţiunea mediilor cu agresivitate
chimică;
b. rezistă la acţiunea agenţilor cu agresivitate
eoliană;
c. folosesc ca liant cel mai adesea sticla solubilă;
d. folosesc ca liant cimentul de clasă superioară;
e. folosesc acceleratori de întărire.
5ok. Betoanele de mare rezistenţă se obţin
utilizând:
a. cimenturi de clasă normală;
b. cimenturi de clasă superioară;
c. raportul A/C redus;
d. agregate de cancasaj din roci dure;
e. agregate de râu din roci dure.
6ok. Aburirea:
a. reduce timpul de decofrare;
b. reduce rezistenţele mecanice finale;
c. creşte rezistenţele mecanice finale;
d. duce la o întărire rapidă a betonului;
e. durează minim patru ore.
7ok. Turnarea betonului pe timp friguros se
face luând următoarele măsuri:
a. se încălzesc agregatele şi apa;

6
b. se adaugă până la 5% din cantitatea de liant
Ca Cl2 ca accelerator de priză;
c. se adaugă ipsos pentru a accelera întărirea;
d. se încălzesc cofrajele:
e. se înfăşoară, îmbracă elementele turnate
înelemente termoizolante minimum 3 zile.
kerdeses8ok. Betonul se poate pune în operă:
a. manual;
b. mecanic prin injectare;
c. mecanic prin pompare;
d. mecanic prin torcretare;
e. mecanic prin centrifugare.
nemkapom9. Betonul armat este:
a. amestec compozit alcătuit din agregat, liant, apă ;
b. amestec bine omogenizat alcătuit din agregat şi
piatră de ciment;
c. amestec de apă, liant, agregat eventual aditivi;
d. amestec de pietriş, piatră de ciment, armătură cu
structură rigidă;
e. amestec de apă, liant, agregat, armătură,
eventual aditivi din momentul amestecării.
10ok. Betoanele celulare pot fi:
a. gazobetoane;
b. minerale;
c. spumobetoane;
d. vegetale;
e. din polimeri.
11ok. Betoanele rezistente la temperaturi înalte
sunt:
a. betoane slab termorezistente – refractaritatea <
1200 °C utilizate între 200 – 1100 °C;
b. betoane termorezistente – refractaritatea <
1500 °C utilizate între 200 – 1100 °C;
c. betoane refractare cu refractaritatea cuprinsă
între 1500 °C şi 1790 °C utilizate între 1100 –
1300 °C;
d. betoane foarte refractare cu refractaritatea >
1790 °C utilizate la temperaturi > 1300 °C;
e. betoane multi refractare cu refractaritatea > 1500
°C utilizate la temperaturi > 1100 °C.
12ok. Betoanele hidrotehnice sunt betoane care:
a. sunt permanent în contact cu apa;
b. sunt periodic în contact cu apa;
c. rezistă la îngheţ-dezgheţ;
d. rezistă la temperaturi ridicate;
e. rezistă la acţiunea apelor agresive chimic.
nemkapom13. Supunerea elementelor de beton
la acţiunea simultană a temperaturilor şi
umidităţii ridicate se numeşte:
a. tratament termic;
b. tratament baric;
c. tratament chimic la umiditate mare;
d. aburire;
e. autoclavizare.
7
14. Aerul exterior influenţează proprietăţile
betonului prin:
a. umiditate;
b. capilaritate;
c. temperatură;
d. permeabilitate;
e. presiune.
15. Aditivii utilizaţi la prepararea betonului au
rolul de a:
a. accelera priza liantului;
b. accelera întărirea betonului;
c. mări gelivitatea şi impermeabilitatea
betonului;
d. îmbunătăţi lucrabilitatea betonului;
e. îmbunătăţi rezistenţa la agresivitate chimică a
betonului.
16ok. Rezistenţa la compresiune la 28 zile
determinată pe cilindru 150/300 mm sau cuburi
cu latura de 150 mm, exprimată în N/mm2 este:
a. clasa betonului ( S.R.);
b. clasa betonului ( STAS );
c. duritatea betonului ;
d. marca betonului ;
e. omogenitatea betonului.
tudom17. Notaţiile: C8/10 ; C25/30 şi C50/60 se
referă la:
a. rezistenţa la compresiune a betonului;
b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
c. permeabilitatea betonului;
d. penetrarea betonului;
e. densitatea aparentă a betonului.
18ok. Avantajele utilizării betonului în
construcţii sunt:
a. preţ de cost redus faţă de metal;
b. preţ de cost redus faţă de lemn;
c. utilizează materiale locale ca material de
masă;
d. se pot turna elemente având formele dorite;
e. se comportă foarte bine la compresiune.
19ok. Din beton armat cu fibre de azbest se
fabrică următoarele produse:
a. plăci de pavaj, borduri de beton şi tuburi pentru
canalizare;
b. plăci şi stâlpi pentru garduri;
c. fâşii, panouri, grinzi şi stâlpi pentru structuri de
rezistenţă;
d. blocuri mici din beton pentru zidării;
e. plăci plane, plăci ondulate şi tuburi pentru
alimentări cu apă sau canalizări.
20. Betoanele decorative:
a. sunt utilizate pentru realizarea elementelor
din beton aparent;
b. sunt utilizate pentru obţinerea unor efecte
arhitecturale deosebite;
c. nu mai este necesar a se finisa
d. pot fi colorate;
e. pot avea faţa văzută netedă sau în relief.
21 Raportul A/C la calculul reţetei de beton se
alege funcţie de:
a. clasa betonului;
b. gradul de omogenitate al betonului;
c. condiţiile de expunere;
d. condiţiile de transport;
e. consistenţă.
tudom22. Notaţiile: 2000 kg/m3 ; 2500 kg/m3 şi
1800 kg/m3 se referă la:
a. rezistenţa la compresiune a betonului;
b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
c. permeabilitatea betonului;
d. penetrarea betonului;
e. densitatea aparentă a betonului.
23. Betoanele antiacide:
a. sunt utilizate la construirea combinatelor
chimice;
b. sunt utilizate la realizarea straturilor de
protecţie antiacidă a fundaţiilor rezervoarelor şi
bazinelor de depozitare a substanţelor chimice;
c. sunt utilizate la realizarea coşurilor de fum;
d. sunt utilizate la realizarea furnalelor;
e. sunt utilizate la realizarea cuptoarelor de ardere a
ghipsului.
24ok. Betoanele de mare rezistenţă:
a. au o cantitate mai mare de nisip;
b. se utilizează la clădiri cu deschideri mari;
c. se utilizează la realizarea elementelor
prefabricate din beton precomprimat;
d. au o rezistenţă foarte bună la transfer termic;
e. sunt bune izolatoare fonic.
25ok. Compactarea betonului se face prin:
a. compactare manuală;
b. vibrare şi revibrare;
c. vacuumare şi centrifugare;
d. supervibrare ;
e. laminare şi presare.
26. Cantitatea de apă de amestecare este funcţie
de:
a. consistenţa betonului impusă prin proiect;
b. dimensiunea maximă a granulei de agregat;
c. tipul de agregat utilizat;
d. tipul de aditiv utilizat;
e. tipul de liant utilizat.
27ok. Rezistenţa minimă la compresiune la 28
zile determinată pe cuburi cu latura de 141 mm,
exprimată în N/mm2 este:
a. clasa betonului ( S.R. );
b. clasa betonului ( STAS );
c. duritatea betonului ;
d. marca betonului ;
e. omogenitatea betonului.
28ok. Notaţiile următoare: P410 ; P810 ; P1210 ;
P420 ; P820 şi P1220 se referă la:
8
a. rezistenţa la compresiune a betonului;
b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
c. permeabilitatea betonului;
d. penetrarea betonului;
e. densitatea aparentă a betonului.
29.ok Din beton armat se fabrică următoarele
produse:
a. plăci de pavaj, borduri de beton şi tuburi pentru
canalizare;
b. plăci de finisaj;
c. fâşii, panouri, grinzi şi stâlpi pentru structuri
de rezistenţă;
d. blocuri mici din beton pentru zidării;
e. plăci plane, plăci ondulate şi tuburi pentru
alimentări cu apă sau canalizări.
30. Betoanele refractare:
a. se obţin utilizând lianţi speciali pe bază de
ciment belitic;
b. se obţin utilizând lianţi speciali pe bază de
ciment aluminos;
c. utilizând ca agregate: granulit, bazalt, mozaic de
marmură etc. ;
d. utilizând ca agregate: şamotă, minereu de
crom, bauxite albe etc. ;
e. se utilizează la căptuşirea cuptoarelor,
coşurilor de fum etc.
31. Pentru a preîntâmpina pierderea masivă a
apei în primele zile (7-14) betonul va fi:
a. acoperit cu rogojini ;
b. acoperit cu strat de nisip;
c. acoperit cu folie de polipropilenă;
d. stropit cât se poate de des cu jet de apă;
e. protejat prin împrăştierea pe suprafaţa lui a
unor substanţe hidrofobe.
32. Zona granulometrică a agregatului este
determinată de:
a. tipul agregatului;
b. tipul liantului;
c. dozajul liantului;
d. consistenţa betonului;
e. tehnologia de punere în operă a betonului.
33. La alegerea tipului de liant se ţine seama de:
a. clasa betonului;
b. viteza de întărire a betonului;
c. condiţiile de preparare, transport şi punere în
operă a betonului;
d. condiţiile de exploatare a structurii care
realizează cu betonul;
e. masivitatea betonului.
tudom34. Notaţiile: G25 ; G50 şi G100 se referă
la:
a. rezistenţa la compresiune a betonului;
b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
c. permeabilitatea betonului;
d. penetrarea betonului;
e. densitatea aparentă a betonului.
35ok. Dezavantajele utilizării betonului în
construcţii sunt:
a) preţ de cost mare faţă de metal;
b) utilizează materiale naturale;
c) greutate mare a elementelor realizate din
beton faţă de cele din lemn şi metal;
d) se pot turna în orice formă;
e) timpul lung până pot fi decofrate.
36. Lucrabilitatea se determină prin metoda:
a. tasării;
b. rezistenţelor mecanice;
c. gradului de compactare;
d. răspandirii;
e. remodelării.
Ceramice
1. Materialele ceramice utilizate la pereţii de
zidărie sunt:
a. cărămizi pline, cărămizi cu goluri;
b. blocuri mici de beton;
c. blocuri ceramice pentru planşee;
d. cărămizi radiale pentru coşuri;
e. cărămizi pentru placaje.
2. Produse ceramice utilizate în lucrări de
protecţie şi finisaj sunt:
a. cărămizile de placaj;
b. cahlele pentru sobe de teracotă;
c. faianţele;
d. gresiile;
e. porţelanul şi semiporţelanul.
3ok. Materialele ceramice se obţin:
a. arderea bioxidului de siliciu fasonat în forme;
b. arderea calcarului fasonat în forme;
c. arderea calcarului cu ghips fasonat în forme;
d. arderea argilei fasonate în forme;
e. arderea argilei şi calcarului fasonat în forme.
4ok. Încălzită la peste 1000 °C argila se topeşte.
Funcţie de porozitatea topiturii răcită produsele
ceramice se numesc:
a. clincherizate (n < 8%);
b. topite (n < 8%);
c. vitrificate (n < 2%);
d. solidificate (n < 5%);
e. compacte (n < 4%).
5. La fabricarea produselor ceramice se folosesc
ca materiale auxiliare:
a. degresanţi pentru mărirea plasticităţii şi
contracţie la uscare (nisip, etc.);
b. aglomeranţi pentru mărirea plasticităţii (varul,
gudronul, melasa etc.);
c. fondanţi pentru a ridica temperatura de
vitrificare (feldspatul, calcarul, creta etc.);
d. fondanţi pentru a coborâ temperatura de
vitrificare (feldspatul, calcarul, creta etc.);
e. adausuri refractare pentru a ridica temperatura de
topire a produselor refractare (cuarţul, cuarţitele).
9
6ok. Temperatura de deformare a argilelor sub
greutate proprie la temperaturi mai mari decât
punctul de vitrificare se numeşte:
a. punct de clincherizare;
b. punct de topire;
c. punct de refractaritate;
d. punct de vitrificare;
e. punct de fuzibilitate.
7ok. Tehnologia de fabricaţie a materialelor
ceramice cuprinde următoarele etape:
a. pregătirea amestecului de materii prime, uscarea
formelor,arderea, tratamentele de
suprafaţă;
b. pregătirea amestecului de materii prime,
fasonarea formelor crude; rderea, tratamentele de
suprafaţă;
c. pregătirea amestecului de materii prime,
fasonarea formelor crude; uscarea formelor,
arderea, tratamentele de suprafaţă;
d. pregătirea amestecului de materii prime,
fasonarea formelor crude; uscarea formelor,
tratamentele de suprafaţă;
e. pregătirea amestecului de materii prime,
fasonarea formelor crude; uscarea formelor,
arderea.
8ok. Fasonarea materialelor ceramice
determină:
a. eliminarea tensiunilor interne;
b. forma definitivă a produselor;
c. eliminarea controlată a apei;
d. creşterea durabilităţii;
e. reducerea contracţiei la uscare.
9ok. Uscarea formelor crude ale materialelor
ceramice determină:
a. eliminarea tensiunilor interne;
b. forma definitivă a produselor;
c. eliminarea controlată a apei;
d. creşterea durabilităţii;
e. reducerea contracţiei la uscare.
10ok. Tratamentele de suprafaţă aplicate
materialelor ceramice determină:
a. eliminarea tensiunilor interne;
b. forma definitivă a produselor;
c. eliminarea controlată a apei;
d. creşterea durabilităţii;
e. reducerea contracţiei la uscare.
10ok. Pentru a obţine o creştere a durabilităţii şi
un aspect mai frumos produselor ceramice li se
aplică:
a. angobe;
b. glazuri;
c. smalţuri;
d. emailuri;
e. lacuri.
11ok. Tiglele se obţin prin procedeul de :
a. tragere;
b. suflare;
c. laminare;
d. presare;
e. centrifugare.

12ok. Din gresie ceramică se pot realiza:

a. blocuri pentru planşee;
b. plăci;
c. cărămizi
d. tuburi şi piese de lagătură;

10