Sunteți pe pagina 1din 10

LIANTI d.

în condiţii de presiune şi temperatură clar


1. Lianţii minerali sunt definiţi ca : stabilite;
a. materiale granulare mărunte; e. doar dacă se folosesc aditivi.
b. materiale granulare grosiere
c. materiale sub formă de pulbere care în 9. Argilele fac parte din categoria liantilor:
amestec cu apa formează o pastă ce se întăreşte a. hidraulici;
în b. nehidraulici naturali;
urma unor procese fizico-chimice; c. hidraulici unitari;
d. materiale organice care leagă într-un tot unitar d. hidraulici amestecaţi;
agregatele; e. nehidraulici artificiali.
e. materiale obţinute numai prin clincherizare.
10. Materia primă pentru obţinerea argilelor o
2. Lianţii minerali trebuie să respecte reprezintă:
următoarele condiţii: a. piatra naturală;
a. să aibă o priză corespunzătoare scopului b. feldspaţii;
preconizat; c. aluminosilicaţii complecşi;
b. să adere la suprafaţa suport; d. ghipsul;
c. să se întărească în 10 minute; e. calcarul.
d. să aibă un volum constant în timpul întăririi şi în
exploatare; 11. Stabilizarea argilelor prin metode fizice se
e. să facă priză în 5 minute. face:
a. cu degresanţi;
3. Cele două grupe de lianţi minerali sunt b. prin hidrofobizare;
a. nehidraulici, hidraulici, amestecaţi; c. prin schimb ionic;
b. nehidraulici naturali, hidraulici unitari; d. cu ciment;
c. nehidraulici, hidraulici; e. prin silicatizare.
d. nehidraulici, hidraulici, clincherizaţi;
e. nehidraulici artificiali, hidraulici amestecaţi. 12. Stabilizarea argilelor prin metode chimice se
face:
4. Lianţii minerali nehidraulici pot fi: a. cu degresanţi;
a. unitari şi amestecaţi; b. prin hidrofobizare;
b. naturali şi artificiali; c. prin schimb ionic;
c. neclincherizaţi şi clincherizaţi; d. cu ciment;
d. organici şi anorganici; e. prin silicatizare.
e. naturali, artificiali şi micşti.
13. Ipsosul este un liant:
5. Lianţii minerali hidraulici pot fi: a. hidraulici;
a. neclincherizaţi şi amestecaţi; b. nehidraulici naturali;
b. clincherizaţi şi amestecaţi; c. hidraulici unitari;
c. unitari şi amestecaţi; d. hidraulici amestecaţi;
d. naturali şi artificiali; e. nehidraulici artificiali.
e. unitari neclincherizati, unitari clincherizaţi şi
amestecaţi. 14. Materia primă pentru obţinerea ipsosului o
reprezintă
6. Lianţii minerali hidraulici unitari pot fi: a. feldspaţii;
a. naturali şi artificiali; b. aluminosilicaţii complecşi;
b. organici şi anorganici; c. ghipsul;
c. clincherizaţi şi vitrificaţi; d. calcarul;
d. poroşi şi compacţi; e. alabastrul.
e. neclincherizaţi şi clincherizaţi.`
15. Ipsosul de construcţii se obţine prin arderea
7. Lianţii nehidraulici se întăresc: la temperaturi de;
a. numai în mediu umed; a. (65-75)ºC;
b. în mediu umed şi uscat; b. (95-200) ºC;
c. doar în mediu uscat; c. (200-300) ºC;
d. în condiţii de presiune şi temperatură clar d. (300-400) ºC;
stabilite; e. (450-750) ºC.
e. doar dacă se folosesc aditivi.
16. Ipsosul de pardoseală se obţine la:
8. Lianţii hidraulici se întăresc: a. (95-120) ºC;
a. numai în mediu umed; b. (120-200) ºC;
b. în mediu umed şi uscat; c. (200-300) ºC;
c. doar în mediu uscat; d. (450-750) ºC;
1
e. (750-1000) ºC;. b. endogene;
c. de silicatizare;
17. Priza ipsosului parcurge: d. în care se consumă 425 Kcal/Kg CaCO3;
a. o perioadă; e. de neutralizare.
b. două perioade;
c. trei perioade; 25. Varul gras se obţine prin arderea materiei
d. patru perioade; prime la temperatura:
e. cinci perioade. a. (600-700)ºC;
b. 900ºC;
18. Fluxul tehnologic de obţinere a ipsosului c. (1100-1200) ºC;
conţine următoarele etape: d. 1300ºC;
a. extragerea materiei prime, concasarea, arderea, e. 1350ºC;
măcinarea, ambalarea;
b. extragerea materiei prime, transportul, 26. Stingerea varului se realizează în urma unei
concasarea, arderea, măcinarea, ambalarea; reacţii:
c. extraegrea, transportul, arderea, măcinarea, a. de schimb ionic;
ambalarea; b. de neutralizare;
d. extragerea, transportul, concasarea, măcinarea, c. de silicatizare;
ambalarea; d. exotermă;
e. extragerea, transportul, arderea, concasarea, e. endotermă.
măcinarea, ambalarea.
27. Stingerea varului se realizează:
19. Timpul de priză se defineşte ca fiind: a. în pastă mecanic;
a. intervalul de timp în care ipsosul se toarnă în apă; b. în pastă manual;
b. perioada de timp în care pasta îşi pierde total c. în praf mecanic;
plasticitatea; d. în praf manual;
c. perioada de timp în care pasta se rigidizează; e. în cuptoare.
d. perioada de timp în care pasta se întăreşte;
e. perioada de timp în care pasta îşi păstrează 28. Varul pasta obţinut prin stingerea manuală
volumul constant. poate fi folosit după:
a. 10 zile;
20. Ipsosul întărit se caracterizează prin: b. 2-3 zile;
a. solubilitate în apă; c. 60 zile;
b. tendinţă de degradare în mediu umed; d. 80 zile;
c. o expansiune de aproximativ 1%; e. 100 zile.
d. o porozitate de 50%;
e. densitate foarte mare. 29. La stingerea manuală a varului gras, în
varniţă se introduc:
21. Domeniile de utilizare a ipsosului de a. apă;
construcţii sunt: b. var gras;
a. elemente prefabricate; c. apa + var gras;
b. tipare în industria ceramică; d. pasta de var;
c. liant unitar la mortare; e. barbotina.
d. liant mixt;
e. la hidroizolaţii. 30. Stingerea manuală, în praf a varului gras se
realizează:
22. Varul este un liant: a. în gropi de var;
a. nehidraulic natural; b. în varniţă;
b. nehidraulic artificial; c. în lada de stingere;
c. hidraulic unitar clincherizat; d. în gropi betonate;
d. hidraulic unitar neclincherizat; e. în tamburi metalici.
e. hidraulic amestecat. 31. Varul gras se utilizează la:
a. mortare de zidărie;
23. Materia primă pentru obţinerea varului gras b. mortare de tencuială;
este: c. betoane decorative;
a. piatra naturală; d. produse silico-calcare;
b. feldspaţii; e. mortare mixte.
c. aluminosilicaţii complecşi;
d. ghipsul; 32. Intărirea varului se realizează în urma unui
e. calcarul. proces:
a. fizic;
24. Varul gras se obţine în urma unei reacţii: b. chimic;
a. de schimb ionic; c. de disociere fizică;
2
d. fizic şi chimic; a. C3A;
e. de disociere chimică. b. C4AF;
c. cimentul;
33. Materia primă pentru varurile hidraulice d. C3S;
este: e. C2S.
a. piatra naturală;
b. feldspaţii; 42. Ce este celitul ?
c. aluminosilicaţii complecşi; a. 2CaOSiO2;
d. ghipsul; b. 5CaO⋅ 3Al2O3;
e. calcarul. c. 2CaO⋅ Fe2O3;
d. 3CaO⋅ SiO2;
34. Varurile hidraulice se obţin prin arderea e. 3CaO⋅ Al2O3.
materiei prime la temperatura:
a. 200ºC; 43. Fluxul tehnologic de obţinere a cimentului
b. 1100ºC; Portland este alcătuit din următoarele faze:
c.1350ºC; a. extragerea argilei, extragerea calcarului,
d. mai mică decat temperatura de clincherizare; concasarea lor, amestecarea argilei cu apa,
e. mai mare decat temperatura de clincherizare. depozitarea în silozuri, măcinarea lor în
mori, clincherizarea lor, măcinare, adaos de
35. Cimentul portland este un liant: ghips, depozitarea în depozite, ambalarea
a. nehidraulic natural; lor în saci;
b. nehidraulic artificial; b. extragerea calcarului, concasarea lui, arderea lui
c. hidraulic unitar clincherizat; în cuptoare;
d. hidraulic unitar neclincherizat; c. extragerea materiei prime, concasarea ei, arderea
e. hidraulic amestecat. (deshidratarea ei) măcinarea şi ambalarea în
saci;
36. Materia primă pentru obţinerea cimentului d. extragerea argilei, extragerea calcarului,
portland este: concasarea lor, amestecarea lor cu apa,
a. 50% calcar + 50% argilă; depozitarea în silozuri, măcinarea lor în mori,
b. 75% calcar + 25% argilă; depozitarea în depozite, măcinarea şi
c. 25% calcar + 75% argilă; ambalarea lor în saci;
d. calcar + ghips; e. extragerea argilei, extragerea ghipsului,
e. calcar + var. concasarea lor, amestecarea lor cu apa,
depozitarea în silozuri, măcinarea lor în mori,
37. Barbotina este un amestec format din: clincherizarea lor, depozitarea în depozite,
a. ciment + apă; măcinarea şi ambalarea lor în saci.
b. var + apă;
c. ipsos + apă; 44. Care este compoziţia cimentului alitic ?
d. calcar+argilă+apă; a. cel puţin 60% alit şi sub 15% belit;
e. argilă+apă. b. 37,5% alit şi 37,5% belit;
c. 50% alit şi 25% belit;
38. Cimentul portland se obţine prin procedeul: d. cel puţin 15% celit şi sub 10% brownmilerit;
a. umed; e. cel puţin 18% brownmilerit şi sub 7% celit.
b. uscat;
c. mixt; 45. Aproximativ cât la sută din masa
d. de disociere termică; clincherului de ciment o constituie belitul ?
e. de disociere electrolitică. a. 25%;
b. 35%;
39. Clincherul de ciment se obţine prin: c. 10%;
a. amestecarea a 50% calcar + 50% apa; d. 50%; e. 15%.
b. arderea amestecului de materii prime;
c. amestec 25% calcar + 25% apă; 46. Care este alitul ?
d. calcar + ghips; a. 2CaOSiO2;
e. calcar + var.
b. 5CaO⋅ 3Al2O3;
c. 2CaO⋅ Fe2O3;
40. Cimentul este utilizat la:
a. reglarea prizei ipsosului; d. 3CaO⋅ SiO2;
b. prepararea mortarelor; e. 3CaO⋅ Al2O3.
c. prepararea betoanelor;
d. prepararea zugrăvelilor pe bază de var; 47. Care este compoziţia cimentului
e. prepararea vopselelor. brownmileritic ?
a. cel puţin 60% alit şi sub 15% belit;
41. Cea mai mare viteză de hidratare o are: b. 37,5% alit şi 37,5% belit;

3
c. 50% alit şi 25% belit; e) suprafata lui specifica.
d. cel puţin 15% celit şi sub 10% brownmilerit;
e. cel puţin 18% brownmilerit şi sub 7% celit. 56. Liantii nerhidraulici fac priza:
a) fara a fi amestecati cu apa in mediu umed;
48. Cele mai mari rezistenţe mecanice le are: b) amestecati cu apa numai in mediu umed;
a. C4AF; c) amestecati cu apa numai in mediu uscat;
b. C3A; d) fara a fi amestecati cu apa, numai in mediu uscat
c. C2S; e) amestecati cu apa atat in mediu umed cat si in
d. C3S; mediu uscat.
e. alitul.
57. Liantii hidraulici fac priza:
49. Ce este brownmileritul ? a) fara a fi amestecati cu apa in mediu umed;
a. 2CaO⋅ SiO2; b) amestecati cu apa numai in mediu umed;
b. 5CaO⋅ 3Al2O3; c) amestecati cu apa numai in mediu uscat;
c. 4CaO⋅ Al2O3 ⋅ Fe2O3; d) fara a fi amestecati cu apa, numai in mediu uscat;
d. 3CaO⋅ SiO2; e) amestecati cu apa atat in mediu umed cat si in
e. 3CaO⋅ Al2O3. mediu uscat.

50. Care este temperatura de clincherizare a 58. Argila este un liant:


cimentului Portland: a) hidraulic – natural;
b) nehidraulic-artificial;
a. 1250 °C;
c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
b. 1350 °C; d) nehidraulic – natural;
c. 1150 °C; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
d. 1450 °C;
e. 1700 °C. 59. Ipsosul este un liant:
a) hidraulic – natural;
51. Care este compoziţia cimentului belitic ? b) nehidraulic-artificial;
a) cel puţin 60% alit şi sub 15% belit; c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
b) 37,5% alit şi 37,5% belit; d) nehidraulic – natural;
c) 50% alit şi 25% belit; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
d) cel puţin 15% celit şi sub 10% brownmilerit;
e) cel puţin 18% brownmilerit şi sub 7% celit. 60. Varul este un liant:
a) hidraulic – natural;
52. Cea mai mare căldură se degajă la b) nehidraulic-artificial;
hidratarea: c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
a) C2S; d) nehidraulic – natural;
b) C4AF; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
c) ciment;
d) C3 S; 61. Cimentul este un liant:
e) C3A. a) hidraulic – natural;
b) nehidraulic-artificial;
53. Cea mai mare contracţie o are: c) hidraulic – unitar-neclincherizat;
a) C3S; d) nehidraulic – natural;
b) C2S; e) hidraulic-unitar-clincherizat.
c) C4AF;
MORTARE
d) C3A;
1ok. Alegeţi definiţia corectă pentru mortar:
e) celitul I. a. amestec bine omogenizat de liant, pietriş şi apă
care după întărire capătă o structură asemănătoare
54. Aproximativ cât la sută din masa gresiei;
clincherului de ciment o constituie alitul ? b. amestec bine omogenizat de liant, nisip apă
a. 25%; care după întărire capătă o structură
b. 35%; asemănătoare gresiei;
c. 10%; c. amestec bine omogenizat de liant, nisip apă care
d. 50%; după întărire capătă o structură asemănătoare
e. 15%. faianţei;
d. amestec bine omogenizat de liant, pietriş şi apă
55. Priza si intarirea unui liant depinde de: care după întărire capătă o structură asemănătoare
a) tipul liantului; faianţei;
b) temperatura la care are loc; (?) e. amestec bine omogenizat de liant, pietriş şi apă
c) mediul in care are loc; care după întărire capătă o structură asemănătoare
d) presiunea la care are loc; betonului.
4
c. vascos;
d. lichid;
2.ok După densitatea aparentă mortarele se
e. solid.
clasifică în:
a. mortare foarte grele: ρ a > 4000 kg/m3 10ok. După numărul de lianţi utilizaţi la
b. mortare grele: ρ a ≥ 1800 kg/ m3 prepararea lor, mortarele se clasifică în:
c. mortare semigrele: 1500 kg/ m3 ≤ kg/ m3 ≤ a. mortare simple, alcătuite dintr-un singur liant;
1800 kg /m3 b. mortare unitare, alcătuite dintr-un singur
d. mortare uşoare: 1000 kg /m3 ≤ ρ a ≤ 1500 liant;
kg /m3 c. mortare normale, alcătuite dintr-un singur liant;
d. mortare compuse alcătuite dintr-un singur liant;
e .mortare foarte uşoare: ρ a ≤ 1000 kg /m3 .
e. mortare mixte alcătuite din doi sau trei lianţi.
3.ok Mortare pe bază de ciment pot fi:
11ok. După marca ( rezistenţa la compresiune la
a. ciment-ipsos;
28 zile )mortarele se clasifică în:
b. ciment-var;
a. M4, M25, M50, M150;
c. ciment;
b. M4, M10, M25, M200;
d. var-ciment;
c. M4, M10, M25, M50, M100;
e. ipsos-ciment.
d. M10, M25, M50, M100;
e. M10, M25, M50, M100, M150.
4. Nisipul utilizat la prepararea mortarelor
trebuie să:
12ok. Primul strat la tencuielă pe lemn, realizat
a. aibă curba granulometrică corespunzătoare;
din mortar de ipsos, având rolul de a ancora
b. să nu conţină humus, mica, săruri solubile,
tencuiala în plasă, se numeşte:
cărbuni;
a. sprit;
c. fie monogranular;
b. grund;
d. conţină granule aciculare;
c. tinci;
e. nu conţină granule aciculare.
d. smir;
e. glet.
5.ok Stratul care asigură eliminarea
denivelărilor grosiere având grosimea 8-20 mm,
13ok. Tencuiala pe beton în mediul umed sau
se numeşte:
care trebuie vopsită în ulei are următoarele
a. sprit;
straturi:
b. grund;
a. sprit, grund, tinci;
c. tinci;
b. sprit, grund, tinci, glet;
d. smir;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
e. glet.
d. smir, grund, tinci;
e. grund, tinci.
6.ok Tencuiala pe zidăria de cărămidă este
alcătuită din următoarele straturi:
14ok. Mortare pe bază de ipsos pot fi:
a. sprit, grund, tinci;
a. ipsos;
b. sprit, grund, tinci, glet;
b. ipsos-ciment;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
c. ipsos-var;
d. smir, grund, tinci;
d. var-ipsos;
e. grund, tinci.
e. ciment-ipsos.
7ok. Un mortar cu consistenţa C > 12 cm este:
15. Tencuiala brută pe zidărie este alcătuită din
a. fluid;
următoarele straturi:
b. plastic;
a. spriţ, grund, tinci;
c. vascos;
b. spriţ, grund, tinci, glet;
d. lichid;
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
e. solid
d. şmir, grund, tinci;
e. grund, tinci.
8ok. Un mortar cu consistenţa C = (7- 12) cm
este:
16ok. La prepararea mortarelor se folosesc:
a. fluid;
a. var, ciment, ipsos, nisip, pietriş, apă şi adausuri;
b. plastic;
b. var, ciment, ipsos, nisip, apă şi adausuri;
c. vascos;
c. var, ciment, ipsos, nisip,mărgăritar, apă şi
d. lichid;
adausuri;
e. solid.
d. var, ciment, ipsos, nisip, pietriş, pietriş şi apă;
e. var, ciment, ipsos, nisip, macadam şi apă.
9ok. Un mortar cu consistenţa C < 7 cm este:
a. fluid;
b. plastic;
5
17.ok După raportul liant / nisip, folosit la b. spriţ, grund, tinci, glet;
prepararea lor, mortarele se clasifică în: c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm;
a. mortare slabe având raportul L/N=[ 1/5…1/7] d. şmir, grund, tinci;
b. mortare simple având raportul L/N=[1/5…1/7] e. grund, tinci.
c. mortare mijlocii având raportul L/N=[ 1/3…
1/5] BETON
d. mortare normale având raportul L/N=[1/3…1/5] 1ok. Betoanele macroporoase:
a. se realizează cu agregate cu granulozitate
e. mortare grase având raportul L/N=[ 1/1…
continuă;
1/2] . b. se realizează cu agregate cu granulozitate
discontinuă;
18.ok Manual mortarele de ciment se prepară c. se realizează cu agregate cu un dozaj de ciment
pe o platformă de lemn sau beton, ordinea de de cel mult 300 kg/m3;
punere pe platformă fiind: d. au o conductivitate termică scăzută;
a. ciment, apă, var, nisip. e. se utilizează la realizarea elementelor de
b. apă, var, ciment, nisip. închidere ( pereţi, planşee ) cu izolare termică bună.
c. nisip, var, apă, ciment.
d. nisip, ciment, apă, var. 2ok. Betoane cu polimeri:
e. nisip, ciment, lapte de var. a. folosesc ca lianţi răşinile epoxidice,
poliesterice sau fenolitice;
19.ok Stratul care asigură planeitatea finală a b. sunt foarte rezistente la agresivitate chimică;
tencuielii, având grosimea de maxim 5 mm, c. sunt foarte rezistente la uzură;
realizat cu un nisip 0-1, se numeşte: d. au întărire foarte rapidă;
a. spriţ; e. se utilizează la remedierile îmbinărilor
b. grund; elementelor de beton precum şi la protecţia lor.
c. tinci;
d. şmir; 3ok. Azbocimentul:
e. glet. a. se obţine amestecând ciment, aracet şi apă;
b. se obţine amestecând ciment, fibre de azbest
20ok. Tencuiala pe beton este alcătuită din şi apă;
următoarele straturi: c. se folosesc pentru învelitori;
a. spriţ, grund, tinci; d. se folosesc pentru alimentări cu apă;
b. spriţ, grund, tinci, glet; e. se folosesc sub formă de plăci sandwich ca
c. grund-strat de 2 cm grosime de nisip 0-7 mm; elemente de închidere.
d. şmir, grund, tinci;
e. grund, tinci. 4kerdeses. Betoanele antiacide:
a. rezistă la acţiunea mediilor cu agresivitate
21.ok Mortarele pot fi utilizate la: chimică;
a. executarea zidariilor; b. rezistă la acţiunea agenţilor cu agresivitate
b. turnarea stâlpilor şi grinzilor; eoliană;
c. executarea tencuielilor; c. folosesc ca liant cel mai adesea sticla solubilă;
d. impermeabilizarea unor suprafeţe; d. folosesc ca liant cimentul de clasă superioară;
e. protecţia antiacidă, izolarea termică şi fonică. e. folosesc acceleratori de întărire.
22.ok Mortare pe bază de var pot fi: 5ok. Betoanele de mare rezistenţă se obţin
a. var-ciment; utilizând:
b. var-ipsos; a. cimenturi de clasă normală;
c. var; b. cimenturi de clasă superioară;
d. ciment-var; c. raportul A/C redus;
e. ipsos-var. d. agregate de cancasaj din roci dure;
e. agregate de râu din roci dure.
23. La prepararea mortarelor se poate utiliza:
a. apă potabilă; 6ok. Aburirea:
b. apă ne potabilă de lac sau râu; a. reduce timpul de decofrare;
c. ape minerale neutre faţă de hârtia de turnesor b. reduce rezistenţele mecanice finale;
( neutre, slab alcaline, slab acide ); c. creşte rezistenţele mecanice finale;
d. apă de mare neutre faţă de hârtia de turnesor d. duce la o întărire rapidă a betonului;
( neutre, slab alcaline, slab acide ); e. durează minim patru ore.
e. apă de mare.
7ok. Turnarea betonului pe timp friguros se
24ok. Tencuielile pe rabiţ au următoarele face luând următoarele măsuri:
straturi: a. se încălzesc agregatele şi apa;
a. spriţ, grund, tinci;

6
b. se adaugă până la 5% din cantitatea de liant 14. Aerul exterior influenţează proprietăţile
Ca Cl2 ca accelerator de priză; betonului prin:
c. se adaugă ipsos pentru a accelera întărirea; a. umiditate;
d. se încălzesc cofrajele: b. capilaritate;
e. se înfăşoară, îmbracă elementele turnate c. temperatură;
înelemente termoizolante minimum 3 zile. d. permeabilitate;
e. presiune.
kerdeses8ok. Betonul se poate pune în operă:
a. manual; 15. Aditivii utilizaţi la prepararea betonului au
b. mecanic prin injectare; rolul de a:
c. mecanic prin pompare; a. accelera priza liantului;
d. mecanic prin torcretare; b. accelera întărirea betonului;
e. mecanic prin centrifugare. c. mări gelivitatea şi impermeabilitatea
betonului;
nemkapom9. Betonul armat este: d. îmbunătăţi lucrabilitatea betonului;
a. amestec compozit alcătuit din agregat, liant, apă ; e. îmbunătăţi rezistenţa la agresivitate chimică a
b. amestec bine omogenizat alcătuit din agregat şi betonului.
piatră de ciment;
c. amestec de apă, liant, agregat eventual aditivi;
d. amestec de pietriş, piatră de ciment, armătură cu 16ok. Rezistenţa la compresiune la 28 zile
structură rigidă; determinată pe cilindru 150/300 mm sau cuburi
e. amestec de apă, liant, agregat, armătură, cu latura de 150 mm, exprimată în N/mm2 este:
eventual aditivi din momentul amestecării. a. clasa betonului ( S.R.);
b. clasa betonului ( STAS );
10ok. Betoanele celulare pot fi: c. duritatea betonului ;
a. gazobetoane; d. marca betonului ;
b. minerale; e. omogenitatea betonului.
c. spumobetoane;
d. vegetale; tudom17. Notaţiile: C8/10 ; C25/30 şi C50/60 se
e. din polimeri. referă la:
a. rezistenţa la compresiune a betonului;
11ok. Betoanele rezistente la temperaturi înalte b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
sunt: c. permeabilitatea betonului;
a. betoane slab termorezistente – refractaritatea < d. penetrarea betonului;
1200 °C utilizate între 200 – 1100 °C; e. densitatea aparentă a betonului.
b. betoane termorezistente – refractaritatea <
1500 °C utilizate între 200 – 1100 °C; 18ok. Avantajele utilizării betonului în
c. betoane refractare cu refractaritatea cuprinsă construcţii sunt:
între 1500 °C şi 1790 °C utilizate între 1100 – a. preţ de cost redus faţă de metal;
1300 °C; b. preţ de cost redus faţă de lemn;
d. betoane foarte refractare cu refractaritatea > c. utilizează materiale locale ca material de
1790 °C utilizate la temperaturi > 1300 °C; masă;
e. betoane multi refractare cu refractaritatea > 1500 d. se pot turna elemente având formele dorite;
e. se comportă foarte bine la compresiune.
°C utilizate la temperaturi > 1100 °C.
19ok. Din beton armat cu fibre de azbest se
12ok. Betoanele hidrotehnice sunt betoane care:
fabrică următoarele produse:
a. sunt permanent în contact cu apa;
a. plăci de pavaj, borduri de beton şi tuburi pentru
b. sunt periodic în contact cu apa;
canalizare;
c. rezistă la îngheţ-dezgheţ;
b. plăci şi stâlpi pentru garduri;
d. rezistă la temperaturi ridicate;
c. fâşii, panouri, grinzi şi stâlpi pentru structuri de
e. rezistă la acţiunea apelor agresive chimic.
rezistenţă;
d. blocuri mici din beton pentru zidării;
nemkapom13. Supunerea elementelor de beton
e. plăci plane, plăci ondulate şi tuburi pentru
la acţiunea simultană a temperaturilor şi
alimentări cu apă sau canalizări.
umidităţii ridicate se numeşte:
a. tratament termic;
20. Betoanele decorative:
b. tratament baric;
a. sunt utilizate pentru realizarea elementelor
c. tratament chimic la umiditate mare;
din beton aparent;
d. aburire;
b. sunt utilizate pentru obţinerea unor efecte
e. autoclavizare.
arhitecturale deosebite;
c. nu mai este necesar a se finisa
d. pot fi colorate;
7
e. pot avea faţa văzută netedă sau în relief. a. rezistenţa la compresiune a betonului;
b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
21 Raportul A/C la calculul reţetei de beton se c. permeabilitatea betonului;
alege funcţie de: d. penetrarea betonului;
a. clasa betonului; e. densitatea aparentă a betonului.
b. gradul de omogenitate al betonului;
c. condiţiile de expunere; 29.ok Din beton armat se fabrică următoarele
d. condiţiile de transport; produse:
e. consistenţă. a. plăci de pavaj, borduri de beton şi tuburi pentru
canalizare;
tudom22. Notaţiile: 2000 kg/m3 ; 2500 kg/m3 şi b. plăci de finisaj;
1800 kg/m3 se referă la: c. fâşii, panouri, grinzi şi stâlpi pentru structuri
a. rezistenţa la compresiune a betonului; de rezistenţă;
b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului; d. blocuri mici din beton pentru zidării;
c. permeabilitatea betonului; e. plăci plane, plăci ondulate şi tuburi pentru
d. penetrarea betonului; alimentări cu apă sau canalizări.
e. densitatea aparentă a betonului.
30. Betoanele refractare:
23. Betoanele antiacide: a. se obţin utilizând lianţi speciali pe bază de
a. sunt utilizate la construirea combinatelor ciment belitic;
chimice; b. se obţin utilizând lianţi speciali pe bază de
b. sunt utilizate la realizarea straturilor de ciment aluminos;
protecţie antiacidă a fundaţiilor rezervoarelor şi c. utilizând ca agregate: granulit, bazalt, mozaic de
bazinelor de depozitare a substanţelor chimice; marmură etc. ;
c. sunt utilizate la realizarea coşurilor de fum; d. utilizând ca agregate: şamotă, minereu de
d. sunt utilizate la realizarea furnalelor; crom, bauxite albe etc. ;
e. sunt utilizate la realizarea cuptoarelor de ardere a e. se utilizează la căptuşirea cuptoarelor,
ghipsului. coşurilor de fum etc.

24ok. Betoanele de mare rezistenţă: 31. Pentru a preîntâmpina pierderea masivă a


a. au o cantitate mai mare de nisip; apei în primele zile (7-14) betonul va fi:
b. se utilizează la clădiri cu deschideri mari; a. acoperit cu rogojini ;
c. se utilizează la realizarea elementelor b. acoperit cu strat de nisip;
prefabricate din beton precomprimat; c. acoperit cu folie de polipropilenă;
d. au o rezistenţă foarte bună la transfer termic; d. stropit cât se poate de des cu jet de apă;
e. sunt bune izolatoare fonic. e. protejat prin împrăştierea pe suprafaţa lui a
unor substanţe hidrofobe.
25ok. Compactarea betonului se face prin:
a. compactare manuală; 32. Zona granulometrică a agregatului este
b. vibrare şi revibrare; determinată de:
c. vacuumare şi centrifugare; a. tipul agregatului;
d. supervibrare ; b. tipul liantului;
e. laminare şi presare. c. dozajul liantului;
d. consistenţa betonului;
26. Cantitatea de apă de amestecare este funcţie e. tehnologia de punere în operă a betonului.
de:
a. consistenţa betonului impusă prin proiect; 33. La alegerea tipului de liant se ţine seama de:
b. dimensiunea maximă a granulei de agregat; a. clasa betonului;
c. tipul de agregat utilizat; b. viteza de întărire a betonului;
d. tipul de aditiv utilizat; c. condiţiile de preparare, transport şi punere în
e. tipul de liant utilizat. operă a betonului;
d. condiţiile de exploatare a structurii care
27ok. Rezistenţa minimă la compresiune la 28 realizează cu betonul;
zile determinată pe cuburi cu latura de 141 mm, e. masivitatea betonului.
exprimată în N/mm2 este:
a. clasa betonului ( S.R. ); tudom34. Notaţiile: G25 ; G50 şi G100 se referă
b. clasa betonului ( STAS ); la:
c. duritatea betonului ; a. rezistenţa la compresiune a betonului;
d. marca betonului ; b. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului;
e. omogenitatea betonului. c. permeabilitatea betonului;
d. penetrarea betonului;
28ok. Notaţiile următoare: P410 ; P810 ; P1210 ; e. densitatea aparentă a betonului.
P420 ; P820 şi P1220 se referă la:
8
35ok. Dezavantajele utilizării betonului în 6ok. Temperatura de deformare a argilelor sub
construcţii sunt: greutate proprie la temperaturi mai mari decât
a) preţ de cost mare faţă de metal; punctul de vitrificare se numeşte:
b) utilizează materiale naturale; a. punct de clincherizare;
c) greutate mare a elementelor realizate din b. punct de topire;
beton faţă de cele din lemn şi metal; c. punct de refractaritate;
d) se pot turna în orice formă; d. punct de vitrificare;
e) timpul lung până pot fi decofrate. e. punct de fuzibilitate.
7ok. Tehnologia de fabricaţie a materialelor
36. Lucrabilitatea se determină prin metoda: ceramice cuprinde următoarele etape:
a. tasării; a. pregătirea amestecului de materii prime, uscarea
b. rezistenţelor mecanice; formelor,arderea, tratamentele de
c. gradului de compactare; suprafaţă;
d. răspandirii; b. pregătirea amestecului de materii prime,
e. remodelării. fasonarea formelor crude; rderea, tratamentele de
suprafaţă;
Ceramice c. pregătirea amestecului de materii prime,
1. Materialele ceramice utilizate la pereţii de fasonarea formelor crude; uscarea formelor,
zidărie sunt: arderea, tratamentele de suprafaţă;
a. cărămizi pline, cărămizi cu goluri; d. pregătirea amestecului de materii prime,
b. blocuri mici de beton; fasonarea formelor crude; uscarea formelor,
c. blocuri ceramice pentru planşee; tratamentele de suprafaţă;
d. cărămizi radiale pentru coşuri; e. pregătirea amestecului de materii prime,
e. cărămizi pentru placaje. fasonarea formelor crude; uscarea formelor,
arderea.
2. Produse ceramice utilizate în lucrări de
protecţie şi finisaj sunt: 8ok. Fasonarea materialelor ceramice
a. cărămizile de placaj; determină:
b. cahlele pentru sobe de teracotă; a. eliminarea tensiunilor interne;
c. faianţele; b. forma definitivă a produselor;
d. gresiile; c. eliminarea controlată a apei;
e. porţelanul şi semiporţelanul. d. creşterea durabilităţii;
e. reducerea contracţiei la uscare.
3ok. Materialele ceramice se obţin:
a. arderea bioxidului de siliciu fasonat în forme; 9ok. Uscarea formelor crude ale materialelor
b. arderea calcarului fasonat în forme; ceramice determină:
c. arderea calcarului cu ghips fasonat în forme; a. eliminarea tensiunilor interne;
d. arderea argilei fasonate în forme; b. forma definitivă a produselor;
e. arderea argilei şi calcarului fasonat în forme. c. eliminarea controlată a apei;
d. creşterea durabilităţii;
4ok. Încălzită la peste 1000 °C argila se topeşte. e. reducerea contracţiei la uscare.
Funcţie de porozitatea topiturii răcită produsele
ceramice se numesc: 10ok. Tratamentele de suprafaţă aplicate
a. clincherizate (n < 8%); materialelor ceramice determină:
b. topite (n < 8%); a. eliminarea tensiunilor interne;
c. vitrificate (n < 2%); b. forma definitivă a produselor;
d. solidificate (n < 5%); c. eliminarea controlată a apei;
e. compacte (n < 4%). d. creşterea durabilităţii;
e. reducerea contracţiei la uscare.
5. La fabricarea produselor ceramice se folosesc
ca materiale auxiliare: 10ok. Pentru a obţine o creştere a durabilităţii şi
a. degresanţi pentru mărirea plasticităţii şi un aspect mai frumos produselor ceramice li se
contracţie la uscare (nisip, etc.); aplică:
b. aglomeranţi pentru mărirea plasticităţii (varul, a. angobe;
gudronul, melasa etc.); b. glazuri;
c. fondanţi pentru a ridica temperatura de c. smalţuri;
vitrificare (feldspatul, calcarul, creta etc.); d. emailuri;
d. fondanţi pentru a coborâ temperatura de e. lacuri.
vitrificare (feldspatul, calcarul, creta etc.);
e. adausuri refractare pentru a ridica temperatura de 11ok. Tiglele se obţin prin procedeul de :
topire a produselor refractare (cuarţul, cuarţitele). a. tragere;
b. suflare;
c. laminare;
9
d. presare;
e. centrifugare.

12ok. Din gresie ceramică se pot realiza:


a. blocuri pentru planşee;
b. plăci;
c. cărămizi
d. tuburi şi piese de lagătură;

10