Șoltoian Loredana

1. Harta conceptuală a Parnasianismului

Afirmarea parnasianismului în Romantismul era contestat pentru

Care cultivă virtuozitatea exces de fantezie,
literatură a avut loc o dată cu neglijarea aspectului formal al
imaginii, evocarea lirism, sentimentalism
publicarea, în 1866, a culegerii poeziei, pentru „egotism”
grandioasă a naturii și a și retorism
colective de versuri Parnasul (egocentrism) și subiectivism
civilizațiilor trecute,
contemporan, urmată de alte
descrierea strălucirii
două volume cu același titlu
exterioare a lucrurilor, parnasianismul a disprețuit
(din 1871 și din 1876).
construcția savantă a limbii utilitarismul burghez și a Parnasianismul s-
încercat să-l distanțeze de a constituit ca o
domeniul artistic reacție faţă de
Termenul provine de la
Parnas, munte consacrat Principiile arta poetică
lui Apollo și muzeelor în estetice romantică
Semnificația
mitologia greacă
termenului
PARNASI
ANISMUL
Théophile Gautier perfecțiunea formei crearea poeziei
Reprezentanţii poetice impersonale
Leconte de Lisle

Charles Baudelaire
disprețul pentru
realitatea obiectivă
neglijarea temelor și
subiectelor legate
de prezent
interesul pentru
Antichitatea greacă
sau alte civilizații ale
trecutului
virtuozitatea tehnică și
conceptul de „artă obiecte picturale
muzicalitatea versului,
pentru artă”
combinațiile poetice reci
căutate
creație lipsită de orice
valoare educativă, erudite
plasticitatea și rafi
socială, politică
namentul stilistic al
poeziei personalitatea
privită ca un joc sau o poetului-actul
plăcere fără vreun suprem al artistului
scop final

evocarea naturii
exotice

2. Apartenența poeziei la curent:

Putem spune că poezia ”Elefanții” scrisă de Leconte de Lisle se încadrează în formula
estetică parnasianistă, întrucât autorul susține impersonalitatea în artă: „când au trecut drumeții
și-n orizont s-au șters” și descrierea exactă: „cu crăpături în pielea ca triunghiul scorojită”. De
asemenea autorul pledează pentru reprezentările precise: „urechea-n evantaliu și trompa între
dinți,/ ei merg cu pleope-nchise. ,,Le bate pieptul tare”, mai mult remarcăm „pleoapele -nchise”,
ce demonstrează atenția cu care sunt prezentate personajele.
În același mod, în textul poeziei putem deduce un alt principiu estetic parnasian și anume
evocarea naturii exotice: „și în aprinsul aer ies aburi din sudoare;/ și-i bâzâie în cale insectele
fierbinți”, fiind astfel unul dintre cele mai sugestive criterii ale întregului curent litarar, fiindcă
indică disprețul pentru realitatea obiectivă.