DECIZIA Nr.

184/RC din 27 aprilie 2017

Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia penală
DECIZIA Nr. 184/RC
din 27 aprilie 2017

Trafic de droguri de mare risc. Tentativă la trafic internaţional de droguri de mare risc. Nerespectarea regimului
armelor şi muniţiilor. Recurs în casaţie. Calea extraordinară de atac ce tinde să asigure un echilibru între
principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat. Cazul de recurs în casaţie privind situaţia
în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Posibilitatea Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea
că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu
excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii

Publicat în: Arhiva instanţei

*) Text realizat conform Deciziei nr. 37/2015, ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.

- art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
- art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 342 alin. (2) C. pen.
- art. 16 alin. (1) lit. b), art. 103 alin. (3), art. 433, art. 434, art. 438 pct. 7, art. 440 alin. (4), art. 447 C.
proc. pen.

**) Prelucrarea deciziei a fost realizată la G&G Consulting, Departamentul juridic. (A.Z.)

Prin Sentinţa penală nr. 285 din 29 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa, între altele, în baza art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. pentru infracţiunea de trafic de droguri de
mare risc (cantitatea de 30.153,1 grame cocaină) la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., iar, în temeiul art. 65
C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa
accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 32 alin. (1) C.pen raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat acelaşi
inculpat pentru tentativă la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc (cantitatea de 30.153,1
gr cocaină), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., iar, în temeiul art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării
pedepsei principale.
În baza art. 342 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor (în referire la pistolul, calibrul 4,5
mm).
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să
execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte
pedepse (pedepsele cumulate de 6 ani şi 6 luni) respectiv de 2 ani şi 2 luni, fiind, astfel, condamnat inculpatul
A. la pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen., şi
2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în
baza art. 65 C. pen., dispunându-se interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca
pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de
16 februarie 2014 şi până la data de 17 februarie 2014 şi arestării preventive de la 18 februarie 2014 la 15
septembrie 2015 şi a arestului la domiciliu de la 16 septembrie 2015 la 27 mai 2016, inclusiv.
În baza art. 399 cu referire la art. 208 C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar fata de
inculpatul A.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat, la eliberarea din penitenciar, a
probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Dade Genetice Judiciare.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b), f) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus
confiscarea cantităţii de 30.040,2 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator, cu excepţia
contraprobelor, în vederea distrugerii.

pagina 1/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a pistolului găsit şi ridicat de la
inculpat, aflat la camera de Corpuri Delicte conform dovezii.
În baza art. 1121 C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpat a sumelor de 5.000 euro, 330 dolari
S.U.A. şi 4.000 lei, precum şi a bunurilor mobile aparţinând numitei B., fiica inculpatului A., respectiv două
autoturisme. A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor enumerate anterior,
dispusă prin ordonanţa din data de 5 mai 2014 a Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă
Organizată şi Terorism - Structura Centrală, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a stabilit că, cheltuielile privind operaţiunea de distrugere a drogurilor vor fi suportate de inculpaţi.
În baza art. 274 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 20.480 lei,
reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/D/P/2013 din 29 mai 2014 al
Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa, a
fost trimis în judecată, între alţii, în atare de arest preventiv inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de
trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internaţional de
droguri de mare risc, sub forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000, infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin.
(2) C. pen, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 14 februarie 2014,
împreună cu coinculpatul E., au livrat colaboratorului cu nume de cod "C." şi investigatorului sub acoperire
"D." cantitatea de 30.153,1 grame cocaină pentru a fi transportată în Liban - Tripoli, pe cale maritimă, din
Portul Constanţa, iar, la data de 15 februarie 2014, a deţinut fără drept, la domiciliul său din Constanţa, jud.
Constanţa, arme neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, având încărcător cu şapte
cartuşe şi un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniţie, cu tub de gaz.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate mai multe mijloace de probă: procese-verbale întocmite
de organele de poliţie judiciară cu ocazia verificărilor efectuate faţă de faptele sesizate; procese-verbale,
documente vamale, declaraţii, privind transportul a două containere intrate în Portul Constanţa din Brazilia,
despre care a existat suspiciunea că ar conţine droguri; procese-verbale întocmite de organele de poliţie
judiciară cu privire la identificarea persoanelor suspecte de săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de
mare risc; proces-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod "D."; procese-verbale de
consemnare a declaraţiei colaboratorului cu nume de cod "C.); proces-verbal de constatare a infracţiunii
flagrante şi planşe fotografice; raport preliminar de constatare tehnico-ştiinţific; raport preliminar de
constatare tehnico-ştiinţific; raport de constatare tehnico-ştiinţific nr. 2486972 din 21 februarie 2014; raport de
constatare tehnico-ştiinţific nr. 2486969 din 18 februarie 2014; raport de constatare criminalistică nr. 66252
din 4 martie 2014; raport de constatare criminalistică nr. 63412 din 18 aprilie 2014; procese-verbale de redare
a convorbirilor telefonice şi a supravegherii audio/video şi 1 (un) CD inscripţionat Dosar nr. x/D/P/2013
supraveghere tehnică (anexă la dosar); procese-verbale întocmite de organele de poliţie cu privire la
domiciliile, reşedinţele deţinute de inculpaţii A. şi E.; procese-verbale de efectuare a percheziţiilor
domiciliare; procese-verbale de efectuare a percheziţiilor asupra autoturismelor; procese-verbale de
desigilare şi inventariere a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare; date privind
situaţia financiară şi tranzacţiile financiare ale inculpatului A. şi membrii familiei sale obţinute de la
instituţiile de credit sau oricare alte instituţii care deţin astfel de date în baza mandatelor de supraveghere
tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti; documente predate de către
martorul F.; declaraţii martorilor F., G., H., I., J., K., L., M.; declaraţiile inculpaţilor A. şi E.; copie paşaport
inculpat E., din care rezultă că în perioada 3 - 24 septembrie 2013 a fost în Brazilia, de unde provine cocaina
depistată; rezervare bilete de avion pentru Liban pentru cei doi inculpaţi; hărţi relaţionale privind analiza
datelor obţinute de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice destinate publicului, în baza Legii
nr. 82/2012, conform autorizării judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti (CD
inscripţionat Dosar nr. x/D/P/2013 analiză listing, anexă la dosar); dovadă de predare la Inspectoratul General
al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar Statistică şi Evidenţe Operative (Camera de corpuri delicte) a
cantităţii totale de 30.040,2 grame cocaină plus cantitatea de 82,52 grame cocaină reprezentând contraprobe,
rămase în urma analizelor de laborator; proces verbal de sechestru; dovadă de depunere a autoturismului,
capacitate cilindrică 2.993 cmc; dovadă de depunere a autoturismului, capacitate cilindrică 1.598 cmc; dovadă
de predare la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar Statistică şi Evidenţe
Operative (Camera de corpuri delicte) a celor 4 arme ridicate de la inculpatul A.; adresa din 19 mai 2014 a
Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase; adresa din 19
mai 2014 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate în

pagina 2/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

conformitate cu art. 3201 C. proc. pen. (1968), respectiv art. 375 C. proc. pen., astfel că, au fost audiaţi toţi
martorii din lucrări, inculpatul A. prevalându-se de dreptul la tăcere. S-a ataşat fişa cu antecedente penale ale
acuzatului din care a rezultat că nu a mai fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea, dar că a mai primit
două amenzi administrative pentru săvârşirea a două infracţiuni.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, au fost depuse mai multe înscrisuri în apărare, avocatul inculpatului
A., atât în timpul judecăţii, cât şi cu ocazia dezbaterilor, invocând nelegalitatea administrării anumitor acte de
urmărire penale, aspecte cu privire la care prima instanţă a constatat, pe de o parte, că au fost analizate în
procedura camerei preliminare, intrând în puterea lucrului judecat, iar, pe de altă parte, că nu atrag nulitatea
absolută prevăzută de art. 281 C. proc. pen., întrucât s-a criticat rezultatul probelor, care dovedeşte, fără dubiu
vinovăţia sa sub aspectul tuturor infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată.
Cu privire la denunţul formulat de inculpatul A., s-a reţinut că din răspunsurile primite a rezultat că
aspectele denunţate nu s-au confirmat, dispunându-se clasarea cauzei, astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele
impuse de art. 15 din Legea nr. 143/2000. Prima instanţă a respins o parte din probele solicitate în apărare ca
nefiind utile cauzei, apreciind, totodată, că restul probelor sunt necesare, concludente şi utile soluţionării
cauzei.
Sub aspectul situaţiei de fapt s-a reţinut că, la data de 14 noiembrie 2013, organele de poliţie judiciară din
cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Combaterea Crimei Organizate - Serviciul
Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la un grup infracţional organizat coordonat de un cetăţean italian
cunoscut sub numele de "O.", care intenţiona să introducă în România, în perioada imediat următoare, prin
Portul Constanţa Sud Agigea, o importantă cantitate de droguri de mare risc, respectiv cocaină, ce provenea
din America de Sud - Brazilia, destinată pieţei de desfacere din vestul Europei. În urma verificărilor efectuate
de către organele de poliţie judiciară, în baza ordonanţei de delegare a procurorului, a rezultat faptul că
drogurile au fost încărcate în Santos - Brazilia, disimulate într-un container ce a fost încărcat pe nava P.,
urmând a fi descărcate în Portul Constanţa în cursul lunii decembrie 2013.
Astfel, în urma analizelor de risc efectuate, au fost identificate 2 (două) containere, ce conţineau lacuri,
vopsele, articole de uz casnic şi erau destinate SC R. SRL, cu sediul social în Constanţa, judeţul Constanţa,
având ca asociat unic şi administrator pe martorul F.
În ceea ce priveşte transportul celor două containere, martorul F. a declarat că a apelat la serviciile
martorului I., la recomandarea inculpatului A., că, după controlul vamal, ocazie cu care s-au constatat lipsa
sigiliului şi a două cutii cu ustensile pentru vopsit, inculpatul i-a solicitat să nu declare că adevăratul
beneficiar al mărfii este el, că marfa trebuia să fie transportată în depozitul aparţinând unei societăţi
comerciale la care acesta din urmă era asociat şi administrator, din Constanţa, dar întrucât la acel moment nu
avea spaţiu disponibil, l-a rugat să caute un spaţiu de închiriat. Astfel, marfa a fost transportată, într-un depozit
din municipiul Constanţa, pentru care inculpatul A. a plătit suma de 800 lei chirie pentru o lună de zile.
Martorul a mai declarat că, deşi înţelegerea iniţială dintre el şi A. a fost aceea de a vinde întreaga marfă şi de
a împărţi egal profitul, după ce marfa a ajuns în depozitul închiriat de el, inculpatul s-a răzgândit, afirmând că
doreşte să ia circa patru paleţi cu vopsea lavabilă de un anumit tip, motivând că dorea să folosească vopseaua
la casa sa care este în construcţie, situată în com. Palazu Mare, întocmind astfel documente financiar contabile,
pentru preţul de aproximativ 70.000 lei.
Întrucât, urmare demersurilor făcute, nu a găsit clienţi pentru a vinde vopseaua, martorul a susţinut că a
convenit cu inculpatul A. să transporte întreaga cantitate la depozitul inculpatului, pentru a nu mai plăti chirie
încă o lună la depozitul unde a fost depozitată iniţial, că de mutarea cutiilor cu vopsea s-a ocupat inculpatul, că
pentru derularea importului din Brazilia a primit de la acesta suma de 2.000 euro, conform înţelegerii,
respectiv câte 1.000 euro pentru fiecare container. Cu privire la inculpatul E., martorul F. a arătat, la urmărirea
penală, că l-a întâlnit de mai multe ori, în cursul lunii decembrie 2013, la biroul inculpatului A., şi impresia
creată a fost aceea că cei doi sunt amici.
Şi în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti martorul F. şi-a menţinut depoziţia dată în faza
urmăririi penale, arătând că pe parcursul anchetei a fost sunat de o persoană de la care a aflat că pentru
produsele din Brazilia există suspiciuni de droguri, iar la controlul efectuat asupra acelor paleţi de vopsea s-
au constatat deteriorări la acei paleţi pentru că erau urme de încălţăminte a unei persoane care intrase până în
spate şi că inculpatul A. i-a solicitat să nu dezvăluie că el era proprietarul mărfii, iar aspectul că această
cerere a inculpatului i s-a părut "firească" martorului nu înlătură prudenţa inculpatului în acoperirea urmelor
infracţiunii, caracterul ocult al acţiunii infracţionale.
Fiind audiat martorul J., conducător auto la SC S. SRL, a susţinut că într-una din zilele lunii decembrie, în
jurul orelor 16:60 - 17:00, nu-şi aminteşte data exactă (n.n. data de 4 decembrie 2013), la solicitarea şefului
său, s-a deplasat în terminalul din Portul Constanţa Agigea Sud cu autocamionul, de unde a încărcat şi

pagina 3/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

transportat la rampa unde se desfăşoară controlul vamal, unul dintre cele două containere, că nu a fost lăsat să
intre la rampă deoarece nu mai era loc, fapt pentru care s-a întors în parcarea din faţa terminalului, respectiv
Sud Agigea, unde a parcat autocamionul şi l-a lăsat până a doua zi dimineaţa. Astfel, în dimineaţa zilei de 5
decembrie 2014, împreună cu şeful său, martorul I., s-au deplasat în locul în care a lăsat autocamionul în care
se afla containerul, ocazie cu care au constatat că lipsea sigiliul, aspect susţinut şi de martorul I. în declaraţia
sa, că transportul celor două containere l-a efectuat la solicitarea martorului F., beneficiarul celor două
containere, care l-a contactat telefonic în vederea stabilirii transportului acestora, şi pe care l-a cunoscut
pentru prima dată cu această ocazie.
Această declaraţie a fost menţinută de către martorul J. şi cu ocazia audierii în faţa instanţei, acesta arătând,
între altele, că: "a doua zi dimineaţă, m-am dus la I. la container, el a observat că nu este sigiliul pe container a
chemat poliţia de frontieră şi pe vameşi. A doua zi după ce s-a extins controlul vamal şi s-a luat la control
bucată cu bucată s-a auzit că lipseşte marfă din el".
Şi martorul I. şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală, arătând, între altele, că: "când m-am uitat la
bara protectoare a containerului am observat că nu are sigiliu, astfel că l-am întrebat pe J. dacă a verificat
sigiliul când a ieşit din terminal, acesta spunându-mi că nu a verificat uşile containerului şi nici operatorul nu a
verificat existenţa sigiliului".
Astfel, la data de 5 decembrie 2014, cele două containere au fost supuse unui control, ocazie cu care s-a
constatat că ambele containere aveau sigiliile lipsă, iar dintr-un container, lipseau două colete cu ustensile
pentru vopsit, în interiorul acestuia fiind observate urme de încălţăminte şi noroi imprimate pe folia în care era
ambalată marfa.
Deşi din procesele-verbale mai sus menţionate rezultă că ambele containere aveau sigiliile rupte şi lipsă,
din declaraţiile martorilor a rezultat că doar un singur container avea sigiliul lipsă, precum şi două cutii cu
ustensile pentru vopsit.
Din investigaţiile efectuate de către organele de poliţie judiciară, a rezultat că importul celor două
containere cu vopsea şi ustensile de vopsit a fost efectuat de către martorul F., asociat unic şi administrator al
SC R. SRL, în numele societăţii, la indicaţiile inculpatului A., iar într-unul din containere s-a aflat, disimulată,
o importantă cantitate de droguri, respectiv cocaină, că cele două containere au fost transportate de către
angajaţi ai SC S. SRL, societate administrată de către martorul I.
Fiind audiat la urmărirea penală şi martorul K., conducător auto la SC S. SRL, a declarat că, la solicitarea
şefului său, I., a transportat unul din cele două containere din terminal la rampa de control vamal din Portul
Constanţa, ocazie cu care a fost de faţă când organele de control au constatat lipsa sigiliului la containerul
transportat de martorul J. şi lipsa unor cutii cu marfă. De asemenea, cei doi conducători auto, respectiv
martorii J. şi K., au declarat că după controlul vamal, marfa din cele două containere a fost transportată tot de
ei, la indicaţiile martorului F., într-un depozit din Constanţa. Şi în cadrul cercetării judecătoreşti, martorul K.
şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală a arătând că la containerul transportat de colegul său sigiliul
era rupt.
Fiind audiat în faza urmăririi penale, martorul H., angajat la SC T. SRL (cu punct de lucru în Constanţa, unde
asociat unic şi administrator este inculpatul A.), a recunoscut că la solicitarea şefului său, A., a transportat
cutiile cu vopsea, la sfârşitul lunii decembrie 2013 - începutul lunii ianuarie 2014, în două rânduri, de la
depozitul din Constanţa, la depozitul aparţinând inculpatului, din Constanţa, depoziţie menţinută şi în cadrul
cercetării judecătoreşti, în care a arătat că acei paleţi de vopsea au fost depozitaţi într-o cameră dublă, care
era sub cheie şi unde erau depozitate şi alte mărfuri, că au dus acei paleţi în acea cameră în depozitul
aparţinând inculpatului A., observându-se de aici controlul direct, foarte atent al inculpatului.
Susţinerile martorului H. au fost confirmate şi de declaraţiile lui G., angajată în calitate de casier la punctul
de lucru aparţinând SC T. SRL, reaudiată în cadrul cercetării judecătoreşti, care şi-a menţinut declaraţia de la
urmărirea penală, arătând, între altele, legăturile de colaborare comercială, dar şi de amiciţie între cei doi
inculpaţi implicaţi în activitatea infracţională.
Împrejurarea că într-unul din cele două containere mai sus menţionate au fost disimulate droguri a fost
confirmată şi de colaboratorul cu nume de cod "C.", care a declarat că inculpatul A. ar fi deţinut o cantitate
mare de droguri (cocaină sau heroină) pe care era interesat să o transporte eşalonat în Tripoli - Liban, şi să o
scoată din România prin Portul Constanţa, la bordul unui vas, pentru aceasta fiind dispus să plătească 10.000
euro. Şi în cadrul cercetării judecătoreşti colaboratorul cu nume de cod "C." a relatat pe larg întreaga activitate
infracţională, toate aspectele faptice amănunţite explicate coroborându-se cu toate celelalte probe şi finalizând
cu surprinderea în flagrant a inculpaţilor, confirmând faptul că ambii inculpaţi cunoşteau că este vorba de
droguri. Despre marfă (droguri), martorul "C. a menţionat că era depozitată iniţial în trei sacoşe rupte de
culoare roşie, gri cu model de flori, în interiorul cărora se aflau pachete colorate, lipite cu nailon, care nu

pagina 4/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

aveau nici un miros, fiecare cântărind 1 kg.

Cu privire la culoarea sacoşelor invocată de apărare, s-a apreciat că aspectele sunt lipsite de relevanţă (s-a
depus şi proces-verbal de acuzare prin care s-a îndreptat eroarea materială din actul încheiat în faza urmărire
penală), deoarece ceea ce s-a descoperit asupra inculpaţilor şi prezintă relevanţă probatorie este cantitatea
impresionantă de droguri (30.153,1 grame cocaină), care dovedeşte săvârşirea infracţiunilor faţă de care s-a
dispus trimiterea în judecată.
Pentru dovedirea activităţii infracţionale organizată cu implicarea unor persoane de încredere, în cursul
urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. 401/D/P/2013 din 14 februarie 2014 s-a dispus autorizarea folosirii în
cauză, în calitate de investigator sub acoperire, ofiţer de poliţie judiciară, cu nume de cod "D." şi a
colaboratorului cu nume de cod "C." pentru obţinerea de date şi informaţii cu privire la săvârşirea
infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de mare risc şi trafic de droguri de mare risc, precum şi
autorizarea acestora pentru participarea la următoarele activităţi: efectuarea operaţiunii de preluare şi
transport a cantităţii de aproximativ 50 kg droguri de mare risc (cocaină sau heroină) de la făptuitorul A., în
mod direct sau prin persoane interpuse, autorizarea fiind valabilă 30 zile de la 14 februarie 2014 până la 15
martie 2014. De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a dispus şi autorizarea, pe o durată de 48 ore, a
măsurilor de supraveghere tehnică, constând în interceptarea comunicaţiilor a oricărui de comunicare la
distanţă, supravegherea video, audio sau prin fotografiere şi localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a
persoanelor suspecte, măsuri ce au fost confirmate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul
Tribunalului Bucureşti.
Astfel, în baza ordonanţei mai sus menţionate, la data de 14 februarie 2014, investigatorul sub acoperire cu
nume de cod "D." şi colaboratorul cu nume de cod "C." au preluat de la inculpaţii A. şi E. trei genţi în care s-
au aflat 30 calupuri ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă. Potrivit procesului-verbal de
constatare a infracţiunii flagrante a rezultat că, la data de 14 februarie 2014, inculpaţii A. şi E. au livrat
colaboratorului cu nume de cod "C." şi investigatorului sub acoperire cu nume de cod "D." cantitatea de
aproximativ 30.153,1 grame cocaină.
În urma punerii în aplicare a acestor măsuri de autorizare, s-a dovedit, că în ziua de 14 februarie 2014, în
jurul orei 11:58, colaboratorul cu nume de cod "C." s-a deplasat cu un autoturism condus de investigatorul sub
acoperire "D." la imobilul din Constanţa, unde inculpatul A. deţine o locuinţă cu destinaţie de birou.
Colaboratorul a intrat sigur în respectivul imobil, unde s-a întâlnit cu inculpatul anterior menţionat (proces-
verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio/video). În contextul discuţiei, inculpatul A. şi-a
exprimat părerea că era mai bine ca o anumită "marfă" să fie introdusă de colaborator în nişte pungi, iar, la
sfârşitul dialogului, cei doi interlocutori au părăsit încăperea, după care colaboratorul a revenit la autoturismul
în care era aşteptat de către investigatorul sub acoperire.
Fiind audiat la urmărirea penală (poziţie menţinută şi la cercetarea judecătorească) colaboratorul cu nume
de cod "C." a declarat că, în momentul în care l-a întrebat pe inculpatul A. dacă totul este pregătit şi despre ce
este vorba "heroină sau cocaină", acesta i-a făcut semn să tacă şi a dus mâna la nas, realizând un gest
semnificativ. Totodată, întrebându-l despre ce cantitate este vorba, inculpatul a confirmat că erau 30 kilograme
(proces-verbal de consemnare a declaraţiei). Urmând indicaţiile inculpatului A., colaboratorul şi
investigatorul sub acoperire s-au deplasat pe o anumită stradă din apropiere şi, după câteva minute de la
momentul plecării din faţa imobilului anterior menţionat, s-au întâlnit cu inculpatul E., care s-a urcat în
autoturismul colaboratului şi a investigatorului sub acoperire, indicând să fie urmat un anumit traseu, până în
apropierea autoturismului, deţinut de către B., fiica inculpatului A., ocazie cu care inculpatul, care avea cheile
autoturismului, a deschis portbagajul, în interiorul căruia se aflau trei genţi de pânză, de diferite culori cu
imprimeuri florale. Cele trei genţi au fost introduse separat de către colaborator şi inculpat în câte un sac din
plastic de culoare neagră (saci primiţi de la inculpatul A.), după care cei trei saci au fost depozitaţi în
autoturismul la volanul căruia se afla investigatorul sub acoperire. Împrejurările transmiterii celor trei genţi de
către inculpatul E. colaboratorului, au fost înregistrate audio-video şi totodată, a fost înregistrată convorbirea
purtată în mediu ambiental dintre ei. Astfel, din conţinutul dialogului dintre inculpatul E. şi colaborator a
rezultat că inculpatul E. se înţelese anterior cu coinculpatul A., pentru a transfera cele trei genţi colaboratorului
(proces-verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio/ video).
Din momentul în care colaboratorul a primit de la inculpatul E. cele trei genţi, s-a asigurat filmarea video
neîntreruptă a acestora pe parcursul deplasării ulterioare cu autoturismul condus de investigatorul sub
acoperire până în locul în care s-a procedat la predarea acestora organelor de urmărire penală, deschiderea
bagajelor şi constatarea infracţiunii flagrante.
S-a arătat că aspectele mai sus arătate se coroborează şi cu procesul-verbal încheiat de către investigatorul
sub acoperire "D.", din actele de urmărire penală întocmite în acest sens, rezultând că în fiecare dintre cele trei

pagina 5/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

genţi anterior menţionate se aflau câte zece calupuri de pulbere de culoare albă.
Din rapoartele preliminare şi rapoartele finale de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 februarie 2014 şi din
18 februarie 2014 a rezultat că cele 30 calupuri conţin cantitatea totală de 30.153,1 grame cocaină, care face
parte din Tabelul - Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, potrivit raportului de constatare criminalistică din 4 martie 2014, a rezultat că pe suprafaţa
unui ambalaj de la cele 30 calupuri cu cocaină, a fost identificată o urmă papilară ce a fost creată de degetul
mare de la mâna stângă a inculpatului A.
Circumstanţele deţinerii de către inculpatul A. a respectivei cantităţi de droguri, precum şi intenţia de a
scoate din ţară cocaina prin intermediul colaboratorului şi a investigatorului sub acoperire, au fost evidenţiate
din conţinutul convorbirii purtate în mediul ambiental la 14 februarie 2014, începând cu ora 16:40, între
inculpaţi - notaţi A. şi E. şi colaborator (proces-verbal de redare filele în formă scrisă a supravegherii
audio/video), ocazie cu care, inculpaţii au devoalat faptul că au conlucrat pentru obţinerea drogurilor şi
dispunerea celor 30 calupuri de cocaină în genţile care au fost înmânate colaboratorului, precum şi că aveau un
interes comun pentru ca "marfa" în cauză să fie scoasă din ţară, prin Portul Constanţa şi să ajungă pe cale
maritimă în Liban. De altfel, pentru atingerea acestui scop, inculpatul şi-a făcut rezervare pentru bilete de
avion cu destinaţia - Beirut, la zborul din 16 februarie 2014, respectivul înscris fiind ridicat cu ocazia
percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul său, aspecte care arată fără niciun dubiu necesitatea finalizării
activităţilor planificate.
Pe de altă parte, în urma percheziţiei efectuate la depozitul deţinut de SC T. SRL, la care este asociat şi
administrator inculpatul A., au fost identificate, printre alte bunuri, cutii de un anumit tip de vopsea, care
fuseseră deschise, existând semne evidente că din ele au fost scoase anumite bunuri disimulate în vopsea.
Această împrejurare, coroborată cu declaraţia martorului F., precum şi cu celelalte acte aflate la dosar cu
privire la importul din Brazilia, în cursul lunii decembrie 2013, a unei cantităţi de mărfuri ce reprezenta în
principal vopsea lavabilă, pentru destinatarul SC R. SRL, a confirmat faptul că, în respectivele mărfuri, a fost
disimulată cantitatea de aproximativ 100 kg cocaină, chiar dacă în cauza de faţă s-a reuşit probarea doar a 30
kg de cocaină.
Totodată, cu ocazia întâlnirii dintre colaboratorul cu nume de cod "C." şi inculpaţii A. şi E. din data de 14
februarie 2014, începând cu ora 16:40, aceştia din urmă şi-au exprimat intenţia de a mai scoate din ţară în
zilele următoare o altă cantitate de droguri (circa 60 - 70 kilograme), comunicându-i colaboratorului că va
pleca doar unul dintre ei în Liban, respectiv inculpatul A. (conform rezervărilor făcute în data de 15 februarie
2014), iar inculpatul E. va rămâne să predea colaboratorului marfa, sens în care au avut loc discuţii între
inculpaţi şi colaborator, potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio-video,
aspect susţinut şi de colaboratorul cu nume de cod "C." în declaraţia sa, menţinut şi la cercetarea
judecătorească.
S-a constatat că şi martorul D. a reconfirmat declaraţia dată în faza urmăririi penale, arătând aspecte legate
de întreaga activitate infracţională care confirmă fără dubiu situaţia de fapt, aşa cum a fost expusă şi reţinută
anterior, iar martorul L. a arătat în faza de urmărire penală că i-a vândut inculpatului A. un autoturism cu suma
de 20.000 euro, autoturism folosit de inculpat.
Declaraţiile martorilor încuviinţaţi U. şi V. au confirmat aspecte legate de calupurile de droguri ca şi de
urmarea procedurii legale de expertizarea a acestora, în urma căreia s-a întocmit raportul de analiză de
specialitate prezentat anterior.
În cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul A. s-a prevalat de dreptul de a nu da
nicio declaraţie cu privire la faptele privind traficul de droguri.
Deoarece cercetările în ceea ce priveşte introducerea drogurilor în România nu au fost finalizate, prin
Ordonanţa nr. 401/D/P/2013 din 7 mai 2014, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un
dosar separat sub aspectul infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în vederea stabilirii împrejurărilor în care au fost introduse drogurile în
România şi identificării numitului "O." şi a altor persoane vinovate de săvârşirea acestei infracţiuni.
Cu privire la cea de a treia infracţiune, din probele administrate s-a constatat că, în fapt, data de la 15
februarie 2014, inculpatul A. a deţinut fără drept, la domiciliul său din Constanţa, jud. Constanţa, arme neletale
din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, având încărcător cu şapte cartuşe şi un pistol,
calibrul 4,5 mm, fără muniţie, cu tub de gaz, armele fiind găsite şi ridicate la data de 15 februarie 2014 cu
ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului din Constanţa. Pe lângă cele două arme
arătate mai sus, au mai fost găsite şi ridicate şi alte două pistoale, respectiv un pistol, calibru 9, având 10
cartuşe în încărcător, şi un pistol, calibru 10 x 22T, având 9 cartuşe în încărcător.
Din adresa din 20 februarie 2014 a Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia Arme, Explozivi şi

pagina 6/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Substanţe Periculoase, a rezultat că inculpatul A. este autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme
neletale, având permisul de armă, valabil până la data de 21 octombrie 2015, eliberat de Inspectoratul de
Poliţie Judeţean Constanţa, în care sunt înscrise armele de autoapărare tip pistol, calibru 9 şi calibru 10 x 22T.
În ceea ce priveşte pistolul, calibrul 10 x 22T, şi pistolul, calibrul 4,5 mm, s-a constatat că acestea nu au
putut fi identificate ca şi arme înregistrate în evidenţa Registrului Naţional al Armelor integrat.
Potrivit raportului de constatare criminalistică din 18 aprilie 2014 a rezultat că pistolul, având încărcător cu
şapte cartuşe este în stare de funcţionare din punct de vedere mecanic, face parte din categoria armelor de foc
scurte, neletale, confecţionate special pentru a arunca proiectile din cauciuc; în micro urmele prelevate din
interiorul acestui pistol s-au pus în evidenţă reziduuri de tragere - urme secundare ale împuşcăturii; de
asemenea, cele şapte cartuşe de calibru 10 x 22T, cu proiectil de cauciuc, folosite de armele de foc scurte,
neletale, confecţionate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, au fost în stare de funcţionare; că
pistolul, calibrul 4,5 mm, fără muniţie, cu tub de gaz, prezintă caracteristicile unei arme scurte, neletale, care
pentru aruncarea proiectilului metalic foloseşte forţa de expansiune a gazului sub presiune aflat în recipient; şi
că cele două pistoale nu prezintă modificări, muniţia pusă la dispoziţie fiind de provenienţă industrială.
Armele de foc neletale fac parte din categoria C, conform anexei din Legea nr. 294/2004 privind regimul
armelor şi muniţiilor, potrivit art. 4 alin. (3) acestea putând fi deţinute şi, după caz, purtate şi folosite de
persoane fizice sau juridice, cu condiţia îndeplinirii procedurilor de înregistrare ori autorizare a acestora,
după caz, la/de către autorităţile competente, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, evidenţa posesorilor de
arme din categoria C din anexă a armelor deţinute de aceştia, precum şi a documentelor prin care se acordă
dreptul de a le deţine, purta şi folosi ţinându-se potrivit art. 4 alin. (6) de către inspectoratele judeţene de
poliţie şi de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care au eliberat aceste documente.
În declaraţia sa dată la urmărirea penală, inculpatul A. a susţinut că cele două pistoale sunt ale fratelui său
M. care a locuit o perioadă în locuinţa sa din Constanţa, dar care a plecat cu familia de circa 2 - 3 ani în
Germania, iar armele le-a lăsat în seiful din locuinţa sa. Totodată inculpatul arată că fratele său deţine permis
armă pentru cele două pistoale.
Fiind audiat, martorul M. a declarat că deţine permis de port armă pentru un pistol calibrul 9, pentru care a
depus şi acte doveditoare în acest sens, că deţine permis de armă şi pentru pistolul, calibrul 10 x 22T, pe care
l-a cumpărat de la nepotul său Z., în cursul lunii noiembrie 2010, pentru care s-a prezentat la poliţie şi a
declarat achiziţionarea armei, ocazie cu care i s-a eliberat şi permisul de port armă, dar a susţinut că este în
imposibilitate de a-l prezenta organelor de urmărire penală, deoarece nu ştie unde l-a depozitat, iar, în ceea ce
priveşte pistolul, calibrul 4,5 mm, nu a putut oferi informaţii, dar a susţinut că în perioada 1995 - 1996 (nu îşi
aminteşte data exactă) a mai deţinut un pistol cu gaze având o marcă pe care nu şi-o aminteşte, care i-a fost
furat în timp ce se afla în tren, între Constanţa şi Bucureşti, aspect pe care l-a declarat organelor de poliţie,
precizând şi că nu mai deţine acte în legătură cu acest pistol.
Potrivit adresei din 19 mai 2014 a Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia Arme, Explozivi şi
Substanţe Periculoase şi adresei din 19 mai 2014 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, rezultă că
pistolul calibrul 4,5 mm, nu a fost identificat ca fiind înregistrat în Registrul Naţional al armelor integrat.
În ceea ce priveşte pistolul, calibrul 10 x 22T, se arată că în urma preluării bazei de date gestionate de
vechea aplicaţie Registrul Naţional al Armelor, este posibil ca unele date să fi fost preluate în mod eronat, în
speţă, pistolul în cauză figurând înregistrat pe numele lui M. (fratele inculpatului), posesor al permisului de
armă, valabil până la data de 21 octombrie 2015.
Aspectul invocat în apărare de inculpat, cum că pistolul nu îi aparţine ci fusese lăsat de fratele său în
locuinţa inculpatului, este lipsit de relevanţă, deoarece inculpatul A. avea controlul deplin al tuturor
încăperilor casei sale şi îi era nepermis a deţine o armă care nu îi aparţine, deoarece art. 342 alin. (2) C. pen.
nu impune condiţii referitoare la autorul infracţiunii, putând fi orice persoană: proprietar, neproprietar,
detentor precar al armei, ceea ce interesează sub aspect infracţional este exercitarea posesiei-deţinere sau port
asupra armei, care posesie este dovedită chiar prin descoperirea acesteia în domiciliul inculpatului A.
Prima instanţă a apreciat că această declaraţie este nesinceră, având în vedere că este contrazisă de toate
celelalte probe administrate în cauză, aşa cum au fost expuse pe larg anterior, ca şi de aspectul că inculpaţii au
fost surprinşi în flagrant în posesia unei cantităţi impresionate de droguri - 30.153,1 grame cocaină - iar
apărările formulate în sensul că nu avea cunoştinţă de conţinutul acelor sacoşe nu au putut fi primite, având în
vedere nu doar comportamentul prudent, foarte grijuliu şi suspect al celor doi inculpaţi, conlucrarea acestora,
dar şi imposibilitatea acceptării ideii că ar transporta nişte obiecte a căror conţinut nu îl cunosc, deoarece
acuzaţii nu sunt persoane fără discernământ, nici executanţi docili ai unor ordine, ci au experienţă de viaţă,
comercianţi, care ştiu cu siguranţă fiecare acţiune pe care o întreprind în ceea ce priveşte toate amănuntele şi
finalitatea actelor pe care le efectuează. Cu privire la o posibilă "înscenare" a acestor fapte, invocată de

pagina 7/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

apărare, în sensul că inculpaţii au duşmani şi că ar fi un deţinut în Penitenciarul Poarta Albă care le-ar fi
înscenat această situaţie, prima instanţă a apreciat că sunt simple afirmaţii fără vreo dovadă, astfel că le-a
înlăturat.
Astfel, prima instanţă a constatat că toate probele administrate, expuse anterior, dovedesc cu claritate
întreaga colaborarea a celor doi inculpaţi şi implicarea activă a acestora în întreaga activitate infracţională,
desfăşurată minuţios, prudent, cu maxim de atenţie, astfel că vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul
infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea lor în judecată a fost deplin dovedită de ansamblul probelor
administrate.
Situaţia de fapt aşa cum a fost expusă, dovedită şi reţinută rezultă atât din probele administrate în faza
urmăririi penale, astfel cum au fost anterior prezentate, cât şi din probele administrate în cadrul cercetării
judecătoreşti, respectiv: declaraţia inculpatului E., care nu a dat dovadă de sinceritate, invocând ideea
neadevărată că nu cunoştea conţinutul acelor sacoşe, aspecte contrazis nu doar de evidenţa surprinderii în
flagrant, dar şi de toate probele administrate în cadrul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul
A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, declaraţiile martorilor din lucrări F., G., H., I., K., L., C., D., investigator
sub acoperire, J. şi a martorilor încuviinţaţi U. şi V. în calitatea sa de expert, din coroborarea cărora rezultând,
fără dubiu, vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor faţă de care s-a dispus trimiterea
acestora în judecată.
În drept, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului A. care, la data de 14 februarie 2014, împreună cu
inculpatul E., a livrat colaboratorului cu nume de cod "C." şi investigatorului sub acoperire "D.", cantitatea de
30.153,1 grame cocaină, pentru a fi transportată în Liban - Tripoli, pe cale maritimă, din Portul Constanţa, iar
la data de la 15 februarie 2014 a deţinut fără drept, la domiciliul său din Constanţa, jud. Constanţa, o armă
neletală din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, calibrul 4,5, fără muniţie, cu tub de gaz,
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000; trafic internaţional de droguri de mare risc, sub forma tentativei, faptă prevăzută
de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; infracţiunea de nerespectarea
regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.
pen.
La stabilirea şi individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A., prima instanţă a avut în vedere
criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social care
rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor foarte grave de care este acuzat, de cantitatea foarte
mare de drog - 30.153,1 grame cocaină, de modul profesionist în care au lucrat cei doi inculpaţi, cu implicarea
mai multor persoane, caracterul prudent şi bine disimulat al întregii activităţi infracţionale aducătoare de
venituri foarte mari, de pericolul extrem de mare pentru sănătatea populaţiei în cazul în care o cantitate atât de
mare de droguri ar fi fost distribuită spre consum, circumstanţe reale care arată o gravitate foarte ridicată a
infracţiunilor comise şi un pericol social foarte mare, la care se adaugă conduita procesuală a inculpatului,
care nu a dat dovadă de sinceritate, de colaborare cu organele de anchetă, în condiţiile în care acesta nu a dorit
să dea declaraţie nici la urmărire penală şi nici în cadrul judecăţii, aspecte care probează că nu regretă faptele
comise, nu şi le-au asumat, rolul educativ al procesului penal nu s-a atins. S-a mai constatat că inculpatul este o
persoană cu afaceri comerciale în România, are o familie, posibilităţi financiare, studii, aspecte care ar fi
trebuit să-i ţină departe de sfera penalului, însă a înţeles să obţină venituri financiare foarte mari prin
recurgerea la comiterea unor infracţiuni foarte grave, cum sunt cele de care este acuzat, dând dovadă de o
totală nesocotire a legii penale, antecedente penale din care rezultă că acesta nu a mai fost anterior condamnat
la pedepse cu închisoarea, însă a mai primit două amenzi administrative pentru săvârşirea a două infracţiuni,
aspecte faţă de care a orientat pedepsele între limitele speciale prevăzute de lege peste mijlocul acestor limite,
dar nu sub forma maximului special prevăzut de lege, având în vedere forma tentativei, dar şi aspectul legat de
concursul de infracţiuni cu afectarea unor valori multiple ocrotite de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alţii, inculpatul A., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16
lit. a), c) C. proc. pen., şi arătând, în esenţă, că hotărârea atacată nu descrie fapta în concret şi nu realizează o
analiză a probelor, ci preia expunerea acuzaţiei din rechizitoriu, că acuzaţiile au la bază numai declaraţiile
investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, că există o neconcordanţă majoră în ceea ce priveşte genţile
în care se aflau drogurile, întrucât în procesul-verbal întocmit cu ocazia realizării flagrantului se menţionează
trei genţi din material textil de culoare albă, roz şi maro, aspect susţinut şi de declaraţiile investigatorului şi
colaboratorului, iar, din înregistrările video realizate la momentul flagrantului se observă două sacoşe roz şi o
sacoşă maro, având în vedere că, prin adresa din 11 ianuarie 2016 parchetul a menţionat că dintr-o eroare
materială culorile celor trei sacoşe au fost menţionate greşit, culorile reale fiind roz şi maro, însă, raportat la
art. 278 C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale nu poate viza modalitatea de interpretare a probelor.

pagina 8/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

S-a mai solicitat excluderea probelor administrate în cadrul procedurii de flagrant, întrucât organele
judiciare au regizat un pretins flagrant, de la sesizare până la descoperirea presupusei activităţi incriminate, în
esenţă, inculpatul arătând că a fost atras într-o ofertă de a mijloci încărcarea şi trimiterea în afara ţării, pe
vapor, a unor cantităţi de substanţe ce ar fi servit la producerea unor medicamente, pe această stare de fapt
fiind suprapuse activităţi ce nu îi aparţin, că nu a deţinut cantitatea de droguri şi nici nu a avut reprezentarea că
această cantitate de substanţe ar fi fost în realitate cocaină.
Prin Decizia penală nr. 1184/P din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, între altele, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 285 din 29 iunie 2016,
pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/118/2014, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Curtea, în baza propriei analize asupra mijloacelor de probă administrate pe
parcursul procesului penal (în principal: declaraţiile martorilor F., J., K. şi I., a declaraţiile colaboratorului cu
nume de cod "C." şi investigatorului sub acoperire, ofiţer de poliţie judiciară, cu nume de cod "D.", rapoartele
de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 21 februarie 2014 şi nr. x din 18 februarie 2014, procesul-verbal de
redare în formă scrisă a supravegherii audio-video, etc.), a reţinut, în esenţă, că, la data de 14 februarie 2014,
inculpaţii A. şi E. au livrat colaboratorului "C." şi investigatorului sub acoperire "D.", cantitatea de 30.153,1
grame cocaină pentru a fi transportată în Liban-Tripoli, pe cale maritimă, din Portul Constanţa, iar la data de
15 februarie 2014, inculpatul A. a deţinut fără drept, la domiciliul său din Constanţa, jud. Constanţa, arme
neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, calibrul 10 x 22T, având încărcător cu şapte
cartuşe şi un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniţie, cu tub de gaz, fapte care întrunesc elementele constitutive ale
infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, tentativă la
trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000, şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen.
La stabilirea vinovăţiei inculpatului A., Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-
verbal întocmit la data de 14 februarie 2014 de investigatorul sub acoperire D., procesul-verbal de redare a
declaraţiei colaboratorului C., declaraţia martorului cu identitate protejată C., declaraţia investigatorului sub
acoperire D., raportul de constatare criminalistică nr. x din 4 martie 2014, din care rezultă că pe suprafaţa unui
ambalaj de la cele 30 calupuri cu cocaină, a fost identificată o urmă papilară ce a fost creată de degetul mare
de la mâna stângă a inculpatului A.; procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la
domiciliul inculpatului A., din care reiese că cei doi inculpaţi şi-au făcut rezervare pentru bilete de avion cu
destinaţia-Beirut, la zborul din 16 februarie 2014; procesul-verbal întocmit în urma percheziţiei efectuate la
depozitul deţinut de SC T. SRL, la care asociat şi administrator era inculpatul A., fiind identificate cutii de un
anumit tip de vopsea, care fuseseră deschise, existând semne evidente că din ele au fost scoase anumite bunuri
disimulate în vopsea; procesul-verbal din data de 7 martie 2014 de redare, în formă scrisă, a supravegherii
audio, video şi fotografiere a inculpaţilor A. şi E., precum şi a persoanelor care intră în contact cu aceştia;
procesele-verbale de redare a convorbirilor efectuate de inculpaţii A. de la postul telefonic cu număr de apel x
şi de inculpatul E. de la postul telefonic cu număr de apel x şi procesele-verbale de redare a discuţiilor purtate
în mediul ambiental, relevante fiind cea din 14 februarie 2014 de la 12:59:57, 11:50:33, 10:41:21, dintre A.,
de la postul telefonic nr. x, şi colaboratorul cu nume de cod "C.", din 14 februarie 2014, ora 22:00:42, dintre
E., aflat la postul telefonic nr. x, şi inculpatul A., aflat la postul telefonic nr. x, din 14 februarie 2014, ora
10:52:37, dintre A. aflat la postul telefonic nr. x şi inculpatul E., din 14 februarie 2014, ora 14:39:36., dintre
A. aflat la postul telefonic nr. x şi E. aflat la postul telefonic nr. x, din 14 februarie 2014, începând cu ora
12:00, convorbirea în mediu ambiental dintre inculpatul A. şi colaboratorul cu nume de cod "C.", dintre
inculpatul E. şi colaborator, din 14 februarie 2014, începând cu ora 16.40, convorbirea în mediu ambiental
dintre inculpaţii A. şi E. şi colaboratorul cu nume de cod "C."
Concluzionând, având în vedere mijloacele de probă redate anterior, Curtea a apreciat că inculpatul A. nu
poate fi exonerat de răspundere penală prin achitare, astfel cum a solicitat în susţinerea motivelor de apel.
Totodată, s-a subliniat că supravegherea audio şi video a inculpaţilor a fost analizată în mod direct de către
instanţa de apel, prin vizionarea şi audierea CD-urilor existente la dosar, reţinând că drogurile au fost
transportate în două pungi de culoare roz şi o pungă de culoare maron. Sub acest ultim aspect, prin adresa din
11 ianuarie 2016 Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism a menţionat că
dintr-o eroare materială culorile celor trei sacoşe au fost menţionate greşit în procesul-verbal (respectiv roz,
maro şi albastru), culorile reale fiind roz şi maro. Or, s-a arătat că eroarea de consemnare din procesul-verbal
nu poate afecta din perspectiva legalităţii probele ce rezultă din punerea în aplicare a procedeului probatoriu
constând în supravegherea audio şi video, examinat, în mod direct de către instanţa de apel.

pagina 9/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

De asemenea, cu referire la celelalte aspecte invocate ce vizează legalitatea administrării probelor în faza
de urmărire penală, Curtea a arătat că analiza acestora a făcut obiectul procedurii în camera preliminară,
neputând fi reiterate în faza de judecată.
S-a mai precizat că inculpaţii nu au negat niciun moment împrejurarea că în cele trei genţi se aflau droguri
de mare risc, respectiv cocaină, ci au invocat o înscenare, apărare lipsită însă de orice suport probator.
Ţinând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a constatat că instanţa de
fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi
modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile,
evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale, dar şi a circumstanţelor personale
ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor ce vizează strict persoana
acestuia. Astfel, s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol
social, raportat la relaţiile sociale lezate, natura şi cantitatea mare a drogurilor traficate, modalitatea
organizată de acţiune, urmările care s-ar putea produce prin comiterea faptelor, referitoare la sănătatea fizică
şi psihică a persoanei, care ar putea deveni consumator sau consumator dependent de droguri, rezonanţa
socială negativă a faptelor, în contextul creşterii frecvenţei consumului de droguri, mai ales în rândul tinerilor,
că infracţiunile aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv
sănătatea publică, iar, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul
infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Totodată, s-a mai reţinut că, pe parcursul procesului penal inculpatul A. a avut o atitudine nesinceră şi nu şi-
a asumat consecinţele faptelor comise, sustrăgându-se totodată de la judecată, pentru evitarea unei eventuale
trageri la răspundere penală.
Recurs în casaţie
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat
F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi arătând, în esenţă, că, în
realitate, a acceptat să ajute la scoaterea din ţară a unei cantităţi de substanţe necesare pentru producerea de
medicamente, ce urmau a fi transportate la o fabrică în Bulgaria, faptă pentru care putea fi sancţionat cel mult
contravenţional, neavând reprezentarea că săvârşeşte o infracţiune. A mai învederat că, din probele
administrate în cauză, a rezultat că a fost atras într-o aparentă stare de tranzacţionare a unor produse, despre
care s-a reţinut că ar fi fost droguri de mare risc, fără, însă, a se dovedi că avea reprezentarea tipului de
produse livrat. Totodată, a solicitat să se observe că, din actele dosarului, reiese modul ilegal în care a fost
administrat probatoriul, pentru a se crea aparenţa săvârşirii unor infracţiuni, cu consecinţa reţinerii unei
situaţii juridice contrară realităţii faptice. Ca atare, s-a arătat că faţă de inculpat s-a pronunţat o soluţie de
condamnare doar pe baza declaraţiilor celor două persoane, colaboratorul cu nume de cod "C." şi
investigatorul sub acoperire "D.", încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen.
S-a apreciat că acest caz de casare (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) poate fi invocat atât în situaţia în
care o faptă nu este incriminată de legiuitor, cât şi când lipseşte unul dintre elementele constitutive ale
infracţiunii, cum este cazul în speţa de faţă, infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea neîntrunind
elementele de tipicitate prevăzute de textele incriminatoare, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub
aspectul laturii subiective.
Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost invocat şi temeiul de casare prevăzut de art. 438
alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., fără, însă, a fi menţionate motivele în fapt pentru care apreciază că pedepsele
aplicate sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat, în temeiul art. 448
alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,
achitarea inculpatului A. pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat.
De asemenea, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii şi luarea măsurii
controlului judiciar, cu impunerea respectării obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Motivarea instanţei
Prin încheierea din 16 martie 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu
cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1184/P din 15 noiembrie
2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost trimisă
cauza în vederea judecării recursului în casaţie, completului C4 şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă
publică la data de 27 aprilie 2017.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că cererea de recurs în casaţie formulată
de inculpatul A. întruneşte toate cerinţele de formă prevăzute de art. 440 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art.
434 - 438 C. proc. pen., însă, numai în ceea ce priveşte criticile circumscrise formal cazului de casare

pagina 10/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., respectiv cele referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate
prevăzute de textele incriminatoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, atât
sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, inserate la pct. 1 al cererii.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat la pct. 2 al
cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte a constatat nu este îndeplinită condiţia
formală de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind indicate motivele în fapt ce
au determinat invocarea acestui temei de casare.
Examinând în aceste limite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. prin prisma cazului de casare
prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 442 - 444 C. proc. pen.,
Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de
drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării
hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi
doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv,
apel, intră în puterea lucrului judecat şi exced cenzurii instanţei învestite cu judecarea recursului în casaţie.
Altfel spus, această cale extraordinară de atac tinde să asigure un echilibru între principiul legalităţii şi
principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar
pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi,
corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci
numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1)
pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o
faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru
care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma
de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent
dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv,
astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a
tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de
drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau
pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al
instanţelor de fond şi de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
(neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen.,
în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi
imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează
situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost
avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1)
pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund
prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în
cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea
penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează
vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat întrucât, la data de 14
februarie 2014, împreună cu inculpatul E., a livrat colaboratorului "C." şi investigatorului sub acoperire "D.",
cantitatea de 30.153,1 gr. cocaină ce urma să fie transportată în Liban-Tripoli, pe cale maritimă, din Portul
Constanţa, fapte care s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de
mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, şi tentativă la trafic internaţional de droguri de
mare risc, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că, la data de 15 februarie 2014, a deţinut fără drept, la
domiciliul său din Constanţa, jud. Constanţa, arme neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un
pistol, calibrul 10 x 22T, având încărcător cu şapte cartuşe, şi un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniţie, cu tub
de gaz, faptă care s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului

pagina 11/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen.

Totodată, se constată că, pe calea recursului în casaţie promovat, recurentul inculpat A. a invocat cazul de
casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că fapta pentru care a fost
condamnat, astfel cum a fost reţinută de instanţele de fond, nu se circumscrie ilicitului penal, probatoriul
administrat în cauză nefiind de natură a dovedi, dincolo de orice îndoială, intenţia sa de a săvârşi infracţiunile
prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care nu a avut
reprezentarea faptului că substanţele transportate constituie droguri de mare risc şi nu au fost identificate
operaţiunile ce ar fi fost realizate în vederea scoaterii din ţară a acestora. S-a mai susţinut că inculpatul a fost
provocat de colaboratorul cu identitate protejată şi de investigatorul sub acoperire pentru a efectua transportul
respectivelor substanţe în vederea scoaterii din ţară a acestora, probele administrate în cauză neinfirmând
susţinerile sale. În plus, s-a arătat că inculpatul a fost condamnat doar pe baza declaraţiilor colaboratorului cu
nume de cod "C." şi investigatorului sub acoperire "D.", încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 103 alin. (3) C.
proc. pen., situaţie în care a apreciat că sunt incidente cele statuate în jurisprudenţa Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei) cu privire la aceste aspecte.
Astfel, recurentul încearcă să acrediteze ideea că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost
condamnat întrucât, în realitate, investigatorul sub acoperire "D." şi colaboratorul cu nume de cod "C." au avut
iniţiativa activităţii infracţionale, fiind provocat de aceştia, prin criticile formulate inculpatul urmărind să
obţină o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite
de cele reţinute de instanţele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului
în casaţie, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalităţii hotărârii
atacate. De altfel, nici invocarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) C. pen., ce reglementează
trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, inclusiv în planul laturii subiective, în cuprinsul cererii de recurs în
casaţie, nu este aptă a complini lipsa indicării unor chestiuni de nelegalitate de natură a atrage incidenţa
cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., atât timp cât faptele, astfel cum
au fost ele reţinute în mod definitiv de instanţele inferioare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor
de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, şi tentativă la trafic
internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Pe de altă parte, recurentul, prin apărător, nici nu a indicat, în concret, care dintre activităţile imputate nu se
încadrează în elementul material al laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost condamnat, astfel cum
sunt prevăzute de norma de incriminare, de natură să atragă incidenţa cazului de casare invocat.
Ca atare, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a indicat doar în mod formal cazul prevăzut de art. 438
alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în condiţiile în care prin prisma acestuia nu se poate proceda la reinterpretarea
materialului probator existent la dosar în vederea stabilirii altei baze factuale, care să conducă în final la
pronunţarea unei soluţii de achitare pentru cele două infracţiuni imputate, având în vedere că o asemenea
competenţă aparţine exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, celei de apel.
Faţă de aceste considerente, întrucât în cauză criticile formulate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 438 alin.
(1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,
recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1184/P din 15 noiembrie 2016
pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurentul
inculpat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C.
proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, până la prezentarea apărătorului
ales, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Soluţia instanţei
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr.
1184/P din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze
penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 70 lei, se va plăti
din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
_____________

pagina 12/13 Data print: 10/5/2019

 DECIZIA Nr. 184/RC din 27 aprilie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Procesat de CL

pagina 13/13 Data print: 10/5/2019