Sunteți pe pagina 1din 5

DECIZIA Nr.

196/RC din 12 mai 2017


Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie


Secţia penală
DECIZIA Nr. 196/RC
din 12 mai 2017

Cultivare şi trafic de droguri. Recurs în casaţie. Finalitate. Cazuri. Comparaţie între actuala cale extraordinară
de atac şi recursul din vechea reglementare. Noţiunea "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Recidivă postcondamnatorie. Revocarea suspendării condiţionate a pedepsei

Publicată în: Arhiva instanţei

*) Text realizat conform Deciziei nr. 37/2015, ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.

- art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
- art. 81, art. 82, art. 83 alin. (1) vechiul C. pen.
- art. 41 alin. (2), art. 165 noul C. pen.
- art. 15 din Legea nr. 187/2012
- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

**) Prelucrarea deciziei a fost realizată la G&G Consulting, Departamentul juridic. (A.Z.)

Prima instanţă
Prin Sentinţa penală nr. 137 din 23 septembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/91/2015, Tribunalul
Vrancea a condamnat pe inculpaţii:
1. A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi
8 (opt) luni închisoare;
- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 1 (an)
închisoare.
În baza art. 38, art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate
inculpatului prin prezenta, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni
închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, de 4 (patru) luni
închisoare, în final urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie şi
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 (un)
an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi
b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. 1969 cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 a fost revocată
suspendarea condiţionată a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 767 din 30
septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. x/3/2011, rămasă
definitivă la 27 ianuarie 2012 prin neapelare, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pedeapsă ce urmează a fi
executată în întregime alături de cea stabilită prin prezenta hotărâre, în total va executa în regim de detenţie 4
(patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa stabilită inculpatului A. durata reţinerii, 29 august 2015 a
arestării preventive de la 30 august 2015 la 04 septembrie 2015, a arestului la domiciliu, de la 04 septembrie
2015 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestului la domiciliu a inculpatului A..
2. B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare;
În baza art. 66 alin. (1) - 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66
alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 38, art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele principale
aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani
închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, de 3 (trei) luni
închisoare, în final urmând să execute, pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi

pagina 1/5 Data print: 10/5/2019


DECIZIA Nr. 196/RC din 12 mai 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 (un)
an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi
b) C. pen. pedeapsa accesorie, ce se va executa numai în situaţia revocării suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului la domiciliu, arestării preventive,
astfel: 29 august 2015 (reţinerea); 30 august 2015 - 04 septembrie 2015 (arest preventiv); 04 septembrie 2015
- 02 decembrie 2015 (arest la domiciliu); 14 aprilie 2016 - la zi (arest preventiv).
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de
încercare de 4 (patru) ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere pe durata
termenului de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vrancea la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;
În baza art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatului următoarele obligaţii, pe durata termenului de
supraveghere:
- să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune
sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei;
În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 90 de zile de
muncă neremunerată în folosul comunităţii la Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog Vrancea
sau la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea.
În baza art. 241 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă
faţă de inculpatul B. şi a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanţa de apel
Prin Decizia penală nr. 1299/A din data de 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a
dispus următoarele:
A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -
Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 137 din 23 septembrie 2016 a
Tribunalului Vrancea.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:
A înlăturat dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în privinţa inculpatului
B..
A dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. perioada executată de la 19 august 2011
la 30 septembrie 2011 din Sentinţa penală nr. 767 din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. (1969), a revocat suspendarea condiţionată
a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului B. prin Sentinţa penală nr. 1857 din 02
noiembrie 2012 a Judecătoriei Focşani şi a dispus executarea acesteia alăturat de pedeapsa rezultantă din
prezenta cauză, aplicată aceluiaşi inculpat B., în total, 3 ani şi 1 lună închisoare, în regim de detenţie.
A modificat dispoziţia de deducere pentru inculpatul B., în sensul că perioada de arest la domiciliu ce
trebuie dedusă este 04 septembrie 2015 - 04 decembrie 2015.
A modificat dispoziţia de confiscare a cantităţilor de cannabis, în sensul că se confiscă cantităţile de 282,6
g şi 212,5 g cannabis (raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 894827 din 23 septembrie 2015), în loc de
0,38 g fragmente vegetale şi 0,12 fragmente vegetale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A dedus, în apel, perioada de reţinere şi de arestare preventivă a inculpatului A. de la 29 august 2015 la 04
septembrie 2015, precum şi perioada de arest la domiciliu a acestuia de la 04 septembrie 2015 la zi, respectiv,
15 decembrie 2016.
Conform art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la
domiciliu dispusă faţă de inculpatul A.
Recurs în casaţie

pagina 2/5 Data print: 10/5/2019


DECIZIA Nr. 196/RC din 12 mai 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Împotriva Deciziei penale nr. 1299/A din data de 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi,
secţia penală, a formulat recurs în casaţie, la data de 16 ianuarie 2017, inculpatul A.
În susţinerea căii de atac, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.
12 C. proc. pen.
Un prim motiv invocat în cererea de recurs în casaţie priveşte împrejurarea că instanţele inferioare nu au
calculat corect perioada ce trebuia dedusă din pedeapsa aplicată, în sensul că nu au dedus perioada cuprinsă
între data de 19 august 2011 şi data de 30 septembrie 2011, când inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.
Cel de-al doilea motiv susţinut de către inculpat vizează pedeapsa mare aplicată de instanţele inferioare;
concluzia că apelantul inculpat este iniţiatorul şi strategul activităţii infracţionale conturată fără suport
probator în rechizitoriu şi menţinută de instanţa de fond, respectiv de instanţa de apel pentru a justifica un
regim sancţionator mai aspru reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a principiului aflării
adevărului.
A arătat că în cauză nu există probe certe care să susţină acuzaţia penală, iar declaraţiile coinculpatului B.
au fost date ca urmare a constrângerii exercitate de procuror.
În opinia inculpatului, doar elementul material constând în cultivarea plantelor este dovedită, pentru
celelalte acţiuni de consum, respectiv de trafic nu există probe certe care să conducă la condamnarea sa.
Mai mult, a precizat că s-a asociat activităţilor iniţiate de condamnatul B., de cultivare a plantelor de
cannabis, în contextul unor informaţii ştiinţifice cu privire la caracterul vindecător al uleiului de cannabis.
A mai arătat că, nu există probe privind rolul principal de iniţiator al inculpatului A., întrucât nu a contribuit
la achiziţionarea seminţelor, iar activitatea de cultivare a preluat-o de abia la sfârşitul lunii iulie 2015, alături
de coinculpatul B..
De asemenea, a arătat că sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Vrancea este nelegală, întrucât a
soluţionat cauza cu încălcarea dreptului la apărare, în sensul că nu s-a pronunţat motivat asupra probei cu
expertiza solicitată prin nota de probe; prin încheierea din data de 02 decembrie 2015 instanţa a prorogat
discuţia cu privire la proba cu expertiza solicitată, însă la termenul din data de 20 octombrie 2016 a omis să se
pronunţe asupra acestei probe.
A mai invocat că instanţele inferioare au refuzat să se pronunţe asupra cererii de înlăturare a art. 41 C. pen.,
motivat de incidenţa în cauză a prevederilor art. 165 C. pen. coroborat cu art. 5 C. proc. pen. referitoare la
reabilitarea de drept a condamnatului A.. Astfel, prima pedeapsă aplicată inculpatului pentru trafic de droguri
a fost de 1 an şi 6 luni închisoare, iar termenul de reabilitare prevăzut de art. 165 C. pen., a început de la data
de 27 ianuarie 2012 şi s-a împlinit la data de 28 ianuarie 2015, moment la care urmărirea penală nu era
începută.
Totodată, a arătat că pedeapsa stabilită şi aplicată de instanţele inferioare pentru fapta prevăzută de art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este nelegală, întrucât nu există probe în susţinerea acuzaţiei, astfel că sunt
aplicabile dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.
În opinia inculpatului, în mod nelegal instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012,
lege cu caracter temporar şi tranzitoriu, care se aplică numai în cazul revocării suspendării generate de faptele
penale săvârşite în perioada de aplicare a Legii nr. 187/2012.
A precizat că în mod nelegal s-au reţinut dispoziţiile art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
35 alin. (1) C. pen., întrucât singurul fapt dovedit este cultivarea plantelor de cannabis şi nu traficarea
acestora.
Prin încheierea din şedinţa din camera de consiliu din data de 14 aprilie 2017, a fost admisă în principiu
cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1299/A din data
de 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Motivarea instanţei
Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A. se constată că acesta este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua
reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic
al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă
litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu
legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea
unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.
Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei

pagina 3/5 Data print: 10/5/2019


DECIZIA Nr. 196/RC din 12 mai 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare
judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus
judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu
regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.
Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri
întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de
legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost
graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea
procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor
privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o
instanţă inferioară celei legal competente.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia
hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz
invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac, se constată că acesta nu este incident în cauza
dedusă judecăţii.
Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de
pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau de
agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Analizând motivele invocate de către recurentul inculpat se constată următoarele:
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la cuantumul mare al pedepsei aplicate, la lipsa probelor care să
conducă la o soluţie de condamnare a inculpatului (întrucât acesta nu a contribuit la achiziţionarea seminţelor),
la faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la proba cu expertiză solicitată, la nevinovăţia inculpatului,
Înalta Curte arată că aceste aspecte exced cenzurii instanţei de recurs, neîncadrându-se în cazul de casare
invocat de către recurentul inculpat care vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanţele inferioare,
instanţa de recurs neputând reevalua materialul probator şi stabili o situaţie de fapt diferită de cea stabilită
prin hotărârea atacată.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului inculpat A. referitoare la faptul că instanţele inferioare nu au
dedus perioada cuprinsă între data de 19 august 2011 şi data de 30 septembrie 2011, când inculpatul a fost
reţinut şi arestat preventiv, precum şi inexistenţa stării de recidivă întrucât prima pedeapsă aplicată
inculpatului pentru trafic de droguri a fost de 1 an şi 6 luni închisoare, iar termenul de reabilitare prevăzut de
art. 165 C. pen. a început de la data de 27 ianuarie 2012 şi s-a împlinit la data de 28 ianuarie 2015, moment la
care urmărirea penală nu era începută, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, se constată că instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 1299/A din 15
decembrie 2016 a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada când acesta a fost reţinut şi arestat
preventiv, în dispozitivul hotărârii apelate reţinându-se că, "deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată
inculpatului A. perioada executată de la 19 august 2011 la 30 septembrie 2011 din Sentinţa penală nr. 767 din
30 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti", deci perioada a cărei deducere inculpatul o solicită prin
prezenta cerere de recurs în casaţie.

De asemenea, se constată că prin Sentinţa penală nr. 767 din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti a
fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, în baza art. 81 - 82 C. pen., fiind suspendată condiţionat executarea pedepsei,
stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, sentinţă rămasă definitivă prin neapelare la data de 27
ianuarie 2012.
Prin urmare, reabilitarea recurentului inculpat ar fi survenit la data expirării termenului de încercare de 3 ani
şi 6 luni, respectiv data de 27 iulie 2015.
Or, având în vedere momentul la care au fost săvârşite infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul
prin Decizia penală nr. 1299/A din 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi (iunie 2015), se
constată că ne aflam în interiorul termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit prin Sentinţa penală nr. 737
din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, neavând relevanţă în cauză momentul în care a fost începută
urmărirea penală, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile privind starea de recidivă postcondamnatorie a
recurentului inculpat.
Astfel, în mod corect, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei stabilite în sarcina
inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 767 din 30 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi s-a

pagina 4/5 Data print: 10/5/2019


DECIZIA Nr. 196/RC din 12 mai 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.


În consecinţă, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.,
pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat în mod definitiv recurentul inculpat A. situându-
se în limitele prevăzute de lege.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul-inculpat A. împotriva Deciziei penale
nr. 1299/A din data de 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze
cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260
lei, va rămâne în sarcina statului.
Soluţia instanţei
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul-inculpat A. împotriva Deciziei penale
nr. 1299/A din data de 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru
cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 260 lei,
rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
_____________

Procesat de GV

pagina 5/5 Data print: 10/5/2019

S-ar putea să vă placă și