DECIZIA Nr.

708 din 13 iulie 2017

Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia penală
DECIZIA Nr. 708
din 13 iulie 2017

Infracţiunea de spălare de bani. Cerere de extrădare. Limitarea verificărilor efectuate în cauză la constatarea
îndeplinirii condiţiilor de formă şi fond pentru luarea măsurii în condiţiile Legii nr. 302/2004, instanţa neavând
competenţa de a analiza probele privind vinovăţia persoanei solicitate

Publicată în: Arhiva instanţei

- art. 2 alin. (1), art. 16, art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA ratificat prin Legea
nr. 111/2008
- art. 4, art. 5, art. 7, art. 18, art. 21, art. 22, art. 26, art. 36 alin. (2), art. 43, art. 52 alin. (2), alin. (6) şi
alin. (8), art. 57 din Legea nr. 302/2004
- art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

*) Prelucrarea deciziei a fost realizată la G&G Consulting, Departamentul juridic. (B.D.)

Prin sentinţa penală nr. 136/F din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-
a penală, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a constatat că sunt întrunite
condiţiile extrădării.
În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA,
ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de SUA.
S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile SUA a numitului A., faţă de care a fost emis un mandat
de arestare de către Tribunalul Districtual al SUA ale Americii pentru Districtul de Sud al Statului New York
la data de 06 ianuarie 2017, dată la care a fost inculpat prin rechizitoriul nr. 17/Cr./17/Crim./015, întocmit de
către Marele Juriu în dosarul penal al SUA ale Americii împotriva lui A., înaintat la 06 ianuarie 2017
Tribunalului Districtual al SUA ale Americii pentru Districtul de Sud al Statului New York.
S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută
de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008,
regulă la care persoana extrădată A. nu a înţeles să renunţe, potrivit declaraţiei date în faţa instanţei.
În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 alin. (1) din Tratatul de
extrădare dintre România şi SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus remiterea, odată cu
persoana extrădată, a bunurilor (inclusiv a sumelor de bani, dar cu excepţia articolelor de vestimentaţie şi de
igienă personală) şi a obiectelor ridicate de la numitul A. la data de 24 aprilie 2017, menţionate în procesul -
verbal de percheziţie corporală întocmit cu ocazia introducerii numitului A. în Centrul de Reţinere şi Arestare
Preventivă nr. 3 - Secţia 4 Poliţie (filele 39 - 40 dosar Curte) şi procesul verbal întocmit la 27 iunie 2017 de
Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigaţii Criminale (fila 248- 250 dosar Curte),
reţinând că faţă de modalitatea de comitere a faptelor, ar putea avea legătură cu infracţiunile pentru care se
acordă extrădarea.
În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, ratificat de România prin Legea nr.
111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.
S-a respins, ca nefondată, cererea de revocare, respectiv înlocuirea măsurii arestării provizorii formulată de
persoana extrădată A.
În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a
numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsură care este executorie,
potrivit art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 24 aprilie 2017 şi arestată
provizoriu în vederea extrădării de la data de 25 aprilie 2017 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus avansarea şi plata, din fondul special al Ministerului Justiţiei a onorariului cuvenit interpretului
desemnat din oficiu, doamna B. (3 ore, în regim normal).
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că, la data de 25 aprilie 2017, a fost înregistrată, sub nr.
x/2/2017 (nr. x/2017), sesizarea nr. 1128/II-5/2017 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Bucureşti, privind arestarea provizorie în vederea extrădării către SUA a persoanei urmărite
A., cetăţean malaezian.

pagina 1/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

S-a reţinut că persoana urmărită a fost prezentată în faţa procurorului la data de 24 aprilie 2017, procurorul
dispunând măsura reţinerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 24 aprilie 2017, ora
13:45 până la data de 25 aprilie 2017, ora 13:45, persoanei urmărite fiindu-i aduse la cunoştinţă existenţa
mandatului de arestare şi infracţiunile care au determinat emiterea acestuia de către autorităţile SUA.
De asemenea, s-a arătat că prin încheierea dată în cauză la 25 aprilie 2017, rectificată prin încheierea de
îndreptare a erorii materiale date la 26 aprilie 2017, definitivă prin respingerea contestaţiei, la data de 03 mai
2017, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu privire la măsura arestării provizorii solicitate s-
au dispus următoarele:
În temeiul art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare
dintre România şi SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 s-a dispus arestarea provizorie, în
vederea extrădării, a persoanei urmărite A., pentru o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 25 aprilie
2017 până la data de 24 mai 2017, inclusiv.
În temeiul art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, ratificat de România prin Legea
nr. 111/2008, s-a dispus ca statul solicitant (SUA) să fie informat fără întârziere cu privire la măsurile dispuse
prin prezenta, prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională şi Ministerul Justiţiei - Direcţia
Cooperare Internaţională din România.
Prin încheierea din 18 mai 2017, definitivă prin Decizia penală nr. 541 din 24 mai 2017 pronunţată de Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2017/a2 şi prin încheierea din 13 iunie 2017,
definitivă prin Decizia penală nr. 644 din 21 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia
penală, în Dosarul nr. x/2/2017/a3 a fost menţinută starea de arest provizoriu faţă de persoana urmărită A.
Totodată, s-a mai reţinut că persoana urmărită a fost prezentă şi asistată de apărător ales şi interpret de
limba engleză.
De asemenea, s-a reţinut că Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară -
Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală, prin adresa din 14 iunie 2017 a comunicat, în
copie, cererea de extrădare înaintată de autorităţile americane însoţită de referatul întocmit de această
instituţie asupra regularităţii internaţionale; aceleaşi înscrisuri au fost înaintate - şi în original - prin Ordonanţa
nr. 1128/II/5/2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 19 iunie 2017 (înregistrată de
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la 20 iunie 2017).
S-a reţinut că la termenul din 21 iunie 2017, Curtea a procedat la audierea persoanei extrădabile, declaraţia
acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, luând act şi de împrejurarea că persoana extrădabilă a
înţeles să se opună extrădării.
Prin încheierea din 22 iunie 2017, definitivă prin necontestare, a fost menţinută arestarea provizorie în
vederea extrădării cu privire la persoana extrădabilă.
La termenul din 29 iunie 2017 persoana extrădabilă, prin apărător ales, a prezentat, în scris, opoziţia la
extrădare, arătându-se că după o descriere a prezumatei modalităţi de săvârşire a faptelor şi comunicarea
datelor de identificare ale lui A., autorităţile statului american au înaintat, ca unică probă în sprijinul acuzaţiei,
o copie a declaraţiei sub jurământ a agentului special C. de la Direcţia Externă Antidrog, fără a da detalii cu
privire la restul probatoriului.
S-a mai arătat de către apărare că, deşi se face vorbire în descrierea activităţii de investigaţie de captări pe
suport magnetic a unor convorbiri telefonice şi a unor imagini (statice sau dinamice), autorităţile statului
solicitant nu au remis, în sprijinul acuzării, copii ale acestor suporturi magnetice şi nici transcrieri ale
interceptărilor convorbirilor.
De altfel, s-a apreciat, în opinia apărării, că Tratatul de extrădare semnat între Statul Român şi SUA la 10
septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, în art. 8 alin. (2) lit. f), presupune ca cererea de extrădare
să fie însoţită de documente, declaraţii şi alte categorii de informaţii prevăzute la alin. (3) lit. c) - orice
informaţii de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana a săvârşit infracţiunea pentru care se
cere extrădarea.
Apărarea a considerat că atât în legislaţia penală din SUA, cât şi în Statul Român o singură probă este
insuficientă pentru a confirma o prezumţie rezonabilă a existenţei vreunei vinovăţii, ca o consecinţă a unui
motiv rezonabil să se creadă că acea persoană a săvârşit infracţiunea şi, astfel, să conducă la rezultatul
admiterii cererii de extrădare.
De altfel, apărarea a mai arătat că art. 9 din Tratatul de extrădare semnat între Statul Român şi SUA la 10
septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008 învederează că statul solicitat poate să ceară statului
solicitant să furnizeze informaţii suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă apreciază că informaţiile
prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt suficiente pentru a îndeplini cerinţele prevăzute de prezentul
tratat, astfel de informaţii suplimentare putând fi solicitate şi transmise direct între Ministerul Justiţiei din

pagina 2/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

România şi Departamentul de Justiţie SUA, prevederi ce se regăsesc şi în Legea nr. 302/2004 republicată în
2011 în secţiunea 2, cu referire la art. 36 alin. (2) lit. b), precum şi în art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege.
S-a apreciat că întreg probatoriul face vorbire despre A. şi D. fără a se preciza numele complet al acestuia,
respectiv A. care este un nume compus, conform tradiţiei malaeziene din: numele său - A. şi numele tatălui său
- E., cuvântul Bin traducându-se prin "fiul lui". În acest context, s-a precizat că orice cetăţean malaezian se
prezintă în relaţiile neoficiale cu numele propriu, respectiv A., niciodată utilizând D.
S-a mai considerat că un alt temei de opoziţie la extrădare îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) şi
c) din Legea nr. 302/2004 republicată în 2011, respectiv că există motive serioase să se creadă că extrădarea
este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie (.) şi situaţia
persoanei riscă să se agraveze din unul din motivele enunţate în alineatul anterior.
În acest sens, s-a arătat că persoana solicitată, A. fiind de religie musulmană şi cetăţenie malaeziană, în
climatul socio-politic actual există o reticenţă accentuată a SUA, prin prisma luptei împotriva terorismului,
faţă de musulmani.
Deopotrivă, s-a apreciat că în lipsa unor argumente juridice solide, faţă de o prezumată vinovăţie a acestuia,
din documentele remise de SUA, se poate crea prezumţia rezonabilă că tratamentul juridic faţă de un practicant
musulman ar putea fi diferit, în sens defavorabil a acestuia, iar în aceste condiţii este justificată o temere
rezonabilă că drepturile sale, precum şi acurateţea juridică ar putea fi afectate în sens negativ.
În ceea ce priveşte cetăţenia acestuia, de asemenea, s-a subliniat că este notorie lipsa cooperării şi/sau
colaborării în materie de drept penal a SUA cu Statul Malaysian, motiv pentru care se prezumă rezonabil că
acestuia îi vor fi afectate drepturile şi libertăţile.
În acest context, s-a apreciat că se naşte şi întrebarea retorică: de ce A. nu a fost reţinut de statul francez
atunci când s-a întâlnit, la Paris, cu agentul special american şi a fost nevoie ca agentul să îi dea întâlnire în
România, la Bucureşti, pentru a se proceda la reţinerea şi arestarea lui, în contextul în care între Franţa şi SUA
există tratat de cooperare penală.
Curtea a respins solicitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 302/2004, constatând că în
susţinerea solicitării de efectuare a unei solicitări pentru obţinerea de relaţii suplimentare s-a invocat în esenţă
prezumţia de nevinovăţie, aspect care excede competenţa Curţii conform art. 52 alin. (2) din Legea nr.
302/2004.
De asemenea, deliberând asupra probelor propuse, Curtea a respins probatoriul solicitat în susţinerea
obiecţiunilor privind identitatea, constatând că în realitate nu se contestă identitatea persoanei vizate de
probatoriu, ci vinovăţia, aspect care nu poate fi pus în discuţie faţă de limitele art. 52 alin. (2) din Legea nr.
302/2004.
Totodată, s-a arătat că s-a respins solicitarea probatorie vizând înregistrarea camerelor de supraveghere
amplasate în Aeroportul Otopeni ca nefiind utilă soluţionării cauzei, faţă de exigenţele dispoziţiilor art. 49
alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 modificată.
Mai mult, s-a respins solicitarea de efectuare a unei percheziţii în mediul informatic şi proba cu înscrisuri
(rapoarte), constatându-se că acest aspecte vizează obiecţiunile privind vinovăţia, aspect ce nu poate fi
cenzurat de statul solicitat.
S-a mai reţinut că proba cu înscrisuri (privind problemele de sănătate ale copilului, paşapoartele anterioare
şi aspectele privind bonitatea) a fost încuviinţată exclusiv sub aspectul măsurii preventive dispuse faţă de
persoana extrădabilă, fiind depus la dosar un set de înscrisuri, fiind avute în vedere exclusiv cele încuviinţate.
Analizând actele şi lucrările cauzei, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Curtea a constatat că sunt
întrunite condiţiile extrădării, a admis cererea de extrădare formulată de SUA şi a dispus extrădarea şi
predarea către autorităţile SUA, a numitului A.
Astfel, s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile A. a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul
Districtual al SUA ale Americii pentru Districtul de Sud al Statului New York pentru infracţiunea de
conspiraţie la spălarea de bani prevăzută în Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1956 (h) şi 3238 şi
infracţiunea de spălare de bani prevăzută în Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1956(a)(3)(B), 2 şi 3238.
În sprijinul cererii de extrădare au fost depuse declaraţiile date sub jurământ de către G. - procuror al SUA
în cadrul Biroului de Procuratură al SUA pentru Districtul de Sud al Statului New York şi jurist pentru
guvernul SUA - declaraţie cuprinzând procedura cu Marele Juriu, expunerea acuzaţiilor şi a legilor pertinente
ale SUA, rezumatul faptelor şi descrierea acuzatului, precum şi declaraţia dată de C. - Agent Special în cadrul
Administraţiei Antidrog în Newark, New Jersey - declaraţie cuprinzând descrierea cazului, expunerea
dovezilor şi relaţii privind identificarea persoanei extrădabile.
Prin urmare, contrar susţinerilor formulate de apărare în cuprinsul opoziţiei la cererea de extrădare, s-a
arătat că probatoriul prezentat de statul solicitant nu se rezumă la o singură declaraţie.

pagina 3/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008 "Pe lângă cerinţele prevăzute la alin. (2),
cererea de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârşirea unei infracţiuni va fi însoţită de: (…) c) orice
informaţii de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunea pentru
care se cere extrădarea."
Analizând aceste dispoziţii legale, Curtea a subliniat faptul că acestea nu fac referire la probe, ci la
informaţii.
Formularea textului este rezultatul diferenţelor procedurale, inclusiv sub aspect probatoriu, între sistemele
de drept ale celor două state implicate în procedura de extrădare ce intră sub incidenţa Legii nr. 111/2008.
Prin urmare, s-a arătat că nu există căderea din partea Curţii de a examina informaţiile ce susţin o cerere de
extrădare din prisma dispoziţiilor procesual penale ce reglementează probele şi mijloacele de probă în
procesul penal român.
În acest sens fiind, de altfel, şi dispoziţiile de principiu ale art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată,
conform cărora aplicabilitatea procedurii penale române în domeniul cooperării judiciare internaţionale în
materie penală are o natură subsidiară.
În cauză, s-au comunicat informaţii constând în declaraţiile anterior menţionate (declaraţii ce nu se rezumă
la aspectele reglementate de art. 8 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 111/2008, ci şi la cele reglementate de art.
8 alin. (3) lit. c) din acelaşi act normativ), cele două declaraţii fiind apreciate de Curte ca suficiente pentru a
oferi motive rezonabile să se creadă că persoana extrădabilă A. a comis infracţiunile pentru care se cere
extrădarea.
De altfel, Curtea a notat că acest aspect nu poate constitui prin sine un motiv de opoziţie la extrădare prin
raportare la exigenţele art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, conform cărora "Opoziţia nu poate
fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile
pentru extrădare."
S-a arătat că insuficienţa - alegată de apărare - sau suficienţa materialului probator nu poate fi analizată de
Curte prin raportare la exigenţele art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, conform cărora "Curtea
de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea
străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării."
Obiecţiunile persoanei extrădabile vizând identitatea au vizat, în esenţă, lipsa unei identităţi între persoana
la care se referă informaţiile comunicate de autorităţile americane (materialul probator). Însă, aceste
obiecţiuni nu pot fi primite întrucât, nu se circumscriu exigenţelor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004
modificată, persoana extrădabilă susţinând faptul că nu este persoana vinovată de comiterea faptelor, dar
nesusţinând că nu este persoana urmărită.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că cele două declaraţii date în susţinerea cererii de extrădare, anterior
expuse, fac referire la date certe de identificare a persoanei extrădabile (data naşterii, locul naşterii, numărul
paşaportului, data emiterii şi autoritatea emitentă a acestuia), date ce sunt confirmate prin copia paşaportului
persoanei solicitate, copie aflată la fila 6 din Dosarul nr. X/II/5/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Bucureşti.
Curtea a mai reţinut că statul solicitant a comunicat şi o fotografie oficială - conform celor două declaraţii,
anterior menţionate - a persoanei extrădabile, persoana extrădabilă necontestând acest aspect.
Referitor la susţinerile privind numele persoanei extrădabile, Curtea a apreciat că nu pot fi primite, întrucât
cele două declaraţii date în sprijinul cererii de extrădare, cât şi actul de acuzare menţionează şi numele
complet al persoanei extrădabile.
De altfel, s-a mai reţinut că poziţia iniţială a persoanei extrădabile a fost în sensul unei recunoaşteri
integrale a comiterii faptei şi vinovăţiei pentru faptele cu privire la care este cercetat de autorităţile
americane, declaraţii ce pun în discuţie realitatea susţinerilor ulterioare formulate de persoana extrădabilă.
În ceea ce priveşte opoziţia la extrădare, au fost invocate de apărare şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. b) şi
c) din Legea nr. 302/2004 republicată în 2011, respectiv faptul că ar exista motive serioase să se creadă că
extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie şi
persoana riscă să se agraveze din unul din motivele enunţate în alineatul anterior.
S-a considerat de către Curte că aceste apărări nu pot fi primite, întrucât, un asemenea temei de opoziţie la
extrădare este condiţionat de existenţa unor motive serioase, motive ce nu se regăsesc în cauză.
În acest sens, s-a reţinut faptul că persoana extrădabilă este cercetată pentru infracţiuni de spălare de bani şi
conspiraţie la spălare de bani, în sprijinul cererii de extrădare fiind prezentate informaţii de natură a confirma
obiectivitatea cercetărilor privindu-l pe numitul A.
La termenul din 29 iunie 2017, apărarea a invocat, ca motiv de opoziţie la extrădare, art. 22 alin. (2) teza I
din Legea nr. 302/2004 modificată, invocând starea de sănătate a copilului persoanei extrădabile.

pagina 4/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Curtea a apreciat că aceste susţineri - aspecte ce constituie, de altfel, motiv opţional de refuz al extrădării -
nu pot fi primite întrucât nu vizează exclusiv persoana extrădabilă, fiind invocate problemele medicale ale
fiului persoanei extrădabile, nefiind îndeplinite exigenţele dispoziţiilor legale invocate.
De asemenea, susţinerile apărării privind împrejurarea că persoana extrădabilă nu ar fi fost reţinut de
autorităţile franceze, nu au fost primite, întrucât au vizat aspecte de natură procedurală, ce exced competenţa
Curţii.
Curtea a reţinut că nu pot fi examinate susţinerile apărării privind împrejurarea că persoana extrădabilă ar fi
desfăşurat, la rândul său, activităţi investigative şi că în acest context ar fi realizat tranzacţiile întrucât vizează
fondul cauzei, temeinicia acuzaţiei, prin raportare la exigenţele art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004
modificată.
În raport cu acestea, Curtea a reţinut că numitul A., cetăţean malaesian, a fost trimis în judecată pentru
săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an,
făcând parte din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 18 şi 26 din Legea nr. 302/2004
modificată, nefiind exceptat de la extrădare, potrivit art. 19 din aceeaşi Lege.
De asemenea, s-a reţinut că identitatea persoanei extrădabile nu a fost contestată sub aspectul identităţii sale
cu persoana urmărită (criticile formulate chiar şi sub acest aspect fiind nefondate, astfel cum s-a expus
anterior) şi nu este incident vreunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării prevăzute la
art. 21 sau art. 22 din Legea nr. 302/2004 modificată şi nici regulile referitoare la prescripţie sau amnistie,
prevăzute la art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 302/2004 modificată.
S-a considerat a fi îndeplinită în cauza şi condiţia referitoare la dubla incriminare, infracţiunile de care este
acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor
prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, modificată
(spălarea de bani).
De asemenea, s-a apreciat de către Curte că în cauză sunt îndeplinite exigenţele art. 2 şi urm. din Legea nr.
111/2008.
Totodată, Curtea a reţinut a fi îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 111/2008,
conform căruia "Dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi
acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia statului solicitat
permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare.
Dacă legislaţia statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara
teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la
latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite", având
în vedere situaţia de fapt descrisă şi prevederile art. 8 alin. (4) C. pen. român şi art. 41 alin. (2) din C. proc.
pen. român, ce reglementează principiul ubicuităţii.
De asemenea, Curtea a constatat că în cauză au fost respectate exigenţele formale reglementate de
dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 111/2008.
S-a considerat că starea de arest a persoanei extrădate este o condiţie sine qua non a predării acesteia către
statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana
extrădabilă în cursul procedurii) şi odată dispusă extrădarea, Curtea nu a mai putut avea în vedere posibilitatea
luării unei măsuri mai blânde decât arestul provizoriu faţă de persoana extrădată.
De altfel, faţă de natura infracţiunilor pentru care este cercetată persoana extrădabilă A., durata maximă a
pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracţiuni, prejudiciul cauzat, precum şi numărul de infracţiuni,
respectiv numărul de acte materiale reţinute în sarcina acestuia, s-a apreciat că măsura arestării provizorii se
impune în continuare şi pentru buna desfăşurare a procedurii extrădării, potrivit dispoziţiilor aplicabile în
materie, reglementate de Legea nr. 302/2004 şi de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de
extrădare dintre România şi SUA.
Sub acest aspect, s-a arătat că infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă prezintă un grad
deosebit de ridicat de pericol social, reprezentând totodată o formă a criminalităţii organizate la nivel mondial
ce reclamă necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate
pentru fapte de natura celor în discuţie.
Astfel fiind, s-a conchis în sensul că cererea de revocare a măsurii, respectiv cererea de înlocuire a măsurii
arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu nu pot fi admise.
Contestaţie
Împotriva acestei soluţii, la data de 30 iunie 2017, a formulat contestaţie persoana extrădabilă A., prin
apărător ales F.

pagina 5/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 iulie 2017, când s-a stabilit
termen pentru soluţionare la data de 13 iulie 2017.
În argumentarea contestaţiei, persoana extrădabilă A., prin apărător ales F., a reiterat solicitarea susţinută şi
în faţa instanţei de fond de respingere a cererii de extrădare şi punerea în libertate a persoanei solicitate. S-a
precizat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât instanţa fondului a încuviinţat
cererea de extrădare reţinând recunoaşterea comiterii faptelor şi a vinovăţiei dată de persoana extrădabilă în
faţa procurorului şi că starea de sănătate a fiului său nu poate fi primită ca argument al opoziţiei la extrădare
deoarece nu vizează nemijlocit persoana solicitată.
De asemenea, au fost invocate aspecte ce vizează lipsa probatoriului care să conducă la stabilirea vinovăţiei
persoanei extrădabile, opoziţia la extrădare, precum şi neîndeplinirea condiţiilor obligatorii prevăzute de lege
pentru admiterea unei astfel de solicitări.
Cu prilejul susţinerii contestaţiei oral, suplimentar celor susţinute în scris s-a invocat că împotriva hotărârii
instanţei de fond, calea de atac ce poate fi exercitată este apelul şi nu contestaţia.
Motivarea instanţei
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi
temeinicie, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia
formulată de persoana extrădabilă A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor de legalitate şi temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt
aplicabile dispoziţiile art. 52 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, care prevăd
că hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu contestaţie de procurorul general competent şi de persoana
extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv
pentru care apreciază nefondată critica apărării în sensul că împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă se
poate formula recurs, cale de atac în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 300/2013.
Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului
de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007. Pe de altă parte,
potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De
asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la
care România este parte în situaţiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare
judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în
domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, cu ultimele modificări, precum şi a Legii nr. 111/2008 pentru
ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, Înalta
Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A.
către autorităţile americane.
În ce priveşte normele juridice aplicabile prezentei cereri, acestea sunt reprezentate de Tratatul de extrădare
dintre România şi Statele Unite (norma specială) şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată (norma
generală).
Se constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 10 din Tratatul de
extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr.
111/2008, respectiv: s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data şi
locul săvârşirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispoziţiile legale aplicabile; cererea de extrădare
este însoţită de documentele prevăzute la art. 8 din Tratat privind procedura de extrădare şi documentele
necesare, documente care au fost traduse în limba română.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că
persoana extrădabilă A. este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis
la data de 06 ianuarie 2017 de către Tribunalul Districtual al SUA din Districtul de Sud al statului New York
pentru infracţiunea de conspiraţie la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA,
Secţiunile 1956 (h) şi 3238 care prevede o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare şi infracţiunea de spălare
de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1956(a)(3)(B) şi 3238, care
prevede o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare constând în aceea că, începând cel puţin din luna
septembrie 2016 şi până în luna decembrie 2016 inclusiv, Jamal A., E. sau "D.", împreună cu alţii, cunoscuţi şi

pagina 6/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

necunoscuţi, au comis infracţiuni care au început în afara teritoriului de competenţă al oricărui Stat sau district
din Statele Unite, cu bună-ştiinţă s-au combinat, au conspirat, s-au unit şi s-au înţeles cu alţii să spele bani, cu
încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunea 1956 (a)(3)(B).
Deopotrivă, ca parte şi ca obiectiv al conspiraţiei, A., E. sau D., împreună cu alţii, cunoscuţi şi necunoscuţi
au comis o faptă care implică şi afectează comerţul interstatal şi internaţional şi, în cunoştinţă de cauză au
efectuat şi au încercat să efectueze o tranzacţie financiară care a implicat bunuri despre care se bănuieşte că ar
fi fost produsele unei activităţi ilegale, respectiv, trafic ilegal cu droguri, cu intenţia de a ascunde şi de a
masca natura, locul, sursa, proprietatea şi controlul asupra bunurilor, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18
din Codul SUA, Secţiunea 1956 (a)(3)(B).

Pe de altă parte, s-a reţinut referitor la infracţiunea de spălare de bani prevăzută în Titlul 18 din Codul SUA,
Secţiunile 1956 (a)(3)(B), 2 şi 3238 că, în jurul lunii decembrie 2016, A., E." sau "D.", a comis infracţiuni
care au început în afara teritoriului de competenţă al oricărui stat sau district din Statele Unite, cu bună-ştiinţă
şi cu intenţia de a ascunde şi masca natura, locul, sursa, proprietatea şi controlul asupra bunurilor bănuite a fi
fost produsele unei activităţi ilegale, respectiv trafic ilegal cu narcotice, a efectuat şi a încercat să efectueze o
tranzacţie financiară care a implicat produsele unei activităţi ilegale, respectiv, A. a aranjat să primească
fonduri în Australia, fonduri care au fost prezentate ca fiind produsele traficului cu narcotice şi a transportat o
parte din aceste fonduri în Statele Unite, într-un mod conceput să ascundă şi să mascheze sursa şi proprietarii
fondurilor.
Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în
legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării de bani, fiind îndeplinită astfel şi
condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite şi condiţiile relative la pedeapsa prevăzută de lege atât de legea
statului solicitant, cât şi de legea statului solicitat.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală "pot fi
extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său
care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni (…)", nefiind aplicabile
dispoziţiile art. 19 din aceeaşi lege, potrivit cărora nu pot fi extrădaţi din România:
a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20;
b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile
în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi
pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele
stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori
sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite
prin convenţie internaţională.

Din analiza dispoziţiilor legale enunţate anterior care reglementează executarea unui mandat de arestare,
rezultă că rolul instanţei române, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale
mandatului - aspectele legate de existenţa faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deţinerii
provizorii exced analizei impuse de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi a Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea
Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea,
ridicate de persoana extrădabilă şi a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.
Criticile privind netemeinicia cererii justificate prin lipsa probelor de vinovăţie care să o susţină nu sunt
fondate, Înalta Curte subliniind că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii
condiţiilor de formă şi fond pentru luarea măsurii în condiţiile Legii nr. 302/2004, prezenta instanţă neavând
competenţa de a analiza probele privind vinovăţia persoanei solicitate.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
"Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care
autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării".
Se observă că cererea de extrădare este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului
solicitant şi este însoţită, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de copiile

pagina 7/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

autentice ale mandatului de arestare din 06 ianuarie 2017, rechizitorului din aceeaşi dată, legislaţia relevantă,
declaraţia dată sub jurământ de agentul special C. de la Administraţia Anti-Drog, fotografia lui A.,
semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile şi orice alte informaţii de natură să determine
identitatea şi naţionalitatea acesteia, precum şi o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, precum şi
dispoziţiile legale aplicabile între România şi SUA privind extrădarea persoanelor (filele 46-80, 117-150
Dosar nr. x/II/5/2017 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti).
Înalta Curte mai notează că, deşi persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare şi
predarea sa către autorităţile americane, opoziţia sa la extrădare nu s-a întemeiat pe vreunul din cazurile
exprese prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite. Motivele au vizat exclusiv situaţia
familială a persoanei extrădabile, mai precis starea de sănătate a fiului său, lipsa vinovăţiei ori tratamentele
aplicate acestuia la momentul reţinerii, împrejurări care nu justifică, în lumina dispoziţiilor legale aplicabile în
materie, respingerea cererii de extrădare.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21
din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi nici motivele
opţionale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeaşi lege.
Totodată, se constată că extrădarea persoanei solicitate s-a efectuat cu respectarea regulii specialităţii prev.
de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA ratificat prin Legea nr. 111/2008, persoana
extrădabilă nerenunţând la această regulă potrivit susţinerilor acesteia în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10
septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111/2008 infracţiune dă loc la extrădare: a) indiferent dacă legea
statelor solicitante şi solicitate încadrează sau nu acţiunile ori omisiunile care constituie infracţiunea în
aceeaşi categorie de infracţiuni sau descriu infracţiunea prin aceeaşi terminologie.

În atare condiţii, existând o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile
judiciare din SUA, împotriva numitului A., se impunea ca instanţa de fond să se conformeze dispoziţiilor art.
52 alin. (3), alin. (6) rap. la art. 17 şi urm. din Legea nr. 302/20014 şi art. 1 şi art. 16 din Tratatul de extrădare
dintre România şi SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 302/2004, rezultă că durata totală a arestării unei
persoane în vederea extrădării nu trebuie să depăşească 180 de zile. Faţă de persoana extrădabilă A. s-a
dispus reţinerea la data de 24 aprilie 2017 şi arestarea provizorie în vederea extrădării prin încheierea din 25
aprilie 2017, pe o perioadă de 30 de zile, fiind menţinută prin încheierile din 18 mai 2017 şi din 13 iunie
2017, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, autorităţile judiciare implicate vor fixa o dată
pentru predare (fără ca legea să prevadă un termen limită la care se fixează această dată în raport de data
rămânerii definitive), iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră în termen maxim de 30 de zile,
de la data convenită pentru predare fără a fi preluată.

Înalta Curte constată că este îndeplinită şi condiţia referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente
dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a
căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de
cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni. De
asemenea, sunt îndeplinite şi prevederile art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA,
ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea
ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă.
Din relaţiile comunicate de autorităţile solicitante, rezultă că infracţiunile pentru care se solicită extrădarea
sunt sancţionate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiţia fiind îndeplinită şi raportat la
legislaţia română.

De asemenea, se constată că nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în

SUA de o instanţă de judecată care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a
drepturilor la apărare.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că opoziţia la extrădare a persoanei solicitate este
fundamentată, în esenţă, pe transmiterea de către autorităţile americane a unor informaţii succinte despre
existenţa unei legitime bănuieli că persoana solicitată se face vinovată de acuzaţiile ce i se aduc, având la bază
doar depoziţia dată sub jurământ de un ofiţer american de investigaţii, nesusţinând însă că nu este persoana la

pagina 8/9 Data print: 9/18/2019

 DECIZIA Nr. 708 din 13 iulie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

care se referă informaţiile comunicate de autorităţile americane. Deopotrivă, Înalta Curte constată că instanţa
de fond a lămurit şi aspectul identităţii persoanei extrădabile.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de apărare care vizează temeinicia acuzaţiei aduse persoanei
extrădabile, respectiv fondul cauzei, Înalta Curte constată că nu pot fi examinate prin prisma dispoziţiile art. 52
alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Faţă de cele mai sus evocate, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile
prevăzute de dispoziţiile art. 18, art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, precum şi cele prevăzute de art. 36 - 46 din acelaşi act normativ, ce
reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.
În altă ordine de idei, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în mod corect curtea de apel
constatând că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei
extrădabile A. în vederea extrădării, până la predarea acesteia autorităţilor judiciare americane, conform art.
57 din Legea nr. 302/2004, executorie conform art. 52 alin. (9) din aceeaşi lege.
Raţiunea mandatului de arestare provizorie constă în necesitatea de a se asigura că persoanele nu se pot
sustrage justiţiei pe întreg teritoriul ţării, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în
faţa justiţiei statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 parag. 1 lit. f) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului
privind dreptul persoanei la libertate şi la siguranţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit
textului de lege menţionat, se prevăd în mod expres şi limitativ cazurile şi condiţiile în care este permisă
limitarea libertăţii persoanei, exceptând situaţia când împotriva persoanei se află în curs o procedură de
extrădare, astfel că nu se mai impune examinarea de către statele naţionale a acelor motive temeinice ori
verosimile care să justifice lipsirea de libertate a unei persoane.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 4251
alin. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana
extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 136/F din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel
Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Soluţia instanţei
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale
nr. 136/F din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă,
în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
_____________

pagina 9/9 Data print: 9/18/2019