LIPIDELE SANGUINE

CONSIDERATII GENERALE

Lipidele vehiculate de plasma snguina sufera oscilatii ample cantitative in raport cu diferiti
factori nutritionali, metabolici sau hormonali, prin modificarea influxului sau efluxului lor
plasmatic. Exista o corelatie stransa intre modificarea tabloului lipidic sanguin si incidenta bolilor
cardiovasculare. Nivelele ridicate de colesterol si trigliceride sunt considerate factori de risc in
ateroscleroza.
Lipidele plasmatice cantitativ mai importante sunt:

- trigliceridele;
- fosfolipidele;
- colesterolul liber si colesterolul esterificat.

Lipidele greu solubile in apa, in mediu apos plasmatic, sunt asociate intre ele si impreuna cu
proteinele formeaza complexe lipoproteice:

- kilomicroni;
- beta – lipoproteine (lipoproteine cu densitate joasa sau LDL);
- alfa – lipoproteine ( lipoproteine cu densitate inalta sau HDL);
- acizii grasi liberi (neesterificati) sunt asociati cu serum albumina care este de fapt vectorul
lor de transport.

Analiza lipidelor plasmatice se realizeaza prin doua moduri:

1. dozarea lipidelor totale si a uneia dintre fractiunile distincte chimic: trigliceride,

fosfolipide, colesterol si acizi grasi liberi;
2. separarea fractiunilor lipoproteice prin electroforeza si apoi stabilirea proportiilor in care
se afla diferite fractiuni lipidice (obtinerea lipidogramei).

Primul mod de analiza al lipidelor surprinde doar modificari globale ale diversilor componenti,
pe cand lipidograma da indicatii cu privire la distributia acestor componenti lipidici in
complexele lipoproteice.
Criteriile de clasificare ale lipidelor plasmatice se bazeaza pe diferentele in ceea ce priveste
marimea moleculelor / masa moleculelor si incarcarea lor electrica. Aceste criterii servesc si
pentru alegerea metodelor de separare ale lipidelor: prin ultracentrifugare de flotatie sau prin
electroforeza.
Separarea proteinelor din fractiunile lipoproteice prin ultracentrifugare de flotatie se bazeaza pe
diferenta de densitate intre lipidele si proteinele plasmatice. Acest procedeu se efectueaza intr-un
mediu cu o densitate mai mare decat a fractiunilor lipoproteice, bogate in trigliceride si esteri ai
colesterolului, dar mai sarace in proteine care datorita densitatii mai joase se ridica la suprafata
prin procesul de flotatie.
Separarea electroforetica a lipoproteinelor, se bazeaza, pe diferentele de incarcare electrica si
de greutate moleculara ale acestora; se realizeaza in agaroza sau in gel de poliacrilamida. Desi
metoda electroforetica in agaroza este mai accesibila, totusi, clasificarea lipoproteinelor s-a
realizat pe baza densitatii lor. Din acest punct de vedere exista cinci grupe de lipoproteine:

1. kilomicronii: sunt alcatuiti mai ales din trigliceride(TG) de origine exogena; nu migreaza
in camp electric datorita slabei incarcari electrice;
2. VLDL: sunt lipoproteine cu densitate foarte joasa sau pre- beta- lipoproteine; au un
continut important de trigliceride de provenienta endogena sintetizate la nivelul ficatului
si au rolul de a transporta colesterolul de la ficat la vasele de sange si tesuturi; la
electroforeza in gel de poliacrilamida, care realizeaza o cernere moleculara, VLDL
migreaza dupa LDL;
3. lipoproteinele cu densitate intermediara sau IDL ( intre LDL si VLDL) care rezulta
din catabolismul VLDL; la subiectii normali concentratia acestor lipoproteine este foarte
scazuta;
4. lipoproteinele cu densitate joasa sau beta – lipoproteinele sunt bogate in esteri ai
colesterolului; acestea sunt divizate in doua fractiuni: LDL1 si LDL2; LDL transporta
aproximativ 70% din colesterolul circulant, constituind un factor de risc aterogen
(provoaca aterosleroza);
5. lipoproteinele cu densitate mare sau HDL sau alfa – lipoproteinele sunt implicate in
metabolismul VLDL, kilomicronilor si al colesterolului. Sunt subdivizate in HDL2 si
HDL3 si cantitati foarte reduse de HDL1; aceste lipoproteine transporta colesterolul care
reprezinta 17% din colesterolul total plasmatic, de la vasele de sange si tesuturi spre ficat
si sunt considerate factori de antirisc aterogen (factori protectori)

Lipidele plasmatice sufera variatii diurne foarte pronuntate si din acest motiv momentul recoltarii
sangelui pentru analiza este foarte important. Se considera ca rezultatele cele mai veridice privind
lipidele plasmatice se obtin din sangele venos recoltat la 12 – 14 ore de la ultima masa. La un
subiect normal epurarea sangelui de kilomicroni este cvasi-completa dupa acest interval de timp
iar trigliceridele prezente in sange, in acest moment, sunt numai de origine endogena, provin prin
sinteza hepatica si sunt transportate sub forma de pre-beta-lipoproteine.

DOZAREA LIPIDELOR PLASMATICE

Dozarea lipidelor totale serice prin metoda Kunkel

Principiul metodei

Determinarea concentratiei lipidelor totale din ser se utilizeaza ca test de triere (screening) pentru
depistarea dislipidemiilor. Valori mai mari de 800 mg/dL sau mai mari de 70 unitati
conventionale Kunkel indica existenta unei stari patologice. In aceste cazuri se impune o analiza
a diverselor fractiuni lipidice pentru a stabili cauza acestor dereglari. Metoda se bazeaza pe
precipitarea lipoproteinelor cu densitate joasa si foarte joasa (VLDL) in prezenta fenolului.
Turbiditatea (opalescenta) obtinuta este direct proportionala cu concentratia lipoproteinelor serice
din proba biologica.

2
Reactivi

1. solutie apoasa de fenol si clorura de sodiu: 10 g fenol + 120 g clorura de sodiu se dizolva
in apa bidistilata calda intr-un balon cotat de 1000 mL; se pastreaza la frigider si se
reinnoieste dupa 20 de zile;
2. solutie apoasa de clorura de sodiu 0,9% (ser fiziologic);
3. proba biologica.

Modul de lucru

Se pregatesc doua eprubete: pentru proba de analizat (P) si pentru proba martor (M). Procedura
de dozare se realizeaza conform metodei descrise in tabel:

Reactivi Unitate de Proba (P) Martor

masura (M)
Proba biologica - ser mL 0,1 0,1
Solutie de fenol si clorura de mL 3,0 -
sodiu
Solutie ser fiziologic mL - 3,0

Se omogenizeaza continutul eprubetelor si se lasa la temperatura camerei timp de 30 de minute.

Se citeste la spectrofotometru absorbanta probei Absp sau transmisia (T) fata de martor la λ = 700
nm.

Calcul

Exprimarea rezultatelor se face prin unitati conventionale Kunkel care se obtin prin inmultirea
valorii absorbantei cu 100:

Unitati kunkel (UcK) = AbsP x 100

Valorile normale trebuie sa fie mai mici decat 70 UcK

Rezultatul se poate exprima si in mg lipide totale / 100 mL ser. In acest caz se masoara transmisia
probei fata de martor. Formula matematica de calcul este:

mg lipide totale / 100 mL ser = (100 – T) x 19 + 370

La aceasta formula s-a ajuns prin compararea datelor turbidimetrice obtinute pentru diverse seruri
cu rezultatele determinarilor gravimetrice ale lipidelor toatale efectuate pentru aceleasi seruri.

3
Metoda turbidimetrica poate fi utilizata doar pentru o orientare rapida. Valorile normale se
incadreaza in intervalul (400 – 800) mg lipide totale / 100 mL ser.

Variatii patologice

- hiperlipemia este prezenta in toate hiperlipemiile secundare si primare;

- hipolipemia este un simptom al necrozei hepatice avansate, al hipertiroidismului, al starilor
de malabsorbtie la nivel intestinal.