ARTICOLUL 5 – DIN GHID

1. Domeniu de aplicare: lipsirea de libertate.

 Criterii – tipul, durata, efectele și modalitățile de executare a măsurii in cauză
 Aspect obiectiv – incarcerare unei persoane, o perioada deloc neglijabila = capacitate de a parasi
locul, intensitate supraveghere si control, grad de izolvare, posibilitatea de a avea contacte
sociale.
 Aspect subiectiv – lipsa consimțămîntului la incarcerare
 Alte privări: plasarea în institutii psihiatrice, masuri de izolare in zonele de tranzit in aeroport,
interogatorii la sectia de politie, opriri si perchezitionari la poliție.
 Statul are si obl pozitive – sa protejeze persoanele asupra atingerilor ilegale aduse acestor
drepturi

2. Legalitatea detenției – potrivit cailor legale – norme de fond și de procedura.

 Dreptul intern trebuie să fie el insusi conform conventiei + principiilor sale (stat de dr, securitate
juridica, proportionalitate, protectie impotriva arbitrariului)
 Securitate juridica:
a. legea trebuie sa prevada clar conditiile lipsirii de libertate
b. legea insasi = previzibila in aplicarea sa
c. legea – precisă
 protecția impotriva arbitrariului = element de rea-credință/inselaciune din partea autoritatilor
 DECIZIA JUDECĂTORESCĂ – chiar daca a fost declarata, ulterior, nelegala.
i. Distincție – acte care tin de competența instantei și acte care constituie o depașire a
acesteia. Sa nu fie nelegale in mod grosolan și evident.
ii. MOTIVAREA DECIZIEI – legalitatea se apreciază și in funcție de lipsa motivarii sau
insuficienta motivare. Sa nu fie extrem de laconică (nu mentioneaza nicio dispoziti
legala). Motive concrete, durata trebuie determinată cu precizie.

5 LIT A – e detinut legal pe baza condamării pronuntate de un tribunal competent

1. Existența unei condamnari – nu numai o stabilire a vinovatiei, ci si impunerea
pedepsei
2. Instanța competentă
3. Detenția să se producă pe baza unei condamnari – legatura de cauzalitate intre
detenție si condamnare. Nu neaparat o condamnare defitivă. Se aplică și in cazul
internării intr-un spital de psihiatrie in urma condamnării (Radu).
5 LIT B – pentru nesupunerea la o hotarare a instantei sau pentru nerespectarea unei obligatii prevăzute
de lege
 Să fi fost informată despre astea
5 LIT C – a fost arestat/retinut in vederea aducerii in fata autoritatii judiciare competente, at cand exista
motive verosimile a se banui ca a săvârșit o infracțiune sau cand există motive temeinice ale necesitatii de
a-l impiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia
 Motive verosimile de a banui – fapte sau informatii capabile sa convinga un observator obiectiv ca
individul in cauză poate sa fi comis infractiunea. Depinde de toate aspectele cauzei.
 Infractiune – notiune autonoma
LIT D – dentenție minor
LIT E – din motive medicale sau sociale
LIT F- detenție străini

GARANȚII
- Comunicarea motivelor arestării:
Interpretare autonoma: conformă scopului si obiectului art. 5. Orice persoana arestata trebuie să cunoască
motivul și să poate pune in discutie motivele arestarii sale.
- Orice persoană are dreptul de a introduce recurs in vederea pronuntării unei decizii rapide cu privire la
legalitatea detentiei sale.
- Motivele trebuie comunicate in cel mai scurt timp
- Modalitati de comunicare: nu trebuie exprimate in scris sau intr-o anumita formă. Pot fi date sau devin
evidente in timpul interogatoriilor sau intrebarilor ulterioare arestarii.
 - Caracterul suficient al motivelor comunicate: in functie de particularitatile spetei. Nu e suficienta simpla
indicare a temeiului juridic.
- Intr-o limba pe care o intelege

- Dreptul de a fi adusa de indată inaintea unui magistrat – garanție impotriva oricarei privări arbitrare
sau nejustificate de libertate. Controlul trebuie sa ofere o protectie eficientă impotriva riscului de rele
tratamente și al abuzurilor agentilor de politie sau altor autoritati.
 Control judiciar rapid și automat – al detenției dispuse de politie. Trebuie sa fie rapid – sa
reduca la minim orice atingere nejustificată a dreptului la libertate. Nu se permite nicio derogare
de la această prevedere, nici macar pe motivul ca judecătorul a intervenit anterior. Orice termen
superior celui de 4 zile este in mod inerent prea mare. Controlul trebuie sa fie automat – fara o
cerere din partea persoanei detinute. Caracterul automat = persoana ar putea, din cauza relelor
tratamente, sa fie in imposibilitate de a sesiza o instanță.
 Magistrat competent – inclusiv magistrații parchetului
 Independeță – fata de executiv și față de părți.
 Formă – obligația magistratului de a audia personal individul adus in fața sa inainte de a lua
decizia care se impune.
 Fond – circumstantele care militează pentru sau imptoriva detenției și pronuntarea potrivit
criteriilor legale asupra motivelor care sa o justifice.
 Puterea de a dispune punerea în libertate
Dreptul unei persoane de a fi judecată intr-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii 5 (3) –
continuarea detenției nu se justifică intr-o anumita speta decat daca exista cerință reală de interes public care
prevalează asupra respectării dreptului la libertate.
- Existența in continuare a unor motive verosimile de a se banui ca persoana arestata a savârșit
infractiunea – conditie sine qua non pentru legalitatea menținerii in detenție, insă, după o anumita
perioada de timp, nu mai este suficientă.
- Mentinerea cvasi-automată – contrară art 5.
MOTIVE:
 Riscul sustragerii – nu poate fi apreciat doar pe baza gravitatii pedepsei pronuntate.
i. lumina elementelor care tin de persoană – personalitatea, decența, domiciliu, profesia,
resurse, legaturi familiale și alte legaturi cu tara in care este urmărit (Becciev)
ii. Lipsa domiciliului ≠ risc
iii. Riscul sustragerii se diminuează cu trecerea timpului
 Obstrucționarea justiției – nu in abstract, probe concrete.
 Recidivă – antecedentele si personalitatea persoanei trebuie sa faca plauzbil riscul și masura
adecvata
 Pastrarea ordinii publice – fapte care sa demonstreze că eliberarea unui detinut ar tulbura in mod
real ordinea publică. Ordinea publică sa fie efectiv amenintata. Continuarea detenției nu poate fi
folosita pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate.
 Măsuri alternative – sa nu fie alte masuri care sa asigure prezentarea la proces
Dreptul unei persoane ca un tribunal să se pronunțe in termen scurt asupra legalitatii detinerii sale5 (4) –
nu e exclus ca un sistem de reexaminare periodică in mod automat sa asigure respectarea cerintelor. Trebuie,
insa, sa intervina la interval rezonabile. Pg 30-31 GHID.
ARTICOLUL 5 – probleme și cauze aplicabile:
POSIBILITATEA DE A-TI ÎNTEMEIA ACTIUNE DIRECT PE CEDO – p 71 Sâncrăian
INCĂLCARE 5 (1)
 Consacră un drept fundamental – protejarea oricarei persoane impotriva atingerilor de natura
arbitrara ale statului aduse libertatii sale, se referă la libertatea fizica a persoanei, nimeni nu e privat
de aceasta in mod arbitrar, nu simple restrangeri ale libertatii de circulatie – p 84 Creanga MC
APLICABILITATE, p 44 Creanga 2010, p 68 Creanga 2010
 LIPSIRE DE LIBERTATE  REȚINERE Garanțiile – legalitatea arestării, nicio detenție arbitrară
nu poate fi conformă cu 5 (1)
 Sarcina probei pretinsei lipsiri de libertate – dincolo de orice indoiala rezonabila, proba poate reiesi
dintr-o serie de prezumtii sau indicii, suficient de serioase, precise si concordante – p 88 Creanga
MC, p 45 Creanga 2010
  Atunci cand evenimentele sunt cunoscute exclusiv de autoritati, orice rana sau deces = solide
prezumtii de fapt, sarcina probei revine autoritatilor, care trebuie sa ofere o explicatie satisfacatoare
si convingatoare p 89 Creanga MC
 Lipsit de libertate = se pleaca de la situatia concretă + criterii: tip, durata, efecte si modalitati de
executare ale masurii in cauză, incadrarea juridică nu poate avea o influenta decisivă asupra
concluziei Curtii – 91,92 Creanga MC . Insusi scopul prezenței persoanelor in sediile de politie sau
faptul ca persoanele nu au cerut voie sa iasa a fost considerat decisiv – 93. 5 (1) se aplica si unei
privari de libertate de scurta durata.
 LIPSIRE DE LIBERTATE  ARESTARE PREVENTIVA – principiul general al securității
juridice – sa fie clar definitive conditiile lipsirii de libertate in dreptul intern, legea insasi sa fie
previzibila in aplicare sa, spre a intruni criteriul de legalitate stabilit de conventie care impune ca
orice lege sa fie suficient de precisa pt a permite cetațeanului, la nevoie, cu consilieri, să prevadă
consecintele ce pot derive dintr-un anume act p 120 Creanga MC, p 52 Creanga 2010, p 70 Creanga
2010
1. termenii legal și potrivit cailor legale – legislatia națională și consacră obligația de a respecta normele de
fond si pe cele de procedura + conformitatea oricărei privări de libertate cu scopul acestui articol – protejarea
individului impotriva arbitrariului (p 62 Calmanovici) p 27 Sara, p 101 Creanga MC, p 52 Creanga 2010, p 69
Creanga 2010
2. in mom arestarii preventive, procurorul nu a mentionat motivele pt care considera ca mentinerea in libertate a
interesatului ar fi constituit un pericol pt ordinea publica (p 64 Calmanovici)
3. Detenție pronunțată de o instanță necompetentă (p 72 Calmanovici)
4. Daca un anumit termen pt executarea unei hotarari de punere in libertate este inevitabil, el trebuie redus la
minim p 76.... Calmanovici.
5. incalcare grava si vadita a dreptului national – mandatele vadit ilegale (emise de o instanta necompteneta) si
cele care sunt prima facie valabile p 34 Sara
6. lista excepțiilor dreptului la libertate are un caracter exhaustiv si numai o interpretare stricta se potriveste
scopului acesteia p 70 Raducu
7. s-a dispus punerea in libertate imediata + formalitati administrative si s-a lalait p.71, 72 Raducu
8. RECURS IN ANULARE – motiv: hotarâre contrară legii – prea vag pentru ca interventia in calea
extraordinara de atac sa fie previzibila. Metoda folosita pentru a remedia a eventuala eroare in interpretarea legii
nu a fost nici accesibila, nici previzibila – legea nu respecta cerintele 5 (1) p 73-75 Creanga 2010.
5 (1) C
1. o perioada de detentie este in principiu legala daca a avut loc cu executarea unei HJ. Constatarea
ulterioară a unei incalcari poate sa nu rasfranga, in dr intern, asupra validitatii arestarii suferite in acel
interval de timp (p 68 Calmanovici)
2. nu sunt oferite motive concrete pt o arestare, in special cand e implicat pericolul pt ordinea publica – p.
25 Tase
3. lit c) permite doar lipsiri de libertate dispuse in cadrul unei proceduri penale. In plus, trebuie sa existe
motive serioase pt a avea loc o lipsire de libertate in acest scop. Eventualele lacune privind motivarea
mandatului de arestare nu afecteaza in mod obligatoriu legalitatea detenției. Constatarea ulterioară a unei
inclalcari poate sa nu rasfranga asupra validitatii arestarii suferite in acel interval p 60 Creanga 2010
4. temeiul banuielilor = fapte sau informatii care pot convinge un observator neutru si obiectiv ca individul
in cauza ar fi putut săvârși infractiunea. Faptele care pot da nastere unei banuieli nu trebuie sa fie de acelasi
nivel cu cele care ar justifica o condamnare sau chiar pt a aduce o acuzatie p 61 Creanga
INCĂLCARE 5 (3)
1. obiectul 5 (3) – nimeni nu e privat de libertate in mod arbitrar (p 86 Calmanovici)
2. prezumtie in favoarea eliberarii - autoritatile nu au o optiune intre judecarea intr-un termen rezonabil si
eliberarea provizorie. Pana la proba contrara – prezumție nevinovatie (p. 90 Calmanovici) p 89 Buzadji p 45
Sara
3. nu se poate face o evaluare abstracta a caracterului rezonabil al duratei detentiei – orice mentinere in arest,
chiar si pt o durata scurta, trebuie justificata corespunzator de autoritati (p 91 Calmanovici) p 90 Buzadji, p
43/44 Sara, p 54 Becciev, p 45 Tarau
4. 4 motive fundamentale acceptabile pt arestarea preventiva (p 93 Calmanovici)
5. pericolul de impiedica buna desfasurare nu poate fi invocat in mod abstract, treb sa se bazeze pe probe faptice
(p 94 Calmanovici) p 59 Becciev
5. pericolul eschivarii – nu poate fi apreciat in exclusivitate doar pe baza pedepsei pe care risca sa o primeasca,
ci – caracterul persoanei bla bla p. 58 Becciev
6. pericolul pt ordinea publica, au reprodus textul art in mod stereotip (p 97 Calmanovici), motive abstracte si
stereotipe p 122 Buzadji, nu au precizat motive concrete in sprijinul argumentului p 50 Tarau,
7. lipsa motivare, formula globala (p 100 Calmanovici)
8. examinarea posibilitatii de a adopta masuri alternative (p 98 Calmanovici), p 51 Tarau
9. durata rezonabilă a arestului preventiv (NU nelimitata) p 86 Buzadji
10. motive plauzibile de a suspecta persoana ca a comis o infractiune – conditia sine qua non a legalitatii, dar
dupa un timp, doar astea nu mai sunt suficiente p 87 Buzadji. Dupa o anumita perioada de timp p 92 Buzadji – p
95 Buzadji – chiar si dupa o perioada de cateva zile, banuiala rezonabila ca a comis o infractiune nu mai poate
de una singura sa legitimeze arestul preventiv.
11. justificari pertinente si suficiente suplimentare primei banuieli – risc de evadare, de presiune asupra
martorilor, alterarea probelor, risc de coluziune p 88 Buzadji
12. Justificarea prelungirii arestului preventiv – Buzadji p 97- 99. Perioada de timp incepe din mom arestarii
persoanei.
13. Obligatia magistratului de a efectua personal audierea persoanei aduse in fata sa, de a se pronunta asupra
motivelor pro sau contra.....iau in caz contrar de a dispune eliberarea p 98 Buzadji
14. privarea de libertate – notiune autonoma – gen, durata, efecte, modalitati de executare a masurii p. 103
Buzadji
15. arestul la domiciliu – lipsire de libertate p. 107 Buzadji
16. motive rezonabile si suficiente care ar justifica privarea de libertate p 43 Buzadji,p 53 Becciev, p 36 Tase, p
47 Tarau
17. prelungirea aproape automata a detentiei contravine art 5 (3) – p 36 Tase (de cinci ori prin aceeasi formula,
fara alte detalii)
5 (1) A
1. Detentia legala nu este indeplinita prin simpla respectare a dreptului intern, trebuie ca dreptul intern sa fie
conform conventiei, inclusiv principiilor enuntate sau sugerate de aceasta p 59 Sâncrăian. Legea trebuie sa fie
previzibila p 68 Sâncrăian.
2. obligatia de a garanta acuzatului dreptul de a fi prezent in sala – p 62 Sâncrăian
ART (5) B – Soare – i-au chemat ca martori, i-au tinut toata noaptea, dar a fost justificat
231. În primul rând, Curtea subliniază că cel de-al doilea şi cel de-al treilea reclamant au rămas la inspectorat
din 19 mai, ora 19.30, până la 20 mai 2000, ora 5 – şi anume o durată totală de nouă ore şi jumătate, pentru a fi
audiaţi în locul respectiv în calitate de martori, mai întâi de un ofiţer de poliţie, iar apoi de procurorul militar.
232. Curtea reaminteşte că art. 5 § 1 garantează, în primul rând, „legalitatea” detenţiei, inclusiv respectarea
căilor legale. În domeniu, convenţia face trimitere, în principal, la legislaţia naţională şi enunţă obligaţia de a
respecta dispoziţiile normative şi procedurale ale acesteia, însă impune, de asemenea, conformitatea oricărei
privări de libertate cu scopul art. 5: protejarea persoanei împotriva caracterului arbitrar. Art. 5 § 1 enumeră
cazurile în care convenţia permite privarea unei persoane de libertate. Această listă are un caracter exhaustiv şi
numai o interpretare strictă se potriveşte cu scopul acestei dispoziţii: să se asigure că nimeni nu este privat în
mod arbitrar de libertate (Vasileva împotriva Danemarcei, nr. 52792/99, 25 septembrie 2003, pct. 32-33).
233. În speţă, reclamanţii contestă legalitatea privării lor de libertate, subliniind că nu au făcut obiectul vreunei
decizii de reţinere sau de arestare. Guvernul susţine că persoanelor în cauză li s-a solicitat să depună mărturie în
calitate de martori oculari într-o cauză penală. Având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea consideră că
situaţia în litigiu nu intră în domeniul de aplicare a art. 5 § 1 c) din convenţie, la care fac trimitere termenii
utilizaţi de reclamanţi, ci în domeniul de aplicare a art. 5 § 1 b), care se referă la cazurile de deţinere legală „în
vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege”.
234. Curtea apreciază că nu este necesar să se verifice dacă a existat privare de libertate în speţă pentru a stabili
dacă art. 5 din convenţie este aplicabil, deoarece privarea de libertate invocată este, în orice caz, justificată din
perspectiva art. 5 § 1 b) pentru motivele expuse anterior.
235. În continuare, Curtea observă că reclamanţii au fost conduşi la inspectoratul de poliţie unde au depus
mărturie în calitate de martori cu privire la împrejurările agresiunii primului reclamant (supra, pct. 30). Această
situaţie are un temei legal în dreptul român, întrucât art. 83 C. proc. pen. îi obligă pe martori să se înfăţişeze şi
să depună mărturie cu privire la faptele de care au cunoştinţă.
236. În temeiul art. 5 § 1 b) in fine, o persoană poate fi arestată sau reţinută „în vederea garantării
executării unei obligaţii prevăzute de lege”. Curtea reaminteşte că, pentru ca o deţinere să fie justificată
din perspectiva art. 5 § 1 b), obligaţia în cauză trebuie să fie specifică şi concretă, iar arestarea şi detenţia
trebuie să aibă drept scop garantarea executării acesteia, fără a avea un caracter punitiv (Iliya Stefanov
împotriva Bulgariei, nr. 65755/01, pct. 72, 22 mai 2008). În plus, de îndată ce este îndeplinită această obligaţie,
temeiul detenţiei încetează să existe. În cele din urmă, trebuie să se stabilească un echilibru între necesitatea în
cadrul unei societăţi democratice de a garanta executarea imediată a obligaţiei în cauză şi importanţa dreptului
la libertate. În această privinţă, Curtea va ţine seama de natura obligaţiei, inclusiv de obiectul şi de scopul
subiacente ale acesteia, de persoana deţinută, de circumstanţele specifice care au condus la deţinerea sa şi de
durata acesteia (Engel şi alţii împotriva Ţărilor de Jos, 8 iunie 1976, pct. 69, seria A nr. 22; Vasileva citată
anterior, pct. 37-38; Epple împotriva Germaniei, nr. 77909/01, pct. 37, 24 martie 2005).
237. Curtea observă că, înainte de sosirea lor la inspectoratul de poliţie la ora 19.30, reclamanţii ştiau că
fuseseră citaţi pentru a se înfăţişa aici în calitate de martori (supra, pct. 30). Aceştia au făcut o primă depoziţie
în faţa unui ofiţer de poliţie în jurul orei 21.00. După sosirea procurorului militar, la miezul nopţii, aceştia au
fost interogaţi pe rând până la ora 5.00. Al treilea reclamant a fost interogat de la miezul nopţii până la ora 2.00,
însă nu i s-a permis să părăsească inspectoratul înainte de audierea tuturor martorilor prezenţi. Reclamanta a
fost interogată de la ora 4.00 la ora 5.00. Deşi este adevărat că persoanele în cauză s-au prezentat de bunăvoie la
inspectoratul de poliţie, acestea au solicitat permisiunea de a merge acasă după prima depoziţie făcută în faţa
ofiţerului de poliţie. Guvernul susţine că reclamanţii au fost reţinuţi în interesul unei bune administrări a
justiţiei, deoarece o confruntare a martorilor s-ar fi putut dovedi necesară în orice moment, ţinând seama de
circumstanţele cauzei. În ceea ce o priveşte, Curtea apreciază că reţinerea criticată se interpretează ca o
consecinţă logică a dreptului autorităţilor de a se asigura de prezenţa martorilor în cadrul unei anchete penale
(Iliya Stefanov, citată anterior, pct. 73).
238. Pe de altă parte, Curtea observă că nu existau împotriva reclamanţilor suspiciuni plauzibile care ar fi putut
să trimită la faptul că declaraţiile lor se înscriau în cadrul unei anchete preliminare îndreptate împotriva lor.
Măsurile luate de autorităţi nu se situau într-un context punitiv, ci intrau în domeniul de aplicare a art. 5 § 1 b)
din convenţie.
239. În aceste condiţii, Curtea apreciază că faptul că autorităţile i-au ţinut pe martori la dispoziţia lor o anumită
perioadă de timp pentru a le consemna declaraţiile nu este în sine incompatibil cu articolul citat anterior. În
speţă, al treilea reclamant a fost reţinut de la ora 19.30 până la miezul nopţii, oră la care acesta a putut depune
mărturie, după ce procurorul militar a revenit la inspectorat, la încheierea anchetei la faţa locului. În continuare,
acesta a fost constrâns să rămână la inspectorat de la ora 2.00 până la ora 5.00 pentru motivul, conform
susţinerilor Guvernului, că o confruntare cu ceilalţi martori s-ar fi putut dovedi necesară. Persoana în cauză a
fost reţinută pe parcursul unei durate totale de 7 ore şi jumătate. Reclamanta, însoţită de fiica sa, a fost reţinută
de la ora 19.30 până la ora 4.00, oră la care a fost interogată de procuror. Aceasta a stat în total 8 ore şi jumătate
la sediul poliţiei. Ţinând seama de jurisprudenţa în materie [B împotriva Franţei, nr. 10179/82, decizia Comisiei
din 13 mai 1987, Decizii şi rapoarte (DR) 52, p. 111; Iliya Stefanov, citată anterior] şi de absenţa unor perioade
de inactivitate în mod vădit nejustificată în speţă (a se vedea, a contrario, Vasileva, citată anterior, pct. 41),
Curtea consideră că echilibrul între necesitatea de a garanta executarea obligaţiei impuse reclamanţilor
şi dreptul acestora la libertate a fost menţinut. Reiese că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat
şi trebuie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din convenţie.
240. În ceea ce priveşte capătul de cerere al reclamanţilor, întemeiat pe art. 5 § 2 din convenţie, Curtea
subliniază mai întâi că aceştia nu erau suspectaţi că ar fi săvârşit o infracţiune, motiv pentru care nu era necesar
să fie informaţi cu privire la vreo acuzaţie adusă împotriva lor. În plus, reiese din circumstanţele cauzei (supra,
pct. 30) că reclamanţii ştiau că erau reţinuţi la inspectoratul de poliţie pentru a depune mărturie într-o cauză
penală. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat şi trebuie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4
din convenţie.
241. Curtea observă că, din perspectiva „aspectului procedural” al art. 5 din convenţie, reclamanţii se plâng de
lipsa unei anchete cu privire la privarea lor de libertate. În măsura în care acest capăt de cerere se poate
interpreta ca denunţând absenţa unui recurs garantat de art. 5 § 4 din convenţie, Curtea reaminteşte că această
dispoziţie a convenţiei nu este încălcată atunci când privarea de libertate ia sfârşit într-un termen mai scurt decât
cel care ar fi fost necesar pentru derularea procedurii prevăzute în această dispoziţie [a se vedea X împotriva
Suediei, nr. 7376/76, decizia Comisie din 7 octombrie 1976, Decizii şi rapoarte (DR) 7; şi Fox, Campbell şi
Hartley împotriva Regatului Unit, 30 august 1990, pct. 44, seria A nr. 182]. Reiese că acest capăt de cerere este
în mod vădit nefondat şi trebuie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din convenţie. În orice caz, chiar dacă
„aspectul procedural” invocat de reclamanţi ar putea avea o altă semnificaţie, similară celei aplicabile art. 2 şi 3
din convenţie, Curtea observă că reclamanţii nu aveau pretenţii întemeiate care să merite o examinare din partea
autorităţilor (supra, pct. 237-239).
242. În ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe absenţa despăgubirii pentru privarea ilegală de libertate
ale cărei victime afirmă că sunt reclamanţii, Curtea reaminteşte că nu a identificat niciun indiciu privind
încălcarea art. 5 § 1 b). În aceste condiţii, capătul de cerere întemeiat pe art. 5 § 5 este incompatibil ratione
materiae cu dispoziţiile convenţiei în sensul art. 35 § 3 din convenţie şi trebuie respins în temeiul art. 35 § 4.
ART 5 (4)
 Persoanele arestate sau detinute au dreptul, in primul rând, la o analiza a respectarii cerintelor de
procedura si de fond necesare ,,legalitatii” in sensul art. 5 (1). Procedura nu trebuie sa fie intotdeauna
insotita de garantii identice cu cele prevazute de art 6, dar persoanele trebuie audiate. Un recurs
impotriva detentiei trebuie sa garanteze egalitatea armelor intre procuror si detinut p 58 Tarau
1. Deficiente in drept intern cu privire la eficacitatea controlului jurisdictional al detenției persoanei dupa
redeschiderea procedurii – p 88 Sâncrăian
2. Termen scurt – 79 – 84 Raducu
3. art 5 (4) nu garanteaza un drept la apel, dar daca statul l-a prevazut, trebuie sa acorde aceleasi garanții ca in
prima instanta – p. 68 Becciev, prezenta reclamantilor si a avocatilor lor la sedinta in prima instanta nu poate
scuti statul de obligatia de a asigura prezenta lor personala in fata instantei de recurs, pt a asigura egalitatea
armelor cu procurorul care a cerut mentinerea arestarii p 60 Tarau
4. revizuirea – p 69 Becciev
5. procedura desfasurta conform 5 (4) trebuie sa intruneasca cerintele unui proces echitabil. Instanta trebuie sa
asigure garantiile procedurii judiciare, procedura contradictorie, sa asigure egalitatea armelor. Daca exista o
proba care la prima vedere are legatura cu chestiunea legalitatii detentiei este esential ca instantele sa examineze
si sa aprecieze aceasta proba – p 72 Becciev
6. avocatul din oficiu nu a avut la dispozitie decat cateva minute ca sa pregateasca apararea, spre deosebire de
procuror p 62 Tarau.
ART 5 (5)
1. reparații – p 91 Sâncrăian
2. este respectat acolo unde e posibila acordarea unei reparatii – p 41 Tase