UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE

EUROPENE ,,CONSTANTIN STERE’’

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ECOLOGIE
SPECIALITATEA BUSINESS ȘI ADMINISTRARE

MAXIAN LILIA

Referat:
BAZELE CONTABILITĂȚII

Autor:
Maxian Lilia, anul II, frecvență redusă __________________________
(semnătura)

Conducătorul științific:
dr., conf.univ., Ana AVORNIC ___________________________
(semnătura)

Chișinău, 2020
 Tema 2. OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

După studiul acestei teme veţi fi familiarizaţi cu obiectul de

studiu al contabilităţii, veţi cunoaşte structura activelor şi
pasivelor, veţi înţelege caracteristica şi clasificarea lor, veţi
însuşi noţiunile privind costurile, cheltuielile şi veniturile, veţi
lua cunoştinţă cu metoda contabilităţii

1. Obiectul de studiu al contabilităţii

Ca orice ştiinţă contabilitatea are un obiect de studiu. Obiectul de studiu al
contabilităţii include următoarele categorii: patrimoniul, procesele economice, costurile,
cheltuielile, veniturile şi rezultatul financiar. La baza obiectului de studiu al contabilităţii
stă patrimoniul entităţii.

Prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor economice (imobilizări corporale,

necorporale, financiare) pe care le gestionează un agent economic, precum şi
totalitatea drepturilor şi datoriilor pe care acesta şi le asumă în legătură cu bunurile pe
care le posedă.

Pentru a dispune de aceste bunuri sunt necesare anumite surse de formare (finanţare). În
cadrul acestora distingem relaţii de drept şi relaţii de obligaţii.
Relaţiile de drept au în vedere situaţia în care entitatea îşi procură o parte din avere din
resurse proprii. Astfel, partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de capital propriu.
Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care entitatea îşi procură o parte din avere din
resurse aparţinând altor persoane fizice şi juridice. Bunurile respective nu-i aparţin de drept, iar
echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarului. Astfel, partea corespunzătoare din
patrimoniu poartă denumirea de capital străin.

Obiectul de studiu al contabilităţii constituie reflectarea valorică a patrimoniului

entităţii, precum şi mişcarea, modificarea lui ca urmare a operaţiilor economice ce
generează costuri, cheltuieli, venituri în vederea obţinerii rezultatelor financiare într-o
perioadă de gestiune.

Trăsăturile de bază ale obiectului contabilităţii sunt:

 Contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică
 Contabilitatea studiază modul de gestionare al patrimoniului
 Contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului
 Contabilitatea studiază echilibrul intern al patrimoniului
Conceptul obiectului contabilităţii este prezentat în figura de mai jos:

Din punct de vedere al existenţei bunurile economice se caracterizează printr-o formă

concretă delimitată ca bunuri (produse, materiale, clădiri, mijloace de transport, numerar, maşini,
utilaje, marfă etc.).
Pentru a dispune de bunurile economice sunt necesare anumite surse de formare (finanţare).
Sursele de formare se exprimă prin totalitatea drepturilor (raporturi de proprietate) şi datoriilor.
Ciclul normal de activitate al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre momentul
achiziţionării activelor care sânt destinate procesării şi momentul transformării lor în numerar.
Procesele economice produc modificări şi transformări în structura patrimoniului. Corespunzător
stadiilor circuitului economic (producţia, repartiţia, schimbul, consumul) conţinutul proceselor
economice îl pot forma: aprovizionarea, producţia şi distribuirea.
Procesul de aprovizionare cuprinde operaţiile economice efectuate de entitate pentru
procurarea bunurilor. Astfel, se comandă şi se încheie contracte cu entitatea-vânzător; se
recepţionează bunurile primite; se achită datoriile faţă de furnizori pentru bunurile achiziţionate.
Valoarea acestora se compune din valoarea de cumpărare şi cheltuieli de achiziţie. Contabilitatea
reflectă: valoarea de cumpărare a bunurilor materiale, precum şi costurile de transportare
încărcare, descărcare, depozitare, taxe vamale – calculând costul bunurilor achiziţionate formând
costul de intrare.
Procesul de producere se mai consideră procesul de bază a activităţilor producătoare şi se
reflectă sub forma costurilor. Bunurile fabricate conţin costuri de producţie ca: directe materiale,
directe cu personalul şi indirecte de producţie. Cu calcularea costului de producţie se ocupă
contabilitatea de gestiune, astfel colectând toate costurile – determină costul efectiv.
Procesul de distribuire include operaţii ce ţin de predarea produselor/serviciilor la
cumpărător şi încasarea numerarului din vânzarea produselor/serviciilor vândute. În procesul de
distribuire contabilitatea reflectă costul vânzărilor, cheltuielile de distribuire şi venitul din
vânzări etc.