Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

Managementul calității alimentelor

“Implementarea unui sistem de management al calității pe

filiera legumelor proaspete”

PROF.
Studenți:

An Universitar 2018-2019
 Cuprins

1.Caracteristicile filierei.

1.1. Locul și rolul produselor din filieră în sistemul

agroalimentar.
1.2. Locul unui produs din filieră în alimentația populației.
1.3. Standardele de calitate.

2. Importanța implementării unui sistem de management pe filiera

legumelor proaspete.

2.1. Operatorii implicați în fluxul tehnologic de la materie primă

la produs finit.
2.2. Avantajele implementării unui sistem de management al
calității pe filiera legumelor proaspete.
2.3. Posibile dezavantaje ale implementării unui sistem de
management pe filiera legumelor proaspete.

3. Concluzii.
4. Bibliografie.
 1.Caracteristicile filierei.

1.1. Locul și rolul produselor din filieră în sistemul agroalimentar

Pentru a evidenția rolul produselor din filieră în sistemul agroalimentar, am

identificat 10 legume sănătoase:

 Broccoli este o legumă foarte importantă deoarece protejeaza organismul de

cancer. Aceasta legumă contine, de asemenea, elemente nutritive esentiale,
precum vitamina C, vitamic K, acid folic, potasiu, calciu si fier. Broccoli
este esential si pentru stimularea imunității.

 Morcovii sunt o sursa bogata de vitamina A si toata lumea stie cât de

importanti sunt aceștia pentru vedere. Aceasta leguma este foarte sănătoasa
si pentru că printre elementele nutritive esentiale pe care le conține se
numără vitamina B, vitamina C, vitamina K, potasiu, magneziu si acid folic.

 Spanacul este una dintre cele mai bune legume cu frunze verzi, datorita
elementelor nutritive esentiale continute, printre care fierul, calciul,
magneziul, potasiul, carotenoizii si vitaminele B, C, E si K. Spanacul este
bun si in cazul constipatiei.

 Roșiile sunt alimentul de bază pentru o salată buna de vară. In plus, sunt si
foarte sănătoase. Roșiile contin vitamina C, vitamina K si protejează
organismul de cancer.

 Ardeiul gras este recomandat pentru mentinerea unei inimi sănătoase.

Indiferent de soi, ardeiul gras contine fibre, potasiu, mangan si vitaminele A,
B, C si K.

 Vinetele conțin enzime care protejeaza celulele creierului de

deteriorare.Vinetele mai conțin cupru și potasiu.

 Ceapa ajuta la păstrarea sănătății inimii, reduce riscul aparitiei cancerului si

osteoporozei. Se spune ca ceapa scade nivelul zaharului din organism.
  Ridichile negre sunt bogate in vitamina C, vitamina A, puține fibre și
cantități mici de minerale. Sunt indicate pentru sistemul imunitar, piele, păr,
ochi.

 Usturoiul bogat în alicină, indicat pentru sistemul imunitar, sistemul

digestiv, piele, păr, ochi, sistemul respirator, sistemul circulator.

 Varza este bogată în fier, acid folic, vitamina C, varza murată conține calciu
și potasiu. Recomandată pentru sistemul digestiv, sistemul nervos, sistemul
reproducător.Contine factorul antiulceros și este recomandată în tratrea
ulcerului gastric. Sucul proaspăt de varză are efect vermifug (împotriva
viermilor intestinali), nu trebuie să lipsească din alimentația diabeticilor
deoarece scade glicemia. Ajută la cicatrizarea leziunilor, la calmarea
durerilor reumatice

 Țelina scade concentrația hormonilor cauzatori de stres in sânge. De

asemenea , scade nivelul colesterolului cu pana la 14%.

 Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Între altele, conțin proteine

vegetale, cele mai multe vitamine (vitamina A, B1-B9, B12, vitamina C,
vitamina D, vitamina E, vitamina K), mineralele (calciu, fosfor, magneziu,
sodiu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier, fluor, iod, mangan,
zinc precum și aminoacizii (ca de exemplu acid aspartic, acid glutamic,
alanină, arginină, izoleucină, lizină. În același timp, ele conțin puține glucide
și grăsimi și, prin urmare, sunt sărace în calorii.
Ciupercile pot fi conservate în diferite feluri. Cel mai bun mod este uscatul
bureților. De abia atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară
precum aroma tipică. O excepție reprezintă Cantharellus cibarius care devine
amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În
ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși.

Evoluţia suprafeţei şi a producţiei de legume

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Suprafaţa mii 253,4 268,6 267,1 262,7 263,4 258,9 259,0 239,4 239,4 228,1
ha
Producţie mii 3116,8 3819,9 3901,9 3863,6 4176,3 3535,3 3961,0 3802,5 3673,5 3358,3
totală to

PRODUCTIA TOTALA
3900

3800

3700

3600

3500

3400

3300

3200

3100
2014 2015 2016

Coloană2

Din graficul anterior, putem observa ca productia totala in ceea ce priveste

legumele a scazut, avand un prag maxim de 3802.5 mii tone in anul 2014,
ajungand la pragul minim de 3358.3 mii tone in anul 2016 .

Evoluţia suprafeţelor şi a producţiilor la principalelele specii legumicole

Cultura Specificar U 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
e M
Tomate Suprafaţa mii 46,0 51,5 49,1 49,8 51,8 49,7 48,4 43,8 44,2 41,0
ha
Producţie mii 640,8 814,4 755,6 768,5 911,0 683,3 749,0 706,2 701,8 627,1
totală to
Ceapă Suprafaţa mii 34,1 35,0 35,2 33,8 33,1 33,1 32,2 30,3 31,2 30,3
ha
Producţie mii 325,0 395,6 378,1 369,1 394,3 345,3 392,0 387,0 360,7 325,0
totală to
Varză Suprafaţa mii 46,1 49,0 48,3 47,0 47,0 49,1 55,0 47,8 48,7 46,2
ha
Producţie mii 893,2 964,6 1001, 981,2 1025, 987,9 1156, 1123, 1078, 992,3
totală to 9 3 4 1 0
Ardei Suprafaţa mii 18,6 20,2 20,0 21,0 20,0 19,9 19,5 18,2 18,4 17,9
ha
Producţie mii 184,9 238,7 245,7 243,5 253,5 207,1 227,7 228,6 228,6 201,8
totală to
Alte Suprafaţa mii 108,6 112,9 114,5 111,1 111,5 107,1 103,9 99,3 99,3 92,7
specii ha
legumicol Producţie mii 1072, 1406, 1520, 1501, 1592, 1324, 1435, 1357, 1357, 1212,
e totală to 9 6 6 3 2 1 9 6 6 1

1.2. Locul unui produs din filieră în alimentația populației

 Comportamentul de consum al populației

Legumele conțin aproape toate elementele nutritive de care are nevoie organismal
uman în fiecare zi.
Legumele nu conțin grăsimi și colesterol, prin urmare, sunt sigure chiar și pentru
persoanele care țin cură de slăbire.
Legumele conțin aproximativ 80% apă și sunt sărace în glucide, lipide și proteine.
Cel mai mare conținut este în vitamina C, dar și în caroten. Având în vedere faptul
că organismul uman nu este în măsură să sintetizeze vitamina C, aportul de
vitamina C este foarte important. Vitamina C se găsește mai ales în frunzele verzi
cum sunt cele de pătrunjel, leuștean, mărar, țelină, spanac, ștevie, dar și în ardei,
ceapă verde, cartofi.
Consumul mediu lunar de legume proaspete pe o persoană

Consumul mediu de legume proaspete/pers

8,100

8,000

7,900

7,800

7,700

7,600

7,500

7,400

7,300
2013 2014 2015 2016 2017

Column1

Pornind în anul 2013 cu un consum mediu lunar de legume proaspete de 7,6 kg,
evoluția consumului a cunoscut o mică creștere în anul 2014 cu 0,10 kg și o
scădere în anul 2015 cu 0,17 kg.
Consumul mediu anual de legume, leguminoase boabe pe locuitor în anul 2016
comparativ cu anul 2015, a înregistrat o scădere faţă de anul precedent. Această
evoluţie s-a datorat scăderii consumurilor medii anuale pe locuitor de: leguminoase
boabe (-1,1 kg), varză (-1,0 kg), rădăcinoase comestibile (-0,7 kg), ceapă uscată şi
ardei (-0,6 kg), usturoi uscat (-0,3 kg), şi tomate (-0,2 kg). S-au înregistrat creşteri
ale consumurilor medii anuale, pe locuitor la: castraveţi (+0,4 kg) şi fasole verde şi
mazăre verde (+0,2 kg).

 Recomandări nutriționale
Se recomandă ca fructele și legumele să fie consumate crude. Cruditățile constituie
cel mai bun tratament de întinerire și înfrumusețare. Se accelerează înnoirea
celulelor, pielea redevine elastică, dispare obezitate și toxinele sunt eliminate.
Alimentele crude hrănesc și vindecă deoarece conțin enzime, izvoare de viață care
nu pot fi fabricate. Ele sunt necesare atât pentru cei bolnavi cat și pentru cei
sănătoși.
Cerealele, legumele şi fructele sunt cel mai bine reprezentate în piramida
alimentară, ca fundament al alimentaţiei echilibrate, numindu-le „bază” pentru o
nutriţie adecvată şi pentru sănătate, notabil fiind faptul că acestea pot reduce riscul
de apariţie a bolilor cronice.

Legumele si zarzavaturile reprezinta o grupă ce este considerată ca fiind principala

sursă de vitamine şi minerale (alături de fructe), contribuind totodată la aportul
zilnic al carbohidraţilor şi al fibrelor alimentare. De asemenea, legumele şi
vegetalele conţin cantităţi importante de carotenoizi şi agenţi fitoprotectori
(substanţe ce au un rol de prevenţie a neoplaziilor, bolilor cardiovasculare sau
pierderii vederii legată de vârstă).
Unele legume conţin proteine: fasolea (faseolina), mazărea (legumelina) şi soia
(glicina). Legumele sunt sărace în grăsimi şi lipsite de colesterol. De asemenea, au
un conţinut crescut de apă.
Sfaturi practice nutriționale:
 Consumaţi cât mai multe legume şi zarzavaturi de sezon.
 Consumaţi legume şi zarzavaturi proaspete sub formă de salate (fără sosuri).
  Folosiţi o varietate mare de legume şi zarzavaturi. Conţinutul lor în
micronutrienţi este diferit.
 Preparaţi cartofii, mazărea sau fasolele boabe fără adaos suplimentar de
grăsimi.

1.3 Standardele de calitate pentru legume proaspete

Conceptul de calitate pentru legume este o noţiune complexă, care poate fi

analizată sub următoarele aspecte: agronomic, comercial, organoleptic, nutriţional
şi sanitar. În cadrul standardelor de calitate a legumelor proaspete, conceptul de
calitate este determinat de aspectul comercial al produselor proaspete prezentate la
vânzare, prin caracteristicile vizuale (prospeţime, calibru, formă şi culoare) şi de
condiţionare (sortare, ambalare, etichetare şi prezentare) ale acestora.
Ca urmare, prevederile acestor standarde de calitate, care se numesc şi standarde
de comercializare, asigură uniformitatea clasificării legumelor proaspete, în funcţie
de caracteristicile comerciale ale acestor produse, printr-un sistem unic de evalure,
făcând abstracţie de tehnologiile de cultură şi zonele de  producţie.
Organizarea comună de piaţă a sectorului de legume proaspete, prin clasificările
realizate pe baza standardelor de comercializare asigură un cadru de referinţă
reprezentativ, care permite  :
 realizarea unui echilibru între cererea şi oferta de legume proaspete;
 asigurarea unei transparenţe a pieţei de legume proaspete şi stabilirea unor
relaţii comerciale bazate pe o concurenţă loială;
 eliminarea de pe piaţă a produselor de calitate nesatisfăcătoare;
 orientarea producătorilor către realizarea de legume proaspete care să
satisfacă exigenţele consumatorilor şi să asigure în acelaşi timp un raport
echilibrat între calitate şi preţ;
 pătrunderea  producătorilor cu legume proaspete de calitate pe piaţa externă;
 creşterea profitabilităţii producţiei de legume proaspete;
  acordarea de compensaţii comunitare în cadrul  politicii de intervenţie al
retragerilor de pe piaţă a producţiei de legume proaspete
excedentare.                            
Controlul de conformitate realizat după prevederile acestor standarde asigură
respectarea parametrilor comerciali pe care trebuie să le întrunească legumele
proaspete pe întreaga filieră de comercializare, până la consumatorul final.
De asemena, un factor important este sortarea deoarece în momentul în care o
legumă este afectată, aceasta poate contamina celelalte legume. Dacă nu există o
sortare corespunzătoare, calitatea produsului este inferioară. Totodată, ambalarea
intermediară și cea finală trebuie să fie realizate în mod corespunzător pentru o
calitate superioară.

2. Importanța implementării unui sistem de management pe filiera

legumelor proaspete

2.1. Operatorii implicați în fluxul tehnologic de la materie primă la

produs finit.

Tehnologia culturii este asemănătoare pentru ardeiul gras, gogoşar, lung şi iute.
Se cultivă bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi după
rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Îngrăşarea terenului.
Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300 kg./ha superfosfat şi 100
kg sulfat de potasiu, iar primăvara 150-200 kg/ha azotat de amoniu.

Pregătirea terenului se face din toamnă. După eliberarea terenului de resturi

vegetale, se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de
bază la adâncimea de 28-30cm. Primăvara înainte de plantare are loc prelucrarea
terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza.

Erbicidarea terenului
Înainte de plantare cu 5-6 zile se erbicidează terenul cu DUAL GOLD 960 EC,
(1,2 l/ha) şi se încorporează în sol la 6-8cm adâncime, cu grapa cu colţi reglabili.

Semănatul şi plantatul
Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se realizează
după 15 februarie. Înainte de semănat sămânţa se tratează cu TMTD (TOPSIN AL
70 PU) 3g/1 kg de sămânţă, sau alte produse pentru a preveni căderea răsadurilor.
Sămânţa tratată se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând.
Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în lădiţe
din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ - 60%,
nisip -10% şi gunoi de grajd fermentat -30% ).
La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15 zile de la
răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost umplute
în prealabil cu mraniţă. Adâncimea de repicat este de 2-2,5 cm.
Pentru reuşita lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se
repică în zilele prea reci sau prea însorite, pentru a proteja răsadurile de frig sau
insolaţie puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare
şi se ţin acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu
stropitoarea cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin,
pentru a se asigura prinderea.
La început, când răsadurile sunt mici şi timpul friguros, se udă rar şi cu apă puţină
deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la
temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra
răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi
mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească stratul
de pământ pe toată grosimea.. Distribuirea apei se face cu stropitori sau furtun cu
sită.
Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai
puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadurilor se udă
abundent. Vârsta răsadurilor este de 60-65 zile.

Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 150 C. Se plantează

mai întâi ardeiul gras timpuriu, apoi ardeiul gras, gogoşar şi lung. Răsadurile se
plantează pe strat înălţat, plantându-se câte două rânduri la 70 cm. Între plante pe
rând distanţele diferă cu varietatea:la ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, la
ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20-25 cm, la ardeiul lung distanţa pe
rând este de 15 cm, iar la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.

Lucrări de îngrijire
La 4-5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3-4 praşile între
rânduri şi 2 praşile /rând. Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii.
După aceea nu se mai udă 2-3 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai
profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7-10 zile cu norme de
250-300 m3 /ha. În timpul apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au
cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la intervale de 5-6 zile cu
norme de 300-350 m3 /ha. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive.
În mod obişnuit se aplică 10-12 udări.
În cursul perioadei de vegetaţie se pot aplica 2-3 fertilizări cu îngrăşăminte chimice
sau 4-5 fertilizări, alternându-le pe cele făcute cu îngrăşăminte minerale, cu cele cu
îngrăşăminte organice. Prima îngrăşare se aplică la 12-15 zile de la plantare, cu 80-
100 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sare potasică.
Îngrăşarea a doua şi a patra se fac cu gunoi de grajd, 4000 -500 kg/ha, administrat
odată cu apa de irigat. Îngrăşarea a treia se realizează cu 100- 150 kg/ha
superfosfat şi 70-80 kg/ha sare potasică (în perioada de înflorire maximă) iar a
cincea cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat şi 70 kg/ha sare
potasică (în perioada de creştere maximă a fructelor).
Pe suprafeţe mici se poate face copilitul (ruperea frunzuliţelor de la subsuoara
lăstarilor) şi cârnirea plantelor (ruperea vârfului de creştere a plantei), în scopul
obţinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura
ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la
venirea brumelor de toamnă.

Se acordă atenţie combaterii bolilor şi dăunătorilor.

Dintre boli, pagube însemnate produc: pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor,

pătarea pustulară, putrezirea receptaculului şi a seminţelor, putregaiul cenuşiu,
făinarea, iar dintre dăunători: păduchele verde al piersicului, omida capsulelor,
păianjenul roşu comun.
Produsele folosite pentru combatere chimică sunt:
- SULPHUR 80 WG (0,3%) - 3 kg/ha – pentru făinarea ardeiului;
- WINNER M80 (0,2%) – 2 kg/ha – pentru mana ardeiului, alternarioză;
- FASTER 10 CE (0,03%) – păduchele piersicului;
- ENVIDOR 240 SC (0,04%), NISSORUN 10 WP (0,04%) – pentru păianjenul
roşu comun.
Combaterea ecologică constă în:
 revenirea culturii pe acelaşi teren după o perioadă de 4-5 ani pentru prevenirea
atacului de fuzarioză şi verticiloză care produce ofilirea bruscă a plantelor de ardei.
 dezinfectarea seminţelor înainte de semănat cu:
 sulfat de cupru (piatră vânătă). Într-un vas smălţuit sau de sticlă se face o soluţie
în concentraţie de 0,5% (5g piatră vânătă la 1l de apă) în care se introduc seminţele
puse într-un săculeţ din pânză timp de 15 minute. După tratare seminţele se scot
din săculeţi si se zvântă fără să se spele.  apă caldă la temperatura de 50ºC.
Seminţele puse în săculeţ se tin 30 de minute după care se scot şi se întind pentru a
se răci.
 tratarea făinării la apariţia bolii cu sulf muiabil 0,3 -0,4 %;
 în cazul atacului de afide se utilizează rotenonă 0,1% iar pentru păianjenul roşu
sulf muiabil 0,3 -0,7%.

Recoltarea fructelor pentru sămânţă se face atunci când acestea au ajuns la

maturitatea fiziologică, manual, în 2-3 etape. Se aleg fructele sănătoase, mari, se
extrage sămânţa iar pulpa se foloseşte la prepararea conservelor. Seminţele extrase
se pun în strat subţire pe o coală de sugativă pentru reţinerea surplusului de
umiditate şi pentru uscare. După ce sămânţa este uscată se pune în borcane din
sticlă sau săculeţi din pânză şi este păstrată în locuri uscate şi răcoroase.

2.2. Avantajele implementării unui sistem de management al calității pe

filiera legumelor proaspete

Principalele avantaje ale implementarii unui SMC sunt:

 mai buna relatie cu clientii si cu furnizorii de materiale si servicii;
 mai buna proiectare a produselor;
  reducerea neconformitatilor in fabricatie, a rebuturilor si reclamatiilor
clientilor;
 calitate imbunatatita a produselor;
 utilizarea eficienta a personalului si a infrastructurii organizatiei prin
cresterea productivitatii
 eliminarea disfunctionalitatilor in productie si a atmosferei de lucru;
 obtinerea constientizarii calitatii si a unei satisfactii mai mari a muncii
printre angajati, creand astfel un cult al calitatii la nivelul organizatiei;
 cresterea gradului de incredere si al satisfactiei clientilor;
 imbunatatirea imaginii organizatiei si a credibilitatii pe piata interna si
externa ceea ce este esential pentru succesul in afaceri al organizatiei.
Ce avantaje veti avea in urma investitiei intr-un sistem de
management al calitatii ISO 9001?
 Reactiile provenite de la companiile certificate ISO 9001 pot contura o
imagine asupra recompenselor aduse de standardul de calitate, ca urmare a
implementarii acestuia. In urma studierii evolutiei post-certificare a
companiilor, detaliem in continuare o serie de elemente semnificative, care
contureaza schimbarile pozitive ce au loc in cadrul organizatiilor care au
obtinut certificarea ISO 9001.
 Datorita responsabilitatilor implicate de respectarea cerintelor ISO 9001, de
cele mai multe ori organizatiile cunosc o crestere a gradului de implicare a
managementului superior, in special in gestionarea sistemului de
management al calitatii. Aceasta tendinta isi are premisele in etapa de
fundamentare a politicii si a obiectivelor de calitate
 Trendul continua odata cu revizuirea managementului, care se face pe baza
datelor provenite din cadrul sistemului de management al calitatii, luandu-
se actiuni pentru asigurarea faptului ca tintele de calitate sunt atinse. Dupa
atingerea acestora sunt propuse noi obiective si se obtine in consecinta
imbunatatirea continua.
 Odata ce sistemul de management al calitatii este stabilit si functioneaza,
organizatia se concentreaza catre atingerea obiectivelor de calitate.
 Managementului i se furnizeaza in mod continuu date, fiind capabil sa
observe progresul (sau lipsa acestuia) catre obiectivele de calitate, luand in
consecinta actiunile corepunzatoare.
  Coordonarea procesului organizat si programat de revizuire a
managementului asigura derularea cu certitudine a acestui eveniment.
 Se ofera oportunitatea realizarii unui mecanism de revizuire a obiectivelor
si performantelor, intr-un mod programat temporal, si luarii de actiuni
corespunzatoare in urma evaluarii.
 In urma evaluarii initiale si a imbunatatirilor proceselor existente in cadrul
sistemului de calitate, cat si in urma sedintelor de instruire si calificare a
angajatilor, rezulta o crestere a productivitatii.
 mai buna documentare si un control eficace al proceselor (spre exemplu,
detinerea si urmarea unui manual formal al calitatii) conduce la potentarea
performantei organizatiei, limitandu-se numarul de rebuturi si restartari ale
procesului de productie.
 Managerii se bucura de mai putine telefoane tarzii in noapte cu comunicari
de probleme; angajatii detin mai multa informatii in cazul aparitiei de
probleme si le gestioneaza individual.
 Pe masura ce obiectivele de calitate iau in considerare nevoile
consumatorilor creste gradul lor de satisfactie.
 Nevoile consumatorilor sunt mai bine intelese, avand in vedere ca reactiile
lor sunt cautate, receptate si analizate.
 Obiectivele sunt adaptate pe baza informatiilor pertinente si organizatia
devine din ce in ce mai orientata catre client.
 Pe masura ce obiectivele se concentreaza pe consumator, organziatia aloca
din ce in ce mai putin timp pe atingerea obiectivelor departamentelor,
acestea conlucrand pentru a indeplini cerintele clientilor.
Toate aceste aspecte se concretizeaza in final in recompense financiare, pe masura
muncii si investitiei initiale in sistemul de management al calitatii.
Intr-un studiu condus de cercetatori din cadrul UCLA, rezultatele au aratat ca:
“Companiile publice din SUA, tranzactionate in cadrul bursei din New York, care
au obtinut certificarea ISO 9001, au cunscut imbunatatiri semnificative in ceea ce
priveste performanta financiara in
comparatie cu companiile care nu au implementat acest standard.”
Prin imbratisarea familiei de standarde de calitate ISO 9000, acestea devin o
unealta critica pentru profitabilitatea generala a companiei.
Asadar, lucrati cu entuziasm si cu optimism, stiind ca organizatia dumneavoastra
se va imbunatati semnificativ prin implementarea proiectului ISO 9001. Cu
ajutorul acestuia veti contribui la viitorul succes si la profitabilitatea companiei pe
care o detineti.
 Dezavanjatul
 Nu este neaparat ieftin ca o companie sa devina certificata ISO 9001. Costul
procesului de certificare depinde foarte mult de tipul companiei, de marimea
companiei si de alti factori care sunt diferiti pentru fiecare tip de companie.
In consecinta, nu puteti estima pretul pe care il veti plati pentru a obtine
certificarea ISO 9001. Trebuie sa solicitati o ofera de la un organism de
certificare ISO 9001 pentru a afla care va fi costul real pentru compania dvs.
O firma de consultanta ISO va poate indruma in procesul destul de laborios
de certificare in cazul in care va hotarati sa mergeti mai departe in aceasta
directie.

Standardul ISO 22000

ISO 22000 este standardul internațional ce specifică cerințele care trebuie
respectate de organizațiile implicate direct sau indirect în lanțul alimentar și care
furnizează produse alimentare sau servicii care pot afecta siguranța alimentelor sau
sănătatea consumatorilor.
Implementarea și certificarea unui sistem de management conform ISO 22000:
• reprezintă confirmarea oficială a unui nivel de performanță credibil și
responsabil al managementului în domeniul siguranței alimentului
• asigură conformarea cu cerințele legale
• ajută la reducerea pierderilor prin aplicarea unui control eficient de la materii
prime la produsul finit
• sporește încrederea consumatorilor, autorităților și pieței
• ajută la demonstrarea fabricării în condiții de siguranță a alimentelor în orice
litigiu create de eventualii concurenți sau reclamații referitoare la produsele livrate
IMPORTANT: Obtinerea si mentinerea certificarii pentru sisteme de management
al sigurantei alimentului este conditionata de existenta documentelor de autorizare/
inregistrare emise de catre autoritatea competenta de control pentru siguranta
alimentului (ANSVSA,
Ministerul Sanatatii, etc).
În tabelul 1 sunt prezentate principalele componente chimice pentru cateva dintre
legume consumate frecvent:

Clasificarea legumelor proaspete

Clasificarea legumelor se face după anumite caracteristici comune ale acestora
(caracteristici botanice, compoziţie, mod de utilizare etc.)
Concluzii
Având în vedere evoluția continuă a societății, oamenii vor fi din ce în ce mai
informați în ceea ce privește alimentația, așadar implementarea unui sistem de
management este o investiție in viitor atât pentru producător, cât și pentru
consumator.
Implementarea unui sistem de management va determina creșterea gradului de
siguranță alimentară în societate. Asadar, pe lângă cantitatea de produse, care
asigură securitatea alimentară, calitatea acestora joacă un rol la fel de important.
Siteografie
1. www.madr.ro
2.www.insse.ro
3. http://www.svgenebank.ro/tehnologia%20culturii%20ardeiului.pdf