Sunteți pe pagina 1din 9

Archive for the ‘Copilul cu dizabilitati’ Category

Copacul si cioara
Posted in Copilul cu dizabilitati, D'ale copiilor on Noiembrie 29, 2016| Leave a Comment »

O cioara neagra si urata isi gasise casa in scorbura

unui copac. Cioara era fericita si se simtea bine acolo insa copacul era trist. Nu-i placea de cioara si

dorea sa fie lasat in pace, sa fie singur. Nu stia cum sa o goneasca pe cioara, sa plece cumva de la el,

ea- cioara cu tot cu scorbura ei! Asa ca se gandea el, ca daca ar mai exista un alt copac tot ca el cu

scorbura, cioara neagra si urata ar pleca la acel copac si l -ar lasa pe el in pace. Asa ca dupa un timp,

a aparut un alt copac, cu o alta scorbura iar cioara a plercat sa locuiasca la el. Copacul era linistit si

fericit pentru ca scapase de musafirul nepoftit. Lui ii placea sa fie inconjurat de pasari frumoase, de

fluturi si albinute. Asa se simtea el fericit…

Copil institutionalizat, 12 ani, retard mental usor

Anunțuri

Read Full Post »

Poveste terapeutica- teama de   intuneric


Posted in Copilul 3-6 ani, Copilul 6-12 ani, Copilul cu dizabilitati, Povesti terapeutice pentru cei mici si cei mari on

August 27, 2014| Leave a Comment »

„A fost odata un baietel caruia ii era tare frica de intuneric.

De fiecare data cand se lasa seara si mama lui ii pregatea patul de somn, copilul incepea sa planga.

Stia ca iar o sa fie singur, in intuneric. Chiar daca parintii ii lasau veioza de langa pat aprinsa, chiar

daca stateau cu el pana cand se aseza in pat, de fiecare data se trezea in somn cu lumina stinsa si
incepea sa tipe. Adormea numai cand ajungea iar in patul parintilor si dormea cu ei. Dimineata,

trezirea copilului era un adevarat cosmar pentru toti. Parintii erau obositi, iar cel mic nu reusea sa-si

deschida ochii si sa-l alunge pe mos Ene. Intr-o noapte, cand copilul iar se trezi din somn speriat ca e

singur, in intuneric, nu mica i-a fost mirarea sa observe o mica steluta pe cer, de pe geamul din

camera. O steluta care stralucea si parea ca vrea sa vorbeasca cu el.

– De ce ti-e frica de intuneric? Il intreba steluta pe copil.

– Pentru ca pot sa apara monstrii si sa-mi faca rau, raspunse copilul.

– De ce ar vrea cineva sa-ti faca tie ceva rau? Ai gresit cu ceva?

– Nu, parintii chiar imi spun ca sunt cuminte, la fel si ceilalti, ma lauda, spuse copilul.

– Si atunci de ce crezi ca ti-ar vrea raul cineva in noapte? 

– Nu stiu.

– Noaptea n-ar trebui sa-ti fie frica deloc, chiar daca este intuneric. Soarele e obosit dupa o zi intreaga

de munca de aceea se duce la culcare, deodata cu tine. Insa el isi lasa paznici vrednici pe cer care sa-i

ajute pe oameni sa se descurce in noapte, spuse steluta. In plus, fiecare dintre noi, stelutele de pe cer

suntem noapte de noapte alaturi de copii, sa le veghem somnul si sa avem grija ca nimic rau nu li se

poate intampla. 

– Tu esti prietena mea? Intreba copilul. Ti-a cerut Soarele sa ai grija de mine?

– Sigur ca da, raspunse steluta. Numai ca tu, de fiecare data esti atat de fricos si inspaimantat cand

ramai singur in noapte, incat nu te-ai uitat macar o data pe cer sa vezi ca eu apar de fiecare data, ca

sa te protejez si sa-ti fiu aproape. I-am spus Soarelui de frica ta si astfel mi-a dat in aceasta seara

puterea de a vorbi. Si vreau sa-ti spun ca nu trebuie sa-ti fie frica noaptea. Eu voi fi mereu langa tine

si-ti voi veghea somnul. Eu iti voi fi aproape si-ti voi aduce numai vise frumoase si linistite. Chiar daca

in celelalte seri n-am sa-ti mai pot vorbi, spuse steluta, sa stii ca tu poti sa-mi spui orice. Te voi

asculta si-ti voi raspunde prin licaririle mele. 

– Asta inseamna ca suntem prieteni? Intreba copilul.

– Cu siguranta, da.

– Pentru totdeauna?

– Da, raspunse steluta.

– Si vei fi mereu langa mine seara?

– Exact. De aceea atunci cand simti ca iti este frica in intuneric, aminteste-te ca eu sunt langa tine si

am grija de tot ce ti s-ar putea intampla. Si acum, fugi la somn. Maine mergi la gradinita.

– Steluto, iti multumesc ca esti langa mine. Promit sa incerc sa nu-mi mai fie frica de intuneric, spuse

copilul.
Din acea seara, copilului nu i-a mai fost frica sa mearga la culcare. A cerut chiar sa i se inchida veioza

pentru a putea vedea mai bine pe geam, steluta. Ii spunea in fiecare seara somn usor, inainte de a-i

transmite cateva din gandurile lui. Ii povestea faptele bune pe care le-a facut pe parcursul zilei, isi

recunostea greselile si adormea apoi impacat ca are un prieten care il poate proteja indiferent de ce s-

ar putea intampla.”

Read Full Post »

Ce este time   –out?


Posted in Copilul 2-3 ani, Copilul 3-6 ani, Copilul cu dizabilitati on August 27, 2014| Leave a Comment »

Time-out este o modalitate de a scoate copilul din situatia/

contextual conflictual, problematic in care dezvolta un comportament inacceptabil, nepotrivit social

(loveste un alt copil, musca, scuipa, impinge, injura, arunca cu jucarii, necajeste alt copil, tipa, se

tranteste pe jos ca reactie la frustrare) si de a rezolva situatia ivita.

Comportamentul problematic apare frecvent la copilul de varsta anteprescolara (1-3ani)si mai rar la

varsta prescolara(3-6ani) si este foarte important ca atat parintele cat si educatorul, ingrijitorul din

cresa, gradinita sa actioneze prompt si constant in controlul comportamentelor nepotrivite la copii, in

scopul limitarii frecventei de aparitie a acestora sau chiar a stoparii aparitiei acestor comportamente.

O asemenea tehnica utila in limitarea si anularea comportamentelor nedorite la copiii cu varsta

cuprinsa intre 2-6ani este time –out.

Cum se aplica time-out?

Time-out are ca scop calmarea copilului, orientarea atentiei copilului asupra propriei persone, asupra

comportamentului pentru care a ajuns aici, invatarea de comportamente pozitive si nu frustrarea lui

suplimentara. Se aplica cu eficienta incepand de la varsta de 2 ani ai copilului.

Tehnica se aplica numai dupa ce copilul a primit un avertisment de la parinte/ ingrijitor/educator:


“Vreau sa te opresti din tipat. Numar pana la 3 si daca nu te opresti pana termin de numarat mergem

in time-out!” (eu prefer sa spun ca mergem la locul de linistire). Locul de linistire trebuie sa fie unul

sigur, un scaun pe care sa stea copilul, un covoras, un colt linistit, un spatiu fara jucarii sau alte surse

de distractie pentru copil. Copilul mai mare poate fi trimis in camera lui pentru o perioada de timp. In

momentul in care este pus copilul la locul de linistire I se explica acestuia de ce este acolo- “Esti aici

pentru ca ai tipat si ai lovit alt copil! Ai voie sa simti furie dar nu sa lovesti alt copil!” In situatia in care

copilul refuza sa merga la locul de linistire este dus de parinte in brate si pus acolo. Daca pleaca este

readus la locul respectiv de cate ori este nevoie. Parintele aduce copilul la locul de linistire si nu-I

vorbeste si nu are contact vizual cu copilul. Trebuie sa se arate imun la rugaminti si plansete, la

promisiuni din partea copilului cat acesta este in time-out. Este foarte solicitant emotional pentru

parinte dar daca el cedeaza tot demersul anterior de a invata un copil un comportament pozitiv si a-l

dezvata de un obicei prost (de a lovi alti copii) se anuleaza. Timpul alocat pentru tehnica este de 1

minut pentru fiecare an al copilului, deci, daca copilul are 3 ani, el sta in time-out 3 minute. In

general, timpul nu trebuie sa depaseasca 5 minute pentru aplicarea tehnicii. Pentru copilul care

riposteaza foarte agresiv prin tipat,scuipat, injurat, tavalit pe jos, agresivitate la adresa parintelui- ca

reactie la limitele impuse, timpul alocat pentru time –out incepe sa se scurga din momentul in care

copilul se linisteste.Dupa ce timpul s-a scurs si copilul s-a linistit, parintele anunta ca este liber sa

plece si chiar ii propune copilului o activitate interesanta si nu este recomandat sa se tina predici

referitor la ce s-a intamplat pentru ca se presupune ca cel mic si-a invatat lectia. Daca dezvolta din

nou acel comportament pentru care a fost trimis in time-out, procesul se repeta.

Nu se recomanda abuzul in folosirea acestei tehnici, folosirea ei prea des ci cu moderatie,

intelepciune. Nu este un instrument de a te “razbuna” pe copil pentru comportamentul lui enervant,

neadecvat, agresiv, neascultator. Este o modalitate de disciplina, de a-l deprinde pe copil cu regulile,

de a-I arata ca orice comportament are consecinte, unele pot fi pozitive altele pot fi negative. Copilul

cand este pus la colt sau la locul de linistire simte ca i-a fost retrasa afectiunea parintelui, prin urmare

sufera iar tehnica folosita in mod abuziv ( prea des, sanctionarea comportamentelor care ar putea fi

ignorate, atitudinea parintelui este una care transmite ura, agresivitate copilului) ar duce in timp la

deteriorarea relatiei parinte- copil si mai mult. De aceea folosirea ei (limitarea comportamentelor

negative) trebuie insotita de stimularea de comportamente pozitive (lauda, incurajarea) atunci cand

ele apar. Nu se doreste sa se transmita copilului ca este “rau” si de aceea este pus la locul de linistire

atat de des pentru ca riscul ar fi ca acel copil sa-si internalizeze asa de bine rolul de “terorist nedemn

de iubirea parintilor ” si sa se comporte ca atare. El trebuie corectat in comportament dar copilul sa

simta in primul rand ca este iubit, ca parintele actioneaza inspre binele lui iar asta presupune ca
inainte de a disciplina un copil, parintele trebuie sa fi dezvoltat o relatie de iubire, incredere cu copilul,

adica o relatie de atasament buna, securizanta.

Read Full Post »

Autismul in imagini- semne si   simptome


Posted in Copilul 1-2 ani, Copilul 2-3 ani, Copilul 3-6 ani, Copilul 6-12 ani, Copilul cu dizabilitati on August 23,

2014| Leave a Comment »

Read Full Post »

Autismul in imagini
Posted in Copilul 1-2 ani, Copilul 2-3 ani, Copilul 3-6 ani, Copilul 6-12 ani, Copilul cu dizabilitati on August 23,

2014| Leave a Comment »
Read Full Post »

Semne de debut şi identificare precoce in cazul copiilor suspectati


de   autism
Posted in Copilul 1-2 ani, Copilul 2-3 ani, Copilul 3-6 ani, Copilul cu dizabilitati on August 23, 2014| Leave a

Comment »

Primele semne ale tulburării, devin evidente în jurul vârstei de 12

luni. La 18 luni, părinţii încep să se îngrijoreze şi solicită evaluarea din partea unui specialist în jurul

vârstei de 2 ani.

Astfel, pentru identificarea cât mai precoce a TSA (tulburare din spectrul autist), au fost menţionate

câteva semne, a căror prezenţă la un copil, constituie un semnal de alarmă şi instituie necesitatea

pentru o evaluare globală a dezvoltării:


Până la 12 luni: nu gângureşte, nu lalalizeaza, nu arată şi nu utilizează gesturi pentru a-şi face

cunoscute dorinţele,

Până la18 luni: nu pronunţă nici un cuvânt cu sens, prefera sa arate cu mana adultului ceea ce

doreste,

Până la 24 luni: nu pronunţă propoziţii simple – 2 cuvinte – în mod spontan,

Orice pierdere a abilităţilor de limbaj sau a celor de relaţionare socială, la orice vârstă,

Lipsa privirii ochi în ochi (evita contactul vizual),

Lipsa exprimării bucuriei (copil nu zambeste, nu rade spontan sau la stimulare- chiar il deranjeaza,

pare un copil serios),

Lipsa împărtăşirii plăcerii sau interesului (interes limitat la o serie de activitati sau jocuri repetitive,

prefera rutina iar orice activitate cu caracter de noutate il deranjeaza si poate reactiona agresiv la

aceste schimbari),

Lipsa de răspuns la propriul nume (parca nu aude atunci cand parintele il striga pe nume, nu

reactioneaza prin intoarcerea capului sau privirii spre adultul care-l striga),

Lipsa coordonării privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele

Prozodia neobişnuită ( are un mod ciudat, particular de a pronunta sunetele)

Mişcări şi posturi repetitive ale corpului, mişcări repetitive cu obiectele (poate avea o serie de

stereotipii in miscari, sa-si fluture mainile in aer, sa-si rasuceasca pe degete un fir textil, sa- si

balanseze corpul in lateral sau fata-spate sau sa-si legene in lateral doar capul, sa se joace prelungit

cu degetele in fata ochilor, sau cu orice obiect sau jucarie lucitoare, luminoasa. De obicei se joaca

repetitiv cu elemente sau parti din jucarie, cu rotile masinutei de exp. ).

Read Full Post »

« Copiii invata ceea ce traiesc – Dorothy Law Nolte


Recomandari de lucru pentru stimularea dezvoltarii limbajului expresiv la copil »

Drepturile copilului – Legea 272/ 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Noiembrie 20, 2013 de cabinetpsihologsibiu

Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale;

Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele , alte personae
fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament;

Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale;

Copilul are dreptul la libertate de exprimare, copilul are dreptul de a fi ascultat;

Copilul are dreptul la libertate de gandire, religie;

Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai;

Copilul are dreptul de a beneficia de servicii medicale si de recuperare necesarea pentru a se  bucura de
cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge;

Copilul are dreptul de a beneficia de un trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala,
morala si sociala;

Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale;

Copilul cu handicap are dreptul la ingrijiri speciale, adaptate nevoilor sale;

Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa-I permita dezvoltarea in conditii nediscriminatorii a
aptitudinilor si personalitatii sale;

Copilul are dreptul la odihna si vacanta;

Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau
neglijenta;
Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare.