Nuvela psihologica

Moara cu noroc – Ioan Slavici

 

Autor
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-
1890) alaturi de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si
Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele ale sale sunt
“Popa Tanda”, “Budulea Taichii”, “Moara cu
noroc”,”Padureanca”,etc.

Geneza operei
Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881,
publicata in volumul “Novele din popor”. Titlul volumul
sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de
inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor
clasici si curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea
apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa
in proza incercarea de moralizare specifica lui Slavici, dar fara
a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.

Ipoteza
Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca
specie literara este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand
dimensiuni cuprinse intre povestire si roman in care conflictul
este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.

Teorie
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul
interior al personajului in care actiunea urmareste declinul
acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din
toate mediile sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari,
tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului
influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar ca motive
literare: banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari
sufletesti si trairi aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia,
toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc
de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este
puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior.
Deobicei, se realizeaza valorificarea morala a textului de
analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de
inspiratie, viata sociala, surprinderea diferitelor categorii
sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza
psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social
caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste
locul si propriul destin. Apare degradarea individului si tema de
inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul
joaca un rol esential.

Semnificatia titlului
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din
doua substantive comune. In sens denotativ, face referire la un
spatiu amenajat pentru a se macina cereale si sansa. In sens
conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului
pentru soarta personajului principal. Locul luat in arenda, o
fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca
prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc
nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci,
moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei
negative exercitate in special de Samadau, isi va pune
amprenta si asupra personajului principal care parcurge toate
treptele decaderii.
Tema operei
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea
sub influenta nefasta a banului. In cele 17 capitole se
urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a
personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul
conflictului interior. Opera are o circulara, simetrica si atrage
toate personajele intr-un conflict major.

Momentele subiectului
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind
asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii,
inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care
merge la carciuma si a locului in care se afla este prezentat in
expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput,
iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la
Moara cu noroc, un personaj carismatic, seful porcarilor si al
turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul
familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si
primejdios”. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un
pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii
de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului.
Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui
Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si
angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe
procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot
mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam
batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are
familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul
imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului,
starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita
incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa
joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa
fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si
un copil. Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe
“chezasie”. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i
nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste
sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este
sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar
dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima
treapta a degradarii morale si in momentul in care vrea sa se
razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera
pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata
de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de
razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o
ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui
Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide
izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge
carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele
personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii.

Incipit si final
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana)
povesteste despre faptul ca nu banii conteaza ci linistea
sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in
voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea
ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in care
mi-am petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si
paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea “si-mi
vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita”. Inceputul
este simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi
ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca
batrana pune seama intamplarilor pe voia sortii si a destinului
care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste din nou la Moara
cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand
situatia in care se afla.

Personajele operei si caracterizare sumara

Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia
lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se
schimba pe parcursul nuvelei. La inceputul operei, apare in
ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati,
ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat datorita
onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se
transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care
decade atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind
degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a
decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii. Dominat
de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de
Samadau, personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele
psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe
parcursul operei. Statutul initial de “samadau”, sef al
porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci
cinstite si necinstite din campia Aradului. Personajul se
contureaza caracterial, bun cunoscator al psihologiei umane,
cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti.
Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba
cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici si
carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor. Finalul
nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina
demn insa in fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre
actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii. Format in
nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in
ipostaza de mama si sotie iuibtoare, femeie care isi asculta
orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei vine
odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea
alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se
bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia
Samadaului, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede
diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand
Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala.
Sotul se transforma atunci in muierea in haine de barbat
datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in
capcana Samadaului si atractia fata de el ii este fatala.
Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din
punct de vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de
sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de Ghita,
incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele momentente ale
femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-
un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a
distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei,
considerat un alterego al naratorului. Femeia reprezinta
intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede in
rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul
destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind
constienta ca Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu
percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul
surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii
sunt vinovati de soarta lor.

Moduri de expunere
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la
caracterizarea personajelor, iar descrierea ofera o imagine a
reperelor spatio-temporale.

Limbajul
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si
proverbe (mai ales ale batranei) la inceput si la sfarsit.

Concluzie
In concluzie, opera literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici
este o nuvela psihologica deoarece are trasaturile unei vieti de
familie si importanta banului.

Opinie
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul
principal, Ghita, parcurge absolut toate treptele decaderii.