Romanul social realist de tip

balzacian
Enigma Otiliei – George Calinescu

Perioada literara
George Calinescu apartine perioadei interbelice si isi
contureaza opera de tip roman in opozitie cu cele apartinand
lui Camil Petrescu. In aceeasi perioada se remarca alti scriitori
precum Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Latura de
romancier se regaseste in romanele “Cartea nuntii”, “Enigma
Otiliei”, “Bietul Ioanide”, “Scrinul negru”, reflectand un
persoanj complet si complex.

Geneza operei
Varianta finala a romnului contine un singur volum cu titlul
“Enigma Otiliei” publicat in anul 1938. Varianta de odinioara
promova ca titlu “Parintii Otiliei”, fiind conceputa in doua
volume. Momentul in care titlul se schimba este decisiv.
Scriitorul trece de la motivul paternitatii Otiliei la eternul
familiei gasit in substantivul “enigma”. In scrierea romanului,
George Calinescu se bazeaza pe unele elemente de geneza.
personajul Felix Sima este inspirat din ipostaza scriitorului,
regasim aici profilul de medalie, nasul acvilin, tenul masliniu,
aspecte fizionomice care apar si-n “Portret” de George
Calinescu. Dintr-o marturie a scriitorului “Otilua sunt eu”
vedem reflectarea sa si-n conturarea personajului feminin, cu
toate ca el marturiseste ca la baza Otiliei Marculescu sta “fata
cu parul de fum”, o verisoara mai mare dea sa. Intamplarea
despre moartea lui Costache este preluata din propria
biografie cand o ruda indepartata moare si celelalte neamuri
patrund in casa acesteia ducand peste gradina, in spate, mare
parte a obiectelor.

Ipoteza
Opera literara “Enigma Otiliei, este un roman social realist de
tip balzacian, avand toate caracteristicile acestuia.

Teorie
Romanul este specia literara a gneului epic in proza de mare
intindere cu personaje numeroase, complexe si amplu
caracterizate cu o intriga complicata si actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate viata citadina a unei
comunitati.
Balzacianismul se refera la tipul de proza realista in care
regasim urmatoarele caracteristici: tipuri umane bine
conturate (avarul, orfana, tatal suferind, fata batrana) portretul
personajelor este urmarit dinspre exterior spre interior,
impreuna cu descrierea amanuntita a locurilor in care traiesc.
Incipitul romanelor contine ample descrieri care fixeaza cu
exactitate timpul si locul actiunii. Naratorul este omniscient,
este un demiurg al universului fictiv, fiind prezent in acelasi
timp in mai multe locuri, stiind totul despre desfasurarea
actiunii.
Clasicismul este un curent literar si artistic din secolul al XVII
– lea si inceputul celui de-al XVIII – lea (aparut in Franta).
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara
din prima jumatate a secolului al XIX-lea aparuta in spatiul
european.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la
inceputul secolului 20, in care noul si inovatia formelor se
opuneau valorilor de tip traditional.
Explicarea titlului
Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa
legatura cu intreg continutul textului, fiind alcatuit din doua
substantive, unul comun (“enigma”) si unul propriu (“Otiliei”).
In sens denotativ, enigma semnifica un lucru greu de inteles,
nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul
propriu semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul
duce cu gandul la misterul personajului Otilia, care este ca o
ghicitoare sau un joc distractiv greu de descifrat de catre
ceilalti. Astfel, legatura dintre titlu si ideea textului devina
stransa cand incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este
in zadar, dar si a lui Pascalopol in final.

Tema si motive
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestene,
familia, societatea, iar motivul este mostenirea si paternitatea.

Structura si compozitie
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole si construit pe
mai multe planuri narative care urmaresc destinul unor
personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui
Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica, etc.

Incipit
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal
(“intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909”) si spatial
(descrierea strazi Antim, a arhitecturii casei lui Mos Costache,
a interioarelor) prezinta principalele personaje, sugereaza
conflictul si traseaza principalele planuri epice. In cadrul
spatial, are loc descrierera strazii Antim, de unde reiese ca
strada era pustie si intunecata, si in ciuda verii, in urma unor
ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure, iar lumina
slaba a felinarelor, ingaduia numerele caselor. Acesta era
pustie fiindca luminile de prin case erau stinse. In aceasta
obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio caza nu era
prea inalta si aproape niciuna nu avea cat superior. insa
varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii, marimea
neobisnuita a ferestrelor, in rapor cu forma scurta a cladirilor
faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei
strazi italice. Strada este descrisa prin epitetele “pustie”,
“intunecata”, de unde reiese tristetea care controla casele
locuite pe ea, astfel destinul unor personaje era prescris inca
din incipit.

Fire narative
Romanul este alcatuit din doua fire narative. Primul este lupta
dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache
Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea
prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine
la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui
si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.

Conflicte
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii
inrudinte, care sugereaza universul social prin tipurile umane
realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu,
posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta orfana, fiica
celei dea doua sotii decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul
surorii batranului care vine la Bucuresti pentru a studia
medicina si locuieste la tutorele sau lega, mos Costache. Un
alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al bastranului, pe
care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia,
pe care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care
sa-i umple singuratatea. A doua familie, inrudita si vecina, care
aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii
acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Siminon
Tulea, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta
familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot
al Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte
succesorale: primul iscat in jurul averii lui Costache
Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de Aglae impotriva
orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui
Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic priveste
rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol
pentru mana Otiliei.

Subiectul operei
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre
unchiul sau Costache Giurgiuveanu pentru a locui la el si a
urma facultatea de medicina. Ajuns acasa la el ii intalneste pe
ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica vitrega a
acestuia, Otilia. A doua zi, ea ii arata locuinta, el remarcand
felul ei jucaus. Afla povestea ei de viata si despre prietenul
familiei Pascalopol. Rugat de Aglae, il mediteaza pe Titi care a
ramas corigent. La inceputul lunii august, Olimpia il prezinta
familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel Stanica
este tot mai hotarat sa puna mana pe averea lui Costache. La
invitatia lui Pascalopol, Felix si Otilia se duc la mosia acestuia,
unde Felix incepe sa fie gelos pe Pascalopol. Intre Felix si
Otilia se cladeste o relatie profunda de prietenie, dar Felix se
indragosteste de ea, marturisindu-i sentimentele. Otilia il
considera mai mult ca pe un frate, considerand totul un joc
copilaresc. Intre timp, discutiile despre adoptarea Otiliei
pornesc noi scandaluri, dar fata ii cere mosului sa nu
completeze actele de adoptie. Otilia pleaca cu Pascalopol, iar
Felix, spre surprinderea sa, se arunca in bratele unei curtezane
Georgeta, pentru a se razbuna pe cea care i-a frant inima.
Acest proces duce la maturizarea tanarului. Mos Costache are
planurile sale cu cei doi tineri, incepand sa adune materiale de
constructii. Din cauza unei insolatii, el face un atac de cord in
urma caruia toata familia Tulea isi petrece doua zile in casa
batranului, ignorand boala acestuia. Stanica profita de aceasta
ocazie in care ii baga in cap tot felu de idei si incearca sa afle
unde isi tine ascunsa averea. Mos Costache se insanatoseste
si ii alunga din casa pe cei din familia Tulea, fiind de acord cu
propunerea lui Pascalopol de a-i deschide un cont Otilei, dar
nu-i da banii inca. Stanica isi continua planul incercand sa-l
sperie tot mai tare, angajeaza doctori care sa-i dea
diagnostice false, dar afla unde sunt ascunsi banii si il
jefuieste. Mosul mai are un atac de cord si moare, Stanica
divortand de Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, intrand in
politica. Intre timp, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar
Felix devine doctor, apoi profesor universitar si se
casatoreste. Se intalneste intamplator cu Pascalopol, care
divortase de Otilia, ea fiind casatorita cu un om bogat din
Buenos Aires. Astfel, toata povestea de dragoste ramane un
mister pentru Felix.

Finalul
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de
un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin
descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva
lui Felix, intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in momente
diferite ale existentei sale (adolescenta, aproximativ zece ani
mai tarziu “dupa razboi”).

Elemente romantice
Elementele romantice desprinse din roman se refera la
descrierea campiei Baraganului transpuse in fantastic si la
povestea de iubire dintre Felix si Otilia.

Elemente moderne
Elementele moderne ce asigura un caracter de modernitate
romanului sunt reflectarea poliedrica a personajelor, utilizarea
personajului reflector si comportamentismul ca tehnica de
lucru. Reflectarea poliedrica presupune mai multe puncte de
vedere ale diferitelor personaje asupra unuia dintre ele. Astfel,
se ajunge ca exemplu la viziuni diferite asupra Otiliei sau
asupra lui Felix, personaje conturate complex si
independent. Comportamentismul reflecta amibuitatea
personajului, personaje ambigue in evidentierea destinului
fiind Otilia si Leonida. Felix nu este ambitios, lipsit de
scrupule, ci un adolescend orfan capabil de a iubi dezinteresat.
Hotarat sa-si faca o cariera, se bazeaza pe luciditatea si
profunzimea intelectuala. Contradictiile Otiliei il contrariaza pe
Felix. Intiail, tanarul ezita intre a crede barfele clanului Tulea
si a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi, cand Otilia
pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o
scurta aventura cu Georgeta “fata faina”, “pupila” unui
general, pe care i-o prezinta Stanica. De altfel, cele doua
femei, Otilia si Georgeta contribuie in egala masura la
maturizarea lui Felix, pe Otilia o vroia ca pe viitoare sotie, iar
Georgeta ii era trebuitoare fiziologeste.

Elemente clasice
Elementele clasice se refera la crearea unei umanitati
canonice si la simetria perfecta a textului precum si la
rigurozitatea compoziotiei. Umanitatea canonica impune
dopua tipuri de personaje precum avarul si arivistul
(parvenitul). Avarul apare in dubla ipostaza, cel umanizat prin
sentimente si cel total. Romanul realist traditional devine o
adevarata comedie umana, plasand in context social personaje
tipice.

Tipologizare personaje
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii.
Mos Costache – avarul, iubitor de copii, Aglae – “baba absoluta
fara cusur in rau”, Aurica – “fata batrana”, Simion – “dementul
senil”, Titu – “debilul mintal”, “infantil si apatic”, Stanica Ratiu
– “arivistul”, Otilia – fata cocheta (citește Caracterizarea
personajului Otilia Mărculescu), Felix –
ambitiosul (citește Caracterizarea personajului Felix Sima),
Pascalopol – aristocrat rafinat.

Moduri de expunere
Modurile de expunere au un rol important in
text. Dialogul confera veridicitatea si concentrarea epica. In
proza realista, descrierea spatiilor (strada, arhitectura,
decorul interior – camera) si a vestimentatiei sustine impresia
de univers autentic, iar prin observarea si notarea detaliului
semnificativ devine mijloc de carecterizare indirecta.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele
mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul
uniformizat. In limbajul personajelor se utilizeaza aceleasi
mijlaoce lingvistice, indiferent de situatia sociala sau de
cultura lor.

Concluzie
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un
roman realist de tip balzacian prin prezenta tuturor
caracteristicilor.