Anexa 4.?

Coeficienți pentru calculul tensiunilor admisile

Alegerea treptei de precizie a angrenajului

Tabelul 4.?
Treapta de precizie
Criteriul Domenii
3 4 5 6 7 8 9 10
Roți etalon și de referință   
Mașini-unelte      
Cutii de viteze pentru autoturisme    
Destinația
Cutii de viteze pentru camioane    
Cutii de viteze pentru tractoare   
angrenajului
Reductoare de uz general    
Reductoare pentru metalurgie    
Transmisii pentru mașini de ridicat    
Mașini agricole   
v2  
2v5  
Dantură dreaptă
Viteza 5  v  10  
10  v  40 
periferică
v2  
m/s 2v5   
Dantură înclinată
5  v  10  
10  v  40  
Rectificare o o   
Șeveruire o   
Mortezare, rabotare, frezare o    
Frezare cu freză melc o    
Frezare urmată de tratament termic o 
Ștanțare, injectare, presare o 
Turnare ｏ
 condiții normale de prelucrare
o condiții speciale de prelucrare

Recomandări pentru alegerea coeficienților de siguranță pentru calculul angrenajelor

Pentru alegerea acestor coeficienți trebuie cunoscut regimul de lucru al transmisiei (implicit

coeficientul de exploatare K A )

Regim de lucru S H min S F min

Transmisii industriale 1,00....1,3 1,4...1,5

1
Transmisii care funcționează la viteze mari 1,3 1,8
Tran smisii cu risc (risc mărit de deteriorare din cauza regimului de 1,3...1,6 1,6...3
lucru, de exemplu cu șocuri sau în mediu coroziv etc. sau cu
cheltuieli de mentenanță mari)

Se recomandă pentru siguranță în funcționare (cu o probabilitate de defectare de 1%) SR ISO
6336

Alegerea factorului lubrifierii, Z L

Se alege din catalogul unei firme producătoare de lubrifianți, lubrifiantul considerat adecvat și
apoi se identifică proprietățile acestuia, inclusiv vâscozitatea la una din temperaturile de 40 °C
sau 50 °C.

Fig. 4.? Factorul lubrifierii, Z L

ZV factorul de viteză, arată influenţa vitezei periferice a roţii calculate sau verificate

(care poate diferi de cea impusă de determinarea experimentală a lui σ H lim ). În general viteza

dw
v   m / s
periferică se consideră viteza pe cercul de rostogolire, 2 și la verificarea
angrenajului se calculează pentru fiecare roată.

2
 Zv
Fig. 4.? – Factorul vitezei,

Alegerea factorului durabilităţii la solicitarea de contact,

Z NT

1 – St, V, GGG (perl, nain.), GTS(perl.), Eh, IFa

2 – St, V, GGG (perl, bain.), GTS(perl.), Eh, IF
3 – GG, GGG (ferr.), NT(nitr.), NV(nitr.)
4 – NV(nitrocar.)
a
când este permis un pitting limitat.
Figura 6 – Factorul durabilităţii, Z NT , pentru roţi standard de referinţă de testare

3
 Pentru o roată, numărul de cicluri de solicitare a unui dinte este:
N L  60  n  Lh   (6.72)
n este turaţia (rotaţii pe minut),
Lh – durabilitatea angrenajului (ore),

 este numărul de cicluri pentru un dinte la o rotaţie completă a roţii. χ=1 pentru două roţi în
contact, χ=2 sau 3 (rar mai mult) pentru roţi intermediare ce angrenează simultan cu două
sau trei roţi.

Tabelul 2 – Factorul durabilităţii,

Z NT
Material a
Numărul de cicluri de încărcare
Factorul durabilităţii,
Z NT
5
St, V, GGG(perl, bai.), GTS(perl.), Eh, NL≤6·10 , static 1,6
IF, NL=107 1,3
NL=109 1,0
numai când un anumit grad de pitting
NL=1010 0,85...1,0b
este permis
St, V, GGG(perl., bain.), GTS(perl.), NL≤105, static 1,6
Eh, IF NL=5·107 1,0
NL=109 1,0
NL=1010 0,85...1,0
GG, GGG(ferr.), NT(nitr.), NV(nitr.) NL≤105, static 1,3
NL=2·106 1,0
NL=1010 0,85...1,0
NV(nitrocar.) NL≤105, static 1,1
NL=2·106 1,0
NL=1010 0,85...1,0b
a
(vezi ISO 6336-1:2006, tabelul 2 pentru explicarea abrevierilor utilizate.

b Z
Valoarea mai mică a lui NT poate fi utilizată pentru funcţionare critică, când pittingul trebuie să fie minim. Valorile
între 0,85 şi 1,0 pot fi utilizate pentru angrenaje de uz general. Se poate utiliza 1,0 cu lubrifiere, materiale, experienţă şi
prelucrare optime.

Z
Factorul lubrifierii L pentru uleiuri minerale (cu sau fără aditivi de extremă presiune,
EP) poate fi determinat ca o funcţie de vâscozitatea nominală la 40°C (sau 50°C) şi de valoarea

lui H lim a materialului mai moale pentru roţile din angrenare. Valorile pentru ν 40 se aplică
pentru indicele de vâscozitate IV=95 şi vâscozităţi până la 500 cSt la 40°C; pentru vâscozităţi
mai mari, se foloseşte valoarea obţinută la 500 cSt la 40°C sau 300cSt la 50°C pentru a

determina valoarea lui

ZL .

4
Legendă

X1 vâscozitatea nominală la 50°C,

ν 50 , mm2/s, X2 vâscozitatea nominală la 40°C,
ν 40 , mm2/s

Y factorul lubrifierii,
ZL

Figura 7 – Factorul lubrifierii,

ZL .

Z R este factorul de rugozitate care ţine seama de influenţa rugozităţii suprafeţei

flancurilor active; pentru danturi bine rectificate Z R  1 , dar există tipuri de dantură care nu se

pot rectifica (danturi conice cu dinţi curbi). În acest caz, Z R  1 . La verificarea angrenajului se
Z
selectează R pentru fiecare roată. Dar se recomandă ca suprafețele flancurilor active să aibă
aceiași calitate.

Legendă

5
X rugozitatea medie relativă vârf-vale,
Rz10 , m

Y factorul rugozităţii,
ZR

Figura 9 – Factorul rugozităţii,

ZR

De multe ori pe desen este dată rugozitatea medie Ra și nu Rz.

Ra - Inaltimea medie a asperitatilor profilului față de linia de referință
Rz - (înălțimea medie în cele mai înalte 10 puncte de pe lungimea de referință/măsurare a
rugozității) Diferenta medie între cele mai inalte cinci varfuri si cele mai joase cinci vai akle
profilului, pe lungimea analizată. Pe fond gri sunt cele mai des întâlnite valori pentru flancuri de
roți dințate
Conversia recomandată de specialiști este în Tabelul 4.??

http://rampinelli.eu/wp-content/uploads/2018/01/Roughness-Conversion-Chart-Rampinelli.pdf
Ra m 0,025 0,05 0,1 0,2 0,4 0,8 1,6 3,2 6,3 12,5 25
Rz m 0,1 0,2 0,4 0,8 1,6 3,2 6,3 12,5 25 50 100

Se pot utiliza și relații obținute prin regresia unor valori experimentale. De exemplu
Rz  4,4   Ra 
0,97

sau o relație mai simplă

Ra= Rz/6.

Alegerea factorului durificării

ZW

ZW este factorul durificării, care ţine seama de efectul angrenării cu o suprafaţă durificată

sau cu roţi având durificare similară. Z W este un factor ce depinde de duritatea flancurilor [31,

33]. La proiectare, pentru ambele danturi tratate, se poate considera Z W =1 . pentru utilizarea
graficului din Fig. 4.? atenție la conversia unităților de duritate. De multe ori duritatea flancurilor
este dată în unități Rocwell (HRC)

6
Legendă

X raport de transmitere, u

Y factorul de durificare în funcţionare,

ZW
a
– raportul calculat al durităţilor,

b
– Pentru
HB 1 / HB 2 <1,2 se foloseşte
Z W =1,0 .

Figura 11 – Factorul durităţii superficiale

ZW pentru pinion şi roată durificate în miez.

Z X este factorul dimensional pentru tensiunea de contact, care ţine seama de influenţa

dimensiunilor dinţilor pentru tensiunea admisibilă de contact. Zx este un factor de mărime.

Pentru module m≤8 , Z x=1 .

Factori pentru calculul tensiunii admisibile la încovoiere la baza dintelui

Alegerea factorului durabilității, Y NT

7
 Y NT
poate fi citit din Figura 4.9 pentru tensiunea statică şi tensiunea de referinţă la oboseală ca
o funcţie de material şi de tratament termic.

Legendă
X numărul de cicluri de solicitare, N L
Y factorul durabilităţii, Y NT
1 GTS (perl.), St, V, GGG (perl., bai.)
2 Eh, IF(picior)
3 Nt, Nv (nitr.), GGG (ferr.), GG
4 NV (nitrocar.)
Figura 9 – Factorul durabilităţii la încovoiere Y NT pentru roţi de referinţă de testare
(vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2 pentru explicarea abreviaţiilor utilizate)

Material a Numărul de cicluri de Factorul durabilităţii, Y NT

încărcare, N L
N L≤104 , static 2,5
St, V, GGG (perl. bai.)
GTS (perl.) N L=3×106 1,0
10
N L=10 0,85 până la 1,0 b
N L≤103 , static 2,5
Eh, IF (picior) N L=3×106 1,0
10
N L=10 0,85 până la 1,0 b

8
 N L≤103 , static 1,6
GG, GGG (ferr.)
NT, NV(nitr.) N L=3×106 1,0
10
N L=10 0,85 până la 1,0 b
N L≤103 , static 1,1
NV (nitrocar.)
N L=3×106 1,0
10
N L=10 0,85 până la 1,0 b
a
Vezi ISO 6336-1:2006, Table 2, pentru explicarea abrevierilor utilizate
b
valoarea mai mică pentru Z NT poate fi utilizată pentru serviciu critic, când pittingul trebuie
să fie minim. Valorile între 0,85 şi 1,0 pot fi utilizate pentru angrenaje de uz general. În condiţii
optime pentru lubrifiere, material, proces de prelucrare şi experienţă, se poate utiliza 1,0.

Y
Alegerea factorul relativ la sensibilitatea la crestătură,  rel T
Y rel T
este factorul relativ la sensibilitatea la crestătură, care este cotă parte din factorul la
sensibilitatea la crestătură a roţii avute în vedere împărţit la factorul roții standard de referinţă
pentru testare şi care permite să se ia în considerare influenţa sensibilităţii la crestătură a
materialului.

Legendă

9
X parametrul crestăturii, q s =s Fn /2 ρ F
Y
Y factorul relativ al sensibilităţii la crestătură, δ rel T , pentru tensiunea relevantă la oboseală
Nota 2 Vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2, pentru explicarea abreviaţiilor folosite
Nota 3 Pe baza epruvetei plate la încovoiere, în concordanţă cu VDI 2226[7]
a
complet insensibil la crestătură
b
complet sensibil la crestături
c
cu structură perlitică crescătoare
d
(racordarea de la piciorul dintelui)
Y rel T
Figura 10 – Factorul relativ la sensibilitatea la crestătură degajare pentru tensiunea de
referinţă la oboseală
Y rel T  1
La proiectare nu se cunoaște geometria danturii și se consideră

YR rel T
Alegerea este factorul relativ al suprafeţei,
YR rel T
este factorul relativ al suprafeţei care este parte din factorul rugozităţii pentru
racordările angrenajului avut în vedere împărţit prin factorul de racordare a piciorului dintelui
pentru roţile de referinţă testate şi care permite să se ia în considerare influentele rugozităţii
suprafeţei racordării dintelui;

Legendă

10
X rugozitatea, Rz , m
Y
Y factorul relativ al calităţii suprafeţei, R rel T
Notă Vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2 pentru explicarea abrevierilor folosite.
a
Pentru tensiuni statice şi toate materialele
b
(piciorul dintelui)

Figura 14 – Factorul relativ al calităţii suprafeţei

Y R rel T (dedus din Figura A.1).

YX este un factor de dimensiune pentru rezistenţa la baza dintelui (vezi subcap. 15) care
se foloseşte pentru a lua în considerare influenţa dimensiunilor dintelui asupra rezistenţei la
încovoiere a dintelui.

Tabelul 3 – Factorul dimensional (la picior) Y X

Materialul a modulul normal, Factorul dimensional,
mn YX
St, V mn ≤5 Y X =1,0
GGG(perl., 5<mn <30 Y X =1,03−0,006 mn
bai.) 30≤mn Y X =0,85
GTS(perl.)
Eh, IF(la mn ≤5 Y X =1,0
picior) 6 5<mn <25 Y X =1,05−0,01 mn
pentru 3×10
NT, NV 25≤mn Y X =0,8
cicluri
GG, mn ≤5 Y X =1,0
GGG(ferr.) 5<mn <25 Y X =1,075−0,015 mn
25≤mn Y X =0,7
Toate materialele la solicitări statice - Y X =1,0
a
Vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2 pentru explicarea abreviaţiilor utilizate.

S F mineste coeficientul de siguranţă minim cerut pentru tensiunea la baza dintelui (vezi
subcap. 4 şi 5.1);
Y δ rel T este factorul relativ la sensibilitatea la crestătură; Y δ rel T poate fi citit din Figura 10 în

funcţie de qs sau de YS şi de material. Curbele din acest grafic pentru fiecare dintre

11
 materiale, au fost deduse din Figura 12 prin extragerea din valoarea absolută Y ϑ , adecvată

pentru fiecare valoare a lui q s , valoarea lui Yδ T pentru acel material corespunzător

parametrului decupării q s =2,5 (parametrul decupării pentru roţi standard de referinţă,

testate). Pentru orice roata avuta în vedere, q s poate fi calculat folosind Ecuaţia (38).

Legendă
X parametrul crestăturii, q s =s Fn /2 ρ F

Y factorul relativ al sensibilităţii la crestătură,

Y δ rel T , pentru tensiunea relevantă la oboseală
Nota 1 Valorile pentru  în Newton pe milimetru pătrat (N/mm2)
Nota 2 Vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2, pentru explicarea abreviaţiilor folosite
Nota 3 Pe baza epruvetei plate la încovoiere, în concordanţă cu VDI 2226[7]
a
complet insensibil la crestătură
b
complet sensibil la crestături

12
c
cu structură perlitică crescătoare
d
(racordarea de la piciorul dintelui?)

Figura 10 – Factorul relativ la sensibilitatea la crestătură degajare

Y δ rel T pentru
tensiunea de referinţă la oboseală

Y R rel T este factorul relativ al suprafeţei care este parte din factorul rugozităţii pentru
racordările angrenajului avut în vedere împărţit prin factorul de racordare a piciorului
dintelui pentru roţile de referinţă testate (vezi subcap. 14) şi care permite să se ia în

considerare influentele rugozităţii suprafeţei racordării dintelui;

Y R rel T poate fi luat
R
din Figura 14 în funcţie de material şi de Z rugozitatea vârf-vale pentru zona
racordării de la piciorul dintelui, pentru roata dinţată avută în vedere.

Legendă
X rugozitatea, Rz , m
Y
Y factorul relativ al calităţii suprafeţei, R rel T
Notă Vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2 pentru explicarea abrevierilor folosite.
a
Pentru tensiuni statice şi toate materialele
b
(piciorul dintelui)

Figura 14 – Factorul relativ al calităţii suprafeţei

Y R rel T

13
 (dedus din Figura A.1).

Y R rel T
poate fi calculat folosind Ecuaţiile (55) până la (61). Acestea sunt în
concordanţă cu curbele din Figura 14 (vezi ISO 6336-1:2006 Tabelul 2 pentru explicarea
abrevierilor folosite).
a) Tensiunea de referinţă la oboseală şi intervalul Rz<1 μm
— pentru V, GGG(perl., bai.), Eh şi IF(la picior):
Y R rel T =1,12 (55)
— pentru St:
Y R rel T =1,07 (56)
— pentru GG, GGG (fer.) şi Nt, NV:
Y R rel T =1,025 (57)
b) Rugozitatea suprafeţei în intervalul 1 μm≤Rz <40 μm :
— pentru V, GGG(perl., bai.), Eh şi IF(la picior):
Y R rel T =1,674−0,529 ( Rz+1 )0,1 (58)
— pentru St:
Y R rel T =5,306−4,203 ( Rz+1 )0,1 (59)
— pentru GG, GGG(ferr.) şi NT şi NV:
Y R rel T =4,299−3,259 ( Rz+1 )0 ,0058 (60)
Y R rel T pentru tensiunea statică
Y R rel T =1,0 (61)
YX este un factor de dimensiune pentru rezistenţa la baza dintelui (vezi subcap. 15) care se
foloseşte pentru a lua în considerare influenţa dimensiunilor dintelui asupra rezistenţei
la încovoiere a dintelui. şi ia în considerare faptul că pentru solicitarea de încovoiere,
rezistenţa aceluiaşi material scade dacă dintele (sau modulul) creşte.
Valorile pentru Y X pot fi luate din Figura 15 în funcţie de modul material şi tratament termic.

14
Legendă
X modulul normal, mn , mm
Y factorul dimensional, Y X
Nota 1 Vezi ISO 6336-1:2006, pentru explicarea abreviaţiilor utilizate.
Nota 2 Zona haşurată este intervalul de împrăştiere pentru tensiune statică.
a
Tensiune statică (toate materialele)
b
Tensiune de referinţă [la oboseală]
c
(piciorul dintelui)
Figura 15 – Factorul dimensional Y X pentru rezistenţa la încovoiere a dintelui roţii

YX poate fi calculat folosind ecuaţiile din Tabelul 3, care este în concordanţă cu curbele date
în Figura 15.
Factorul dimensional Y X pentru durabilitatea limitată. Y X se obţine nu ajutorul
interpolării liniare între valorile pentru tensiune de referinţă la oboseală şi statică, aşa cum se
determină în concordanţă cu 5.3.2. Această formulare este inclusă în determinarea tensiunii
admisibile la durabilitate limitată,

Tabelul 3 – Factorul dimensional (la picior) Y X

Materialul a modulul normal, Factorul dimensional,

15
 mn YX
St, V mn ≤5 Y X =1,0
GGG(perl., 5<mn <30 Y X =1,03−0,006 mn
bai.) 30≤mn Y X =0,85
GTS(perl.)
Eh, IF(la mn ≤5 Y X =1,0
picior) 6 5<mn <25 Y X =1,05−0,01 mn
pentru 3×10
NT, NV 25≤mn Y X =0,8
cicluri
GG, mn ≤5 Y X =1,0
GGG(ferr.) 5<mn <25 Y X =1,075−0,015 mn
25≤mn Y X =0,7
Toate materialele la solicitări statice - Y X =1,0
a
Vezi ISO 6336-1:2006, Tabelul 2 pentru explicarea abreviaţiilor utilizate.

Anexa 4 factori pentru calculul distanței între axe

K F
Factorul de exploatare, A corectează forţa tangenţială nominală t pentru a compensa
creşterea forţelor în angrenare cauzate de surse externe care depind de caracteristicile maşinii
motoare şi a celei conduse, de masele şi rigidităţile sistemului, inclusiv ale arborilor şi cuplajelor
utilizate în funcţionare.
Pentru aplicaţii cum ar fi angrenajele navale şi altele supuse la momente de torsiune cu
maxime ciclice (vibraţii torsionale) şi proiectate pentru o durată de viaţă nelimitată, factorul de
exploatare poate fi definit ca raport între momentele ciclice de vârf şi momentul nominal de
torsiune considerat.
Se recomandă ca producătorul/proiectantul şi beneficiarul să cadă de acord asupra valorii
factorului de exploatare.
Factorul de exploatare K A se defineşte ca raportul între momentul de torsiune max sau
echivalent şi momentul de torsiune nominal:
T eq
K A=
Tn (5)
în care T n este momentul de torsiune nominal; T eq este momentul de torsiune echivalent.

Tabelul B.1 - Factorul de exploatare, K A

Caracteristica de funcţionare Caracteristica de funcţionare a maşinii conduse
a maşinii de acţionare Uniformă Şocuri Şocuri Şocuri

16
 uşoare moderate severe
Uniformă 1,00 1,25 1,50 1,75
Şocuri uşoare 1,10 1,35 1,60 1,85
Şocuri moderate 1,25 1,50 1,75 2,00
Şocuri severe 1,50 1,75 2,00 ≥2,25

Tabelul B.2 –maşinile motoare cu diferite caracteristici de funcţionare

Caracteristica în Maşina motoare
funcţionare
Uniformă Motor electric (de exemplu, motor de curent continuu), turbină cu abur sau gaze cu
operare uniformăa şi momente de pornire mici rare.
Şocuri uşoare Turbine cu abur, turbine cu gaz, motoare electrice sau hidraulice (mari, cu frecvente
momente de torsiune la pornire ).
Şocuri moderate Motoare cu ardere internă cu mai mulţi cilindri
Şocuri severe Motoare cu ardere internă cu un singur cilindru
a
pe baza testelor de vibraţii sau a experienţei câştigate din instalaţii similare

Tabelul B.3 – Exemple pentru maşinile de lucru, cu diferite caracteristici de funcţionare

Caracteristica în Maşina condusă
funcţionare
Uniformă Generatoare de curent cu sarcină constantă; trasnportoare cu bandă cu încărcare uniformă
sau tranportoare cu platformă; transportoare cu melc; ascensoare uşoare; maşini de
împachetat; actionări de alimentare pentru maşini-unelte; ventilatoare; centrifugi de mase
mici; pompe centrifugale; amestecătoare pentru lichide uşoare sau materiale cu densitate
uniformă; foarfece; prese, maşini de ştanţat a; angrenaje verticale, angrenaje mobile b.
Şocuri uşoare Transportoare cu bandă cu încărcare neuniformă (de exemplu cu piese şi componente de
dozare) sau transportoare cu platformă; acţionările principale ale maşinilor-unelte;
ascensoare grele; angrenaje pentru macarale cu pivotare; ventilatoare industriale şi pentru
mine; centrifugi grele; pompe centrifugale; agitatorae şi amestecătoare pentru lichide
vâscoase sau substanţe cu densitate neuniformă; pompe cu piston multi-cilindri; pompe de
distribuţie;extrudere (în general); calandre; cultoare rotative; caje de laminare c, (laminoare
continue pentru zinc şi aluminiu, laminoare de sârmă sau bare).
Şocuri moderate Extrudere pentru cauciuc; amestecătoare cu funcţionare continuă pentru cauciucuri şi
materiale plastice; mori cu bine (uşoare); maşini de prelucrat lemnul (fierăstrae circulare,
strunguri); laminoare de lingouri c d; angrenaje de ridicat; pompe cu piston cu un singur
cilindru.
Şocuri severe Excavatoare (acţionări cu angrenaje la cupă); transmisii cu lanţ cu cupe; acşionări pentru
site; excavator de putere; mori cu bile (grele); malaxor pentru cauciuc; concasoare (piatră,
minereu); maşini de turnat; pompe grele de distribuţie; foreze rotative; prese de cărămizi;
mori concasoare.
a
momentul de torsiune nominal = momentul de torsiune maxim de aşchiere [tăiere], presare sau stanţare
b
momentul de torsiune nominal = momentul de torsiune maxim la pornire
c
momentul de torsiune nominal = momentul de torsiune maxim de laminare
d
moment de torsiune din limitarea curentului

17
e K A până la 2,0 din cauza frecventei fisurări ale benzii.

Kveste un factor dinamic dependent de sarcinile dinamice suplimentare datorate erorilor

de execuţie şi montaj şi deformaţiilor elastice: depinde deci de clasa de precizie a angrenajului,
în funcţie de viteză şi încărcare. Angrenajele cu clasă mare de precizie necesită o micşorare mai
mică comparativ cu cele de precizie joasă??. În general, se admite că sarcinile dinamice interne
pe dantură sunt influenţate de proiectare şi de fabricare.
Factorul dinamic intern ţine seama de influenţa clasei de precizie a angrenajului şi de
modificările în fabricarea danturii în funcţie de viteză şi sarcină.
M t (v)
Kv 
M t ideal (4.??)
în care momentul de torsiune total real la viteza de funcționare iar este momentul de torsiune din proiectare (pentru
un agrenaj perfect).
Angrenajele „perfecte” sunt definite ca având erori de transmisie cvasi-statice nule pentru
momentele de torsiune transmise (proiectate). Acestea pot exista doar pentru o singură încărcare
şi, cu modificări adecvate, au efecte dinamice zero [de exemplu, eroare de transmisie zero
(acţiune perfect conjugată), excitaţie zero, nicio fluctuaţie în frecvenţa de angrenare a dinţilor şi
nicio fluctuaţie a frecvenţelor de rotaţie]. Cu excitaţie nulă cauzată de angrenaj roţi, există un
răspuns zero la orice viteză.
La proiectare, pentru că nu se cunosc valorile factorilor care influențează această valoare,

pe baza literaturii, se consderă

K v  1,2 .
Măsura în care sarcina este distribuită neuniform depinde de următoarele influenţe:
a) precizia de prelucrare a dintelui roţii conducătoare, profil şi joc;
b) alinierea axelor de rotaţie ale elementelor angrenajului;
c) deformările elastice ale elementelor roţii – arbori, lagăre, carcase şi fundaţii care suportă elementele
angrenajului;
d) jocurile în lagăre;
e) contactul hertzian şi deformaţiile de încovoiere la suprafaţa dintelui inclusiv rigiditatea variabilă a dintelui;
f) deformaţii termice datorate de temperaturile de funcţionare (importante în special pentru roţile cu lăţimi
mari);
g) deformaţii din cauza forţelor centrifuge cauzate de vitezele de funcţionare;
h) modificările elicei inclusiv bombarea şi flancarea;
i) efectele rodajului;

j) sarcina totală tangenţială pe dinte (inclusiv creşteri datorate aplicării factorului

K A şi factorului dinamic

K v );
k) sarcini adiţionale pe arbore (de exemplu, de la transmisii cu curele sau cu lanţuri);
l) geometria danturii.

18
 K Hβ este un factor de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii (fig. 6.33); c) σ H este
teoretic constantă pe lungimea dintelui; în realitate, distribuţia este neuniformă ca în d),
solicitarea fiind nefavorabil repartizată, doar pe o lungime mică a dintelui, dacă nu se respectă
paralelismul între axe; în e) este dat un exemplu de repartiţie a presiunii hertziene pentru dinţi
nemodificaţi şi în f) este o repartiţie mai avantajoasă pentru dinţi bombaţi. Expresia factorului
K Hβ este:
σ H max
K Hβ=
σ Hmed (6.68)

Fig. 6.33

K Hα este factorul de reparaţie a tensiunii hertziene pe flancul dintelui, în plan normal;

evidenţiază repartizarea neuniformă a sarcinii pe perechile de dinţi aflate simultan în angrenare.

19