Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DELAVRANCEA
APUS DE SOARE
CUPRINS
APUS DE SOARE...........................................................................................5
VIFORUL .....................................................................................................72
LUCEAF{RUL............................................................................................160
SULT{NICA...............................................................................................263
Referin\e critice.........................................................................................286
CZU 859.0–8
D 28
CUPRINS
Coperta: A Colâbneac
TABEL CRONOLOGIC
(de Teodor Vârgolici)
1858 2 aprilie Se na=te viitorul scriitor Barbu Delavrancea, ]n maha-
laua Delea Nou[ din Bucure=ti, pe strada Vergului, nr. 166, ]n
familia lui +tefan Tudoric[ Albu, starostele c[ru\a=ilor care trans-
portau cereale la schelele din Giurgiu =i Olteni\a.
1866 Barbu e ]nscris la +coala sucursal[ nr. 4 din Coloarea Neagr[,
direct ]n clasa a II-a, deoarece c[p[tase primele no\iuni =colare
anterior, cu dasc[lul Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe
Nou.
Institutorul Spiridon Danielescu adaug[ la prenumele tat[lui su-
fixul -escu, =i astfel viitorul scriitor poart[ numele Barbu
+tef[nescu.
1867 Se ]nscrie ]n clasa a III-a la +coala domneasc[ de la Maidanul
Dulapului, unde cunoa=te pe profesorul Ion Vucitescu, prototipul
eroului din nuvela Domnul Vucea.
1870 Devine elev ]n clasa I-a la Gimnaziul Gh. Laz[r din Bucure=ti,
unde frecventeaz[ numai un trimestru.
1 decembrie Se transfer[ la liceul Sf. Sava.
1877 9 iunie. Debuteaz[ ]n ziarul România liber[, cu poezia patriotic[
Stan\e, semnat[ Barbu. Dup[ absolvirea liceului Sf. Sava, de-
vine student al Facult[\ii de drept din Bucure=ti.
1878 Public[ prima plachet[ de versuri Poiana lung[, semnat[ Barbu.
}ncepe s[ lucreze ]n redac\ia ziarului România liber[.
1880 Semneaz[ ]n România liber[ cu pseudonimul Argus.
1882 }=i ia licen\a ]n drept, cu teza Pedeapsa, natura =i ]nsu=irile ei.
Cu ajutorul familiei Verghy, al fratelui s[u, avocatul Nicu +tef[nescu,
=i al ziarului România liber[, pleac[ la Paris, pentru preg[tirea
doctoratului ]n drept.
1884 Spre sfâr=itul anului se ]ntoarce ]n \ar[, f[r[ a-=i fi luat doctoratul
]n drept, dar cu o solid[ =i vast[ cultur[ literar-artistic[.
Se ]nscrie la baroul Ilfov.
Reia colaborarea la România liber[.
Ia numele literar de Barbu Delavrancea.
1885 Apare volumul Sult[nica.
Colaboreaz[ la gazeta socialist[ Drepturile omului.
Colaboreaz[ la ziarul Epoca.
1886 Semneaz[ cu pseudonimul Argus Cancanurile politice ]n ziarul
Lupta al lui G. Panu.
1887 Scoate dou[ numere din Lupta literar[.
Intr[ ]n redac\ia Revistei noi a lui B.-P. Hasdeu.
Public[ volumul Trubadurul.
18881894 Colaboreaz[ la ziarele Democra\ia =i Voin\a na\ional[.
1892 Public[ volumul Parazi\ii.
1893 Apare volumul }ntre vis =i via\[.
1894 E ales deputat ]n colegiul II la Ploie=ti.
1899 P[r[sind partidul liberal, trece la conservatori, fiind numit pri-
mar al capitalei, apoi deputat de Putna, Mehedin\i =i Vaslui,
vicepre=edinte al Camerei =i mai târziu ministru al lucr[rilor pub-
lice.
1902 Ia ap[rarea lui I. L. Caragiale, printr-o r[sun[toare pledoarie, ]n
procesul intentat calomniatorului Caion.
1903 Public[ volumul Hagi-Tudose.
1909 Scoate volumul St[pânea odat[.
Creeaz[ drama istoric[ Apus de soare.
1910 D[ la iveal[ piesele de teatru Viforul =i Luceaf[rul.
1911 Scoate volumul Lini=te, Trubadurul, St[pânea odat[.
1912 Apare comedia ]n 3 acte Irinel.
Este ales membru activ al Academiei Române.
1913 |ine discursul de recep\ie la Academia Român[, Din estetica poeziei
populare.
Tip[re=te comedia ]n 4 acte Hagi-Tudose.
1918 29 aprilie Se stinge din via\[ Barbu Delavrancea.
Dup[ Teodor V~RGOLICI
4
CUPRINS
APUS DE SOARE
(15031504)
Dram[ ]n 4 acte
PERSONAJE:
+TEFAN CEL MARE
BOGDAN
LOGOF{TUL T{UT
POSTELNICUL TOADER
VORNICUL JURJ
HATMANUL ARBORE
PÂRC{LABUL DRAGO+
PÂRC{LABUL ALEXA
PÂRC{LABUL GRUMAZ{
PÂRC{LABUL +ANDRU
PÂRC{LABUL COSTEA
PÂRC{LABUL NEGRIL{
B{TRÂNUL +TEFUL, fost pârc[lab
B{TRÂNUL HR{MAN, fost pârc[lab
PAHARNICUL ULEA
CLUCERUL HRINCOVICI
VAME+UL CHIRACOLA
CLUCERUL MOGHIL{
STOLNICUL DR{GAN
JITNICERUL STAV{R
PETRU RARE+
DOFTORUL IERONIMO DA CESENA
DOFTORUL +MIL
DOFTORUL KLINGENSPORN
|UGULEA MOGHIL{
UN PIETRAR
UN CURTEAN
DOAMNA MARIA
6
IRINA, fata pârc[labului Dajbog, + 1476
REVECA,fata comisului Huru, + 1476
B{LA+A, fata pârc[labului Oan[, + 1484
ILINCA, fata pârc[labului Gherman, + 1484
DOMNICA, fata hatmanului Arbore
ANCU|A, fata pârc[labului Toader
OLEANA, fata vornicului Duma
FIRA, fata pârc[labului Drago=
LISANDRA, fata pârc[labului Alexa
JOI|A, fata pârc[labului Ivanco
NEAGA, fata pârc[labului +andru
ILEANA, fata pârc[labului Iva=cu
HERA, fata pârc[labului Grumaz[
ST{NI+OARA, fata pârc[labului Ieremia
OANA
DOCHIA
C[pitani, copii de cas[, aprozi, hotnogi, hânsari1 etc.
1
Hânsar, hinsar — nume dat unora dintre c[pitanii care st[teau ]n frun-tea
celor 13 c[pitani din care se compunea armata \[rii ]n vechea Moldov[.
7
ACTUL I
}n stânga, o arip[ a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de
fier, sfâr=indu-se cu o teras[ pus[ pe t[lpi de piatr[. O u=[ d[ pe teras[.
Mai departe se vede turnul castelului. }n dreapta, o poart[. Ceva mai ]n
fund, un pu\ cu dou[ roate =i cu un colac de piatr[. O albie cu ap[ de
n[lbit. Lâng[ pu\, o salcie pletoas[. Ograda domneasc[, cu arbori =i
copaci b[trâni, ]nconjurat[ cu ziduri vechi. Je\uri, scobite ]n piatr[, la
umbra copacilor. }n fund, o parte din ora=ul Suceava =i valea râului
Suceava =erpuind dinspre munte. E o zi de toamn[. Vântul sufl[. Frun-
zele cad.
SCENA I
1
Tindeche — stinghie ]ngust[ de fier sau de lemn, cu zim\i la ambele capete,
care se a=az[ la r[zboiul de \esut pentru a \ine pânza bine ]ntins[.
8
REVECA: Ba ca mine...
IRINA: Ba ca mine...
B{LA+A: Ca voi... ca noi...
ILINCA: Dumnezeu s[ \ie pe pârc[labul Alexa din Orhei.
NEAGA: Las[ focului basmul. La noapte. Vântul se umfl[.
Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, =i eu
s[ m[ ghemuiesc lâng[ dada Irina.
(S-aud toaca =i clopotele.)
REVECA: Mam[ Dochio, e vremea la toac[. Adu bostan-
ul fiert =i fagurii de miere =i ulciorul cu ap[ rece.
DOCHIA: S-aduc[ mama, bunica maichii.
IRINA (c[tre |ugulea): +i tu? Ce stai ca un \ap logodit?...
E=ti mândru... Ai sabie... +i ce-ai s[ faci cu ea?
|UGULEA (face cu mâna ca =i cum ar t[ia): S[...
IRINA: M[[[[...
|UGULEA: H]-h]...
IRINA: Când?...
|UGULEA: Iac[ =-acuma...
IRINA: O! b[tu-te-ar potca1! (}l mângâie.) S-aju\i mamei
Dochii. Dar, vezi, \ine-\i firea, nu-\i pune mintea cu bostan-
ul.
(Fetele râd.)
|UGULEA: Apoi... d[... maic[, maic[! (Iese.)
SCENA II
Cele de sus, afar[ de |UGULEA =i DOCHIA.
1
Potc[ — belea, vrajb[.
9
ANCU|A: Dar eu?
REVECA: Mai bine... Nu strânge cârligele... A=a... mâi-
nile-n voie... ca =i cum te-ai juca.
DOMNICA: Verdele [sta, ori [sta, dad[ Reveca?
REVECA: Prive=te firea... Aci, =coala =i ]nv[\[tura.
Prim[vara toate sunt proaspete, dar nu depline, vara toate
coapte =i vii, toamna toate p[lesc, prind un fel de rugin[, se
]nvechesc... =i nimic murdar... Da, bine...
ST{NI+OARA: Uf! Doamne, Doamne!
REVECA: Ce, mo\ato? |i s-a urât? Bini=or. Ghergheful e
de r[bdare.
JOI|A: Iaca =i barba p[rintelui Iva=cu din Hotin...
IRINA: Ba p[rul t[u de oaie crea\[.
HERA: Am ispr[vit. Nu mai am \evi.
B{LA+A: Da, dar pe dinafar[ cine-a dat?
HERA: Numai la dou[. Le desfac =i le fac.
OLEANA: E bine, Reveca?
REVECA: A! o minune! Ai zice c[ de când te-ai n[scut \ii
furca-n brâu. Da... da... Inul curge din caier pe fus ca un fir
de p[r. Nici o gâlc[. De=tele tale mulg caierul, =i caierul se
tope=te, =i fusul zbârnâie =i plute=te parc-ar avea aripi. O!
ciut[ zglobie, tu ai s[ \ii casa c-un fus... Dar tu, Oan[, ce
isprav[ mi-ai f[cut?
OANA: Mai am pu\intel =i le n[lbesc. Prea multe. +i nu
m[ plâng c[ sunt prea multe, dar pentru c[ sunt multe m[
pui pe gânduri...
REVECA: M[ b[iete c[ por\i p[rul b[lan ca pl[ie=ii
, ce spui? Ce gânduri?
OANA: Nu vede\i ce de fâ=ii? +i ]nc[ trei c[m[=i de in, d-
ale doamnei, s[ le rup pentru sl[vitul domn [l mare...
ILINCA: Fa Oan[, \ie \i-e lene.
OANA: Ba...
B{LA+A: Fa Oan[, \ie \i-e foame.
OANA: Ba...
B{LA+A: Fa Oan[, pe tine te \ine degeaba la curte.
OANA: D[...
IRINA: Fa Oni=or, cin \i-a dat \ie betele astea de argint?
10
OANA: Sl[vitul.
REVECA: Da\i pace fetei... Ce e, Oan[, cu gândurile tale?
OANA: Ce s[ fie?... Prea multe fâ=ii... Prea multe...
REVECA: Nu-i trebuie? De ce te plângi?
OANA: Da... ]i trebuie... Dar de ce a=a de multe?... +i
buna doamn[, când mi le-a dat, mi-a zis: Pân[ disear[ s[ le
faci... +i mai lungi, Oan[, mai lungi. +i-a oftat. +i, plecând,
am v[zut-o f[cându-=i cruce.
TOATE: F[cându-=i cruce?
OANA: Da... Mie ]mi miroase a r[zboi...
TOATE: A!
ILINCA: R[zboi... c[ de mult nu fusese... Aproape de doi
ani... +i se-mplinesc dou[zeci de ani de când pârc[labii Gh-
erman bietul tata =i Oan[, tovar[=ul lui, picar[ din
turnul Cet[\ii-Albe... +i-a zis Oan[ lui Gherman: Scap[
tu!... +i-a r[spuns Gherman lui Oan[: Ba tu!... +i s-au
grijit amândoi, =i =i-au iertat p[catele unul altuia... +i-a zis
Oan[ lui Gherman: |ie-l Dumnezeu pe +tefan!... +i-a zis
Gherman lui Oan[: Amin!... +-au pierit ei cu to\i ai lor...
IRINA: Sunt dou[zeci =i =apte de ani ]ncheia\i de când
pieri floarea Moldovei la R[zboieni. Trosnea cetatea ridi-
cat[-n prip[ de sl[vitul nostru voievod... Fl[c[rile se-n[l\au
pân[ la cer... +i el \ipa: Nu v[ l[sa\i!... +i pârc[labul Da-
jbog, bietul tata, i-a zis: Nu ne-om l[sa, dar du-te... +i
comisul Huru, =i postelnicul Hrâncu ]l târâr[ afar[ din lupt[,
rupându-i vestmintele de pe el, =i i-au zis: Du-te, c[ Mold-
ova nu piere, d-om pieri noi... +i s-au stins =i Hrâncu, =i
Huru, =i Dajbog, cu to\i boierii mari =i mici, b[trâni =i tineri,
pân[ la unul, c[ Mohamed, v[zându-i, a =optit l[crimând:
Oh! \ara aceasta nu va fi a mea!... +i sfântul s-a dus =-a
adunat pl[ie=ii, =i-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de
dinapoi =i din l[turi pân l-a trecut Dun[rea... +i-a pus piatra
s[pat[ unde a stat b[t[lia, m[rturisind lumii: Aici, eu am
fost frânt, s[ cunoasc[ =i s[ =tie toat[ suflarea din \ar[ c[ a
fost cu voin\a lui Dumnezeu ca s[ m[ pedepseasc[ pentru
p[catele mele, =i l[udat s[ fie numele lui ]n veacul vecilor.
11
TOATE: Amin!
REVECA: }n patruzeci =i =ase de ani, treizeci =i trei de
b[t[lii, dou[ f[r[ izbând[ =i treizeci =i una de biruin\i! El s[
tr[iasc[, =i Moldovei i-e bine!
ILEANA: Va tr[i cât Matusalem, =tiu eu...
DOMNICA: +i eu...
LISANDRA: +i eu...
JOI|A: +i eu...
HERA: E ]nz[oat!
NEAGA: Când s-a n[scut, l-a sc[ldat ]n sânge de =erpoa-
ic[...
IRINA: +i de vultur... S[ se strecoare =i s[ se ]nal\e...
SCENA III
DOCHIA aduce, p-un cârp[tor1, bostanul spart ]n buc[\i. Ies aburi.
|UGULEA, pe dou[ t[vi de argint, faguri de miere, pere =i struguri.
OANA se duce cu un vraf de fâ=ii la pu\ =i le-a=eaz[ ]n albie.
|UGULEA: Loc, loc... struguri m[=ca\i... parc[ ar fi lac-
rimi... =i faguri cu miros de sulcin[... =i pere ca...
REVECA: Cum?
|UGULEA: Iac[ o vorb[.
REVECA: De unde =tii?... +terge-te la nas... Uf! =i ai =i
sabie... Multe urzici ai t[iat...
|UGULEA: Sunt moldovean... |ugulea al lui Moghil[...
S[ nu râzi de mine... M[ria-sa doamna m-a pus s[-nv[\ slujb[
domneasc[... Pân la sabie...
REVECA: Sât!... Vine...
1
Cârp[tor — fund de lemn.
12
SCENA IV
SCENA V
+TEFAN =i MARIA.
1
Suba=[ — agent de poli\ie, primar de sat.
16
lenii. Din Cr[ciuna, ve=ti bune. Nimic d-a lungul Milcovului.
A=a ]mi scrie starostea Buhor.
VORNICUL JURJ: }n |ara-de-Jos, tihn[. Nego\ul se pe-
trece f[r[ cârcot[. }n Chilia =i Cetatea-Alb[ c[ de prin
partea locului viu numai doi suba=i1 cu roatele de turci,
cât s[ p[zeasc[ cet[\ile.
PÂRC{LABUL DRAGO+: Ungurii mai mult ar asculta de
cuvântul m[riei-tale ca de cuvântul craiului lor. +i pârc[labii
din Cicei =i Cetatea-de-Balt[, ca la ei acas[ ]n milocul un-
gurimii.
+TEFAN: Da, pace de jur mprejurul \[rii, ca =i ]nl[untrul
ei. Da... (trage sabia pe jum[tate) se mi=c[ =i st[ cump[n[ la
odihna \[rii... Dar i-a venit iar rândul... Gata, Luca?
HATMANUL ARBORE: Gata!
UN CURTEAN: M[ria-sa Bogdan.
SCENA VII
ACTUL II
Acela=i tablou ca ]n actul ]ntâi, cu deosebire c[ e var[ =i arborii ]nc[rca\i
cu fructe, unele coapte, altele pârguite, altele verzi. S-aud p[s[rile cântând.
20
SCENA I
23
SCENA III
24
DOAMNA MARIA: Da, da, Moghil[.
CLUCERUL MOGHIL{: M[tur[ tot ]naintea lui. +i to\i ]i
jurar[ credin\[, =i moldoveni, =i rusneci, =i le=i. S[ fi v[zut,
doamn[, p-ai craiului Lixandru... in eternitate fidelitas, nos
et descendentes nobis1... Se muie gerul. Se topir[ z[pezile.
Se umflar[ apele. El porunci s[ st[m pe loc... Se retraser[
apele... S[ mergem ]nainte, pân[ sub Halici. Acolo se de-
schide o vale l[rgu\[. }ntâi sta Luca Arbore, peste o mie de
c[l[re\i. Mai departe, el, cu alt[ mie. +i ]n fund, Bogdan, cu
trei mii, pitulat ]ntr-un z[voi care ]nchide valea despre
r[s[rit... Caii no=tri odihni\i =i iu\i... Ne pomenir[m cu pat-
ru in=i c-un =tergar alb ]n vârful suli\ei. Luca Arbore le de-
schise drum pân[ la el. Aci desc[lecar[. Scoaser[ c[ciulile
]ncondurate, ]i s[rutar[ mâinile =i-i d[dur[ o carte ca din
partea ].p.s. cardinalului... +i v[zur[m pe domn ca p[mântul,
c[ p[mântul nu l-ar fi ]nc[put... Atât le zise: }nc[leca\i, =i
haiti!... Veniser[ potolit =i se duceau ]ntr-o pr[f[raie... S[
tot fi trecut ca de când am ]nceput, =i se pornir[ lungi =iruri
de c[l[re\i. Le=ii!... Când s[ se ciocneasc[ cu Luca Arbore,
moldovenii se desfac ]n dou[, =i apucar[ unii ]ntr-o parte =i
al\ii ]ntr-alta. Du=manii se reped. El... face fa\a dos =i dosul
fa\[, =i-o ia la fug[ st[pânit[, ceva mai iute ca le=ii... }n ap-
ropierea z[voiului se desfac ]n dou[, unii ]ntr-o parte =i al\ii
]ntr-alta... Pân[ s[ se opreasc[ le=ii, ]nfierbânta\i ca de biru-
in\[, s-aruncar[ valurile lui Bogdan chiuind =i-i izbir[. Luca
Arbore ]i ia pe la spate, iar din coaste ]i fulger[ ai domnu-
lui...
DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Prin=i de toate p[r\ile, azvârlir[
armele jos. +i curse sânge pân[ la \urloaiele cailor... Stra=nic
r[cnea leul Moldovei, c[ auia valea =i codrii... +i vitejii cre-
zur[ c[ url[ a r[zboi... +i el, pas[mite, ]i \inea de r[u... A=a
se stinse ca la jum[tate din le=i, pân[ prinser[ de veste care
era porunca domnului... Omul ]n fr[mântarea luptei nu mai
e om. }l love=ti, nu-l doare. Cade =i al\ii ]l calc[, nu simte.
1
Credin\[ ve=nic[, noi =i urma=ii no=tri (lat.).
25
Tot se pierde ca ]n genunea mor\ii!... Numai dup[ ce ]ncet-
eaz[ b[t[lia... Oh! Doamn[!... se ridic[ de pe câmp atâta
jale, c[ nu po\i... =i curg lacrimile, =i plângi f[r[ s[ =tii pe
cine... D[du porunc[ s[ alegem =i s[ ]ngrop[m pe mor\ii
no=tri. Pu\ini picar[, dar mari suflete. Ca la dou[ sute... Aci
]nchiser[ ochii postelnicul +teful =i pârc[labul Hr[man. C[
le zise milostivul: Sta\i, mo=ilor, c[ nu e de voi! Ei, a=!...
Apoi intrar[m ]n Halici cu vro trei mii de prin=i. Aci le d[du
drumul =i le zise: Spune\i cardinalului s[ aib[ pe suflet
sufletele mor\ilor din valea Haliciului. +i ]napoindu-le cartea
le zise: Asta s-o scrie popilor, iar nu domnilor, =i nu dom-
nului!
DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi...
CLUCERUL MOGHIL{: Apoi porunci halicenilor s[-i care
piatr[. +i cioplir[m cu to\ii, vro dou[ s[pt[mâni, bourii Mol-
dovei. +i eu cioplii, m[ria-ta, c[ domnul, v[zându-m[, nu-=i
putu \ine râsul =i zise: Me=tere Moghil[, capul bourului
t[u ca coada lui Voiti= al meu... Mai grea dalta ca sabia,
Moghil[.
DOAMNA MARIA: Apoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Apoi f[cur[m mo=oroaie =i
pietruir[m Pocu\ia cu bourii no=tri, adânci d-un stânjen,
ducând dâr[ oabl[ din apa Nistrului pân[-n muntele [l mare
ce st[ ca =ira spin[rii la apusul Moldovei. }n sus al lor, ]n jos,
de sub p[durea de fagi a Haliciului, al nostru. +i...
DOAMNA MARIA: +i...
CLUCERUL MOGHIL{: +i, dup[ ce a=ez[ \ara, l[s[
pârc[lab pe Hrincovici =i vame= pe Chiracola. +i ne ]n=iruir[m
c[l[ri =i plecar[m ]napoi cu voievozii no=tri ]nainte. +i
]ncepur[m s[ cânt[m: Doin[, doin[, nu te duce de la mine,
doin[, nu fugi de bine, doin[. }ntr-o zi Duminica Rusali-
ilor sta soarele s[ scapete, ajunser[m p-o c[r[ruie de pi-
atr[. O ploi\[ cald[ stropise fâ=ia de drum. Voiti=, ]nr-un
ceas r[u, alunec[ de picioarele de dind[r[t. Domnul ]i puse
pintenii. Calul s[ri =i c[zu, apucându-i piciorul sub el...
DOAMNA MARIA (cu spaim[): Cel cu rana?
CLUCERUL MOGHIL{: Da...
26
DOAMNA MARIA: Oh!
CLUCERUL MOGHIL{: }n stânga pr[pastie, ]n dreapta
piept de munte. Voiti= tremura... Când l-am scos, sângele
p[trunsese prin leg[turi... l-am dus pe mâini... El atât a zis:
Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe... Doftorul Cesena
aci. Pân[ a doua zi piciorul se f[cu butuc... Boli, aiuri
ierte-m[ Dumnezeu , se f[cu mai bine, =i de =apte zile, pe
drum.
DOAMNA MARIA: Ah!
CLUCERUL MOGHIL{ (auzind buciumele): Dar iat[-l!...
R[sare soarele, =i ]nc[lze=te =i pe boieri =i pe oase goale,
f[r[ deosebire, c[ nimeni nu s-a plâns de judec[\ile lui ]n
vreme de pace, ori c[-n r[zboaie n-a s[rit unde a fost mai
greu, ]nsufle\ind pe cei cu inima sc[zut[... Doamn[, s[ plece
fetele... (Doamna face semn fetelor s[ se duc[.)
OANA (furi=ându-se): S[ nu-l v[d? Mai bine oarb[ decât
s[ nu-l v[d!
(Se d[ dup[ colacul de piatr[ al pu\ului.)
SCENA V
+TEFAN, alb ca z[pada, vine rezemat la bra\ul doftorului CESENA,
BOGDAN, logof[tul T{UT, vornicul JURJ, hatmanul ARBORE,
postelnicul TOADER, pârc[labii COSTEA, DRAGO+, ALEXA, +AND-
RU, paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN, jitnicerul STAV{R =i mai
mul\i curteni, c[pitani de oaste, copii de cas[, hotnogi, hânsari etc.
SCENA VI
Paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R r[mân.
OANA prive=te ]n toate p[r\ile, vrea s[ se duc[ =i se teme s[ n-o vad[.
1
Prefer s[ m[ r[coresc f[r[ s[ simt frigul (it.).
2
Nu, prealuminate (it.).
29
PAHARNICUL ULEA: Sâât! Nimic lui Arbore. Pân[ n-o
]nchide ochii =oimanul, s[ nu vorbim decât boierilor cu me-
teahn[. Din sfatul domnesc... lui Gavril Lep[datu =i comisu-
lui Roat[. Atât. Ochiul vulturului b[trân clipe=te ]nc[... V[rsa
v[p[i, m[ frigea privirea lui... Sââât! (Tustrei ies pe poarta
din dreapta.)
SCENA VII
OANA singur[, apoi PETRU RARE+.
32
+TEFAN: +i va veni =-un doftor de la Nüremberg =i altul
de la Mengli-Ghirai... }mi scrie c[ =tie =i toaca-n cer... Un
evreu...
DOAMNA MARIA: Mai pu\in, m[ria-ta...
+TEFAN: Pu\in, pu\in... To\i doftorii la capul unui bol-
nav...
UN CURTEAN: M[ria-ta, foaia judec[\ilor.
DOAMNA MARIA: Ah!
+TEFAN: Clucerul Moghil[? S[...
SCENA IX
+TEFAN, DOAMNA MARIA, clucerul MOGHIL{.
33
CLUCERUL MOGHIL{: Pârc[labul Ieremia cu popa
Frus[nel pentru vaduri de pive. Frus[nel r[mâne pe pan
Ieremia. Hatmanul Dugea cu satele ruse=ti de lâng[ Roman
pentru vro 3.000 de stânjeni. Hatmanul r[mâne pe ru=i.
+TEFAN: }... ]... ]... r[u... Bine a judecat, dar r[u... +tiu...
Spune-i lui Bogdan s[ taie din mo=ia mea Trife=ti 3.000 de
stânjeni =i s[ dea ru=ilor...
DOAMNA MARIA (la urechea lui Moghil[): Scurteaz[.
CLUCERUL MOGHIL{: S[ nu ies eu scurtat, doamn[.
+TEFAN: Ei?
CLUCERUL MOGHIL{: Cele criminalice=ti. Din dou[zeci
de pricini, dou[ mai ]nsemnate. Un n[r[vit ho\, t[ierea
mâinilor. Un uciga=, zobirea capului cu buzduganul. Toate
au fost prefirate cu de-am[runtul de ]n\eleptul Bogdan-vod[.
+TEFAN: Bogdan... R[zboi =i dreptate... R[zboi ]mpot-
riva oric[rui du=man =i dreptate fa\[ de oricine... de nea-
murile tale... de tine chiar, de=i dup[ legea p[mântului nu
se cuvine s[ judeci. Domn d-ai fi... s[ stai d-oparte... Al\ii s[
aleag[.
DOAMNA MARIA: M[ria-ta, prea mult...
+TEFAN: Dac[ Cesena ar avea chipul Mariei ori Maria
=tiin\a lui Cesena, m-a= vindeca ]ntr-o clip[ =i m-a= ]mboln[vi
]n cealalt[. Adu mâna, Mario. Mai am c[ldur[?
DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Atunci?... Ce mai e, Moghil[?
CLUCERUL MOGHIL{: Pricinile de judecat.
+TEFAN: Le pui zi peste... Azi e 30 iunie... Peste trei zile.
(Clucerul Moghil[ iese pe poarta din dreapta).
SCENA X
34
+TEFAN: Oana?... S[ intre... (Oana intr[.) A! b[b[tie...
Cum o duci cu b[trâne\ile?... Vino ]ncoa... aci... jos... mai
aproape... (Oana ]i s[rut[ mâinile =i le-aduce la frunte.) O
plut[ b[trân[ =i scorboro=it[ lâng[ un br[du\ verde, stufos
=i drept! Cine te-aduse pe tine pe t[râmul [sta? +i de unde?
OANA: M[ria-ta... De unde?... Nu =tiu...
+TEFAN: Nu mai am c[ldur[. Sunt bine. Uite, Mario...
De unde?... nu =tii. Ia uit[-te la mine... A=a... Tu ai ceva ]n
capul [sta... Mi-ascunzi ceva... Vrei s[-mi spui =i te opre=ti...
OANA: A= vrea, m[ria-ta...
+TEFAN: Ei...
OANA: A= vrea, m[ria-ta...
+TEFAN: Rare=...
OANA (tresare): Rare=?
+TEFAN: Da, Rare=, nu \i-a mai prins vro st[ncu\[... Da...
da... s-a f[cut mare... E c[pitan... Se bate cu le=ii =i se bate
zdrav[n... O s-ajung[ hatman... C[ci n-am avut parte de
copii!... Alexandru... Ilia=... Petru... Cât s[ lungesc
pomelnicul?... +i Olena, dup[ fiul nebunului de cuscru al
Moscovei... }i moare b[rbatul... Ea =i fiul ei ]nchi=i ]ntr-un
turn... +i eu?... Doar cu Bogdan...
DOAMNA MARIA (ar[tându-i pe furi= pe Oana): S[ nu
mâniem p-{l-de-sus...
+TEFAN: Da... Partea mea a fost s[ s[rut ce este al meu
ca =i cum n-ar fi al meu, s[ fur mângâierile, =i mângâiere s[
nu am... Ce-ai vrea s[-mi spui, Oan[?
OANA: A= vrea, m[ria-ta, s[...
+TEFAN: Ei...
OANA: A= vrea...
+TEFAN: Doamn[... s[ =tii c[ feti=cana asta s-ascunde de
tine...
DOAMNA MARIA: Da, Oan[?... V[ las...
OANA (cuprinzând genunchii doamnei): Iart[-m[,
doamn[! (Doamna Maria o mângâie pe p[r, surâde =i iese.)
35
SCENA XI
+TEFAN, OANA, mai târziu doftorul CESENA.
38
CLUCERUL MOGHIL{: Nimeni!
+TEFAN: Mâine sui ]n scaunul Moldovei pe Bogdan...
CLUCERUL MOGHIL{: Doamne!
+TEFAN: Ce?
CLUCERUL MOGHIL{: Doamne... Fac[-se voia ta...
+TEFAN: Am ]mb[trânit... O! ]ndoial[!... +i a= putea s[
scap... dar sufletul nu vrea =i trupul nu mai poate... (Trage
sabia pe jum[tate.) Nu... nu m[ mai ascult[... Degeaba o port...
(Se reazem[ pe Moghil[.)... +i poate s[ dau ochi cu {l-de-
Sus...
ACTUL III
Sala tronului. De jur ]mprejur, câte dou[ rânduri de je\uri ]n stil
bisericesc. }n dreapta, lâng[ tron, un je\ mai ]nalt cu stema Moldovei. Pe
pere\i se v[d portretele str[bunilor. }n fund, ]n dreapta =i ]n stânga
tronului, dou[ intr[ri. Pe laturea din stânga, planul al doilea, o u=[.
Ferestre ]n dreapta.
SCENA I
SCENA II
Cei de sus. +TEFAN intr[ pe u=a din stânga, =i mai ]mb[trânit, cu
piciorul ]nf[=urat, la bra\ul DOAMNEI MARIA. Doamna, ]mbr[cat[
]nchis.
SCENA III
42
nu ]ndrept piciorul Domnului la al c[ruia nume se ]nchin[
st[pânul meu... Am cerca... dar sunt dureri... grozave dure-
ri... o! brrrr!
+TEFAN: Ce dureri, +mil?
DOFTORUL +MIL: }n loc s[ faci un foc mare, s[ tai pi-
ciorul =i s[-l lepezi ]n foc, mai bine ar fi s[ iei t[ria focului =i
s[ arzi r[ul care se ]ntinde... Brrr... Grozave dureri!
+TEFAN: Brrr! grozave dureri... +i se sfâr=e=te. O! ho!
ho! prieteni, =i v[ e mil[?... Arde\i stric[ciunea dup[ acest
stârv care a fost odinioar[ nebiruitul +tefan! Pune\i foc pre-
tutindeni, =-aici... =-aici... =-aici... pân[-\i preface ]n scrum
trecuta m[rire de o clip[ ce-a str[lucit ]n fa\a atâtor orbi,
domnii cre=tin[t[\ii!... +mil... a! +mil... puteai s[-mi spui d-
a dreptul... Pe cuconi s[-i mome=ti, dar nu pe +tefan... Arde\i
degrab =i f[r[ mil[! (Le face semn s[ se duc[.) S[ vedem
dac[ b[trâne\ile mele s-or mai aprinde de focul vostru.
UN CURTEAN: Petru Rare= (+tefan ]i face semn s[ intre.)
SCENA IV
44
+TEFAN: A=, a=, a=! (Doamna intr[ pe u=a din stânga.)
Doamn[... Ce frumos e=ti ]mbr[cat[... Rare= tocmai ]mi pov-
estea c[ iube=te... Pe cine, m[?
PETRU RARE+: Pe Oana...
DOAMNA MARIA: Pe Oana?... Dar e un copil... +i s[rac[...
+i...
+TEFAN: Un copil... Nici tu nu erai mai mare...
DOAMNA MARIA (speriat[): +tefane! M[ria-ta! (}l trage
d-o mân[.)
+TEFAN (]i face semn de ]n\elegere): Nu-\i zisei d-asta, ci
d-ast[lalt[. Asta m[ doare... Eu nu m[ opui... A= vrea s[ v[d
pe Oana al[turi de tine, s-o ]ngrije=ti, s-o aperi, s[ aib[ =i ea
acela=i nume ca tine. Când o zice cineva Oana s[ se gân-
deasc[ la Petru =i mai sus... Rare=, dar =i tu e=ti un copil.
Abia s[ fi ]mplinit dou[zeci =i unu de ani. Ei, tu =tii din cine
te-ai n[scut... =i eu... Ia unul din caii mei, care \i-o pl[cea,
fie =i pe Voiti=...
DOAMNA MARIA: Voiti=?
+TEFAN: +tiu... S[ nu ]ncaleci pe Voiti=, ci s[ iei alt cal
care s[ te duc[ ca vântul pe fa\a p[mântului. S[ nu ocole=ti
nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz, nici codri... pân[ ]n
Hârl[u. +i s[-i spui Rare=oaiei a=a: Mam[, mie mi-a venit
ceasul, vreau s[ m[ ]nsor, =i mireasa mea e bun[, frumoas[,
f[r[ p[rin\i, este Oana de la curtea Mariei a bietului domn
al Moldovei. +i ce-o chizbui ea s[ vii s[-mi spui... C[ de-
spre mine, v[ blagoslovesc p-amândoi!
PETRU RARE+: Zbor...
+TEFAN: S[ te v[d... (Rare= d[ s[ ias[ repede =i se ]ncurc[.)
Nu p-acolo, Rare=, c[ n-o s[ ie=i prin zid! (Rare= iese ]n fug[.)
Patima, Mario. +st copil mi-aduce aminte vremile vechi. }]]]...
Nimic... trec[tor... R[u am f[cut... I-am crescut ]n ne=tiin\[...
Va afla tot... S[racul Petru... S[-l privim când pleac[... (Se
duc la fereastra din dreapta.)
DOAMNA MARIA: S[-l privim...
+TEFAN: Da, a luat pe Dere=*... Pune =eaua... Strânge
chinga s[ crape calul... Sus... (S-aude un tropot de cal.) De
când sunt n-am v[zut un c[l[re\ care s[-nghit[ dep[rt[rile...
45
M[... mult[ s[n[tate R[re=oaii... O! iart[-m[, doamn[... O
biat[ b[trân[, b[trân[... Pe dup[ deal... la vale... ca o
mogâldea\[... Abia se mai vede... Nu se mai vede!... Oh!
sângele Mu=atinilor n-are astâmp[r, fierbe, n[v[le=te ca hai-
turile de la munte!... Mario, o s[ vie boierii... S[ ne-mbr[c[m
de s[rb[toare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, +tefan
voievod, vreau!
DOAMNA MARIA: S[ zic nu, m-a= uni cu du=manii \[rii
]mpotriva copilului meu, s[ zic da, a= \ine cu copilul ]mpo-
triva tat[lui. Se n[ruie un tron din slava lui trecut[ =i un
altul se ridic[ ]n str[lucirea lui viitoare. Plâng pe unul, bine-
cuvântez pe cel[lalt. }ntre aste dou[ m[riri inima mea de
femeie nu g[se=te mângâiere!
+TEFAN: +tefan a tr[it, Bogdan ]ncepe! (Ies.)
SCENA V
SCENA VII
52
aceea=i \int[... Signore, treci de partea ast[lalt[... (Intr[ pa-
harnicul Ulea =i clucerul Moghil[ prin dreapta.) A! Pahar-
nice... scumpa dumneavoastr[ s[n[tate...
PAHARNICUL ULEA: Abia m[ \in picioarele...
+TEFAN: Schimb[-le cu ale mele... Fii, m[ omule, tân[r,
voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleac[ suflarea... oleac[
piciorul... oleac[ de c[ldur[... oleac[ ]ncheieturile... dar ]nco-
lo... aproape nimic... (}ncearc[ sabia.) Nu vrea s[ ias[... Nu
vreau s[ vrea s[ ias[... +i de ce-a= vrea? (C[tre Ulea.) S[
spui feciorului t[u s[ nu stea cu capul ]n jos... Signore, mut[-
te ]n partea ast[lalt[... (Bogdan vine din fund trist, ]mbr[cat
]n zale de sus pân[ jos, cu mai mul\i osta=i.) Pe cine z[resc?
Pe tine te mai a=teptam... (+tefan se suie ]n je\ul cu stem[ din
dreapta tronului. Bogdan d[ s[-i s[rute mâna. +tefan ]l
opre=te.) Prea e cald[ =i n[du=it[... A=teapt[ s[ se r[ceasc[...
(C[tre doamn[ =i Bogdan.) Ce tres[ri\i?... Da, v[z o doamn[
care se plimb[ pe lâng[ castel...
DOAMNA MARIA (]ndurerat[): Nu e nimeni, m[ria-ta!
+TEFAN: Nimeni... (Doftorul +mil se pleac[ la urechea dom-
nului. }i =opte=te ceva.) N-ai grije... Voi fi al t[u sau al doam-
nei...
DOFTORUL +MIL: Al doamnei?... Al doamnei Maria,
m[ria-ta...
+TEFAN (se ridic[ din je\): Maria =i Moldova e totuna...
Osta=i, boieri, curteni, v-am adunat aci s[ sta\i m[rturie dup[
ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci =i =apte de ani... mul\i =i pu\ini...
de când Moldova ]mi ie=i ]nainte cu mitropolit, episcopi, egu-
meni, boierii r[z[=i =i \[rani, ]n Câmpul de la Direptate, =i
cum vru Moldova a=a vrusei =i eu. C[ vru ea un domn drept,
=i n-am despuiat pe unii ca s[ ]mbog[\esc pe al\ii... c[ vru ea
un domn treaz, =i-am vegheat ca s[-=i odihneasc[ sufletul ei
53
ostenit... c[ vru ea ca numele ei s[-l =tie =i s[-l cinsteasc[ cu
to\ii, =i numele ei trecu grani\a, de la Caffa pân[ la Roma, ca
o minune a Domnului nostru Isus Cristos...
HATMANUL ARBORE: Numele t[u, m[ria-ta!
TO|I: A=a e!
+TEFAN: Nu... nu!... Eu am fost biruit la R[zboieni =i la
Chilia, Moldova a biruit pretutindenea! Am fost norocul, a
fost t[ria!... Sunt b[trân... (Se ]ntoarce =i prive=te grupul unde
stau paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i Jitnicerul Stav[r.)
MUL|IMEA: Nu! nu!
+TEFAN: Oh! p[dure tân[r[!... Unde sunt mo=ii vo=tri?
Pres[ra\i... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe
Teleajen, la Racova, la R[zboieni... Unde sunt p[rin\ii vo=tri?
La Cetatea-Alb[, la C[tl[bugi, la Scheia, la Cosmin, la
Len\e=ti... Unde sunt... b[trânul Manuil =i Goian, =i +tibor,
=i Cânde, =i Dobrul, =i Juga, =i Gangur, =i Gotc[, =i Mihai
Sp[tarul, =i Ilea Huru comisul, =i Dajbog pârc[labul, =i Oan[,
=i Gherman, =i fiara palo=ului... Boldur?... P[mânt!... +i pe
oasele lor s-a a=ezat =i st[ tot p[mântul Moldovei ca pe
umerii unor uria=i! (Se opre=te ostenit.) Suflarea...
B[trâne\ea... (S[geteaz[ cu privirile grupul lui Ulea.) C-am
cercat s[ unesc Apusul ]ntr-un gând, c[ zic c[ sunt cre=tini,
=i trime=ii mei au b[tut din poart[ ]n poart[, rugându-se
mai mult pentru ei ca pentru noi, s[ lase r[zboaiele de zaviste
=i s[ se ridice ]mpotriva primejdiei ob=te=ti a cre=tin[t[\ii...
Le trebuia un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... V[zând
c[ r[mâi cu f[g[duielile, am c[utat s[ unesc R[s[ritul. (Fulg-
er[, plou[ repede.) +-am trimes la unguri, la le=i, la litvani,
la ru=i, la t[tari... Au f[cut c[r[ri b[tând drumurile pustii
oamenii mei, =i degeaba. }nvoieli cu pece\i-n calapoade,
isc[lituri fudule... +i praful s-a ales de ]nvoieli. Vladislav, un
54
molâu, un ]ntristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o slug[
a popii de la Roma; Ivan, un n[uc, c[zut ]n copil[rie... (Un
tunet urmat imediat de un tr[snet.) Când voi fi ]n fa\a lui,
voi ]ndr[zni s[-i zic: Doamne, tu singur =tii ce-a fost pe
inima mea, c[-n tine am crezut, c[ nici o de=[rt[ciune nu s-
a lipit de sufletul meu, c[ am stat zid neclintit ]n fa\a
p[gânilor... Dar to\i m-au p[r[sit... Doamne, osânde=te-m[
dup[ p[catele mele, ci nu m[ osândi de pacea cu turcii spre
mântuirea s[rmanului meu popor! (Fulgere =i tunete.)
Bogdane, turcii sunt mai credincio=i ca cre=tinii cuvântului
dat... |ine\i minte cuvintele lui +tefan, care v-a fost baci
pân[ la adânci b[trâne\e... c[ Moldova n-a fost a str[mo=ilor
mei, n-a fost a mea =i nu e a voastr[, ci a urma=ilor vo=tri =-
a urma=ilor urma=ilor vo=tri ]n veacul vecilor... Ah!... Nimic...
B[trân, bolnav =i neputincios... Mantia asta e prea grea... S-
o poarte altcineva mai tân[r... (Mi=care ]n mul\ime. Mirare.)
Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) +i voi, m[rturie a ceea ce a\i
v[zut, spune\i \[rii (tunetele se ]nte\esc) c[ voin\a mea e s[
se ung[ Bogdan de când sunt ]n via\[... C[ voin\a mea =-a ei
a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleac[ ]n semn de
ascultare.) Signore, d[-mi mâna. (+tefan trage pe Bogdan spre
tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... a=eaz[-te... pune
coroana... Bine... (}ngenunche.) Doamne, binecuvânteaz[...
(D[ s[-i s[rute mâna.) Ah!... (Se rostogole=te de pe treptele
tronului ]n bra\ele Mariei =-a doftorului Cesena.)
MARIA: +tefane!
DOFTORUL +MIL: Altfel nu s-ar fi putut.
HATMANUL ARBORE: A murit?
CLUCERUL MOGHIL{: Cine s[ moar[? Soarele nostru n-
a apus ]nc[!
1
Cacom — hermin[.
55
ACTUL IV
O camer[ a castelului. }n fund, un pat de stejar cu perdele de in.
Perdelele acoper[ patul. Lâng[ pat, o piele de urs =i dou[ de lup. O
mas[. Pe mas[, felurite doftorii =i paharul de alabastru. }n fundul patu-
lui Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O u=[ de paraclis. Un iconos-
tas. }n stânga, o u=[ cu trei trepte =i o fereastr[ care se deschide ]n
curtea castelului. Intrare ]n dreapta. Se crap[ de ziu[. La ]nceput s-aud
p[s[rile cântând. Un scaun cu stema Moldovei ]n planul ]ntâi.
SCENA I
DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, OANA.
SCENA III
+TEFAN, OANA =i PETRU RARE+, pr[fuit =i noroit.
62
+TEFAN: Tu?
ME+TERUL PIETRAR: Din câte mi-ai spus, m[ria-ta.
+TEFAN: Slovele prea mari =i prea mic chenarul.
ME+TERUL PIETRAR: S[ sporesc chenarul.
+TEFAN: Piatra e m[rginit[ de... (+-arat[.) Dac[ spore=ti
chenarul ]n m[sura slovelor ca s[ m[re=ti... (pe furi= de Oana)
tocmai când... ai!... se mic=oreaz[... S[ se duc[ din el ceea
ce a fost silnic cuprins =i abia a=teptat[ s[ izbucneasc[ slo-
bod... el... ai...! dar nu eu... Dac[ m[re=ti piatra, se sup[r[
cei din dreapta =i cei din stânga... Acolo sunt to\i deopot-
riv[...
OANA: Cine se sup[r[?
+TEFAN: Me=tere, p[streaz[ m[sura. N-am vrut un lucru
uimitor, ci cump[nit. Nu-\i dau pe mân[ sufletul, ci trupul.
(Me=terul pietrar iese prin stânga.)
OANA: Trupul?
+TEFAN: Cum? S[-i dau lui s[-mi ]mpodobeasc[ suflet-
ul?
OANA: Sufletul? Dar ce om ar mai n[scoci când
Dumnezeu n-a mai avut ce d[rui?
+TEFAN: Taci... Simt ce e durerea...
SCENA V
+TEFAN, DOAMNA MARIA, ]mbr[cat[ ]n alb, =i OANA.
1
Oghial — plapum[.
64
+TEFAN: Pân[ ieri, el asculta, de ieri ]ncoa eu ascult...
POSTELNICUL TOADER: Au s[ vie doftorii, m[ria-ta.
HATMANUL ARBORE: +i noi...
+TEFAN: O s[ s-adune \ara, =i voi sluji\i domnului, nu
omului, lui Bogdan, nu lui +tefan... S[ nu se \eas[ vro
urzeal[...
HATMANUL ARBORE: }mpotriva cui?
+TEFAN: }mpotriva voin\ei mele de când eram domn...
HATMANUL ARBORE: Voin\a ta, doamne? Ca apele Ceah-
l[ului când se umfl[ prim[vara. Ce z[gaz n-ar rupe? Cine s[
puie piepturile?
+TEFAN: Ulea... Dr[gan... Stav[r...
HATMANUL ARBORE: Dar n-a ruginit sabia care a slujit
lui +tefan!
+TEFAN: Ho! domol, Arbore... domol... Vârâ\i-v[ printre
cei ce se adun[ =i spune\i c[ voin\a mea e s[ nu curg[ sân-
gele pe loca=ul meu ohavnic...1 (Ies Arbore =i Toader prin stân-
ga.)
OANA (lui Arbore): Teme\i-v[ de oamenii care =optesc.
SCENA VII
SCENA VIII
+TEFAN, clucerul MOGHIL[, doftorul KLINGENSPORN,
doftorul +MIL.
+TEFAN: Gata?
DOFTORUL CESENA: +i, ilustrissime.
DOFTORUL +MIL: Gata?... Aproape gata... Dac[ mi-ai da
voie... s[ stai a=a... cu fa\a ]n jos... A=a. +i dac[ mi-ai da
voie, s[ trec pe sub m[ria-ta fa=a asta...
+TEFAN: O! ho! ho!... Dac[ mi-ai da voie, =-un la\ de
gât... Glumi\i, +mil...
DOFTORUL +MIL: S[ glumim? E vreme de glum[? +i cu
m[ria-ta?
66
+TEFAN: Desf[, +mil! +tefan al Moldovei n-are nevoie s[
fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un mangal. }n foc,
fiare cu mânerul de lemn.)
DOFTORUL +MIL: S[ fie legat? Dar când vom trece cu
para focului ]n sus =i ]n jos, ca s[ ardem bine... Cum s[ nu
sar[-n sus m[ria-ta?
+TEFAN: Vreau! (Doftorul +mil ]i desface leg[turile. +tefan
]=i ]ntoarce privirile spre icoan[.) Vede\i?... Nici o leg[tur[...
A r[bdat piroanele... A ridicat ochii-n sus =i-a zis Iart[-i pe
ei, Doamne, c[ nu =tiu ce fac! +i el a r[bdat pentru al\ii, =i
eu s[ nu rabd pentru mine? (Se ]nchin[, apoi se a=eaz[ cu
fa\a ]n jos.)
CLUCERUL MOGHIL{: O!
+TEFAN: Aide! (Scena se petrece dup[ perdele.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Acum ]ncle=teaz[ mâinile.
+TEFAN (]n torturi): Otce na= ije esi na nebeseh...1
Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri, sfin\easc[-se numele
t[u... Vie ]mp[r[\ia ta... fie voia ta... precum ]n cer =i pre
p[mânt... Pâinea noastr[ cea spre fiin\[ d[-ne-o nou[ ast[zi...
+i ne iart[ nou[ datoriile noastre, precum =i noi iert[m da-
tornicilor no=tri... +i nu ne duce pre noi ]ntru ispit[... ci ne
izb[ve=te de cel viclean... C[ a ta este ]mp[r[\ia =i puterea...
=i m[rirea... =i m[rirea... =i slava ]n veci... =i puterea...
CLUCERUL MOGHIL{: O! p[rintele nostru!
+TEFAN: ...+i ne izb[ve=te de cel viclean...
DOFTORUL +MIL: O! minunat om!
DOFTORUL CESENA: Gesù Maria!
+TEFAN (se aude ca din dep[rtare): Petru Aron... la
R[useni... ]ntinse curs[ fratelui s[u, tat[lui meu Bogdan...
+i când ]l str[punse, Bogdan ]i zise... Câine, ce-ai f[cut pe
fratele t[u... +i când ]=i dete sufletul strig[... a! a! o! o!
67
SCENA IX
68
DOFTORUL +MIL: Unde e paharul?
OANA: Iac[t[-l!
+TEFAN (se mi=c[): Ce foc! o! o! (Tumultul s-aude din
când ]n când.)
DOAMNA MARIA: Foc nestins!
+TEFAN (se ]ntoarce, deschide ochii, se uit[ la to\i): Mar-
ia... Oana... +mil... N-am murit?
DOAMNA MARIA: Nu... nu... (Plânge =i-i s[rut[ mâinile.)
+TEFAN: Atunci, de ce plângi?
DOFTORUL +MIL: M[ria-ta, ni\el vin...
+TEFAN: +mil... (Un zâmbet dureros. Soarbe vinul.) Aaah!
Dar ce m[ arde a=a? C[ bine zice\i... Ce e focul [sta pe lâng[
focul de pe inima mea... Ia! (S-aude tumultul mai limpede.)
Ce?... N-auz bine? Ba, auz... Ce strig[?
CLUCERUL MOGHIL{: Aleg pe Bogdan, m[ria-ta.
+TEFAN: }... ]... ]... Parc[ =-un alt nume... Nu strig[ to\i la
fel... Cine s[ tr[iasc[? (Se scoal[ pe jum[tate.) Cine s[
tr[iasc[?... +tefan? Eu? Fiul cui?... Nepotul cui... Moghil[,
vezi ce strig[... (Moghil[ se duce la fereastr[ =i se ]ntoarce
schimbat la fa\[.) Spune-mi vorba care ar ucide pe oricare
altul ]n locul meu... Ce?...
CLUCERUL MOGHIL{: Nedeslu=it... M[ repez s[ aflu...
(Iese repede prin stânga.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Orice mi=care...
DOFTORUL +MIL: E moartea!
DOAMNA MARIA: Auzi, m[ria-ta!
+TEFAN: N-auz... S-a potolit... Iar ]ncep?... A... a... a...
a!... (S-aude glasul lui Ulea cerând domn pe +tef[ni\[.) Da\i-
mi... ah!... da\i-mi...
DOFTORUL +MIL: Ce faci... (To\i ]l ]nconjoar[ d-aproape.)
DOFTORUL CESENA: Nu!
DOAMNA MARIA: Nu!
OANA: Ah! nu!
REVECA: Nu!
IRINA: Nu!
DOFTORUL KLINGENSPORN: A! nu!
+TEFAN: To\i, du=mani?... +i tu, Oan[?... (S-aude din nou
strigând pe +tef[ni\[. Se ridic[ ]n picioare.)
69
DOAMNA MARIA: Nu... nu te duce...
+TEFAN: Tu s[ schimbi ce-mi este scris... Oan[! sabia...
sabia... c-am s[ judec!... (Oana ]i d[ sabia.) +tefan, nu
+tef[ni\[... Viu, viu, numaidecât! O! ho! ho! s[ se ]mplin-
easc[ legea!... (+tefan pleac[ repede =i, =chiop[tând mai greu,
iese prin stânga.)
DOAMNA MARIA (târându-se ]n genunchi): Ah! nu! nu
te duce! (Se ridic[ ]n picioare =i fuge la fereastr[.) A!... se
duce ca un vifor... Ca un taur ]ndârjit ]n mijlocul mieilor!
DOFTORUL +MIL: S-a sfâr=it! P[cat!
DOAMNA MARIA: Ah! Doamne!
OANA: N-a picat?
DOAMNA MARIA: Da... p[c[tosul...
OANA: Un munte i-ar fi stat ]n fa\[!
DOAMNA MARIA: Spune poporului ceva... (S-aude: S[
tr[iasc[ Bogdan!) Se cutremur[... Se ]ntoarce... Vine... (Toate
izbucnesc ]n plâns.)
SCENA X
+TEFAN se opre=te pe treptele intr[rii, cu p[rul ]n neorânduial[,
tulburat, ca un halucinat. De pe sabie curge sângele. To\i fac câ\iva
pa=i spre el
=i se opresc ]ncremeni\i de durere =i de spaim[.
Cortina
71
CUPRINS
VIFORUL
(15241527)
Dram[ ]n IV acte
+TEF{NI|{-VOD{
LUCA ARBORE
LOGOF{TUL TROTU{ANU
VORNICUL C{R{B{|
PAHARNICUL S{CUEANU
POSTELNICUL COSMA +EARPE
VISTERNICUL IEREMIA
PÂRC{LABUL PETRIC{
PÂRC{LABUL CONDREA
PÂRC{LABUL BALO+
SP{TARUL HRAN{
COMISUL TOMA C{|ELEANU
BIVEL-LOGOF{TUL ISAC
BIVEL-POSTELNICUL LUCA CÂRJE
BIVEL-VISTIERNICUL SIMA
C{T{LIN
TOADER
NICHITA
COPIII LUI ARBORE
MOGÂRDICI
|UGULEA MOGHIL{
DOAMNA TANA
OANA
CONTELE IRMSKY
NICULINA
UN COPIL DE CAS{
UN UNGUR
UN VÂN{TOR
UN ARMA+
Copii de cas[, aprozi, vân[tori, b[t[ia=i
1
Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri (slav[ veche).
72
ACTUL I
Castelul sin Suceava. Un pridvor. O scar[ se coboar[ de la pridvor ]n
ograd[. Copaci crescu\i ]n s[lb[ticie. Castelul are ]nf[\i=are de p[r[sit =i
ograda de p[r[ginit[. Câteva lai\e de piatr[ acoperite cu mu=chi =i cu
ieder[. Supt pridvor, un gârlici.
SCENA I
DOAMNA TANA, OANA =i NICULINA, ]n balcon.
SCENA II
DOAMNA TANA =i OANA se coboar[ jos.
77
+TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore? Arborii se pleac[ nu-
mai de vijelie... Doamn[...
(}i ]ntinde mâna. Tana d[ s[ i-o s[rute. +tef[ni\[ o retrage.)
DOAMNA TANA: Voiam s[ fac ce se cuvine...
+TEF{NI|{: Destul c-ai voit...
DOAMNA TANA: M-am deprins de la p[rin\i s[ fac ceea
ce voiesc, dac[ ceea ce voiesc se cade s[ voiesc. (Arbore se
pleac[.)
+TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore?... S[ nu r[mâi ca salcia,
cu pletele ]n jos... Oan[...
(}i ]ntinde mâna. Oana o s[rut[.)
OANA (]ncet): Neamul Mu=atinilor a fost bun... De ce
sup[ra=i pe doamna?
+TEF{NI|{: Eh!
UN COPIL DE CAS{: Doamn[, la mas[.
DOAMNA TANA (lui +tef[ni\[): Vii?
+TEF{NI|{: Omul nu tr[ie=te numai cu mâncarea...
DOAMNA TANA: Dup[ mas[, vii?
+TEF{NI|{: Mâine plec la vân[toare...
DOAMNA TANA: Iar singur[?
+TEF{NI|{ (printre din\i): Zi unui copil de cas[ s[-\i \ie
de urât...
DOAMNA TANA: Doamne!
+TEF{NI|{: Ce?
(Doamna Tana =i Oana pleac[. Doamna Tana, când ajunge ]n
pridvor, se uit[ lung ]napoi. +tef[ni\[ o prive=te cu bra\ele
]ncruci=ate.)
+TEF{NI|{: Era s[ fie c[lug[ri\[... Miroase a t[mâie...
(Bate-n palme. Un copil de cas[.) S[ vie =i ceilal\i boieri.
78
SCENA IV
SCENA VI
CONTELE IRMSKY, +TEF{NI|{, MOGHIL{,
MOGÂRDICI (doarme).
92
ACTUL II
Un lumini= pe muntele Ceahl[u. Locul de pând[ al lui +tef[ni\[.
Printre p[durile ]ntunecoase de brazi =i de molizi se vede, spre stânga,
o muchie ]ngust[ de piatr[, m[rginind o pr[pastie adânc[. Patru c[r[rui
dau ]n lumini=, dou[ la stânga =i dou[ la dreapta. Dou[ se coboar[ ]ntr-
o parte =i cealalt[ a muntelui =i dou[ se ridic[ spre cre=tet. Mai mul\i
bu=teni r[sturna\i =i acoperi\i cu ferige. Norii se ridic[ din p[duri =i se
plimb[ alene. Vremea, posomorât[, amenin\[ a ploaie.
SCENA I
SCENA II
Logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU,
vistiernicul SIMA vin pe prima c[rare din dreapta, ]mbr[ca\i ]n haine
de vân[toare =i arma\i ca =i C{|ELEANU.
Toporul vornicului C{R{B{| e mai mare =i mai ager.
VISTERNICUL SIMA: Lung drum =i greu...
VORNICUL C{R{B{|: Mai lung =i mai greu al vie\ii...
PAHARNICUL S{CUEANU: }ntunecat... nu mai r[sare
soarele...
VISTERNICUL SIMA: Cerul?
PAHARNICUL S{CUEANU: Nu, domnul.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O ar[tare...
VISTERNICUL SIMA: Cum, o ar[tare?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O vedenie... Ce e r[u =i ce e
bine?... Nu fac r[u c[ m-am deprins cu binele... (Rupe o cren-
gu\[.) +tii tu ce e asta?
94
VISTERNICUL SIMA (uitându-se lung): O creang[ de brad.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: A=a \i s-arat[...
VISTERNICUL SIMA: Dar cum vrei s[ mi s-arate? Lucru-
rile cad supt sim\urile noastre a=a cum sunt. Numai omul e
f[\arnic =i s-arat[ a=a cum nu e.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O! ho! care om nu e cum s-
arat[? La un necaz, la o mânie, izbucne=te =i cite=ti ]n el ca
]ntr-o carte deschis[. Nu v[zu=i acum o s[pt[mân[? N-ai
]n\eles? Când te-a m[surat cu privirile, n-ai auzit pe la ure-
chile tale un jiiit?
VISTERNICUL SIMA: Nu.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: N-ai sim\it, S[cuene, cine s-
apropia de gâtul t[u?
PAHARNICUL S{CUEANU: Cine s-apropia?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O sabie...
PAHARNICUL S{CUEANU: A cui?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: A lui!
VORNICUL C{R{B{|: De ce \i-e scris nu scapi.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: +i credin\a e o ar[tare a
min\ii...
VORNICUL C{R{B{|: Astea-s lucruri grece=ti.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Blagoslovit[ fie \[râna dasc[-
lului Isocrat candiotul: el mi-a dat ]n\elesul vie\ii...
VORNICUL C{R{B{|: Dar t[tân[-t[u ce-\i dete, jogofete?
LOGOF[TUL TROTU+ANU: Ar[tarea vie\ii...
VISTERNICUL SIMA (ia c[rarea a doua din dreapta): Parc[
p-aici ne-a poruncit domnul s[ ne suim, pân[ la trei gur-
guie...
PAHARNICUL S{CUEANU: La cele trei stahii...
VORNICUL C{R{B{|: Acolo bat hearele. Grozav a= vrea
s[ n[pusteasc[ un zimbru furios... cu trupul lui de bou mai
=ui, cu picioarele mai ]nalte, cu capul lunguie\, cu coarnele
drepte, aduse pu\in la vârf... O! fuge ca s[geata, s-arunc[
peste gârle ca o n[luc[ =i se ca\[r[ pe pieptul de piatr[ ca
zidul de drept...
LOGOF+TUL TROTU+ANU: Ai ucis?
95
VORNICUL C{R{B{|: Ucis... Cu r[posatul Bogdan am
colindat mun\ii no=tri din muntele Iancului pân[-n mun\ii
Vrancei. Odat[ eram pe Bicaz. Vod[ ici, eu colea. Unde ne
pomenim c-o namil[ zburând c[ parc[ ar fi avut aripi. Ar fi
spart pe Bogdan de nu ferea-n l[turi =i nu i-a= fi ]nfipt to-
porul drept ]ntre coarne. S-a ridicat ]n dou[ picioare, =i-a
proptit capul ]n piept... Un r[get... A s[rit de doi stânjeni...
+i-a picat ca o pas[re n[prasnic[!
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Eu nici n-am v[zut...
VORNICUL C{R{B{|: Capul lui, cum era capul de pe
pecetea lui Drago=.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Mai suim mult?
VORNICUL C{R{B{|: Ca de la Dur[u pân[ aici.
PAHARNICUL S{CUEANU: Din coarnele lui s[ fac un pa-
har...
(Se afund[ pe a doua c[rare din dreapta.)
VORNICUL C{R{B{|: Cam sub\ire...
PAHARNICUL S{CUEANU: Fie...
SCENA III
Pârc[labul CONDREA, vistiernicul IEREMIA, postelnicul +EARPE,
C{T{LIN, TOADER =i NICHITA vin pe ]ntâia c[rare din dreapta,
]mbr[ca\i ca vân[tori.
PÂRC{LABUL CONDREA: Aici ne-a zis s[-l a=tept[m.
POSTELNICUL +EARPE: Vine =i el cu ceilal\i.
VISTERNICUL IEREMIA: Vremea e a ploaie...
POSTELNICUL +EARPE: Nouri se ridic[ din cre=tetele
p[durilor ca sineala ]nchis[... Ai zice c[ ard p[durile de brazi
=i de molizi... C[t[line, a\i ]ntâlnit multe s[lb[t[ciuni?
C{T{LIN: O! cât lumea! M[ mir cum d-avu r[bdare dom-
nul s[ nu-nceap[ vân[toarea de cum d[dur[m ]n ocolul slo-
bod al Câmpulungului... Barem s[ ne fi l[sat pe noi s[ ne
cerc[m norocul...
VISTERNICUL IEREMIA: Ca =i cum nu l-ai fi cercat
destul... }n t[tari =i-n ur=i, ]n le=i =i-n vulpi, ]n turci =i-n
96
mistre\i, s[ge\ile tale se duc fermecate... S[geata =i vânat-
ul...
TOADER: Am dat peste mâ\e s[lbatice.
NICHITA: Lupi =i jderi...
PÂRC{LABUL CONDREA: Apoi, voi n-a\i \inut drumul
drept, a\i b[tut razna, ca copoii.
TOADER: Sub coastele Câmpulungului, un stol de irun-
ci...
NICHITA: Vulpile colc[ie ]n codrii no=tri...
POSTELNICUL +EARPE: Porunca a fost de la domn s[ nu
scape o s[geat[. Vân[torii sunt foc. Peste o jum[tate de ceas
ne dezleag[. S[ vedem cine o da mai cu sete...
NICHITA: Eu, nea Cosma! Am s[ las pe C[t[lin pe jos...
C{T{LIN: M-ai l[sa, de nu te-ai gr[bi...
POSTELNICUL +EARPE: Vine... }ntunecat =i alb cum nu
l-am v[zut nicodat[!
PÂRC{LABUL CONDREA: Nu-i trece paraponul.
VISTERNICUL IEREMIA: B[ietanii [=tia s[ \inteasc[ bine,
=-are s[-i treac[...
(Se duc ]naintea domnului =i ajut[ s[ dea dup[ m[gari co=urile
cu mâncare =i cu vin. Domnul vine c[utând ]n jos
=i =uierând un cântec b[trânesc.)
SCENA IV
99
Ah! Ce p[cat c[ n-a\i fost! Ah! ce p[cat!
PÂRC{LABUL PETRIC{: Cum sosi ol[cerul cu cartea
m[riei-tale, pornir[m, zi =i noapte, la drum ]ntins. Siretul
se umflase =i luase podul umbl[tor de la Ghertoape...
+TEF{NI|{: L-a= fi trecut ]not!
PÂRC{LABUL PETRIC{: Am pierdut dou[ zile...
+TEF{NI|{: Dou[ veacuri!
PÂRC{LABUL BALO+: Am pornit din Novograd cu zece
cai d-ai no=tri, =i am ajuns cu trei; =apte =-au tocit potcoavele,
au =chiopat =i i-am l[sat ]n drum...
+TEF{NI|{ (aprins): Le-a= fi turnat potcoave de argint,
numai s[ fi sosit la vreme!... A= fi topit coroana str[mo=ilor
mei... Singur, singur ]n tot sfatul, ca o oaie ]nconjurat[ de
lupi!
SP{TARUL HRAN{: Ei unsprezece, =i noi, trei...
+TEF{NI|{: +i cu mine, treizeci =i trei!... Unu =i unu, =i
nici unul cu mine... Destul am vorbit. La lucru!... Fiecare cu
al lui!... Apuca\i pe c[rarea asta... (arat[ c[rarea din stânga
care suie muntele) pân[ la o colib[ de cetini... Acolo e locul
vostru...
(Petric[, Balo= =i Hran[ se duc.)
SCENA V
+TEF{NI|{, MOGHIL{, ceva mai târziu, un ungur.
100
MOGHIL{: Da... un ungur.
+TEF{NI|{: Ei?
MOGHIL{: Un tâlhar...
+TEF{NI|{ (repede): Toate p[catele i le iert...
MOGHIL{: Ca mitropolitul...
+TEF{NI|{: }l bag ]n Divan...
MOGHIL{: Asta s[ n-o faci. I-am f[g[duit 500 de galbe-
ni, 250 ]nainte =i 250 de urm[... =i pe urm[ (pune mâna
pe cu\it) s[-i d[m s[ nu mai aib[ nevoie de nimic =i de
nimeni...
+TEF{NI|{: S[-l ucizi?
MOGHIL{: Ca p-un uciga=!
+TEF{NI|{: Dar eu ce fac?
MOGHIL{: Cârmuie=ti!
+TEF{NI|{: S[ vie ]ncoa.
MOGHIL{ (la c[rarea ]ntâia, din dreapta): M[!...
(Apare ungurul ]mbr[cat ca vân[tor moldovenesc.)
+TEF{NI|{: O! mare =i urât e!... Ca vân[tor?
MOGHIL{: De s-o ]ntâmpl[ s[-l vaz[, s[ nu se team[...
+tii tu cui sluje=ti?
UNGURUL: +tii...
(+tef[ni\[ tresare.)
MOGHIL{: +-ai s[ faci ]ntocmai?
UNGURUL: Minteni fac.
+TEF{NI|{ (dându-i o pung[ cu bani): Cum miroase a
rachiu!
MOGHIL{: M[, vezi colo? Nu acolo... Mai la dreapta...
Mai sus...
UNGURUL: V[zt...
MOGHIL{: Tai codrii =i-i cazi drept ]n spinare.
(}i face semn de rostogolire.
Ungurul se duce p-a doua c[rare din stânga.)
+TEF{NI|{ (dupe ce a stat pe gânduri): Ah! ce-o fi f[când
Irma? O l[sai ]n cortul meu...
MOGHIL{: Vine, ]mbr[cat[ ]n haine de vân[toare...
Mogârdici dup[ ea...
101
SCENA VI
106
ii de brazi, singur, ca un cuc care taie aerul =i nu i s-aude
zborul!... Moghil[, un pahar...
(S-aude trosnind prin desi=.)
MOGÂRDICI: Oare! Cine s[ fie?
MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): Ungurul...
+TEF{NI|{: Adev[rata fiar[! Toporul!
MOGÂRDICI: Nu mai spune, iar mor... (Iar cade pe spate.)
MOGHIL{ (tr[gând cu\itul): S[-i dau =i r[m[=i\a.
+TEF{NI|{ (trist): S[ nu-l ]n=eli...
(Moghil[ s-aude prin brazii din stânga.)
MOGHIL{: Ia-o ]nainte...
(+-aude un r[cnet =i o c[dere.)
+TEF{NI|{: Pl[tit...
CONTELE IRMSKY (tres[rind): Ce, m[ria-ta?
+TEF{NI|{ (pe gânduri): +i r[m[=i\a...
MOGHIL{ (se ]ntoarce galben ca ceara): L-am târât ]n
desi=...
CONTELE IRMSKY: Pe cine?
MOGHIL[: Pe fiar[...
MOGÂRDICI (dezmeticindu-se =i bând): Vân[toare or foc...
Nu po\i s[ bei un paar ]n tihn[...
+TEF{NI|{ (lui Moghil[): Ai ucis ca =i mine... |i-a sfâ=iat
mâna...
MOGHIL{: Nu, m-a stropit...
+TEF{NI|{: Spal[-te =i nu te lega... Tu nu vezi clipa pe
care o v[z eu necontenit... (Se uit[ drept ]nainte =i face cu
mâna semnul rostogolirii.)
MOGHIL{ (]ncet, c[tre contele Irmsky): Irma, ce te ui\i
a=a?... Ni\ic[ ap[, s[-mi sp[l cu\itul...
+TEF{NI|{ (uitându-se \int[): Ochii de mi i-ai scoate, =i
tot am s[ v[z ]naintea lor omul =i pr[pastia...
MOGHIL{: N-asculta, Irma... n-ai s[ ]n\elegi nimic... E
cam bolnav m[ria-sa... Frigurile ]ntâiului urs pe care-l ucide...
+TEF{NI|{ (ab[tut): Da, da, sunt cam bolnav... S[ sune
buciumele... S[ ]nceteze vân[toarea...
(Moghil[ iese pe c[rarea ]ntâia din partea dreapt[
=i porunce=te s[ buciume.)
MOGÂRDICI (de=teptat din ame\eal[): Ce-o mai fi =-asta?
107
+TEF{NI|{: Ziua d-apoi, când se vor scula mor\ii din
morminte!
(Moghil[ revine.)
MOGÂRDICI (d[ s[ se scoale =i nu izbute=te): S[ se scoale
cine o putea...
(S-aud ]n dep[rtare cetele de h[ita=i
=i de vân[tori cântând din amândou[ p[r\ile.)
+TEF{NI|{: +i ei au ]ntins curse fiarelor... F[r[ ei n-am fi
ucis... Dar ei au poft[ de cântat =i cânt[ frumos... Ia! s[
ascult[m!... (S-aud cântecele. Vorbele nu se deslu=esc.) Cei
cari urlau adineauri au glas de ]ngeri... }n om e un ]nger =-un
demon... Mul\imea crede c[ ]ngerul st[ la dreapta =i demonul
la stânga... E una =i aceea=i, pretutindeni =i totdeauna:
f[\[rnicia!
MOGHIL{: Cu demonul cârmuie=ti, cu ]ngerul te
cârmuie=te.
+TEF{NI|{V (spre Irmsky): Vino =ncoa, demone!... Ce
te ui\i? (Irma se uit[ la Mogârdici.) A adormit... S[ se scoale
cine o putea... Adu mijlocul s[ \i-l cuprinz, =i capul, =i ochii,
=i gura, =i p[rul cu miros de rozmarin... Aici... a=a, a=a...
bine... (Irma se a=az[ lâng[ dânsul.) De un an nu te-am alin-
tat, demon de care ]ngerului meu i-e dor... Moghil[, s[rut[
mâna asta... Joac[-te cu mâna ei... (Moghil[ ]i s[rut[ mâna.)
Ia seama... Pân[ aici e voie... Mai departe dai peste demonul
meu...
MOGHIL{: Nu te teme... Eu nu sunt ca albinele, s[-mi
moi botul ]n orice floare... Contele Irmsky: A=a-mi place,
st[pâne, când râzi, când m[ s[ru\i, când e=ti un om ca to\i
oamenii...
+TEF{NI|{: Sunt domn... +i nu mai sunt om ca to\i oa-
menii de azi ]nainte...
(}ncep s[ s-adune oamenii.)
108
SCENA VII
109
pe Mogârdici ]ntr-un cort, dar ]ntr-un cort cu merinde =i cu
vina\uri...
(}l iau de mâini =i de picioare =i-l duc.)
Mogârdici (ame\it): Bini=or, Moghil[, c[-mi ver=i berheci-
ul...
(S-aude ]n codru comisul C[\eleanu.)
COMISUL C{|ELEANU: M[! n-a\i dat de C[t[lin?... N-a\i
v[zut pe C[t[lin, m[? (Intr[ ]n scen[ ]ntr-un suflet.) Ah!
m[ria-ta, se vorbe=te c[...
+TEF{NI|{ (tres[rind =i c[utând ]n jos): Ce se vorbe=te?
Cine vorbe=te?
COMISUL C{|ELEANU: Dar nu se poate, ar fi prea mare
nenorocirea =i prea nedrept cerul cu bietul Arbore!... S-a
r[spândit zvonul c[ ar fi c[zut ]n pr[pastie...
(To\i tresar.)
+TEF{NI|{ (uitându-se piezi= =i pe subt gene): Cine?
COMISUL C{|ELEANU: C[t[lin!
VORNICUL C{R{B{|: C[t[lin?
+TEF{NI|{: S[ fi c[zut?... C[t[lin?... El, care s[rea din
stei ]n stei, care urca muchea ca o capr[ s[lbatic[?... +i ziua
la miaz[ mare?... Nu se poate...
VORNICUL C{R{B{| (printre vân[tori): M[, nu =ti\i de
urma lui C[t[lin?... Nici voi?... Nimeni?...
UN VÂN{TOR: Ba mie mi-o spus Ion, =i lui Ion i-o spus
Dragu, =i lui Dragu i-o spus a lu Maftei c[ s-ar fi auzit di pi
muchia =eea o uruitur[ ca =i cum s-ar fi n[ruit to\i bolhanii.
Cic[ ar fi dat boierul de-a berbeleacul... Apoi d[, a hi, n-a
hi...
+TEF{NI|{ (agitat): S[ mai sune buciumele de adunare...
Buciuma\i, m[i!... Buciuma\i... Mort d-ar fi, s[ auz[!... (Vede
pe Arbore viind.) +iiit!
110
SCENA VIII
Cei de sus =i LUCA ARBORE.
111
]ntre boieri.) Ce v[ turbura\i?... C[t[lin... (Se uit[ la boieri.)
S-a luat dup[ mine =i m-a ]ntrecut, Toaer dup[ C[t[lin, =i-o
s[-l ]ntreac[. Nichita dup[Toader, =i o s[ le ias[ ]n frunte...
C[t[lin merge fluierând pe muchia pr[pastiilor... (Se uit[ la
boieri.) Toader, =i pe funie... Nichita p-o muchie de cu\it...
(Tres[rind.) }n codrii no=tri nu e fiar[ pe care s[ n-o r[puie,
nici ]ntunecime pe care s[ n-o p[trunz[... Mai u=ori ca fulgul
=i mai tari ca o\elul... Nu e a=a, m[ria-ta... c[ i-ai v[zut ]n
Muntenia pân la Târgu=or...
+TEF{NI|{ (se reazim[ d-un brad =i-=i ]ntoarce capul):
Da, da...
ARBORE (sim\ind ]nceputul unei temeri): Nu-i a=a,
C[r[b[\... c[... tu... i-ai ]nv[\at me=te=ugul...
VORNICUL C{R{B{|: Da, da, voinicii t[i deschid pârtii
printre du=mani ca-n z[pada moale... oh!...
ARBORE: A! iat[ o ceat[ care s-apropie... (Se uit[ spre
dreapta.) Ce p[catele, m-au l[sat ochii! S-a oprit... se
despart... Trei au apucat ]ntâi... Ceilal\i, care duc ceva pe
umeri, au r[mas mai la urm[... E Petric[... =i Balo=... =i
Hran[... (]ndoial[-i cre=te.) To\i, Balo=?... Petric[, to\i?...
PÂRC{LABUL PETRIC{: Aproape to\i...
ARBORE (emo\ionat): Cine lipse=te?
SP{TARUL HRAN{: Unul, numai unul, =i parc-ar lipsi o
mie! (Hran[ l[cr[meaz[.)
ARBORE (]ndurerat): U! u! Toaaader! Nichiiiita! U! u!
(S-aude r[spunzându-i din codru: u! u!...) Mi-a ]n\eles gla-
sul!... E Nichita!... Ah! sunt ei! (Se repede la +tef[ni\[.) Crede
la un b[trân, m[ria-ta!
+TEF{NI|{ (muncit =i concentrat): A=teapt[... Nu e nimic,
Arbore...
ARBORE: Crezusem... Dar nu crezusem nimic... Vin
gr[mad[... Duc un vânat pe umeri...
+TEF{NI|{: Un vânat...
ARBORE: Prea vin ]ncet... M[[[, aici sunt t[tarii, porni\i
ca la b[t[lie!... E cine s[-mi ]nchiz[ ochii, pustii de ochi se
umezesc de bucurie.. (Se =terge la ochi.) A! Nu v[z pe C[t[lin!
Doar Toader =i Nichita... Oh! b[trân nesocotit!... Trebuie s[
112
vie mai la urm[... (Se uit[ la boieri =i-i vede ]ncremeni\i cu
ochii ]n jos.) Ce?... (Intr[ Toader =i Nichita =i pun la p[mânt o
n[s[lie de cetini. +tef[ni\[ tresare =i ]ncle=teaz[ pumnii.) A!
tustrei?...
NICHITA: Da, tat[, tustrei... Iac[ p-al treilea... (Izbucne=te
]n plâns.)
ARBORE (cu spaim[): R[nit?
TOADER (plângând): Mort!
ARBORE (zdrobit de durere): Ah! Doamne, ce \i-am f[cut
=i ce mi-ai f[cut?
+TEF{NI|{: Cine? Eu?
MOGHIL{ (]ncet =i aspru): Ce faci?
ARBORE (]=i rupe ]ncheietorile de la gât): Aer! aer!... E-
adev[rat?... Nu face nimic, Toadere! Nu face nimic, Nichi-
ta!... Nu face nimic, m[ria-ta!... Dumnezeu a dat, Dumnezeu
a luat, fie numele Domnului (+tef[ni\[ tresare) ]n veci bine-
cuvântat!... Mie mi s-au dus bra\ele =i ochii, m[riei-tale cea
mai tare plato=e de o\el =i-un osta= drept credincios... D-
acum soarele va arde capul meu... pe ploaie =i pe viscol nu-
l voi acoperi... pân[ voi ]nchide ochii =i se va deschide
p[mântul!... Adev[rat c-a murit?... +i nu plâng... Uita\i-v[
la mine, c[ nu plâng, c[ nu pot s[ plâng!... }mprumuta\i-mi
lacr[mile voastre s[ plâng la capul lui C[t[lin al meu!... O
lacrim[... numai una! Ah!... (Cade gr[mad[. Boierii plâng.)
113
ACTUL III
O tind[ ]n castelul din Suceava. Lai\e pe p[r\ile laterale. }n fund,
dou[ rânduri de stâlpi sub\iri sus\inând o friz[. Stilul ogival. Dup[ stâlpi
se v[d coridoare pierzându-se. Pe pere\i, arme, str[chini =i oale, =er-
pare, furci, fuse =i =tergare. Intrare prin fund. Alte dou[ intr[ri, una ]n
dreapta =i alta ]n stânga. }n mijloc, mai multe scaune, unul ceva mai nalt.
SCENA I
+TEF{NI|{ =i DOAMNA TANA.
(+tef[ni\[, ]ntr-o tunic[ de catifea ca vi=ina putred[. Pe =oldul stâng,
un pumnal. Doamna Tana, ]mbr[cat[ ]ntr-un vestmânt ]nchis,
cu guler =i mânicu\e de dantel[.)
DOAMNA TANA: Te-a= asculta... F[g[duie=te-mi c[ vei
izgoni pe contele Irmsky...
+TEF{NI|{: Nu-\i f[g[duiesc...
DOAMNA TANA: Ce te leag[ de el?
+TEF{NI|{: Nimic =i multe...
DOAMNA TANA: Nu po\i f[r[ el... Diminea\a, la prânz,
la cin[, noaptea o! mai ales noaptea! cu el mereu... +-
acum m[ prinz c[ tot la el te duceai... Nu-i ie=i din vorb[...
+i te lauzi cu voin\a!
+TEF{NI|{: Vorba lui nu-mi stânjine=te voin\a mea. El
nu se amestec[ ]n trebile \[rii... Fac ce cred, cred ]n ce fac =i
vreau =i pot orice ]n Moldova!... Dac[ cu ajutorul lui
Dumnezeu sunt toate ]n \ara asta, f[r[ ajutorul lui, =i numai
din voin\a Domnului, toate se sf[râm[! Tana, nu pot s[ te
schimb din femeie ]n b[rbat... numai atât!
DOAMNA TANA: Nici pe conte, din b[rbat ]n femeie...
+TEF{NI|{: De unde =tii?... H]... +i ce-\i pas[ de contele
Irmsky?
DOAMNA TANA: Mie?... Zise=i s[ ]mp[rt[=esc din puterea
ce o ai de la legi =i de la datini str[mo=e=ti... +i eu atât ]\i
cer, =i nu vrei, =i nu po\i s[ vrei, c[ci supt domnul atotputer-
nic e un om f[r[ puteri care mestec[ puterea cuminte =i
lini=tit[ cu zvâcnirile copil[re=ti!
114
+TEF{NI|{: M[ faci s[ râz, Tana...
DOAMNA TANA: +i tu pe al\ii...
+TEF{NI|{: Pe cine?
DOAMNA TANA: Pe boieri!
+TEF{NI|{: Pentru mojici, boieri... pentru domn, una...
(Se uit[ la pumnal =i se joac[ cu el.)
DOAMNA TANA: La ce te ui\i?
+TEF{NI|{: Citesc o hot[râre...
DOAMNA TANA: Trecut[ or viitoare?
+TEF{NI|{: Ce-mi pas[ de trecut!... Ce-a fost nu mai
este...
DOAMNA TANA: Da, da, ce-a fost nu mai este!... Alexan-
dru cel Bun, care a ]ntocmit Moldova de jos =i pân[ sus,
+tefan cel Mare, care mi=c[ tocmirea lui Alexandru,
]nsufle\ind-o cu sufletul lui, biruind =i ]ntinzând st[pânirea
ei peste sate, ora=e =i cet[\i... dorm somnul de veci ]n criptele
m[n[stirilor... Au fost, nu mai sunt... Oase, \[rân[, puzde-
rie, trecut!
+TEF{NI|{ (uitându-se la pumnal): Da, da...
DOAMNA TANA: La ce te ui\i?
+TEF{NI|{: Citesc cronica \[rii... Oh! ]nceputul a fost
greu!...
DOAMNA TANA (uitându-se \int[ la +tef[ni\[): Am auzit
c[ bietul C[t[lin pândea p-o muchie ]ngust[ ]nainte d-a se
pr[p[di...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Da... El =i-a fost ales locu...
DOAMNA TANA: ...c[ de la m[ria-ta se z[rea la el =i de la
el la m[ria-ta...
+TEF{NI|{: A=a e...
DOAMNA TANA: Ei, cum se pr[v[li ]n pr[pastie cel mai
viteaz din osta=ii \[rii?
+TEF{NI|{: Nu =tiu...
DOAMNA TANA: Nu-l vedeai?
+TEF{NI|{: Ba da...
DOAMNA TANA (ca =i cum ar rostogoli pe cineva): Nu l-ai
v[zut când...
+TEF{NI|{ (repet[ semnul rostogolirei): Nu!
115
DOAMNA TANA: P[cat!
+TEF{NI|{: P[cat!
DOAMNA TANA: Era ]nalt[ stânca?
+TEF{NI|{ (prins de vorb[, r[spunde ca un copil): O!
]nalt[...
DOAMNA TANA: Era adânc[ pr[pastia?
+TEF{NI|{: O! adânc[...
DOAMNA TANA (repede): +i cum s-a pr[v[lit?
+TEF{NI|{: A=a!
DOAMNA TANA (izbucnind): Da?
+TEF{NI|{ (trezindu-se): Ce?
DOAMNA TANA: Nimic... +i s-a g[sit =i-un om ucis,
]mbr[cat ]n haine de vân[tor, aproape de locul unde pân-
deai m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Se zice...
DOAMNA TANA: Un ungur, un tâlhar, =i asupra lui 250 de
galbeni...
+TEF{NI|{: Se zice...
DOAMNA TANA: Cum se zice?... To\i boierii mi-au spus...
+TEF{NI|{: Ei da, a=a e!
DOAMNA TANA: De unde atâ\ia bani la un om de teapa
lui? O comoar[ pentru un s[rman... +i cum de =i-a luat co-
moara la vân[toare?
+TEF{NI|{ (pierzând r[bdarea): Eu =tiu?
DOAMNA TANA: Era ucis de curând...
+TEF{NI|{: De unde =tii?
DOAMNA TANA: Sângele abia se ]nchegase... +i m[ria-ta
erai acolo, cu Moghil[ =i Mogârdici =i cu contele Irmsky, de
peste un ceas... Cum de n-ai auzit nimic?
+TEF{NI|{ (izbucnind): Ce vrei s[ zici?... C[ pe C[t[lin
l-am... (Ca =i cum ar rostogoli pe cineva.)
DOAMNA TANA: A! nu!... b[rbatul Oanii... unchiul m[riei-
tale... cel mai bun vân[tor... cel mai mândru osta=... c[pitanul
copiilor de cas[... O! nu!...
+TEF{NI|{ (iritat): Atunci?... Ah! muiere!...
DOAMNA TANA: Ce-\i pas[ de trecut! Ce-a fost nu mai
este!
116
+TEF{NI|{ (concentrat): Teme-te de mânia domnului
ca de urgia lui Dumnezeu!
DOAMNA TANA: Nu m[ tem de domn, c[ci nu m[ tem de
om!
+TEF{NI|{ (scos din fire, trage pumnalul): Uf! Tana!...
(Tana se desface la piept.) S[ ne ]mp[c[m, Tana...
DOAMNA TANA: Contele Irmsky, peste grani\[...
+TEF{NI|{: Niciodat[, m[ ]n\elegi?... Niciodat[! (Iese
prin stânga.)
DOAMNA TANA (emo\ionat[): Cu asemenea domni se duc
popoarele de râp[! (+-acoper[ fa\a. Cade pe scaunul cel mai
nalt.)
SCENA II
SCENA III
DOAMNA TANA, OANA =i mai târziu +TEF{NI|{.
Doamna Tana =ade pe scaunul cel nalt. Oana intr[ prin fund,
]mbr[cat[ ]n negru, tras[ la fa\[, galben[, cu p[rul ]nc[run\it, despletit,
t[iat pu\in =i l[sat pe spate. Oana s[rut[ mâna doamnei =i-o aduce la
frunte. Doamna o s[rut[ de mai multe ori.
OANA: De ce ai ochii ro=ii?
DOAMNA TANA: De mine te-ngrije=ti?
OANA: Dar de cine? Pe cine mai am pe p[mânt?
DOAMNA TANA (trecându-i mâna prin p[r): A=a se juca
prin p[rul t[u +tefan cel Mare...
118
OANA (tresare): Doamn[!... Ast-noapte mi-a venit ]n vis,
=i cu glasul lui din b[t[lii ]mi zise: Tu dormi, Oan[? =i C[t[lin
plânge! S[rii ]n sus. Mi se b[tea inima. Pusei capul pe pern[.
}nchisei ochii. +i cum m[ fur[ somnul, veni din nou de
ast[ dat[ c[lare =i-mi zise: Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin
doarme de veci! +i un urlet se puse de la miaz[noapte. Tu
dormi, Oan[, =i viforul care a ]nceput va r[sturna cl[direa ce
v-am l[sat mo=tenire vou[ =i \[rii! M[ de=teptai. }ncreme-
nisem... M-apuc[ fiorii când m[ gândesc c[ jum[tate din
via\a noastr[ e somn... Dac[ o mai veni?... O!...
DOAMNA TANA: S[ nu mai vorbim de vise...
OANA: Nu, s[ nu...
DOAMNA TANA: Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o zi ]mi zise=i:
Irmsky e supt ]n talie, s[-l frângi, =i gros ]n =olduri...
OANA: A=a mi s-a p[rut... Am fost rea... M-a pedepsit
Dumnezeu...
DOAMNA TANA: N-ai fost rea... L-am v[zut chiar ]n noap-
tea aceea ]n bra\ele lui +tef[ni\[... Irmsky e femeie!
OANA: A!... Maic[ a Domnului!... (Se ]nchin[.)
DOAMNA TANA: O femeie pâng[rind tronul =i \ara... Ce-
ai face ]n locul meu?
OANA: A= ruga pe domn s-o lase...
DOAMNA TANA: +i pe domn...
OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi!
DOAMNA TANA: Dar când domnul ]\i r[spunde: Nici-
odat[!
OANA: L-a= ierta...
DOAMNA TANA: Tu l-ai crescut, l-ai mângâiat, i-ai f[cut
juc[rii...
OANA: +i m[ mu=ca de de=te... =i m[ apuca de p[r...
DOAMNA TANA: Muma lui murise... I-ai fost mum[...
OANA: Oh! era mic =i b[lai, =i p[rea ca lumina candelei
de la sfânta fecioar[ Maria... +i când fratele meu, Bogdan-
vod[, se oprea la leag[nul lui, copilul se tr[gea speriat,
]nnodând bra\ele pe dup[ gâtul meu...
DOAMNA TANA: Da... da...
OANA: +i Bogdan se ducea =i zicea, zâmbind: Copilul
119
t[u e r[sf[\at... +i sim\eam m[runtaiele-n mine... ca =i cum
l-a= fi n[scut eu!
DOAMNA TANA: Da, da, D-aia l-ai ierta...
OANA: Jur... c[ l-a= ierta =i f[r[ asta!
DOAMNA TANA: Dar fiind so\ul t[u =i domnul \[rii?...
OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi!
DOAMNA TANA (cu mânie): Orce-ar face =i orce \i-ar face?
OANA: E domn, e st[pân!
DOAMNA TANA (pe gânduri): E domn... e st[pân... Ce
vreme urât[... De dou[ zile plou[...
OANA: E bine pentru s[m[n[turile de toamn[...
DOAMNA TANA: A=a fuse ]n ziua vân[torii...
OANA: A! mai spune-mi, c[ de ]nchiz ochii =i ascult pov-
estirea ta, sim\ c[ m[ rostogolesc =i eu cu el ]n negura
pr[p[stiii...
DOAMNA TANA: Avea ame\eli la adâncimi?
OANA: A, nu! Ar fi trecut o genune p-o suli\[ moldovene-
asc[!
DOAMNA TANA: Avea obicei s[ bea?
OANA: C[t[lin?... Pân[ s[ bea un pahar, se =tergea de
trei ori la gur[...
DOAMNA TANA: Atunci?...
OANA: Nu =tiu... A=a a fost s[ fie...
DOAMNA TANA: De la domn se z[rea la el...
OANA (muncit[): Se z[rea?
DOAMNA TANA: +i nici o fiar[ n-a n[v[lit asupra lui...
OANA: Nici o fiar[?
DOAMNA TANA: }l ura cineva?
OANA (tres[rind): De ce m[ ]ntrebi?... Nu trecuse ]naintea
nim[nui, ba r[m[sese ]n urm[, cu toate c[ era unchiul dom-
nului!... Cine s[-l fi urât?... Ah! nu!...
DOAMNA TANA: Cu toate c[ era spaima t[tarilor... cu
toate c[ era unchiul domnului =i feciorul lui Luca Arbore...
Abia ajunsese c[pitanul copiilor de cas[...
OANA: O fi râvnit =i el, dar niciodat[ nu mi s-a plâns...
DOAMNA TANA: +i la câ\iva pa=i de domn s-a g[sit un
om ucis, aruncat ]n desi=... un ungur... un tâlhar vestit,
]mbr[cat ]n vestminte de vân[tor moldovenesc...
OANA: Cine \i-a spus?
120
DOAMNA TANA: Postelnicul +earpe... +i asupra lui 250
de galbeni...
OANA (fr[mântat[): Cine l-a ucis nu l-a pr[dat... De ce l-
o fi ucis?... +i ce c[ta un tâlhar la vân[toarea domneasc[?...
250 de galbeni?... Fusese ucis ]nainte s[ soseasc[ domnul
la lumini=...
DOAMNA TANA: Nu... dup[...
OANA (repede): De unde =tii?
DOAMNA TANA: S-a v[zut dup[ sânge...
OANA (tres[rind): Ah! fusese pl[tit!... De cine?... +i de
ce? Cine era cu domnul?...
DOAMNA TANA: Mogârdici, beat, s[-l fi trântit un copil...
Irma... =i Moghil[...
OANA: El l-a pl[tit?... De ce?...
DOAMNA TANA: El?... Un calic... 250 de galbeni!
OANA: A=a e... nu se poate...
DOAMNA TANA: Dar dac[ lui C[t[lin i-o fi dat cineva
brânci ]n pr[pastie? Tâlharul acesta i-a dat... Pe urm[ l-au
omorât ca s[ nu se afle... Era pl[tit, cin la pl[tit?...
OANA (cutremurându-se): Oh! mi-e fric[! Mi-e fric[! Taci,
Tana! Taci! (}=i acoper[ ochii.)
DAMNA TANA: Cine-a mai r[mas?... Lumina candelei de
la preasfânta fecioar[ Maria!
OANA: +tef[ni\[!
DOAMNA TANA: Iart[-l =i-l iube=te!
OANA (plângând cu hohote): +tef[ni\[! (Cade ]n bra\ele
doamnei, +tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, se aude \ipând ]nainte d-
a veni.)
+TEF{NI|{: I! i! i! Moghil[! Moghil[! (Intr[ strigând.)
OANA (se repede ca o furie spre el): Oh! ce ro=u e=ti! (Cade
]n nesim\ire.)
+TEF{NI|{: Ce are?
DOAMNA TANA (st[pânindu-se): Vedenii, de când pieri
C[t[lin...
(+tef[ni\[ face semnul de rostogolire. Apoi, ]i arat[ o scri-
soare.)
+TEF{NI|{ (aprins): }]]]... A! cui e scrisul [sta?
DOAMNA TANA: Al... al... al lui Luca Arbore...
121
+TEF{NI|{ (râzând): O s-avem nunt[...
DOAMNA TANA: Nunta cui?
+TEF{NI|{: Un om b[trân c-o mireas[ tân[r[... (Râde
nervos. Bate ]n palme. Vin doi copii de cas[.) Ei-hei! Mai iute!
Lua\i pe Oana =i duce\i-o bini=or ]n odaia ei... E tân[r[ =i nu
mai are b[rbat... Are vedenii! (Râde nervos. Se duce la in-
trarea din dreapta.) Moghil[! U! Moghil[!
(Doamna Tana, care-l prive=te cu ur[, se duce.)
SCENA IV
SCENA V
+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, VORNICUL C{R{B{|, PÂRC{LABUL
CONDREA, =i, mai târziu, ceilal\i boieri de divan intr[ prin stânga.
(Luca Arbore, ]mbr[cat ]n negru, cu fa\a ars[, cu capul gol
=i p[rul ]n oarecare neorânduial[.)
To\i (plecându-se): S[ tr[i\i, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Da... da... A\i dormit bine?
VORNICUL C{R{B{|: Slav[ domnului!
+TEF{NI|{: Ce nu-\i acoperi capul, Arbore?
Arbore: Las[, m[ria-ta, s[-l ude ploile, s[-l viscoleasc[
z[pada =i s[-l bat[ soarele cum l-a b[tut =i Dumnezeu!
+TEF{NI|{ (ironic): Faci ca \[ranii când li se ]ntâmpl[
s[... (Semnul rostogolirii.)... Dar o mie de capete \[r[ne=ti
nu pl[te=te cât capul t[u... O! da, da, capul t[u are nevoie
de ad[post, c[ci \ara are nevoie de capul t[u... =i eu... O!
mai ales eu!... Ce-a= face f[r[ sfaturile tale?
ARBORE: Când binevoie=ti a le cere, le dau =i eu cum
pot...
+TEF{NI|{: Când binevoie=ti a mi le da, le urmez =i eu
cum pot...
124
ARBORE: Ce face Oana, m[ria-ta, c[ n-am v[zut-o de dou[
zile...
+TEF{NI|{: Oana?... Bine, s[n[toas[... Adineaori avu
vedenii... A=a ]i vine de când... (face semnul rostogolirii.)
ARBORE (tres[rind de durere): Ah!
VORNICUL C{R{B{|: Biata Oana, c[ mult ]l iubea!
+TEF{NI|{ (surâzând): Da, era voinic =i chipe= om! +i
Oana se gânde=te ]ntruna... +i noaptea se de=teapt[, =i
pip[ie, =i nu g[se=te pe nimeni... +i e numai de treizeci =i
patru de ani!
ARBORE (mâhnit): E m[tu=a m[riei-tale!
+TEF{NI|{: E femeie!
ARBORE: +i fata mea!
+TEF{NI|{ (râzând): O, Arbore, Arbore, de când tr[ie=ti,
ai uitat... De câ\i ani e=ti?
ARBORE: Deh! S[ nu stric cheful m[riei-tale...
VORNICUL C{R{B{|: +i m[ria-ta s[ nu r[scole=ti
am[r[ciunea lui Arbore.
POSTELNICUL CONDREA: C[ e destul de mare!
+TEF{NI|{: Ce frumos \i-ar =edea \ie, Condrea, cu bar-
ba la ceaf[!... Ai ]ncercat?
PÂRC{LABUL CONDREA: Nu, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[ nu ]nceri... O singur[ dat[ ]ncearc[ omul...
S[ nu ]ncerci... (Intr[ prin stânga logof[tul Trotu=anu, bivel-
logof[tul Isac, vistiernicul Ieremia, vistiernicul Sima, pahar-
nicul S[cueanu, pârc[labul Petric[, pârc[labul Balo=, sp[tarul
Hran[, comisul C[\eleanu =i se ]nchin[ ]naintea domnului.)
Bine-a\i venit =i s[ v[ ]ntoarce\i cu bine!... A, Petric[ =i Balo=...
Hran[, bun[ sabia? Ascu\it[?
SP{TARUL HRAN{: Ascu\it[, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: +i dreapta, vânjoas[?... O s[ am nevoie =i
de una, =i de cealalt[...
SP{TARUL HRAN{: De s-o muia dreapta, am s[ tai cu
stânga... Pilda ne-a dat-o C[r[b[\...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Nici de stânga... nici de... eu nu
te-am ]ntrebat... Balo=, la Novograd, s-adun[?
PÂRC{LABUL BALO+: Vin cârduri rom[=canii, parc-ar fi
125
cocori... }n zece zile sunt gata...
+TEF{NI|{: +i-n Suceava vin pl[ie=ii ca la nunt[...
Nu e-a=a, Arbore?
ARBORE: N-am =tiin\[... Dac[ a poruncit m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (râzând): O! b[trâne\ea, Arbore... Te gânde=ti
la [l... (semnul rostogolirii) care s-a dus... Vezi, eu =tiu =i ce
nu mi-ai spus tu... (Arbore se pleac[.) O! oricât de jos te-ai
pleca cu voin\[, mai jos te cobori f[r[ voin\[! (Trotu=anu
=opte=te ceva lui Arbore la ureche.) Ce spui, c[rturare?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Nimic, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Nimicuri, c[r\ile tale... Postelnicul +earpe
n-a venit?
PAHARNICUL S{CUEANU: Vine-acum... }l l[sai cu
feti=cana lui ]n târg...
+TEF{NI|{ (printre din\i): +earpele trece drumul... H]!...
SCENA VI
136
ACTUL IV
O sal[ de arme cu tavanul de lemn =i cu grinzi mari.
O friz[ cu arabescuri =i ]n mijloc cu portretul lui Drago=. La peretele
din fund, tronul lui +tefan cel Mare, acoperit cu o perdea de m[tase
veche. }n apropiere de tron, o mas[ ]ntins[. Paharul domnesc, ]n form[
de pâlnie ]nalt[ =i sub\ire, e de aur. }n stânga, o fereastr[ ogival[, care se
deschide =i d[ asupra pie\ei din mijlocul castelului. }n fund, ]n stânga, o
intrare larg[, care d[ ]ntr-un coridor. }n partea dreapt[, un leag[n
aurit, ]n care se vede o p[pu=[ blond[. La un cap al leag[nului atârn[
juc[rii, m[t[nii, farmece =i p[pu=ele. O intrare ]n dreapta.
SCENA I
Pârc[labul PETRIC{, pârc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{,
]n vestminte de r[zboi.
PÂRC{LABUL PETRIC{: S[ fi fost vinovat?
SP{TARUL HRAN{: Care i-ar fi fost foloasele?
PÂRC{LABUL BALO+: Dar domnul ce-a folosit s[ taie ]n
ne=tire pe epitropul lui?
SP{TARUL HRAN{: Mi-e fric[ s[ m[ ]ntreb.
PÂRC{LABUL PETRIC{: Arbore \inea ]n ruptul capului
la unirea cu Polonia, =i +tef[ni\[, la unirea cu turcii.
SP{TARUL HRAN{: Cum, unirea cu turcii?... la 4.000 de
turci, care se ]ntorceau ]nc[rca\i cu prad[ din Polonia, nu le
a\inu calea =i-i zdrobi pân[ la unul?... +i nu trimise plocon
lui Sigismund steaguri, arme, =aluri =i vestmintele lui Iucbar-
pa=a, ucis ]n b[t[lie?
PÂRC{LABUL PETRIC{: Da, ]mpreun[ cu o scrisoare plin[
de oc[ri...
PÂRC{LABUL BALO+: Nu e limpede... Cu turcii, pe care-
i bate, ]mpotriva Poloniei, pe care o las[ ]n pace... Daruri =i
oc[ri lui Sigismund... Ieri arunc[ ]n temni\[ pe Laurentius,
pe temei c[ urzea cu Arbore n[v[lirea lui Petru, =i azi ]i d[
drumul... Nu e limpede...
SP{TARUL HRAN{: Cine-a v[zut pe aprozii care i-au adus
cartea?
137
PÂRC{LABUL PETRIC{: Nimeni, pentru c[ nu sunt, dupe
cum nu e, nici mort, nici viu, omul la care s-ar fi g[sit acea
carte...
SP{TARUL HRAN{: Arbore nevinovat =i ucis... Arbore
avea dreptate: cine pânde=te a mai pândit...
PÂRC{LABUL BALO+: Pe Toader =i pe Nichita i-a ]nchis...
PÂRC{LABUL PETRIC{: I-a ]nchis?
SP{TARUL HRAN{: O! s[racii fl[c[i! (Face cu mâna ca =i
cum ar t[ia dou[ capete.) Unde sunt ceilal\i boieri?
PÂRC{LABUL PETRIC{: }n casa lui Arbore, se sf[tuiesc.
SP{TARUL HRAN{: Ce poate sfatul contra s[biei?
PÂRC{LABUL BALO+: Unde ne ducem?
PÂRC{LABUL PETRIC{: Unde-o vrea Domnul...
SP{TARUL HRAN{: Dar vrea?
PÂRC{LABUL PETRIC{: O... (Mi=care de ]ndoial[.) Sââât!
SCENA II
SCENA IV
OANA =i DOAMNA TANA.
144
la candela Preasfintei Fecioare! +i cum ]=i mi=c[ buzele!
Viseaz[ c[ suge... Vezi cum a=eaz[ mâinile pe ugerul plin, =i
apas[, =i mulge... A! s-a oprit =i râde... Viseaz[ c[ manca se
joac[ cu el =i ]i face a=a... (Suge buzele =i \iuie.)
DOAMNA TANA: L-ai v[zut tu a=a de mic?... +i nu l-ai
sugrumat?
OANA: De ce?
DOAMNA TANA: S[ vezi cum ]i =ade cu limba scoas[ =i
cu ochii ie=i\i...
OANA (se-nfioar[ =i arat[ p[pu=a): Lui?
DOAMNA TANA: Nu, [luilalt...
OANA: A!... +luilalt po\i s[-i faci ce-i vrea...
DOAMNA TANA: }n ea a murit cel adev[rat, =i nu mai e
decât ce-a fost. Pentru mine, ce-a fost n-a fost nicodat[, =i ce
e n-are s[ mai fie!... S[ mergem, Oan[...
(S-aude tumultul crescând.)
OANA: Unde?
DOAMNA TANA: }n ietacul nostru...
OANA: dac[ se de=teapt[?... N-a dormit toat[ noaptea...
DOAMNA TANA: Are s[ vie +tef[ni\[ nec[jit =i r[u...
OANA: +tef[ni\[? Doarme... +i e bun ca soarele de toamn[
târzie...
(Tumultul se apropie. Se-aud glasuri de oameni.)
DOAMNA TANA: Se bat? Doamne, ]ndur[-te de \ara aceas-
ta!... Vine!... (Iese repede prin fund.)
SCENA V
+TEF{NI|{, BALO+ =i OANA.
145
mi sabia mea! (Balo= se repede s[-i aduc[ o sabie =i-o pune pe
mas[.) Asta nu-=i cunoa=te st[pânul! De trei ori m-am opin-
tit s-o trag, =i n-a vrut s[ ias[!... Va ie=i ea, mai sp[imânt[toare
ca-n mâna b[trânului +tefan!
LOGOF{TUL BALO+: S[ te leg la mân[, m[ria-ta!... A! =i
la piept...
+TEF{NI|{ (ar[tând sângele): +sta e d-al meu, [sta e d-
al lor... D[ un =tergar de la masa pe care am ]ntins-o de ieri
=i nu pot s[ m[nânc... }n curând voi mânca cu poft[...
]nnum[r[ pic[turile... De fitece pic[tur[ de la mine, un cap
s[ caz[... pân[ voi podi curtea castelului cu capete boiere=ti!
(Balo= ]l leag[.) Greu... s[ te ba\i cu sabia altuia!... De ce n-
a ie=it?
LOGOF{TUL BALO+: Petric[ avea dreptate... e ruginit[...
+TEF{NI|{: Mai bine n-a= fi luat-o... Când vrusei s-o scot
auzii: S[ =ti\i c[ nu iese! M[ uitai ]ntr-acolo... +i mul\imea
de osta=i, =i furia cu care porniser[ la lupt[, =i \ipetele care
s-amestecau p[reau o mare cu talazuri ]nfuriate! N-a-veam
pe cine pune ochii. M[ ]ncercai a doua oar[. A doua oar[
auzii: S[ =ti\i c[ nu iese! M[ uitai... nimic... Acelea=i tala-
zuri care se ]mping =i se ]ncalec[... A treia oar[ auzii lim-
pede: N-a ie=it! Atunci strigai: Moghil[, o sabie!... Cum
de-auzeam =oaptele ]n vuietul mai crâncen ca al m[rii?...
LOGOF{TUL BALO+: P[reri, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Cum p[reri?... +tiam unde sunt, ce fac, ce
vreau, unde m[ duc, de unde vin, =i auzeam venind, de de-
parte =i d-aproape: S[ =ti\i c[ nu iese! A! =i n-a ie=it!
LOGOF{TUL BALO+: De multe ori se desprind, din vui-
etul m[rii, fire de sunete care prind ]n\elesuri...
+TEF{NI|{: Aci ]n\elesul prevestea faptele... Ia-o, du-o
departe, s[ n-o mai v[z... Mâine despart ce e al lui de ce e al
meu...
LOGOF{TUL BALO+ (sfios): Iar pic[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Atât mai bine! Se vor ]nmul\i capetele care
vor c[dea... }nnum[r[-le... Da, da, atât mai r[u! Voi face un
munte, ca Ceahl[ul de gros =i de ]nalt, din capetele boiere=ti!
Ah! ci leag[-m[ mai strâns de nu vrei s[ vie num[rul =i la al
t[u!... Ce, te-ai speriat?
146
LOGOF{TUL BALO+: Nu, dar destul, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Cum... S[-i iert?
LOGOF{TUL BALO+: S[-i birui =i s[-i ier\i!
(Tumultul se apropie.)
OANA: Zi vântului s[ tac[ =i valurilor s[ se potoleasc[...
+TEF{NI|{: Oana?... (Tumultul s-apropie.) Ia!... S[-i
iert?... A= fi nedrept cu ceilal\i... =i cu Oana... (Oanei.) Aci \i-
ai adus pe +tef[ni\[ al t[u?
OANA: Ce-\i pas[?...
(Tumultul cre=te.)
+TEF{NI|{: Da\i-mi sabia!...
OANA: }mpotriva domnului t[u?
(Balo= ]l ]ncinge cu sabia.)
+TEF{NI|{: Vrei s[ zici... (Lui Balo=.) Ce tremuri a=a?...
]mpotriva mea ]nsumi... Un alt coif... +sta m[ strânge ca un
cerc de fier...
OANA: +i Bogdan nu mai vine... E dus departe... iii...
unde se vars[ Nistru-n mare...
+TEF{NI|{ (]ncercând sabia): Asta iese... S[ mergem,
Balo=.
LOGOF{TUL BALO+: Fere=te-te de C[r[b[\... Lovitura lui
e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pân[-n =ezut...
+i din curtea lui Arbore a f[cut o cetate...
+TEF{NI|{: De unde au adunat atâta lume?...
(S-aud zgomote apropiate.)
LOGOF{TUL BALO+: Ia!
+TEF{NI|{: Balo=, calul!
(Se reped la ie=irea din dreapta.)
SCENA VI
151
+TEF{NI|{: Ei, =i ce este scris?
VORNICUL C{R{B{|: S[ murim de mân[ de uciga=, ca
=i C[t[lin, ca =i Arbore, ca =i Toader, ca =i Nichita, ca to\i
care te-apropie =-au sufletul curat!
+TEF{NI|{: A! a! ah! (Se repede cu sabia spre C[r[b[\ =i
se opre=te la sosirea Doamnei Tana.)
SCENA VIII
Cei de sus, DOAMNA TANA.
154
+TEF{NI|{: +i de ce râzi?
DOAMNA TANA: Nu sunt obi=nuit[ s[ beau... Vinul [sta
te face s[ ui\i... =i erau ca =ase berbeci cu capetele t[iate...
+TEF{NI|{: Bea =i uit[!
OANA: ...Ferici\i cei s[raci cu duhul c[ a lor este ]mp[r[\ia
cerurilor... (Se uit[ la meseni. Parc[ ar vrea s[ goneasc[ ceva
din minte.)... Capul de cuc uscat de =apte ani, sp[lat ]n =apte
ape ne]ncepute, purtat ]n sân de =apte fete mari, e bun la
somn, c[-\i d[ somn f[r[ vise...
+TEF{NI|{ (]mbucând =i bând): Dou[ zile mi s-a p[rut
amar...
DOAMNA TANA: Acum e bun... nu e a=a?... (Râde.)
+TEF{NI|{: Da, da... De ce râzi?
DOAMNA TANA: M[ uit la Balo=... cât[ gura! o! cât[
gura!...
LOGOF{TUL BALO+: Ca s[ beau, domni\[...
+TEF{NI|{: Vinul e minunat! (Bea.)
DOAMNA TANA: M[ uit la Hran[...
SP{TARUL HRAN{ (cutremurându-se): V[z pe C[r[b[\,
m[ria-ta...
+TEF{NI|{: A! =i e sp[tar!
SP{TARUL HRAN{ (]=i =terge o lacrim[): Nu sunt nimic...
DOAMNA TANA: Moghil[, semeni pe dinafar[ cu tat-t[u...
A=a mi s-a spus... Urechile cam prea mari, dar ]ncolo... Tat-
t[u a fost un om de treab[... =i tu, de treburi...
MOGHIL{: De treaba la care m[ pune...
DOAMNA TANA: O! ho! =i la care te pui ca s[ te puie...
+TEF{NI|{ (se =terge de n[du=eal[): Cotnarul... la un cap
de femeie...
DOAMNA TANA: Vinul preface pe orcine... Mai ]ntâi v[
face urâ\i... oh! urâ\i de tot... gurile largi... privirile t[iate,
apoi... nu! nu! v[ face frumo=i... v[ lumineaz[... v[
]ntinere=te... v[ umfl[ p[rul... mai hazlii... mai sprinteni...
+TEF{NI|{ (]nfl[c[rat): Vino ]n bra\ele mele, Tana! Ce
frumoas[ e=ti! (O s[rut[.)
OANA: Cine?... Tana?... (Se fr[mânt[ =i recade ]n nebunia
ei.)
155
DOAMNA TANA: Iuda n-ar fi s[rutat...
+TEF{NI|{: +tiu, =tiu de ce zici a=a... Moghil[, s[ dai
peste grani\[ pe Irma... (Moghil[ tresare.)
DOAMNA TANA: Pe cine?
+TEF{NI|{: Pe contele Irmsky...
DOAMNA TANA: Prea târziu...
+TEF{NI|{: A?
DOAMNA TANA: Am vrut s[ zic prea devreme... La
noapte...
+TEF{NI|{ (]=i scoate coiful =i-l ]ntinde): Turna\i ]n el...
S[ bem ]n s[n[tatea doamnei... (Moghil[ ]i umple coiful.)
Bea, doamn[, s[ uit[m grijile...
DOAMNA TANA (gustând): Parc-a= fi sorbit din capul lui
+tef[ni\[...
+TEF{NI|{ (bea zdrav[n.) A! bun!... La rând, boieri...
DOAMNA TANA: Cum preface vinul bun ]ndeopotriv[ su-
fletele oamenilor!
OANA (]n lupta cu ea ]ns[=i): Nu judeca\i, =i nu ve\i fi
judeca\i... Ierta\i =i vi se va ierta... Tana?... Doamna Tana?...
+i casa lui +tefan o cârcium[? (Recade.) Vino, doamne, de-l
adoarme...
+TEF{NI|{: Biata Oan[! M[ trec lacr[mile...
DOAMNA TANA: S[ le v[z!... A! ai b[ut prea mult... }n
curând te vei trezi!...
+TEF{NI|{: Ce? Nu-\i plac a=a?
DOAMNA TANA: Ba da...
+TEF{NI|{: Ce pu\ini suntem!... O nebun[, trei frico=i,
un om, doamna =i domnul lor...
DOAMNA TANA: Câ\i ai l[sat, m[ria-ta! S[ vie =i Arbore,
=i Sima, =i Ieremia =i C[r[b[\...
+TEF{NI|{: Ei, cu ei trecutul... =i trecutul a trecut de
mult...
DOAMNA TANA: S[ vie =i Toader, =i Nichita, =i C[t[lin...
+TEF{NI|{: S[ vie cei care au s[ ia locul paharnicului, al
pârc[labilor, al comisului... Unde sunt?
SP{TARUL HRAN{: Au fugit...
DOAMNA TANA: Au fugit, =i b[trâni =i tineri, ca puii de
potârniche când trece uleul...
+TEF{NI|{ (ame\it): Au fugit de bine... O! ce pro=ti!...
Balo=, s[ veste=ti \[rii c[ domnul a... a...
156
DOAMNA TANA: ...a t[iat Sfatul...
+TEF{NI|{ ...c-a dat afar[ din el pe cei r[zvr[ti\i... c[
vrea pace cu boierii... +i s[ nu ui\i s[ scrii cele ]ntâmplate =i
lui Sigismund, =i lui Soliman, =i lui Radu...
LOGOF{TUL BALO+ (trist): Voi scri, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[-nve\e =i ei cum s[ se poarte cu cei vicle-
ni! (Exaltat.) A! p[mânt fericit al Moldovei, \i-a fost dat s[
vezi ]n scaunul t[u b[trân un domn tân[r, falnic, blând =i-
ndur[tor...
DOAMNA TANA: O! blând =i-ndur[tor!
+TEF{NI|{ (a c[rui exaltare cre=te): Cu mine, t[ria =i
via\a, n[dejdea =i lumina! Cu mine, mândria =i biruin\a! Cu
mine, neamul va str[luci ca soarele la namiezi!
OANA (a c[rei limpezime dureaz[ ceva mai mult): O! Doam-
na Tana!... Da, da!... (Recade.) C[ va da jos din scaun pe cei
mândri =i va ridica pe cei umili\i...
+TEF{NI|{: La o parte... c[ trece... oastea lui +tef[ni\[-
vod[! +iruri lungi de c[l[re\i viteji, cu steagurile desf[=urate,
]=i reped caii care sfor[ie, mâncându-=i z[balele... +i copiii
de cas[, =i piota,* (Piot[, pihot[ infanterie, pedestrime.)
=i gloata ]=i scutur[ pletele pe grumaji, =i se duc la ]nc[ierare,
la moarte =i la birun\[ cum s-ar duce la hor[ =i la nunt[!...
Aci a frânt pe unguri... aci a risipit pe t[tari... aci a rupt pe
le=i... aci a ]ngenuncheat pe munteni... aci a topit pe turci...
Cronicari, turna\i seu ]n v[pai\ele voastre, =i scri\i faptele
m[re\e ale domnului care a fost mai bun ca Alexandru cel
Bun, mai cu minte ca Mircea cel B[trân =i mai viteaz ca +tefan
cel Mare! (Exaltarea =i be\ia cresc.) Am desp[r\it ]ntunericul
de lumin[!... Ce v[ uita\i a=a? Da\i-mi paharul plin... cu el
plin m[ voi sui ]n scaunul bunicului meu!... La o parte...
pânza aceasta pr[fuit[... pe care n-a mai ridicat-o nimeni...
(D[ ]ntr-o parte perdeaua de m[tase care acoper[ tronul. Dea-
supra tronului, portretul lui +tefan cel Mare, lucrat ]n mozaic
vene\ian.) +i tu (spre +tefan), ce te ui\i a=a la mine?... Te-
ncrun\i?... De ce p[le=ti?... Ce spun buzele tale, care se mi=c[
ca =i cum ar vrea s[-mi aduc[ ]nchin[ciune? (S-a=eaz[ ]n
scaun, ridic[ paharul.) +i se sunt b[t[liile tale?... Ce este
157
Chilia, Socii, Baia, Lipnic, C[tl[bugii, Scheia, Len\e=ti,
Cosminul, Racova... juc[rii... Ah!... (D[ un \ip[t. Se scoal[
de pe tron; se schimb[ la fa\[; devine negru; paharul ]i cade
din mân[.)
OANA (venindu-=i ]n fire, nu poate s[ vorbeasc[): O! o!
LOGOF{TUL BALO+ (speriat): Ce este, m[ria-ta?
SP{TARUL HRAN{: Ce ai, m[ria-ta?
LOGOF{TUL PETRIC{: Adu mâna, m[ria-ta!
MOGHIL{: Bini=or, m[ria-ta! (}l dau jos de pe scaun =u-l
sus\in.)
DOAMNA TANA: N-are nimic... Da\i-i vin... Vorbea a=a de
frumos!
+TEF{NI|{ (cl[tinându-se): O arsur[... Nimic... (Se
]ntoarce spre +tefan. Se strâmb[ epileptic.) O! \i-e necaz!
Turna\i vin... (}i ridic[ paharul =i i-l umple.) Sabia ta n-a vrut
s[ ias[... Cine-mi zicea: N-are s[ ias[... n-a ie=it?... A! voi
desp[r\i ce e al t[u de ce e al meu...
DOAMNA TANA: +i Moldova cui o la=i?... Nu e-a lui?
+TEF{NI|{: Moldova e-a mea!... Voi desp[r\i chipul t[u
de scaunul acesta... Scaunul e-al meu! S[-l scoa\[!... Ah!...
(}i cade paharul din mân[, se strâmb[ epileptic.)
DOAMNA TANA: A b[ut prea mult... Vorbe=te, m[ria-ta!
Vorbe=te!
+TEF{NI|{: A trecut... S[-l scoat[ cu dalta =i cu ciocan-
ul... Mâine s[ nu-l mai v[z... (D[ un r[cnet n[du=it.)
OANA: A! a!
DOAMNA TANA: N-ai s[-l mai vezi!
OANA: A! a!
+TEF{NI|{: Mi se taie picioarele... |ine\i-m[!... M[
arde!... O! C[r[b[\!... (Se ap[r[ cu mâna.) Arbore... C[t[lin...
(}ncearc[ s[ fac[ semnul rostogolirii =i nu poate.)
OANA: A! a!
+TEF{NI|{: Se-ntunec[?... E noapte?...
DOAMNA TANA: Nu, e ziu[ =i lumin[!
+TEF{NI|{: M[ arde... Nu mai v[z... Otrav[... Doftorul...
DOAMNA TANA: N-are ce s[-\i mai fac[!
OANA (apropiindu-se de +tef[ni\[): A! a!
158
+TEF{NI|{: }ntuneric... }ntuneric... (Se ]ntinde ]n capul
oaselor =i-=i d[ sufletul. Boierii ]l sus\in.)
LOGOF{TUL BALO+ (sp[imântat): Cine l-a otr[vit?
DOAMNA TANA: Eu... am sc[pat Moldova!
OANA (]l prive=te =i lacr[mile ]i curg): Nu de=tepta\i pe
+tef[ni\[!
(Doamna Tana =i Oana se ]mbr[\i=eaz[ =i plâng.)
Sfâr=it
159
CUPRINS
LUCEAF{RUL
Dram[ ]n 5 acte
PETRU RARE+
LOGOF{TUL BALO+
VORNICUL GROZA
PÂRC{LABUL MIHU, ]n urm[ hatman
PÂRC{LABUL MATIA+
POSTELNICUL ALBOT{
PÂRC{LABUL LICIU
SP{TARUL +ANDRU
BIV-VEL LOGOF{TUL TROTU+AN
PAN1 CRASNA+
PAN COSMA
CHELNARUL HÂREA
MOGÂRDICI
SANDOMIR
CORBEA
CREMENE
DOFTORUL +MIL
I-IUL OSTA+
AL II-LEA OSTA+
AL III-LEA OSTA+
AL IV-LEA OSTA+
UN COPIL DE CAS{
O ISCOAD{
ANDREA
ANTONIO
I-IUL PESCAR
AL II-LEA PESCAR
AL III-LEA PESCAR
AL IV-LEA PESCAR
AL V-LEA PESCAR
ELENA-DOAMNA
OANA
160
GENUNEA
NASTASIA
DOLGA
Boieri, osta=i etc.
161
ACTUL I
Zidurile crenelate ale castelului din Suceava. La mijloc, un turn mai
]nalt. Pe sub turn, o poart[ de z[brele groase de fier prin care se vede
curtea castelului. }n dreptul por\ii, o punte, l[sat[ peste =an\ul cu ap[,
se sprijin[ pe dou[ lan\uri groase. Pe din[untru, de-a lungul zidurilor,
un brâu de scânduri pe care se plimb[ osta=i de paz[. La apus, luceaf[rul
argintiu.
SCENA I
162
MOGÂRDICI: Mi-e frig, mi-e foame, =i foamea ca foamea,
dar mi-e sete...
CREMENE: B[di\[ Mogârdici, dormi=i ceva?
MOGÂRDICI: Cine? Eu? +[guie=ti?... Am umblat, am
]nvârtit lancea, am ]ntins arcul, am...
SANDOMIR: ...mângâiat plosca...
MOGÂRDICI: Ei, da, de ce nu?
SANDOMIR: ...M[ l[sai ]ntr-o rân[...
MOGÂRDICI: H]-h]!
SANDOMIR: ...=i, ca omul... ]nchisei ochii, s[ v[d cum
]mi =ade...
MOGÂRDICI: H]-h]!
SANDOMIR: Stelele, reci ca-n nop\ile de prim[var[... M[
uit la ele, ele se uit[ la mine...
MOGÂRDICI: Tocmai!
SANDOMIR: Pân[ m[ fur[ o dulce aromeal[...
MOGÂRDICI (râzând): A, a, a=a e!
SANDOMIR (repede): +i paza?
MOGÂRDICI: Ce? ce?... Nu e adev[rat... Zisei eu c-am
adormit?... Tu zise=i!
SANDOMIR (strânge de mân[ pe Mogârdici): Oh, ce mai
suta=!
MOGÂRDICI: Au!... Adic[ de ce nu te rogi tu, Sandomir
neic[, de mo=-t[u Groza s[ m[ lase chelar, cum porunci
+tef[ni\[ dou[ zile ]nainte d-a muri?
SANDOMIR: De mo= Groza? Un te po\i apropia...
CORBEA: E osta= ]n toat[ legea!
MOGÂRDICI: E, vorbi =i mutu!... E osta= ]n toat[ le-
gea!... E, Sandomire, Sandomire, dac[ ai vrea tu, ai zice
t[tân[-t[u, logof[tului Balo=, s[ m[ lase ce apucasem s[ fiu...
Fiecare cu ale lui. El cu condeiul =i cu palo=ul, eu cu cheile =i
cu poloboacele, el cu Divanul =i cu o=tile, eu cu gârliciul =i
cu tâlvul...1 Dracul m[ puse s[ nu m[ dezbrac de za =i s[ n-
arunc coiful =i sabia asta? Na... cap sec =i be\iv fudul... +i
chelar, =i ]nz[oat... pân[ m-apuc[ vremea logof[tului Balo=
=i-a pârc[labului Groza... A! =i grozav mi-e de sil[ de mese-
ria de osta=! N-a= t[ia un pui de g[in[ s[ m[ tai!... Ce râde\i?...
163
Vou[ v[ vine u=or... Sandomir, nalt ca un stejar, Cremene,
lat ]n spete cât trei, =i Corbea, scuipat osta=, negru, t[cut, ca
o stânc[... Eu? Un burduf pe dou[ picioare! +i ce picioare...
=ontâc... =ontâc...
CREMENE: Ei, cum tr[i=i tu cu +tef[ni\[, cu acea vijelie
care r[sturn[ tot ]ntr-o clip[?
MOGÂRDICI: Mai mult r[sturnat...
SANDOMIR: N-avea ce r[sturna...
MOGÂRDICI: Turna, turnam, pân[ c[deam... +i-mi pl[cea,
=i de fric[...
CREMENE: De frica cui?
MOGÂRDICI: A lui!
SANDOMIR: Era fioros?
MOGÂRDICI: Frumos =i ]ncruntat; mic=or, =i p[rea ca un
munte; vesel =i trist; viteaz, =i plângea ca un copil; mândru,
=i se juca cu mine ca mâ\a cu =oricelul. Or nu se n[scuse
deplin, or n[scut deplin, s[-l fi luat din iele... Cine =tie?...
Mai rabd[, Mogârdici... Mai rabd[, =i mie mi-e sete... Parc[-
l aud... +-a treia zi c[zu capul lui Arbore, =-al lui Toader, =-al
lui Nichit[, =-al lui C[\eleanu, =-al lui Ieremia, =-al lui
S[cueanu, =-al lui Condrea, =-al lui Sima, =-al lui C[r[b[\...
Eram beat mort când ]ncepu urgia. Când trânti ]ntâiul to-
por, s[rii din somn. Auzii glasul mul\imii care se ruga de
domn. La al doilea, m[ trezii d-a binele. Ie=ii din gârlici,
alergai =i v[zui!... (+-acoper[ fa\a.) Oh! sunt clipe de la
Dumnezeu când ai vrea mai bine s[ fii orb decât s[ vezi!...
(D[ cu t[i=ul mâinii.) Eh!... Eh!... Eh!... Capul lui C[r[b[\ se
rostogoli bolborosind... Slava Moldovei ]l blestema! +i
b[trânul Arbore, portarul Sucevii, care-i fuse ca un p[rinte!...
Eh! (D[ cu t[iu=ul palmei.)... N-a= vrea s[ fiu nici pârc[lab,
nici hatman, nici vornic, nici logof[t, nici domn!... Dar doam-
na Tana... Oh! Ce frumuse\e =i ce nenorocire!... Se zice...
SANDOMIR: Ce se zice?
MOGÂRDICI: C[ ea l-ar fi otr[vit...
SANDOMIR: +-a plecat nejudecat[?
MOGÂRDICI: }ntreab[ pe tat-t[u, Balo=, c[ el \ine locul
domnului...
164
CREMENE: +i unde-a plecat?
MOGÂRDICI: }n Muntenia. Era munteanc[, fat[ a lui Nea-
goe Basarab. A s[rutat pe jupânesele =i fetele cur\ii =i s-a
suit ]n olac. Femeile plângeau. Un te duci, domni\[? La
c[lug[rie. +-a s[rutat pe sor-ta Genunea, =-a umplut-o de
lacrimi, =-a ie=it pe poarta asta, =i s-a dus la vale, =i s-a pier-
dut ]n neguri.
CORBEA (=opte=te): Genunea!
MOGÂRDICI: Ce zise=i?
CORBEA: Nimic.
SANDOMIR: Coco=ii au ]nceput s[ cânte, =i luceaf[rul s[
se sting[.
CREMENE: E steaua care se stinge cea de pe urm[. Uita\i-
v[... ca =i cum ar clipi.
CORBEA: Mâine iar r[sare, =-apoi iar r[sare, =i-n veci va
r[s[ri.
SANDOMIR: Mult o s-o ducem noi f[r[ domn?
MOGÂRDICI: N-ar vrea tat-t[u s[ fie?
SANDOMIR: Na!
MOGÂRDICI: Ba, z[u c-ar fi bine. Om bun =i drept... C[
pe tine cât e el de mare =i te pune de veghe ca pe orice
copil de cas[... S-ar duce vestea de Bubuig-vod[...
CREMENE: Ori Grozea...
SANDOMIR: Trebuie s[ fii vi\[ domneasc[...
MOGÂRDICI: Poi, Toader Balo= se zice c-ar fi boier vechi,
vechi, de vro trei sute de ani =i mai bine, =i c[ s-ar fi tr[gând,
dup[ spi\[, din fran\uji, =i mai de dincolo...
CORBEA: De, hot[rât, ]mb[trânesc copil de cas[! Pe cine
p[zim noi? Ce p[zim noi?
CREMENE: Castelul din Suceava...
SANDOMIR: +i Suceava...
CREMENE: +i \ara...
CORBEA: Eh! boierii se ceart[ pe cin s-aleag[... Vorbe...
vorbe... Eu s[ strâng calul ]n sc[ri, =i s[ m[ duc, =i s[ m[-
ntorc viu sau s[ m[ sfârtece du=manii, =i s[ mai ia ]n co-
pitele cailor!
(Se aude un auit. To\i tresar.)
165
MOGÂRDICI (speriat): Cine s[ fie?
SANDOMIR: E glasul lui Groza...
MOGÂRDICI: Haiti! Fiecare la locul lui!
(Corbea, Sandomir =i Cremene se coboar[ =i trec ]n dreapta
por\ii.
Se duc. Se fac nev[zu\i.)
SCENA II
MOGÂRDICI
SCENA III
PETRU RARE+ =i MOGÂRDICI.
166
PETRU RARE+: Om bun...
MOGÂRDICI (]l vede) Bunul s[-\i caz[ la inim[... Om bun
sunt =i eu... Adic[ bun-bun, da... h]... h]... +i cum te cheam[,
m[ omule?
PETRU RARE+: Petru...
MOGÂRDICI: Petru... Petru... Petru m[ cheam[ =i pe
mine... Eu spui policra: suta=ul Petru Mogârdici, fost ajutor
al c[pitanului copiilor de cas[, fost chelar al m[riei-sale vod[,
luatul din v[zduh... C[ numai pe vite le cheam[ f[r[ poli-
cr[: Miercana, Dumana, L[bu=... Ho\ul!
PETRU RARE+: Petru Rare= Majearul...1
MOGÂRDICI: Cum-cum?
PETRU RARE+: Petru...
MOGÂRDICI: P-al treilea nu l-am ]n\eles.
PETRU RARE+: Majearul...
MOGÂRDICI: M[-ga... A=a... Nu cunosc... Eu auzisem al-
tfel... C[ nu puteam crede...
PETRU RARE+: Deschide-mi, =i Sfântul Petru s[-\i de-
schid[ por\ile raiului...
MOGÂRDICI: A! asta deloc... alilalte cât mai târziu...
PETRU RARE+: Sunt rupt de oboseal[...
MOGÂRDICI: Eu te-am rupt! De m-ai rupe-n buc[\i, =-
asta n-o fac.
PETRU RARE+: D-a= fi un câine spart de mistre\, te-ai ]ndu-
ra.
MOGÂRDICI: Spart-nespart, a=a ne-au poruncit logof[tul
[l mare, Toader Balo= Bubuiug, =i Groza, [l mai mare peste
o=ti, c[ pân[ n-ar spune lozinca s[ nu deschidem... +i eu nu
\i-o spui, spune-o tu, =i dau por\ile de perete...
PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe
vremea lui +tefan cel Mare, sfântul meu p[rinte...
MOGÂRDICI: Cum-cum?
PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Groza... Era copil de
cas[... Dou[zeci =i trei de ani am petrecut printre str[ini,
mai mult ]nchis ca slobod... De câte ori n-am tras z[vorul
ista, de câte ori n-am pus mâna pe toarta asta =i de câte ori
n-am izbit a=a... (Bate ]n poart[. Mogârdici se sperie.) O!
167
p[mânt sfânt al \[rii mele! (Se ]nchin[ =i s[rut[ p[mântul.)
Te moaie de lacrimile astea mai nainte d-a te dospi cu sân-
gele meu!
MOGÂRDICI: Ai?... E cam nebun... (Tare.) Ascult[!
PETRU RARE+: Ascult.
MOGÂRDICI: Ai ceva arme la dumneata, s[ nu d[m de
vrun bete=ug... Ia apropie-te, =i... s[ nu te mi=ti, c[ dau...
(Ridic[ arcul.) Nu prea mult... S[ v[d... Scutur[ dulama...
(Se pleac[ dup[ zid.)
PETRU RARE+: Cum vrei s[ vezi de te pleci dup[ zid?
MOGÂRDICI: Asta e treaba mea... Vreau s[ te v[d f[r[ s[
m[ vezi... Uu! Corbea! Cremene! Sandomir!
(Corbea, Cremene =i Sandomir vin repede.)
SCENA IV
PETRU RARE+, MOGÂRDICI, CORBEA,
CREMENE =i SANDOMIR.
168
MOGÂRDICI: Ce-o fi vrând?
CORBEA: N-a spus?
MOGÂRDICI: Ce-a spus?
CORBEA: Mult...
MOGÂRDICI: Ai priceput?
CORBEA: Priceput.
MOGÂRDICI: Tot?
CORBEA: Cât e dat omului s[ priceap[: C[ e un om. Mogâr-
dici.
MOGÂRDICI: Eu deloc.
PETRU RARE+: Ascult[, Mogârdici... c[ci Mogârdici te
cheam[.
MOGÂRDICI: Doar n-a s[ m[ cheme Ma-jea-rul!
PETRU RARE+: ...\ie \i-am spus ceea ce ei nu =tiu, =i parc-
a= fi suflat vorbele mele ]ntr-o jitni\[1 au pe gârliciul pivni\ii
de sub pridvorul castelului...
MOGÂRDICI (râzând): Da, cunosc!
PETRU RARE+: De e cineva om, ]l cunosc nu dup[
chipul lui...
MOGÂRDICI: Dar dup[ ce?
PETRU RARE+: ...ci dup[ sufletul lui...
MOGÂRDICI (râzând): Eu n-am suflet?
PETRU RARE+: Ba ai, dar e ]ntunecat...
MOGÂRDICI (râzând, d[ sarica jos =i arat[ la cap): Ei, nu
v[ spusei eu?
PETRU RARE+: O! po\i s[ pai =i mai ]nz[oat... Sub plato=a
ta, d-ar fi =i de 50 de oca, st[ un suflet bun =i mole=it...
MOGÂRDICI: Ai?
PETRU RARE+: ...iar nu suflet bun, dar tare, cum se
cuvine unui osta=. +i cin =i-a b[tut joc de tine c-un coif
de vicleim =i c-o za parc-ar fi de râmlean? Ei, d-ar pur-
ta-o un om din Râm de acum cincisprezece sute de ani...
Dar o por\i tu, Mogârdici...
MOGÂRDICI: Mi se pare c[ m-a luat la vale...
PETRU RARE+: E un mare me=te=ug s[ ]mbraci pe un om
cu ve=minte omene=ti =i s[ nu paie om...
MOGÂRDICI (sup[rat): Poi te-a= pofti s[ vii =i mâine...
s[-\i deschid...
169
PETRU RARE+: Mâine se va vedea dac[ ast[zi n-ai fost
paia\[. Un fier mâncat de rugin[ ]l arunci ]n foc =i-n ap[ =i s-
alege ceva... Nasul t[u prea e ro=u =i prea \i-e fric[ de suli\[
pe care o \ii ]n mân[...
MOGÂRDICI (vrea s[-l ]mpung[ cu suli\a): Uite... Uite...
CORBEA (dându-i peste suli\[): }l cuno=ti?
MOGÂRDICI: Nu.
CORBEA: Atunci?
MOGÂRDICI: Dar vrei s[-mi fie prieten? Ei, ce are, m[
rog, nasul meu?... Cam ro=u, ca un m[r domnesc, din prici-
na soarelui. Uite-acolo, da ce, \i-am cerut pe fiic[-ta or pe
sor-ta de nevast[?
PETRU RARE+: Fat[ n-am, sor[... o fi tr[ind?
MOGÂRDICI: Ai or n-ai?
PETRU RARE+: O mai fi tr[ind?
MOGÂRDICI (râzând): De s-a n[scut =i n-a ie=it cu picioa-
rele ]nainte, tr[ie=te... S[ n-ai nici o grij[...
PETRU RARE+: A!... Nu, nu se cade s[ m[ sup[r de-o
]nchipuire de om...
MOGÂRDICI (râzând): }nchipuit, eu?
PETRU RARE+: }nchipuit? nu; ]nchipuire? da.
MOGÂRDICI (râzând): Ei, nu v[ spusei eu?
(S-aude o mi=care.)
CORBEA: Sât!... Logof[tul Balo=, cu mersul lui de neam
ales, =i Groza, cu p[rul ro=cat ca focul, cu barba alburie...
cât e de gros =i calc[ a lup fl[mând...
SCENA V
Logof[tul BALO+, pârc[labul GROZA, CREMENE,
PETRU RARE+, CORBEA, MOGÂRDICI =i SANDOMIR.
MOGÂRDICI (de sus): Nu deschide, st[pâne...
SANDOMIR: Ziua, singur, f[r[ arme... nu poate fi decât
un om bun...
(Corbea, Mogârdici, Sandomir se dau jos. Poarta se ridic[ =i
apar
]n pragul pun\ii logof[tul Balo= cu to\i ceilal\i.
Petru Rare= ]=i descoper[ capul =i se pleac[ ]naintea lor.)
170
LOGOF{TUL BALO+ (dup[ ce m[soar[ din ochi pe Pet-
ru Rare=): +i de un te-a suflat vântul?... De te-aduce vro
judecat[, s-o facem. De aduci vro =tire, s-o ascult[m. De
te mân[ vrun gând r[u... n-ai nimerit-o... Ce vrei, str[ine?
Spune pe =leau.
PETRU RARE+: Str[in am fost pe Vosfor, sub cerul, pe
apa =i pe p[mântul cel mai blagoslovit de Dumnezeu.
Str[in =i ]nchis am fost ]n cele =apte turnuri g[lbui de
lâng[ marea albastr[ ca peruzeaua. Fugar =i huiduit, am
trecut mun\ii de pe la mijlocul Turciei. De multe ori am
]nfundat ocni\ele cet[\ilor Semendria, Haliciu, Buciaciu,
Cameni\a =i Cerni-Ostrov. Am ]mplinit 43 de ani, =i mai
mult de jum[tate din via\a mea, m-a supus Atot\iitorul la
toate ]ncerc[rile, =i m-a b[tut cu toate nenorocirile, =i m-
a r[nit cu toate suferin\ele. Pe Iov nu crez s[-l fi chinuit
mai mult, c[ci ]n sufletul meu simt toate pl[gile de pe tru-
pul lui Iov. +i Iov nu s-a ]ndoit de mila Celui-de-Sus... +i
eu am crezut neclintit ]n t[ria lui vecinic[...
PÂRC{LABUL GROZA (c[tre Balo=): Bine gr[ie=te!
PETRU RARE+: M[ iart[, boierule...
PÂRC{LABUL GROZA: Vorbe=te...
PETRU RARE+ (c[tre Balo=): ...dar, dup[ câte-am ]ndu-
rat, ]mi t[ia=i curajul de la ]nceput...
LOGOF{TUL BALO+: Ce \i-am zis eu?
PETRU RARE+: C[ sunt str[in!
LOGOF{TUL BALO+: Str[in... de Suceava...
PETRU RARE+: De castelul aista? De m-a\i lega la ochi,
pe dibuite v-a= duce =i v-a= spune unde a fost c[mara de
odihn[ a lui +tefan cel Mare, unde iatacul doamnei Maria,
unde al armelor, unde paraclisul cu iconostasul la care ]nge-
nunchea cel care n-a ]ngenuncheat ]naintea nim[rui... M-
au cunoscut trec[torile, drumurile, mun\ii c[run\i, apele
limpezi =i codrii alb[strii ai Moldovei... adic[ le-am cun-
oscut pe toate ]n zilele grele =i zilele de slav[... +i tocmai
aici s[ fiu str[in? Aici, unde-am crescut, unde am ]nc[lecat
caii domne=ti, f[r[ =ea, f[r[ frâu, cu mâna ]nfipt[ ]n coama
lor, gonind ca o stafie sub privirile arhanghelului pe care-l
171
v[d oriunde-mi ]ntorc ochii, pe care-l aud oriunde mi-
a\intesc urechea, pe care-l simt pretutindenea, ]n mine =i
afar[ din mine!
Pârc[labul Groza (mi=cat): }n el? Cine s[ fie [sta?
LOGOF{TUL BALO+: Ei, cine e=ti?
PETRU RARE+: Petru-voievod! (To\i tresar.)
LOGOF{TUL BALO+: Petru Pribeagul?
PETRU RARE+: Am pribegit 22 de ani, dar nu sunt Petru
Pribeagul, ci Petru Rare=, fiul Rare=oaii, =-al... (Se ]nchin[.)
PÂRC{LABUL GROZA: +-al?
PETRU RARE+: +i-al lui +tefan cel Sfânt!
LOGOF{TUL BALO+ (emo\ionat): Tu?
PETRU RARE+: Eu, Balo=! +tiu c[ e=ti logof[tul Toader
Balo=, te-am cunoscut acum 30 de ani, erai diac1 al treilea.
}ntr-o zi, scriai un sinet2 de danie =i cerneala se ]ntinse la
un mislete,3 =i p[ta=i pielea de vi\el. Logof[tul T[ut azvârli
cu c[lim[rile =i-\i rupse urechea. (Balo=, f[r[ s[ vrea, se pip[ie
la urechea stâng[.) M[-nvârteam pe lâng[ tine. (}mi ziceai:
Petru cucuietu). Când sângele ]ncepu s[ picure pe obrazul
t[u, eu ]ncepui s[ plâng =i s[rutai pulpana b[trânului T[ut,
=i-i zisei: Eu sunt de vin[, pan logofete! M[ lu[ de chic[,
m[ r[suci =i m[ dete afar[. Peste-o s[pt[mân[ te duceai la
pârc[l[bia Novogradului, neputând r[bda ru=inea d-a fi lov-
it pe nedrept de marele logof[t... Dar... m[ uit... =i nu te mai
cunosc...
LOGOF{TUL BALO+: Eu... nu te cunosc... }mi spui
]ntâmpl[ri adev[rate, dar tocmai fiindc[ sunt adev[rate, câ\i
nu le-or fi =tiind?
PETRU RARE+: M[ cunosc clucerul Moghil[, pârc[labul
Grumaz[, vornicul Jurj =i câ\i al\ii, c[rora le s[ream pe ge-
nunchi =i le petreceam de=tile r[schirate prin p[r =i prin
barb[...
PÂRC{LABUL BALO+: O! e demult... I-a coperit
p[mântul! Mor\ii nu pot a vorbire despre noi, noi putem
s[ vorbim despre ei...
PÂRC{LABUL GROZA: Eu a= =ti p-un Petru, cam ca tine
de nalt, frumos b[ietan nu zic, frumos e=ti =i tu cu
172
must[cioara sub\ire tu ai barb[ ]nspicat[ =i must[\i negre
=i lungi alb =i rumen la fa\[ tu e=ti pr[jit de soare
sub\ire =i sprinten tu e=ti pietros =i voinic. Vremea a
pref[cut boierimea =i \ara. +i tu de vei fi [la n-ai sc[pat
neatins. Din mândre\ea de copil te v[z b[rbat zdrav[n
dac[ ai fi [la. Ar trebui s[ se ridice m[ria-sa de la Putna =i s[
m[rturiseasc[ c[ tu e=ti Petru al R[re=oaiei =-al... (Se ]nchin[.)
Altfel, nu glumim! Cu dovezile ce d[du=i... ai umplea \ara
de s[mân\a lui +tefan cel Mare!... Corbea, Sandomir,
Cremene, s[... (Face semn s[-l ia.)
PETRU RARE+: Numai ]n castelul din Suceava nu fus-
esem ]nchis...
MOGÂRDICI (râzând): A, e bine la noi! Umbr[... cât
lumea! Dormi =i habar n-ai de e ziu[, de e noapte... Guz-
gani... câ\i pofte=ti... cenu=ii, =i mari, =i lacomi... Trei t[tari,
sco=i de la r[coare, unul n-avea nas, altul urechi, =i-al treilea...
la o mân[ cu trei de=te =i la un picior cu dou[... E, ai dracu-
lui guzgani...
PETRU RARE+: S[ v[ dau =i alte dovezi...
LOGOF{TUL BALO+: Da, c[ci, din ce-ai spus ar trebui s[
dovede=ti dovezile tale... Cremene, cheam[ =i pe ceilal\i din
castel. (Cremene se duce.)
PETRU RARE+: Da, s[ vie to\i, s[ scoatem lumina de sub
obroc.
MOGÂRDICI: S-o scoatem... de ce s[ n-o scoatem?... Dac[
o vrea s[ ias[... Nu v[ spuneam eu?
CORBEA: Nu te-amesteca!
MOGÂRDICI: De ce s[ nu m-amestec?... Boierii au
dreptate... Un pârlit afl[ din auzite c-ar fi gol scaunul Mold-
ovei, =i \op =i el... Eu sunt Petru, copilul R[re=oaiei =-al
lui... Doamne, iart[-m[! (Se ]nchin[.)
(Vin boierii, pan Trotu=anu, pan Mihul, pan Liciu, pan +andru,
pan Matia=, pan Crasne=, pan Cosma, pan Albot[,
chelarul Hârea =i Cremene.)
LOGOF{TUL BALO+: Boieri, care din voi cunoa=te pe
drume\ul acesta?... S[ m[rturiseasc[.
ALBOT{: Chipe= om, dar nu-l cunosc.
173
CRASNE+: S[-l vedem... Nu-l cunosc.
TROTU+ANU: Mai degrab a= cunoa=te ce este decât cine
este, cât face decât cine l-a f[cut. Ar fi osta=, a=a s-ar crede
dup[ uit[tur[. Ochii lui joac[, ne m[soar[ =i ne cuprind;
mâna dreapt[ are b[t[turi, semn c-a tras palo=ul de multe
ori ]n via\[, =i-o \ine dezlipit[ de trup, ca =i cum ar fi gata de
trânt[ dreapt[.
MATIA+: +i ce vrea, logofete Balo=?
LOGOF{TUL BALO+: Zice c-ar fi Petru...
To\i: Care Petru?
LOGOF{TUL BALO+: Al R[re=oaiei... =-al... (Se ]nchin[.)
To\i: Ei!... S[ dovedeasc[!
MOGÂRDICI: Boieri dumneavoastr[, de mine dete cu
ochii ]ntâi =i ]ntâi... =i mi-a spus alte alea... c[ cel ce-a pierit
tr[ie=te ]nc[... Dac[ a pierit, cum de tr[ie=te, dac[ tr[ie=te,
cum d-a pierit? Asta e vorba? +i =i-a f[cut cruce, =i s-a ple-
cat, =i-a s[rutat p[mântul... E cam...
(Petru Rare= prive=te ap[sat pe Mogârdici, care ]ncepe s[ se
clatine =i s[ dea ]nd[r[t.)
PETRU RARE+: Nu m[ cunoa=te\i, nu v[ cunosc. Ne vom
cunoa=te. De o lun[ am p[r[sit Polonia. Am l[sat la grani\ele
ei 4.000 de c[l[re\i, pe care craiul Poloniei mi-i pusese la
porunc[, s[ m[ arunc asupra Moldovei =i s[ m[ sui ]n scaunul
ei. Nu am vrut. Cine domne=te ]n silnicie nu e domn. +i-am
zis c[l[re\ilor, gata de prad[, c[ nu trebuie. }ntr-un suflet
trecui Prutul. Se zice c[ cocorii se ]mbat[ de bucurie, ca de
vin, când se ]ntorc prim[vara =i-=i g[sesc cuibul. D-a= putea
s[ sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la ]ntâia zi,
dupe 22 de ani de pribegie, suflarea mea v-ar arde =i a\i sim\i
din cine m[ trag =i ce drept[\i ]nf[\i=ez eu vou[! Deh, s[ las
inima. Inim[ f[r[ cap, corabie f[r[ cârm[... Ajunsei la Hârl[u.
V[zui pe b[trâna mea maic[. Crezui c-a= fi omorât-o
strângând-o ]n bra\ele mele. }mi dete o Vivlie =i ]mi zise: Aci
zice despre tine tat[-t[u! Iac[ Vivlia, (Scoate o carte de sub
dulam[.) +i iac[ ce se gl[suie=te la fa\a a doua de la evanghe-
lia lui Marcu: La a cincisprezecea zi a lunei lui avgust 6992,
Maria a n[scut un copil care se va chema Petru. +i acest fecior
174
s[ se =tie c[ este din Maria =i din +tefan-voievod. Scris-am eu,
Luca Arbore, portarul Sucevei. Isc[lit: Io, +tefan-voievod.
Cunoa=te\i scrisul lui Luca Arbore =i-al voievodului vostru...
Ei, socoti\i... (D[ cartea ]n mâna logof[tului Balo=. Boierii se
gr[m[desc.)
LOGOF{TUL BALO+: Da... da... parc-ar fi...
PÂRC{LABUL GROZA (emo\ionat): Da, al lui... Slovele
clet[nate...
LOGOF{TUL BALO+ (lui Groza): Cum ]\i tremur[ mâna...
PÂRC{LABUL GROZA: }mi tremur[... nu =tiu de ce...
PÂRC{LABUL LICIU: Am colea un sinet de ]mp[r\eal[,
de la Milostivul. S-apropiem isc[liturile. A=a... a=a... acela=i
mers... aceea=i arunc[tur[... aidoma... Doar c[-n carte s-a
isc[lit mai neted =i-n sinet mai tremurat. A fost mai tân[r...
era mai b[trân...
TROTU+ANU: Scrisul lui Arbore ]l cunoa=te\i?
MIHUL: De ce? N-ar fi destul isc[litura domnului?
+ANDRU: De ce?
COSMA: Cum e asta?
TROTU+ANU: Nu pricepe\i? Una de alta se \in: scrisul =i
isc[litura. Dac[ altcineva a izvodit scrisul lui Luca, atunci =i
isc[litura domnului e mincinoas[. Nu crede\i ochilor, care
mai totdeauna v[ ]n=eal[, ci min\ii, care numai câteodat[ se
]n=eal[.
PETRU RARE+: A=a e, are dreptate boierul.
(Mi=care ]ntre boieri.)
TROTU+ANU: Eu, ]n vremea din urm[, cunoscui scrisul
lui Arbore. Slovele lui, ca stârcii... De... prea e bine scris...
De=i e cam de mult... leat 6992... S[ fi scris el?... N-a= =ti ce
s[ zic... Altfel... Dumnezeu s[-l ierte, c[ +tef[ni\[ ]i ticluise
o carte c[tre Ptru-vod[... (Prive=te spre Petru.) S[ fi jurat c[
e de el... +i s[ m[ ierta\i... S[ zicem c[ scrisul ar fi al lui Luca
Arbore =i isc[litura a lui +tefan-voievod... A cui e Vivlia asta?
PETRU RARE+: A Mariei a fost, acum e a mea.
TROTU+ANU: A fost a cuiva =i acum e a altcuiva... Punga
asta e a mea, dar punga asta am putut s-o fur...
PETRU RARE+ (tres[rind): Eu s[ fur?
175
TROTU+ANU: Nu te sup[ra...
MOGÂRDICI: O! domol, ia-o domol...
TROTU+ANU: ...c[ sup[rarea dovede=te când c[ e a=a,
când c[ nu e a=a. Unii se sup[r[ cu dreptate, al\ii cu
strâmb[tate... Cum am putea s[ hot[râm de mânia dumi-
tale f[r[ s[ te cunoa=tem?
PETRU RARE+: (cutremurându-se): Vas[zic[, am furat-o...
o!
TROTU+ANU: Nu... nu... +i nu zic c[ nu se ]mpotrive=te
lui da ...Ai adus o carte. }n carte, un sinet, un scris, =i
dup[ scris o isc[litur[. Isc[litura seam[n[ cu a voievodului
+tefan. Scrisul, pe fiin\[ de adev[r, nu-l cunoa=te nici unul c-
ar fi al portarului Arbore. Atunci cum vrei s[ credem c[
isc[litura ar fi adev[rat[?... +i, ]n sfâr=it... câ\i ar fi... luat
Vivlia asta de la R[re=oaia ar fi copiii lui +tefan cel Mare?
PETRU RARE+ (emo\ionat): A! izgonit de Bogdan, prigo-
nit de +tef[ni\[, =i când nu e nimeni pe scaunul Moldovei,
necrezut de nimeni =i urgisit de to\i!
(Se aude un fâ=âit u=or.)
LOGOF{TUL BALO+: Ce e, Corbea?
CORBEA: Vin jupânesele.
MOGÂRDICI: Ca ni=te huluba=i domne=ti care-=i p[r[sesc
cuiburile calde, a=a merg de tihnit =i de molcom...
PETRU RARE+ (tresare): A, tr[ie=te Oana?
LOGOF{TUL BALO+: Tr[ie=te, biata Oan[...
PETRU RARE+: Biata?... De ce?
LOGOF{TUL BALO+: De multe... de multe... c[-\i ]ng-
hea\[ inima...
(Vin =i se a=eaz[ ]mprejurul logof[tului Balo=, Oana, Nastasia,
Genunea =i Dolca.)
PETRU RARE+ (dup[ ce le prive=te pe toate): Care e Oana?
CREMENE: N-o cunoa=te? A!
MOGÂRDICI: De un s-o cunoasc[? Ce, a mai v[zut-o?
(Boierii privesc cu deosebite ]n\elesuri. Trotu=anu face
un gest de ]ndoial[.)
1
Pan — titlu dat odinioar[ marilor boieri polonezi, utilizat uneori =i ]n
Moldova.
176
PETRU RARE+ (emo\ionat): Cine e Oana?
OANA (lini=tit[): Eu sunt.
PETRU RARE+ (]nm[rmurit): Tu e=ti?... Ah!...
OANA: Ce vrea str[inul acesta?
PETRU RARE+: De la to\i str[in m-a mâhnit, de la tine
m[ n[bu=e! Bine ar fi fost s[ fi fost surd ]n clipa ]n care
deschise=i buzele! Nu m[ judeca dup[ chip. V[d cum neno-
rocirile au s[pat urme adânci =i-ntr-al t[u... Când m[ gân-
desc... O! dar nu-\i spune nimic glasul meu?
OANA (mirat[): Nu!
PETRU RARE+: Nu-\i aduci aminte...
OANA: Nu te cunosc!
PETRU RARE+: A! sta\i, boieri!... A\i auzit c[ +tefan
]nsemna pe copii... cel pu\in pe cei f[cu\i cu R[re=oaia, biat[
maic[-mea...
OANA (mirat[): El... Petru Rare=?... }...
PETRU RARE+ (d[ dulama jos =i r[mâne ]ntr-o armur[. Se
descheie =i ]=i arat[ spata dreapt[): Privi\i... Iac[ semnul c[
sunt al lui +tefan-voievod...
LOGOF{TUL BALO+: V[z un cerc... dar, =tiu eu...
PÂRC{LABUL GROZA: Cercul cu care ]nsemna... m[
iart[... vitele domne=ti, ca s[ nu se amestece cu alte herghe-
lii...
MOGÂRDICI: +i cu cirezile de boi...
PETRU RARE+ (lui Mogârdici): Tu... (Mogârdici se d[ afund
]n mul\ime.)
TROTU+ANU: Semnul acesta a putut fi f[cut acum 40 de
ani, dar =i acum 10 ani. +-apoi ce copil, d-al lui +tefan cel
Mare, a\i aflat cum zice dumnealui ]nsemnat cu fierul
ro=u la na=tere?
OANA: Pe mine m-a ]nfierat, dar nu pe spata dreapt[, cu
pe um[rul stâng, =i nu c-un cerc, ci c-un luceaf[r.
TROTU+ANU: Ce deosebire!
LOGOF{TUL BALO+ (c[tre femei): Ce zice\i =i dumneav-
oastr[?
NASTASIA: Cum ar p[trunde mintea noastr[ unde nu
p[trunde a dumneavoastr[? S[ dovedeasc[ c[ e copilul
177
R[re=oaiei =i-al lui... Eu sunt femeie, =i când vreau ceva,
pot, dac[ dreptatea e de partea mea. Ce crezi, Dolca, c[
]ntruna ]ndrugi c[ v[duvia Moldovei se va sfâr=i...
Dolca: Ce s[ cred?
LOGOF{TUL BALO+ (lui Rare=): O biat[ b[trân[-b[trân[,
de pe vremea domnului... Ghice=te ce va fi...
DOLCA: Nu ghicesc, maic[, ci ce va fi câteodat[ mi se
arat[. A=a mi s-arat[ =i drumul domnului p-o lumin[, c[ nu
e nici noapte, nici zi... Când sosi str[inul?
MOGÂRDICI: Veni a=a, nechemat de nimeni... Adev[rat
c[ nu te-am chemat eu?... Luceaf[rul dimine\ii se stingea,
c[ n-a= fi putut citi, cu toate c[ n-am ]nv[\at s[ citesc. +i mi-
era frig, =i mi-era somn, =i mi-era sete...
(Groza ]i face semn s[ tac[.)
DOLCA: C[ va veni, va veni... dar c-a picat...
GENUNEA (]n extaz): A picat! a picat!... Asear[ visai c[
vod[ intr[-n castel f[r[ de veste... =i azi... iat[-l!...
TROTU+ANU: E! ]nchipuiri de copil...
LOGOF{TUL BALO+ (surâzând): Un plod r[sf[\at... Cin
s[ se uite ]n gura ei?... Nunea, nu mai spune prostii...
GENUNEA: Tat[, a=a era... Cum ]l v[d... Nu m[ crede\i?...
Bine...
PETRU RARE+ (care tot timpul s-a gândit, tresare): }nainte
d-a v[ p[r[si...
PÂRC{LABUL GROZA: Greu s[ ne p[r[se=ti! Or vei fi
domn, or vei fi dat judec[\ii ca ]n=el[tor de domnie!
PETRU RARE+ (scoate un pumnal): }nainte d-a v[ p[r[si...
PÂRC{LABUL GROZA: Ei, aia po\i s-o faci...
PETRU RARE+: ...am s[ v[ spun un basm pe care nime-
ni nu-l =tie...
MOGÂRDICI: Uite, uite, iar l-a apucat... iar s[rut[
p[mântul...
(Petru Rare= se uit[ la Mogârdici. Mogârdici dispare.)
PETRU RARE+: A fost odat[ un chezar, bun ca pâinea
cald[, viteaz cât nu-i sta cetate ]nainte, b[trân c[ n-a murit
decât când a vrut, =i cu credin\[ ]n Dumnezeu, c[ lumea ]i
zicea cel Sfânt. Pe lâng[ el se prip[=iser[ o fat[ =i-un b[iat.
178
+i fata era mai mic[, =i b[iatul mai mare. +i amândoi cres-
cur[ sub privirile lui, ca dou[ flori sub razele soarelui. +i nu
=tia unul de altul al cui e =i din ce neam s-ar trage. +i cres-
cur[ ]n ne=tiin\[. Fetei ]i zicea Sulcina =i b[iatului Drume=.
Chezarul ]i iubea ca pe ochii din cap. +i Sulcina era b[laie,
cu p[rul galben ca spicul copt =i rotunjit pe spate... Ca al
dumitale...
GENUNEA (]l prive=te ]n extaz): Da? ca al meu?
PETRU RARE+: ...c[ parc[ ar fi fost b[iat... ca dumnea-
ta...
GENUNEA: A=a sunt eu? }mi pare bine...
PETRU RARE+: +i abia ]mplinise pe la Florii 14 ani=ori...
=i Drume= 21... chezarul era bolnav. }ntr-o zi, ce-i ab[tu, s[
cotropesc[ un \inut ce zicea c[ e al lui, =i era al lui, ]ntr-
adev[r. Chezarul plec[ =i-l lu[ cu dânsul =i pe Drume=. +i
Drume= se b[tu ca un zmeu, c[ iubea pe chezar, =i pas[mite
=i pe fata cu p[rul galben ca spicul copt. +i se ]ntoarse
chezarul biruitor dar =i mai bolnav. }ntr-o zi, Drume= ie=i
din ]ntâmplare pe un cerdac descoperit... cum ar fi acela
unde lucrau fetele domni\ei Maria...
OANA: De unde =tie omul acesta cerdacul castelului?
PETRU RARE+: ...=i v[zu pe Sulcina, care se ducea re-
pede pe lâng[ o fântân[ de piatr[, ca aceea din ograda
castelului vostru...
OANA (tres[rind): De unde =tie a=a de bine ce este-n
castelul pe care nu l-a v[zut niciodat[?
PETRU RARE+: ...+i Drume= opri pe Sulcina. Ce fugi,
Sulcino? Nu, Drume=. De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plâns?
Nu. Ba da, ochii t[i sunt turburi... Ce ochi s[ r[mâie
senini când ai bunului chezar ard!...
OANA (agitat[): Dar nu era nimeni acolo!
PETRU RARE+: Olecu\[ de odihn[, =i se-ntremeaz[
zmeul b[trân, =i se face bine... Bine? Bine s[-i dea
Dumnezeu! Bine! +i \ie, Sulcino. +i \ie, Sulcino. +i
dumitale, Drume=.
OANA (]n prada emo\iei): O! Maic[ a Domnului, iar ]nneb-
unesc ca pe vremea lui +tef[ni\[!... Treci la sfâr=it... Cum s-
179
a sfâr=it? (Mi=care ]ntre boieri.)
PETRU RARE+: La sfâr=it?... Chezarul, bolnav r[u, sta
]ntins ]ntr-un iatac, cum ar fi acela de aici... din stânga... ]n
mijloc, te sui p-o scar[, faci la dreapta, deschizi o u=[ =i
cobori trei trepte...
LOGOF{TUL BALO+: De unde =tii ce n-ai v[zut? (Mirare
]ntre boieri.)
PETRU RARE+: Chezarul era numai cu Sulcina. +-odat[
veni, ca scos din fire, Drume=. Doamne, m-a dus iubirea ca
vântul =i m-a ]ntors grija ca gândul. Venea de la maic[-sa,
trimis de chezar. +i chezarul se ridic[ ]ntr-o rân[ =i-i zise cu
un glas plin de ]n\eles. Tot? Tot, m[ria-ta!... Sulcino,
s[ m[ iube=ti ca p-un frate! +i ea: Cum \i-am spus,
Drume=... Ca p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i din
acela=i... Cum?... Din aceea=i mam[... Da, frate! +i se
]mbr[\i=ar[, =i plânser[. +i b[trânul chezar ]i blagoslovi...
OANA (izbucne=te): O! vino ]ncoa, fratele meu [l bun de
mam[ =i de tat[!
(Petru Rare= =i Oana plâng =i se ]mbr[\i=eaz[.)
PÂRC{LABUL GROZA: Fratele ei?
LOGOF{TUL BALO+: Voievodul nostru!
TROTU+ANU: Os din osul lui +tefan cel Mare!
(To\i ]ngenunche.)
PETRU RARE+ (Oanei): Nu, nu mai plânge... Toate au
sfâr=it... Via\a noastr[, ca =i durerile tale! (Boierilor:) Scula\i!
Mai bine vreau s[ v[d p-un b[rbat mort decât ]n genunchi!
Sta\i drep\i, =i voi sta drept, =i cu dreptate voi cârmui Mold-
ova! (Se uit[ la Mogârdici, care tremur[.) +i tu, gur[ rea...
(}i face semn s[ se apropie.)
MOGÂRDICI (d[ ]n genunchi): Om bun, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Om bun sunt =i eu...
MOGÂRDICI (sp[imântat): A=a m-a f[cut mama...
1
Tâlv — fructul unei plante numit[ tigv[, sau chiar tâlv, ]ntrebuin\at la
scoaterea prin aspirare a vinului din butoi; unealt[ de forma unei pâlnii cu
\eav[ lung[, folosit[ ]n acela=i scop.
180
PETRU RARE+: M[-ta te-a f[cut om, ca pe to\i oamenii,
=i tu te-ai f[cut neom... Nu vorbesc cu necaz... De azi ai s[
]ncaleci calul...
MOGÂRDICI (cu teroare): Mai bine taie-m[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Te voi lega p-un cal, =i-n cea dintâi b[t[lie,
=i-n cel dintâi rând, vei fi =i tu...
MOGÂRDICI (cade jos): }h!
PETRU RARE+: S[ te taie du=manii, or s[ te-ntorci om...
Boieri, avem de lucru... S[ lucr[m!
ACTUL II
Tab[ra de partea stâng[ a râului Suceava. Cortul lui Petru Rare= ]n
fa\[, mai ]n fund, acela al lui Groza. Se pierd ]n dep[rtare corturile
osta=ilor, având ]n vârfurile lor deosebitele steaguri ale boierilor. Se
vede ora=ul Suceava. Intrare ]n dreapta, ]n stânga =i ]n fund. Câ\iva
copaci...
SCENA I
MOGÂRDICI =i SANDOMIR.
SCENA II
MOGÂRDICI, SANDOMIR, CORBEA =i CREMENE.
182
MOGÂRDICI: Ce, m[ mutule, nu este a=a?
CORBEA: De n-ar fi fost vod[ cum e, tu ai fi fost cum
erai...
MOGÂRDICI: Bine, c[lare, c[lare... O pornir[m ]n secuime.
Pe mine m[ puse ]n straja ]ntâia, cu cerceta=ii, s[ vestim care
pe unde e... Copoi alergând de colo-colo, pe dâmburi, prin
mocirle, prin stufi=uri... P[mântul mi se p[rea ca-n palm[...
D[dui de du=mani, ]nchisei ochii. M[ repezii, f[r[ s[ vreau,
cu vro dou[zeci de voinici, ca ]ntr-o ocn[. }i sparser[m. A
doua oar[ \inui ochii deschi=i cât putui. +i hea ei, hea =i
eu. }i risipir[m... Azi a=a, mâine a=a, pân[ m[ deprinsei cu
moartea =i ]ncepui s[ tr[iesc. Pe noi, moldovenii, ne-a fost
a=ezat Dumnezeu a=a, c[, de voim s[ tr[im, s[ ]nv[\[m s[
murim... La rând... fiecare... C[, de-\i vine rândul, zvârli mâi-
nile ]ntr-o parte, pui capul la p[mânt, =i pace... Ia s[ v[ spui
eu una... N-o s[ crede\i... De fric[, ]ndr[znesc... }n fitece noapte
]mi zic: Mâine am s[ mor! Ei =i dac[ [i muri, ce?
CORBEA: A=a te vreau, Mogârdici!
MOGÂRDICI (ca =i cum ar juca): He-he-he!
CREMENE: Nu pricep a=a prefacere.
MOGÂRDICI: Ce nu pricepi tu?... De mult n-ai v[zut pe
vod[ Rare=!... Când se uit[, m[soar[. Face semn unuia s[
ias[. |inte=te ochii ca p[cura. +i zice: Via\a ta, ca =i a mea
dopotriv[. De ce \i-e fric[?... S[ nu mergi de voi r[mânea la
urm[... +i-=i \ine cuvântul... Ei, m[ fl[c[i, m[, ce e lumea
asta? Au un mu=uroi de furnici, au un cârd de =oimi. Dup[
cum e vod[, e =i \ara! C[ nu e \ar[ tic[loas[ nic[ieri. Ci
domn, crai, chezar, tic[lo=i. Eu, be\ivul de pe vremea lui
+tef[ni\[, ajunsei mia=ul cu sc[rile de fier sub Petru-vod[...
CREMENE: Da cin te-a s[rutat pe obraz?
MOGÂRDICI: La Feldioara, un cavaler, turnat ]n fier, c-o
sabie dreapt[ =i grea... +i m-am repezit, lac de sânge, pe
el... c[ auzii pe vornicul Groza...Snope=te-l, Mogârdici,
snope=te-l! Ah! vornicul Groza e =i mare! Dar s[-l vezi la
mânie! Ca un uria= se n[puste=te! Dup[ ce f[râmar[m oast-
ea craiului Ferdinand, am z[cut la Feldioara ca la dou[
s[pt[mâni... C[ de nu z[ceam n-a= fi dat peste Maria...
183
SANDOMIR (râzând): A! ]i ticluie=te c[r\i...
CREMENE: +tii s[ scrii?
MOGÂRDICI: E, e... ceac-pac... nu ca logof[tul Toader!
CREMENE: Mie nu mi-a intrat ]n cap...
SANDOMIR: Dac[ nu iube=ti...
CORBEA (pe gânduri): +i dac[ ai iubi?
SANDOMIR: Ce nu face omul când iube=te! Omul de=tept
e mai de=tept, nerodul e mai nerod. Omul de=tept... nu =tie
carte? Se pomene=te ]ntr-o bun[ zi scriind. Nerodul merge
pe calea b[tut[? Se pomene=te dând ]n gropi...
SANDOMIR: Ei, pe la voi cum fuse, Cremene?
CREMENE: Cum s[ fie? Ca pe la t[tari... I-am b[tut? S-au
dus ]n pustiuri. Ne-au b[tut? Am tulit-o ]napoi. +i i-ar i-am
b[tut, =i iar ne-au b[tut, =i iar i-am b[tut, pân[ au c[zut la
pace... +i-am intrat la dragoste c-o t[tarc[...
MOGÂRDICI: Ptiu! Spurcatule!
CREMENE: Nu cum crezi tu... O feti=can[ m[runt[,
sub\iric[, cu ni\el p[r b[lai, cu ochi mici-mici, pornind de la
tâmple ]n jos. +ase luni a râs f[r[ s[-mi dau seama de ce.
Când fu s[ plec[m, eu o s[rutai...
MOGÂRDICI: +i eu am s[rutat pe Maria... z[u a=a!
CREMENE: ...=i ea-mi zise: Tu, moldavska... he, he...
(semn c[ se duce) =i tu... (Semn c[ nu se mai ]ntoarce.) +i
]ncepu s[ plâng[...
MOGÂRDICI: Maria n-a plâns... De ce n-a fi plâns?
(Râsete.)
CREMENE: O luar[m ]napoi. Ea, bini=or, se a\inu de oblân-
cu =elei, =i merse, =i oft[, ca la dou[ ceasuri. Scoase din sân
o turt[ alb[, mi-o dete =i-mi f[cu semn... Moldavska... ]m...
]m... O s[rutai. }nchise ochii =i m[ s[rut[. O l[sai ]n drum
=i pornii. M[ uitai ]nd[r[t. Ea, acolo. Târziu, ]ntoarsei capul.
Ea, ca o mogâldea\[, acolo. Pân[ n-o mai v[zui... +i a=a!...
Dar tu, Corbeo, cum f[cur[\i la Obertin?
(Mogârdici se uit[ s[ nu vie Petru Rare=.)
CORBEA: La Obertin ne b[tu Dumnezeu, nu le=ii. C[ s-
1
Majiar, m[jer — pescar, negustor sau c[r[u= de pe=te.
184
ar[t[ pe cer o stea cu coad[, cu coada ]ncotro vine Moldova
=i cu capul luminos ]ncotro cade Polonia. +i Tarnovski, hat-
manul le=ilor, pl[ti bocitoare s[ c[ineze p-ai no=tri c[ vor fi
b[tu\i... Cum afl[ Petru-vod[, le trase vergele la spate =i le
lu[ la goan[. D[du b[t[lia =i pierdur[m... Eu c[zusem... A
trei zi m[ de=tept[ o n[luc[ blând[, blând[... o!
SANDOMIR: A=a a fost s[ fie.
CREMENE: Da ce e cu n[luca ceea, Corbeo?
CORBEA: Nu =tiu.
SANDOMIR: Era frumoas[?
CORBEA: Da.
MOGÂRDICI: Era b[laie?
CORBEA: Da.
SANDOMIR: O iube=ti?
CORBEA: }...
SANDOMIR: Ai mai v[zut-o?
CORBEA: Da.
CREMENE: I-ai vorbit?
CORBEA: Nu.
MOGÂRDICI: Ba eu, s-o v[z p-a mea, toat[ ziulica i-a=
vorbi. I-a= zice: Hai! +i mi-ar r[spunde: Hai! (Sandomir
=i Cremene râd.) Ce râde\i?
CREMENE: +i ce face\i ]n tab[r[?
SANDOMIR: Muncim.
MOGÂRDICI: Ne trudim ciolanele s[ nu se deprind[ cu
lenea. (}n stânga se aude zgomot.) Vine! (Câte=ipatru =ed
drep\i.)
SCENA III
1
Jitni\[ — magazie de grâne, hambar.
186
PETRU RARE+: Da, da... Te-am adus din Crâm s[-mi fii
slug[, =i tu mi-e=ti st[pân, +mil...
+MIL: Cine sluje=te e st[pânul adev[rat. Sluga face ce
vrea sau ce poate. St[pânul prime=te, c[ n-are ]ncotro.
Vas[zic[, el sufer[ ca s[-l slujeasc[ altul ]n loc s[ se slujeasc[
singur. Care vas[zic[, st[pânul e slug[ =i sluga st[pân... +i
dac[ \i-e slug[ Martin =i Neac=u, de ce n-a= fi eu st[pân pe
mâna care te doare? Când te slujesc acolo unde te doare,
m[ria-ta te supui... Cine e st[pân =i cine e sluga?
PETRU RARE+: Tu, +mil... glumind strecori adev[rurile...
SP{TARUL +ANDRU: Dar când m[ria-sa porunce=te s[-
\i... (Semn c[-i taie capul.) Cine e st[pân =i cine e slug[?
+MIL (râde): M[ria-sa e slug[, c[ci binevoie=te a-mi lua
de pe umeri ceea ce nu-mi face trebuin\[. (Sever.) Nu cu aia,
nu cu aia... M[ria-ta... Am s[ \i-o leg de gât...
PETRU RARE+ (surâzând): +mil, a=a vorbeai cu p[rintele
meu, +tefan cel Mare?
+MIL: A!... +tefan?... +tefan era b[trân =i eu tân[r... M[ria-
ta e=ti tân[r...
PETRU RARE+: O! tân[r!
+MIL: ...=i eu b[trân. Pe vremea lui +tefan, de m-ar fi
t[iat, mi-ar fi p[rut r[u. Pe vremea m[riei-tale... a= sc[pa d-
o belea. Pe +tefan nu-l c[utam eu, ci mai mult el pe mine. O
singur[ dat[ a \ipat, când l-am ars la picior, =i atunci a avut
t[ria s[ se prefac[ c[ spune cum a \ipat tat[l s[u Bogdan,
ucis la R[u=eni... M[ria-ta gemi uneori...
PETRU RARE+: Gem, dar rabd.
+MIL: Rabzi, dar gemi.
PETRU RARE+: A... acela era un sfânt!
+MIL: Care st[pânea durerea.
PETRU RARE+: +i eu sunt un om...
+MIL: Luptând cu durerea... (Lui Balo=.) Grozav seam[n[
cu taic[-s[u!
PETRU RARE+: O! +mil, +mil...
+MIL: Iar cu aia?... Dumnezeu a f[cut pe om cump[nit,
c[ de l-ai t[ia ]n dou[, ce ar fi ]ntr-o parte ar fi =i-n cealalt[.
Doi ochi, dou[ urechi, dou[ picioare, dou[ mâini. De se
187
]mboln[ve=te un ochi, vezi cu cel[lalt, de se boln[ve=te un
picior, ape=i mai mult pe cel[lalt, =i de surze=ti d-o ureche
auzi cu cealalt[... M[ria-ta faci ca un surd de o ureche, care
=-ar pleca urechea a surd[ ca s[ auz[ =oaptele...
PETRU RARE+ (zâmbind): Ei, cum e asta, +mil?
+MIL: Cum s[ fie? Mai mi=c[ =i cu stânga, nu tot cu dreap-
ta... Crezi c[ Dumnezeu \i-a atârnat pe stânga degeaba?
PETRU RARE+: Copiii, doftorii =i femeile, st[pânii no=tri...
Câ\i suntem, Corbea?
CORBEA: Trei...
PETRU RARE+: +i cu cinci ai lui Cremene, fac?
CORBEA: Trei =i cinci...
PETRU RARE+: Trei mii cinci sute... Zgârcit la vorbe,
adev[rat osta=... Lucreaz[ fl[c[ii?... Nu pune\i bu=tenii gro=i...
S[ treac[ Suceava cum or putea... +i c[l[re\ii de câte trei ori
pe zi...
MOGÂRDICI: Cât e timpul bun...
PETRU RARE+: Cât e apa de mare... Balo=... (}ntinde mâna
stâng[.)
LOGOF{TUL BALO+: Iac[-le, m[ria-ta.
(}i d[ 4 pergamente cu 4 pece\i ro=ii.)
PETRU RARE+: Corbea... Sunt patru sineturi pe care le
dau la patru cete de \[rani, boierindu-i pentru purtarea lor
cea falnic[. Viteji au fost, viteji-i fac. Ceata lui Pistri\u, a lui
Fuior, a lui Stânc[ =i-a lui Buz[-Lat[. }i pui ]n st[pânire
ohavnic[ asupra mo=iilor =i pustiurilor ce le gr[iesc la fitece
sinet pentru fitece ceat[. D-aci ]nainte s[ fie oamenii slobozi,
ei =i urma=ii lor. Mâine vor primi postav de vestminte, cai
domne=ti, frâuri =i =ei cu sc[ri de fier. Duce\i-v[, aduna\i-i =i
citi\i-le... +mil... (}i face semn s[ ias[.)
(Vin din dreapta vornicul Groza, Trotu=anu =i pârc[labul Liciu.)
188
SCENA IV
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul
+ANDRU, vornicul GROZA, TROTU+ANU =i pârc[labul LICIU.
1
Diac — scriitor de cancelarie, gr[m[lic.
2
Sinet — act, document.
3
Mislete — denumirea slavon[ a literei m din alfabetul chirilic.
190
PETRU RARE+: Am ad[ogat la visele marelui +tefan =i visul
meu! Am mo=tenit Ciceiul =i Cetatea-de-Balt[, am crescut
mo=tenirea cu Rodna, cu Ungura=ul =i cu Bistri\a... Ah! +mil,
+mil, vindec[-mi mâna, c[ am de lucru cu le=ii... Pocu\ia, cea
cu 300 de sate =i 50 de târguri, e-a noastr[!... Ah! (Se plimb[
agitat.)
TROTU+ANU: Norod mic, vise mari...
VORNICUL GROZA: +iit! Taci!
PETRU RARE+ (tresare): Mic e=ti tu! Moldova nu e
mic[!... Neamul care se crede mic se mic=oreaz[!... }n lume
nu po\i tr[i cer=ind, c[ci nu e loc de poman[ pentru cer=etori!
TROTU+ANU: S[ se ]mplineasc[ rândurile... prea au pie-
rit mul\i...
PETRU RARE+: S[ nu num[ra\i =i s[ nu v[ num[ra\i! E
cin s[ numere!... Uf!... Duce\i-v[ =i rândui\i, c-au s[ pice
copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stânga.) Eeee, Trotu=anu e
mâhnit... nu e slujba pentru el!... +i mai sunt =i al\i boieri...
h]!...
SCENA V
PETRU RARE+, GENUNEA =i mai târziu +MIL.
SCENA VI
PETRU RARE+, GENUNEA, +MIL, ELENA-DOAMNA, OANA,
NASTASIA, DOLCA, HATMANUL MIHU, CRASNE+, COSMA =i mai
pe urm[ CORBEA.
195
GENUNEA: Ce fericit[ e=ti!
ELENA-DOAMNA: Nu-i a=a, Nunea?
PETRU RARE+: +i Dolca de ce s-a \inut dup[ voi ca un
câine b[trân =i credincios?
ELENA-DOAMNA: De azi-diminea\[, ne-a zis, aci mie, aci
Oanei, aci Nastasiei: S[ m[ duce\i la domn, c-am s[-i
vorbesc. +i ea, care nu mai vede, vorbe=te de vedenii.
NASTASIA: Nu vede =i-a ]nceput s[ nu mai aud[.
PETRU RARE+: Bunico, vino-ncoa.
DOLCA (tremurând): Parc[ aud glasul lui...
PETRU RARE+: Nu ]ntr-acolo, bunico... Aci... A=a...
DOLCA (tremurând): S[ s[rut mâna lui Petru, fiul lui
+tefan, nepotul lui Alexandru, ctitorii Moldovei...
PETRU RARE+: Nu... nu a=a, bunico...
DOLCA (]i pip[ie mâna r[nit[): Inelul cu pecetea... mâna...
PETRU RARE+: A, bunico, m[ doare...
DOLCA: Eu \i-am pricinuit durerea?
+MIL: Tu nu mai e=ti pricin[ nici de dureri, nici de bu-
curii...
Dolca: Ce-ai zis, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce te-aduce, bunico?
DOLCA (tremurând): Azi-noapte cum piroteam cu co-
joaca ]n spinare odat[ se f[cu lumin[, =i-un ]nger pic[ din
cer, =i-mi zise: Spune domnului s[ nu-i taie, s[ nu-i spân-
zure, s[ nu-i trag[ ]n \eap[, s[ nu-i otr[veasc[, s[ nu-i ]nece.
+i mi-a zis: Spune domnului s[ se strâng[ de pe drumuri,
ca s[ nu se-ntoarc[ =i biruitor =i biruit. +i pieri =i ]ngerul =i
lumina... E porunc[ de la cel care porunce=te celor v[zute =i
nev[zute, =i \ine p[mântul pe ape, =i nu i-ar fi ]ntru nimic
s[-l sufle ca p-un gunoi din palm[... S[ m-ascul\i, maic[, c[
nu m-ascul\i pe mine!
COSMA: Cam greu ce vrei dumneata, m[tu=[...
CRASNE+: S[ nu se ]ntoarc[ biruitor =i biruit...
(Elena-Doamna =i Nastasia se ]nchin[.)
PETRU RARE+ (pe gânduri): Ce v[ ]nchina\i? Crede\i ce
spune b[trâna?
ELENA-DOAMNA: A, nu, m[ria-ta, dar vorbele ei...
196
NASTASIA: +i cum st[!
DOLCA (cu ochii spre cer): I-am spus... I-am spus...
(Elena-Doamna se vâr[ ]n Petru Rare=, Genunea ]l ia de
pulpana vestmântului.)
+MIL: Urmele unei case pr[date de tâlhari... La ]nceput
nu-i cunoa=tem =i ne juc[m cu ei, pe urm[ le facem cuno=tin\[
=i ne plac, =i-i chem[m, =i vin... Apoi se-nmul\esc =i stau pe
capul nostru, =i ]ncep s[ ne fure, =i ]n cele din urm[ ne jefui-
esc...
ELENA-DOAMNA: Cine, +mil?
+MIL: Tâlharii...
ELENA-DOAMNA: Care tâlhari?
+MIL: {i care-\i plac =i dumitale... =i-mi sunt cam grei
mie... {i care te fac pe dumneata a=a de frumoas[ =i pe
mine a=a de urât... Anii, m[ria-ta... anii, care i-au pr[dat
auzul, v[zul, mirosul =i min\ile!
PETRU RARE+ (pe gânduri, caut[): S[ nu-i tai, s[ nu-i
spânzur... |]... (Se duce la o pe=ter[. Prive=te. Se gânde=te.)
A! s[ vie Corbea!... Bunico, ce-ai visat se va izbândi.
DOLCA (tres[rind): N-am visat, am v[zut... +i ce v[d, de
când nu mai v[d, se ]mpline=te...
(Intr[ Corbea =i, z[rind pe Genunea, ]ncremene=te.)
PETRU RARE+: Corbea, ai vrun osta= zidar?... Unde te
ui\i?...
CORBEA: Cum, m[ria-ta?
PETRU RARE+ (r[stit): E vrun osta= zidar?
CORBEA: Nu, m[ria-ta, nici un osta= nu e zidar... Sunt
mai mul\i care au fost zidari =i sunt osta=i... Unul a zidit la
meterezele Ciceiului din porunca vl[dichii de la Vad... dar
vl[dica de la Vad a luat pe Vlad din Ciceu =i l-a pus osta=...
PETRU RARE+ (zâmbind): S[ te fereasc[ Dumnezeu de
mutul care vorbe=te!... Ei, m[ omule, ai un osta= fie =i
Vlad al vl[dichii de la Vad care s[ zideasc[ aceast[ bort[?
CORBEA: Am!
PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa, cu mistrie, cu pietre =i cu
moloz...(Corbea iese repede prin dreapta. Vin =i ceilal\i boieri.)
197
SCENA VII
Cei de sus =i logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul MATIA+,
ANDREA, ANTONIO, un c[l[u =i mai mul\i iunaci.
SCENA I
GENUNEA, un osta= r[nit, CORBEA, mai târziu, +MIL.
200
CORBEA: Mul\umim, stau...
GENUNEA: Poftim, bea...
CORBEA (aduce oala la gur[): Am b[ut, mul\umim...
GENUNEA: Ai venit repede?
CORBEA: Foarte repede...
GENUNEA: De departe?
CORBEA: O, de departe...
GENUNEA: Dincotro?
CORBEA: Dincolo... ba nu, de la apus... nici de la apus...
GENUNEA (surâzând): {i fi venind de undeva...
CORBEA: Mi-am uitat ca p[mântul... S[ m[ odihnesc...
Mi-a luat Dumnezeu min\ile...
GENUNEA (pune mâna pe mâna lui): Ce c[ldur[ ai!
CORBEA: Da, am c[ldur[...
GENUNEA: +i cum \i se bate inima!
CORBEA: Da, ]mi bate...
GENUNEA: S[ te fi certat domnul?
CORBEA: Niciodat[ nu m-a certat domnul...
GENUNEA: Parc[ ie=i=i din b[t[lie...
CORBEA: }n b[t[lie n-am inim[...
GENUNEA: Ei, ce \i s-a ]ntâmplat?
CORBEA: O, nimic...
GENUNEA (privindu-l lung): Corbeo, =i alalt[ieri nu =tiai
de unde vii =i \i se b[tea inima...
CORBEA: Alalt[ieri?... Am venit ]ncet... =i deodat[ o trud[
din senin...
GENUNEA: Alalt[ieri... bine... Dar azi? Fiindc[ veni=i re-
pede =i de departe?
CORBEA: Se vede... Stai, Nunea!... De ce nu stai?
GENUNEA: Dumneata e=ti ostenit, eu nu sunt ostenit[...
CORBEA: Stai... fiindc[... nu e=ti ostenit[...
GENUNEA (surâzând): Mai departe or mai aproape?
CORBEA: Unde vrei, Nunea...
GENUNEA: Ciudat!... Dumitale \i-e fric[ de r[zboi?
1
Bleau — tinichea; tabl[ de fier cu care se ]mbrac[ la capete osia
carului.
201
CORBEA: Mie?... O, nu!
GENUNEA: Dar ]\i place?
CORBEA: Nu =tiu... De-i place domnului, ]mi place =i mie...
GENUNEA: Atunci... poveste=te-mi cum te-ai b[tut la Fel-
dioara...
CORBEA: M-am b[tut cum se bate...
GENUNEA: Spune-mi peste câ\i osta=i erai, cum i-ai dus,
cum ai luat prapurul cr[iesc, cum ai fost r[nit, unde, cine te-
a ]ngrijit... a=a...
CORBEA: S[ fi avut ca la o sut[. Eu mergeam ]nainte =i ei
dup[ mine, pân[ am ajuns la [l cu prapurul. L-am p[lit =i i-
am luat prapurul. Vornicul Groza mi-a zis: Ce faci, Cor-
beo? Ce s[ fac?... M-a ]n=f[cat =i... nu mai =tiu... M-am
pomenit ]ntr-un cort oblojit la genunchiu stâng, la um[rul
drept =i la cap... +i m-a ]ngrijit Dumnezeu... Nu =tiu s[ pov-
estesc...
GENUNEA (râzând): Spune-mi un basm...
CORBEA: Basmul e ce s-a ]ntâmplat altora, =i eu nu =tiu
s[ ]n=ir ce mi s-a ]ntâmplat mie...
GENUNEA (râzând): Nu =tii nici unul?
CORBEA: Ba... a= =ti unul...
GENUNEA: E, spune-mi-l...
CORBEA: A= =ti unul... c-o fat[ frumoas[, frumoas[, de
]nghe\au apele, =i c-un b[iat nalt =i urât...
GENUNEA: Dac[ era nalt, nu era urât...
CORBEA: ...care se b[tea cu zmeii =i cu s[cuii...
GENUNEA (râzând): Cu cine?
CORBEA: ... cu zmeii =i cu... Muma-P[durii... =i-i biruia...
GENUNEA: A, dac[ se b[tea =i-i biruia nu era urât...
CORBEA: ...c[ci iubea pe fata frumoas[-frumoas[... =i ea
nu-l iubea...
GENUNEA: Ce proast[!
CORBEA: ...=i nici nu aflase c[ b[iatul o iubea...
GENUNEA: Ce neroad[!
CORBEA: ...=i b[iatul nu-i spunea...
GENUNEA: Ce prost!
CORBEA: ...c[-i era fric[...
GENUNEA: O! ce nerod!
202
CORBEA: ...pân[ a murit mai mult vrând ca nevrând...
GENUNEA: S[racul!
CORBEA: +i fata, aflând de câte se petrecuser[, a plâns...
a plâns... =i-atât.
GENUNEA: S[raca! +i de ce-i era lui fric[ s[-i spuie?
CORBEA: Vezi c[ ea era de neam =i el un biet \[ran ajuns
dup[ multe =i multe...
GENUNEA: +i dac[ era \[ran? Era viteaz, nu era de rând.
CORBEA: +i-avea mâinile aspre =i pârlite, =i-ale ei erau
albe =i rumene...
GENUNEA: +-ale domnului sunt aspre... =i sunt a=a de
bune, c[ toat[ ziua le-a= s[ruta...
CORBEA (tres[rind): +i el b[nuia c[ ea iubea pe altul...
GENUNEA: Cum iubea pe altul?
CORBEA: Cum se iube=te...
GENUNEA: Cine-i spusese?
CORBEA: Nimeni... Sim\ise el...
GENUNEA: +i ea era iubit[ de [l pe care-l iubea?
CORBEA: Nu =tiu...
GENUNEA: Ce trist[ poveste!
CORBEA: Dac[ nu =tiu alta mai vesel[... Te rog, d[-mi
olecu\[ de vin...
(Genunea se duce s[-i aduc[. Corbea se uit[ dup[ ea.)
GENUNEA: Poftim, Corbea... Nu bei?
CORBEA: Nu... nu mi-e sete...
GENUNEA: Zise=i c[...
CORBEA (emo\ionat): Mi s-a p[rut... Se va sfâr=i curând...
GENUNEA: Ce s[ se sfâr=easc[?
CORBEA: Povestea mea...
GENUNEA: Nu s-a sfâr=it?
CORBEA: Nu ]nc[... mai e...
GENUNEA: N-a pierit el? Nu l-a plâns ea? Ce mai e?
(S-aude zgomot. Vine Mogârdici =i Sandomir.)
203
SCENA II
GENUNEA, CORBEA, SANDOMIR =i MOGÂRDICI.
Mai târziu, +MIL.
SCENA III
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul
MATIA+, pârc[labul LICIU, GENUNEA, MOGÂRDICI =i SANDOMIR.
SCENA V
GENUNEA, +MIL, doi osta=i r[ni\i, un moment, PETRU RARE+.
218
AL DOILEA OSTA+: Olecu\[ de ap[... M[ frig de sete...
GENUNEA (]i ]ntinde ulcica): Vin... s[ prinzi puteri...
AL DOILEA OSTA+: Puteri am... mâna dreapt[ n-o mai
simt din um[r...
GENUNEA: Ei, ce e?
AL DOILEA OSTA+: Ce s[ fie?... Iac[, snopim pe le=i...
GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut?
AL DOILEA OSTA+: V[zut. Dac[ am fi to\i ca el, numai
Moldove ar fi pe lume...
GENUNEA: Cum e?
AL DOILEA OSTA+: S[n[tos l-am l[sat...
GENUNEA: Spune ceva, fl[c[ule!
AL DOILEA OSTA+: Iac[-oi spune... Dup[ ce duser[m pe
le=i cu momeal[, pân[ la fruntea t[p=anului, de unde ]ncepe
o vale oabl[, ferir[m la dreapta... Le=ii n[pusti\i d[dur[ la
vale... Rotocolir[m cu ai vornicului Groza, =i ceata noastr[
o lu[ ]nainte cu mia=ul nostru. }l cunoa=te\i? Cine s[ nu-l
cunoasc[?... |ipa ca un arm[sar care nânheaz[...
GENUNEA: Cine e c[pitanul vostru?
AL DOILEA OSTA+: Cin s[ fie... Corbea!
GENUNEA: Corbea? Povestea nu s-a sfâr=it!... Abia a
]nceput =i se va sfâr=i cu bine!... }i voi da eu curaj celui mai
viteaz dintre copiii neamului!
+MIL (celui dintâi osta=): S[ te leg?
}NTÂIUL OSTA+: Parc[ m[ doare?...
+MIL: Pe voi nu v[ doare niciodat[...
}NTÂIUL OSTA+: Pe copii, ce, pe noi?
+MIL: Nu vrei s[-\i treac[?
}NTÂIUL OSTA+: Cum nu... N-auzi c[ e de lucru?
GENUNEA (c[tre al doilea osta=): +i pe urm[?
AL DOILEA OSTA+: Pe urm[ m[ pomenii cu una zdrav[n[,
c[ nu mai v[zui ]naintea ochilor... Calul se ]nvârti sub mine
=i c[zu mototol la p[mânt... Ei s-au dus ca austrul care sun[
p[durile pe rând... +i nimerii la dumneavoastr[...
+MIL: }i ascult =i nu v[d b[t[lia...
AL DOILEA OSTA+: Vedem unde ne batem... Ce s[ ve-
dem?
219
GENUNEA (cu ner[bdare): Zici c-ai v[zut pe domn...
AL DOILEA OSTA+: Da... El trecu ca un duh, =i dup[ el
osta=ii ca o hait[ de lupi... Pân[ s[-l v[d, se f[cu nev[zut...
+MIL: Adu mâna...
AL DOILEA OSTA+: La ce?
+MIL: S[ \i-o leg...
AL DOILEA OSTA+: Nu pot s-o ridic...
+MIL: De durere?
Al doilea osta=: N-o mai simt... Astfel, a= sta eu aici?
+MIL: S[ \i-o v[d...
AL DOILEA OSTA+: Ce s[ vezi? Un ciolan mort... De-a
vrea Dumnezeu, se-ndreapt[ ea =i-a=a... M[ duc s[ privesc
dac[ nu mai pot...
}NTÂIUL OSTA+: M[ veri=cane, oi g[si eu vrun cal, m[?
AL DOILEA OSTA+: Cum s[ nu... Mai mul\i oameni mor\i
ca gloabele... Prinde =i tu unul...
(Osta=ii ies prin stânga.)
+MIL: Unde v[ duce\i? Ce, sunte\i nebuni?
GENUNEA (speriat[): Ce url[ a=a?
+MIL: B[t[lia...
GENUNEA: Nu, +mil, nu... N-auzi?
+MIL (sp[imântat): Da!... Ce s[ fie?
GENUNEA: Un glas de om, ca de uria=! (Se aude Rare=
mugind. Apare ]n stânga plin de sânge.) Ah! Domnul! (Face
câ\iva pa=i =i se opre=te de spaim[.)
PETRU RARE+: Mai bine mâna decât calul!... Ce sta\i?...
Un mo=neag =i-o fat[ tân[r[!... D-a\i avea suflet, n-a\i privi
la domn ca la un câine!...
GENUNEA (cu spaim[): P-aici te-ai dus cu Mogârdici...
+MIL (]nlemnit): P-aici sunt caii domne=ti...
PETRU RARE+ (ca scos din fire): Calul!... Te fac buc[\i, =i
stârvul, corbilor! (Dispare la dreapta. S-aude Petru Rare= =i
nu se mai vede. Genunea =i +mil revin.)
GENUNEA: Oh! cum era la fa\[!
1
Dumnezeul meu! (it.).
2
Sfânt[ Fecioar[, ajut[-ne! (it.).
220
+MIL: Cum era?
GENUNEA: Ro=u-vân[t...
+MIL: L-ai v[zut?
GENUNEA: Da... +i ce glas!
+MIL: Eu l-am ]n\eles, dar nu l-am auzit!
GENUNEA: Mi se bate inima...
+MIL: A mea nu mai bate...
GENUNEA: D[du de cai, ]nh[\[ unul, ]nc[lec[, mugi =i...
nev[zut...
+MIL: N-am v[zut, n-am auzit, nu =tiu... A venit, s-a dus...
ca visele grozave...
GENUNEA: Nu ne mai cuno=tea...
+MIL: Ce s[ cunoasc[!... Numai c-un gând, cu unul sin-
gur, numai c-o voin\[, cu una singur[... }n el pierise lumea,
numai biruin\a tr[ia!
GENUNEA (ascult[): Trosnesc loviturile ca cr[cile uscate
sub picioarele mistre\ilor... O! =i mare p[rea!
+MIL: El? Cum trebuie s[ fie la m[cel!
GENUNEA: +i ce puteri n[prasnice!
+MIL: Când a zis Te fac buc[\i, eu m-am v[zut... Capul
la r[s[rit, mâinile la apus =i picioarele la dracu! (tresare =i se
strânge ]n Genunea.) Iar cineva...
GENUNEA: }n goan[... S[ nu se fi ]ntâmplat ceva dom-
nului!
+MIL: Ce s[ i se ]ntâmple?
GENUNEA: Mai ]ntrebi?
+MIL: A=a e... Dar nu cred... Cine s[-l apropie?
GENUNEA: Zi: Doamne fere=te!
+MIL: +i dac[ oi zice, ce?
(Vine un soldat greu r[nit. Se clatin[.)
GENUNEA: Ce e? Vorbe=te!... Ni\el vin... (Osta=ul scu-
tur[ din cap.)
+MIL: Ce ai? Unde e=ti lovit?
GENUNEA: Ce s-a ]ntâmplat... c[ci s-a ]ntâmplat ceva de
pe ]nf[\i=area ta...
Osta=ul (se clatin[): Am ]nvins! (Cade =i moare.)
GENUNEA (cu lacrimile ]n ochi): Ai ]nvins! (Se pleac[ =i-
l s[rut[.)
221
+MIL: To\i câ\i mor ]nving =i sufletul lor scap[ de chinul
vie\ii!
(S-aud buciume ]n dep[rtare. Vuietul b[t[liei descre=te, se
stinge.
S-aud buciume ]n apropiere. Vin din stânga Petru Rare=,
vornicul Groza, logof[tul Balo=, pârc[labul Liciu,
vistiernicul Matia= cu ve=mintele rupte =i pline de sânge.
Dup[ ei, Mogârdici =i Sandomir duc pe targ[ pe Corbea.
Viteji, voinici =i iunaci.)
SCENA VI
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, pârc[labul LICIU,
vistiernicul MATIA+, GENUNEA, +MIL, MOGÂRDICI,
SANDOMIR, =i CORBEA, ]ntins pe o targ[ de frunze.
224
ACTUL IV
O sal[ a castelului din Suceava ]mbr[cat[ ]n stejar vechi. Tavanul, cu
grinzi groase. Policioare de jur-]mprejur cu lucruri din \ar[, din Italia,
din Persia =i din Arabia. O mas[ mare =i scaune ]n form[ de stran[. Cele
trebuincioase de scris. }n mijlocul s[lii spânzur[ un policandru cu
lumân[ri groase de cear[, ]ncondeiate cu verde =i cu ro=u. Pe pere\i,
portretele voievozilor Petru Mu=at, Alexandru cel Bun, +tefan cel Mare
=i Bogdan. Intrare ]n dreapta =i ]n fund.
SCENA I
226
SCENA II
SCENA III
PETRU RARE+ =i MOGÂRDICI.
1
A slomni — a ]ncepe s[ priceap[.
2
Bahn[ — mla=tin[, smârc.
3
Târn — m[tur[ de m[r[cini sau de nuiele de mesteac[n.
232
PETRU RARE+: Nu, da... ce e cu tine?
CHELNARUL HÂREA: Ce s[ fie...
PETRU RARE+: Doamna e bine?
CHELNARUL HÂREA: S[n[toas[...
PETRU RARE+: Coconii, bine?
CHELNARUL HÂREA: S[n[to=i...
PETRU RARE+: E =ag[ de nebun =aga ta, Hârea!... M[
vezi aci cu boierii...
CHELNARUL HÂREA: }i v[d, m[ria-ta... +i nu credeam c-
au s[ fie...
PETRU RARE+: +i dac[ sunt?
CHELNARUL HÂREA: A= fi dorit s[ nu fie...
PETRU RARE+ (pierzând r[bdarea): Ci spune odat[ ce-ai
de spus!
CHELNARUL HÂREA (=i mai emo\ionat): Spun, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Ei, ]ncepi...
CHELNARUL HÂREA: S[ ]ncep, m[ria-ta...
PETRU RARE+ (pune mâna pe sabie): }ncepi sau...
CHELNARUL HÂREA: Da, da, da... la... la... la ureche,
m[ria-ta...
PETRU RARE+ (surâzând nervos): H]!... M[ ierta\i, boieri...
LOGOF{TUL BALO+: Doamne, s[ ne tragem noi...
PETRU RARE+: Nu, sta\i... E...
CHELNARUL HÂREA (]i tremur[ mâinile): Nu ]ndr[znesc...
PETRU RARE+: }ndr[zne=te! (Hârea ]i spune ceva la ure-
che.) Cum-cum?... Cine?... El?... +i ce-a zis?... L-ai v[zut...
Tu?... Pe el?
CHELNARUL HÂREA: Da, m[ria-ta!
PETRU RARE+: +i l-ai auzit tu?
CHELNARUL HÂREA: Cu urechile mele!
PETRU RARE+ (revoltat, trage sabia): Oh! câinele!
(Boierii, speria\i, se reped la domn.)
LOGOF{TUL BALO+: Ce e, m[ria-ta?
PETRU RARE+ (st[pânindu-se): Eh!... Nimicuri!... Hârea...
(}i face semn s[ ias[.) S[ vorbesc doamnei... S[ mergem. S[
m[ ]mbrac... }n od[jdii se cuvine s[ chibzuim soarta \[rii...
(Ies repede prin dreapta.)
233
SCENA V
Hatmanul MIHU, pan TROTU+ANU, postelnicul ALBOT{, sp[tarul
+ANDRU =i mai mul\i boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc ]ncet.
234
SCENA VI
244
ACTUL V
Mun\i ]nal\i, precipi\ii1 rupte; stânci rostogolite; nu e nici o c[rare;
masivul din fa\[, pe alte masivuri. }n fund se vede cerul albastru =i
limpede, t[iat de ascu\i=urile mun\ilor.
SCENA I
OANA, GENUNEA, HÂREA, pe masivul din fa\[; spre dreapta,
PETRU RARE+, dormind pe o stânc[ c-un sucman sub c[p[tâi, cu
sabia pe piept, cu opinci ]n picioare =i cu o p[l[rie de pl[ie= aruncat[
]ntr-o parte.
GENUNEA: Doarme...
OANA: Somnul drep\ilor...
HÂREA: +-al prigoni\ilor.
GENUNEA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii...
HÂREA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii?
GENUNEA: De câte ori zicea: Aici odihnim, ne-au pier-
dut copoii urma, ne a=ezam jos, rup\i de oboseal[, =i ador-
meam. Eu visam. +i când visurile se ]ncruntau, m[
de=teptam... Unde e castelul? Unde e Corbea? Unde e dom-
nul? Cine a suflat =i i-a risipit?... Vedeam pe domn, =i
sim\eam soarta ne]nduplecat[ =i pedeapsa noastr[ cumplit[.
+i lacrimile-mi curgeau bini=or, c[ de m-apuca suspinele, le
sugrumam =i le ]ghi\eam ]n mine. +i de am[r[ciunea lor,
sufletul meu se otr[vea =i uitam, o clip[, pe cine plâng =i de
ce plâng... Dar un glas ars m[ trezea din aceast[ toropeal[...
Plângi, Nunea? T[ceam. +i iar[=i: Po\i s[ plângi? Eu nu
pot. }ntindeam mâna, =i el mi-o lua ]n mâinile lui. Adormi,
doamne! Dac[ a= putea... S[ nu de=tept[m pe ceilal\i.
Nu mai zicea nimic. }n ]ntunericul nop\ii dou[ v[p[i se
stingeau =i s-aprindeau pân[ se albea luceaf[rul dimine\ii =i
s-afunda ]n rev[rsatul zorilor...
OANA: Fiin\[ nefericit[, =-a= fi putut s[ fiu cea mai feric-
245
it[!... Fata lui +tefan ce Mare, f[r[ s[ =tiu; când aflai, apuse
soarele Moldovei... Sora lui Petru Rare=, f[r[ s[ =tiu; când
aflai, ]l ]nghi\i surghiunul =i str[in[tatea... D[daca nepotu-
lui meu; când ajunse mare, ucise pe so\ul meu... Dup[ o
via\[ ]ntreag[, Petru se ]ntoarse... }i puser[ coroana pe cap
=i-l suir[ ]n scaun. +i acum, iat[-l, fl[mând, ]nsetat, izgonit
=i ]ntins pe piatr[... Ah! spune\i-mi, cât a= fi fost de fericit[
=i cât sunt de nefericit[?
HÂREA: De care s[-mi fie mai mil[? De Oana, care sufer[
de lovituri adev[rate, sau de Genunea, care ]ndur[ pe cele
]nchipuite, ca =i cum ar fi adev[rate? De Oana, care a albit
]n dureri, sau de Genunea, care abia a ]nceput durerile?
GENUNEA: De Oana mai mult, c[ci multe a suferit...
OANA: De Nunea mai mult, c[ci multe are s[ sufere...
GENUNEA: Eu sunt tân[r[ =i pot r[bda...
OANA: Eu sunt alb[, nu mai am puteri, =i-n curând voi
]nchide ochii... Eu sunt la sfâr=itul =i tu la ]nceputul neca-
zurilor...
HÂREA: Duhul r[zvr[tirii, ca o molim[, de la boieri, la
\[rani. C[ zise domnul: V-a\i s[turat de mine, oameni buni?
S[ g[sim altul mai norocos, dar nu v[ l[sa\i s[ v[ biruie,
stând cu mâinile ]n sân. +i prostimea, ]nte\it[ de cei de
sus, r[spunse: Ci ca ho! c[ nu ne mai batem!...
GENUNEA (ar[tând pe Petru Rare=): Se ]nvârti. S[ nu-l
trezim. Uita\i-v[ la el... Mâinile julite... cucuie pe frunte...
Opincile sparte... }n locul coroanei cu cinci ramuri, o p[l[rie
de pl[ie= cât roata carului, ]n locul buzduganului domnesc,
o ramur[ de fag cioplit[ din bard[... Doar sabia... pe care s[
puie o mân[ tremur[toare... =i ]n care ]ncle=ta pumnul lui
de o\el d-odinioar[... Cum =i-o strânge la piept... o odihne=te
pe sufletul lui de viteaz!... Nu mai plânge, Oan[...
OANA: +tiu c[ nu-mi folosesc lacrimile... Aceasta am
]nv[\at-o de demult...
GENUNEA: +i eu o ]nv[\ acuma =i parc[ a= fi =tiut-o de
când lumea...
1
Olah — valah.
246
HÂREA: Or c[ \i-i plânge pe cea dintâi durere, or c[ \i-i
plânge pe cea din urm[, lacrimile sunt deopotriv[ de amari,
de nu sunt pref[cute... S[ nu se de=tepte domnul...
GENUNEA: Odihna ]i face bine...
HÂREA: Un om care s-a odihnit pe scaunul domniei
nic[ieri nu mai g[se=te odihn[, ci pretutindeni puteri noi
s[-=i plâng[ norocul...
OANA: Eu nu blestem pe cei r[i...
HÂREA: Dumneata e=ti bun[, doamn[...
GENUNEA: +i cu ce s-alege din bun[tatea ei?
OANA: Taci, Nunea, nu mânia pe Dumnezeu...
GENUNEA: +i ce mi-ar mai face mânia lui?
OANA: S[ nu dea Dumnezeu cât poate r[bda omul...
GENUNEA: Mai mult n-a= mai r[bda...
HÂREA: +i ce-ai face, Nunea?
GENUNEA: +tiu eu?...
OANA: Ea nu =tie =i e un mare bine... O! d-ar =ti omul de
mai nainte câte i se va ]ntâmpla, omenirea s-ar stinge...
GENUNEA: Pentru doi mi-a= fi pus via\a... Unul m[ iubea
pe ascuns, pe altul ]l iubesc pe fa\[... Unul mi-a m[rturisit
]nainte d-a muri =i n-am putut s[-l scap =-o parte din
inima mea mi-am ]ngropat-o al[turi... Pe cel[lalt ]l iubeam
ca o roab[ ]n str[lucirea lui de sfânt, =i ca o roab[, f[r[ put-
eri, ]l privesc odihnindu-se pe stânc[, ca un vultur c[zut din
lumina v[zduhului... Eu am fost pripit[... La mine durerea
n-a=teapt[ vechimea... (+i-acoper[ fa\a.)
OANA: Mititica! +i ]ncotro logof[tul Balo= =i Mogârdici?
Hârea: Se l[sar[ pe coast[ la vale, cu ciutura, s-aduc[ ap[
de la un =ipot ce \â=ne=te din munte...
GENUNEA: Hârea... vezi, nu vin?...
(Hârea se duce pe coasta din stânga.)
HÂREA: Iac[... vin... Logof[tul Balo= ]nainte =i dup[ el
Mogârdici, ap[sând pe piciorul stâng =i ridicând din um[rul
drept, parc-ar da brânci cuiva...
OANA: Mogârdici?... Minunat suflet!
GENUNEA: +i vesel totdeauna...
HÂREA: E, de câte ori nu plânge pe ascuns... +i te face s[
247
zâmbe=ti =i-atunci. Ce, plângi, Mogârdici? Ba vezi c[
nu! De ce? M[ ]ntrebi de ce? N-am de ce? Mai bine m[
omora +tef[ni\[ când mi-era fric[ de moarte decât s[ nu
mor când mi-e fric[ s[ tr[iesc... De ce nu m[ strânse de gât
Maria cu mâinile ei ca buturile de porc!... A= fi ]nchis ochii...
=i eah! (scoate limba) =i n-ajungeam s[ jelesc pe bun[tat de
domn prin v[g[unile s[cuie=ti...
GENUNEA: Om de credin\[ =i credincios...
SCENA II
OANA, GENUNEA, HÂREA, logof[tul BALO+
=i MOGÂRDICI.
248
c[ma=[): +i dumneata, Nunea mo=ului, p-ast[lalt[...
GENUNEA: Mul\umim, Mogârdici, nu... Dumneata s[
r[mâi ]n c[ma=[?
MOGÂRDICI: De câte ori n-am r[mas eu =i f[r[ c[ma=[...
=i-mi era bine!... +ezi, te rog, c[-mi ia cu mâna... A=a... Uite,
Nunea, când ne prinde din senin aceea=i pei=te, ne facem
mai buni, mai deopotriv[, ca ni=te fra\i, =i ajutorul oricui ne
mic=oreaz[ necazul...
GENUNEA (ar[tând lâng[ ea): +i dumneata colea...
MOGÂRDICI: Acolo, Nunea, acolo?
GENUNEA (]i arat[ poala): +i s[ pui capul aici...
MOGÂRDICI: Eu s[ pui capul acolo?
GENUNEA: Nu ne sim\im ca ni=te fra\i?
MOGÂRDICI (=i râde =i se uit[ la Balo=): De...
LOGOF{TUL BALO+: De ce nu?
MOGÂRDICI: Vrei s[ r[mân ]ntr-o ureche?
Hârea: Te ]ntorci =i p-ailalt[...
MOGÂRDICI: A=a... s[ nu mai aud de nici una... Ce s[
facem? S[ zicem c[ glumim =i noi...
OANA: Da, Mogârdici, da...
MOGÂRDICI: C[ de s-o de=tepta domnul ca ieri... ne trim-
ite la urma noastr[... +i frigurile nu-l mai las[...
GENUNEA: Ieri n-a dormit... =i de patru zile ]n =ir...
MOGÂRDICI: Nu ]nchidea ochii, Nunea?
GENUNEA: Ba da... ca s[ dormim noi...
MOGÂRDICI: +i eu, care dormeam dus... Se cunoa=te \[ran-
ul...
OANA: |[ran, boier, un suflet este...
MOGÂRDICI: Dac[ n-ai abur ca câinele de Mihu...
OANA: Dumnezeu s[-i ierte p[catele...
MOGÂRDICI: Dumnezeu s[ fac[ una ca asta?... He, d-a
veni iar domn... [la de colea... Adu-l, Doamne... S[ m[ v[z
iar c[lare... =i de l-a= ierta... s[ fiu eu Mihu =i el Mogârdici.
(Petru Rare= se-nvârte=te =i scoate un geam[t.)
OANA: Ia!
(Sar ]n picioare =i se apropie de Rare=.)
249
GENUNEA: Viseaz[... A=a striga pe Cirimu=...
OANA: Omul de fapte cu visele s-a ales... }nainte, ce visa
de=tept i se izbândea, acum, ce viseaz[ ]n somn doar ]n
somn s[ i se izbândeasc[...
LOGOF{TUL BALO+: Se scutur[...
Hârea: Se de=teapt[...
MOGÂRDICI: Haiti!
PETRU RARE+ (se de=teapt[ =i se uit[ ]n toate p[r\ile):
Unde sunt!
MOGÂRDICI: St[pâne...
PETRU RARE+: Eu, st[pân?... O, nu mai st[pânesc
nimic!... +tiu unde sunt... Repede se-ntoarce fa\a visului, de
te prigone=te urgia cereasc[!... Ce pu\in dur[ ar[t[rile
]nchipuirii ca =i domnia mea... Mi-e sete... o sete care nu se
potole=te...
OANA: Poftim, frate, c[u=ul cu ap[ proasp[t[.
PETRU RARE+ (f[cându-se c[ glume=te): Nu tu, Oan[, pa-
harnicul Mogârdici...
MOGÂRDICI: M[ f[cu=i paharnic?... (Aparte.) S-a odih-
nit... S[ vedem... |ine, doamne, potirul s[pat ]n argint, cu
o mireas[ adormit[ =i c-un drac de copila= =iret s[getând-o,
pe care \i-l trimise Ferdinand, craiul Ungariei =i fratele
chezarului Carol...
PETRU RARE+ (ia c[u=ul =i soarbe): Ap[ rece, vorbe cal-
de, inim[ bun[... Stai, Balo=...
LOGOF{TUL BALO+: S[ stau, m[ria-ta.
PETRU RARE+ (sup[rat): H], m[ria-ta!... Nunea, ce fru-
moas[ e=ti!
NUNEA: A=, zici, m[ria-ta...
PETRU RARE+: +i tu?
GENUNEA: Ce, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce urât[ e=ti, Nunea!
GENUNEA: Dac[, =i sunt roaba m[riei-tale!
PETRU RARE+: Nu mai sunt robi de când m-am dezrobit
de domnie...
MOGÂRDICI: Iar se-ncurc[ i\ele... S[ m-amestec... Dormi=i
olecu\[...
250
PETRU RARE+: Dormii =i-mi pare r[u c[ n-am adormit...
MOGÂRDICI: H]-h]... cum nu? (}ncet.) Ce uit[tur[ are, =i
ce glas, ca =i cum ar ie=i dintr-o pe=ter[... M[ z[p[ce=te...
(Tare.) Cerul f[r[ pic de nori...
PETRU RARE+: Eu f[r[ pic de putere =i tu f[r[ pic de
minte...
HÂREA: Cu Mogârdici ai dreptate, cu m[ria-ta...
PETRU RARE+: M[ria-ta, Hâreo!
LOGOF{TUL BALO+ (lui Hârea): D[-te la o parte...
OANA: Mai odihne=te-te, frate... Drum lung =i greu...
MOGÂRDICI: +i opincile, sparte... De dou[ zile m[ rog
s[ le schimbe cu ale mele...
PETRU RARE+: De mi le-ai da f[r[ s[ le sco\i din picio-
are, bine...
MOGÂRDICI: S[ \i le dau cu picioarele...
PETRU RARE+: +i mâinile, =i capul... S[ fiu Mogârdici
sadea... N-a= mai avea vedenii... Ce striga b[trâna Docla când
p[r[sii castelul?
LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu, m[ria-ta.
MOGÂRDICI: O vrai=te, c[ nu se mai auzea nimic... Eu,
c[lare, cu sabia scoas[... Loc, loc, dobitoacelor, c[ trece
vod[...
PETRU RARE+: C[ fuge vod[... ah!
GENUNEA: Când trecui pe lâng[ ea, striga, ca scoas[ din
fire...
PETRU RARE+: E, e...
GENUNEA: ...N-am s[ mor pân[ nu s-o ]ntoarce... }l scap[
pescarii, c[ e d-ai lor...
PETRU RARE+ (repede): S[ ]ngriji\i de Docla... S[ n-o
doar[ nimic!
MOGÂRDICI: N-ai grij[, m[ria-ta... Ce s-o mai doar[?
PETRU RARE+: N-a zis ea, acum patru ani, c[ m[ voi
]ntoarce =i biruitor =i biruit?
MOGÂRDICI: A=a e...
PETRU RARE+: Tu nu erai acolo...
MOGÂRDICI: A... a... A=a e...
OANA: Parc-a zis...
251
GENUNEA: Da... da...
PETRU RARE+: Voi era\i acolo... +i cum m[-ntoarsei de
pe Cirimu=?... O! dar e mai u=or s[ ghice=ti nenorocirile ce-
lui ma norocos om decât o clip[ de fericire a celui b[tut de
urgia soartei!... Sunt o amintire din ceea ce am fost, =i-n
curând se va =terge din minte orice amintire... Nu sunt pe
munte, ci ]n fund, la poalele muntelui... Nu-l urc, c[ci m-am
rostogolit din vârful lui... Am fost om, =i norocul m-a f[cut
=i mai om... M[ dor mâinile, picioarele, fruntea... Mâinile
]mi tremur[, picioarele abia m[ mai \in =i sub frunte nu mai
am nimic!
GENUNEA: D-atâtea zile de când umbli prin mun\i...
PETRU RARE+ (]l tremur[ frigurile): Mai mult voi sim\i\i
greutatea trupului meu... O! d-a\i cunoa=te =i pe aceea a
sufletului meu!... Când pustiul m[ ]mpresur[, eu nu mai
eram!... Strânge\i-v[ ]mprejurul meu, umple\i golul,
]nmul\i\i-v[, c[ vin vedeniile de=arte =i m[ turtesc f[r[ mil[!...
Nunea, adu mâna ta...
GENUNEA: P-amândou[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: +i tu, Oan[...
OANA: |i-a= da fiin\a mea ]ntreag[ dac[ a= =ti c[ din
nimicirea ei ai afla vro slab[ mângâiere!
PETRU RARE+: +i p-a ta, Mogârdici...
MOGÂRDICI: A mea? E cam roas[, =i cu b[t[turi...
PETRU RARE+: De mult ce-ai b[tut cu ea... (}i cat[ ]n
palm[.) Tu ai s[ mori de moarte bun[...
MOGÂRDICI: Cu sabia-n mân[ =i pe cal... H]-h]... S[ m[
slujeasc[ vl[dica din Vad... +i s[ m[ plâng[ Maria din Fel-
dioara, dac[ n-or fi jelit-o al\ii pe ea...
PETRU RARE+ (Genunii): Tu ai s[ te m[ri\i c-un sp[tar...
GENUNEA: Ca +andru?... Oh!...
PETRU RARE+: Ba nu... c-un mia= de viteji...
GENUNEA: O! bietul Corbea!
PETRU RARE+: O, biat[ Nunea! +i l-ai fi iubit?
GENUNEA: L-a= fi iubit!
PETRU RARE+: Cât de mult?
GENUNEA: Cât iubea el pe domn =i pe \ar[!
252
PETRU RARE+: O! l-ai fi iubit mult... Hârea, un c[u= de
ap[...
HÂREA: Poftim, doamne...
PETRU RARE+ (dup[ ce bea): Mul\umim... =i s[
mul\ume=ti =i tu maic[-tei c[ te-a f[cut om de credin\[...
E=ti ca un palo= bun care nu cade din mâna pe care-a
]nc[put... Balo=... (}l tremur[ frigurile.)
LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce vrei?
LOGOF{TUL BALO+: Ce vrea m[ria-ta.
PETRU RARE+ (se ridic[ pe coasta din dreapta): Eu?...
Nimic... Ce vreau nu se poate =i ce se poate nu vreau... Vezi
tu colo, departe, departe... cât cuprinzi cu ochii... =i mai de-
parte... unde joac[ zarea =i s-amestec[ fa\a cerului cu a
p[mântului... =i mai departe... dincolo de Siret =i de Prut,
pân[-n malurile Nistrului?...
LOGOF{TUL BALO+: V[d, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Ce vezi?
LOGOF{TUL BALO+: Trâmbe de dealuri =i câmpii ce se
pierd ]n pustiet[\i...
PETRU RARE+ (]l zguduie frigurile): Eu v[d cet[\i, ora=e
=i sate, dealuri =i v[i, =i p[duri =i codri, =i livezi =i ape prinse
]n opusturi1, =i râuri slobode curgând ]n mare... =i cor[bii cu
catarguri ]nalte =i ascu\ite, =i furnicai de oameni... =i de vite...
=i, peste toate, soarele, apunând, ]ntinde poleiul s[u u=or =i
nem[rginit! (Oana =i Genunea pleac[ capul =i plâng.) V[d
Moldova, Balo=, pe care am iubit-o, am ap[rat-o, am slujit-
o, am ]n\eles-o ]n ce-a fost =i ce va s[ fie, c[ci sunt copilul
unui viteaz z[mislit ]n clipele de iubire cu Maria, so\ia ma-
jerului Rare=... }n mine sunt spetele Mu=atinilor =i spetele
norodului topite ]ntruna... }n mine au fost... Nu vezi un
mormânt? }ncotro te ui\i?... La mine?... Aci e sicriul gol...
Acolo e sufletul meu, =i peste el toarn[ \[rân[ =i-l acoper[
de veci!... Oh! da\i-mi-l pe el =i m[ lua\i pe mine! Din el a\i
mâncat, v-a\i ad[pat =i v-a\i ]mbog[\it, pentru ce v[ lep[da\i
de el =i pentru ce-l batjocori\i?... Ce-a fost lumin[, =i putere
de jertf[, =i de n[l\are, ce-a fost vecinic acolo a r[mas, ]n
253
prada n[imi\ilor, ce e sl[biciune, putregai =i trec[tor adus-
am cu mine pe vârfuri de piatr[ uscat[... +i nu mi-a\i l[sat
decât amintirea frumoas[ a vremurilor mari, pentru ca s[
simt cât e de cumplit[ ru=inea c[derii!
OANA: M[ria-ta!
GENUNEA: M[ria-ta!
MOGÂRDICI (dându-=i cu pumnii ]n cap): Mai bine m[
strângea de gât Maria...
LOGOF{TUL BALO+: Olecu\[ de ap[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Acum ]mi dai ap[? Dup[ ce m-am mistu-
it? Ce-a r[mas din mine? Câteva grinzi negre... }ncolo,
scrum... |i se pare c-ar mai ie=i fum? E cenu=[ ]nvârtit[ de
vânturi... Am cap ca s[ port p[l[rie, iar nu coroan[; am ochi
ca s[ plâng, nu ca s[ v[d; am mâini ca s[ mi le frâng, iar nu
s[ poruncesc; am picioare ca s-alunec, iar nu ca s[-ncalec;
am umeri ca s[ anin sucmanul acesta, iar nu s[ port mantia
domneasc[; vorbesc ca s[-mi povestesc nenorocirile, iar nu
ca s[ cârmuiesc o=tile =i norodul; =i am sabie nu ca s-o trag,
ci ca s[ sprijin pe ea hoitul netrebnic al copilului lui +tefan
cel Mare.
MOGÂRDICI: Las[-te jos pu\intel, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nu sunt destul de jos? Cât s[ m[ pogor?
C[ d-ar ]nc[leca mun\ii unii peste al\ii =i eu a= ]nc[leca pe
deasupra lor, tot m-a= sim\i adâncit ]n p[mânt, cât ar fi de la
p[mânt pân[ la vârful mun\ilor!
MOGÂRDICI: S[ te odihne=ti, m[ria-ta...
PETRU RARE+: S[ se odihneasc[ cine tr[ie=te, mor\ii n-
au nevoie de odihn[!... (Genunea, plângând, ]i s[rut[ mâi-
nile.) Tu?... S[ru\i ]nchipuirea ta s[rutând mâinile care
]mp[r\eau pieirea =i binefacerile!
GENUNEA: +-acum m[ mângâie ca =i alt[dat[...
PETRU RARE+: Crezi tu?
GENUNEA: Cum cred ]ntr-unul Dumnezeu cel de o fiin\[
=i nedesp[r\it[!
PETRU RARE+ (iluminat): C[ci eu purced de la tat[l, =i
cine e ]mpotriva mea ]mpotriva lui este, =i tat[l e viu, =i cine
m[ izbe=te, izbe=te pe tat[l, =i cine izbe=te pe tat[l ridic[
mâna ]mpotriva neamului, =i mâna i se usuc[ =i cade-n
\[rân[...
254
LOGOF{TUL BALO+ (cu lacrimile ]n ochi): Stai, m[ria-
ta!
PETRU RARE+: Cum de nu s-au uscat mâinile lor ridicate
]mpotriva mea, =i-a tat[lui meu, =i-a str[bunilor mei?... Oh!
am friguri, Oan[... Friguri, Genunea... Aici ne vom desp[r\i...
MOGÂRDICI: +i eu s[ r[mân singur?
PETRU RARE+: Cine? tu sau eu?
MOGÂRDICI: +i eu, =i m[ria-ta... +i unde s[ m[ duc =i
un s[ te duci?
PETRU RARE+: Tu ]ncolo =i eu ]ncoace... Tu-n Moldova =i
eu ]n secuime. Tu s[ m[nânci azim[ cald[, fr[mântat[ cu
ap[ de la fântâna din Suceava, =i eu, de-oi mai fi, s[ rod
pâinica uscat[ a str[inului, muiat[ cu lacrimile mele amari!
GENUNEA: S[ m[ despart? Niciodat[!... Când te-i
desp[r\i m[ria-ta de sabie...
(Petru Rare= o prive=te lung =i face o mi=care din cap
ca =i cum ar zice bine.)
PETRU RARE+: Uf! mi-e cald!... V[ sunt domn or umbra
caraghioas[ a fostului domn?
LOGOF{TUL BALO+: Ne-ai fost, ne e=ti, ne vei fi!
Petru Rare=: A=a.. Suntem la sfat... Tu, Balo=, ce s[ fii?
Ce e=ti, afar[ dac[ nu mi-ai lua locul... A! grozav te-ai
p[c[li!... Tu s[-mi fii sp[tar...
MOGÂRDICI: Eu? Sp[tar =chiop?
PETRU RARE+: Tu, Oan[, vornic... Tu, Genunea... logof[t
e tat-t[u... s[ fii hatman =i portar al Sucevei...
GENUNEA: }n locul lui...
PETRU RARE+: Da...
GENUNEA: Mai bine osta= ca hatman...
PETRU RARE+: Osta=ii nu intr[-n Sfat...
GENUNEA: Paharnic...
PETRU RARE+: Prea bine, paharnic... }nainte de Sfat...
Paharnice, d[-mi un pahar de Tokai...
GENUNEA (]i d[ cu mil[ c[u=ul cu ap[): Poftim, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (gust[): Vinul t[u e ap[ goal[, =i paharul
t[u e de lemn scobit ca jghiabul din care s-adap[ vitele. Apa
ta e vie =i r[coritoare =i c[u=ul miroase a brad proasp[t de
255
lâng[ Suceava! Niciodat[ apa n-a fost mai bun[ ca cel mai
bun vin, =i c[u=ul mai frumos lucrat ca cornul de aur al
chezarului, c[ci nici un st[pânitor al p[mântului n-a fost
slujit de un paharnic c-o inim[ mai bun[, c-un chip mai lu-
minos =i c-o mân[ mai fermec[toare... Ah!... e cald... am
c[ldur[...
GENUNEA (rug[tor): Spal[-te pe obraji, m[ria-ta... eu ]\i
torn...
PETRU RARE+: Tu?... Toarn[-mi... (Se spal[.)
GENUNEA: +i pe gât, pe dup[ urechi... a=a...
PETRU RARE+: D[-mi, paharnice, un =tergar cu margi-
nile alese-n fir de aur...
GENUNEA (caut[): Nu g[sesc, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nu e un =tergar ]n tot castelul Sucevii?
GENUNEA (]=i ia broboada de la gât): A! am g[sit!
PETRU RARE+ (se =terge): Nici smirna, nici t[mâia din
Arabia n-ar mirosi a=a de aromitor ca =tergarul t[u, pahar-
nice... Miroase a fân cosit... Ah! miroase a Moldova! (}l trec
lacrimile.)
(To\i plâng.)
GENUNEA: Fie-\i mil[...
PETRU RARE+: A= vrea s[ v[ fac s[ râde\i... O! mi-e mil[
de voi! Soarta nemiloas[ m[ face c[ oriunde m-oi ]ntoarce
s[ storc lacrimi... De n-a\i fi aici, din stâncile reci ar \â=ni
lacrimi fierbin\i!... S[ deschidem Sfatul... Despre ce e vor-
ba?
OANA: S[ fim cu tine, frate, ori s[ te l[s[m singur ]n
pustiet[\ile acestea?
PETRU RARE+: A! da! Sfatul a ]nceput... V-a\i spus
p[rerea... S[ mi-o dau =i eu p-a mea... Balo=, ca mai mare =i
mai vechi ]n Sfat, ce trage p[rerea domnului?
LOGOF{TUL BALO+: E hot[râtoare.
PETRU RARE+: }n orice pricin[?
LOGOF{TUL BALO+: Totdeauna.
1
Josean — locuitor al |[rii de Jos, dup[ vechea ]mp[r\ire adminis-
trativ[ a Moldovei.
256
PETRU RARE+: A\i auzit? (To\i pleac[ capul ]n jos.) S-apu-
ca\i ]ncolo =i ]ncoa!... A! s[ mai v[d Moldova o dat[ ]nainte
d-a m[ desp[r\i... (Se ridic[ mai sus.) Da, v[d fumurile din
hornurile colibelor ]n[l\ându-se spre cer, aud doina spus[
din frunz[ =i talanca turmelor ce se ]ntorc de la p[=une,
dar nici s[biile s[ lumineze ca fulgerul, nici s[ge\ile s[ pi-
uie aruncate din arcuri, nici l[ncile grele ale iunacilor, nici
coasele gloatelor amor\ite nu mai aud!... Pei=tea s-a ]ntins
]n locul strig[tului de biruin\[!... C[ci mi-a\i umilit Moldo-
va s[ n-o mai cunosc!... Care din dou[ m[ zguduie a=a de
stra=nic: râvna de a domni, ori iubirea de \ar[?... Ah! a=
vrea s[ fiu vornic, sp[tar, c[pitan, suta=... osta= s[ fiu, nu-
mai s[ fiu ]n Suceava!... +i nu sunt nimic... nimic... nimic!...
Un biet b[trân cer=ind ad[post mun\ilor, o podoab[
]nchipuit[ de om ]n care s[l[=luia un suflet tare, ce r[t[ce=te
pe trâmbele alb[strii =i se pierde-n pâclele pustiet[\ilor!
...D-acum, Doamne, f[ ce vrei cu mine! (Cade ]n genunchi,
=i to\i ceilal\i. Se roag[ ]ncet.) Scula\i-v[. Am zis rug[ciunea,
mul\umind Celui-De-sus de harurile ce-a trimis asupra noas-
tr[... +i buzele au min\it, obi=nuite s[ spuie adev[rul... +i
tu (]=i ia sabia), care ai desf[cut calea biruin\ei sub trei
domnii (o s[rut[), piei ]n pr[pastie, slug[ credincioas[! (O
arunc[ ]n pr[pastie.) Din negurile unde te-ai dus va \â=ni
apa bolborosind pove=tile trecutului, =i urma=ii, auzindu-
le, vor crede c-aud basme!... S-a dus =i ziua de azi, =i nu
ne-a fost mai u=oar[ ca ziua de ieri... Soarele a apus... }ntu-
nericul se las[... S[-mi iau r[mas bun de la voi... S[ m[
ierta\i... O! O! Oan[! Nunea! Ce, plânge\i?... Ah! veni\i
]ncoa... s[ v[ s[rut. (}l trec lacrimile.) E, e... va trece... (Le
s[rut[.)
OANA: S[ te duci s[n[tos =i s[ te-ntorci s[n[tos, frate!
PETRU RARE+ (s[rutând pe Genunea): Cum, tu nu-mi
spui nimic?
GENUNEA (o ]neac[ plânsul): Nu pot... oh! c[ nu pot...
PETRU RARE+ (l[crimând): Ar trebui s[ fiu de piatr[...
Balo=... (}l s[rut[.) S[ ne vedem s[n[to=i dac[ ne vom mai
vedea...
257
LOGOF{TUL BALO+ (plângând): Ne vom vedea, ne vom
vedea, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Hârea... Mogârdici. (}i s[rut[.)
MOGÂRDICI: (]=i =terge lacrimile): Poi, poi, pe mine nu
m[ iei?... S[ se duc[ ei ]ncolo =i noi ]ncoace... Da, da, m[ria-
ta, c[ tot arunca=i sabia ]n pr[pastie... S[-\i fiu eu sabie...
De ce nu?... C[ mie mi-a spus o \iganc[ din ghioc... Ei, c[
tu ai s-ajungi sabia domnului...
PETRU RARE+: Ai s-ajungi, dar n-ai s[ fii, ai ajuns, dar nu
e=ti...
MOGÂRDICI: Noapte... scorburi... cerbi... ur=i... =i ursul
e-al dracului, de=i e fecior de pop[...
PETRU RARE+: Ei, =i dac[ ar fi ur=i?
MOGÂRDICI: M[ria-ta te-ai face mort =i eu viu... Ursul
nu m[nânc[ mort[ciuni...
PETRU RARE+: Mort sunt ]ntre vii... Destul, Mogârdici...
(}l s[rut[.)
MOGÂRDICI: P[i, p[i, eu nu te-am s[rutat...
PETRU RARE+: S[rut[... Nu miros a p[mânt?... Vecinica
mea pomenire!
GENUNEA (o podide=te plânsul): Ah! m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nunea, ce e, Nunea?
GENUNEA: Când s-o cr[pa de ziu[ =i s-or stinge stelele,
voi pândi luceaf[rul meu de diminea\[ =i-l voi ruga s[ ne-
ntoarc[ printre stelele noastre pe luceaf[rul nostru d[t[tor
de via\[ =i de lumin[...
PETRU RARE+: }n genunea apelor ]ntinse =i f[r[ fund se
frânge fa\a luceaf[rului scânteietor... Vin vânturile, =i apa se
]ncre\e=te, =i fa\a luceaf[rului tremur[, se rupe-n jos =i se
duce, se duce nesfâr=it... Apa se tulbur[, talazurile cresc, =i
luceaf[rul nu se mai vede... D-a= fi stat eu oglindit ]n inim-
ile tuturor ca ]n inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi
smuls din inima Moldovei (O s[rut[.) Du-te... Duce\i-v[...
+i lua\i seama la brazii pe care i-am ]nsemnat eu... S[ nu v[
pierde\i...
Logof[tu Balo=: De noi te ]ngrije=ti?
PETRU RARE+: Eu sunt pierdut.
(Se despart =i pleac[.)
258
SCENA III
PETRU RARE+, singur.
261
]naintea lui Petru Rare=.)
}NTÂIUL PESCAR: Iart[-ne, m[ria-ta, iart[-ne...
PETRU RARE+: Nu mi-a\i gre=it cu nimic... De ce s[ v[
iert?...
}ntâiul pescar: Te trecem, =i n-are s[ =tie nici cucul... Te
dezbr[c[m pe tine (arat[ p-al treilea pescar) =i ]mbr[c[m pe
m[ria-sa... }i punem ]n spinare o maje... +i-l trecem...
PETRU RARE+: Mul\umescu-\i \ie, }mp[rate ceresc, c[ ai
aprins soarele, s[ se coac[ grâul... luna, s[ str[batem
c[r[ru=ile... stelele, s[ ]mpodobeasc[ cerul... =i o raz[ de
n[dejde ]n sufletul oropsitului t[u rob Petru, feciorul
R[re=oaiei =-al lui +tefan cel Sfânt!
Cortina
262
CUPRINS
SULT{NICA
lui Dinu Radu Golescu*
I
D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domne=ti, s[
vede o cas[, alb[ ca laptele, cu ferestrele ]ncondeiate cu
ro=u =i albastru. Pervazurile u=ei curate ca un pahar; pris-
pa din fa\[ lipit[ cu p[mânt galben; pe creasta casei, d-o
parte =i de alta, scâr\âie, la fitece b[taie de vânt, dou[ limbi
de tinichea, a=ezate pe dou[ goange cât gâgâlicea. Curtea,
]ngr[dit[ cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite =i
grajd pus la p[mânt pe patru t[lpoaie groase.
{st c[min fusese odinioar[ cu rost pe când tr[ia jupân
Kivu. Fusese chiabur r[posatul, dar biata Kivuleas[, r[mas[
singur[, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul. S-a
pr[p[dit cu firea, c[ Sult[nica ajunsese fat[ mare.
Dar când e s[-i mearg[ r[u omului, pe orice-o pune mâna
s[ sparge.
De câte ori n-o podideau lacr[mile pe biata b[trân[, priv-
ind acareturile mari, dar pline de s[r[cie =i de pustiu... Nu
cerea de poman[... da =i via\a de azi pân[ mâine via\[ e, or
foc?
Doi junc[na=i, o vac[, doi cârlani, zece oi, =-un berbec e
s[r[cie lucie la o vatr[ de care altdat[ \ineau opt perechi de
267
ni=te zurg[lii auzite din dep[rtare.
Apoi culege flori =i le azvârle, pân[ ce i se aprind obrajii
=i se treze=te ca dintr-un somn adânc. Ochii ]i sclipesc ca
o\elul ]nvârtit la soare.
Joi\a Baciului ar fi v[zut-o la un apus de soare cu capul
rezemat de crucea din cre=tetul mu=celului ce desparte apa
Vâlsanii de Râul Doamnei, privind, ca dus[ de pe lume, la
ro=ea\a apusului.
Obosit[ de gânduri, se ]ntorcea spre cas[ cu c[ut[tura-n
jos, cu un nod ]n gât, cu gura fript[ de sete. +i de ]ntâlnea
vrun izvor, bea pân[ i se oprea r[suflarea. Apoi, f[când mâi-
nile c[ld[ru=e, le umplea cu ap[ rece ca ghea\a =i limpede
ca diamantul, pe care =-o arunca ]n obraji.
Da s[ te fereasc[ Cel-de-sus de gura satului =i de pizma
celor vinova\i =i r[i!
N-avea s[ scoat[ capul ]n lume Sult[nica, ea, care, de
bun[ ce era, =-ar fi dat =i dumicatul din gur[, c[ ]ncepeau
=u=uitul =i ponoasele.
Câte-n lun[1 =i-n soare-i scorneau.
Sult[nica, frumoas[? Aida-de!
Mai bine ]=i pune gâtul pe t[ietor Ilinca, ciupita de v[rsat.
E o fudul[, o luat[ din Iele, n-are toate sâmbetele.
Când umbl[, calc[-n str[chini. Numai nevast[ ca toate
nevestele n-o s[ fie Sultana aia, zicea la fântân[, la hor[, la
=ez[tori fata Ciau=ului. Ce are neica de nu i-a primit pe\itul?
Au nu e voinic? Or e be\iv, stric[tor de case, zurbagiu? Au n-
are de pe ce bea ap[? He, he, fata proast[ =i \âfnoas[ d[
norocului cu piciorul. Da de, om s[rac =i cu nasul ]n sus...
+tie Dumnezeu ce face!
+i fl[c[ii, mai to\i, o luaser[ ]n nume de r[u. Nu, c[ de ce
s[ fie a=a de mut[? De ce s[ fug[ de to\i parc-ar fi râio=i? O
fat[ mare se mai las[ ba la un s[rutat c[ d-aia are gur[
dulce ba la un giugiulit c[ d-aia are sân cu dr[g[nele.
+i =tii, cum e omul, din una ]ntr-alta, se ]ngroa=e gluma, =i
c[p[tuiala vine, c[ mo= popa ce-a=teapt[? S[ dezlege dorul
1
}n textul de baz[: lume; corectat cf. ed. anterioare
268
dup[ pofta inimii. Altfel1 cânt[ cucul pe fat[ b[trân[ =i r[mâne
mo=oroi f[r[ soboli.
V
S-auzea, ]n dep[rtare, chiuit de dan\ =i pocnete de pistol
la nea Nicola Grecul.
Vântul vuia de te lua groaza. M[z[richea r[p[ia ]n fere-
astra mamei Stanchii.
Sult[nica ridic[ capul din poala m[-sei. Se alipi de
b[trân[. O cuprinse pe dup[ gât cu bra\ele rumenite de do-
goarea focului =i privi lung ]n chipul ofilit al b[trânii.
Buzele mamei Stanchii tremurau. Multe ]i treceau prin
cap =i multe prin inim[ când grecoteiul se desf[ta.
Mam[, mam[, gr[i b[trâna, mo= popa, când spune
din Vanghelie, cic[ s[ rabzi =i iar s[ rabzi... A=a e, p[rin\ele...
a=a e... c[ Mielu=elul Domnului a r[bdat scuipat, b[taie =i
r[stignire... Dar când m[ gândesc la r[posatul =-auz chiuitul
ca\aonului, m[ podidesc lacr[mile, Sult[nica mamei, =i
blestem din suflet, doar[ de l-o ajunge mânia Domnului!
Sult[nica strânse v[traiul de-i zbârnâi ]n mân[.
Nu mai pot, gr[i iar b[trâna, nu mai pot s[-mi târ[sc
zilele, când m[ uit la tine =i nu =tiu pe ce mâini o s[ cazi...
Aveam =i noi, pe vremea Kivului, rod =i vite cu duiumul;
p[tulele gemeai de pline; b[t[tura nu mai ]nc[pea de vite =i
lighioi. Mugeau de zguduiau casa vacile. +i ce te pomeneai
c[ se aruncau pe r[sf[\. Rupeau p[mântul cu fuga, de la un
gard la altul, cu coada ]n sus, clet[nat[ ca o m[ciuc[. +ase
arga\i nu le da de cap pân[ nu se potoleau de bun[-voie =i
nu c[tau spre obor, dând din cap =i b[gând limba =i p-o
nare, =i pe alta. Bietul tat-t[u se uita mândru la bog[\ia lui
cinstit[. Parc[-l v[z, c-o mân[ ]n =erparu-i civit, alergând de
colo-colo. Ce h[rnicie de om! Tot satul nu-i \inea piept. Când
punea mâna pe plug, trosneau coarnele. Când da cu sapa,
intra cu muchie cu tot. Coasa ]n mâinile lui r[dea ca briciul.
1
}n textul de baz[: astfel; corectat cf. ed. 1885.
269
Tu erai mic[ =i nebunatic[. Cum te z[rea c[-i ie=i ]nainte, cu
mânu=i\ele pline de noroi, cre=tea inima ]n el =i se topea d-
a-n picioarele.
Bietul tata!...
Focul pâlpâia ]n gura sobei. Mu=celele alburii abia se mai
z[reau prin geamuri.
}n toiul verii, ]ndat[ ce venea rupt de osteneal[, ne
osp[tam bine, apoi ne odihneam pe prisp[. Pe tine te-a=eza
ca p-o lai\[ pe genunchi, =i te juca, =i spunea, =i râdea, =i tu-
i b[gai mâna ]n barb[. Uite a=a ne-apuca miezul nop\ii. }l
luam cu d-a sila la culcare. Auz =-acum glasul lui: S[ mai
st[m, f[ Stanc[, f[, c[ parc[ m[-ngra= când m[ uit la voi!
Era rai, nu via\[, pân[ se prip[=i, ca pomojnic, pe plaiurile
noastre, iuda de ca\aon. +i a sosit ]ntr-un ceas r[u. L[custe
erau, secet[ era, vitele boleau =i mureau p-un cap[t. Dar ce
s[ mai ]ndrug, Sult[nica mamei... }ntr-un an, a f[cut ce-a
f[cut, lipitoarea, l-a b[gat ]n judec[\i =i l-a l[sat s[rac lipit.
Kivu era iute =-avea =-un bete=ug de tuse. S-a luat la contr[
=i, de mâhnire, s-a-mboln[vit. Când =-a dat sufletul, m[ strân-
gea de mâini ca c-un cle=te =i te chema, ars d-un foc nestins.
}nc[ doi ani... S[ nu v[ las pe drumuri... a zis =i i-am ]nchis
ochii.
Pe mama Stanca o podidir[ lacr[mile; curgeau pic[turi
mari pe vatra de c[r[mizi calde, =i de unde c[deau se ridi-
cau aburi ]nghi\i\i de gura sobei.
Nu mai plânge, mam[, zise Sult[nica s[rind ]n sus. }i
dau foc... s[ arz[ ca =oarecii... Doar nu s-au stins to\i ai
Kivului!
Mama Stanca ]nghe\[ v[zând pe Sult[nica n[prasnic[ la
corp =i cu ochii ca doi c[rbuni aprin=i. Dup[ câteva clipiri
dese, zise cu mare evlavie:
F[-\i cruce, fata mea, f[-\i cruce, avuse=i un gând r[u...
Necuratul a trecut pe lâng[ noi...
B[trâna =opti de trei ori, plecând fruntea ]n jos: Numele
Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin.
Se lini=tir[. Sult[nica arunc[ o buturug[ ]n sob[. B[trâna
turn[ untdelemn ]n candel[ =i-=i =terse pe frunte de=tile
270
atinse de paharul ce ardea la sfintele icoane.
Am s[-\i fac o rug[ciune, mam[. Iac[, ast[zi fuse S-tul
Niculae, vreau =i eu s[-ncerc mila cerului. S[ stau la privigh-
ere pân[ la cântatul coco=ilor d-a treia oar[. Poate s[ ne
arunce cuviosul Niculae vro pung[ cu bani, c[ v[duva din
carte avea trei fete, =i pe câtetrele le-a c[p[tuit...
Mama Stanca, cu tot amarul de care era covâr=it[, zâm-
bi.
De, maic[, s-a cam umplut lumea de rele, d-aia =i milos-
tivul nu mai face minuni. Ei, odinioar[ a fost cum a fost, dar
acum e prea de tot... O s[ ne apuce judecata d-apoi... O s[
plou[ foc =i pucioas[... +i ]ngerii Atot\iitorului vor buciu-
ma: Scula\i, mor\i, din morminte!... Domnul =-a ]ntors fa\a
de la noi, p[c[to=ii...
S[-mi ]ncerc =i eu norocul...
Bine, Sult[nico, fie =-a=a, r[spunse Kivuleasa =i, f[când
trei cruci c[p[tâiului, se vâr] ]n plap[m[.
Mama Stanca sfor[ia dus[. Din vreme ]n vreme ofta,
]nghi\ind ]n sec.
VI
Fitece oftare, n[bu=it[ ]n plap[m[, sugruma pe Sult[nica.
Gândul ei era ne]ndurat. Amestecase cele sfinte cu cele
lume=ti.
Cine pe lume a sc[pat de chinul din care izvor[=te ome-
nirea cu bunele =i relele ei? To\i trec p-acolo, oricât s-ar ru=ina.
Sult[nica r[t[cea ca o umbr[, nu de vrun farmec; ci, când
e s[ te biruie dragostea, s[ te pui ]n cruci= =i-n curmezi=, s[
te tai =i s[ presari sare pe crest[turi, spuz[ s[ pui pe piept,
tot degeaba. Toate durerile trupului le ui\i pe lâng[ focul
dragostei, de este foc cu adev[rat. +i a=a fusese s[ fie cu
Sult[nica, c[ nu era d-alea ce pun pe ele carnea cu lopata =i
trece prin toate =i buture de rovin[ r[mâne: bâzâie f[r[ s[ ia
foc.
C[ dup[ cum sim\ea Sult[nica... de s-ar fi vârât ]n gaur[
de =arpe =i s-ar fi dat vântului turbat... era ceva din altul ]n
ea... un chip... ni=te ochi... un s[rutat ce-o tot s[ruta ]n acela=i
271
loc... =i o fura, =i o ducea, legat[-ferecat[, acolo unde numai
foc=orul ei =tia... Se pr[p[dea dup[ Dr[gan C[prarul.
VII
C[prarul, sc[pat de milit[rie, cu una, cu alta, mai cu ce
avea de la p[rin\i, scoase ap[ din piatr[ =i ajunsese a fi jin-
duit de multe fete ]n sat. Unii ]l f[ceau, nu e vorb[, pi=icher,
papugiu de Bucure=ti, dar cum ziceau al\ii din prietenii lui:
A=a e moara trândavilor. C[\[ie, c[ nu \ine parale. Pân[ o
pune C[prarul mâna ]n chica vrunui, s[-i fac[ mori=c[ de
vânt.
Cârd[=ia lui era din fl[c[i de munc[ ca Voicu Ciau=ului
(ce nu se prea uita cu ochi buni l-alde Kivu1, ca Ioni\[ Ro-
tarul =i al\ii. Nu-l vedeai umblând pe dou[ c[r[ri. R[mânea
p-oricine la prinsori. Prindea arm[sarul din herghelie cu
din\ii de n[rile nasului.
Frumos, chipe=, avea o uit[tur[ vie =i cam ascuns[, de
nu-l ghiceai ce-ar vrea =i ce n-ar vrea. Must[\i negre =i dese.
De le netezea, pleca pu\in capul =i p-o mân[, =i pe alta.
C[ma=a pe el, ca floarea. C[ciula \urc[neasc[, trântit[ p-o
ureche, ]l prindea ca p-un haiduc.
Era vesel =i glume\.
Dar de prin priar se schimb[ Dr[gan al nostru.
}ncepu s[ dea târcoale Sult[nichii. Când ]l c[tai, de era =i
Sult[nica la hor[, el sta de-o parte mâhnit, privea gale=,
r[sucind vrun pai ]n mân[.
D-o ]ntâlnea la ad[patul vitelor, i-ajuta cu drag[ inim[,
apoi ]ntreba ]ncetinel de mama Stanca. +i când zicea
mama, i se lipeau buzele, ca unse cu miere. De-i ajuta s[
puie ]n spinare cobili\a cu cofele, s[ n-o fi atins de mân[, c[
pleca ochii ]n jos ru=inat.
Azi a=a, mâine a=a, c[ Sult[nica, când prinse de veste,
p[ru a=a de veche treab[, c[ d-ar fi fost de când lumea ar fi
fost mai de curând.
1
}n textul de baz[: Kiva; corectat conf. contextului
272
I se f[cu fric[.
Ba se hot[r] s[ nu mai dea ochii cu dânsul.
Trei s[pt[mâni ]l ocoli, =i fur[ trei veacuri.
}ntr-o zi o lu[ razna p-un piept de mu=cel, f[r[ s[ =tie
]ncotro. Fânul ]i trecea de mijloc. Ar=i\a ]ncepuse de dimin-
ea\[. Cântau p[s[rile de te sl[veau. L[custele zbârnâiau =i
tot a bine =-a duios spuneau =i ele. Florile ]\i luau ochii =i te-
adormeau cu mirosul.
Sult[nica c[ta alinare, =i, ]n de=ert, alinare nu g[sea. Toate
o munceau s-o r[puie. C[ d-o supunea fr[mântarea, d-o muia
dorul =i sângele de-i n[v[lea ]n colcote la cap, s[ trântea cu
fa\a la p[mânt =i s[ruta florile, pân[ ce o piroteal[ pl[cut[ o
f[cea nici s-a-doarm[, nici de=teapt[ s[ fie.
+i sim\ea ]n ast[ zi de pribegie o nedormire, c[ suia c[tre
culmea dealului, f[r[ s[-i pese de ciulinii =i rugii ce-i t[iau
picioarele ca un her[str[u. Plaiul, cu podoaba lui, o ame\ea
]ntr-un vârtej de ]ntristare.
Când ajunse ]n vârf, p[mântul i se ]nvârti supt t[lpi; mint-
ea i se cl[tin[ de spaima ce te cuprinde când te pr[bu=e=ti
]ntr-o vultoare... La umbra unui p[ducel, Dr[gan sta p-un
buture de stejar.
Dr[gan arunc[ ghioaca cu care b[tea p[i=ul, r[sturn[ o
tivg[ cu lapte b[tut =i strig[ ca scos din fire: Sult[nico, m[
pr[p[de=ti!
Cum, ce fel, de ce... se trezir[ strângându-se ]n bra\e, c[
bra\ele le curma trupul.
Din acest ceas se ]ntâlneau pe ascuns de lume.
Sult[nica bolea. Nu adormea decât despre ziu[. Vise urâte
]i turburau odihna.
VIII
+-acum, ]n noaptea de S-tul Nicolae, era vorba s[ se vaz[.
Mama Stanca dormea.
Sult[nica sufl[ ]n v[pai\[ =i c[zu la icoane. Galben[ ca
turta de cear[, d[ s[ se roage, =i nu poate s[-=i adune gân-
durile risipite. O sudoare rece ]i brobon[ fruntea. }=i acoperi
273
fa\a cu amândou[ mâinile. Socotise c[ icoanele s-au cleti-
nat, voind s[ se ]ntoarc[ de la dânsa.
}ncet-]ncet, ca o stafie, s[ târ] pân[ la gura sobei. La lu-
mina focului parc[ murise =i ]nviase.
}n=el pe mama, necinstesc curatele sale b[trâne\i, ]n=el
cele sfinte!
De-o dat[, lumina ochilor ]i sc[p[r[. Gura sobei se
l[rge=te, buzele-i de p[mânt se ro=esc, rânjesc, se ]ntind ca
un gâtlej de balaur; fl[c[rile sunt limbi de foc ce se r[sucesc
=i se desf[c; duduitul dinl[untru se porne=te ca un potop de
jale.
Sult[nichii, privind la vâlv[t[ile din sob[, i se p[ruse c-a
v[zut gura =i muncile Iadului.
Speriat[, se repezi din nou la icoane =i d[du-n genunchi.
Se rug[, morm[i: }mp[rate ceresc, mângâitorule... }ndu-
rarea se cobor] pe chipul ei. Vedeniile o p[r[sir[. Fa\a i se
lumin[ =i c[zu cu fruntea la p[mânt.
+i de ce mila de sus s[ n-o ajute? Nu s-a grijit la Pa=te =i
la Cr[ciun? Cine, ca dânsa, a mai atins Sfântul Potir cu atâta
evlavie? +i dac[ dragostea curat[ e p[cat neiertat, cum de
atâtea fete mari fug cu fl[c[ii, =i unele neveste se dau afund
cu târgove\ii, =i tot bine, tot vesele, tot zile albe duc?
Ispita ei e mai afar[ din cale? Un s[rutat o arde trei zile
=i fitece b[l[rie o amenin\[ s-o dea de gol satului.
Dup[ ce vede pe Dr[gan, vestmintele o doboar[ ca ni=te
piei de plumb. }ndat[ ce scap[ din bra\ele lui, e ceva care o
]ncinge =i-i zdrobe=te oasele. N-o s[-i mai vie minte la cap. D-
ar fi de \â\[, =i tot n-ar fi a=a de proast[ =i de capie. Vezi
bine... nu se poate... Ce e de la ea nu e... nu e dup[ cum vrea,
ci dup[ cum ]i e scris s[ vrea... Cine ne-a dat inima s[ nu ne fi
]nfipt dorul =i dragostea ]n ea...
Sult[nica strânse pumnii de-i trosnir[ de=tele.
}n u=a tinzii se auzi cioc[nind ]nceti=or.
Sult[nica abia-=i st[pâni r[suflarea. }=i netezi p[rul. }=i
a=ez[ fusta ]naintea icoanelor. Vru s[ mearg[ =i se cleten[.
}i amor\ise un picior. Apoi ie=i ]n vârful degetelor, aruncând
o c[ut[tur[ speriat[. Tr[sese z[vorul prea repede.
274
Mama Stanca doarme ]nvârtindu-se =i p-o parte, =i pe
alta. Chipul ei, zbârcit, uscat =i luminat de candel[, parc-ar
fi chip de moa=te. Viseaz[... Ar voi s[ scape de vro prime-
jdie... Se-ntunec[...
IX
Se crap[ de ziu[. O f[=ie de lumin[, ca un brâu de argint,
se ]ntinde spre soare-r[sare. Codrii fumurii parc[ plutesc ]n
dep[rtare =i ogr[zile sunt albe de z[pad[.
Sult[nica gâfâie, sco\ând, pe gur[ =i pe nas, aburi gro=i
ce-i c[run\esc p[rul =i genele. Picioarele i se scofund[ pân[
la glezne. Nasul ei e ro=u-vân[t. Lacr[mile i-au ]nghe\at pe
obraz. Se lumineaz[. Ea vrea s[ mearg[ mai iute =i cade. Se
scoal[ repede =i iar[=i cade.
Speriat[, prive=te ]n toate p[r\ile. Se t[iase ]n ghea\[.
Câteva pic[turi de sânge c[zur[ pe z[pada alb[.
Un vânt u=or scutur[, din ramurile pomilor, o puzderie
de ninsoare.
Sult[nica apuc[ o pârtie acoperit[ cu z[pad[ m[runt[,
ce sare ca praful sub pa=ii ei pripi\i. }n dreptul morarului,
pune capu-n p[mânt, furi=ând o uit[tur[ numai cu coada
ochilor.
Un mârâit de câine o face s[ tresar[ =-un \ip[t de gâscan
i-arunc[ inima din loc. }=i ]ncordeaz[ puterile =-o rupe la
fug[. Case, plute b[trâne, troieni cât dealurile, ogr[zi de
pruni, toate fug =i s-afund[ ]n urma ei. }ntr-o clip[ trece
podul de peste Râul Doamnei. Nu s-ar mai uita ]napoi s-o
poleie=ti cu aur.
A ajuns acas[. L[bu=, câinele cur\ii, cu p[r ca de lup,
]ncepe a l[tra =-a se gudura pe lâng[ dânsa.
Sult[nica pune mâna pe clan\[1, dar nu ]ndr[zne=te nici
s[ deschiz[, nici s-o trag[ ]napoi, ars[ de ger.
Pielea degetelor i se prinse de clan\[.
O n[luc[, mam[, a sfântului Nicolae m-a f[cut s[ al-
erg, s[ caz, \iindu-m[ ]ntruna dup[ acel mo= cu barba alb[,
275
]n sfintele od[jdii...
B[trâna, cu frica Domnului ]n sân, crezu. Se sperie
v[zându-=i fata sângerat[. }i leg[ mâna ]n cârpe curate. Nu
=tia ce s[ mai fac[ ca s-o opreasc[ din plâns.
Atât odor mai are Stanca. Atâta n[dejde. }n fa\a ei vede
pe Kivu, vede bel=ugul d-odinioar[, zilele senine ]n nop\ile
petrecute pe prisp[ afar[. }n fa\a ei vede c[minu-i cum era
când era. O durere d-a Sult[nichii ]i curm[ via\a ce abia se
mai \ine ]ntr-o a\[. Un dor, o ]nduio=are, când se zugr[ve=te
]n chipul fetei, face pe b[trân[, de=i ve=tejit[ =i uscat[ ca o
frunz[ de brumar, s[-=i ]nvieze ]n adâncul ei ceea ce a sim\it
când a dat ochii cu Kivu pentru ]ntâia=i dat[.
D-ar fi dup[ gândul ei, Sult[nica, pl[pând[ =i frumoas[
ca o cocoan[, ar trebui s[ fie =i mai =i decât nevasta
arenda=ului. I-ar da cale=ti cu telegari, po=talioane cu opt
cai bidivi =i câte-n lun[ =i-n soare. Da` s-ar robi turcilor,
numai s-o =tie bine. +i când s[ gânde=te c[ nu poate nici pe
sfert de sfert din ce ar dori, ]i vine s[ se dea cu capul de
pere\i, s[ intre ]n p[mânt de vie.
Odorul mamei, odorul mamei! ]ngân[ mama Stanca,
leg[nând capul fetii pe pieptul ei m[luros =i mort.
Sult[nica sughi\[. Pe umerii obrajilor ]i joac[ =i se schimb[
dou[ pete ca ni=te nisfele de rumeneal[. Privirile-i ascu\ite,
sc[pate din umezeala ochilor, trec prin geamuri =i se ]neac[
]n zarea zilei. Gura-i pare mai mare ca de obicei, mai
r[sfrânt[. Buzele, aprinse, le simte calde de s[rut[ri. Sfâr-
curile urechilor ]i ard. P[rul e mototolit supt marama ce
cade pe spate. Rochia, sucit[ pe trup. N[ji\ele opincelor,
dezlegate. Se pip[ie. }=i ]ncheie c[ma=a la gât. Clipe=te zorit.
+-ascunde ochii ]n um[rul osos al mamei Stanchii.
Dac[ ar putea s[ se arunce la picioarele m[-sei! S[-i s[rute
t[lpile =i s[ m[rturiseasc[ tot...! Dac[ s-ar arunca ]n râu...?
Dac-ar lua lumea ]n cap =i =-ar pierde de urm[...?
Odorul mamei, odorul mamei! ]ngân[ mama Stanca,
leg[nând capul fetei pe pieptul ei m[luros =i mort.
1
}n textul de baz[: cla\[; corectat cf. ed. 1885.
276
Pe Sult[nica o t[ie aceast[ mângâiere curat[. S[ri din
bra\ele m[-sei =i s-arunc[ ]n pat, cu fa\a ]ntr-o pern[, co-
prins[ d-o jale cu lacr[mi care ard pe unde pic[.
X
Dr[gan C[prarul câ=tigase r[m[=agul cu Ion al Ciua=ului
c[ va veni de hac Sult[nichii. Un junc mai mult =i fala fl[c[ilor.
Cum o s[-=i r[suceasc[ musta\a de grozav printre tineret! O
s[ calce din pod. Cât[-i curtea hanului de mare, ca p-o beiza-
dea n-o s[-l mai ]ncap[ locul! Leicu\ei i-a f[cut r[va= de drum.
B[rba\i sunt =i pentru ale s[race. Fiecare cu norocul ei. Dac[
i-a pl[cut, a vrut. +i ce, nu e tot ea? Multe a v[zut, multe a
prefirat el prin [l Bucure=ti! Doar[ n-a t[iat câinilor frunz[!
Spor[v[ia, la cazarm[, Nego\oi, vistavoiul, =i de cocoana d-
lui maior. C[ n-o s[ caz[ el, C[prarul, ]n patarama d-lui sub-
locotenent. Doamne, ce b[taie, i-a tras \iitoarea! A doua zi,
la rivizie, era cu ochii ca fundul c[ld[rii.
Olio-lio! greu i-a fost lui s[ fac[ ce-a f[cut, c[ d-aci ]ncolo
merge g[itan. Pentru o cotoroan\[ =-o pitpalac[, un pumn,
=i le-a luat miru!...
XI
Mitrana T[lug[ a Tu\uenilor are =ez[toare, nu glum[!
Dou[ lumân[ri de seu ard p-o mas[ rotund[ cu trei picio-
are. Nu e nici un fl[c[u. Altfel, nu e chip s[ ai la =ez[toare
nici pe fata popei, nici pe fata primarului.
Fitece nevast[ tineric[, fitece fat[ mare =-au f[cut poala
mald[r de fuioare. Da mai ]ncurc[ lumea câteva feti=cane
ce nu s-au prins ]n hor[ =i li se scurg ochii s[ fie =i ele printre
cele mari.
Fusele zbârn[ie alene ]ntr-un râs cu hohote. Un pisoi, cu
cercei ro=ii, cu ochii ca dou[ scântei, sare de la un fus la
altul =i parc[ le cânt[re=te ]n labele lui neastâmp[rate. Doi
copila=i, cu chica ciuf, a=teapt[ s[ scoa\[ daica Mitrana cartofii
din spuz[ =i dovleacul din c[ldare. +i s[ tot =terg la nas
când le vin aburi dulci cu miros de godin[.
277
A=a, soro, zise Ciau=anca, a ]nceput s[ cârcâie fata
Kivului. Vezi unde au dus-o gândurile, c-o s-o ia Dr[gan... E
]mpeli\at C[prarul, nu-i dai de fund. Cu r[m[=agul i-a p[pat
neichii juncul cel mai gras.
Iat[ colo, strig[ Mitrana, de umplu casa, fitece pas[re
m[iastr[ ]=i g[se=te vân[torul. M[car de =-ar cl[di cuibul ]n
clopotni\[ ori sub strea=ina prim[riei, tot o s[ cânte, c[ nu
se poate:
Dar un ho\ de vân[tor
Smulse trei fire de p[r,
Le f[cu un l[\i=or
+i mi-l puse de picior.
XII
Sult[nica nu mai b[ga nimic ]n gur[. Se topea pe picio-
are. }ng[lbenise, se uscase ca iasca =i-i scoteai vorba cu
cle=tele. Ochii ei, dr[g[la=i odinioar[, ]n fiece diminea\[ erau
ro=ii. Noaptea, cum sim\ea pe mama Stanca ]n=elat[ de
somn, plângea n[bu=it pân[ ce ploeapele ]i zgârâiau lu-
minele.
Unde o apuca gândurile, acolo r[mânea, f[r[ a clipi, cu
mâinile ]n\epenite ca ni=te be\e. +i dup[ ce se ]ntuneca, pe
buzele ei, cr[pate =i acoperite cu pieli\e pârlite, trecea câte
un surâs trist =i plin de am[r[ciune.
Nu mai =tia de lume, nici de rug[ciunea obi=nuit[. Se
mi=c[ ca o vârtelni\[, f[r[ s[ =tie, f[r[ s[ vrea. Când umbla,
aluneca u=or, ca umbra ce ]nso\e=te pa=ii omului.
280
A=a se v[d, ]n codrii mu=celelor, mesteac[ni b[l[i, cu
frunzi=ul m[runt prin care tremur[ cerul vioriu, =i de-o dat[,
ca ar=i de var la r[d[cin[, se scutur[ de frunz[, se cojesc de
teaca lustruit[, se-ncovoaie, se usuc[ =i pier pe nesim\ite.
Sult[nica, de n-ar piept[na-o m[-sa, nu s-ar mai piept[na.
+i când mama Stanca ]i desf[=ur[ valurile de p[r, negru =i
des, pieptinele ]i scap[ din mân[ ca la o ciolac[, gâtul nu-i
mai \ine capul f[r[ pic de carne =i, cu un glas ce abia se
aude, ]i zice: Spune maichii focul t[u...
Ce nu f[cuse b[trâna?... Colindase, pe furi=, prin satele
dimprejur dup[ me=tere =i c[rtur[sese. Unei \ig[nci dase
trâmb[ de nou[ c[me=i =pentru] ghicirea soartei pe stele,
pe bobi =i pe furtuni... Dar nici leturghiile, nici descânte-
cele, nici vr[jile nu-i sc[p[ copila de ve=tejire.
Din zvon aflase c[ ai sc[pa ce \i-e drag dac[ te-ai da ]n
munca Ielelor. Nu c-a crezut, dar a ]ncercat.
}ntr-o noapte de mar\i, z[rind un cearc[n ]n jurul lunei,
s-a strecurat ca o n[luc[ pân[ la biseric[. Apoi s-a ]ntors sub
strea=ina casei. +i =-a pres[rat ]n cre=tet p[mânt din trei
morminte. A ad[stat toat[ noaptea, dar Ielele n-au venit. }n
alt[ zi a ]n=irat toate rug[ciunile, de la mo=i, de la str[mo=i,
pân[ a c[zut jos de ame\eal[.
Trecu Na=terea Domnului cu s[rb[torile mari, trecu
câ=legiul =i cei patruzeci =i patru de mucenici. Vremea d[du
]n cald. Prim[vara mugur[ =i ]ncol\i podoaba plaiului. +i
nici-o ]nbunare l-alde mama Stanca.
}n diminea\a Floriilor, b[trâna plec[ la biseric[, mânat[
spre loca=ul mântuirii d-o f[râma de n[dejde. Se dete cu
inima toat[ cânt[rilor =i evangheliei. La ie=ire, câteva muieri
din sat f[cur[ roat[ ]n jururl ei =i ]ncepu vorba despre cele
spuse ]n Duminica Floriilor.
Soarele =i un vântule\ zbiceau v[ile. Copii descul\i go-
neau veseli, ]ncin=i cu ramuri de salcie slujit[ de mo= popa.
B[trânele, p[=ia-p[=ia, \ineau drumul casei, mestecând anafu-
ra sfin\it[.
Via\a se de=tepta. Mugurii cr[pau. Vr[biile, stoluri pe
moliftul din fa\a bisericii, ciripeau cearta lor obi=nuit[. +i
281
zori\i la trai de aerul c[ldicel, coco=ii s-auzeau cântând s[-=i
rup[ beregata.
Mu=celele, acoperite d-o pojghi\[ verzurie, abureau un
fum ce s[-n[l\a alene, cl[tinat de adiere.
Jupâneas[ Stanc[, gr[i T[lugianca a mare
ner[bd[toare d-a sfâr=i cu cele sfinte se vorbe=te pân sat
c[ Sult[nica merge r[u cu s[n[tatea. Bat-o norocul de fat[,
prea e inimoas[! Iac[, n-are cuvânt s[ se p[p[deasc[. E
tân[r[, cur[\ic[, harnic[, ce mai vrea? Pentr-o dragoste nu-
=i r[pune cineva capul. Ce s[-i mai faci? C[ d-ta =tii, nu e ea
pentru ]ntâia oar[. S-a ]ncrezut pe mân[ rea, da =i lui Dr[gan
n-o s[-i mearg[ strun[. Azi pâng[re=te pe una, mâine p-alta,
pân[ =-o g[si st[pânul.
Mama Stanca, apucat[ ca de alte alea, f[r[ s[ deschiz[
gura, o rupse la picior, aruncând mirul sfânt ]n noroi.
Pref[c[torii de vulpe b[trân[, ]ngân[ Voiculeasa, plec[
ca o vijelie, parc[ n-ar fi =tiut de patarama Sult[nichii.
|and[ra nu sare departe de bu=tean. A=a a ]ncurcat =i ea ]n
tinere\e pe Kivu, numai c[ fetei nu i-a fost d-a bun[.
Mama Stanca intr[ ]n cas[, trântind u=a de perete. Chipul
ei era ca mustul de bozii. Auzul ]i vâjia ca scocul morei. La
]nchietura f[lcilor sim\ea dou[ ghiulele de plumb. Capul ]i
era greu. Picioarele-i ]nghe\aser[ pân[ la glezne... +i,
]nvârtind ochii ]n cap, arunc[ un fulger de privire asupra
Sult[nichii...
Ai pierdut tot... ai pierdut cinstea casei! Atât ne mai
r[m[sese! strig[ Kivuleasa, =i c[zu mototol la p[mânt, bol-
borosind =i zvâcnind din picioare.
Sult[nica ]ncepu s[ \ipe. Se plec[ asupra m[-sei, ce ]n
de=ert se-ncerca a mai vorbi. B[trâna o apuc[ de gât. Tot...
tot... tot! mai izbuti s[ zic[... =-o s[rut[ cu focul cel din
urm[...
Satul ]ntreg ]i trecea pe dinaintea ochilor ei orbi =-o ar[ta
cu degetul. }n urechile-i surde auzi strigându-i: Unde \i-e
fala?... Credeai c-o s[ \ie cât lumea bel=ugul f[r[ c[p[t[i?...
N-a fost curat[ starea d-odinioar[... S[r[cia te-a pedepsit o
jum[tate de via\[ =i necinstea te cotrope=te la moarte.
282
XIII
La trei duminici dup[ Sân-Petru, soarele poleia lumea ]n
aur cald =i tremur[tor. Z[pu=eala, ]n loc d-a da lenei
vie\uitoarele, le zorea, le fierbea ]ntr-o mi=care vesel[ de
s[rb[toare. Bel=ugul ]mpr[=tia cheful pretutindenea.
Porumbi=tile prim[v[ratice erau o podoab[. Iarba se stre-
cura =i pe potecile b[t[torite. Ogr[zile de pruni =i mere se
]ndoiau sub greutatea pometului. Vrejurile de dovleci se
]ncol[ciser[ unul peste altul, acoperind gardurile cu foi \epoa-
se =i mai late ca foile de lipan. Era un an cât cinci. S[turase
orice râvn[. C[ din vreme veche nu se pomenise atâta pris-
os de bucate. Ai fi zis c[ fitece bob se ]nsutise.
}n fa\a Hanului Ro=u se ]ncinsese o hor[ stra=nic[, de
s[reau scântei de subt c[lcâie. }n vârtejul jocului, salbele de
galbene ]mp[r[te=ti =i icosari turce=ti zorn[iau la gâtul ce-
lor avute. Vâlnecele, cu fluturi sclipitori, zburau când la
dreapta, când la stânga. Suratele, ]mpodobite cu flori-
domne=ti, râdeau izbind p[mântul dup[ hih[itul fl[c[ilor
pleto=i, rumeni de z[duf =i de sânurile durdulii. Se ml[diau
rotund trupurile, dârdâind pe picoarele lor sprintene, parc[
naiba gâdila ast[ tinerime plin[ de foc, =-o arunca ]n sus ca
p-o minge.
Trei \igani dou[ cobze =-o l[ut[ tr[geau m[run\ic[
craiului, ]n=irând, din când ]n când, chiote ]ntocmite din
senin. L[utarul se pr[p[dea cu firea, trântind capul =i p-un
um[r, =i pe celalt, mai ales când z[rea ulcica, plin[ pân[-n
buze cu vin ro=u, sub\ire =i ]nspumat.
Fruntea horii era Dr[gan C[prarul. Cu mijlocul ]ncol[cit
]n bete, c-un mald[r de ciucuri pe =oldul drept, cu p[l[ria pe
ceaf[, =-ascundea mândria sub ni=te sprincene ]mbinate. Se
sim\ea ]n lauda lumei. Se r[sf[\a ]n atâtea priviri dr[g[stoase.
Femeile ]n vârst[ nu se mai s[turau privindu-=i
mândre\ele, ]ndrugând mai una, mai alta, s[ le treac[ vre-
mea, lipite p[mântului.
Numai biata Stanca se stinse a=a cum cu gândul n-ai fi
283
gândit... =opti mor[reasa. Odinioar[, când sosea ]n toiul
horei, amu\ea zarva...
Doamne fere=te, gr[i moa=a Safta, cu Sult[nica l[sat[
pe drumuri, n-a avut parte nici de parastasul de trei zile... +i
pe dasupra mai va parastase la nou[ zile, la trei =i =ase
s[pt[mâni; la trei, la =ase, la nou[ luni: la anu, la anu =i
jum[tate, la doi ani, apoi la doi ani =i patru luni. Cine s[ i le
fac[? Astea-s capetele cre=tine=ti pentru mântuirea sufletu-
lui. +i cine poate, la =apte ani, scoate oasele din sânul
p[mântului pentru sfânta molift[. Dup[ =apte ani omul e
curat, c[ e \[rân[. +i \[râna cu oasele binecuvântate se vor
]ntrupa ]n ziua d-apoi, mai curate ca lacrima, ]n fa\a tronu-
lui de lumin[ ve=nic[.
Iat[ la Dr[gan, zise mor[reasa, ce pro\[pit e! Da, =i
joac[, bat[-l pustia, parc-ar trage tighel! O s[ ne nunteasc[
satul cu fata primarului. Da nu ca z[rp[latecul de fi-meu: ]n
loc s[ puie =i el ochii pe vruna, d-o vreme ]ncoace umbl[
craun. S[rb[torile, când ]l cau\i, cu hârzobul ]n mân[. Pe
cine i-o fi c[=unat nu =tiu, c[ nu spune s[-l tai...
Las[, cuscr[, gr[i Dumitra, femeie de cinci copii, cu
ochii c[prui, ce-i juca la fitece cuvânt. {sta s[-\i fie necazul
[l mare, c[ n-ai mai vedea fir alb...
Brâul r[p[ia pe-ntrecute, c[ fl[c[ii ceruser[ ceva b[rb[tesc.
Pu\ine fete-l ]nvârteau, da-l ]nvârteau s[ se duc[ pomena.
XIV
Pe pieptul mu=celului dintre Domne=ti =i Berivoie=ti,
Sult[nica suia, mânând o vac[ b[laie c-un vi\el, ce s[ da pe
furi= la uger =i sc[pa, ]n mers, \â\a rumen[ =i asudat[ de
lapte. Miercana mugea, ]ntorcând capul cu ni=te ochi negri,
blânzi =i geno=i. B[trânul L[bu= ]=i urma st[pâna cu cre-
din\[.
Sult[nica, afundat[ pân[ la brâu ]n fânea\[, mergea priv-
ind neclintit ]n dep[rtare. Slab[, galben[, cu pielea de pe
fa\[ a=a de sub\ire c[-i num[rai vinele alb[strui urzite ]n
curmezi=ul tâmplelor. Ochii ei, mari din fire, p[reau mai pre-
284
lungi decât sprincenele, =i nu spuneau nici dragoste, nici
ur[, uitându-se, f[r[ pic de credin\[, la cerul ]ntins ca un
z[branic nep[s[tor =i vioriu.
P[r[sind vatra p[rinteasc[, pustie de farmecile de odin-
ioar[, tot i se ]nf[\i=a ca o minciun[ de=art[. Luase lumea ]n
cap, c[utând drumul muntelui Pop[u, unde tat[l s[u ]=i \in-
use la p[=une turmele de oi =i cirezile de vite mari.
Voia s[-=i piarz[ urma =i s[-=i adoarm[ inima ostenit[.
Fânul, de leandr[, de m[rg[rint[, de trifoi cu vl[stare
]nvoalte, de m[z[riche vârtojit[, se mi=ca ]n valuri u=oare,
ca o pânz[ ]nbrebenat[ cu flori. Scânteioarele se ridicau cu
vârful ro=u. Dr[gaica stufoas[ r[spândea, pripit[ de soare,
un miros ca floarea de tei. Lumân[relele, drepte =i b[\oase,
]ntreceau fânul =i stau de streaje, din pas ]n pas, cu flori
galbene =i b[tute p-acela=i picior.
Arii de fe\e s[ ]mpreunau ]n toat[ ]ntinderea plaiului,
desf[=urat ]n colnice =i v[i, ]nchis, ]n dep[rtare, de ]n[l\imi
]ncovoiate ca ni=te brâie verzi.
Peste toat[ aceast[ mândre\e plutea câte un vultur,
alunecând ]n largi rotocoale pe aripele ]ntinse ale c[ror sfâr-
curi abia se mi=cau din vreme ]n vreme.
Sult[nica ajunse ]n vârful mu=celului... Privi lung la turla
bisericii din sat... +i pieri la vale, ]necat[ ]n fânea\a ce cobo-
ra...
Miercana mugi, =i mugetul ei se pierdu, ca un glas de
jale, ]n adâncimea v[ilor.
285
CUPRINS
REFERIN|E CRITICE
Apus de soare este o capodoper[ a dramaturgiei poetice =i oratorice
=i nu mai pu\in o dram[ de observa\ie a tipicului, singura din literatura
noastr[ ]n care toate aceste aspecte se unesc armonic.
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini
pân[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 374.
}n cele mai multe din nuvelele sale, chiar ]n acele de tip realist,
Delavrancea se reprezint[ pe sine, nareaz[ ]mprejur[ri de-ale sale sau
]ncarneaz[ conflicte suflete=ti proprii. Fondul inspira\iei sale române,
deci liric, de=i mijloacele sunt adeseori acele ale analizei =i ale observa\iei
obiective. Chiar când i se ]ntâmpl[ s[ pun[ ]n picioare o figur[ cu totul
deosebit[ de sine, el o face din punctul de vedere al valorific[rilor
personale. }n Sult[nica, ]n Zobie, ]n Milogul participarea ]nduio=at[ a
scriitorului la soarta eroilor s[i creeaz[ atmosfera liric[ a nara\iunii. }n
Domnul Vucea meschin[ria abuziv[ a institutorului de alt[ dat[ este
resim\it[ din unghiul propriei copil[ii care a avut s[ sufere de pe urma
ei. Peste o singur[ dat[ Delavrancea a ie=it din sine ]nsu=i, construindu-
=i povestirea din date exclusiv obiective, f[r[ amestecul materialelor
furnizate de sentimentul =i aprecierea sa. }n acel moment Delavrancea
=i-a scris capodopera: nuvela Hagi-Tudose. Caracterul eroului este
construit din dialogul personagiilor care au de a face cu ei sau din
vorbele =i faptele sale. De la Alexandru L[pu=neanul al lui C. Negruzzi
nimeni nu mai aplicase cu aceea=i consecven\[ norma impersonalit[\ii.
Dar, spre deosebire de Negruzzi =i ]n acord cu noua estetic[ realist[,
Delavrancea ]=i vede personagiile ]n atitudini individualizate, pe care le
descrie cu minu\ie... Totu=i pictura lucrurilor nu cade ]n minu\ie
balzacian[. Omul =i conflictele lui domin[ cu hot[râre ]n Hagi-Tudose,
care ]n 1903, data când povestirea apare ]n volum, reprezint[ f[r[
]ndoial[ punctul cel mai ]naintat al noului realism românesc.
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura pentru
literatur[, Bucure=ti, 1966, vol. I, p.
286
Iat[ Sult[nica, ]n simplitatea ei naiv[, cu mândria ei cast[, c[zând la
cea dintâi adiere a iubirii. Urm[ri\i-o pân[ ]n momentul când, palid[ ca
o stafie =i sprijinit[ pe-o ramur[ de alun, urc[ pieptul muscelului,
p[r[sindu-=i vatra norocului =i a nenorocirii. }n jurul ei tabloul atât
de melancolic, aerul atât de deprimant, ca dup[ o ]nmormântare
s[vâr=it[ undeva departe, ]n adâncul unei v[i... +i totu=i figura ei real[
o muribund[ cu ochii frân\i, aruncând ultima privire spre satul din
urma ei.
Tot atât de reali sunt acei bursiari =i studen\i universitari,
reprezentan\i ai unei genera\ii lipsite de voin\[ =i de energia faptelor.
Pe ace=tia autorii ]i studiaz[, ]i disec[ a=a-zicând anatomice=te, nu ]ns[
pentru a-i expune vederii publice, ci totdeauna comp[timindu-i =i tratân-
du-i cu o oarecare iubire... El ]=i deplânge eroii când se coboar[ ]n sufl-
etul lor sau simte un dezgust pentru ]mprejur[rile ce i-au creat. Pe ici,
pe colo ]i ]mbrac[ ]n haina umorului, ca pe naivul din Irinel, pe domnul
Vucea, tipul dasc[lului unei epoci disp[rute de curând, sau pe Hagi-
Tudose, fenomenul de zgârcenie. E mai om cu oamenii, =i de aceea nu e
nimic fals, ci totul sim\it ]n personagiile lui, totul adev[rat.
ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1969, p. 142143.
287
Luceaf[rul (1910). Cum problemele istorice reale, specifice principate-
lor române ]n perioada lor medieval[ de ]nflorire sunt aici tratate, pe de
o parte, ]n stricta actualitate politic[ de odinioar[ =i, pe de alt[ parte, cu
patosul caracteristic oric[rei evoc[ri premonitorii a trecutului, aceast[
oper[ literar[ poate fi socotit[ drept rodul de aur al ]ndeletnicirii ora-
torice a scriitorului, ]n cadrul voca\iei sale de om politic. Ideile conserva-
toare ale lui Delavrancea =i-au asigurat astfel un orizont confortabil ]n
istoria considerat[ cu venera\ie. Sfâr=itul epocii de integrare europe-
an[ a domniei lui Carol I era vrednic de o atare legitimare na\ional[, de
o atare pecete autohton[.
ION NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 133.
288