Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-rezumat-
Terapia ocupațională la copii cu probleme neurologice trebuie să fie bazată pe joc, jocul
fiind ocupația primară a copilului, este de asemenea și ce mai comună activitatea terapeutică
folosit pentru copil.(A. Schuster, p. 152)
Câteva dintre aceste activități pe care terapia ocupațională le poate aplica sunt: abilitățile
de viața zilnică: efectuarea toaletei, îmbrăcarea, spălarea dinților și alte activități ce țin de latura
autoîngrijirii; abilitățile motrice fine: deținerea corectă a obiectelor, scrierea, tăiatul cu foarfeca,
coloratul în contur; abilitați motrice grosiere: urcarea și coborârea scărilor, mersul cu bicicleta
sau trotineta, suflatul în baloane, activitățile de curățenie; abilitățile de conștientizare a corpului
și a relației cu ceilalți, corectarea posturii și a mersului; ·abilitățile sociale: relaționarea cu ceilalți
copii sau adulți, rezolvarea problemelor, găsirea de soluții, așteptarea rândului într-un joc,
gestionarea emoțiilor exagerate de bucurie sau furie la începerea sau terminarea unei activități
sau joc.
Important este faptul că copilul cu diferite dizabilități, atât neurologice cât și motorice
trebuie sa practice aceste strategii atât în ședința de terapie ocupațională cât și în afara acesteia,
precum la domiciliu, la școală și în alte medii în care este expus în viața cotidiană. De aceea
metodele folosite de terapeuții ocupaționali sunt adaptate și variate prin activități plăcute,
distractive, interesante, educative și esențiale.