Teoremă 1.

Diferite componente ale grafului G = (X, Γ) formează o partiţie a lui X, adică:

(1) C a =¿0 ¿

(2) C a =¿ C b ⇒C a ∩C b =0 ¿

(3) UC a =X

Demonstraţie:

(1) este adevărat, pentru că a ∈C a ⇒C a ∩C b =¿0 ¿

(2) presupunem că C a∩C b =¿0 ¿ şi arătăm că Ca = Cb.

Fie x ∈ Ca ∪C b , acest vârf poate fi legat printr-un lanţ de a şi b, deci poate

fi legat cu b, deci b ∈C a , deci C b ⊂Ca . Analog C b ⊂Ca ⇒ C a=Cb .

X ⊃ C a ⊃ U {a }=X ⇒ X=UC a
Relaţia (3) are loc deoarece a∈ X

Teoremă 2.

Un graf este conex dacă şi numai dacă are o singură componentă conexă.

Demonstraţie:

Dacă graful admite două componente distincte Ca şi Cb, el nu este conex, a

şi b neputând fi legate printr-un lanţ. Dacă graful nu este conex, există cel
puţin două vârfuri a şi b care nu pot fi legate printr-un lanţ, deci Ca şi Cb sunt
două componente distincte.

Exemple de grafuri

1) Harta căilor ferate din ţara noastră reprezintă un graf în care

nodurile de cale ferată reprezintă vârfurile grafului, iar legăturile
directe pe cale aferată reprezintă muchiile grafului. Cunoscând
distanţele în kilometri, asociate fiecărei muchii, ne putem pune
problema găsirii celui mai scurt traseu pe calea ferată între două
localităţi. Aceasta va corespunde unui lanţ elementar, care uneşte
cele două localităţi şi pentru care suma distanţelor asociate
muchiilor este minimă.
2) Dacă ne propunem să calculăm intesităţile curenţilor care trec prin
ramurile unei reţele electrice (fig.1), cunoscând schema reţelei
electrice, tensiunile electromotoare şi valorile rezistenţelor, se
scriu legile lui Kirchoff relative la noduri şi la ochiuri de reţea.
 Făcând abstracţie de elementele de circuit care se găsesc pe ramurile
schemei putem desena această reţea sub forma grafului din figura 2. Nodurile
reţelei vor corespunde vârfurilor grafului, iar ochiurile de reţea vor corespunde
ciclurilor elementare ale acestui graf. Fizicianul Kirchoff a studiat la mijlocul
secolului trecut reţele electrice cu metode care aparţin astăzi teoriei grafurilor,
contribuind la dezvoltarea acestei teorii.
 3) Formulele de structură ale substanţelor chimice sunt grafuri pentru
care legăturile dintre vârfuri corespund legăturilor dintre grupările
sau atomii care compun molecula.

Aceste formule de structură au fost reprezentate sub formă de grafuri

pentru care vârfurile sunt atomii (respectiv grupările) din moleculă, muchiile
reprezentând legăturile lor chimice după cum urmează:

Grafurile 3’b) şi 3’c) nu sunt grafuri în sensul definiţiei date, deoarece între
anumite perechi de vârfuri există mai multe muchii. Un asemenea graf cu muchii
multiple se numeşte multigraf. Într-un multigraf este desenul moleculei unei
substanţe gradul unui vârf este tocmai valenţa atomului (grupării) respective.