PRINCIPIILE GEOGRAFICE URMĂRITE ÎN ACTIVITATEA

DIDACTICĂ

Principiul repartiţiei spaţiale

Acest principiu precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită
poziţie geografică în spaţiu care, la rândul său influenţează alte legături cauzale şi fenomene
geografice. De exemplu, satele din judeţul Ilfov, sunt profilate pe cultura de legume,
zarzavaturi şi creşterea vacilor de lapte datorită cerinţelor pieţelor de consum ale capitalei, în
timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele, deoarece nu se
resimte în aceeaşi măsură influenţa unui mare centru urban, care să solicite consumul. La
gimnaziu, la Geografia continentelor, studiul fiecărui continent şi ţări implică mai întâi
precizarea poziţiei geografice. Localizarea geografică a teritoriilor de stat se face din punct de
vedere matematic (după latitudine şi longitudine) şi din punct de vedere geografic: state
insulare, state continentalinsulare, state continentale cu sau fără ieşire la mare. Precizarea
poziţiei unui stat necesită analiza mai multor elemente: graniţele şi tipurile lor, vecinii
acestora conform punctelor cardinale şi intercardinale, mărimea (întinderea) acestora, etc.
Localizând poziţia unui stat, elevii pot să intuiască, după mai multe exerciţii, alte consecinţe
ca de ex: poziţia Africii pe ecuator şi cele două tropice care o străbat în mod simetric,
amplasează continentul în zona climei calde de unde vor deriva alte fenomene. didactica
geografiei.

Principiul repartiţiei în timp

În baza acestui principiu se cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie
analizat şi explicat potrivit evoluţiei, a formării lui în timp sau integrarea în timp a acestora.
Timpul reflectă durata de existenţă a obiectelor şi fenomenelor. Unele procese şi fenomene se
produc în fracţiuni extrem de scurte de timp cum ar fi cutremurele, altele durează câteva ore
sau zile (viituri, alunecări de teren), altele sute şi mii de ani (ca în cazul genezei solurilor) iar
altele, durează milioane şi sute de milioane de ani (orogenezele: caledoniană, hercinică,
alpină, etc.). În geografie se poate utiliza principiul cauzelor actuale introdus în geologie de
Charles Lyell conform căruia marile transformări ale scoarţei terestre din trecut sunt în linii
mari aceleaşi care acţionează şi în prezent asupra sa, iar efectele considerabile înregistrate în
marile ere geologice sunt determinate de acumularea în timp a unor efecte aparent
neînsemnate.

Principiul cauzalităţii

Acest principiu constă în căutarea legăturilor de cauzalitate dintre obiectele,

elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării
lor. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce"? sau "cum se explică faptul
că"? Principiul cauzalităţii a fost introdus în geografie de Al.von Humboldt şi exprimă
corelaţia dintre cauză şi efect, succesiunea genetică a fenomenelor în funcţie de ansamblul
condiţiilor care însoţesc dinamica lor obiectivă. Nu există fenomene sau procese care să nu fie
supuse legic unor determinări cauzale. Obiectul sau fenomenul care precede şi provoacă
producerea altui obiect sau fenomen se numeşte cauză iar obiectul sau fenomenul care se
succede şi a cărui producere a fost provocată de cauză se numeşte efect (Maria Eliza Dulamă,
1996). Efectul apărut poate avea un rol activ asupra cauzei care l-a generat. Fenomenele pot fi
în acelaşi timp, atât cauze, cât şi efecte. Uneori în producerea efectelor acţionează mai multe
cauze. Exemplu, eroziunea torenţială se instalează pe versanţi din mai multe cauze:
despăduriri, păşunat excesiv, agrotehnică necorespunzătoare etc.; de ce râurile din grupa de
sud îşi schimbă direcţia cursului nord-sud către sud-est şi est începând cu Argeşul? din ce
cauză creşte cantitatea de CO2 în aerul atmosferic? Din ce cauze are loc succesiunea celor
patru anotimpuri la latitudini medii şi succesiunea celor două anotimpuri (unul ploios şi altul
secetos) la latitudinea de 15°-20° lat. N şi S etc.

Principiul integrării geografice

Constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul

unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de didactica geografiei ordine
diferite, de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. Deci, fiecare
obiect, fenomen sau proces geografic trebuie să fie raportat la întregul din care face parte şi
trebuie să se stabilească rolul său în acel sistem. Integritatea este calitatea unui sistem de a
avea proprietăţi specifice date de interdependenţa şi interacţiunea elementelor sale
componente. De exemplu grupa sudică sau Carpaţii de la Curbură fac parte genetic din
Carpaţii Orientali şi sistemul Carpaţilor în întregime dar, specificul acestei grupe este dat de
mai multe elemente: poziţia geografică, alcătuirea petrografică (dominanta rocilor flişului şi
reducerea rocilor cristaline) care se reflectă în celelalte aspecte: altitudine joasă, grad mare de
fragmentare, prezenţa tipică a văilor transversale, circulaţia uşoară în cadrul lor, etc. În felul
acesta, prin integrare la Carpaţii Orientali, a exemplului nostru, se asigură caracterul sintetic
al sistemului din care face parte grupa munţilor de la curbură dar, în acelaşi timp, se detaliază
specificul lor, locul şi funcţia lor în sistemul montan.

Principiul actualizării cunoştinţelor

Constituie principiul permanent în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte

fiecare cadru didactic, deoarece manualele şcolare şi programele au o anumită stabilitate în
timp în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. De exemplu, actualizarea
datelor despre evoluţia numărului locuitorilor (pe localitate, judeţ, ţară, continente şi pe plan
mondial), mobilitatea populaţiei, intrarea în circuitul economic a unor resurse sau, dimpotrivă,
încetarea valorificării lor, modul de utilizare a terenurilor, procese geomorfologice actuale
(alunecări de teren, prăbuşiri, procese tectonice ale scoarţei (seisme, erupţii vulcanice şi
efectele lor, etc.). Alte exemple de actualizare pe care trebuie să le ia în calcul cadrul didactic,
se referă la datele din orizontul local: fenomenul de eroziune a terenurilor, specificul
nisipurilor, regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile modificarea vegetaţiei prin activitatea
omului, poluarea din preajma aşezărilor omeneşti (surse de poluare şi tipuri de poluanţi),
elementele de faună care au fost şi nu mai sunt, subliniindu-se şi pericolul celor pe cale de
dispariţie.

Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării intra şi interdisciplinare

Acest principiu subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinuturile

disciplinelor geografice şi, dintre acestea şi celelalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării,
sublinierii unui obiect sau fenomen geografic şi de a realiza sinteza între componentele
mediului geografic. Predarea-învăţarea intra şi interdisciplinară dezvoltă capacităţile didactica
geografiei intelectuale de memorare logică, raţionament, conducând la creşterea eficienţei
procesului de învăţământ. Marele geograf G.Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub
formă de felii de plante, de animale, de roci... ci, ca o sinteză care este realitatea cu care vine
în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă" (G. Vâlsan 1971).
Astfel, chiar prin obiectul său de studiu, relaţiile de interacţiune dintre geosfere, privite în plan
planetar sau regional prezintă caracter interdisciplinar. De exemplu, elementele geografice ale
naturii neînsufleţite apele, scoarţa cu formele de relief şi rocile componente, tipurile de climă
influenţează repartizarea plantelor, animalelor, solurilor, stabilindu-se relaţii concrete între
acestea. pe de altă parte, analiza de detaliu a unei specii vegetale sau animale dintr-o anume
zonă de pe Glob, reflectă o serie de particularităţi în raport cu condiţiile de mediu din acel loc,
aspect cu care se ocupă ecologia şi alte discipline biologice prezentând strânse legături cu cele
geografice. Relaţiile dintre geografie şi istorie pot fi exemplificate în numeroase lecţii,
deoarece faptele istorice se raportează şi la spaţiul teritorial concret reprezentat pe hărţi sau
sunt legate de condiţiile specifice ale mediului geografic care au influenţat demersul istoric:
rolul fluviului Dunărea în istoria românilor sau rolul Carpaţilor Româneşti cu văile,
trecătorile, depresiunile sau refugiile izolate din cadrul lor, locurile mlăştinoase cu o anume
topografie cunoscute numai de români şi valorificate la momente de oportunitate etc. La
rândul său, geografia utilizează o serie de momente, date istorice în explicarea unor fenomene
economico-geografice ca de ex. pacea de la Adrianopole prin care s-a liberalizat comerţul pe
Dunăre ce aparţinea ţărilor riverane şi retragerea monopolului turcesc, s-a reflectat în
stimularea agriculturii, comerţul cu cereale, dezvoltarea porturilor şi a oraşelor din câmpie
(Alexandria), Roşiori de Vede, Slobozia, Urziceni, etc.). Relaţiile dintre geografie şi chimie
pot fi ilustrate aproape în fiecare lecţie de geografie fizică generală, regională sau geografia
mediului înconjurător, geografie economică. De asemenea între geografie şi fizică apare o
interferenţă de fenomene care se fundamentează în explicaţii utilizând informaţii reciproce
(forţa lui Coriolis şi dinamica atmosferei sau curenţii oceanici, mişcările Pământului,
repartiţia geografică a temperaturii aerului etc.). Exemplele pot continua şi prin enumerarea
legăturilor dintre geografie şi literatură, muzică, pictură, în care elemente din peisajele
geografice au constituit "muză" de inspiraţie. La rândul său, profesorul de geografie apelează
la o serie de descrieri literar-geografice sub formă de lecturi, de fragmente muzicale (de ex.
din "Rapsodia Română", "Valurile Dunării", “Balada” lui Ciprian Porumbescu, etc.) de
tablouri cu peisaje geografice sau anumite elemente, pentru procesul didactic de desfăşurare a
lecţiei, utilizându-le în captarea atenţiei elevilor în scopul sensibilizării şi măririi interesului
pentru mesajul ştiinţific al lecţiei.
Bibliografie:

1.Cucos C. 1996 Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

2.Dulamă Maria Eliza 1996 Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

3.Ilinca, N. 2000 Didactica geografiei, Editura Corint, Bucureşti.