Determinarea capacității de ambutisare a tablelor subțiri

Considerații teoretice
Caracterul complex al stării de tensiune și deformații ce apare la ambutisare impune ca materialul
prelucrat să aibă o anumită compoziție chimică, microstructură și proprietăți mecanice care vor determina
prelucrabilitatea sa prin ambutisare.
Există astăzi un nr important de metode și criterii de apreciere a prelucrabilității prin ambutisare a
tablelor subțiri care diferă între ele prin modul în care este solicitat materialul în cursul încercării:
- deformare prin întindere liniară
- deformare prin întindere biaxială (JOVIGNOT, ERICHSEN, ș. a.)
- deformarea prin întindere pe o direcție și compreiune pe direcție perpendiculară (FUKUY, SWIFT,
GUYOT)
- deformarea prin întindere biaxială combinată cu cea peste muchia poansonului (K.W.I.)
- deformarea prin întindere pe o direcție și compreune pe direcția perpendiculară, combinată cu deformarea
prin întindere biaxială a materialului de sub puason (FUKUY cun poasnon semisferic)
- deformare prin întindere pe o direcție și compresiune pe direcția perpendiculară până la depăsirea forței
maxime de ambutisare, urmată apoi de deformare prin întindere baxială până la rupere (ENGELHARDT)
Determinare capacității de ambutisare prin metoda ERICHSEN
Încercarea de ambutisare Erichsen constă din deformarea unei epruvete, folosind un poanson cu cap
sferic, în vederea determinării adâncimii maxime a calotei formată prin ambutisare, până în momentul când
pe suprafața exterioară a acesteia apare o fisură pătrunsă cu lungimea de minim 5 mm. Adâncimea acesteia,
măsurată în mm, cu precizia de 0.1 mm, reprezintă indicele Erichsen.
Modul de deformare și rupere a zonei maxim deformate de vârful poansonului poate evidenția o
tendință spre formarea defectului numit ”coajă de portocală”, o comportare izotropă sau anizotropă la
deformare.
Determinarea rezervei capacității de ambutisare prin metoda ENGELHARDT
Din semifabricatul supus încercării se prelevează o epruvetă de lățime 56 – 58 mm care este
introdusă în instalația pentru cercetare și din care se decupează o probă cu diametrul de 52 mm, aceasta fiind
apoi reținută elastic între placa de ambutisare și un inel de reținere cu suprafață plană. Urmează apoi
deformarea prin ambutisare a acestui semifabricat sub forma unei piese cilindrice, până în momentul în care
marginile semifabricatului scapă de sub acțiunea elementului de reținere plan, moment în care în procesul de
ambutisare se atinge forța maximă de ambutisare.
Cu cât forța de rupere este mai mare comparată cu cea de ambutisare a probei, cu atât materialul
prelucrat va avea o rezervă mai mare a capacității de ambutisare și se pretează mai bine pentru realizarea
unor piese complexe sau cu grad mare de deformare.
Utilaj și aparatură
a) Dispozitiv pentru încercarea Erichesn – este acțiunat manual și are posibilitatea urmăririi vizuale a
modului de deformare a eprubetei. Aparatul are în componență un traductor care oferă posibilitatea măsurării
forței de deformare și stabilirii momentului fisurării probei urmărind indicațiile unei tensometru electronic
sau folosind diagrama de variație forță – cursă, trasată pe un înregistrator x – y
b) Instalația pentru încercarea Engelhardt – este prevăzută cu acționare electrohidraulică și efectuează
încercarea în ciclu automat. Are posibilitatea indicării valorii forțelor F a și Fr
g Fa Fr T iE
Materialul
(mm) (N) (N) % (mm)
0.6 30 42 28 10.1