Componentele abordării cognitiv-comportamentale moderne asupra hipnozei

Prima componentă a abordării cognitiv-comportamentale moderne asupra hipnozei face referire

la procedura de inducție hipnotică. Majoritatea procedurilor hipnotice respectă aceeași
structură și au, la rândul lor, mai multe componente:
a) începutul inducției – clientul trebuie să fie într-un mediu liniștit și securizant, fără
distrageri și ferit de zgomote. De asemenea, se recomandă ca acesta să aibă o poziție
confortabilă.
b) concentrarea atenției – clientul trebuie să se concentreze asupra unui stimul intern
(senzații corporale) sau asupra unui stimul extern (obiecte)
c) relaxarea corporală – terapeutul folosește sugestii specifice pentru a-i induce clientului o
stare de relaxare
d) adâncirea transei A – terapeutul folosește sugestii specifice cu scopul creșterii eficienței
sugestiilor țintă
e) evaluarea adâncimii transei – se folosesc scale standardizate de hipnotizabilitate
f) tehnici de intervenție psihologică
g) discuții – la final, se insistă asupra experiențelor pe care le-a avut pacientul, respectiv
asupra rolului pe care aceste experiențe îl joacă în procesul de terapie. Se discută despre
dificultățile pe care le-a întâmpinat pacientul și modul în care ar putea trece peste
obstacole în viitor
A doua componentă este reprezentată de atitudinea pozitivă asupra hipnozei, motivația de a fi
hipnotizat și stimularea capacităților imagistice ale subiectului. Acestea pot fi realizate prin
sarcini de supramotivare. Sarcina de supramotivare implică atât asigurarea subiectului că îi va fi
ușor să răspundă la sugestii, creând astfel expectanțe pozitive, cât și motivația lui pentru a realiza
respectivele sugestii.
Nu în ultimul rând, a treia componentă a abordării cognitiv-comportamentale moderne asupra
hipnozei este sugestia. Aceasta este o componentă fundamentală și reprezintă un stimul care
urmăreşte declanşarea unui răspuns afectiv, cognitiv, comportamental sau biologic/fiziologic,
prin amorsarea unor procese informaţionale ţintă. Pentru ca un stimul să fie considerat sugestiv,
trebuie să existe posibilitatea subiectului de a nu declanşa răspunsul sugerat. În plus, pentru a
considera un stimul-sugestie şi un răspuns sugerat, trebuie îndeplinite mai multe condiții:
a) răspunsul sugerat trebuie să fie involuntar și conștientizat în momentul execuției –
subiectul trebuie să se comporte într-un mod în care dă de înțeles că acest răspuns este
singura sa posibilitate
b) prelucrările inconștiente de informație nu trebuie incluse în domeniul sugestiei, deoarece
modul în care acestea funcționează exclud posibilitatea subiectului de a se comporta ca și
cum doar răspunsul sugerat este posibil
Sugestibilitatea este un termen care descrie modificari specifice la nivel afectiv, cognitiv,
comportamental și biologic/fiziologic, modificări induse de stimulul-sugestie în stare de veghe.
În funcție de tipul de sugestie, avem 3 tipuri de sugestibilitate:
a) sugestibilitatea motorie/primară – stimulul sugestiv urmărește direct (ex: „brațul
coboară în jos”) sau indirect (ex: „o greutate mare e așezată în palmă și o trage tot mai
în jos”) declanșarea unui răspuns motor
b) sugestibilitatea senzorială/secundară – stimulul sugestiv urmărește direct (ex: „brațul
este tot mai cald”) sau indirect (ex: „brațul este ca un calorifer încins”) declanșarea unui
răspuns senzorial sau fiziologic
c) sugestibilitatea cognitivă/terțiară – stimulul sugestiv vizează declanșarea unei modificări
la nivel cognitiv. În cazul în care stimulul sugestiv apare sub forma unei întrebări
sugestiv-cognitive, se numește sugestibilitate interogativă (ex: „Presupusul inculpat avea
servietă? Era o servietă albastră sau neagră?”)
Hipnotizabilitatea este un termen care descrie modificari la nivel afectiv, cognitiv,
comportamental și biologic/fiziologic induse de un stimul-sugestie după o procedură de inducție
hipnotică sau o sarcină de supramotivare. În cadrul cercetărilor, cele mai studiate tipuri de
sugestibilitate sunt cea motorie directă, senzorială indirectă și cea interogativă. De asemenea,
studiile au arătat că cele 3 tipuri de sugestibilitate nu corelează puternic între ele, iar cu
hipnotizabilitatea, cel mai puternic corelează sugestibilitatea motorie directă (Naish, 1986).
Pentru a fi cât mai eficiente, sugestiile trebuie să îndeplinească anumite condiții: (1) să fie
simple, (2) repetate, (3) credibile, (4) să fie încadrate corect temporal, (5) să nu fie ambigue, (6)
să aibă o țintă specifică, (7) pentru o problemă complexă, sugestiile trebuie să vizeze problemele
mai simple în care se poate descompune cea complexă, (8) să fie formulate în termeni pozitivi,
(9) pentru etapa de relaxare, să nu fie foarte bogate astfel încât să inducă opusul relaxării, și
anume o stare de anxietate, (10) să fie dublate de un conținut imagistic care le poate potența
efectul, (11) să fie formulate cu o voce hipnotică, (12) pot fi atât directe, cât și indirecte și (13) să
fie aplicate în condiții favorizante.