Filtrarea este procesul de separare a unor particule solide dintr-un amestec fluid-solid,
prin folosirea unor suprafeţe filtrante sau a unui strat poros.
Filtrarea este influenţată de: natura, granulometria şi structura suspensiei, de tipul
materialului filtrant (în special de porozitatea sa), de structura şi grosimea stratului de precipitat şi
de operaţia de spălare (gradul de regenerare a suprafeţei filtrante).
Filtratul este fluidul care trece prin mediul filtrant poros.
Precipitatul reprezintă particulele solide care se depun pe suprafaţa sau în masa mediului
filtrant. În prima fază, precipitatul acționează ca un strat filtrant pentru suspensie, însă după ce se
depune un strat mai gros, acesta va opune rezistență la trecerea fluidului (efect vizibil prin
scăderea vitezei de filtrare).
-Operația de filtrare este eficientă dacă precipitatul obținut conține un procent cât mai
mare din faza solidă a suspensiei și filtratul are un conținut cât mai mic de fază solidă.
-Pentru ca porii stratului filtrant să funcționeze normal, ei trebuie să aibă un diametru de la
1μ si până la 0,01 mm pe o lungime cât mai mare, pentru a reține cât mai bine impuritățile.
Echipamentele de filtrare pot fi folosite în diverse domenii:
- în industria alimentară (la fabricarea lactozei, procesarea şampaniei, fabricarea
zahărului, amidonului, glucozei, ciocolatei, uleiului, berii etc)
- în stațiile de epurare a apelor uzate (în treapta biologică se folosesc biofiltre cu strat
granular, iar în treapta de prelucrare a nămolului se folosesc ca îngroșătoare de nămol filtrele
presă și filtrele cu bandă).
- în biotehnologii (filtrele celulare Oliver sunt folosite pentru reținerea virusurilor și a
bacteriilor)
- la purificarea biogazului (filtrele cu carbon activ rețin hidrogenul sulfurat și filtrele cu
silicagel rețin vaporii de apă).
Clasificarea filtrelor
A. Filtre care funcţionează la presiune hidrostatică – la care energia necesară fluidului pentru
a trece prin suprafaţa filtrantă este dată de înălţimea coloanei de lichid.
B. Filtre cu funcţionare la presiune superioară presiunii hidrostatice:
- filtre presă cu plăci şi rame
- filtre presă cu sterilizare
- filtre presă cu elemente filtrante orizontale
C. Filtre cu funcţionare sub vid – sistemul se bazează pe crearea depresiunii pentru
absorbirea filtratului prin pânza filtrantă, fixată pe suport, iar precipitatul se depune pe
pânză.
D. Filtre celulare cu tambur rotativ.
Materiale filtrante
-Materialele filtrante metalice (table perforate, împletituri metalice) – retin particulele
solide prin cernere și se folosesc ca suport pentru țesăturile textile în construcția filtrelor cu plăci.
-Țesăturile textile (cele mai utilizate) – sunt elastice, au porozitate fină și preț mic, însă se
colmatează ușor și au rezistență mecanică scăzută.
-Membranele (hârtie pergament, peliculă de gelatină) – se folosesc pentru reținerea
particulelor fine, a virusurilor, bacteriilor (in biotehnologii)
-Straturile fibroase (azbest, lână, sticlă, carton presat) – folosite la filtrarea suspensiilor
care colmatează ușor porii (gelatină, ulei vegetal, sirop de zahăr)
-Straturi pulverulente – se obțin prin sedimentarea pe un suport a pulberii de kiesselgur.
Rețin particulele solide din suspensie prin adsorbție. Se regenerează prin spălare.
-Plăci poroase filtrante – se folosesc la filtrarea apei de uz industrial și a vinului. Rețin
particule solide, bacterii, virusuri.
-Straturi granulare (pe suport metalic) – nisip în biofiltrele pentru apa uzată, carbon activ
pentru îndepărtatea hidrogenului sulfurat din biogaz, dolomită (carbonat de Ca și Mg) pentru
decarbonatarea apei, silicagel pentru reținerea vaporilor de apă din biogaz, etc.
Condiții pentru materialele filtrante:
- să permită obținerea unui filtrat cât mai limpede, iar precipitatul să conţină cât mai puţină
fază lichidă;
- debitul de apă pentru spălare să fie cât mai redus;
- să fie rezistente la coroziune;
- stratul de precipitat să se îndeparteze ușor de pe suprafața membranei filtrante;
- să nu se umfle la contactul cu faza lichidă a suspensiei.