UNICEF (United Nation’s International Children Fund) se traduce ca Fondul Naţiunilor

Unite pentru Copii. Această organizaţie internaţională are la activ 62 de ani, fiind
fondată în 1946, imediat după al doilea Război Mondial. Cu peste 126 de oficii în
lumea întreagă, UNICEF este considerată astăzi cea mai importantă organizaţie
pentru protecţia drepturilor copiilor din lume. Scopul nostru de bază este să asigurăm
o viaţă demnă şi protejată fiecărui copil, indiferent de rasă, apartenenţă religioasă
sau statut social. Noi îi încurajăm pe copii şi tineri să vorbească despre problemele
lor şi îi ajutăm ca vocea lor să fie auzită la cel mai înalt nivel, prin finanţare şi politici
adecvate. UNICEF, împreună cu Guvernele ţărilor în care se află, creează politici,
finanţează reforme sociale şi aduce schimbarea în cele mai diverse domenii. În
Republica Moldova, UNICEF activează din 1995.
Cooperarea dintre UNICEF Moldova şi Guvern s-a focusat pe câteva domenii
importante: sănătatea mamei şi a copilului, imunizările, reforma în sănătate, politicile
de protecţie a copilului, crearea modelelor noi de servicii sociale pentru copii, accesul
tinerilor la serviciile medicale şi informaţie. Toate activităţile se desfăşoară în cadrul
a patru mari programe:
Protecţia Copilului
HIV/SIDA şi adolescenţii vulnerabili
Accesul echitabil la servicii de calitate
Politica socială şi drepturile copilului
UNICEF împreună cu Guvernul, organizaţiile locale şi internaţionale, instituţiile mass-
media, copiii şi tinerii conlucrează în următoarele direcţii:
Promovează politici viabile în beneficiul copiilor;
Finanţează programe inovaţionale de îngrijire şi protecţie a copiilor;
Are grijă ca vocile copiilor şi tinerilor să fie auzite.
Programul pe ţară al UNICEF, pentru anii 2007-2011 are drept scop consolidarea
capacităţii Guvernului pentru a realiza drepturile copiilor şi a femeilor, în special a
celor excluşi de societate. Accentul acestui prorgam se pune pe protejarea copiilor
de violenţă, abuz, neglijare şi lipsa unui mediu familial. De asemenea, în aceşti 4 ani
ne-am propus să prevenim răspândirea HIV/SIDA în rândurile adolescenţilor
vulnerabili, să asigurăm copiilor acces echitabil la serviciile de calitate în
învăţământul preşcolar şi să oferim educaţie de bază pentru copiii marginalizaţi.
Programul are drept scop realizarea următoarelor rezultate de bază:
· O scădere cu 30% a numărului de copii instituţionalizaţi;

· O scădere cu 50% a numărului total de copii aflaţi în detenţie;

· Acces la informaţie şi servicii de calitate pentru 80% din adolescenţii

vulnerabili, cu scopul de a reduce vulnerabilitatea lor faţă de HIV/SIDA;

· Orientarea eforturilor naţionale de eradicare a sărăciei şi a excluderii sociale

spre cei mai vulnerabili copii;

· Acces la servicii medicale de bază de bună calitate pentru toţi copii, în special
cei mai vulnerabili;

· Acces la programe de îngrijire şi educaţie timpurie şi la educaţie de bază de

calitate pentru toţi copii, în special cei mai vulnerabili;

· O creştere cu 20 % a numărului de familii care aplică practici pozitive de

îngrijire a copiilor.

Lucrul nostru ar fi imposibil fără suportul financiar al donatorilor noştri din lumea
întreagă. Cei mai importanţi dintre aceştia sunt: Uniunea Europeană; Comitetele de
ţară din: Italia, Marea Britanie, Germania, Belgia şi Franţa; Guvernele Olandei,
Irlandei, Suediei, Elveţiei şi Canadei; Fondul pentru Ajutoare al Statelor Unite (USAID).

Motto-ul nostru este: drepturi egale pentru toţi copiii, nici un copil neglijat.

Educaţia fetelor
Educaţia este o metodă sigură pentru îmbunătăţirea vieţii tuturor oamenilor, inclusiv
a copiilor. Educarea tinerelor fete asigură beneficii spectaculoase pentru generaţiile
prezente şi viitoare şi influenţează in mod deosebit o serie de priorităţi ale UNICEF
cuprinzând supravieţuirea copiilor, copii cu familie, imunizare şi protecţia copilului.
Scopul UNICEF este de a atrage cât mai multe fete în şcoli, garanţia că urmează
cursurile şi că îşi însuşesc deprinderile de bază necesare pentru a reuşi mai târziu în
viaţă. Ca parte a eforturilor neîntrerupte de asigurare a dreptului la educaţie a
fiecărui copil: băiat sau fată, strategia de accelerare a UNICEF este de creştere rapidă
a numărului de fete înscrise în şcoli în 25 de ţări stabilite, în perioada 2002-2005.

Ce aduce în plus programul sunt intervenţiile suplimentare. Începând cu educarea în

ceea ce priveşte suplimentele nutriţionale şi continuând cu plasele de ţânţari tratate
cu insecticide, aceste servicii de salvare a vieţii fac din programele de imunizare
instrumente puternice în slujba sănătăţii copiilor.

Copilărie pentru copii

Fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viaţă : viitorul lor şi
întradevăr viitorul comunităţilor, naţiunile din care fac parte şi întreaga lume depind
de aceasta. [2]
UNICEF recurge la metode sigure ce cuprind următoarele pincipii:
Îngrijire medicală preventivă şi curativă ce include imunizare, alimentaţie
corespunzătoare şi apă potabilă, asigurarea unei igiene minime pentru fiecare copil,
pentru cei care îi îngrijesc, precum şi pentru comunităţile din care fac parte.
Copii trebuie să aibă certificat de naştere, să fie protejaţi contra abuzurilor şi a
neglijenţei, să li se ofere dragoste şi ajutor psiho-social precum şi ajutor pentru
educaţie de mici.
Fetele şi femeile, în special, trebuie să aibă o bună alimentaţie şi îngrijire medicală,
educaţie, ajutor familial, iar drepturile lor trebuie să fie respectate. Ele trebuie să fie
informate despre riscurile de accidentare şi îmbolnăvire pentru ele însele precum şi
pentru copii lor, în ceea ce priveşte sarcina şi alăptarea la sân. Sănătatea şi
supravieţuirea mamei este strâns legată de sănătatea şi supravieţuirea copiilor lor.

Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a fost
creat de către Ansmablul General al Naţiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a
fost scurtat în Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite, dar mai este încă cunoscut sub
acronomimul său popular. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistenţă umanitară şi
pentru dezvoltare copiilor şi mamelor lor în ţările în curs de dezvoltare. O agenţia
fondată prin voluntariat, UNICEF supravieţuieşte prin fonduri guvernamentale şi
donaţii private. UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pace.

Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) , a fost
creat de către Ansmablul General al Naţiunilor Unite în 11 decembrie1946, cu scopul
de a ajuta copiii,în special pe cei din ţările lovite de război, furnizându-le alimente,
îmbrăcăminte şi medicamente.[1] Adunarea Generala a O.N.U a hotărât
transformarea UNICEF într-un program de lungă durată, menit să ajute guvernele, în
special pe cele ale statelor în curs de dezvoltare, să îmbunătăţească condiţiile de
viaţă ale copiilor şi adolescenţilor, iar prin rezoluţia Adunării Generale din 6
octombrie 1953, programul dobândeşte un caracter de permanenţa. În1953, numele
său a fost scurtat în Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite, dar mai este încă
cunoscut sub acrononimul său popular. Sediul central al UNICEF este laNew York şi
are oficii regionale la Paris pentru Europa şi Africa de Nord, Lagos pentru restul
Africii, New Delhi pentru Asia Centrală şi de sud, Beirut pentru Orientul Apropiat şi
New York pentru SUA.[2] UNICEF este un organism cu statut semiautonom în sistemul
Naţiunilor Unite.[3] Are un buget anual de $2 miliarde, care se formeaza din donatii
ale guvernelor
din lume dupa “Hallmark” si “American Greetings”. 40% din bugetul total al UNICEF
este cheltuit pentru ajutorarea copiilor afectati de cataclisme naturale.[4] 1

El acordă asistenţă în domeniile alimentaţiei, sănătăţii, asigurărilor sociale,

educaţiei, participînd la proiecte în peste 110 ţări sau teritorii, în care trăiesc peste
800 de milioane de copii în vârstă de până la 15 ani. Pentru contribuţia adusă la
ameliorarea condiţiilor de viaţă a copiilor, UNICEF a fost distins în 1965cu Premiul
Nobel pentru Pace.

Copilărie pentru copii Fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viaţă :
viitorul lor şi întradevăr viitorul comunităţilor, naţiunile din care fac parte şi întreaga
lume depind de aceasta.[8] UNICEFrecurge la metode sigure ce cuprind următoarele
pincipii: -Îngrijire medicală preventivă şi curativă ce include imunizare, alimentaţie
corespunzătoare şi apă potabilă, asigurarea unei igiene minime pentru fiecare copil,
pentru cei care îi îngrijesc, precum şi pentru comunităţile din care fac parte. -Copii
trebuie să aibă certificat de naştere, să fie protejaţi contra abuzurilor şi a neglijenţei,
să li se ofere dragoste şi ajutor psiho-social precum şi ajutor pentru educaţie de mici.
7.. http://ro.wikipedia.org/wiki/UNICEF, 06.11.2009 8. http://www.unicef.org/,
31.10.2009 -Fetele şi femeile, în special, trebuie să aibă o bună alimentaţie şi îngrijire
medicală, educaţie, ajutor familial, iar drepturile lor trebuie să fie respectate. Ele
trebuie să fie informate despre riscurile de accidentare şi îmbolnăvire pentru ele
însele precum şi pentru copii lor, în ceea ce priveşte sarcina şi alăptarea la sân.
Sănătatea şi supravieţuirea mamei este strâns legată de sănătatea şi supravieţuirea
copiilor lor. UNICEF(Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii) lucrează în 190 de ţări, prin
intermediul programelor de ţară şi a Comitetelor Naţionale. Ca o agenţie de
funcţionare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, UNICEF, este condus de un director
executiv, care este numit de către Secretarul General al ONU, şi de cei 36 de membrii
ai Comitetului executive. 7

Membrii Consiliului sunt la rândul lor aleşi de către Consiliul Economic şi Social al
ONU. Au fost doar patru directori executivi, toţi cetăţeni ai SUA, încă de la
începuturile sale. Primul a fost Maurice Pate, un bancher cu experienţă în ajutor
umanitar. Henry R. Labouisse, un avocat şi primul străin, ajutor pentru preşedintele
John F. Kennedy, l-a urmat pe Pate.James P. Grant, un alt avocat si preşedinte al
Consiliului de Dezvoltare, l-a urmat pe Labouisse. Grant a lansat CSDR / Gobi şi a
orchestrat Summit-ul Naţiunilor Unite pentru copii. Carol Bellamy, un avocat si un fost
director al Corpului Păcii, l-a urmat pe Grant ca director executiv în 1995.[9] Cu un
personal la nivel mondial de aproape 5600, UNICEF, funcţionează de la sediul central
al Naţiunilor Unite din New York. Există opt birouri regionale în Bangkok, Katmandu,
Amman, Abidjan, Nairobi, Bogota, Tokyo, şi la Geneva-şi 125 de birouri care
deservesc 161 de tari. Reprezentanţii UNICEF la nivel de ţară au considerabil mai
multă autoritate şi resurse decât cei de la agenţiile ONU ,dar în general, acestia
servesc sub conducerea unui coordonator rezident al ONU. Comitetele naţionale
reprezintă o parte integrantă a organizaţiei la nivel mondial şi o caracteristică unică a
UNICEF. În prezent, există 36 comitete naţionale în lume, fiecare stabilit ca o
organizaţie independentă locala non-guvernamentală.[10 ] 9.
http://www.enotes.com/public-health-encyclopedia/unicef, 29.10.2009 10. Beatrice
Onica-Jarka,Structuri de cooperare interguvernamentala institutionalizata, Editura
C.H. Beck, Bucuresti,2009 Comitetele naţionale muncesc pentru a strânge fonduri din
sectorul privat, pentru a promova drepturile copiilor şi o viziune sigură la nivel
mondial pentru copii ameninţaţi de sărăcie, dezastre, conflicte armate, abuz şi
exploatare. În următoarele locaţii se afla Comitetele Naţionale UNICEF :Andorra,
Australia, Austria, Belgia, Canada, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda,
Franţa, Germania, Grecia, Hong Kong, China, Ungaria, Islanda, Irlanda, Israel, Italia,
Japonia, Coreea, Republica Lituania, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia,
Polonia, Portugalia, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia,
Marea Britanie, si Statele Unite ale Americii.