Sunteți pe pagina 1din 6

{

BISEPIC1
OPTODOXII IRCHUIrl
PEVISTH SFMTULUI SOD

Jiihr
193,2
Na.

SECTIA 17.TORIE
Ate.
A -;c 119 g'?
Anal LV. Nr. 11-12 Noemvrie-llechemvrie 1937
BUCURE$TI
,
www.dacoromanica.ro
Documente §i insemnari

AMINTIRI
DIN ANTI 1871-1885.
In satul meu natal, Flamanzi, din judetul Botosani, nu rareori in-
talneai scene memorabile cand, in ajunul Bobotezii, pdrintele Mano le,
un preot batran de o infatisare impunAtoare, malt, cu barbs alba, de
o staturd foarte mare si imbracat in antereu, giubea sf cu potcap,
mergea inainte cu epitrafirul la gat, cu icoana in mana stArga si cu
crucea in cea dreaptd, urmat de o ceata de copii (15-20) dintre cari
facea parte s: subsemnatul, cari strigau in urma lui din toate pute-
nie Kyrie eleison" si Ni-ho-ho", la care rtspundea in cor o droaie
de caini adunati par'ca intr'adins din tot satul, ca sa completeze in
chip atat de straniu acest nemaipomenit alaiu de peregrini ocazior.ali.
Jar and preotul isi facea aparitia in pragul casei st incepea sa cante
En lordani vaptizomenu su kyrie" (In Jordan botezandir-te in
Doanwe), ceata de copii rdspunde la cadente fixe Kyrie eleison" de
se cutremurau peretii, in acompaniamentul latratului salbatec al cal-
nilor de afard, ce asteptau plini de nerabdare conducerea convoiului
mai departe, sub privirile curioase ale multimii participante la acest
atat de rar si neobisnuit spectacol.
La fiecare casa eram de altfel tratati cu diferite prdjituri, unse
cu miere de aibine si inbibate in magiun de seminte de canepa sau
de nuci pisate. La plecare i se clAclea preotului cativa gologani de
aramd, cateva fuioare de cdnepa, colaci, nuci si altele, pe cari preotul
le depozita in traista vre-unui copil din ceata, cdci fiecare din not purta
cite o traista de gat pentru colectarea ofrandelor oferite preotului de
catre sateni st un bdt pentru a ne apara de cdini. Si asa... acest con-
voiu de pelerini isi continua misiunea lui, cu acelasi alaiu caracteristic,
si cu multurn;rea sufleteascd a rolului indeplinit, atat de mult invidiat
de grupurile de asistenti !...
Abia pe la 1881-1885, pe cand ma gaseam la Iasi in calitate
de prim canonarh al Sfintei Mitropolii, am constatat ca, de si nu se
mai canta greceste, totusi unii din cantareti mai purtau Inca din obis-
nuinta si ca o amintire a trecutului, costumul oriental. Cel care 1mi
atrase atentia mai mult in aceastd privinta fu dascalul Postoroncd.
Om de statura mijiocie, imbracat in antreu, giubea si cu sapca pe cap,
era nelipsit de la i lmormantari. Merge a inaintea procesiunii, cu o luma-
nare mare in mind, de care atarna o basma coloratd de mdtase, lungd
pand la parnant. Canta apoi Sfinle Duninezeitle, de la casa mortului
si pand la cimitir, cu o voce de tenor de fortd, care strabatea cu na-
zalitatea ei cele mai mari distante, asemenea unei trompete metalice.
CAntaretii de talia lui Postoronca reprezentau pe atunci obiceiu-
rile trecutului indepartat, pe cari crechnciosii Inca le mai respectau,
ca pe un lucru de neinlaturat, cad nu se putea inchipui o inmor-
mantare fArd ca dascAlul PostoroncA sa nu citeasca la cdpAtaiul mor-
tului de trei ori psaltirea, adica stalpii, in timpul in care mortul era
tinut in casa sau in bisericd, dupa ritul vremii. Dar, nu numai atat!
Tot el era singurul indicat de a deschide procesiunea inmormantdrii,

www.dacoromanica.ro
714 N. Severeanu

asemenea unui tambur major de la parade sau maestrul de ceremonii,


atragand atentia publicului prin costumul sau oriental si prin vocea
sa patrunzatoare.
Aci este locul nimerit de a reflecta intrucatva $i asupra canta-
retilor de elite pe cart ii avea Iasul la acea data (1881-1885).
Primul rang it detinea pe atunci de sigur marele compozitor
Dimitrie. Suceveanu, protopsalt at Sfintei Mitropolii pi dascalul meu de
muzica bisericeasca. Avea o voce sonora, de bariton de mare am-
ploare, cu un timbru placut, ce captiva asistenta pand inteatata, incat
nu se putea sa nu-i urmareasca pan& in cele mai mici amanunte toata
interpretarea, frazarea, dictiunea $i exceptionalele sale calitati vocale,
de care acest mare muzician dispunea pana in cel mai malt grad.
Dimitrie Suceveanu era pe de alts parte de o eleganIa caracteristica :
jobenul, redingota, manusile albe, cravata $i ghetele de lac, ii erau
nelipsite la ceremonii ca si la zilele obisnuite. Locuia in curtea bisericii
Sft. Nicolae-Domnesc, biserica de o frumusete rare, cu trei altare, in earl
se slujea pe vremuri in cele trei limbi, greceste, ruse0e iromaneste.
In aceasta locuinta a sa, Dimitrie Suceveanu avea un antreu $i patru
camere, situate in partea dinspre miaza-zi si oferite in mod gratuit pen-
tru toata viata, de pe Ia 1848, de mitropolitul din acea vrerne, acestui
mare cantaret, ca o recompense indreptatita a meritelor sale proprii.
Cateva amanunte din viata lui Dimitrie Suceveanu le socot
destul de interesante pentru a oglindi $i mai mult pietatea si mai ales
constiinciozitatea de care era insufletit renumitul compozitor, ca slu-
jitor credincios si devotat al bisericii.
Venia Ia vecernie la ore fixa, se inchina is iconostas, isi aseza
apoi bastonul $i jobenul in strand $i in timp ce canonarhul din stanga
citea ceasul al 9-lea, el isi citea in taina paraclisul Maicii Domnului.
Dupe aceea, canta Doamne strigat-am", Stihira I-a si Slava, tar
canonarhul is completa de Ia Pune Doamne straja gurii mele"
pana la sfarsitul vecerniei. La utrenie, in timpul canoanelor, el citea
acatistul Maicii Domnului. Apoi, dupe liturghie, impreuna cu Gavriil
Muzicescu, dirigintele corului metropolitan, si cu suita clericals formats
din arhimandritul de scaun, preotul liturghisitor, directorul cancelariei
si alte personalitati clericale, insotea pe mitropolitul losif Naniescu in
resedinta palatului metropolitan, unde, dupe otpust, se servea dulceata
$i cafea. Cand nu era retinut la dejun de catre mitropolit, pleca acasa.
Dupe pranz, pe vreme frumoasa, obi;nuia sa iasa la plimbare stra-
Wand calea de la biserica Sit. Nicolae-Domnesc pand Ia Copou, di-
stanta apreciabild, care totusi pentru el, de si la o varsta cam inain-
tata (67-68 ani) nu-i parea prea obositoare. Sdrbatorile mai cu seam A
il asteptam la poarta mitropoliei, pentru a-I Insoti in plimbarea spre
Copou, potrivit intelegerii prealabile luata la biserica sau la el acasa,
in timpul orelor de lectii din celelalte zile.
Avui atunci ocazia sa aflu chiar din gura maestrului, printre di-
ferite alte amintiri din viata. lui, ;i anumite stiri precise cu privire la
unit compozitori inaintasi ai sai sau contimporani. Aceste informatiuni
pretioase, culese dintr'o sursa asa de sigura si plind de autoritate,
constituesc, mai ales pentru vremurile de astAzi cand, istorisindu-se

www.dacoromanica.ro
Documente ,vi Insemnari. 715

vista $i opera muzicienilor din trecut, se fac anumite confuzii ajun-


gandu-se pans a se denatura insu$1 adevarul cel mai bun prilej
de punere la punct gf rectificare in acelasi timp a unor afirmatiuni
eronate si cu totul nefondate..
Asa bunaoara, istoriografi contimporani, ca Badea Cireseanu in
rezaurul liturgic, Nifon Ploesteanu in cartea sa de Musicci biseri-
ceased si Mihail Gr. Poslupicu in Istoria muzicii la Romani, afirma ca
vestitul compozitor Nectarie Frimu ar fi fost episcop la Hui $i mai
apoi protosalt la chinovia romaneasca Prodromul" dela Muntele Atos.
Aceste afirmatiuni cad de la sine ca neverosimile, fats cu de.claratiile
c° mi s'au facut mie insumi de catre insu$1, Dimitrie Suceveanu.
Inteadevar, el imi povestea ca vestitul compozitor Nectarie
Frimu a fost arhidiacon la Mitropolia din Iasi si mai tarziu la Epis-
copia din Roman $i ca, fiind un bun cunoscator al muzicii biseri-
cesti, a tiparit o Antologie, Utrenierul si Ileruvicarul intre anii
1840-1856, in tipografia dela Manastirea Neamtu, iar apoi a murit
inainte de a-si termina tiparirea Heruvicarului, ultima sa lucrare.
cum Dimitrie Suceveanu isi avea si el sub tipar Idiomelarul"
tot la aceeas tipografie a Manastirii Neamtului, in urma insistentelor
staretului arhimandrit chir Gherasie, convent dupa moartea lui Nec-
tarie Frimu sa continue corecturile acelui Heruvicar, pentru a nu
ramane netiparit. Astfel fiind, este vadit lucru ca vestitul compozitor
Nectarie Frimu este cel indicat de Dimitrie Suceveanu, ca n'a fost
episcop si ca e aceeasi persoana cu shimonahul Nectarie, protopsalt
la chinovia Prodromul dela Muntele Atos.
Un alt argument tot atat de temeinic it formeaza relatarile perso-
nale ale shimonahului Damaschin, director al tipografiei din Manastirea
Neamtului (1879), care ne infatiseaza pe acest shimonah Nectarie ca
posedand o voce usoara de bariton ce starnea admiratia asistentei. Aceste
relatii ale shimonahului Damaschin se bazeaza de altfel pe constatari
proprii, in vizita ce a facut si la manastirea Prodromul din Muntele
Atos, cu prilejul pelerinajului sau pe la diferite locuri sfinte din Orient.
Mai mult Inca, in anul 1898, ieromonahul Dometie Ionescu
publica in Tipografia cartilor bisericesti din Bucure$ti o carte intitulal
Antologie, cuprinzand cantari pentru vecernie, liturghie si postul
mire, compuse de Nectarie Shimonahul, protopsaltu schitului Pro-
dromul din Sft. Munte al Atosului". far in prefata aceleeasi carti,
ieromonahul Dometie ne relateaza urmatoarele : Parintele Nectarie,
de la 1854 si pans la 1857, traind printre Greci, a compus multe
cantari grecesti, iar dupa ce a venit in schitul nostru romanesc a
compus in romaneste stihirile sarbatorilor de peste an. Apoi a tradus
din grece3te cantarite Sft. Joan Damaschin, Sft. Ioan Cu cuzel, Con-
stantin Protopsaltul, Fokeos, precum si Doxastarul cel mare al lui
Iacob Protopsaltul si Hurmuz Hartofilax si a murit la anul 1898".
Din toate aceste relatari atat de concludente, $i mai cu seams
dupa datele indicate de ieromonahul Dometie, reese in chip evident
asa dar ca compozitorul Nectarie Frimu a trait intro alts epoca, $i
ea a decedat la anul 1856, pe cand Nectarie Shimonahul abia si-a
fnceput activitatea inuzicala pela 1854, in manastiriIe grecesti de la
Sft. Munte si a murit la anul 1898.

www.dacoromanica.ro
716 N. Severeanu

$1 cu acest ultim argument, seria documentelor se incheie in


favoarea tezei sustinuta de Dimitrie Suceveanu, punand °data pentru
totdeauna capAt acestui echivoc cu privire la personalitatea compo-
zitorului Nectarie Frimu.
0 confuzie tot asa de regretabila in Istoria Elea la Romani
de Mihail Gr. Poslusnicu se gaseste cu privire la personalitatea pro-
topsaltului Manolache Zmeu, alirmandu-se ca acest Manolache Zmeu
si-ar fi facut studiile muzicale in koala lui Dimitrie Suceveanu".
$i aci, aceeasi mare autoritate a relatarilor lui Dimitrie Suce-
veanu vine sa puna la punct si sa rectifice netemeinicia unor ase-
meni afirmatiuni. Intr'adevar, tot fostul meu maestru, Dimitrie Su-
ceveanu, imi povestea pe la anul 1882, ca printre colegii sai cei
mai distinsi, a avut pe Manolache Zmeu si Vasile Gadei, cari,
impreuna, s'au instruit in scoala lui Gheorghe Paraschiadis, pe la
anul 1836, unde cursurile se predau in limba greacd $i ca acesti
doi fosti colegi ai sai s'ar fi putut evidentia pe terenul compozi-
tional, dar . . au fost lenesi, nevroind sa puna mama pe condci
.

$i multumindu-se cu situatiunea de cantaret".


Astfel, Vasile Gadei, dupa absolvirea scolii, ocupa postul de
protopsalt la Eniscopia Hui $i catedra de limba greaca la seminar,
iar Manolache Zmeu, pe cel de protopsalt la biserica Uspenia din
Botosani. $1 dacd, in Utrenierul lui Ion Zmeu, fiul sau, tiparit in
anul 1907, se gasesc compozitii de ale lui Manolache Zmeu, acestea
au fost scrise numai si numai dupa insistentele fiului sau pentru a-$i
ilustra si mai mult lucrarea sa proprie".
Unii cronicari contimporani fac iarasi o alta confuzie cu privire
la viata si personalitatea lui Gh. Cociu, supranumit $i Scofarul",
afirmand ca acesta ar fi fost coleg cu Dimitrie Suceveanu la scoala
lui Gheorghe Paraschiadis.
Dimitrie Suceveanu mi-a facut insa $i in aceasta privinta urma-
toarele interesante destainuiri : Intre anti 1848-1856, pe cand tipa-
ream cartile mete de muzica bisericeasca in tipografia Manastirii
Neamtului, am auzit cantand pe acest Gheorghe Cociu, pe atunci
frate de ascultare la tipoprafie, care, pentru ca purta scufa, fu su-
pranumit mai tarziu $i Scofarul". Am fost placut impresionat de
vocea lui de tenor lejer, care avea o extensiune mare Si un timbru
foarte placut. L-am luat sub protectia mea la Iasi, unde a urmat
scoala de muzica bisericeasca de la Mitropolie, condusa de mine
insumi, distingandu se in deosebi prin calitatea vocii sale $i mai
ales sarguinta depusa pentru toate studiile. Dupa absolvirea acestei
scoli, Scofarul fu angajat protopsalt de epitropia bisericii Sf. Spiridon,
unde atragea multa lume cu vocea lui dulce $i mladioasa.
In special elita Iasului it simpatiza mult, invitandu-1 adeseori
pe la diferite festivitati $i petreceri ocazionale, prin Imprejurimile
orasului, ca : Socola, Galata, Cetatuia, etc., de unde vocea lui pa-
trundea pans la cele mai departate distante $i chiar in oral. Pe la
1860, prin interventia oamenilor politici si a doamnelor de elita, a
fost adus ca protopsalt la Sf. Mitropolie, iar eu fusei pus in dispo-
nibilitate. Nu putu insa rezista unei vieti prea sbuciumate si dezor-

www.dacoromanica.ro
Documente qi insemndri. 717

donate, care ii curma asa de timpuriu firul vietli sale, pe la anul


1864, doborit de o ftizie, datorita exceselor de tot felul. Dupa moartea
Jul Gh. Scofarul, fui solicitat sa revin ca protopsalt la Mitropolie,
post pe care il refuzai insa, aducand ca pretext grava ofensd ce mi
s'a facut prin inlocuirea mea cu Gh. Scofarul. Dar, nu trecu mult gi
o vizita neasteptata a mitropolitulul Sofronie Miclescu ma facu sa
cedez aprigilor staruinte ale inaltului prelat si sa accept din nou
postul de protopsalt at Sfintei Mitropolii. Mitropolitul insusi, adanc
satisfacut de aceasta acceptare a mea, ma invita alaturi de el in
cartea sa personald, 'Dana la Mitropolie, unde, fiind sarbatoare, cantai
Sf. Liturghie, in asistenta inaltului prelat, a intregului cler $i a ma-
rilor boeri veniti intr'adins pand acolo, pentru a ma vedea revenit
la postul meu de odinioard*.
AmAnunte nu mai putin interesante si care ca atare nu trebuesc
trecute cu vederea, mi-au fost furnizate iarasi tot de Dimitrie Suce-
veanu cu privire la modul cum erau tratati marii nostri cantareti
psaltici in secolul trecut:
Era obiceiul spunea marele muzician ca la diferitele fes-
tivitd{i cu caracter religios, ce aveau loc la palatul domnesc, la
CrAciun, Anul nou, Sf. Pasti, etc. sa fiu invitat a lua parte impreund
cu inaltul cler in frunte cu episcopii, mitropolitul si patriarhul de la
Constantinopole, care venea anume in fiecare an pentru a oficia
si a asista personal la aceste manifestatiuni crestinesti.
La fripturd, incepeau urdrile §i discursurile, dupa care Imi
venea randul ca sa cant diferite arii religioase, nationale si patriotice,
la cari se mai addogau apol si cantAri laice de Tarigrad, cu profo-
rale grecesti $i turcesti, executate in limbile respective". La sfarsitul
fiecdrui cantec, comesenii toastau pe rand pentru cantdreti, incepand
cu VodA, caremi umplea totodatd paharul pe jumAtate cu galbeni,
jumdtate cu vin". Dupa ce beam vinul, desertam apoi galbenii cld-
ruiti intr'o basma de matase, pe care o aveam mai dip a'nte pre-
gAtitd. Dupd Void, urmau apoi la rand toasturile celorlalti comeseni
in ordinea urmatoare : patriarhul, mitropolitul, episcopii, ministrii,
boerii, etc Asa incat, la plecare, abia puteam sa -mi mai duc suma
adunata cu acea ocazie care, de multe on se urca pand la 1000 si
chiar 3000 de galbeni".1.
Si cu aceste cateva succinte larnuriri, cred ca modestele mete
contributiuni, importante totusi prin sursa dela care ele provin, vor
putea sd alcAtuiasca intr'un viitor apropiat, un real sprijin de orien-
tare to reconstituirea mult asteptatA si cat mai fideld a trecutului nos-
tru istoric in domeniul muzicii noastre bisericesti a veacului trecut.
N. Severeanu
profesor-pensionar, fost protopsalt si dirijor de cor
al Sf. Episcopii de Buzau

1. Se tie ca Dimitrie Suceveanu poseda in ultimul timp o avere apreciabila


din care, suflet generos, o buns parte (20.000 de galbeni) o l'asä ca fond de in-
tretinere a zece paturi la spitalul Sf. Spiridon din Iasi, pe rang& alto fonduri
speciale de intretinere a diferitelor biserici.

www.dacoromanica.ro