Sunteți pe pagina 1din 3

HEPATITA B

Hepatita B reprezinta infectia ficatului cu virusul


hepatitic B (VHB). Virusul hepatitic B este unul dintre cele 5 tipuri de virusuri
identificate pana in prezent responsabile de hepatitele virale, celelalte fiind
A, C, D si E fiecare tip avand caracteristicile sale in ceea ce priveste
transmiterea, severitatea, abordarea terapeutica. Infectia cu virusul B poate
fi acuta – cu durata mai mica de 6 luni sau cronica – peste 6 luni. In cazul
formei acute, la cele mai multe persoane (95%), sistemul imun este, de
regula, capabil sa elimine virusul din organism, cu vindecare completa in
interval de cateva luni. Atunci cand sistemul imun nu poate lupta contra
virusului, infectia cu HVB poate persista toata viata (devine cronica), cu risc
de a dezvolta insuficienta hepatica (ficatul nu mai functioneaza
corespunzator), ciroza (inlocuirea tesutului hepatic normal cu tesut fibros,
nefunctional) sau cancer hepatic. Copiii au risc mult mai mare sa dezvolte o
infectie cronica. Nu exista un tratament curativ (care vindeca boala) al
hepatitei B, dar exista un vaccin care poate preveni boala la pacientii
neinfectati. Pacientii infectati trebuie sa ia anumite masuri pentru a impiedica
transmiterea bolii.
Virusul hepatitic B se transmite prin contactul cu sangele sau alte fluide ale
corpului unei persoane infectate (sperma, secretii vaginale, lapte, saliva).
Orice persoana, indiferent de rasa, nationalitate, sex, orientare sexuala,
poate fi infectata cu virusul hepatitic B, dar riscul este mai mare in
urmatoarele cazuri:

 • Daca intretineti relatii  sexuale fara sa va protejati cu o persoana


infectata cu VHB.
 • Daca dobinditi o alta boala cu transmitere sexuala precum gonoree
sau infectie cu chlamidia.
 • Daca folositi in comun cu alte persoane ace pentru injectarea
intravenoasa de droguri sau ace contaminate pentru tatuaje, piercing,
acupunctura
 • Daca locuiti impreuna cu o persoana infectata.
 • Daca profesia dvs. implica expunerea la produse de sange uman.
 • Daca ati primit sange prin transfuzii sau produse din sange inainte
de anul 1972.
 • Daca ati fost supus la hemodializa pentru boala renala avansata.
 • Daca v-ati nascut sau ati locuit in regiuni endemice pentru hepatita
B precum Africa Subsahariana, Asia de Sud-Est, Bazinul Amazonului,
Insulele Oceanului Pacific si Orientul Mijlociu.
 • Daca sunteti adolescent/tanar care locuieste intr-o institutie
corectionala.
 • Daca utilizati in comun cu alte persoane (potential infectate)
periuta de dinti sau aparatele de ras
 • Femeile purtatoare ale acestui virus pot transmite infectia
copiilor in timpul nasterii (transmitere verticala) si aproape toti copiii
infectati vor dezvolta infectie cronica; din fericire, imunoprofilaxia reduce
riscul.
 • Hepatita B NU se transmite prin alimente sau apa sau prin simplul
contact (atingere, imbratisare, strangere de mana), contactul cu lacrimile
sau cu sudoarea unei persoane infectate, folosirea in comun a telefonului,
bazinului de inot, scaunului de toaleta.

Uneori insa, o persoana poate fi diagnosticata cu infectie, chiar daca nu


exista factori de risc pentru aceasta boala.
Hepatita B acuta se poate manifesta prin semne si simptome care apar la
aprox. 12 sapt de la infectare, variind de la usoare la severe. Insa, la
majoritatea copiilor si la unii adulti nu apar niciun fel de semne si simptome,
desi virusul exista in organism, poate provoca afectarea functiei hepatice si
poate fi transmis altor persoane.De aceea, este important sa faceti testul
pentru depistarea acestui virus daca aveti motive sa credeti ca ati fost
expus(a) sau daca faceti parte din vreuna din categoriile de risc (enumerate
mai sus). Simptomele initiale pot fi nespecifice, precum febra, simptome
asemanatoare gripei, dureri articulare. Pacientii pot resimti lipsa poftei de
mancare, greata, varsaturi, slabiciune, oboseala, durere abdominala (in
special in partea superioara dreapta a abdomenului), icter (ingalbenire) al
pielii si al ochilor, urina inchisa la culoare. La pacientii cu hepatita cronica B,
simptomele variaza in functie de cat de afectat este ficatul, variind de la
usoare pana la severe, in cazul prezentei cirozei si a insuficientei hepatice. In
majoritate, pacientii cu hepatita B cronica raman asimptomatici timp de ani
sau chiar zeci de ani, perioada in care testele de sange sunt nemodificate sau
doar usor modificate. In timp, insa, boala poate progresa la ciroza.
Consultati medicul in cazul in care aveti semne sau simptome sugestive
pentru hepatita B sau va numarati printre persoanele cu risc de a contracta
boala si nu ati fost vaccinat(a). Femeile insarcinate trebuie sa fie testate
pentru virusul B in primul trimestru de sarcina. Diagnosticul de hepatita B
poate fi stabilit numai prin teste specifice de sange, care identifica asa
numitii markeri ai hepatitei virale B. Acestia pot confirma diagnosticul de
hepatita si pot diferentia infectia acuta de cea cronica. Ei constau in
substante produse de virus, denumite antigene si substante produse de
sistemul imun al organismului in lupta cu virusul (anticorpi).

 • Antigenul de suprafata al virusului B (AgHBs). Testul pozitiv  pentru


acest antigen semnifica faptul ca pacientul este purtator si poate
transmite virusul altor persoane. Testul negativ inseamna ca probabil nu 
este infectat la acel moment.
 • Anticorpi anti HBs. Un rezultat pozitiv inseamna ca aveti anticorpi
impotriva virusului HVB, fie datorita unei infectii anterioare de care v-ati
vindecat, fie in urma vaccinarii. Nu exista riscul de a va infecta sau de a
infecta alte  persoane, deoarece sunteti protejat de vaccin sau de
imunitatea obtinuta pe cale naturala.
In cazul in care sunteti diagnosticat ca infectat cu virusul hepatitic B, medicul
va efectua o serie de teste care sa stabileasca severitatea infectiei si starea
ficatului dvs. Daca ati fost expus(a) la virusul hepatitic B,
de exemplu prin intepare accidentală cu un ac contaminat cu singe, anuntati
imediat medicul. Veti primi o injectie cu imunoglobuline daca va prezentati in
primele 24 de ore de la expunere care este posibil sa impiedice imbolnavirea
de hepatita B. Tot atunci veti beneficia de prima dintre cele trei doze de
vaccin anti hepatita B. Odata ce infectia este deja la stadiul cronic, medicul
va stabili conduita terapeutica. In unele cazuri, la pacienti asimptomatici si
fara modificari ale testelor hepatice, medicul va poate recomanda numai
monitorizare (urmarire la anumite intervale de timp) a bolii. In alte cazuri, va
poate recomanda initierea unui tratament antiviral (cu medicamente precum
interferon sau cu analogi nucleotidici/nucleozidici). Daca ficatul este sever
afectat, ultima optiune terapeutica este transplantul hepatic.
Alimentatia unei persoane cu hepatita cronca B trebuie sa fie nomala, fara
excese dar si fara restrictii semnificative. O singura exceptie. Alcoolul este
toxic pentru ficat si persoanele cu infectie virala a ficatului au o sensibilitate
mai mare la alcool. Vaccinarea se efectueaza in primii ani de
viata sau, la persoane adulte nevaccinate, cand acestea locuiesc cu persoane
purtatoare de virus sau vor locui un timp in tari cu endemie de hepatita B.