org/reports/us-exports/national,2013

Pentru a analiza per general evoluţia Chinei începând cu 1989, putem să ne folosim de indicatorii
şi datele date de către Banca Mondială şi FMI, care pe baza datelor privind PIB-ul Chinei, ne vor ajuta
să înţelegem mai bine avântul economic chinez dar şi procentul real de dezvoltare şi evoluţie al
acestora, analizând diferite categorii.
Tabelul 1.2 ‚,Indicatorii PIB-ului Chinei pe ani diferiți’’

Indicatori Principali 1980 1990 2000 2011 2016

Rata de crestere reala 7,8 3,8 8,4 9,5 -
anuala a PIB(%)
PIB per capita 205,12 341,35 945,6 518,86 8522,86
PPP(%) 2,19 3,88 7,14 14,35 18,04
Investitia Totala (% 52,41 36,14 35,12 48,65 46,23
din PIB)
Economiile 48,84 39,22 36,83 53,81 53,47
nationale(% din PIB)
Inflatia,preturile 50,86 100 200,49 261,38 303,9
medii de consum
Volumul bunurilor si 17,38 16,88 24,8 16,52 14,78
serviciilor de
import(%)
Volumul bunurilor si 23,03 12,84 25,22 15,56 14,97
serviciilor de
export(%)
Valoarea importurilor 0,66 5,21 18,9 226,75 230,33
de petrol(mrd dolari)
Valoarea expoturilor 3,55 3,68 4,63 27,48 26,29
de petrol(mrd de
dolari)
Rata somajului 4,9 2,5 3,1 4 4
Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics.../index.php?title,14 noiembrie 2016
Din tabelul 1.2 putem concluziona că începutul secolului XXI a fost momentul în care economia
chineză cu paşi mări a început să obţină rezultate importante în majoritatea domeniilor în care activă,
ceea ce a dus la o creştere a PIB-ului considerabilă, fiind însoţit şi de menţinerea unei balanţe relativ
bune a importului şi exportului, cu o rată a şomajului destul de satisfăcătoare având în vedere numărul
colosal al populaţiei chineze.
Stabilitatea şi nivelul ascendent al dezvoltării economice chineze, ne face să menţionăm ecolutia
impunătoare şi rapidă pe plan mondial al acesteia.

1.2 Rolul în economia mondială şi competitivitatea Chinei pe plan extern

 În acest capitol aş vrea să evidenţiez miracolul chinez şi tendinţa Chinei de a transforma secolul
XXI într-unul chinez, China fiind propulsată în rândul marilor puteri de caracterul său de putere
emergentă, având cel mai spectaculos ritm de dezvoltare economică. China este un gigant în mai multe
sensuri:un gigant geografic (Chinei are dimensiunea unui continent - Europa), demografic (cea mai
mare populaţie de pe glob), economic (din mai multe puncte de vedere economice China fiind a doua
putere din lume, după SUA), militar (armata chineză este cea mai mare din lume), industrial ( China
fiind considerate şi atelierul lumii), comercial ( China este un motor al dezvoltării regionale şi globale,
devenind a doua piaţa mondială).
Samuel Huntington reliefa ideea conform căreia pentru prima dată în istorie, politica globală a
devenit multicivilizaţională şi multipolară, iar modernizarea nu va produce o universalizare a
civilizaţiei şi nicio occidentalizare a acesteia, ci din contră, regresul Occidentului va duce la o
extindere a puterii Asiei. Huntington releva faptul că, în secolul XXI, China se va impune drept
hegemon economic, iar dezvoltarea Chinei prezintă unul dintre cele mai importante pericole pentru
Occident şi implicit pentru supremaţia americană.
După victoria comunistă de la 1949 şi Revoluţia Culturală de la sfârşitul anilor ‘60, în timpul lui
Mao Zedong, politica economică a Chinei a reliefat independenta naţională şi ideologia comunistă.
Statul controla întreaga activitate economică utilizând planificarea centralizată şi proprietatea de stat.
Astfel, politica bolului cu orez a garantat (cel puţin la nivel teroretic) necesităţile alimentare de bază
pentru toată populaţia Chinei. După moartea lui Mao, în 1976, sub conducerea lui Deng Xiaoping, în
China au fost introduse reforme economice, iar provinciile sudice de coastă au fost transformate în
zone economice libere deschise investi iilor străine, fiind supuse principiilor capitaliste. Până în 2010,
sub influenţa unei noi generaţii de lideri, aflaţi sub conducereaț preşedintelui Hu Jintao, China şi-a
continuat demersul de dezvoltare economică rapidă (aproape 10 procente anual), prin intermediul unor
cheltuieli guvernamentale pentru infrastructură, China reuşind în 20 de ani să-şi dubleze volumul PIB-
ului
Încă de la sfârşitul anilor 70, China a conturat o mutare de la un sistem economic închis, având o
planificare centralizată, la o economie mai orientată către piaţa jucând unț rol major în economia
globală - în 2010 China devenind cel mai mare exportator al lumii. Reformele au debutat cu eliminarea
treptată a agriculturii colectivizate, s-au extins prin liberalizarea treptată a preţurilor, descentralizarea
fiscală, autonomie sporită pentru întreprinderile de stat, crearea unui sistem bancar diversificat,
dezvoltarea pieţelor de stoc, o rapidă creştere a sectorului privat şi o deschidere către comerţul exterior
şi investiţii.
În China, PIB-ul exprimat în paritatea puterii de cumpărare