Sunteți pe pagina 1din 6

Componentele culturii antreprenoriale în Republica Moldova

Relațiile economice pătrund în viața fiecărei persoane, așadar acțiunile și deciziile luate
de antreprenori nu influențează numai viața unui individ în parte ci și viata economiei în
întregime. Anume această circumstanță ferm dictează necesitatea creării unii culturi economice
generale și a unei culturi antreprenoriale în special. Pentru definirea, constientizarea si
implementarea notiunii de cultura antreprenoriala, in tara noastra, nu au fost decat preocupari
sporadice, si acestea doar in ultimul timp si la un nivel elitist, sub forma unor cursuri teoretice
contra cost, oferite de varii firme de consulting, management si marketing.

Antreprenorul a fost un agent fundamental in majoritatea teoriilor despre productie,


distributie si crestere. Rolul antreprenoriatului ca forta motrica a cresterii economice a gasit cel
mai explicit fundament in teoria ciclurilor lungi a lui Joseph Schumpeter. Potrivit lui
Schumpeter, gasirea de noi combinatii de factori de productie este un proces de descoperire
antreprenoriala, care va deveni motorul care conduce la dezvoltare economica.Aceste “noi
combinatii” constituie modalitati mai bune de a raspunde cererii existente sau de creare de noi
produse, adesea facand ca tehnologiile si produsele actuale . Referitor la intreprinzatori
(persoane fizice) trebuie avute in vedere mentalitatea acestora (intelesuri, credinte, valori,
interese, motivatii) si –bineinteles– aptitudinile antreprenoriale (incredere in fortele proprii,
libertate de gandire, flexibilitate).

Constientizarea necesitatii dobandirii unei culturii antreprenoriale reprezinta o activitate


de mare importanta si cuprindere.Sunt multi oameni cu pregatire superioara, de reala valoare
stiintifica si profesionala, care considera creativitatea un dar innascut al anumitor persoane si, in
consecinta, orice actiune de cultivare a insusirilor specifice antreprenoriatului, subliniate mai
inainte, are cel mult sansa de a trezi in constiinta celor privilegiati reactii adaptive, proactive in
raport cu anumite provocari ale mediului; cat despre ceilalti muritori de rand, asemenea actiuni
sunt inutile. Din fericire, exista si personalitati stiintifice care, in urma unor intense cercetari din
domenii adiacente, in principal psihologice si biologice, au ajuns la concluzia ca toti oamenii,
desigur in grade diferite, detin aceasta insusire de creativitate, renuntandu-se la ideea de
unicitate, de genialitate. Pe acest nou camp de gandire, trecerea la activitati sustinute de formare,
constientizare si valorificare a culturii antreprenoriale capata o importanta aparte.

Nu trebuie trecuta cu vederea – si, deci, salutata in mod corespunzator – nici orientarea
din ultimul timp a sistemului educational din tara noastra, care acorda o a atentie speciala acestor
componente in pregatirea tineretului. Noua lege a educatiei, blamata si contestata de multi
prevede in curriculum-ul preuniversitar orientari precise referitoare la instruirea elevilor in asa-
numitele “competente-cheie”, care au legatura
cu initiativa, creativitatea, antreprenoriatul, pregatirea continua, societatea cunoasterii .Rolul
universitatilor in promovarea culturii antreprenoriale este, de asemenea, subliniat; poate nu atat
de concentrat, dar foarte clar. Universitatile sunt considerate spatii libere pentru gandire si
creatie, concept care trebuie sa incurajeze metodele moderne de invatare, de evaluare-
autoevaluare, de studii de caz si educatie antreprenoriala. Se subliniaza cateva directii capabile sa
puna in valoare crearea de noi competente in toate domeniile vietii economico-sociale, cum ar fi:

- dezvoltarea culturii antreprenoriale in interiorul si in afara spatiului universitar;

- legatura dintre cultura organizationala si cultura antreprenoriala;

- explorarea creativitatii si a unor optiuni antreprenoriale in utilizarea energiilor


neconventionale si protejarea mediului.

Pentru a avea o imagine clară a culturii antreprenoriale trebuie să cunoaștem și elementele care o
definesc, ca de exemplu,unul dintre cele mai importante elemente ale unei culturi de afaceri este
limbajul. Într-o companie cu reprezentanți ai diferitelor culturi (de exemplu, în cadrul unei
întreprinderi comune), bariera lingvistică poate duce la inconsecvență și, mai pe larg, la lipsa
unui „spirit de echipă”. În ultimele decenii, rolul limbii internaționale în afaceri este adesea jucat
de limba engleză. Tânăra generație de manageri din diverse țări este destul de bună. Cu toate
acestea, afirmația este adevărată: „Puteți cumpăra în engleză, dar este dificil să vindeți”.

În acest sens, se recomandă să se depună eforturi pentru cunoașterea limbii partenerului.


Limbajul non-verbal include timp, loc, modele de prietenie și oferte de afaceri. Fiecare cultură
națională de afaceri are propria sa percepție asupra timpului. Reprezentanții unei culturi cu un
context ridicat subliniază relațiile personale și încrederea, evitând în același timp concurența
excesivă. Atingerea nivelului necesar de înțelegere poate dura mult timp. O componentă
importantă a limbajului non-verbal sunt gesturile, expresiile faciale, contactul ocular, etc. Există
o serie de diferențe în culturile de afaceri, care se recomandă să fie conștienți, deoarece
interpretarea greșită a oricăruia dintre aceste semnale are consecințe grave asupra afacerilor
internaționale.

În prezent, cultura de tip antreprenorial se cristalizează mai ales în cadrul firmelor cu


capital privat, fondate după crearea mecanismelor de piață liberă. Acest fenomen este posibil
deoarece din ce în ce mai mulți oameni părăsesc instituțiile birocratice în căutare de realizări și
prosperitate.
Majoritatea noilor întreprinzători încă nu au cunoștințele și abilitățile necesare pentru
crearea unei perspective strategice coerente sau pentru adaptarea dinamică la mediul extern. În
schimb, au un entuziasm molipsitor, sunt persoane total dedicate firmei lor și au o puternică
intuiție a direcției și sensului spre care organizația lor trebuie să se orienteze. De asemenea,
simțurile intuitive cu privire la dezvoltarea firmei lor sunt comunicate cu entuziasm angajaților,
determinând astfel un sens al apartenenței, al implicării și angajării în rezolvarea problemelor
organizației. Chiar dacă bază de credințe și valori specifice începe să se contureze și să se
structureze sistematic, deocamdată nu se poate spune că există o preocupare coerentă în cadrul
acestor firme. Cea mai mare importantă o prezintă efortul de construcție a noi semnificații, prin
promovarea unor valori precum respect și considerație pentru clienți, angajați și comunități;
preocupare pentru calitatea produselor și serviciilor oferite; creativitate, contribuție și implicare;
curaj, deschidere și dezvoltare personală alături de dezvoltarea firmei. In cadrul noilor culturi
antreprenoriale, sentimentele de neputintă şi lipsa de control asupra propriilor acţiuni sunt
înlocuite cu mai multă încredere si participare, iar frica începe sa dispară datorită recunoaşterii
deschise a faptului că erorile fac parte din natura umană şi oferirii de oportunităţi de a decide şi a
acţiona, de a prelua riscuri şi responsabilităţi. În acest fel, mândria de a aparţine comunităţii
firmei, având de obicei patronul-fondator drept erou modelator de comportamente, combinată cu
apariţia respectului de sine şi pentru toti membrii sistemului, funcţionează ca stimulente pozitive
pentru atingerea de rezultate performante.O imobilitate culturală caracteristică organizaţiilor de
tip birocratic a determinat scăderea performanţelor acestora, cu repercusiuni negative pentru
întreaga economie romanească o rată înaltă a inflaţiei şi şomajului, nivel ridicat şi nestimulativ al
taxelor şi impozitelor, raport mare preţuri/salarii, cu consecinţe grave asupra nivelului de trai.
Nici la nivelul anului 1989, considerat an de bază, performanţele acestor culturi nu erau
competitive pe piaţa occidentală.Dar, mai mult decât orice, se evidenţiază o nevoie pronunţată
pentru promovarea valorilor reale şi pentru ierar-hizarea corectă a acestora deoarece, traversând
acest şoc cultural, oamenii nu mai ştiu ce este important şi ce nu, care este semnificaţia
apartenenţei lor la o anumită organizaţie, care sunt scopul şi direcţia activităţii pe care o
prestează.În cadrul culturilor cu caracter birocratic, există o diferenţă semnificativă între valorile
proclamate şi acţiunile reale.

De exemplu, managementul la vârf este preocupat mai mult de gloria trecută a firmei, pe
care o popularizează cu orice ocazie şi o transferă fără nici o reticenţă în prezent, decât de
implementarea unor planuri eficiente, care să conducă la performanţa în domeniul calităţii şi la
satisfacerea clienţilor, elemente care ar putea susţine în mod real şi reclădi o reputaţie de cele
mai multe ori pe cale de dispariţie. Acest fapt nu face decât să conducă la şi mai multă confuzie,
neîncredere şi lipsă de respect in cadrul organizaţiei şi la crearea unei prapastii comunicaţionale
între management şi eşaloanele inferioare, fenomen extrem de periculos deoarece orice
schimbare culturală pozitivă, orice activitate performantă nu se poate desfaşura decat intr-un
cadru comunicaţional bazat pe respect, deschidere şi îincredere.Aceasta ar putea fi şi cauza
relaţiilor ostile între membrii organizaţiei, mai ales între angajaţi şi manageri atunci când
exponenţii conducerii nu dau dovadă de profesionalism şi a atitudinii de apatie fată de muncă,
aceasta având un impact dezastruos asupra productivităţii muncii.

Potrivit unui studiu, realizat de Interact, care foloseşte metodologia lui Geer Hofstede şi
instrumentul său Value Survey Module 94 pe un eşantion reprezentativ pentru populaţie, cele
cinci dimensiuni culturale se prezintă astfel:

■ Individualism/colectivism- in Republica Moldova, această caracteristică cu pași înceți se


transformă din colectivism în individualism, un procentaj semnificativ de întreprinzători își
conduc firmele conform ideologiilor din anii 90’,și anume prin respectarea regulamentelor
implementate de zeci de ani care nu mai sunt actuale în perioada tehnologiilor, aceste firme nu
acceptă ideiile tinerilor, care ar putea să lanseze activitatea firmei într-un nou format.
■ Distanţa faţă de putere- pentru cultura noastră, fiind specific o distanță mare față de
putere. Acest factor fiind determiner de faptul că resursele sunt distribuite într-un mod inegal,
existând un decalaj mare dintre cei bogați și cei săraci. Cei bogați au mai multe privilegii.
Puterea politică se întemeiază pe relații de rudenie. Dreptatea este de partea celui care deține
puterea. Scandalurile care îi implică pe cei de la putere sunt, de regulă, mușamalizate. În
domeniul politic, este mai puțin dialog, dar mai multă ostilitate și violență între partide
■ Masculinitate/feminitate- Societatea noastră are trăsăturile unei culturi feminine. Acest
lucru ne determină să revizuim considerațiile noastre inițiale și să identificăm argumentele care
să explice acest rezultat. Acest caracter îl recunoaștem în personalitatea baciului din balada
„Miorița”. Curios este și faptul că, unul dintre dușmanii care dorește să-l deposedeze de averile
sale este ungurul, ceea ce conform cercetării lui Hofstede, Ungaria se află în topul culturilor
masculine. Rezolvarea conflictelor prin compromis și negocirere. Aceasta este una dintre
trăsăturile culturilor feminine: evitarea conflictelor, ceea ce în cultura noastră este accentuat de
proverbul „capul plecat, sabia nu-l taie”, decât printr-o negociere echitabilă. Cu toate acestea,
considerăm că această modalitate de reacție este mai curând feminină, în timp ce în culturile
masculine, rezolvarea conflictelor se face prin confruntare și se încheie prin victoria celui mai
puternic.
■ Evitarea incertitudinii- societatea noastră are o tendință înaltă să evite incertitudinea.
Moldova se află în topul acestui clasament. Stres și anxietate ridicată, sunt indicatorii principali
ai culturii noastre. Stresul și lipsa gestionării lui este un factor care ar fi la baza ratei înalte de
alcoolism, în care individul nu poate face față provocărilor vieții și găsește un refugiu de moment
în consumul de alcool. Asemenea, stresul este și cauza ratei înalte a accidentelor vasculare
cerebrale, această afecțiune fiind pe locul întâi în șirul maladiilor neurologice din Republica
Moldova. Anxietatea este o stare difuză de îngrijorare de ce se poate întâmpla. Moldovenii au
nevoie de siguranță zilei de mâine, astfel obiceiul de a pregăti conserve pentru sezonul de iarnă
descrie foarte bine îngrijorarea noastră cum vom trece peste perioada rece a anului. Acest obicei
poate fi un rezultat al foamei organizate din anul 1946 – 1947, care a lăsat o traumă socială, până
în prezent fiind resimțită. Obiceiul de a colecta majoritatea lucurilor în casă, de a avea o rezervă
sau un lucru care nu este necesar, dar este raționalizat că „poate va trebui” de asemenea, este
amprenta acelei perioade
■ Orientarea pe termen scurt/lung- gândirea și planificarea societății noastre este pe
termen scurt.. Eforturile implementate trebuie să coreleze cu rezultate rapide. Deschiderea sau
investirea într-o afacere, educarea unui comportament alternativ, realizarea unor scopuri sau
atingerea unui obiectiv, se dorește a fi cât mai rapid, pentru că nu este loc pentru perseverență
sau rezultate care apar încet. Creștere economică lentă. Se alocă puțin și nu sunt bani pentru
investiții. Banii nu sunt investiți în afaceri, careva investiții personale sau în educație, ceea ce ar
putea avea consecințe pozitive pe termen lung. Banii, mai degrabă, se învestesc în imobile,
mașini scumpe sau haine, fapt care are consecințe doar pe termen scurt. Moldovenii au respect
pentru tradiție și ei în fiecare an fac din acestea – evenimente, sărbătorindu-se trecutul și mai
puțin situația concretă sau actualitatea. La sărbătorile familiale sunt evocate amintirile și trecutul,
decât planurile de viitor. Tradițiile și vechile practice sunt preferate și menținute, și în sfera
profesională, se manifestă o rezistență și scepticism față de inovații, creativitate și schimbări.
Managerii și muncitorii se află în tabere diferite, în sensul că diviziunea muncii este bine
delimitată, managerul este o autoritate ierarhică, muncitorul îndeplinește cererea managerului,
fără ca acesta să-și implice personalitate și atitudinea personală în cadrul muncii. Majoritatea
cetățenilor sunt mândri de țara lor, chiar dacă există multe limite sau greutăți financiare. În
cadrul chestionarului VSM-2013, 57% dintre moldoveni, au menționat că sunt mândri de țara
lor. Succesul și insuccesul este pus pe seama norocului și mai puțin pe efort, strategie, planificare
sau abilități. Proverbul popular „prost să fii, noroc să ai” întruchipează esența succesului.
În concluzie, deşi practica marilor firme relevă că în cadrul culturii organizatorice să se
situeze în prim plan una sau alta din laturile celor cinci dimensiuni, totuşi acestea pot să coexiste
în cadrul firmelor şi să se îmbine armonios astfel încât să conducă la rezultate şi performanţe
superioare.

Tiparele culturale sunt determinate de condiții biologice, geografice, climaterice și istorice.


Ele sunt funcționale într-un context istoric, ajutând grupul social să se adapteze cât mai eficient
la provocările vieții. Cultura reprezintă un sistem de strategii și o programare mentală pentru
supraviețuire și conviețuire. Această programare mentală este transgenerațională și, cel mai
adesea, rezistentă la schimbări. Consecința acestor programări mentale, care se transmit de la o
generație la alta, este: ceea ce cândva a fost funcțional pentru strămoșii noștri, într-un anumit
context istoric, poate deveni, total disfuncțional în contextul realității din present.

Din pacate Republica Moldova se află la coada tuturor caracteristicilor. Din cauza
constrângerilor culturale care inhibă dezvoltarea personalității și realizarea propriilor dorințe,
persoanele devin tensionate, stresate și nervoase. Acest lucru se simte în interacțiunile sociale
cotidiene unde cetățenii manifestă iritație, nervozitate și lipsă de amabilitate. Exprimarea
personalității este o dificultate, oamenii manifestă frică față de critica și opinia celorlalți.
Moldovenii zâmbesc mai puțin, iar zâmbetul este presupus, adesea, ca fiind fals sau o expresie a
fățărniciei. Din aceste motive, moldovenilor le este dificil să înțeleagă zâmbetul permanent și
amabilitatea altor culturi, fiind perceput ca fiind unul fals. Mai puțini oameni fericiți. Mai mult
negativism și pesimism în societate.