Riga Crypto si lapona Enigel

Subintitulata "balada", a fost scrisa şi publicata in l924, facand parte din ciclul
"Uvedenrode", alaturi de poemul cu acest titlu, de "Paunul", "Paralel romantic", "Oul dogmatic",
"Ritmuri pentru nuntile necesare", "Paznicii", ,Infatişare" şi "Falduri"."Riga Crypto şi lapona
Enigel" reia, sub aparențe de balada, de poveste fantastica, tema increatului şi a initierii
spirituale, asociindu-le cu un sentiment acut al naturii. Are forma unei poveşti versificate cu
cadru. Numita de autor un "Luceafar intors", balada "relateaza" povestea "regelui
ciuperca" indragostit de lapona atrasa, la randul ei, de Soarele care îl va distruge pe crai.
Ca şi Hyperion şi Catalina, Crypto şi Enigel (in cazul carora factorul feminin e superior celui
masculin) nu pot ieşi din conditiile lor respective şi nunta lor este imposibila. Ideea este cea din
"Luceafarul": separatia, discriminarea dintre lumi este atat de adanca, incat de cele mai multe ori
puntea (puterea) iubirii nu este suficienta.
Poetul insuşi face marturisiri cu privire la geneza baladei: "Eu credeam elementele:
ciuperca, fragi, lapona, tari de gheata, reni pe deplin justificate de necesitatea, cu totul intima
pentru mine, de a da un cadru scandinav poemului şi totuşi originea baladei rigai Crypto este
onirica, cu siguranta. Ea izvoraşte din somn şi ce somn! Cel putin ca intentie şi ca schema, caci
compozitia s-a dezvoltat şi desavarşit in momentele de luciditate" (Ion Barbu).In lumina
afirmatiei poetului Ion Barbu despre valoarea baladei sale se poate face o analogie intre
"Luceafarul" şi "Riga Crypto şi lapona Enigel": soarele joaca rolul Demiurgului, care atrage
atentia laponei (luceafarul) asupra misiunii sale superioare, asupra nevredniciei, inferioritatii
dragostei lui Crypto (Catalina) care se consoleaza in cele din urma cu Masalarita (Catalin).
Rasturnarea conceptiei eminesciene:ar-fi, in acest caz, inversarea sexului personajelor. O alta
analogie, indirecta ("rasturnata") cu "Luceafarul"ar putea fi: Masalarita joaca rolul dinamic al
unui Dumnezeu rasturnat, negativ, in ucigatoarea sfera de atractie a caruia se zbate un Crypto
(anti-Hyperion) care nazuieşte sa urce (nu sa coboare) la Enigel (anti-Catalina), care, la randul ei,
prefera sa şi-l aleaga logodnic pe Soarele (anti-Catalin) de-o seama cu ea, decat pe Crypto,
deschizatorul de abisuri.In acest caz, avem de-a .face cu un sistem de valori. Pentru a intelege
valorile estetice si filozofice ale simbolurilor, cititorul le poate afla din poezia-cheie
"Ritmuri pentru nuntile necesare", din ciclul "Uvedenrode", in care Ion Barbu prezinta,
in mod explicit, sistemul său: pamantul- descompunere; Venus -, senzorial; Mercur -
intelectual; Soarele - absolut. Treptele initierii spirituale, desemnate (ca la vechii
alchimişti) cu nume de planete, urmaresc evolutia de la trairea exclusiv in concret, carnal şi
afectiv ("Roata Venerii lnimii"), prin experienta intelectului ("Roata capului Mercur"), la
telul ultim, contopirea cu "Roata Soarelui Marelui", simbol al absolutului, al spiritului.
Initierea este incompleta fara parcurgerea celor trei trepte: ,,O, select Intelect I Nunta n-am
sarbatorit". Astfel, Crypto, stapanul rotii Venerei, e fiinta aflata pe treapta cunoasterii senzoriale.
Enigel este stapana rotii Mercur, "expresie a treptei existentei conştiintei"; stare intermediara
care pune in cumpana posibilitatea ambelor cai ale cunoaşterii: pe langa cea senzoriala şi pe cea
solara (soarele stabileşte din acelasi loc si concomitent raporturi cu ambele personaje ale
baladei). Ea este "principiul initiatic al Nordului" care paraseste universul gheturilor (simbol al
intelectului steril), se indreapta spre "sud" pentru a atinge absolutul prin"nunta cu soarele"
(simbol al afectivitatii).Riga Crypto - situat pe treapta initierii - e forma de increat, speciala,
inferioara, dar nemanifestata, care simte o tentativa de autodepaşire (a propriei conditii) prin
atractia spre afect (lume cu stari emotionale).
Formula compozitionala urmeaza tehnica povestirii in rama , a povestirii in
poveste (ca in "Halima" si "Hanu Ancutei"). Rama este constituita de dialogul din primele patru
strafe (catrene, cu masura de 8-9 silabe, rima incrucisata, feminina - potrivita atmosferei de
confesiune; ritm combinat - predomina iambul şi amfibrahul: "Ca vinul vechi ciocnit la nunta"
(dipodie iambica + iamb + amfibrah) sau "Cu pungi ,panglici I beteli I cu funta", ritm creator de
atmosfera (bahica) decat de cadru fizic). Se reliefeaza starea de. spirit specific a sfarşitului unei
petreceri. La spartul nuntii, in camara se spune "Stins, incetinel" o poveste spusa altadata "cu
foc". Asadar e vorba de doua nunti: una reala si alta imaginara - care e trista pentru ca nu s-a
implinit. Aceasta nunta imaginara constituie, de fapt, alegoria simbolica din partea a doua a
baladei construita din 23 de strofe, inegale ca numar de versuri (dintre care l4 sunt catrene, 6
cvinarii, 2 sextine şi o septima); cu masura inegala - variaza intre 6 si 9 silabe; cu rima
incrucişata in catrene şi imperfecta in celelalte strofe in care raman versuri fara rima; rima
feminina si masculina potenteaza atmosfera sabra a povestirii. Ritmul combinat (l. "Des cercetat
de padureti . In pat de râu şi-n huma unsa = troheu + iamb + peon IV; 2. Iamb + iamb +
amfibrah + troheu) imprima atmosferei de basm rezonante ciudate.
Balada este atribuita unui menestrel "trist, mai aburit ca vinul vechi ciocnit la nunta".
Comparatia realizata prin ingambament confera stihurilor dinamism. Menestrelul e "aburit",
adica "tainic", pentru ca ascunde, sub .infatişarea inşelatoare, vechi traditii initiatice şi e inzestrat
cu "pungi, panglici, beteli cu funta", care pot semnifica podoabe stilistice (baroce) ce ocupa
sensul.ezoteric (inteles doar de initiati) al baladei. Menestrelul este calificat cu adjectivul "mult
indaratnic" la superlativ absolut - inversiunea sugereaza un ton arhaizat si armonios in deplin
acord cu atmosfera de petrecere. Nuntaşul desemneaza balada ceruta prin titlu şi prin numele
personajelor sale: "zi-mi de lapona Enigel I şi Crypto, regele ciupearca".
Aceste patru catrene sunt sugestive pentru a sesiza povestea şi sensul ei simbolic, cat şi
cele două aspecte ale ritmului initiatic: unul vizibil pentru toti şi altul tainic, ascuns, "criptic":
balada este cantata la o nunta din planul umanului, al realului si povesteşte (alegoric ) despre o
imposibila nunta simbolica din planul spiritual. Balada propriu-zisa (partea a II-a a poemului
inchisa in acest cadru) are (ca si "Luceafarul") doar un suport narativ pentru un poem, in fond
liric, in care Crypto, Enigel, Soarele, manatarca şi celelalte ciuperci, ghioceii, toporaşi nu sunt
personaje cu existenta autonoma, ci ipostaze simbolice ale cautarii spirituale.Ca-n orice poveste
de dragoste, Ion Barbu propune un posibil cuplu construit nu dupa principiul comuniunii, ci dupa
principiul antitezei: Crai Crypto este "inima ascunsă", "sterp şi naravaş I Ca nu voia sa
infIoreasca". El poarta cu sine conditia tragică a umbrei, a aspiratiilor interzise şi neintelese
("Crypto" inseamna izolare, inchidere, umbra - deci moarte). Crypto este crai peste "bureti",
increatul, neinitiatul al carui tron veşnic ar fi parca de roua. Veşnicia lui este de fapt o "existenta
in suspensie", forma intermediara (intre nefiinta si fiinta) ce dainuie doar in patul tainuit de rau,
in racoarea din zori, precedenta Existentei ce se coace lent, din care nu stim ce se va
alege.Crypto primeste reproşuri din doua directii: de jos - de catre "bureti" (treapta increatului) şi
de sus - de catre "ghiocei şi toporaşi", simboluri ale treptei senzoriale şi intelectuale. Craiul
"imparatea peste bureti" - imperfectul verbului ("a imparati", vag arhaic) provoaca un nonsens cu
substantivul "crai" careconform traditiei populare - e despartit prin trei trepte de starea de
imparat, situata pe treapta NUNTII! Crypto e simbolul existentei telurice pamanteşti (mediul sau
e "pat de rau şi-n huma unsa"), readuse la carnal. El este "mirele poienii" simbolizand nunta
potentiala (vizuala) - care insa nu se face niciodata intrucat lui, ca semn al increatului, i se
asociaza conotatii ale sterilitatii: "sterp", "span", "eunucull ui batran.Tonul baladesc, simplu,
narativ, cu inflexiuni arhaice (inversiuni: "Pre-acelaşi timp traia cu el" = traia pe acelaşi timp cu
el); prepozitia "pre" o introduce - prin opozitie cu Crypto - pe "mica" şi "liniştita" Enigel (nume
cu sonoritati catifelate şi exotice cu ecouri din "enigma" sau Ingul- râu, afluent al Bugului). Ea
este fiinta umana, deci superioara (regnului vegetal) şi vine dinspre Pol, din lumea gheturilor
translucide (simbol al intelectului pur) cautand soarele şi lumina (simboluri ale vieiti şi
cunoaşterii).Motivul transhumantei (vezi calificativul atribut "lapona") are intr-un asemenea
context sensul marilor cautari, intrand in opozitie efectiva cu damnarea la stagnare şi la involutie
a lui Crypto. Ea realizeaza sinteza Nordului germanic cu Sudul; se afla deci pe treapta nuntii,
unde ratiunea se'insoteşte cu afectul;fiind pastorita de reni, ca un fel de initiat natural, simbolic,
"pastor". al sufletelor. Renii, prin coarnele lor, soot simboluri ale puterii magice ("corn",
"coroana" - altarul Kerton de la Delas alcatuit din coarne, toate au aceleaşi radacini KRN, cu
semnificatie de putere spirituala). Micitmea Enigelei este in traditie populara şi ezoterica
("destinat numai celor initiati"), "mare ca principiu" daca e "mic ca forma". Ea ajunge in poiana
sudica, ambianta ce inclina spre senzorial-afectiv. In somn se deschide poarta prin care treptele
(vegetal-uman) comunica intre ele, incepand de la initiere şi pana la absolut. Ea a adormit "pe
trei covoare de racoare" care constituie trei trepte: initiere-senzorial, senzorial-intelectual,
intelectual-nunta. Deci stabilirea contactului dintre Crypto şi Enigel are loc pe puntea de somn
(ca in "Luceafarul") dintre Initiere şi Neinitiere.
Acum locul naratiunii baladeşti îl ia dialogul. Chemarile halucinante, de ceremonial
magic apartin lui Crypto - fiinta inferioara care incearca o relatie ce se vesteşte dintru inceput
eşuata. Mai intai aduce "dulceata" - simbol al treptei senzoriale - cu care o imbie, dar Enigel
doreşte sa culeaga "fragi fragezi mai la vale", adica din domeniile mai afective ale existentei.
"Valea" e simbol afectiv, feminin şi evoca, in psihanaliza, in lipsa altor atribute determinative,
reproducerea, senzualismul. Apoi Crypto accepta sacrificiul propriu ("Daca pleci, sa culegi, I
Incepi, rogu-te, cu mine") şi, in a treia etapa (tensionala), "regele ciuperca" propune valorile
supreme ale lumii sale - somnul fraged şi uitarea - care ar lecui fiinta umana de zbuciumul
cautarii. Refuzul laponei ("Lasa. Aşteapta de te coace") este o incercare de a-l determina pe
Crypto sa renunte la aventura (pentru el neexistand "coacere", caci ciuperca reprezinta ipostaza
statica a creatiei; increatul propriu-zis).Pentru că Enigel (ca toti nordicii) traieşte cu nostalgia
soarelui in suflet ("Din umbra deasa, desfacuta I Ma-nchin la soarele-ntelept (.. .) Greu taler
scump, cu margini verzi, I De aiur, visu-i cerceteaza î Ma-nchin la soarele-ntelept I Ca sufletu-i
fantana-n piept I şi roata alba mi-e stapana I Ce zace-n sufletul-fantana I La soare roata se
mareşte... "), invitatia la "somn fraged şi racoare" a lui Crypto suna ca o blasfemie, ca o "lama de
blestem" pentru fiinta umana ("La umbra numai carnea creşte" este o sugestie a deformarii şi
alterarii). Cand Crypto este surprins de soare ("Dar soarele, aprins inel I Se oglindi adanc in el I
De zece ori, fara sfiala I Se oglindi in pielea-i chiala") poetul urmareşte dezintegrarea lui in
imagini de o mare plasticitate: ,,şi sucul dulce inacreşte I Ascunsa-i inima plesneşte I Spre zece
vii peceti de semn I Venin şi roşu untdelemn I Mustesc din funduri de blestem". Numarul
simbolic (repetat) de zece oglindiri ale Soarelui "in pielea cheala" a lui Crypto, ca şi acele "zece
peceti de semne" reprezinta, dupa unii critici literari, planete care "insotesc Nunta": Soarele,
Mercur, Venus, Luna, Pamantul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun.Veninurile vegetale in
care sfşeşte regele ciupearca, personificate şi ele in fapturi groteşti de basm ("Laurul-Balaurul",
"masalarita - mireasa") simbolizeaza degradarea la nivelul primei trepte a organicului.Treptele
dialogate au amplificat antiteza dintre cele doua existente pentru ca aceasta sa fie potentata prin
opozitia intuneric I lumina: Enigel se teme de umbra, dupa cum Crypto nu poate suporta soarele.
Pentru el astrul zilei, opus somnului şi racorii, este amenintator: ,,(...) de soare I Visuri sute, de
macel I Ma despart. E roşu, mare, /Pete are fel de fel Ca-i greu mult soare sa indure I Ciupearca
cruda de padure" completeaza menestrelul. Pentru lapona soarele este auriu "cu margini verzi",
de altfel, o fascineaza intregul univers polar in care aceasta traieşte, reflectandu-se in sufletul ei
ca simbol al oglindirii idealului, al absolutului in psihicul individului: "Ca sufletu-i fantana-n
piept, I şi roata alba mi-e stapana I Ce zace-n sufletul-fantana". Culoarea verde semnifica aici
implinirea nuntii simbolice (culoarea e obtinuta din amestecul albastrului celest cu galbenul
solar). Chiar "semnele luminii" sunt amenintitoare pentru Crypto ("scade noaptea, ies lumine. ..
"), intrucat ele simbolizeaza viata, smulgerea din starea de increat şi aruncarea intr-o existenta
care are la capatul ei moartea, in timp ce pentru Enigel lumina e benefica, intampinata eu
bucurie: "zorile incep sa joace". Opozitia nu mai este numai intre doi protagonişti, ci chiar
intre doua principii de existenta şi - drept urmare - Enigel şi Crypto nu pot "nunti", fiind
elemente ireconciliabile. Somnul se transforma dintr-o punte de comunicatie in capcana,
intrucat Crypto îi atrage atentia Enigelei asupra inrudirii lor prin "gheata" şi "alb", in
virtutea carora Enigel poate ramane in lumea lui "in somn fraged şi racoare". Enigel se
infioara şi la chemarea lui Crypto simte o durere in inima. Fiinta aflata pe treapta Nuntii,
spiritul ei e influentat, concomitent, şi de Soare care "greu taler scump, cu margini verzi" (e
motiv al Graalului) îi tine pana şi visele sub control ("Tot polul men un vis viseaza").
In deznodamant, Crypto, incercand a-şi depaşi conditia, paraseşte o clipa sfera umbrei
(in numele iubirii) şi astfel se autocondamna: soarele îi "inacreşte" "sucul dulce", îi plesneşte
inima, iar acesta devine o simpla ciuperca otravitoare, putandu-se insoti numai cu semenele sale.
Morala poeziei este concentrata in patru versuri, tot printr-o antiteza: "Ca sufletul nu e
fantana / Decat la om, fiara batrana / Iar la faptura mai firava / Pahar e gandul, cu
otrava"; de pe treapta initierii doar calea coacerii fireşti poate duce inspre treapta Nuntii şi
aceasta cale trebuie sa decurga mereu sub semnul Soarelui.Epilogul prezinta consecintele Nuntii
facute in pripa: ,,- Ca la nebunul riga Crypto / Ce foeul inima i-a fript-o / De a ramas sa
rataceasca / Cu alta fata, mai craiasca / Cu Laurul Balaurul /.../ Gol la drum sa iasa / Cu
masalarita-mireasa / Sa-i tie de imparateasa". Prabuşirea lui Crypto este de pe treapta senzoriala
in temnita inveninata a Descompunerii. Crypto innebuneşte, i se tulbura mintea, se transfonna
intr-o faptura condusa de instincte care rataceşte cu "Laurul-Balaurul" al carui "aur" - ultimele
indicii ale Soarelui - il toaca, iar apoi se resemneaza in imparatia otravita a imparatesei
Maselarita, Laurul fiind pe de o parte simbol conciliator intre ciuperca şi Maselarita, pe de alta
parte, un afrodisiac putemic (Pythiile ardeau foi de laur pentru obtinerea extazului).
Problema baladei este aceea a alegerii, de catre aceeaşi fiinta, intre doua cai diferite
de cunoaştere, intre doua etape necesare ale dezvoltarii sale. Ambele personaje sunt
simboluri ale cate unei conditii reale "'din trecut său ale unei virtualitati a poetului: "Crypto ar
putea fi adolescentul care aspira la «maturitatea superba, feminina», copilul al carui spirit
intelectual se implineşte prin experienta vietii, pe cand Enigel e un alter ego al poetului", care, in
l924, devenise "fiara batrana". Dorul lui Crypto de Enigel e tragedia treptei Initierii insuficienta,
deşi Crypto ar vrea sa parcurga drumul spre Nuntii printr-un singur salt, cu excluderea fazelor
intermediare ale Existentei. Astfel, mesajul poeziei se dezvaluie: evolutia fortata "arde,
otraveşte", in timp ce evolutia normala, fireasca, preschimba in izvor curat.Si totuşi "prea-
cumintea" Enigel il ucide şi-l deplange in acelaşi timp pe Cyrpto, dovedind, in fond, natura duala
a fiintei umane aflata intre ideal şi material, intre rational şi instinctual, intre cunoaştere şi traire,
intre viata şi moarte.
In concluzie, balada "Riga Crypto şi lapona Enigel" este "un cantec larg" care cuprinde
povestea eterna a omului, este un poem al cunoaşterii prin figuratie metaforica originala. Poezia
completeaza, in mod fericit, ciclul "baladic şi oriental" prin tonul tulburator şi fascinatia pentru
pitoresc.