Sunteți pe pagina 1din 3

TRADIŢIONALISM

Aici sosi pe vremuri


de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane si pridvor,  Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete 


Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor. Te vezi aievea numai în stersele portrete.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta, 
De când luptara-n codru si poteri, si haiduc. Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...

În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.  Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu: 
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Nerabdator bunicul pândise de la scara  Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara. 
Berlina leganata prin lanuri de secara. Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina  Subtire, calci nisipul pe care ea sari. 
Sari, subtire, -o fata în larga crinolina. Cu berzele într-insul amurgul se opri...

Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,  Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram 
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Când ti-am soptit poeme de bunul Francis
Jammes.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, 
Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad. Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna 
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea... 
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, 
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.
Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat, 
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat. Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat 
Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna...  Acelasi clopot poate . în turnul vechi din sat...
De mult e mort bunicul, bunica e batrâna...
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Traditionalismul este o miscare literară, manifestată în perioada interbelică, in paralel cu modernismul


lovinescian si in opozitie cu acesta.
Traditionalismul se impotriveste occidentalizarii culturii romane si modernismului, punand accent pe
spiritualitatea autohtona. Promoveaza traditia, perceputa ca însumare a valorilor arhaice traditionale,
specifice spiritualitatii romanesti si identitatii nationale.Traditionalistii considera ca valorile traditionale
sunt puse in pericol de modernitate, prin urmare vor incerca sa le conserve.In perioada interbelica au
existat 3 grupari literare de orientare traditionalista formate in jurul cate unei reviste: sămănătorismul-
revista Sămănătorul, poporanismul-revista Viata românească, gandirismul- revistaGândirea. Un
reprezentant al traditionalismului este Ion Pillat.
Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, aparuta in anul 1923 in
volumul Pe Argeş în sus.Poezia aparţine tradiţionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul
rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus.
Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu
repetabilitatea destinului uman sau cu ciclicitatea vietii.
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata, prin indicii de spatiu „aci”, timp „pe
vremuri”, si forma verbala, de perfect simplu „sosi”.
Textul îmbină două tipuri de lirism. În prima parte întalnim lirismul obiectiv, prin elemente de
narativitate simbolica, care ne prezintă idila bunicilor de altă dată. În partea a doua apare lirismul
subiectiv, bogat în mărci ale eului liric care prezintă idila în care este implicat poetul.
Compoziţional, poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final, liber, având rolul de laitmotiv al
poeziei. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul - evocarea iubirii de „ieri a
bunicilor, meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane, iubirea de „acum", epilogul poemului. Cele două
planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv,
ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a
planurilor, construite pe relaţia „atunci - „acum".Sunetul clopotului „de nuntă sau de moarte în turnul
vechi din sat” este laitmotivul refren care subliniază ideea efemeritătii vietii, însoţind două momente
esenţiale ale existenţei umane - nunta şi moarte.
Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează, prin intermediul unei metafore: „casa
amintirii, spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Trecutul capătă o aură legendară, devine un timp
mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate.
Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocării iubirii bunicilor. Natura devine solidară cu omul,
fiind marcată de semnele îmbatrânirii, ca şi fiinţa umană. În versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi”
este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a bunicii cu nume mitologic: Calyopi -
Caliope (Kalliope), muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă.
Intâlnirea bunicilor, îndrăgostiţii de altădată, respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei, din
care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină". Bunicul îi recită iubitei
capodopere ale literaturii romantice. Atmosfera evocată, peisajul selenar, sunt romantice: „Şi totul ce
romantic ca-n basme se urzea". Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmată, în versul următor de
revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul, bunica e
bătrână...".
In distihul al treisprezecelea se trece la planul prezent, prin intermediul unei comparatii care realizeaza
o paralela trecut-prezent: „Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu”. Ca într-un ritual, nepoţii repetă gesturile
bunicilor peste timp.Un alt element comun celor două secvenţe poetice, prezent - trecut, este barza,
simbol al fidelităţii, al devoţiunii.Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi
sugerează repetabilitatea existenţei umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentuează trecerea
iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat”.
Expresivitatea poetica se evidentiaza la toate nivelurile textului.
La nivelul fonetic şi prozodic, se remarca muzicalitatea data de rima împerecheată, ritmul iambic,
măsura de 13-14 silabe.
La nivelul morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate
în poezie.
La nivelul lexico-semantic, poezia se remarcă prin prezenţa elementelor populare (aci, pridvor,
obloane, a zăbreli, zăvor, ciubuc), cu rolul evocarii trecutului.
La nivel stilistic, se utilizeaza paralelismul, simetria, antiteza, se foloseste cu precadere metafora „casa
amintirii”, „ochi de peruzea”, „ochi de ametist” si comparatia „Ca ieri sosi bunica…si vii acum tu”.
In concluzie, poezia Aici sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine tradiţionalismului prin idilizarea
trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus.

S-ar putea să vă placă și