Opinia publica

-Gabriel Tarde, Ferdinand Tonnies-

Studiul comunicarii incepe cu opinia publica

 Europa: Gabriel Tarde, Ferdinand Tonnies
 Statele Unite: Walter Lippmann, John Dewey

I.Gabriel Tarde
Sociolog francez:
•Legile imitaţiei (1890) -> teoria sincronismului
–Teoria imitaţiei
•Opinia şi mulţimea (1901)
–Noţiunea de „public”

Legi “logice” si legi “extralogice”:

Imitația este procesul fundamental prin care o inovație se răspândește în societate.
Legi:
-logice
-care substituie: mai greu de acceptat
-care cumulează
-extralogice
-„du dedans au dehors” (întâi trebuie să adopți interior o inovație)
-de sus în jos

1)Legi logice:
 Cu cat o inventie este mai aproape de ceva cunoscut, cu atat va avea mai multe sanse sa
fie adoptata
 Cu cat o inventie este mai apropiata de dominantele unei culturi, cu atat va avea mai
multe sanse sa fie adoptata
 Substitutia declanseaza“competitie” => o logica a duelului
  Importanta criticilor, a comentatorilor
 Nevoia de perioade de asimilare a inventiilor, de “rationalizare” a lor

2)Legi extralogice:
 Din interior spre exterior:
 Din locul creatiei spre zone apropiate, apoi mai departate
 Inventia este intai filtrata mental (sufleteste) –procesul de imitatie se declanseaza
in interiorul nostru, prin examene intelectuale si afective complexe. Nu copiezi
forma, ci mai intai trebuie sa fii patruns de idee. => imitarea ideilor o precede pe
cea a expresiei lor
 Imitarea scopurilor precede imitarea mijloacelor

 De sus in jos:
 Prin intermediul statusurilor (de la elitele sociale spre straturile de jos ale
societatii) => misiunea elitelor

Opoziția:
L’oposition universelle(1897)
–Metafora valurilor
•Valul mai puternic il inghite pe cel mai slab
•Valuri de forte egale=> Procese adaptive, examinari si reexaminari ale ideilor sau
interpretarilor aflate in conflict
–Contraimitatia – o alta forma de imitatie
- recunoașterea/ valorizarea fenomenului inițial
Imitația & contraimitația au același reper: invenția.

Public vs. mulțime:

Gustave LeBon –Psihologia mulţimilor(1895)
–„trăim o epocă a mulţimilor”

Gabriel Tarde –Opinia şi Mulţimea(1901)

–„trăim o epocă a publicurilor”

Public:
•Definiţie: Publicul este „o diseminare de indivizi separaţi fizic şi a căror coeziune este pur
mentală“

•Naştere: „Un public special nu a început să prindă contur decât odată cu momentul, greu de
precizat, în care oamenii pasionaţi de aceleaşi studii au devenit prea numeroşi pentru a se putea
cunoaşte personal şi au simţit stabilindu-se între ei legătura unei anume solidarităţi exclusiv prin
comunicări impersonale, care aveau o frecvenţă şi o regularitate suficiente“

Presa și publicul:
•Ce este actualitatea? Ceea ce tocmai s-a intamplat?
•Ziarul “de azi”
•Influentarea la distanta
•Publicul ca o clientela (nevoia de a fi conectati cu clasa sociala din care fac parte)
•conștiința multiplicării actului respectiv în mii de alți oameni

Public vs. mulțime:

 Mulţime = indivizi adunați în același loc, care arată interes pentru un lucru comun
 Apropiere fizică
 Intolerantă / Iraţională
 Apartenenţă unică
 Public (apare odată cu dezvoltarea ziarului ca mod de comunicare în masă)
 Coeziune mentală
 Mai tolerant / Raţional
 Apartenenţă multiplă

Public vs. mulțime. Tipuri:

 Mulțimi:
 în așteptare
  atente
 manifestante: se disting prin semne comune (ex: slogane)
 de acțiune (active): de dragoste, de ură
 Publicuri:
 în așteptare
 atente
 manifestante
 de acțiune

Exemple: de urmarit: tipuri, caracteristici, manifestari

Conversația:
 “agentul cel mai minunat al imitatiei” (Tarde)
 Originea conversatiei: plictisul si singuratatea omului primitiv + primele forme de relatii
sociale
 Teorie naiva a conversatiei: comparatia cu stadiile de dezvoltare ale copilului
 Legatura intre conversatie si opinie: legatura intre functionarea conversatiei si
modificarile Opiniei

Opinia publică:
 O creatie a presei
 Definitie: “Opinia este o asociere efemera si mai mult sau mai putin logica de judecati
care, raspunzand unor probleme ridicate intr-un anumit moment, se reproduce de
nenumarate ori in persoane ale aceleiasi tari, din acelasi timp si din aceeasi societate”
 Teoria spirala tacerii in nuce: “spunem opinie, dar avem totdeauna confruntarea a doua
opinii, in legatura cu fiecare problema care se ridica. Numai una dintre cele doua ajunge
destul de repede sa o eclipseze pe cealalta prin propagare mai rapida si mai
spectaculoasa, sau pentru ca, desi mai putin raspandita, este cea mai zgomotoasa”

II.Ferdinand Tonnies
•Comunitate si societate – subcapitol (2 pag) Opinia publica (1887)
•Critica opiniei publice (1922)

Comunitate vs. Societate

 Comunitatea
 dominante relatiile de ordin emotional, statusuri bine definite, omogenitate
 existenta laolalta a membrilor, ca intr-o familie
 dominante credintele, aspectele religioase ale vietii, impartasirea unor valori
comune
 Societatea
 asociata cu urbanismul, productia industriala, eterogenitatea, impersonalitatea
 individul traieste in societate “ca intr-o tara straina”
 importante domeniile comertului, muncii, stiintei

*Comunitatea și societatea nu se exlud reciproc.

Comunicare în comunitate și societate:

 In comunitate: asigura transferul traditiilor, credintelor, miturilor etc.
 In societate: devine dominanta comunicarea scrisa, care are in vedere audiente
dispersate; are ca scop convingerea, persuadarea, influentarea => batalie pentru opinii =>
ziarul devine o tribuna care se adreseaza unui mare numar de cititori pentru a-i influenta,
pentru a le hrani opiniile sau pentru a-i converti.
 Vointa naturala vs. vointa rationala (voința rațională e specifică societății)

Opinia publică:
 opinia publica vs. Opinie Publica
 opinia publica: neunitara, nearticulata, conglomerat de opinii, intamplatoare, opinia
exprimata in public
 Opinia Publica: “in mod esential o vointa exprimata prin intermediul unei judecati”,
coerenta, asumata de membrii unui public
 Opinia Publica se formeaza pornind de la opinii comune impartasite de mai multi
cetateni, fara a fi in legatura directa (persoane dispersate spatial, care nu s-au cunoscut
 niciodata, dar care sunt legate prin convingerile pe care le au). => agregarea unor judecati
independente (vezi publicul la Tarde)

Stadii de agregare ale opiniei publice:

 Solid (acord intre membrii publicului in legatura cu un fapt, un proces, o opinie)
 Lichid (probleme controversate, opinia se schimba, evolueaza rapid, nu se sedimenteaza)
 Gazos (opinia publica obisnuita, asa cum se intalneste in viata de zi cu zi) =>
caracteristici: schimbatoare, pripita, superficiala, nestatornica, plina de prejudecati,
capricioasa, sub impresia zilei etc.
 Opinia publică
-Walter Lippmann, John Dewey-

I.Walter Lippmann
-journalist, critic media si filozof (stiinte politice)
-Public Opinion (1922): primul studiu complex despre opinia publica
-Oamenii construiesc un pseudomediu si actioneaza pe baza lui in lumea reala. Acest “mediu de
fictiuni” este o imagine subiectiva, biasata a lumii. => “Oamenii traiesc in aceeasi lume, dar
gandesc si simt in lumi diferite”
-The Phantom Public (1925): problema democratiei
-Publicul este o “fantoma” incapabila sa influenteze activitatea guvernelor
-Trebuie abandonata ideea ca poporul guverneaza
-Publicul ramane exterior problemelor publice (outsideri vs. insideri) => lipsa de expertiza a
publicului
-Nevoia de experti: responsabili pentru conducerea treburilor publice=> viziune elitista a
conducerii sociale (guvernarea expertilor) – viziune profund diferita va avea John Dewey:
definirea intereselor revine publicului, altfel interesele devin partinitoare, ale unei clase restranse

*Convins că publicul nu are cunoștințele necesare pentru a contribui la treburile publice (public
affairs) -> nevoia de experți

INSIDERI = oameni din interiorul instituțiilor (știu teorie și au și cunoștințe practice) – de

exemplu oameni din minister

Imaginile din mintea noastră:

 Hărți mentale pe baza cărora oamenii acționează
 Ne dau un tip de imagine asupra realității
 Definitie -> realitate secunda, reflectare individuala a lumii reale
 Harti mentale
 Exemple: Lippmann: I RM, spargerea ferestrei
  Reconstruirea realitatii pe baza ideilor, credintelor, atitudinilor etc.

Propagandă. Opinia publică:

*În acea perioadă, interesul pentru propagandă era maxim (și datorită contextului istoric – după
Primul Război Mondial)
*Apar primele studii cu privire la efectele stilului propagandistic
*Opinia publică translatează imaginile din mediul individual în cel public

 Ce este propaganda?
“dar ce este propaganda daca nu efortul de a schimba imaginea la care raspund oamenii, de a
inlocui un model social cu un altul?”

 Ce este opinia publica?

“Imaginile din mintea fiintelor umane, imagini despre sine, despre altii, despre necesitatile,
scopurile si relatiile lor sunt opiniile lor publice. Acele imagini care sunt inraurite de catre
grupuri de oameni sau de catre indivizi care actioneaza in numele unor grupuri constituie Opinia
Publica cu majuscule”

Stereotipurile:
 Definitie – structuri mentale care selecteaza si stocheaza informatia, prefigurand
raspunsuri
 “mai intai definim si apoi vedem” – de explicat
 Exemple(Lippmann): p. 95
 Impreuna cu sentimentele asociate

Exemple actuale:
 Stereotipuri hard („îngroșate”, foarte evidente, le observăm ușor, se folosesc în
publicitate)
 De gen, etnice, legate de profesiietc.
 Filme, Publicitate, Branding, Propaganda etc.
  Stereotipuri soft
 Salade curs
 Publicitate(natural, fresh etc.)
 Facebook(wall, posts, identitate)
*Lippmann nu le numește HARD și SOFT

De ce folosim stereotipuri:
 Din nevoia de orientare: orientare în realitatea propriu-zisă (mai ales într-un spațiu
nefamiliar)
 Din nevoia de economie
 Din nevoia de clasificare: a face ordine în haosul mental

Lippmann despre Presă:

 Opinie critica: contribuie la aparitia si permanentizarea unor boli ale opiniei publice
 Rolul presei: de a organiza pentru societate informatiile, de a orienta perceptia sociala a
diverselor fenomene => responsabilitate imensa
 Versiunea reporterului este construita pe baza propriilor imagini din minte si sub
presiunea intereselor proprii si a intereselor trusturilor de presa

II.John Dewey
-Unul dintre parintii intemeietori ai pragmatismului american (alaturi de Charles Sanders Peirce
si William James)
-Subiecte preferate: democratie, educatie, umanism, activism politic si social etc.
-Jurnalism: The Public and Its Problems (1927)
-The Eclipse of the Public
-Asimilat adesea (considerat premergator sau chiar membru al) Scolii de la Chicago

-opus lui Lippmann

-consideră că este mare nevoie de experți, dar ei trebuie să lumineze masele, să educe publicul
-viziune iluministă
-problema de fond a democrației: lipsa competenței publicului -> e nevoie de experți
 Comunitate vs. Societate:
-Context istoric: Chicago (isi dubla populatia la fiecare zece ani), dezvoltarea tehnologica fara
precedent
-Rolul comunicarii in trecerea de la Marea Societate la Marea Comunitate: comunicarea ca
ritual

Experiența emoțională a votului:

-50% din votanti merg la vot din obisnuinta si/sau din traditie si nu din alegere rationala
-De cele mai multe ori publicul voteaza impotriva a ceva decat pentru ceva
-Candidatii nu sunt alesi pentru merite personale, ci din motive uneori absolut irelevante: sotia si
copiii, portretul candidatului cu maxilare proeminente etc. => indiferenta din partea publicului

*Experiența votului e eminamente una emoțională

Dewey despre Presă:

Lipsa resurselor mediatice => Nevoia de experti:
–Rolul social al expertului: viziune iluminista
–Optimizarea comunicarii intre experti si public, mai ales prin intermediul presei

Publicul în eclipsă:
 Publicul amorf, pasiv, lipsit de substanta
 Publicul in eclipsa: “Till the Great Society is converted into a Great Community, the
Public will remain in eclipse. Communication can alone create a great community. Our
Babel is not one of tongues but of the signs and symbols without which shared
experience is impossible.“
 Simbolurile si intelesurile unifica publicul
 Școala de la Chicago
-Robert Ezra Parl, Charles Horton Cooley, George Herbet Mead-

Context:
 Ia nastere in jurul primului departament de sociologie din SUA
 Cateva date generale: 1909; 1915; 1929
-cea mai importantă școală de sociologie de la sfârșitul secolului XIX

Periodizare:
a) parintii „fondatori”: John Dewey, Albion Small, William Thomas, George Herbert Mead
(retinuti atât pentru contributiile de natura institutionala –ex: A. Small, primul director al
Departamentului de Sociologie– , cât si pentru contributiile in planul ideilor si al metodologiei de
cercetare promovate);
b) prima generatie de sociologi propriu-zisi care sa initieze un vast program de cercetare a
problemelor sociale contemporane: Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C. Hughes;
c) „a doua scoala de la Chicago”, revitalizata si reimprospatata prin contributiile unor sociologi
precum: Herbert Blumer, David Riesman, Anselm Strauss, Erving Goffman.

– +Charles H. Cooley (Universitatea din Michigan)– prin filiatie ideologica

Contribuție de relief în sociologie:

William I. Thomas si Florian W. Znaniecki – The Polish Peasant in Europe and America:
 principalele trasaturi ale societatii rurale poloneze din acea vreme
 serie de scrisori schimbate intre proaspetii imigranti polonezi in Statele Unite si rudele
ramase acasa
 fenomenele de dezorganizare sociala prezente in societatea americana
 modul in care s-au cristalizat si dezvoltat comunitatile de polonezi-americani, evidentiind
natura duala a acestor comunitati aflate la intersectia dintre cultura poloneza, pe de o
parte, si conditiile economice si valorile sociale americane, pe de alta
 The Polish Peasant:
-cercetare monografică realizată pe scrisorile imigranților către cei rămași acasă
-cele mai importante noțiuni:
-> GRUP PRIMAR – influența cea mai mare în socializarea individului
->STRUCTURA FAMILIEI ȘI SISTEMUL DE CLASE ÎN MEDIUL RURAL
-în general, a doua generație de imigranți este cea care suferă (cei născuți deja într-o cultură
străină, simt ca nu aparțin unei lumi, sunt între culturi)
Primele tematici serios abordate:
 grupul primar
 structura familiei si sistemul de clase din mediul rural
 mediul social si economic
 comportamentul religios
 fenomenele de dezorganizare si de reorganizare ale societatii
 disolutia solidaritatii familiale

Adaptarea culturala:
 Prima generatie de imigranti reuseste sa se adapteze
 A doua generatie este dezradacinata si de cultura parintilor, si de cultura gazda => a doua
generatie este predispusa la devianta
 A doua generatie mosteneste valorile, idealurile, traditiile parintilor, dar in acelasi timp
ele nu se “potrivesc” cu idealurile, valorile culturii gazda, singura pe care o cunosc
I.Robert Ezra Park:
-„The immigrant press and its control” -> influența presei imigrante (presa germană) în
contextul primului Război Mondial
-„The crowd and the public” -> publicul și mulțimea sunt etape în dezvoltarea grupurilor sociale

Contribuții importante:
 Analize ale opiniei publice
 Definitii ale stirilor
  Distinctia masa/multime/public
 Functiile comunicarii
 Anticipeaza teorii de mai tarziu: fluxul comunicarii in doua trepte, agenda setting,
gatekeeping, newsworthiness

The immigrant press and its control:

 cum influenteaza continutul media opinia publica? (astazi, teoria care raspunde la aceasta
intrebare este numita agenda-setting);
 cum sunt mass media influentate de opinia publica?
 pot mass media sa prilejuiasca schimbarea sociala?
 care este legatura dintre retelele interpersonale si mass media?

Public și Mulțime:
Lucrarea de doctorat: Masse und Publikum, tradusa in engleza: The Crowd and the Public
 Procese de migratie dinspre rural spre urban ale unor mase mari de oameni => conduc la
formarea unor multimi
 Publicul si multimea nu reprezinta grupuri organizate din punct de vedere formal, ci „faze
preliminare” in procesul de formare a grupului, perioade tranzitorii de-a lungul carora
indivizii se elibereaza de vechile legaturi pentru a crea altele noi; ambelor le lipseste
constiinta de sine ca sunt grupuri

Mulțimea:
Multimea nu este o hoarda care haladuieste, ci o caracterizeaza atentia comuna
generata de un eveniment important, de un fenomen (de exemplu, un mare numar de oameni
care se opresc pentru a asista la o defilare)
“Atentia colectiva este un proces sociologic si difera de suma proceselor psihologice
individuale, iar efectul este mai mult rezultatul interactiunii decât al imitatiei”

Publicul. Opinia publică:

  Publicul articuleaza impulsurile, interesele individuale
 Comportamentul publicului isi gaseste expresie in opinia publica care rezulta in urma
discutiei intre indivizi impartasind pozitii diferite
 Opinia publica nu este acceptabila pentru fiecare membru in parte al publicului si in
aceeasi masura pentru toti
 Opinia publica = o opinie sau o atitudine care este exterioara individului si care este
privita ca având o existenta obiectiva

Public vs. Mulțime:

 Multime: participarea presupune „capacitatea de simtire si de empatie”
 In interiorul multimii exista si control, dar numai ca un fenomen psihologic; individul
resimte vointa colectiva ca fiind propria sa traire
 Publicul: abilitatea de a gândi si de a rationa impreuna cu alti membri
 In interiorul publicului, sunt exprimate critici, opiniile sunt divizate, iar atunci când
publicul inceteaza de a mai fi critic, se dizolva sau se transforma in multime.

Funcțiile presei:
The Immigrant Press and Its Control (1922) - analiza presei imigrantilor
Se pune intrebarea daca presa imigrantilor, mai ales cea a emigrantilor germani, a sustinut
punctul de vedere american pe perioada participarii la 1RM sau punctul de vedere al
„inamicului”; cu alte cuvinte, presa imigrantilor reprezenta o modalitate de asimilare, sau,
dimpotriva, de accentuare a diferentelor?

Concluzii:
 presa imigrantilor exercita o putere asupra cititorilor sai care cu greu poate fi egalata de
cea a jurnalelor mai pretentioase
 fie ca editorii doresc sau nu acest lucru, presa imigrantilor faciliteaza adaptarea,
integrarea in mediul american

 functiile ziarului modern: cea de socializare, de transmitere a traditiei culturale, de agent

de integrare
  functia de a monitoriza in permanenta ceea ce se intâmpla in mediul inconjurator,
orientând indivizii intre ei si catre lumea reala

Alte lucrari: News as a Form of Knowledge (1940), Morale and the News (1941), News and the
Power of the Press (1941)

Știrile:
-discuțiile individuale pornesc de la știre
-rolul discuțiilor individuale = rol esențial
-control al publicului asupra ziarului
-nimeni nu citește pe termen lung un ziar cu care nu este de acord -> presiune asupra editorilor
de a se adapta
-NEWSWORTHINESS = caracterul suficient de neobișnuit al unei știri

Rolul editorului:
 Selectia stirilor; criteriu important: actualitate si interes => publicul exercita un control
asupra continutului si formei in care este prezentat ziarul
 Reactia tipica a unei persoane la intâlnirea cu o stire este de a vorbi despre ea, de a o
repeta altcuiva. Deci stirile reprezinta o conditie esentiala pentru discutii, determina ce
probleme vor fi discutate, focalizeaza atentia cititorului si electrizeaza discutiile. (vezi
Tarde, vezi agenda setting)

Scopul știrilor:
 Scopul principal al stirilor nu este atât de a informa, cât de a orienta publicul, de a-i
atrage atentia cu privire la ce se intampla, fara ca reporterul sa depuna efort pentru a
intepreta evenimentele, cu exceptia situatiei in care vrea sa le faca inteligibile si mai
interesante.
 „Importanta intrinseca” a unui eveniment il transforma in stire; importanta, in cazul unui
eveniment pe cale de a se transforma in stire se refera la caracterul suficient de
 neobisnuit, astfel incât sa il socheze, sa il amuze, sa il deconcerteze in vreun fel pe cititor,
sa il stimuleze sa memoreze informatiile si sa le transmita mai departe

Opinia publică:
„Opinia publica nu este opinia tuturor, nici macar a majoritatii persoanelor care compun
publicul, nu este niciodata opinia cuiva anume, ci reprezinta tendinta generala a publicului in
ansamblu ... Ne dam seama ca opinia publica exista, chiar daca nu putem sa indicam nicio
persoana din public a carei opinie particulara, personala, sa coincida exact cu opinia publicului
din care face parte.”

Interacționismul simbolic:
-a înțelege cum anume se construiește sensul
-înțelesul se construiește prin „dialogul” individului cu mediul social

Una dintre principalele perspective asupra comunicarii:

 sinele si mediul social se definesc unul pe altul, isi dau contur unul altuia prin
intermediul comunicarii simbolice;
 pentru individ, intelesul unui obiect deriva din consecintele practice ale acestuia;
 intelesul reprezinta o problema de negociere; intelesurile diferite au luat nastere in urma
unor experiente diferite ale persoanelor implicate; experiente diferite creeaza asteptari
diferite, iar intelegerea asteptarilor si a consecintelor anticipate pretinde negociere intre
participanti;
 intelesul reprezinta un rezultat al interpretarii, iar interpretarea este guvernata de
interactiunea individului cu mediul, interactiune care are loc intr-un anumit loc, intr-un
anumit moment, cu anumiti actori/participanti; prin urmare, intelesul nu este static si
universal, ci este creat (emergent), in unele cazuri, produsul unei negocieri continue

Premisele aflate la baza acestei orientari (Blumer)

 oamenii actioneaza asupra lucrurilor pe baza intelesurilor pe care aceste lucruri le au
pentru ei;
  intelesul lucrurilor este derivat, se naste in urma interactiunilor sociale pe care o persoana
le are cu celelalte;
 aceste intelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de intepretare

II.Charles Horton Cooley:

 Intre primii sociologi care au vorbit de grupul primar: “acele grupuri caracterizate de
relatii de cooperare si de asociere strânse, fata-in-fata: familia, prietenii de joaca, vecinii”
 Sinele oglinda: (engl. looking-glass self): o proiectie individuala dar nu a propriului sine,
ci a ceea ce ne imaginam ca altii cred - „I am what I think you think I am”
-grup primar & sinele oglindă
-SINELE OGLINDĂ – sunt ceea ce cred eu că spun alții despre mine

III.George Herbert Mead:

 Mind, Self and Society (1934)
 Abordare evolutionista
 Evolutia si-a aflat intruparea maxima in capacitatea unica a fiintei umane de a crea si
utiliza simboluri: „ceea ce diferentiaza fiinta umana in raport cu toate fiintele vii este
capacitatea de a mânui simboluri, capacitatea de a simboliza”

Societatea:
 La baza societatii se afla, potrivit lui Mead, cooperarea membrilor sai, fara de care
societatea nu s-ar putea mentine.
 Societatea este formata din indivizi care interactioneaza
 Cooperarea umana presupune intelegerea intentiilor celuilalt –“conversatia gesturilor”
(interactiune simbolica vs. interactiune non-simbolica)
 Cooperarea semnifica, deci, „citirea” actiunilor celuilalt si descifrarea, pe aceasta baza, a
intelesului lor, a evolutiei lor, a pasilor urmatori pe care persoana cu care se afla in
interactiune intentioneaza sa-i faca.

Sinele:
  Nu ne nastem cu un sine iar sinele nu se dezvolta instinctiv. El se formeaza in cadrul
unui proces social de interactiune cu ceilalti.
 Sinele nu are o existenta anterioara pocesului social, ci existenta lui trebuie explicata in
legatura cu procesul social ca atare, cu „procesul de comunicare”
 Corpul nu este totuna cu sinele, ci devine inzestrat cu sine in momentul in care si-a
dezvoltat o judecata in contextul experientei sociale

Faze ale formării sinelui:

 Faza de joaca (game play): copilul joaca rolul persoanelor din apropiere: doctor, politist,
mama, tata; copilul percepe intr-un anumit fel persoanele pe care le imita, le „defineste”
si imita o trasatura dominanta (mama da mâncare copilului, doctorul face injectie etc.) =>
secventialitate (joaca multiple roluri, pe rand)
 Etapa jocului (game stage): copilul – tânarul– raspunde simultan regulilor jocului
propriu-zis, precum si cerintelor pe care fiecare dintre coechipieri le are fata de el =>
aparitia unui “altul”
=> Faza urmatoare: trecerea la “un altul generalizat” = medie a asteptarilor celorlalti cu
privire la o persoana: „comunitatea sau grupul organizat care confera unitate sinelui reprezinta
altul generalizat” => cerinte, norme de comportament

Componenetele sinelui:
 “I” = latura impulsiva, neorganizata, imprevizibila a persoanei
 “me” = latura sociala care constrânge si orienteaza comportamentul
Orice act incepe cu un impuls venit din partea lui „I”. Intervine „me”-ul, care exercita un tip
de control, oferind un gen de ghidaj social.
Judecata:
 Judecata (engl. mind) = procesul de interactiune, de conversatie cu sine insusi
 Conversatie cu sine (se tine cont de parerile celorlalti) => anticiparea cursului actiunii pe
care intentioneaza sa o realizeze
 Gândirea presupune existenta unui actor constient de sine, care amâna raspunsul pentru a
putea evalua raspunsurile probabile ale celorlalti.
 Limbajul:
Limbajul are rolul:
 de a fixa intelesul simbolurilor
 de a facilita comunicarea
Chiar atunci când este folosit pentru dialogul interior al persoanei cu ea insasi, limbajul isi
mentine caracterul social, reprezinta o modalitate de a activa in individ atitudinile, rolurile,
simbolurile presupuse de activitatea sociala comuna
 Școala de la Columbia
-Paul Lazarsfeld, Harold Lasswell, Carl Hovland, Kurt Lewin, Wilbur
Schramm-

-școala empirică
-direcție pozitivistă (accent pe studii cantitative)
-primele cercetări empirice cu privire la efectele media

Preocupări:
Patru tipuri de preocupari:
 Analiza propagandei
 Studiul opiniei publice
 Psihologia sociala
 Cercetarea de piata

Predecesori și fondatori ai studiului comunicării:

 Paul Lazarsfeld descopera rolul grupului si al liderilor de opinie in medierea mesajului
transmis prin mass media;
 Harold Lasswell defineste elementele fundamentale ale procesului de comunicare,
sugerand inclusiv o modalitate de organizare a cercetarilor de profil, expune functiile
mass media, studiaza propaganda;
 Carl Hovland aduce in centrul atentiei persuasiunea, transformand aceasta tema intr-o
preocupare permanenta a teoriei comunicarii;
 Kurt Lewin plaseaza grupul in inima proceselor de comunicare, studiaza modul in care
se propaga influenta in cadrul grupurilor si le acorda acestora rolul primordial in
schimbarea sociala.

I.Paul Lazarsfeld:
Biroul de Cercetare a Radioului (1937) –Universitatea Princeton -> 1939 Universitatea
Columbia–Biroul pentru Cercetare Sociala Aplicata
 Teoria fluxului comunicarii in doua trepte
- Mecanismul votului
 Indexul Predispozitiilor Politice
 Liderii de opinie
 Efectele campaniei:
o activare
o intarire
o convertire
-lideri de opinie = oamenii cei mai influenți dintr-un grup (nu jurnaliști, persoane politice etc.) –
fluxul comunciării în două trepte
-influența liderilor de opinie este mai mare decât influența media
-media -> lideri de opinie -> restul grupului (cei 2 pași)

II.Harold Laswell:
-inaugurează direcțiile de cercetare în studiul comunicării
 Formula lui Lasswell:
- cine? (emitatorul –sau, dupa cum se exprima chiar Lasswell, control analysis);
- ce? (mesajul –analiza de continut);
- prin ce canal? (canalele de transmitere –analiza media);
- cui? (audienta –studiile despre audienta, despre receptare);
- cu ce efect? (efectul –studiul efectelor).
 Analiza propagandei
 Analiza de continut
 Functiile media
- de supraveghere a lumii, cu scopul de a relata evenimentele care au loc;
- de interpretare a intelesului acestor evenimente;
- de socializare

III.Carl Hovland:
-angajat să estimeze impactul pe care filmele de propagandă îl au asupra motivației americanilor
de a lupta în II RM
 Studiul persuasiunii: „Why We Fight“
 Experiments on Mass Communication (Carl Hovland, Arthur A. Lumsdaine si Fred D.
Sheffield)

IV.Kurt Lewin:
1)Pledeaza pentru abordarea empirica, experimentala a fenomenelor psihosociale, subliniind ca
esenta stiintei –inclusiv a stiintelor sociale –consta in articularea teoriilor care pot fi testate
empiric;
2)Aduce in centrul atentiei grupul, plasandu-l in inima proceselor de comunicare si a teoriilor
despre comunicare;
3)Face cercetare aplicata pentru a intelege procesele de comunicare, modul cum se propaga
influenta in cadrul grupurilor.

 schimbarea comportamentului (ex: obiceiuri culinare) se realizeaza in trei pasi:

- dezghetarea (invalidarea nivelului precedent L1);
- schimbarea (miscarea catre noul nivel L2);
- inghetarea (fixarea vietii de grup la noul nivel L2).
-noțiunea de GATEKEEPER (el decide ce devine știre și ce nu)

V.Wilbur Schramm:
 Parinte: rol -> „infrastructura academica si de cercetare“
 Ca director al scolii de Jurnalistica a Universitatii din Iowa, organizeaza primul program
doctoral in comunicarea de masa. (1947 –Illinois, 1950 –Wisconsin, 1951–Minnesota,
1952 –Stanford)
 Doctoranzii sai vor deveni celebri, adevarate staruri ale cercetarii empirice in Statele
Unite si vor crea, la randul lor, scoli de comunicare dupa modelul conceput de catre
mentorul lor.

Tipologii ale efectelor:

 1. Efecte cognitive (asupra gandirii, a procesului de invatare sau de formare a schemelor
cognitive si a stereotipurilor), efecte comportamentale (asupra comportamentului), efecte
afective (asupra emotiilor si atitudinilor);
2. Efecte directe sau efecte conditionate (conditionate de o anumita trasatura a audientei, cu
rol de mediere – categorii si relatii sociale, apartenenta de grup, diferente inviduale);
3. Efecte imediate, efecte de lunga durata sau efecte care se inregistreaza cu intarziere;
4. Efecte izolate/separate sau efecte cumulate;
5. Efecte manifeste sau efecte latente;
6. Efecte centrale (inregistrate ca urmare a unui continut mediatic explicit, a mesajului ca
atare) sau efecte periferice (inregistrate ca urmare a unor indicii periferice – frecventa de
difuzare, marimea si pozitia articolului, incadrarea unei relatari intr-o anumita schema
dominanta);
7. Efecte la nivel micro (individual) sau la nivel macro (social, institutional sau cultural);
8. Efecte datorate continutului/mesajului media („suntem ceea ce vizionam”) sau efecte
datorate utilizarii media ca atare sau sistemului media in ansamblu, independent de
continut;
9. Efecte de schimbare sau efecte de consolidare/stabilizare;
10. Efecte centrifuge (in sensul dispersarii, fragmentarii) sau efecte centripete (realizarea
unitatii sociale si culturale, consolidarea legaturilor si a mecanismelor de control);
11. Efecte dorite/ intentionate: efectele publicitatii asupra vanzarilor, ale campaniilor
politice asupra votului, ale campaniilor sociale asupra comportamentului individual si a
progresului social si efecte nedorite: efectele violentei din mass media asupra comportamentului
agresiv, ale imaginilor mass media asupra constructiei sociale a realitatii, ale partizanatului
media asupra stereotipurilor, efectele materialelor cu continut erotic si sexual asupra atitudinilor
si comportamentelor etc.

Vremea generalizărilor:
A) BERELSON (1948)
 “unele tipuri de comunicare, cu privire la unele teme, aduse in atentia unor anumite
categorii de oameni, in anumite conditii, au diverse categorii de efecte”
=> 5 factori implicati in procesul comunicarii (interrelationarile dintre ele = obiectul disciplinei
comunicarii)
 “efectele comunicarii sunt multiple si diverse. Ele pot fi de scurtasau de lunga durata.
Pot fi manifestesau latente. Pot fi puternice sau slabe. Pot fi determinate de oricare
aspect legat de actul de comunicare. Pot fi de natura psihologica, politica,
economicasau sociologica. Efectele se pot inregistra la nivelul opiniilor, al atitudinilor,
al valorilor, al volumului de informatii, al gusturilor, al comportamentelor etc.”

B) JOSEPH KLAPPER
1960, The Effects of Mass Communication
1. Comunicarea de masa nu reprezinta cauza necesara si suficienta pentru producerea efectelor;
mai degraba, ea actioneaza intre si prin intermediul unui manunchi de factori si de influente cu
rol de mediere
2. Comunicarea de masa NU= cauza a producerii efectelor; ci = un agent care contribuie =>
agent de consolidare mai degraba decat de schimbare
3. Cand media sunt agent de schimbare, atunci:
a) alti factori cu rol de mediere sunt inoperanti, iar influenta mass media este directa;
b) alti factori cu rol de mediere, care in mod normal ar favoriza consolidarea situatiei existente,
actioneaza, si ei, in directia schimbarii
4. Exista si situatii pentru producerea de efecte imediate
5. Eficienta media –influentata de: organizarea mesajului, natura sursei sau a mijlocului de
comunicare, climatul existent al opiniei publice etc.

-efectele media sunt puternice numai în condiții speciale

C) LAZARSFELD ȘI MERTON
1948 Paul Lazarsfeld si Robert Merton, „Mass Communication, Popular Taste and
Organized Social Action”

 Functiile media:
1.Mass media confera status persoanelor, grupurilor si ideilor, sporesc importanta,
vizibilitatea sociala a acestora, indiferent daca relatarile sunt pozitive sau negative;
2.Mass media consolideaza normele sociale (atenueaza decalajul dintre atitudinile private si
moralitatea publica, reconfirma standardele morale dominante si exercita presiune in directia
conformismului social);
3. Mass media actioneaza ca un narcotic asupra audientelor (disfunctia de narcotizare),
transforma audienta intr-o masa inerta, apatica, tocmai prin faptul ca pun la dispozitie cantitati
enorme de informatie

 Trei conditii ca efectele mass media sa fie marcante:

 conditia de monopol (fara “contrapropaganda”) – media ar trebui să vorbească toate cam
pe aceeași „voce”
 conditia de consolidare (preexistenta unor tendinte)
 conditia de consonanta (media sunt in consonanta cu discutiile fata in fata)

Critica empirismului:
 Critici “externe”: la adresa principiilor pozitivismului
 Critici “interne”:
- Lipsa de intrebari mai generale si incomode: ex: incotro se indreapta institutiile?
- Lipsa adancimii ontologice. Nu se raspunde la intrebari de tipul “de ce”
- Refuza sa paseasca pe taramul intelesului
- Incapacitatea de a merge în profunzimea lucrurilor, există o anume superficialitate
 Todd Gitlin: “paradigma dominanta”

Ferment in the field:

 Moment de criza in stiintele comunicarii
 1983: dezbaterea prilejuita de aparitia numarului special al revistei Journal of
Communication, “Ferment in the Field” (George Gerbner –editor)
 Studiul empiric in opozitie cu “cultural studies”: investigarea intelesurilor produse de
fiinta umana
Teorii cadru:
 Cogniția socială
 Cultivarea
 Difuzarea inovației

1) COGNIȚIA SOCIALĂ: Albert Bandura –1960

-internalizarea comportamentelor pe care oamenii le observă în media -> ele dau o satisfacție

 Triada: comportamentul, factorii cognitivi si alti factori personali, si evenimentele din

mediul exterior, interactioneaza si se determina unii pe altii
 Imitarea comportamentelor violente: depinde de o multitudine de factori
 Mecanismul prin care oamenii dobandesc noi forme de comportament

 Etape ale modelării:

 un membru al publicului observa – vede, citeste despre comportamentul unei persoane
(model)
 observatorul se identifica cu modelul, doreste sa fie ca modelul sau considera ca
modelul este atractiv si demn de imitat
 observatorul, constient sau nu, ajunge la concluzia ca acel comportament este
functional, adica poate sa aduca rezultatul dorit, daca este imitat intr-o situatie
asemanatoare
 individul isi aminteste actiunile modelului atunci cand se gaseste intr-o imprejurare
similara relevanta si reproduce comportamentul respectiv ca reactie la respectiva
situatie;
 infaptuirea actiunii ii aduce individului usurare, consolidand legatura dintre stimuli si
reactie;
 consolidarea mareste probabilitatea ca individul sa foloseasca in mod repetat activitatea
imitata ca mijloc de a reactiona la situatii similare

2) CULTIVAREA: George Gerbner, Larry Gross, Michael Morgan, Nancy Signorelli:

„Growing Up With Television: The Cultivation Perspective”
 => efectul subtil si gradual al mass media (pe termen lung)

Televiziunea = „vehiculul major al participarii culturale”=> uniformitate a conceptiilor

sirezistenta la schimbare
+
Rezonanta => efect mai mare (ex: . S-a dovedit pe cale experimentala ca emisiunile si
filmele infatisand diverse acte de delincventa au un mai mare ecou atunci cand audienta
traieste intr-un mediu in care nivelul de infractionalitate este ridicat)

Alinierea la curentul dominant (fiecare grup se poate indrepta intr-o directie diferita, dar
toate grupurile sunt afectate de curentul principal, cel al lumii TV) – în timp oamenii ajung să
își ajusteze comportamentul în funcție de ce văd în media ca norme, atitudini,
comportamente

3) DIFUZAREA INOVAȚIEI:
Everett Rogers: pattern-ul pe care il urmeaza inovatia: cunoastere, persuasiune, decizie, adoptie
 In etapa de cunoastere, individul este supus unei campanii de informare despre existenta
inovatiei.
 In etapa de persuasiune, individul isi formeaza o atitudine favorabila sau nefavorabila
fata de inovatie.
 Urmeaza decizia, cand individul participa la actiuni care il pun in situatia de a lua decizia
privind adoptarea sau respingerea inovatiei.
 In ultima etapa, adoptia, individul cauta confirmari ale deciziei luate si, in functie de
experienta directa cu inovatia, fie o foloseste in continuare, fie o abandoneaza.
Ex: difuzarea noilor tehnologii + difuzarea stirilor

O paradigmă încă dominantă:

 Din nevoi economice
 Din nevoia de rigurozitate (cuantificare)
 Din nevoia de rezultate utile, aplicabile
 Eliminarea surselor de ne(pre-)stiinta: intuitia, speculatia, deductia, traditia, simtul
comun, experienta personala, autoritatea/ prestigiul, miturile si ingrijorarile opiniei
publice
 Școala de la Frankfurt
-Theodor Adorno, Walter Benjamin, Jurgen Habermas-

-apare ca o replică a Școlii de la Columbia

-importanță acordată claselor sociale
-„școala critică”

Considerente introductive:
 reuneste un grup de filosofi, sociologi, economisti etc. de sorginte marxista, care-si
propun o regandire a acestei teorii in spiritul epocii in care traiau;
 baza institutionala a orientarii-Institutul de Cercetare Socialade la Frankfurt, creat in 1923
ca fundatie privata pentru dezvoltarea cercetarilor marxiste interdisciplinare;
 1930–conducerea Institutului e preluata de Max Horkheimer, care inaugureaza o directie
distincta privind “teoria critica”;
 dupa ce Hitler vine la putere, Institutul se muta la Geneva, Paris, SUA (Univ. Columbia,
apoi Santa Monica –California)
 valul studiilor și monografiilor ce i se consacră nu scade odată cu trecerea timpului:
- valoarea creatiei;
- diversitatea domeniilor in care au creat reprezentantii ei (filosofie, sociologie,
politologie, critica literara);
- activitate de peste o jumatate de secol;
- contributia in domeniul comunicarii –inaugureaza o directie de analiza -cercetarea
critica
 Andrei Marga -cea mai ampla examinare consacrată în România vestitei școli, Filosofia
critică a „școlii de la Frankfurt” (2014);
 Christian Fuchs (2016), Critical Theory of Communication: New Readings of Lukács,
Adorno, Marcuse, Honneth and Habermas in the Age of the Internet.

Contribuțiile Școlii de la Frankfurt:

 apartia si dezvoltarea sa –una dintre putinele situatii cand o interpretare de relief din
domeniul comunicarii se naste ca un raspuns la ceea ce exista anterior; reactie la
orientarea empirica;
 Adorno (atasat filiatiei teoretice si critice) protesteaza impotriva reducerii faptului de
cultura la simple masuratori si evaluari empirice (polemica sa cu Lazarsfeld);
 inaugureaza cercetarea critica in toate domeniile analizate (societatea moderna,
cultura contemporana), nu doar in sfera comunicarii;
 Etape. Generații:
Reprezentanti: Max Horkheimer, Theodor Adorno, Erich Fromm, Herbert Marcuse,
Wilhelm Reich, Walter Benjamin, Jurgen Habermas;
6 decenii de activitate
 Prima varsta: generatia reprezentata de Horkheimer si Adorno
 Moment de trecere: Herbert Marcuse
 A doua varsta: Jurgen Habermas

Polemica Lazarsfeld – Adorno:

-Lazarsfeld cere dovezi empirice
-în momentul în care apare un observator prezent, obiectul obserevat se comportă în mod diferit
-Lazarsfeld:
->cercetare administrativă (cantitativă)
->cercetare critică: înțelegerea logicii din spatele transmiterii unui mesaj

 Context social: inainte de izbucnirea celui de-al doilea RM –dezbaterea privind viitorul
comunicarii de masa si directiile sale de inaintare –emergenta;
 2 viziuni care se infrunta –problema modului de cercetare a comunicarii;
- Metode de cercetare stiintifice, riguroase – rezultate clare, masurabile,
neechivoce (cercetare obiectiva)
- Metode de cercetare specifice disciplinelor umaniste, teoriei literare si esteticii
(cercetare interpretativa)
 Ambii autori provin din mediul academic german;
 Dupa emigrarea in SUA –trasee diferite;
 1938: Lazarsfeld il invita pe Adorno sa se alature echipei de la Biroul de Cercetare a
Radioului (de la Univ. Princeton);
 Lazarsfeld – “cucerit” de studiile lui Adorno asupra radioului, muzicii pop si
modificarilor pe care le sufera receptarea muzicii clasice odata intrata pe traseul difuzarii
de masa; –> sa “il faca pe Adorno sa-si sustina ideile prin cercetari empirice”;
 Lazarsfeld ii cere lui Adorno un raport de cercetare => memorandum asupra
fenomenului de fetisizare in industria muzicala moderna => Lazarsfeld critica lipsa
dovezilor empirice => Adorno pleaca;
 Max Horkheimer: dedica un numar al revistei Studies in Philosophy and Social
Sciences –comunicarii de masa in societatea moderna (1941).
 Lazarsfeld – articol – distinctia cercetare administrativa/ cercetare critica
 Cercetarea administrativă (obiectivă):
-Cine sunt cei care sunt expusi mesajelor media?
-Care le sunt preferintele?
-Care sunt efectele asupra lor, ca urmare a unor modalitati diferite de prezentare a mesajului?
-Cum pot fi demonstrate stiintific si masurate aceste efecte?

 utilizeaza metode cantitative, testeaza audienta, masoara impactul/ efectele com de masa,
cauta sa ofere raspunsuri precise;
 a triumfat pe pamant american si continua sa reprezinte si astazi modalitatea cvasi-
exclusiva de cercetare a comunicarii;

Cercetarea critică:
-Cum sunt organizate si controlate institutiile media?
-Care sunt consecintele presiunii exercitate asupra institutiilor media, ca urmare a tendintei spre
centralizare, standardizare si comercializare?
-Constituie aceste tendinte, chiar daca „mascate”, o amenintare la adresa valorilor umaniste?
-Cum este modelat procesul de comunicare de catre factorii de natura politica, legislativa,
economica si institutionala?

 utilizeaza metode calitative, studiul simbolurilor, limbajelor si discursurilor (analiza

textuala, studiile etnografice);
 apel la teorie/ interpretari anterioare pt a intelege modul in care oamenii confera inteles
lucrurilor;

Rolul artei în epoca producției de masă:

 dialog intra-doctrinar: Benjamin vs. Adorno;
 Benjamin: prin natura preocuparilor si viziunea impartasita –afiliat Scolii de la Frankfurt;
 Walter Benjamin: The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction (1936): text
fundamental, contributie la o dezbatere aprinsa – soarta operei de arta in noua epoca a
“culturii de masa”; (ce s-a întâmplat cu operele de artă în contextul transformării sociale
cauzate de dezvoltarea tehnologiei)
  premisa autorului: arta si-a pierdut „aura” specifica, exprimata prin 2 caracteristici
esentiale unicitatea si distanta (contribuie la fascinatia pe care o exercita asupra noastra)
=> multiplicarea le suspenda;

I.Walter Benjamin:
 in momentul in care se reproduce, autenticitatea/ aura operei de arta dispare -ia forma
unui fenomen de masa;
 in trecut – receptarea operei avea o functie ritualica, solemna (vizitarea unui muzeu lua
forma unei solemnitati) – unicitatea consumului (opera unica si aflata la distanta);
 in prezent – receptarea ca divertisment (fata de receptarea ca forma de concentrare);
totusi: o persoana isi poate forma deprinderi, poate examina ceea ce vede/ aude;
 o noua relatie (mai cooperanta, aproape simetrica) intre autori, produse si audienta:
“autorul coboara de pe piedestal, se integreaza audientei, ii preia opiniile si le exprima
in operele sale”;

Ideologia:
Ideologia desemneaza, in sens larg, ideile si reprezentarile dominante ale unui moment
istoric (exp: in ep. feudala: “onoare”, “bravura”, “cavalerism”; in ep. burgheza – noi idei
dominante: “individualism”, “profit”, “piata”);
Marxismul => reliefarea continutului social si politic al ideologiilor (care nu sunt
considerate neutre, ci contribuie la legitimarea unui sistem, la reproducerea ierarhiilor de putere
existente);
!!! Grupurile conducatoare folosesc productia culturala si pe reprezentantii ei (scriitori, ziaristi,
profesori) pt a promova modurile de viata instituite, pentru a sustine valorile clasei conducatoare.
Ideologia = parte componenta a domeniului ideilor, a suprastructurii (fiind determinata
de nivelul dezvoltarii, de baza economica a societatii);
= creatie legata de interesele, valorile, optiunile claselor;

-legătura școlii cu marxismul: translatarea ideologiilor către zona socială și politică

Hegemonie:
 Antonio Gramsci
  2 notiuni: dominatie (forta) si hegemonie (consensul „in cadrul lidership-ului intelectual
si moral”);
 Notiunea de hegemonie se refera la o forma speciala de dominatie (care nu mai este
bazata doar pe forta, pe instrumentele de constrangere intelectuala si morala).
 Cele 2 cls fundamentale ale societatii isi mentin pozitiile antagonice, dar cls aflata “la
putere” isi prezinta propria politica incat sa obtina acordul cls. dominate, “ascultarea
celor condusi si guvernati”;
 Gramsci a ajuns la acest concept pentru ca a sesizat importanta ideilor, a culturii in
conducerea societatii;
 Nu este suficient sa detii puterea propriu-zisa, ci trebuie sa intrunesti o anumita acceptare
din partea populatiei!
 In viziunea reprezentantilor Sc de la Frankfurt, cultura si comunicarea de masa–
contributia majora la cultivarea consensului si acceptarii;

-nevoia claselor conducătoare de a avea consensul claselor pe care le conduc

Adorno și Horkheimer – Dialectic of Enlightenment:

 fundamenteaza teoria critica in domeniul comunicarii;
 a inceput sa fie elaborata din 1942, ca o introducere la teoria societatii si istoriei;
 apare prima data in 1944 sub titlul Philosophische Fragmente;
 a doua versiune a lucrarii este publicata in 1947, la Amsterdam cu titlul Dialektik der
Aufklarung;
 tema centrala a cartii (conform autorilor) = “autodistrugerea ratiunii”, recaderea ratiunii
in mitologie, proces asociat cu “teama de adevar”, cu regresul libertatii

-autodistrugerea rațiunii = transformări care duc la un regres al rațiunii

Iluminismul ca amăgire de masă:

 schimbare de directie teoretica (o noua perspectiva de intelegere a fenomenului cultural
si comunicational);
 una dintre primele analize ale culturii si com. de masa;
 noutatea interpretarii (note de radicalism fata de alte viziuni care identificau in noua
cultura de masa note pozitive, elemente de emancipare);
 precizarea de fond, care anunta o schimbare de directie:
 “Astazi cultura imbiba totul cu standardizarea. Filmul, radioul si publicatiile periodice
formeaza un sistem. Unanimitatea caracterizeaza fiecare ramura a culturii si cultura in
ansamblu”
 Industria culturală:
 termen lansat de Horkheimer si Adorno pentru a ilustra procesul de industrializare a
culturii -> imperative comerciale;
 principala achizitie teoretica a Sc. critice in perioada de inceput;
 in draft-ul cap. – folosit termenul de „cultura de masa”=> inlocuit pentru a exclude
interpretarea: “forma de cultura care ia nastere in mod spontan chiar din randul
maselor”;
 “industria culturala” = alternativa Sc. critice la realitatea desemnata de “comunicarea
de masa” sau “cultura de masa” (formule inselatoare pentru ca poarta in denumirea lor
cuvantul “masa”, ceea ce ar putea sugera un tip de comunicare adaptata nevoilor,
cerintelor si preferintelor maselor);
 rationalitatea tehnica (prin intermediul careia se realizeaza standardizarea) =
rationalitatea dominatiei (care permanentizeaza samburele inegalitar al societatii)
 rationalizarea (consumul dirijat) si tehnica nu sunt contestate in sine, ci in premisele si
scopurile lor (unificarea sistemelor, egalizarea consumatorilor in fata productiei
standardizate);

-școala propune conceptul de INDUSTRIE CULTURALĂ, deoarece termenul de CULTURĂ

DE MASĂ ar putea fi interpretat drept o cultură dedicată maselor
-pierderea aurei = pierderea emoției estetice pe care o stârneau operele de artă

Pe scurt:
 standardizarea - se explica prin aria de adresabilitate foarte larga;
 cultura de masa faciliteaza un consum “fara efort”;
 consumul cultural autentic exerseaza mintea, consumul culturii de masa (“infrangerea
reflectiei”) mijloceste o experienta care nu se cumuleaza, ci regreseaza;
 produsele prefabricate raspund “comoditatii” noastre;
 actul de alegere e construit de producatori, el nu-i mai apartine consumatorului;
 societatea capitalista = “total administrata” prin intermediul abundentei de bunuri, a
birocratiei si a industriei culturale;
 timpul liber – reduta strategica a industriei culturale;

Colonizarea timpului liber:

Timpul liber ≠ liber, ci programat, controlat, influentat!
= vazut si organizat prin prisma ideii de afacere;
 = centrat pe enterteinment (control soft, imperceptibil –“distractia” pare neutra si
fara putere de influentare/ manipulare);
= beneficiind de prezenta mijloacelor de comunicare in masa, acesta se transforma
intr-un mijloc de socializare foarte important, un adevarat “mediator” al realitatilor
politice;
= perioada in care se plamadesc convingeri, se modeleaza optiuni;

-timpul liber devine cel puțin egal cu timpul de lucru

-încercare de acaparare a timpului liber pentru a-l umple cu produse
-timpul liber nu mai e liber, poate fi influențat
-oferirea de rețete de consum mediatic/cultural -> divertisment

Fara colonizarea timpului liber, industria culturala nu ar fi nici pe departe asa de

puternica cum este astazi

Masificarea operei de artă:

-opera de artă devine o marfă, un bun de consum
 distinctia clasica in domeniul cultural: high art (adevarata, autentica, adresata elitelor
culturale, nivel de cunoastere ridicat) / low art (sfera larga de adresabilitate,
accesibilitate);
 industria culturala a pus capat dihotomiei high art / low art (ambele se subsumeaza
scopului);
 prin reproducere, opera de arta pare ca se apropie de consumator (distanta se elimina,
opera devine accesibila); in realitate, ea devine o banala „marfa”, un simplu bun de
consum (momentul sublimarii, al “iesirii din sine” si al identificarii cu opera de arta –
fundamentale pentru intelegerea acesteia si pentru imbogatirea spirituala a subiectului –
se suspenda astfel) administrat total de industria culturala;

Industria culturală (+/-):

 Ce fel de potential are noul fenomen? Poate contribui la schimbare sau la conservarea si
consolidarea structurilor existente? Poate contribui la promovarea sau, dimpotriva, la
blocarea “libertatii integrale”?
  Nemultumirea principala a reprezentantilor Sc. de la Frankfurt => industriile culturale
subjuga intr-un mod placut, instaurand un tip de dominatie silentios si nesesizat
(entertainment);
 Niciun efect pozitiv al culturii de masa (discrepanta dintre idealul iluminist si realitatea
culturii de masa)!
 Concluzia autorilor – noul fenomen al culturii si comunicarii de masa – aceeasi
dominatie ca ideologia clasica a capitalismului, dar intr-o maniera soft!

II.Jurgen Haberemas:
 asistentul lui Adorno
 Doua carti fundamentale:
- Sfera publica si transformarea ei structurala (1962);
- Teoria actiunii comunicative (1981)
 In anii ’70 – co-director al Institutului Max Plank, Starnberg, Bavaria => cotitura
lingvistica
-noțiuni importante: SFERĂ PUBLICĂ și ACȚIUNE COMUNICATIVĂ

Sfera publică:
 Cartea: o monografie a opiniei publice
 Sfera publica burgheza: ia loc la sf. Sec XVII si de-a lungul celui de-al XVIII –Franta,
Anglia, Germania – cafenele, saloane (o retea de comunicare publica) – o patura de
intelectuali (preoti, profesorim, medici, jurnalisti etc.) care dezbat -> spiritul critic
 Sfera publica si publicul ei nu aveau instrumente institutionalizate => presa si opinia
publica => nu mai putea fi ignorata de institutiile statului
 Sfera publica s-a constituit ca o contrapondere la puterea statului
 Formarea publicului specific sferei publice burgheze => largire a tematicii dezbaterii
publice => o recuperare a domeniului politic
 Publicul devine permeabil la largire, la imbogatire si diversificare
-sfera publică burgheză ajunge să se lărgească la celelalte pături sociale
-există o sferă publică plebee, de tip alternativ
-granițele dintre cele două sfere se estompează din ce în ce mai mult

Sfera publică sau sfere publice:

 O sfera publica unica sau sfere publice aflate in concurenta?
  Prefata din 1989 a Sferei publice…Habermas: sfera publica “plebee” poate fi considerata
atat o varianta a sferei publice burheze – pentru ca modelul acesteia s-a impus si a
dominat societatea timpului – dar, in acelasi timp, ea furnizeaza elemente de emancipare
a categoriei sociale pe care o reprezenta si, intr-un asemenea context, poate fi considerata
o sfera publica de tip alternativ.
 Internetul? Ce se schimba? Social media -> fragmentare
Transformările opiniei publice:
 Degradarea opiniei publice
 Sfera publica a capitalismului tarziu -> publicul se dezintegreaza, nu mai este critic, nu
mai este responsabil; orientat spre consum
 Opinia publica nu mai este rezultatul unui proces de dezbatere, ci “un produs al
procesului de comunicare cu masele”
 Presa devine un gen de usa prin care intra in spatiul public “interese private privilegiate”

Acțiunea comunicativă:
Limba indeplineste trei functii:
1. a reproducerii culturale sau a prezentualizarii traditiilor
2. a integrarii sociale sau a coordonarii planurilor a diferiti actori in interactiunea sociala (teoria
actiunii comunicative)
3. a socializarii sau a interpretarii culturale a nevoilor

Actiunea comunicativa = actiunea cooperanta a indivizilor bazata pe deliberare si argumentare

(rolul pe care limba îl joacă în context social)

„Conceptul de actiune comunicativa se refera la interactiunea dintre cel putin doi subiecti
capabili sa vorbeasca si sa actioneze, care stabilesc relatii interpersonale (fie prin mijloace
verbale sau nonverbale). Actorii cauta sa ajunga la o intelegere privitoare la contextul actiunii
si planurile lor de actiune, pentru a-si coordona initiativele prin consens. Conceptul central, cel al
interpretarii, se refera in primul rand la negocierea definitiilor situatiei, care fac posibil
consensul. Cum vom vedea, limba joaca un rol proeminent in cadrul acestui model”

Orientarea pe înțelegere vs. Orientarea pe succes.

Actiunea sociala:
 Bazata pe succes
 - Succesul celui care a initiat-o; scopuri egoiste; dezavantajeaza partenerii; acceptata in
lipsa de alternative mai bune => side effects
 Bazata pe intelegere (actiune comunicativa)
- Implica o colaborare; parteneri egali, acord neconstrans; acte care urmaresc
intelegerea

Spre o pragmatică universală:

Pragmatica clasica – teoria actelor de vorbire:

Austin – Act locutionar

– Act ilocutionar
Searle –Act locutionar
–Act ilocutionar
–Act perlocutionar
Grice – maximele conversationale (principiul de cooperare)
Habermas: Teoria clasica: logica actiunii teleologice => trebuie extinsa spre logica actiunii
comunicative => pretentii de validitate

Pretenții de validitate:
Actiunea comunicativa – intelegere rationala => pretentii de validitate (validity claims):
1. ca declaratia facuta este adevarata ( sau ca presupozitiile existentiale ale continutului
propozitional mentionat sunt, in fapt, satisfacute); (de adevar)
2.ca actul de vorbire este corect raportat la un context normativ existent (sau ca respectivul
context normativ pe care trebuie sa-l respecte este el insusi legitim) (de legitimitate)
3.ca intentia declarata de vorbitor este sincera, urmareste ceea ce afirma.(de sinceritate)
 Studiile culturale britanice
-Richard Hoggart, Stuart Hall, Raymond Williams, Edward Thompson-

Un grup de autori:
-Un grup de autori si nu o scoala
-Inspiratie marxista: Noua Stanga (reprosuri fata de stanga clasica: ignora problemele legate de
cultura, mecanismele represive ale societatii, subiectivitatea umana)
-Toti reprezentantii: personalitati cu origini sociale modeste
-Richard Hoggart, Stuart Hall, Raymond Williams, Edward Thompson
-Studii culturale americane, canadiene, franceze etc.
-interesați de înțelesurile profunde ale lucrurilor

I.Richard Hoggart:
-profesor de literatura
-1964-1968 fondator al Centrului pentru Studiile Culturale Contemporane de la Universitatea din
Birmingham
-The Uses of Literacy (1957) [Subtitlu: Aspects of Work-class Life, with reference to
Publications and Entertainment]
”Aceast acarte se refera la schimbarile intervenite in cultura clasei muncitoare in ultimii
treizeci sau patruzeci de ani, cu precadere de cand publicatiile de masa au cunoscut o amploare
deosebita. Presupun ca rezultate similare ar fi aparut si daca alte forme de petrecere a timpului
liber, cu deosebire cinematograful si broadcastingul commercial, ar fi fost folosite ca material
de analiza” (Introduction)

II.Stuart Hall:
-Figura simbola SCB
-Din 1968 preia conducerea Centrului de Studii Culturale Contemporane (pe care o detine pana
in 1979)
-Anii 80 –diluarea activitatii Centrului + atmosfera–dezamagit; reincadrat ca departament =>
dispare ca entitate cu preocupari de sine statatoare
 III.Raymond Williams:
-preda literatura la Universitatea din Cambridge => se muta la Birmigham
-1958 Culture and Society
-1974 Television, Tehnology or Cultural Form
-situare intre stiintele umaniste si cele sociale
-Opereaza o deschidere de natura semiotica in intelegerea culturii
-fiecare epocă are cuvinte care înglobează valorile caracteristice: cuvinte-cheie -> cele mai
importante valori, tradiții

Cultura – un adevărat mod de viață:

 Cultura este vazuta ca un proces viu in care traditia culturala se imbina cu activitatea de
creare a unor noi intelesuri, la care participa elitele culturale dar si oamenii obisnuiti.
 Cultura trebuie sa reflecte schimbarile din viata sociala
 Legatura cu clasa sociala dominanta: „chiar si intr-o societate unde o clasa anume ocupa
pozitiile dominante, este evident posibil ca si membrii altor clase sa contribuie la bagajul
comun si ca aceste contributii sa nu fie afectate sau chiar sa fie in opozitie cu ideile si
valorile clasei dominante”
 Legitimeaza cultura populara, cultura media si chiar formele de divertisment moderne
„O cultura nu constituie numai o colectie de produse intelectuale sau ale imaginatiei, ci
este, in mod esential, un adevarat mod de viata”
 O noua traditie a reflectiei cu privire la acest domeniu, in care cultura si societatea
alcatuiesc un tot
“Folosim cuvantul cultura in aceste doua sensuri: de a semnifica un adevarat mod de
viata –intelesurile comune; de a semnifica artele si invatarea –adica procesele de
descoperire si de efort creativ. Anumiti cercetatori rezerva cuvantul cultura doar pentru
unul sau altul din aceste intelesuri. Eu insist asupra ambelor si asupra semnificatiei
conjugarii lor.”
 Perspectiva de analiza este cea a „cuvintelor-cheie”, a cuvintelor care depoziteaza
intelesuri pe care epoci si generatii diferite le-au construit si le-au fixat in limba
  Cultura capata un sens mai larg care inglobeaza intelesuri si creatii venind dinspre
diverse segmente, grupuri si clase sociale, opere de mare valoare dar si creatii obisnuite
care sunt produse pentru viata de zi cu zi.

Rolul audienței:

-Centrarea pe receptare si raspuns, nu doar pe transmitere

-Audienta este mai mult decat o masa amorfa

-Rolul intentiei cu care este transmis un mesaj

-Tratarea masei ca “gloata” => riscuri pentru democratie

-Rolul receptarii active (raspunsul viu)

-Nu “comunicare de masa” si “comunicare culturala”: scopul comunicarii nu este sa convinga, ci

sa dezbata, sa prezinte idei, sa solicite opinii

-audiența activă: receptorul începe să aleaga; tot ceea ce media oferă = subiecte de dezbatere

Broadcasting-ul:

Raymond Williams: Television, Technology and Cultural Form (1974)

Paragraf devenit celebru – plecarea in SUA, la o bursa: „intr-o noapte la Miami, inca ametit
dupa o saptamana de calatorie cu vaporul peste Atlantic, am inceput sa ma uit la un film si de la
inceput am avut anumite dificultati in a ma adapta la prea mare frecventa a „intreruperilor”
pentru reclama comerciala. Si totusi aceasta s-a dovedit o problema minora comparativ cu ceea
ce s-a intamplat dupa aceea. Scene din alte doua filme, care urmau sa fie prezentate pe acelasi
canal, dar in serile urmatoare, au inceput sa fie inserate tot ca un gen de reclama (as trailers).
O crima din San Francisco (subiectul unui film original) a inceput sa opereze ca o
extraordinara contrapondere (counterpoint) nu numai la deodorante si reclame comerciale, ci
la intamplari romantice din Paris si aparitia unui monstru preistoric care a devastat New York-
ul...inca nu pot fi sigur ce am retinut din acest flux neintrerupt. Sunt sigur ca am inregistrat
cateva incidente care au avut loc in film si cateva personaje din reclamele publicitare presarate
de-a lungul episoadelor peliculei in ceea ce a ajuns sa mi se para – peste toate aceste disparitati
bizare – un unic si iresponsabil flux de imagini si sentimente”

 Tendinta spre individualizare (tren–automobil; film –broadcasting: diferente: mesaj

central, consum individualizat)
 Caracteristica broadcasting-ului: fluxul neintrerupt (ruptura fata de “epoca” anterioara):
elemente pe care le percepeam ca disparate, sunt unificate intr-un flux neintrerupt
 Specificitatea televiziunii: functie unificatoare, integratoare. DAR amputeaza
posibilitatea de selectie.
 Viziune criticabila: pozitii contrare: nu flux continuu, ci secventializare excesiva

Decodarea aberantă:

Umberto Eco: “decodarea aberanta”:

-in cazul in care oamenii nu cunosc limba (ce intelesuri puteau sa atribuie grecii si, dupa aceea,
celelate popoare ieroglifelor egiptene pana cand acestea nu au fost descifrate de catre
Champollion).

–atunci cand apartin unor generatii departate foarte mult in timp (ce intelesuri puteau sa atribuie
crestinii medievali artei grecesti si romane).

–in situatiile in care oamenii provin din diferite sisteme de gandire si de credinte (ce intelesuri sa
atribuie turistii contemporani vitraliilor din catedrale).

–in cazul in care persoanele apartin unor culturi complet diferite (ce intelesuri sa atribuie
reprezentanti ai rasei albe artei aborigene)

SI TOTUSI: decodarea aberanta incepe sa devina regula si nu exceptia => nevoia de analiza
semiotica a mesajelor: codificarea si decodificarea mesajelor
Articolul - tradus si publicat in revista Centrului pentru Studii Culturale Contemporane de la
Birmingham, in 1972. (la acea vreme Stuart Hall conducea centrul)

DECODARE ABERANTĂ = incongruența între intențiile emițătorului și ceea ce înțelege

receptorul

Asimetria codare-decodare:

 S. Hall: asimetrie (similaritate cu “aberanta decodare”)

 „gradele de <intelegere> si <neintelegere> in schimbul comunicational depind de gradele
de simetrie / asimetrie in activitatea de codificare si decodificare”
 Mesajul transmis prin TV este polisemic => posibile interpretari; DAR si limite ale
acestor interpretari => “intelesuri dominante sau preferate”
 Mijloacele de comunicare în masă transmit niște înțelesuri dominante

Trei tipuri de decodificare:

„lecturi alternative” ale aceluiasi text

–cod dominant: lectura „preferata”, o lectura in cadrul limitelor pe care producatorul le fixeaza
descifrarii textului; recepotorul decodează în mare ceea ce emițătorul intenționa să transmită

–„codul negociat”: adaptarea receptarii la mediul de existenta al audientei; audienta accepta din
punct de vedere formal semnificatia de ansamblu a interpretarii hegemonice, dar isi „rezerva
dreptul de a face o aplicare negociata la conditiile locale”(ex. greva); receptorul știe codul
dominant, dar îl reinterpretează

–codul opus: decodificarea mesajului intr-o modalitate opusa la nivelul semnificatiei de

ansamblu [ex. “interes national” (nu se mai pastreaza codul hegemonic in nicio forma)].
 Audiența activă:

 1973 “Encoding Decoding” – forma finala1980

 Asimetria: puterea audientei: audienta poate sa accepte, dar poate si sa negocieze sau
chiar sa respinga mesajul si, o data cu el, chiar codul in care a fost conceput
 Hall accentueaza legatura dintre mass media si reproducerea intelesurilor
dominante, hegemonice
 Cercetari empirice ulterioare ale studentilor lui Hall, care au confirmat cele trei tipuri de
decodari

Concluzii:

 Spre deosebire de scoala de la Frankfurt, reprezentantii SCB fac loc mijloacelor de

comunicare in campul culturii
 Viziunea culturala larga corelata cu abordarea critica mai nuantata a stat la baza
influentei internationale a SCB.
 Aceasta viziune cuprinzatoare asupra culturii a si facilitat raspandirea pe diferite
continente a studiilor culturale (astazi neasociate neaparat Scolii de la Birmingham)
 Prin conținuturile presei se transmit valori, norme, principii cheie
 Înțelesurile dominante sunt înmagazinate și în limbă
 Școala de la Toronto

-Harold Innis, Marshall McLuhan-

O școală?

 Doi autori:

–Harold Innis

–Marshall McLuhan (S-a format la Toronto ca discipolal lui Innis, dar a scris o buna parte a
operei sale si in SUA)

 Scoala pentru ca a instituit o paradigma

I.Harold Innis:

 Formatie economica (interesat de istoria economiei)

 Mijloacele de comunicare in istoria civilizatiilor si a imperiilor => istorie a civilizatiei
prin prisma mijloacelor de comunicare
 Un amanunt semnificativ: doctoratul in economie la universitatea din Chicago
 James Carey: “Innis trebuie considerat drept cel mai stralucit membru al grupului de la
Chicago condus de Robert Park”
 Relatia dintre mijloacele de comunicare si expansiunea puterii imperiilor
 Empire and Communications (1950)
 The Bias of Communication (1951)
 Manuscris: Istoria comunicarii
„Mi-a aparut clar ca problema comunicarii ofera mari posibilitati prin faptul ca ocupa o
pozitie cruciala in organizarea si administrarea guvernelor, a imperiilor si civilizatiilor”
 Determinism tehnologic – mijloacele de comunicare sunt cele care determină prefacerile
mari la nivel istoric
  Innis: existența unor tipuri de mijloace de comunicare creează condițiile favorabile unor
tipuri de dezvoltare a societăților

Imperiile și comunicarea:
Mijloacele de comunicare se coreleaza cu 1. Timpul 2. Spatiul
Timpul: argila, pergamentul si piatra => descentralizare (time-biased)
 proprii societatilor traditionale; pun mare pret pe obiceiuri, pe continuitate, pe
problemele istorice, sacre, morale;
 stabilitate sociala, ordine ierarhica; viata culturala structurata in jurul miturilor si
simbolurilor
 societati cu traditii scrise puternice

Spatiul: papirusul si hartia (distruse usor; usortransportabile) => centralizare(space-biased)

 orientare catre prezent si viitor, favorizeaza nu numai extinderea spatiala, ci si cresterea

autoritatii politice
 extrem de eficiente cand este vorba de transmis mesaje, ordine, instiintari, dar nu pot
transmite bogatia, diversitatea si elasticitatea traditiei orale
 mijloacele moderne de tiparit, precum telefonul, radioul, televiziunea sunt toate space
biased
 societăți predispuse la o dinamică a schimbării
 ierarhie de tip birocratic

 Imperiile care au beneficiat de mjloace space-biased –papirus si hartie –formula

centralizata dar cu institutii autonome,
 Imperiile care au dispus de mijloace de comunicare time-biased–structuri descentralizate
dar cu institutii organizate ierarhic.

=> mijloacele de comunicare prefigureaza formule de dezvoltare

-pornește de la ideile Școlii de la Chicago (comunicarea ca ritual și comunicarea ca transmitere)

-hieroglifele = time-biased

Un exemplu:

Inflorirea vechii Grecii s-a datorat echilibrului dintre tehnologiile time-biased, care au mentinut
bogatia traditiei orale, si cele space-biased care au stimulat dezvoltarea scrisului si
posibilitatea transmiterii sale la distanta

Alte exemple: Egipt, vechiul Babilon, Imperiul Roman etc.

Timp/Spațiu:

 Time-biased media

–evolutia istorica a unei societati

–traditia, continuitatea, evolutia graduala

–invatamintele care ne vin din istorie

 Space-biased media

–favorizeaza expansiunea teritoriala, geografica, spatiala

–diminuarea si diluarea traditiilor

 Pericolul specializarii:

–dezechilibru => prabusire

The Bias of Communication:

 Societatea contemporana: neliniste (anumitor mijloace de comunicare) => „bias-ul

civilizatiei moderne datorita ziarului si radio-ului”
“Nu putem face mai mult decat sa atragem atentia ca trebuie sa fim intr-o permanenta alerta cu
privire la influentele acestui bias si poate sa speram ca implicatiile altor media asupra
diferitelor civilizatii sa ne faca sa vedem mai clar bias-ul propriei noastre civilizatii.”

 Logica pietei media: avertisment

 Un nou tip de monopol: structurile care organizeaza activitatea de publicitate
 Schimbarea formatelor, a continutului etc. => centrare pe entertainment.
 Obsesia momentului
“Abilitatea de a dezvolta un sistem de guvernare in care sa fie cercetate tendintele
comunicarii siin care safie realizatao evaluare a semnificatiei spatiului si timpului sa fie
realizataramaneo problemaa lumiioccidentale”

II.Marshall McLuhan:

 1959: directoral proiectului mijloacelor de comunicare de pe langa National Association of

Educational Broadcasters si United States Office of Education
 Raport: Understanding Media: The Extensions of Man
 1962: The Gutenberg Galaxy: The making of Typografic Man

Două revoluții, trei epoci:

 trei mari epoci istorice

–Epoca oralitatii, dominata de conversatie ca mijloc propriu zis de comunicare (auzul dominat
+ toate simturile implicate)

–Cultura scrisa (vazul dominant + celelalte simturi–secundare)

->inventarea scrierii fonetice

->inventarea tiparului

–Aparitia electricitatii si a tehnologiilor (o reorchestrarea simturilor <=> epoca oralitatii)

  doua revolutii tehnologice majore:
- cea a inventarii tiparului
- cea a electricitatii

Tehnologia – extensie a ființei umane:

 tehnologia in general este o extensie a omului (ex: topor, microscop, luneta etc.)
 tehnologia comunicationala este prin excelenta o extensie a mintii umane
 detribalizarea: context sfarsitul perioadei in care omul participa la procesul comunicarii
prin toate simturile (iesirea din epoca orala) =>
- un simt devine dominant: vazul
- incurajarea individualismului, a specializarii [ideea de autor]
- infloresc culturile nationale (datorita tiparului)

Media și extensiile omului:

 trecerea de la cultura scrisa la cultura media electronica: extinderea sistemului nervos

central

“in timpul epocilor mecanice, am extins corpurile noastre in spatiu. Astazi, dupa mai mult de un
secol de tehnologie electrica, am extins insusi sistemul nostru central la nivel global, abolind
atat spatiul cat si timpul, cel putin in ceea ce priveste planeta noastra”

=> Rearmonizarea simturilor: afirmarea integrala a fiintei

The medium is the message:

 nu anuleaza “continutul”, dar ii atribuie un rol secundar: „Continutul oricarui mijloc are
cam tot atata importanta cat modelul imprimat pe carcasa unei bombe atomice”
 reactia pe care aparitia unui nou mediu o genereaza in ierarhia si folosirea mijloacelor
anterioare: nu anuleaza, ci repozitioneaza: „un act de canibalism colectiv” prin care
 „fostul mediu este inghitit si reprocesat de cel nou, pentru a retine eventuale valori
digerabile”

Medii calde/Medii reci:

 Criterii
o –high sau low definition
 High: ofera detalii (cald) => nu presupune participare
 Low: nu ofera detalii (rece) => participare
o –se adreseaza
 Unui simt: medii calde(ex. Fotografia, filmul) => fara participare
 Mai multor simturi: medii reci(ex. TV) => participare
 Caldul impune pasivitate
 Ipostaza clasica a mijlocului „rece” este conversatia
 Folosire „calda” sau „rece” a aceluiasi mijloc

McLuhan Interview:

 Medii calde/reci // folosiri calde/reci

 Extrapolari (fortate?) –tara rece/calda
 Arderea cartilor (Fahrenheit 451 – Ray Bradbury)
 New media –intuitii (microfilm, microcard)
 Sat global (schimbari provocate de televiziune) –dar noile media?

Contribuțiile lui McLuhan:

 The medium is the message (intelegerea “determinismului” tehnologic)

 Distinctia medii calde/ mediireci
 Detribalizare/ Retribalizare
  Anticipeaza globalizarea: “satul global” (“o familie omeneasca prinsa intr-o membrana
universala”)

-„sat global”: un tip de globalizare a conținuturilor asociate dezvoltării mijloacelor de

comunicare în masă

-prelungirea simțurilor umane dincolo de limitele normale (odată cu apariția tehnologiei)

-media a schimbat modalitățile în care noi privim existența ca atare

-„the medium is the message” = importanța mijlocului în defavoarea conținutului

Școala semiotică

-Ferdinand de Saussure, Charles Sanders Peirce, Umberto Eco-

-semiotica = știința semnelor

-semne intenționale și neintenționale

-toate școlile europene concep semnul în același fel

Tabloul general:

Semiotica europeană - Ferdinand de Saussure

Şcoala de la Copenhaga – Louis Hjelmslev

Cercul Lingvistic Bahtin–Mihail Bahtin
Şcoala de la Tartu-Moscova – Iuri Lotman
Cercul Lingvisticde la Praga – Roman Jakobson
Şcoala franceză - Roland Barthes
Şcoala de la Paris: Algirdas Julien Greimas
Şcoala americană – Charles Sanders Peirce, Thomas Sebeok

Umberto Eco

Întemeietorii semioticii europene:

Ferdinand de Saussure – fondatorul lingvisticii moderne

->Cursul de lingvistică generala (1916) (transcrierea de către studenţii săi a cursurilor de

lingvistică generală ţinute între 1907 şi 1911)

Louis Hjelmslev – Cercul Lingvisticde la Copenhaga

->Preliminariile la o teorie a limbii (1943)

I.Ferdinand de Saussure:

-lingvist

-întemeietorul semioticii ca disciplină

Distinctii:

 limbă/vorbire (sistem/ocurente particulare)

 sincronie/diacronie (simultan/istoric) [sincronie – studierea limbii în forma în care e la un
moment dat; diacronie – în timp, transformările limbii]
 semnificant/semnificat (forma/continut)
 formă/substanţă (comparaţia limbii cu o foaie de hârtie: „gândirea este faţa, iar sunetul este
dosul foii; nu putem decupa faţa foii fără să decupăm, în acelaşi timp, şi dosul ei)

II.Hjelmslev:

 unităţile lingvistice

–Ale expresiei: seneme

–Ale continutului: plereme

 semnificat:

–Substanta: realitatea nestructurată prin limbaj

–Forma: suprapusă aproximativ semnificatului saussurian

 semnificant:

–Substanta: masa sonoră amorfă

–Forma: suprapusă semnificantului saussurian

Schemă. Normă. Uzaj:

 schemă (limba ca substanţă pură, independentă de realizarea sa socială şi de manifestarea

ei materială)
 normă (limba ca formă materială, definită printr-o realizare socială dată, dar independentă
de detaliul manifestării)
 uzaj (limba ca ansamblu de obişnuinţe adoptate într-o societate dată şi definite prin
manifestările observate) înțelesurile sociale date limbii la un anumit moment

III.Cercul lingvistic Bahtin:

 Mihail Mihailovici Bahtin

 Cerc de intelectuali regrupaţi în jurul lui Bahtin la începutul anilor ’20, din care făceau
parte artişti precum Marc Chagall, muzicologul Sollertinski (prieten apropiat al lui
Şostakovici), Voloshinov (profesor la conservatorul de muzică din Vitebsk), Medvedev
(angajat într-o editură).

Mihail Bahtin:
Dialogic Imagination (1975) (patru eseuri scrise mult mai devreme) - „Discourse in the Novel”
(anii ’30)

 Prozaism

-lumea nu e creată doar de lucrurile mari, ci și de lucrurile mărunte care dau sens vieții cotidiene

–evenimentele cele mai importante în viaţă nu sunt cele „mari”, catastrofice, dramatice, ci
evenimentele aparent nesemnificative, prozaice ale vieţii cotidiene

 Dialogism

-vocile întrețesute între replicile (noastre/ale unor personaje)

-ca să înțelegem un mesaj, trebuie să decelăm vocile întrețesute

–orice enunţ se raportează şi la enunţurile anterioare, dând astfel naştere unor ierarhii
intertextuale (sau dialogice)

IV.Școala de la Tartu-Moscova:

 Nume importante din domenii variate

–lingvistică (Valerii Ivanov, Isaak Revzin, Vladimir Toporov)

–folclor (Eleazar Meletinskij, Dmitri Segal)

–orientalistică (Aleksandr Piatigorskij, Boris Ogibenin)

–literatură (Iuri Levin, Iuri Lotman, Boris Uspenski)

Iuri Lotman:

 The Structure of Artistic Text(1970)

 An Analysis of the Poetic Text(1972)
 Culture and Explosion (1992)
 Universe of the Mind: A Semiotic Theory of Culture (1990)
  Termenul de “semiosfera”

Tipurile culturale:

1. Tipul semantic (medieval)

- semantizarea întregii realităţi din jurul omului

- Totul este semn

2. Tipul sintactic (Petru I – sec. XVII-XVIII)

- obiective reale, accesibile, interese practice

- desemiotizarea valorilor culturii

3. Tipul asemantic şi asintactic (iluminism)

- apare în momentele de criză istorică

4. Tipul semantico-sintactic (sfârşitul deceniului al treilea şi deceniul al cincilea ale secolului al

XIX-lea)

- „Reprezentarea lumii sub forma unei succesiuni de fapte reale constituind

expresia unei mişcări de profunzimea spiritului a conferit tuturor evenimentelor o
dublă semnificaţie: semantică – raportul dintre manifestările fizice ale vieţii şi
tâlcul lor ascuns – şi sintactică – raportul dintre ele şi ansamblul istoric.”

Semiosfera:

Definitie: “spaţiul semiotic necesar existenţei şi funcţionării limbilor”

Frontiera: fenomenede frontiera

-semiosferă – comparație cu biosfera

-spațiu în care exixstă și își fac cunoscut înțelesul semnele

-spațiu imaginar și fizic

-spațiu în care se face decodarea semnelor

-traversată de frontiere interne (fenomenele de frontieră)

V.Cercul lingvistic de la Praga:

 1926
 Vilém Mathesius (intemeietor)
 Roman Jakobson
 Altii: Bohuslav Havránek, Bohumil Trnka, Jan Rypka, Jan Mukařovský, Nikolai
Trubetzkoi, Sergej Karcevskij, Petr Bogatyrjov, Dmitrij Cyzevskyj

Roman Jakobson:

VI.Școala semiotică franceză:

Două orientări semiotice importante

–Şcoala de la Paris (sau şcoala greimasiană)

–Nestructurata: Roland Barthes, Gérard Genet, Julia Kristeva, Michel Foucault

 Roland Barthes:

Mythologies (1957)

 Conotatie/Denotatie (conotație – semnificație suplimentară)

 Mitul (macrosemn, construcție de sens profund socială)
 Gradul zero al scriiturii

Mitul la Barthes:

VII.Școala de la Paris:

 Algirdas Julien Greimas, L’actualité du saussurisme (1956) – moment intemeietor pentru

semiotica
 Semantica structurală (Sémantique structurale) (1966) – considerată drept primul tratat de
semiotică lingvistică
 Joseph Courté, Jean-Claude Coquet, François Rastier

Algidars Julien Greimas

 Profund saussurian
 Limba/vorbire => la nivel social societate/individ
  Semantica structurala – semiotica
 Comunicare/semnificatie

Joseph Courté, La sémiotique du langage: „Fie inscripţia „Farmacie”: este posibil de a

vedea acolo un mesaj trimis de proprietar (emiţător: farmacist) în atenţia destinatarilor
eventuali (receptori= clienţi). Dacă mă gândesc acum la starea căilor ferate italiene şi îmi dau
seama că vagoanele cu destinaţia zonelor meridionale sunt mult mai des într-o stare deplorabilă
decât cele care circulă în nordul ţării, mai pot vorbi în acest caz de comunicare? Există, în acest
ultim caz, un mesaj emis de societatea X, care ar vrea să transmită călătorilor: „În regiuni
sărace, vagoane vechi, în regiunile bogate, vagoane în stare bună”?”

VIII.Charles Sanders Peirce:

 Opera de capatai, ramasa neterminata: A System of Logic. Considered as Semiotic

 Collected Papers (1931-1958)

-trihotomie=> semn: obiect-semn-interpretant: semnul (reprezentamen) stă pentru un obiect (for

an object) şi pentru un interpretant (to an interpreter)

-întemeietorul semioticii ca știință pe continent american

-semiotica se dezvoltă din filosofie

!!! INTERPRETANTUL NU E O PERSOANĂ, E SENSUL CARE SE CONSTRUIEȘTE ÎN

MINTEA UNEI PERSOANE (imagine mentală cu privire la conținut) !!!

Clasificarea semnelor:

1.On a New List of Categories (1867): prima clasificarea semnelor

Asemănări (numite mai tărziu icons) – seamănă cu obiectul din realitate pe care îl
determină (ex: onomatopee, desenul unei pisici)
Indici - trimit către altceva, ne dau niște indicii (ex: fum, indice pentru foc)
Simboluri – în virtutea unei convenții își construiesc interpretarea (ex: cuvântul „pisică”)
2.Dupa raportul semn-interpretant

Qualisemne (sau semne prime)

o nu au nicio identitate, ci exprimă doar o calitate
o ex: culoarea rosie a unui buton
Sinsemne (sau semne secunde)
o semne individuale
o ex: un buton plasat într-o interfaţă de comandă a unui calculator
Legisemne (sau semne terţe)
o exprimă un tip general de semne, un semn-lege
o ex: un cuvânt, în general, cuvântul „buton” sau semnul grafic generic buton

Thomas Sebeok

Semnele. O introducere în semiotică (1994)

 originea: medicina – pleacă de la simptomele unei boli

 zoosemiotica – și animalele decodează semne
 tipologie

Clasificarea semnelor:

 Simptomele sunt semne de avertizare produse de corpurile tuturor animalelor şi oamenilor

 Semnalul este un semn care declanşează în mod mecanic (natural) sau convenţional
(artificial) o reacţie din partea unui receptor (mărirea pupilelor ca semn de excitaţie
sexuală)
 Iconul este un semn conceput să semene cu, să simuleze sau să-şi reproducă într-un fel sau
altul referentul
 Indexul este un semn care trimite la ceva sau la cineva în termenii existenţei sau locaţiei
sale în timp sau spaţiu sau în raport cu altceva sau altcineva (fum pt. foc)
  Simbolul este un semn care stă în locul referentului său în mod arbitrar, convenţional
(cuvintele)
 Numele este un semn identificator atribuit membrului unei specii în diferite moduri, pe
care apoi îl scoate în evidenţă faţă de alţii sau îl distinge de ceilalţi

IX.Umberto Eco:

 Structura absentă
 Semnul
 Tratat de semiotică generală (1976)

-tipologie a semnelor

-critica iconismului

 Lector in fabula (1979)

 Limitele interpretării (1991)
 În căutarea limbii perfecte (1993)

-sinteză între semiotica europeană și cea americană

-nu a creat o școală în jurul lui

Tipologia semnelor:

 Tip (type) – vezi legisemn

–o lege care este un semn

 Ocurenţă (token) – vezi sinisemn

–un lucru sau un eveniment care există în mod real şi care este un semn

Exista trei tipuri de raporturi între ocurenţa concretă a unei expresii şi modelul său:
a)semne ale căror ocurenţe pot fi reproduse la infinit urmând modelul propriului tip; Replicile
(foneme)

b)semne ale căror ocurenţe, deşi produse după un tip, posedă anumite proprietăţi de „unicitate
materială;

c) semne în cazul cărora tipul şi ocurenţa coincid (sau sunt absolut identice). Dubletele (masini)

Școala de la Palo Alto

-Gregory Bateson, Don Jackson, Paul Watzlawick-

O școală ignorată:

 o conceptie eronata privind preocuparile grupului de la Palo Alto, considerandu-se ca acestea

au de a face exclusiv cu patologiile comunicationale si in special cu studiul schizofreniei
 contrapondere la curentul psihanalist
 problema cvasi-imposibilitatii de a crea cercetari empirice care sa poata valida o asemenea
teorie(translatarea de concepte teoretice precum “paradoxul”, “dubla constrangere” din teorie
in practica)

Colegiul invizibil:

 Grupul initial, „Colegiul invizibil”, era format din cativa antropologi (Gregory Bateson, Ray
Birdwhistell si Edward Hall), sociologi (Erwin Goffman); li se adauga intr-o a doua etapa, in
cursul anilor ’60, Paul Watzlawick si Don Jackson
 nu s-au intalnit niciodata decat in mod accidental: conferinte; se cunosteau prin opera

Școala de la Palo Alto:

Doua grupuri de cercetatori:

  Gregory Bateson si Don Jackson
 Bateson (+JayHaley, John Weakland, Willaim Fry): Veterans Administration Hospital
(schizofrenia; dubla constrangere, paradox)
 Jackson: Mental Research Institut la Palo Alto in 1959 (terapia familiala)
 Paul Watzlawick (i se alatura Jay Haley, John Weakland): Brief Therapy Center

Abordare diferita: in contra curentului psihanalist: respingerea ideii ca terapia ar trebui sa

insemne scoaterea individului din mediul sau social, tratarea acestuia si apoi re-insertia in mediul
social

I.GREGORY BATESON:

 doua campuri de cercetare distincte: antropologia si terapia familiala (in special tratamentul
schizofreniei)
 Naven (1936): antropologie - formuleazapentru prima data teoria schismogenezei (sau tipul
de relatie posibila intre doi indivizi: de egalitate sau de complementaritate)
 Opera de referinta: Steps To An Ecology of Mind (1972) - o colectie de eseuri pe teme de
antropologie, cibernetica, psihiatrie, epistemologie -> „dubla constrangere”
 Mind and Nature. A necessary unit (1979): o perspectiva holista bazata pe principii
cibernetice cu ajutorul carora autorul incerca sa arate modul in care functioneaza lumea si in
ce consta coerenta universului
 Teorie prin care să explice modul în care se reglează relațiile într-un microsistem precum
familia

Gestaltismul:

Gestaltismul: sf. sec. XIX; Reprezentanti: Christian von Ehrenfels, Max Wertheimer, Wolfgang
Köhler, Kurt Koffka si Kurt Lewin.

– Gestalt = o forma structurata

– principiul operational al creierului este unul holist; intregul este mai mult decat suma
partilor
 – perceptia unei forme tine de interrelationarea elementelor care o compun
– Efectul gestaltist se refera la capacitatea de a crea si de a recunoaste figuri si forme ale
simturilor noastre, in special ale simtului vizual care recunoaste figuri si forme intregi, si
nu o colectie de linii drepte si curbe.
– curent în filosofie
– modul în care oamenii percep, cu predilecție vizual, forme
– principiul prin care operează creierul e holist, încearcă să identifice forme-sens acolo unde
poate nici nu sunt (exemple în ppt)
– mintea încearcă să creeze forme și figuri întregi

Teoria sistemelor:

 un camp interdisciplinar de cercetare care studiaza natura sistemelor complexe in natura, in

societate si in stiinta
 Teoria Generala a Sistemelor – Ludwig Von Bertalanffy: punct de plecare gestaltism-ul (totul
este altceva decat suma partilor)
 Un sistem = complex de elemente in interactiune.
 Sistemele tind invariabil spre forme de echilibru. (sisteme homeostatice) -> teoria de la Palo
Alto
 Punctul de plecare pentru cibernetică
 Explicarea modalității în care orice sistem funcționează

-orice încercare de repetare a trecutului e un lucru subiectiv

-reinterpretarea trecutului aduce și mai multă subiectivitate

-observarea individului în relațiile cu ceilalți membri ai familiei (Don Jackson – terapie cu

schizofrenici la care participă și familia)

II.PAUL WATZLAWICK:
 doctorat in filozofie (preocupari pentru filozofia limbajului, in special) in 1949
 1954: analist jungian
 1960: vine la MRI
 1967, Paul Watzlawick, John Weakland si Richard Fisch creeaza Centrul de terapie de scurta
durata (Brief Therapy Center)

Imaginea despre realitate:

How Real Is Real? Communication, Desinformation, Confusion (1976)

Invented Reality: How Do We Know What We Believe We Know? (Contributions to
constructivism) (ed.) (1981)
 Cea mai periculoasa dintre toate iluziile este aceea de a crede ca nu exista decat o singura
realitate. De fapt, ceea ce exista nu sunt decat diferite versiuni ale acesteia, dintre care unele
pot fi contradictorii si care sunt, toate, efecte ale comunicarii si nu reflectarea unor adevaruri
obiective si eterne.
 Constructivismul: Inventam realitatea pe care credem ca o descoperim
o prin comunicare noi construim realitatea în care trăim, co-creăm realități individuale
prin comunicare

Redundanța și metacomunicarea:

 Redundanta (sau constrangerea), din punct de vedere semantic si sintactic, consta in

cunostintele noastre anterioare despre lume in sensul cel mai larg al termenului.
– Jocul (de șah)
– în orice tip de mesaj există o frază nouă și o informație repetată
 Metacomunicarea presupune a comunica despre comunicare, un discurs despre
comunicare
– Analogia cu metamatematica

O axiomatică a comunicării:
 Watzlawick, Paul, Beavin Bavelas, Janet, Jackson, Don D.(1967), Pragmatics of Human
Communication. A study of interactional patterns, pathologies and paradoxes

1. Imposibilitatea de a nu comunica

2. Nivelurile comunicarii: continut si relatie

3. Punctuatia secventei de comunicare

4. Comunicarea digitala si comunicarea analogica

5. Interactiune simetrica si interactiune complementara

 IMPOSIBILITATEA DE A NU COMUNICA (sau „Nu putem sa nu comunicam”)

– nu exista non-comportament, comportamentul nu are contrariu
– orice comportament are valoare de comunicare

=> Nu exista noncomunicare

 NIVELURILE COMUNICĂRII: CONȚINUT ȘI RELAȚIE (sau „Orice comunicare

comporta doua aspecte: continutul si relatia, astfel incat cel de al doilea il inglobeaza pe
primul si prin urmare este o metacomunicare.”)

-aspectele indiceal (continut) si ordonator (relatie) ale oricarei comunicari <-> act. loc +iloc.
(Austin; Searle)

Marcile relatiei (intotdeauna o metacomunicare) pot fi:

-verbale („am glumit” sau „este un ordin”)

-paraverbale (tonul sau intonatia care sugereaza, de exemplu, un ordin, o rugaminte etc.)

-nonverbale (fizionomia, gesturile, postura etc.).

 PUNCTUAȚIA SECVENȚEI DE COMUNICARE (sau „Natura unei relatii depinde

de punctuatia secventelor de comunicare intre parteneri.”)
 se refera la secventele schimbului:
– stimul
– repozitionare
– raspuns

=>Un lider si un urmaritor

->sot-sotie

->cursa inarmarilor

 COMUNICAREA DIGITALĂ ȘI COMUNICAREA ANALOGICĂ (sau „Fiintele

umane se servesc de doua modele de comunicare: digital si analogic. Limbajul digital
poseda o sintaxa logica foarte complexa si foarte comoda, dar este lipsit de o semantica
adecvata relatiei. Pe de alta parte limbajul analogic poseda semantica, dar nu si sintaxa
corespunzatoare unei definiri non-echivoce a naturii relatiilor.”)
 doua moduri fundamentale de comunicare
– Analogic: similitudine
– Digital: conventional

 INTERACȚIUNE SIMETRICĂ ȘI INTERACȚIUNE COMPLEMENTARĂ (sau

„Orice schimb comunicational este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe
egalitate sau pe diferenta.”)
 conceptul de schismogeneza propus de Gregory Bateson
 Doua tipuri de interactiune
– Similara
o Colegi, prieteni
– Complementara
o Medic-pacient; student-profesor; sef-subordonat

-introduce ideea de putere într-o relație

 Comunicarea paradoxală:

Paradoxul = contradictie la care se ajunge in urma unei deductii corecte pornind de la

premise „consistente” (se exclud sofismele)

Trei tipuri de paradoxuri:

 paradoxurile logice (sau antinomiile): „clasatuturor claselor care nu sunt membre ale lor
insele”
 definitiile paradoxale (sau antinomiile semantice): paradoxul mincinosului
 paradoxurile pragmatice (sau injonctiunile si previziunile paradoxale): paradoxul
barbierului -> ieșim dintr-un astfel de paradox prin metacomunicare

Teoria dublei constrângeri:

 Paradoxul barbierului modificat: un soldat caruia capitanul i-a ordonat sa-i barbiereasca pe
toti soldatii din companie care nu se barbieresc singuri (un astfel de soldat (in felul in care a
fost definit) nu exista)
 Un individ prins intr-o atare situatie se gaseste intr-o pozitie de neconceput.
 Un articol: Gregory Bateson, Don Jackson, Jay Haley si John Weakland, „Toward a Theory
of Schizophrenia” (1956)
 dubla constrangere = o situatie de tip paradoxal in care individul se simte prins fara sansa
de a putea iesi in vreun fel.

Dubla constrângere:

1.Doua sau mai multe persoane. De dragul argumentarii una dintre ele va fi numita in
continuare „victima”.

2.Experienta repetata.
3.Un prim ordin negativ. Acesta poate avea una dintre urmatoarele doua forme: a)„Nu face
asta, sau o sa te pedepsesc!” sau b)„Daca nu faci asta, o sa te pedepsesc!”. Cel mai adesea
pedeapsa se traduce prin retragerea iubirii (fata de copil, de exemplu) sau prin exprimarea urii
sau a maniei.

4.Un al doilea ordin care intra in contradictie cu primul la un nivel mai abstract si, ca si
primul, intarit de amenintarea cu pedeapsa. De obicei, el este comunicat in mod nonverbal; poate
lua o multime de forme. Exemple de ordin secund verbalizat: „Nu o lua ca pe o pedeapsa”, „Nu
te gandi la ce nu trebuie sa faci”, „Nu ma considera agentul care pedepseste” etc.

5.Un al treilea ordin care ii interzice victimei sa scape din situatia in care se afla. (daca
situatia de dubla constrangere survine in timpul copilariei, este practic cvasi-imposibil de
surmontat)

6.In fine, acest set complet de conditii nu mai este necesar atunci cand persoana a invatat sa
perceapa universul prin pattern-uri de dubla constrangere.

Caracteristicile generale ale acestei situatii sunt urmatoarele:

1.Doi sau mai multi indivizi aflati intr-o relatie importanta, vitala (relatiile familiale, de
dependenta materiala, de dragoste, fidelitatea fata de o credinta etc.)

2.intr-un asemenea context, este emis un mesaj, in urmatoarele conditii: a)afirma ceva; b)afirma
ceva in legatura cu propria afirmatie; c)cele doua afirmatii se exclud reciproc. Astfel, daca
afirmatia este un ordin, trebuie sa nu-l respecti ca sa-l poti respecta (vezi paradoxurile
pragmatice)

3.Receptorul mesajului se afla in imposibilitatea de a iesi din cadrul fixat de acest mesaj, fie
printr-o metacomunicare (critica), fie retragandu-se. Si, chiar daca mesajul este lipsit de sens, din
punct de vedere logic, nu poti sa nu reactionezi la el, dar nici sa reactionezi intr-un mod adecvat
(nonparadoxal), pentru ca mesajul in sine este paradoxal.
Un exemplu tipic: Un copil isi vede parintele nervos. Parintele neaga ca ar fi nervos si insista ca
si copilul sa nege la randul lui. Ce ar trebui sa faca in acest caz copilul? Sa isi creada simturile
sau parintele? Practic are de ales intre doua „rele”: fie isi pierde simtul realitatii, fie isi pierde
relatia cu parintele.

Alte exemple: o mama spunandu-i fiului sau „trebuie sa ma iubesti”; o mama cerandu-i fiului
„Arata-le rudelor tale cum te joci!”; o sotie spunandu-i sotului „ar trebui sa-ti placa sa te joci cu
copiii, ca tuturor celorlalti tati”; ordinul „fii spontan!”

Critica ideilor de la Palo Alto:

 sisteme teoretice construite post-factum, pornind de la rezultatele practicii => o stiinta a

singularului
 inconsistenta si lipsa de sistematizare a referintelor ce se regasesc in cartile de referinta ale
grupului
 argumentul observatorului dotat cu o capacitate de observatie si perceptie care nu induce
distorsiune, prezumtie indeobste criticata astazi