4 - 10 Aprilie 2020

STUDIUL

Originea Bibliei
Sabat după-amiază
Text de memorat: „ De aceea multumim fara incetare lui Dumnezeu ca, atunci cand ati primit Cuvantul lui
Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum si este in adevar, ca pe
Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza si in voi care credeti. " (1 Tesaloniceni 2:13)

Modul în care percepem şi înţelegem originea şi natura Scripturii are un impact major asupra rolului pe
care Biblia îl are în viaţa noastră şi în biserică. Felul în care interpretăm Biblia este influenţat şi modelat în
mare măsură de înţelegerea procesului revelaţiei şi inspiraţiei. Când vrem să înţelegem corect Scriptura, în
primul rând trebuie să ţinem seama de modul de interpretare pe care îl găsim chiar în ea . Nu putem studia
matematica cu ajutorul metodelor empirice folosite în biologie sau sociologie. Nu putem studia fizica
folosind aceleaşi instrumente ca pentru istorie. Nici adevărurile spirituale ale Bibliei nu vor fi cunoscute şi
înţelese corect prin metodele ateiste care abordează Biblia ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ci modul în
care interpretăm Scriptura trebuie să ia în serios dimensiunea divino-umană a Cuvântului lui Dumnezeu.
De aceea, ca să putem să o interpretăm corect, noi trebuie să abordăm Biblia cu credinţă, nu cu scepticism
sau îndoieli metodologice.
În această săptămână vom studia câteva aspecte fundamentale ale originii şi naturii Bibliei care ar trebui
să aibă impact asupra modului în care o interpretăm şi o înţelegem.

1.Duminică, 5 Aprilie Revelaţia divină a Bibliei

1. Ce spune Petru despre originea mesajului profetic al Scripturii? 2 Petru 1 :19-21

2 Petru 1 : 19. Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o
lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata
in inimile voastre.
20. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.
21. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de
Duhul Sfant.

Apostolul Petru spune că profeţii au fost insuflaţi de Duhul Sfânt în aşa mă sură, încât conţinutul soliei
lor era de la Dumnezeu. Nu ei au inventat mesajul. Mesajul profetic al Bibliei nu are la bază „basme
meşteşugit alcătuite" (2 Petru 1:16), ci este de origine divină şi de aceea putem afirma că este adevărat şi
demn de încredere. „Oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit, mânaţi de Duhul Sfânt" (vers. 21, NKJV).
Dumnezeu a fost la lucru în tot procesul de revelaţie prin care le-a făcut cunoscută voia Sa oamenilor aleşi.
Comunicarea verbală directă între Dumnezeu şi anumiţi oameni este un adevăr de netăgăduit al
Scripturii. Tocmai de aceea Biblia are o autoritate specială, divină, şi noi trebuie să luăm în considerare
elementul divin atunci când interpretăm Scriptura. Deoarece Dumnezeul nostru sfânt este Autorul suprem,
cărţile Bibliei sunt pe drept numite „Sfintele Scripturi" (Romani 1:2; 2 Timotei 3:15).
Ele au fost date şi cu scop practic - sunt de folos „ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea
înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice
lucrare bună" (2 Timotei 3:16,17).
Noi avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt pentru a putea aplica în viaţa noastră ce ne-a descoperit
Dumnezeu în Cuvânt. Petru spune că interpretarea Cuvântului divin descoperit al lui Dumnezeu nu ţine de
părerile personale. Noi avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Duhul Sfânt pentru a-i înţelege corect
sensul.

1
 Scriptura spune: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi
proroci" (Amos 3:7). Termenii biblici pentru „revelaţie" exprimă ideea că acum este descoperit, sau
dezvăluit, şi astfel este făcut cunoscut ceva ce înainte a fost ascuns. Ca oameni, noi avem nevoie de această
descoperire, pentru că suntem fiinţe păcătoase, despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatului şi, în consecinţă,
dependenţi de El pentru a afla care este voia Lui.

Uneori ne este greu să ascultăm de învăţăturile Bibliei chiar când credem în originea ei divină. Ce s-ar
întâmpla dacă am ajunge să nu ne mai încredem sau să punem la îndoială originea ei divină?

2.Luni, 6 Aprilie Procesul inspiraţiei

Deoarece Dumnezeu se foloseşte de limbaj pentru a le descoperi oamenilor voia Sa, revelaţia divină poate
fi scrisă în cuvinte. Biblia este rezultatul descoperirii adevărului Său prin lucrarea Duhului Sfânt, care
transmite şi păstrează mesajul lui Dumnezeu prin instrumente umane. Tocmai de aceea ne putem aştepta să
existe acea unitate fundamentală pe care o vedem în toată Scriptura, de la Geneza la Apocalipsa (compară
Geneza 3:14 cu Apocalipsa 12:17).

2. Ce ne spun următoarele versete despre inspiraţia Scripturii? 2 Petru 1 :21; 2 Timotei 3 :16;
Deuteronomul 18 :18

2 Petru 1 : 21. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu,
manati de Duhul Sfant.
2 Timotei 3 : 16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte,
sa dea intelepciune in neprihanire,
Deuteronomul 18 : 18. Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in
gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.

Toată Scriptura este de inspiraţie divină , chiar dacă nu toate pasajele ne inspiră la fel de mult sau nu
toate ni se aplică nouă astăzi (de exemplu, secţiunile despre sărbătorile ebraice au fost inspirate, deşi nouă
nu ni se cere să le păstrăm şi astăzi). Totuşi, trebuie să învăţăm din toată Scriptura, chiar şi din acele părţi
care nu sunt uşor de citit şi de înţeles sau dacă nu ni se aplică nouă astăzi în mod specific.
De asemenea, nu tot ceea ce este scris în Biblie a fost descoperit direct sau în mod supranatural . Uneori,
Dumnezeu i-a folosit pe scriitorii biblici care au cercetat cu grijă anumite lucruri sau au folosit documente
existente (vezi losua 10:13; Luca 1:1-3) pentru a transmite solia Sa. Dar, chiar şi aşa, toată Scriptura este
inspirată (2 Timotei 3:16). Tocmai de aceea Pavel afirmă că „tot" ce a fost scris a fost scris pentru
învăţătura noastră, pentru ca, prin „răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde " (Romani
15:4, NTR).
„Biblia arată către Dumnezeu ca autor al ei; cu toate acestea, a fost scrisă de mâini omeneşti şi, în
variatele stiluri ale diferitelor ei cărţi, ea prezintă caracte risticile numeroşilor ei scriitori. Adevărurile
descoperite sunt toate «insuflate de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16), cu toate acestea, sunt exprimate în cuvinte
omeneşti." - Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 5

Astăzi sunt mulţi cercetători care neagă autoritatea divină a multor părţi din Biblie şi resping chiar
învăţături esenţiale - creaţiunea, exodul, învierea. Cum putem evita să ajungem în această situaţie?

3.Marţi, 7 Aprilie Cuvântul scris al lui Dumnezeu

3. Citeşte Exodul 34:27. De ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să scrie aceste cuvinte şi nu doar să
le rostească înaintea poporului? Care este avantajul evident al Cuvântului scris?

Exodul 34 : 27. Domnul a zis lui Moise: "Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte inchei
legamant cu tine si cu Israel!"

Dumnezeul care vorbeşte şi care a creat limbajul omului îi înzestrează pe cei aleşi să comunice
adevărurile descoperite prin revelaţie divină şi gândurile de inspiraţie divină într-o manieră demnă de

2
încredere. Tocmai de aceea nu este o surpriză să descoperim că Dumnezeu le-a poruncit scriitorilor Bibliei
încă de la începuturi să transmită învăţăturile şi descoperirile Sale în scris.

4. Ce ne învaţă textele de mai jos despre revelaţia scrisă? Exodul 17 :14; 24:4; losua 24 :26;
Ieremia 30 :2; Apocalipsa 1 :11,19; 21 :5; 22 :18,19

Exodul 17 : 14. Domnul a zis lui Moise: "Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si
spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri."
Exodul 24 : 4. Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineata, a zidit un altar la
poalele muntelui si a ridicat douasprezece pietre pentru cele douasprezece semintii ale lui Israel.
losua 24 : 26. Iosua a scris aceste lucruri in cartea Legii lui Dumnezeu. A luat o piatra mare si a ridicat-o
acolo sub stejarul care era in locul inchinat Domnului.
Ieremia 30 : 2. Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: "Scrie intr-o carte toate cuvintele pe care ti le-
am spus.
Apocalipsa 1 : 11. care zicea: "Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma. Ce vezi, scrie intr-o
carte si trimite-o celor sapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodiceea."
19. Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai vazut, lucrurile care sunt si cele care au sa fie dupa ele.
Apocalipsa 21 : 5. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a adaugat:
"Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."
Apocalipsa 22 : 18. Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga
cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta.
19. Si, daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la
pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta."

De ce a poruncit Dumnezeu ca soliile Sale descoperite şi inspirate să fie scri se? Răspunsul evident este
ca să nu le uităm uşor. Cuvintele scrise ale Bibliei sunt un punct de referinţă constant care ne îndreaptă spre
Dumnezeu şi spre voia Sa. De obicei, un document scris poate fi păstrat mai bine şi poate fi mai de încredere
decât un mesaj oral, care trebuie repetat din nou şi din nou. Cuvântul scris poate fi copiat şi recopiat şi,
astfel, făcut accesibil mai multor oameni decât dacă ar fi doar rostit. În cele din urmă, dacă ne aflăm într-un
anume loc şi într-un timp anume, putem vorbi unui număr limitat de persoane, dar ce este transmis în scris
poate fi citit de nenumăraţi cititori în diverse locuri, chiar pe mai multe continente, şi poate fi o
binecuvântare şi generaţii mai târziu. Iar acolo unde sunt oameni care nu ştiu să citească, alţii le pot citi cu
glas tare un document scris.

4.Miercuri, 8 Aprilie Hristos şi Scriptura

5. Ce asemănări putem observa între Isus, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, şi Scriptură,
Cuvântul scris al lui Dumnezeu? Ioan 1 :14; loan 2 :22; loan 8 :31,32; loan 17 :17

Ioan 1 : 14. Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava
Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. -
Ioan 2 : 22. Tocmai de aceea, cand a inviat din morti, ucenicii Lui si-au adus aminte ca le spusese vorbele
acestea si au crezut Scriptura si cuvintele pe care le spusese Isus.
Ioan 8 : 31. Si a zis iudeilor care crezusera in El: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar
ucenicii Mei;
32. veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."
Ioan 17 : 17. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.

Există o paralelă între Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup, lsus Hristos, şi Cuvântul scris al lui
Dumnezeu, Scriptura. După cum Isus a fost conceput în mod supranatural prin Duhul Sfânt, dar născut
din femeie, şi Sfânta Scriptură este de origine supranaturală, dar transmisă prin fiinţe omeneşti .
Isus Hristos S-a făcut om în timp şi spaţiu - a trăit într-un timp şi într-un loc anume. Totuşi, acest fapt
nu l-a anulat divinitatea, nici nu L-a limitat la o anume perioadă istorică. El este singurul Răscumpărător
pentru toţi oamenii, din toată lumea, din toate veacurile (Faptele 4:12). Sfânta Scriptură a fost dată într-un
timp şi o cultură anume. Nici ea nu este condiţionată sau limitată la un timp sau un loc anume, ci se aplică
tuturor oamenilor, în întreaga lume.

3
 Când i S-a descoperit omului, Dumnezeu S-a coborât la nivelul omului. Natura umană a lui Isus avea
toate limitările omeneşti şi efectele a patru mii de ani de degenerare. Cu toate acestea, El a fost fără păcat.
Tot aşa, limbajul Scripturii este un limbaj omenesc , nu un limbaj „desăvârşit, supraomenesc " pe care
nimeni nu îl foloseşte sau pe care nimeni nu îl poate înţelege. Deşi fiecare limbă are limitele ei, Creatorul
omenirii, care este şi Creatorul limbajului, este în stare să Îşi comunice voia Sa fiinţelor omeneşti într-o
manieră demnă de încredere, fără a ne induce în eroare.
Desigur, orice comparaţie are limitele ei. Isus Hristos şi Sfânta Scriptură nu sunt identici. Biblia nu este
o întrupare a lui Dumnezeu - El nu este o carte. Dumnezeu în Isus Hristos S-a făcut om. Noi iubim Biblia
pentru că ne închinăm Mântuitorului proclamat pe paginile ei.
Biblia este o unire divino-umană inseparabilă şi unică. Ellen G. White a văzut acest lucru foarte clar
când a scris: „Dar Biblia, cu adevărurile ei date de Dumnezeu şi exprimate în limbajul oamenilor, ne
prezintă o unire a divinului cu omenescul. O astfel de unire a existat în natura Domnului Hristos, care era
Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului. Acest lucru este adevărat cu privire la Biblie, tot aşa cum a fost adevărat
şi cu Hristos, căci «Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi» (Ioan 1:14)." - Ellen G. White, Tragedia
veacurilor, p. 5

5.Joi, 9 Aprilie Biblia înţeleasă prin credinţă

6. De ce este atât de importantă credinţa pentru a-L înţelege pe Dumnezeu şi Cuvântul Său? De
ce nu putem să Îi fim plăcuţi Lui fără credinţă? Evrei 11 :3,6

Evrei 11 : 3. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se
vede n-a fost facut din lucruri care se vad.
6. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa
creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.

Orice cunoaştere adevărată se realizează în contextul credinţei. Încrederea fără rezerve a copilului faţă
de părinţii lui îl ajută să înveţe lucruri noi. Relaţia aceea de încredere îl călăuzeşte pe copil să înveţe
aspectele de bază, fundamentale ale vieţii şi ale dragostei. Cunoştinţa şi înţelegerea sunt rezultatul unei
relaţii de încredere şi iubire.
Tot aşa, un muzician bun interpretează o piesă muzicală foarte bine atunci când nu are doar aptitudinile
tehnice necesare pentru a cânta la un instrument, ci şi dragoste faţă de muzică, faţă de compozitor şi de
instrument. Putem afirma că nici noi nu înţelegem Biblia corect atunci când o abordăm cu scepticism sau
având îndoieli metodologice, ci doar când venim cu un spirit de iubire şi credinţă. Apostolul Pavel scria:
„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!" (Evrei 11:6). De aceea, este vital să ne apropiem de
Biblie cu credinţă, recunoscându-i originea supranaturală, nu privind-o ca pe o carte scrisă de oameni.
Adventiştii de ziua a şaptea şi-au exprimat clar poziţia cu privire la originea supranaturală a Scripturii în
Punctele fundamentale de credinţă ale bisericii, în care se spune: „Sfânta Scriptură, Vechiul şi Noul
Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină, prin oamenii sfinţi ai
lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris conduşi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a încredinţat
omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii
Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experienţei, descoperirea supremă a doctrinelor şi
raportul demn de încredere al intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie (Psalmii 119:105; Proverbele 30:5,6;
Isaia 8:20; loan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16,17; Evrei 4:12; 2 Petru 1:20,21)."

Ce pierd oamenii din vedere atunci când nu citesc Biblia cu credinţă? De ce această credinţă nu este
oarbă?

6.Vineri, 10 Aprilie Un gând de încheiere

Deşi este esenţială pentru credinţa noastră, doar Biblia nu ar avea nicio va loare spirituală reală
pentru noi dacă inima şi mintea noastră nu ar fi influenţate de Duhul Sfânt când o citim şi o studiem.
„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredinţat oamenilor cunoştinţa nece sară pentru mântuire.
Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt măsura
caracterului, descoperitorul doctrinelor şi dovada experienţei.. . Cu toate acestea, faptul că Dumnezeu a
descoperit voia Sa oamenilor prin Cuvântul Său n-a făcut inutilă prezenţa şi călăuzirea continuă a Duhului

4
Sfânt. Din contră, Duhul a fost făgăduit de Mântuitorul nostru ca să descopere Cuvântul slujitorilor Săi, să
lumineze şi să aplice învăţăturile Lui. Şi pentru că Duhul lui Dumnezeu a fost Acela care a inspirat Biblia,
este cu neputinţă ca învăţătura Duhului să fie vreodată contrară aceleia a Cuvântului." - Ellen G. White,
Tragedia veacurilor, p. 9

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Faptele apostolilor 1:16; Romani 15:4; 1 Corinteni 2:9,10; 1 Tesaloniceni
2:13; 2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:19-21.
I. Privire generală
Modul în care înţelegem originea şi natura Scripturii influenţează foarte mult felul în care citim şi
tratăm Biblia. Dacă ar fi o carte omenească, scrisă la fel ca oricare altă carte al cărei autor este un om
căzut, atunci nu ne-am putea încrede în ea. În această situaţie, cu siguranţă că nu ar avea autoritate divină.
Ca să fim oneşti faţă de Biblie, trebuie să le permitem chiar scriitorilor Bibliei să se definească şi să explice
ce cred despre scrierile lor şi, astfel, să permitem ca Biblia însăşi să stabilească modul în care ar trebui
tratată. Scriitorii Bibliei afirmă că solia lor nu este o invenţie omenească, ci Biblia este o descoperire divină
şi conţinutul ei este inspirat de Dumnezeu.
Modul în care înţelegem procesul revelaţiei şi inspiraţiei este determinant pentru felul în care vom
aborda Cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu Se foloseşte de limbajul oamenilor pentru a le
comunica mesajul Său fiinţelor omeneşti, descoperirea divină poate fi scrisă. Duhul Sfânt i-a făcut în stare
pe scriitorii Bibliei să redea în scris cu credincioşie şi într-un mod demn de încredere ceea ce El le-a
descoperit. Această inspiraţie divină îi dă Bibliei autoritate divină şi garantează unitatea pe care o putem
vedea de la Geneza până la Apocalipsa. Deşi scrisă de fiinţe omeneşti, Biblia este Cuvântul scris al lui
Dumnezeu. În această dimensiune divino-umană, există o paralelă între Isus Hristos , Cuvântul lui
Dumnezeu, care S-a făcut trup şi Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Biblia. Putem înţelege şi aprecia
această realitate doar prin credinţă.

II. Comentariu

Imaginează-ţi o carte pur omenească scrisă de mulţi autori diferiţi de-a lungul a sute de ani. Imaginează-
ţi că, în scrierile lor, aceşti autori diferiţi ar povesti din amintiri despre Dumnezeu şi despre experienţa lor
religioasă. Perspectivele lor diferite le-ar conferi scrierilor lor puţină autoritate în afară de opiniile lor
personale. Ei ar avea doar autoritate omenească, dacă ar avea. Dar Biblia nu este aşa; autorul ei suprem
este Dumnezeu. Dumnezeu comunică prin Duhul Său Sfânt cu scriitorii Bibliei, transmiţând conţinutul pe
care El consideră că este important ca noi să îl cunoaştem. Dumnezeul biblic este un Dumnezeu care
vorbeşte. El a creat fiinţele omeneşti cu capacitatea de a vorbi şi a înţelege informaţia verbală. Astfel, El
foloseşte limbajul ca să comunice cu oamenii. Aceste mesaje divine nu sunt date într-un limbaj ceresc,
artificial, pe care doar îngerii pot să îl înţeleagă. Ele sunt transmise în limbajul scriitorilor Bibliei. De
asemenea, aceste mesaje sunt date în scopuri practice, pentru ca poporul lui Dumnezeu „să fie desăvârşit şi
cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3:17). De aceea, cărţile biblice împreună sunt
numite, pe bună dreptate, „Sfintele Scripturi" (Romani 1:2; 2 Timotei 3:15).
Astfel, autoritatea Scripturii este o transcriere, o exprimare în scurt a autorităţii lui Dumnezeu, care
vorbeşte în şi prin Scriptură. Pentru ca Biblia să aibă rolul divin menit de la început în viaţa fiecărui om,
personal, dar şi în viaţa bisericii, noi trebuie să tratăm cu seriozitate cerinţele ei, care sunt de origine divină.
De asemenea, aceasta înseamnă că trebuie să ascultăm de toată Scriptura, după cum stă scris.
Dacă excludem unele părţi din Scriptură ca fiind neinspirate, deci de origine omenească, atunci Biblia
are doar o autoritate parţială. În loc să ne poziţionăm mai presus de Scriptură şi să o judecăm, noi ar trebui
să îi recunoaştem autoritatea şi să-i permitem ei să ne judece.
În 1 Tesaloniceni 2:13 ni se spune ceva important despre atitudinea cu care credincioşii din Tesalonic
primeau Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte pasajul biblic şi meditează la modul în care au primit Cuvântul lui
Dumnezeu acei credincioşi. Ce ne spune aceasta despre cum ar trebui să primim noi solia biblică atunci
când o citim sau o auzim?
Vedem cea mai mare şi mai explicită descoperire a lui Dumnezeu în întrupa rea Fiului Său, Isus
Hristos. Pe lângă aceasta, cea mai eficientă şi folosită formă de descoperire divină este vorbirea divină. În
Biblie se face referire în mod repetat la Dumnezeu care vorbeşte. Cuvântul Său este le dat purtătorilor Săi de
cuvânt, profeţii. Numeroasele locuri în care se folosesc expresii precum „cuvântul Domnului", „aşa spune
Domnul" sau „cuvântul rostit de Domnul" dau mărturie despre acest lucru. Această vorbire divină dă
naştere la Cuvântul lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, acesta ia forma unui document scris. Scrierea

5
Cuvântului lui Dumnezeu este tot rezultatul iniţiativei lui Dumnezeu (vezi Exodul 17:14; 24:4; Iosua 24:26
etc.).
Care este scopul revelaţiei scrise a lui Dumnezeu? Acesta este un punct de referinţă constant pentru
poporul Său. Îl ajută pe poporul lui Dumnezeu să audă în mod continuu Cuvântul aşa cum este el, nealterat,
şi să împlinească atent ce stă scris (Deuteronomul 30:9,10). Un document scris poate fi păstrat mai bine şi
este mai de încredere decât un mesaj care este doar rostit. Documentul scris conferă mai multă stabilitate
decât un cuvânt rostit. În comparaţie cu mesajul oral, un document scris poate fi copiat şi multiplicat şi,
astfel, făcut disponibil mai multor oameni din diverse locuri. De asemenea, este disponibil de-a lungul
timpului şi poate fi o binecuvântare pentru cititori şi ascultători generaţii mai târziu. Ca document scris, va
rămâne o normă a veridicităţii mesajului biblic de-a lungul veacurilor.
Deşi este adevărat că Dumnezeu a inspirat gândurile scriitorilor Bibliei, noi nu am şti nimic despre aceste
gânduri dacă ele nu ar fi fost comunicate prin intermediul cuvintelor, adică în limbaj omenesc. Doar
cuvintele ne oferă acces la gânduri. Prin urmare, procesul de inspiraţie cuprinde şi gândurile, dar şi re-
zultatul final al acestor gânduri: cuvintele scrise ale Scripturii. „Dacă inspiraţia ar trebui să le fie atribuită
scriitorilor Scripturii sau chiar Scripturii înseşi este în mare măsură o dilemă inutilă. Este foarte clar faptul
că inspiraţia le-a fost dată oamenilor care au scris. Duhul Sfânt i-a inspirat pe oameni să vorbească sau să
scrie; totuşi, ceea ce ei au spus sau au scris a fost cuvântul inspirat al lui Dumnezeu." - Peter M. van
Bemmelen, „Revelation and Inspiration" în Raul Dederen, ed., Handbook of Seventh-day Adventist
Theology, p. 39. De aceea, apostolul Pavel a putut să scrie: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi
de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire" (2 Timotei 3:16).
Între Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup (Isus Hristos) şi Cuvântul scris al lui Dumnezeu
(Biblia) există nişte paralele interesante. După cum Isus a fost conceput supranatural de Duhul Sfânt, dar
născut în această lume, din femeie, tot aşa şi Biblia Îl are pe Duhul Sfânt ca Autor suprem, dar a fost scrisă
de scriitori omeneşti.
Isus Hristos a devenit trup la un moment anume în timp, şi într-un loc anume care fuseseră arătate în
profeţie (El S-a născut în Betleem, nu în New York, Tokyo sau Nairobi; El a fost botezat în râul Iordan, nu
în Mississippi, Nil sau Gange). Totuşi, aceste detalii nu I-au anulat divinitatea, nici nu L-a făcut să fie
important doar pentru o perioadă istorică. El este singurul Răscumpărător pentru toţi oamenii, de pe tot
pământul, din toate timpurile. Tot aşa, cărţile Bibliei au fost date într-un moment anume şi într-o cultură
anume. Dar, la fel ca în cazul lui Isus, acest mod de transmitere nu limitează Biblia la un timp anume şi nu
o face să fie relativă. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu oferit tuturor oamenilor, din toată lumea, până la
sfârşitul timpului.
Isus S-a făcut om şi a trăit ca o fiinţă reală, cu toate limitările omeneşti. Totuşi El a fost fără păcat. În
mod asemănător, limbajul Bibliei este un limbaj omenesc cu toate limitările sale, nu un limbaj îngeresc
desăvârşit. Totuşi, ceea ce afirmă Biblia este demn de încredere, nu ne duce în eroare!
Când a trăit pe acest pământ, Isus a dorit să fie acceptat pentru cine era El cu adevărat: Fiul divin al lui
Dumnezeu. Tot aşa, Dumnezeu nu doreşte ca Biblia să fie citită ca oricare altă carte. El doreşte ca Biblia să
fie acceptată pentru ceea ce este cu adevărat: Cuvântul Său scris. De aceea, Biblia are o autoritate inerentă
care întrece orice înţelepciune omenească. Această trăsătură face ca Biblia să fie singura normă a lui
Dumnezeu pentru orice învăţătură şi experienţă religioasă.
Desigur, nu putem pune semnul identic-egal între Domnul Isus Hristos şi Biblie. Există diferenţe
semnificative. Dumnezeu nu a devenit carte. Noi nu ne închinăm unei cărţi. Noi ne închinăm Mântuitorului
care este vestit în Biblie. Dar, fără Biblie, nu am ştii prea multe despre Isus. Iar fără Isus, Bibliei i-ar lipsi
cea mai importantă solie. Şi fără Biblie, noi nu am ştii că Isus este Mesia cel fă găduit. Nu L-am putea
accepta ca Mântuitorul care ne-a fost dat. Am fi pierduţi. De aceea, Biblia este fundamentală şi
indispensabilă pentru credinţa noastră.
Scriptura este fundamentală pentru credinţa noastră, dar şi noi trebuie să ne apropiem de ea cu
credinţă, să ne raportăm corect la ea, dată fiind originea ei divină. În Evrei 11:6 citim că „fără credinţă este
cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!" Noi nu putem înţelege mesajul Bibliei, care schimbă viaţa, dacă îl abor-
dăm într-o manieră distantă, cu spirit analitic; noi trebuie să îl acceptăm prin credinţă şi să ascultăm de el
cu dragoste.

III. Aplicaţia

Dacă ştim că Biblia are autoritate divină suntem motivaţi să o tratăm cu respect şi dragoste . Niciodată
nu vom vorbi în mod uşuratic despre lucrurile pe care le iubim. Modul în care vorbim despre Biblie ar
trebui să dea dovadă de aprecierea noastră profundă pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Această apreciere
va deveni evidentă nu doar în modul în care ne purtăm cu Biblia, cum o ţinem, ci, mai important, în modul
în care urmăm învăţăturile ei în viaţa noastră. Atitudinea noastră va fi una de mulţumire şi credincioşie. A fi

6
credincios Cuvântului scris al lui Dumnezeu nu înseamnă a venera o carte. Mai degrabă este o expresie a
iubirii noastre pentru Dumnezeul despre care vorbeşte aceas tă carte. „Căci dragostea de Dumnezeu stă în
păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele" (1 Ioan 5:3). Biblia ne familiarizează cu Dumnezeul
cel viu şi ne ajută să ne asemănăm mai mult cu Isus.
Cum ar trebui să fie exprimate credincioşia noastră faţă de Biblie şi recunoştinţa pentru că o avem?
Cu ce este diferită autoritatea Scripturii de a altor cărţi? Ai fost ispitit să nu urmezi învăţăturile Bibliei
din cauza experienţelor personale şi a simţămintelor care te trag în altă direcţie? Cum poţi dobândi o
atitudine de încredere?
A fi credincios Scripturii nu este acelaşi lucru cu a fi credincios ideilor mele preferate despre Biblie . În
acest caz, eu mi-aş fi credincios doar mie însumi. Credincioşia faţă de Scriptură necesită o deschidere a
minţii şi a inimii pentru a-i permite Bibliei să-mi modeleze şi să-mi transforme gândurile şi acţiunile.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu la rând : Psalmii 55-61

1.Cine sunt cei despre care spune psalmistul că „nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor"?
Psalmii 55 : 22. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se
clatine cel neprihanit.
23. Si Tu, Dumnezeule, ii vei cobori in fundul gropii. Oamenii setosi de sange si de inselaciune nu vor
ajunge nici jumatate din zilele lor. Eu insa ma incred in Tine!

2.Unde spera psalmistul să-i fie puse şi scrise lacrimile sale?

Psalmii 56 : 8. Tu numeri pasii vietii mele de pribeag; pune-mi lacrimile in burduful Tau: nu sunt ele scrise
in cartea Ta?

3.Ce constatase psalmistul despre cum este ajutorul omului?

Psalmii 60 : 11. Da-ne ajutor, ca sa scapam din necaz! Caci ajutorul omului este zadarnic.

4.La ce fel de adăpost dorea psalmistul să alerge?

Psalmii 61 : 3. Caci Tu esti un adapost pentru mine, un turn tare impotriva vrajmasului.
4. As vrea sa locuiesc pe vecie in cortul Tau, sa alerg la adapostul aripilor Tale. - (Oprire)

Evanghelizare, subcapitolul „Predicile tipărite şi literatura" Pag.160-163

5.Pentru ce anume este esenţială pagina tipărită?

,, Pagina tipărită—Cu toate că predicatorul ar putea să prezinte solia cu credincioșie, oamenii nu
sunt în stare să o rețină în întregime. Prin urmare, pagina tipărită este esențială nu numai pentru a-i
sensibiliza și a-i face să-și dea seama de importanța adevărului pentru timpul de față, ci și pentru a-i
întemeia și înrădăcina în adevăr, împotriva erorilor înșelătoare. Revistele și cărțile sunt mijloace ale
Domnului pentru a păstra fără încetare solia prezentă înaintea oamenilor. Publicațiile vor face o lucrare
mult mai mare pentru iluminarea și întărirea sufletelor în credință, decât aceea pe care ar putea să o facă
slujitorii Cuvântului fără această literatură. Solii tăcuți, care sunt puși în casele oamenilor prin lucrarea
colportorului, vor întări lucrarea Evangheliei din toate punctele de vedere, deoarece atunci când vor citi
cărțile, Duhul Sfânt va impresiona mintea oamenilor, așa cum impresionează mintea acelora care ascultă
predicarea Cuvântului. Aceeași slujire din partea îngerilor va însoți cărțile care conțin adevărul, ca și
aceea care însoțește lucrarea predicatorului.— Mărturii, vol. 6, pag. 315, 316 (1900)’’ Pag.162-163