Sunteți pe pagina 1din 2

Aspectul exterior și structura peștii cartilaginoși(Chondrichthyes – „chondros”, cartilaj+„ichthys”, peşte)

Reprezentanți: rechin, pisica de mare, torpila, pește ferestrău, vulpea de mare


Sisteme de
Structura
organe
Corpul lor, cu dimensiuni cuprinse între 50cm-18 m, este fuziform la speciile pelagice sau turtit dorso-ventral la speciile bentonice, protejat de solzi placoizi. Gura transversală se
deschide pe partea ventrală a corpului şi este precedată de un rostru şi de nări. În urma ochilor se deschid două orificii denumite evente, situate între primele arcuri viscerale:
arcul mandibular şi hioidian. Înotătoarele perechi, pectorale şi ventrale sunt prezente , anala poate să lipsească de la unele specii, codala este heterocercă (cu lobi inegali, lobul
Aspect superior mai bine dezvoltat; scheletul axial deviat în lobul superior) Tegumentul este alcătuit dintr-o epidermă pluristratificată , cu celule epiteliale necheratinizate, celule
exterior glandulare mucoase şi seroase. La unele specii apar glande cu venin (ex. pisica de mare - Dasyatis pastinaca.). Derma groasă are structură complexă care conţine fibre
conjunctive elastice, fibre musculare, fibre nervoase, cromatofori solzi placoizi. Aceştia sunt formaţi dintr-un soclu şi un scutel, orientat cu vîrful spre partea posterioară a
corpului. Sunt solzi caduci care se înlocuiesc pe măsură ce se uzează.
Cartilaginos, uneori calcifiat, niciodată osificat, mineralizat şi se consideră că a evoluat secundar din scheletul osos al strămoşilor acestui grup. Neurocraniul este format dintr-o
singură piesă cartilaginoasă care include capsulele organelor de simţ. Anterior el se prelungeşte cu un rostru susţinut de 1-3 cartilaje rostrale. Viscerocraniul se formează pe
seama arcurilor viscerale: arcul mandibular, arcul hioidian, arcuri branhiale 5-7 perechi. Din cele două cartilage ale arcului mandibular: cartilajul palato-pătrat şi Meckel se
diferenţiază piesele maxilarului superior şi respectiv inferior. Articulaţia arcului mandibular la neurocraniu se realizează prin intermediul unei piese diferenţiată din arcul
Scheletul hioidian, hiomandibular. De aceea se numeşte articulaţie hiostilică. Notocordul persistă şi în stadiul de adult , în jurul său organizîndu-se vertebre. Coloana vertebrală este
formată din vertebre cu sau fără corp vertebral, dar cu arcuri bine dezvoltate. Aceasta se diferenţiază în două regiuni: regiunea trunchiului şi regiunea cozii. La vertebrele din
regiunea trunchiului se articulează coaste dorsale sau coaste ventrale rudimentare. Centura scapulară, la care se articulează înotătoarele pectorale, are aspect de arc, fiind alcătuită
dintr-o regiune scapulară şi una coracoidă. Centura pelviană, la care se articulează înotătoarele ventrale este formată dintr-o singură piesă şi se prinde de musculatura corpului.
Este alcătuit din tub digestiv şi glande anexe. Gura se deschide ventral, în urma rostrului şi poartă dinţi proveniţi din transformarea solzilor placoizi, care acoperă corpul. Pe
măsură ce se uzează sunt înlocuiţi. În faringele larg se deschid fantele branhiale. Acesta comunică prin spiracule cu exteriorul. Esofagul scurt se deschide în stomac care are
Sistemul forma literei J. Intestinul se deschide în cloacă sau la exterior prin anus. Intestinul diferenţiază trei regiuni: duoden, ileon cu valvulă spirală şi colon. Ficatul mare prevăzut cu
digestiv vezică biliară se deschide în duoden. Pancreasul este compact, bilobat şi elimină sucul pancreatic în duoden prin două canale pancreatice. În colon se deschid glandele rectale
care produc un lichid cu o mare concentraţie de clorură de sodiu. Rechinii sunt în general prădători consumînd peşti, moluşte, crustacee, mamifere acvatice. Unele specii sunt
planctonofage. De obicei sunt solitari şi se hrănesc noaptea, doar cîteva specii atacă în grup.
Respiraţia se realizează cu ajutorul branhiilor tabulate în număr de 5-7 perechi. Acestea au lamele branhiale scurte şi sunt susţinute de septe interbranhiale lungi. În general
Sistemul branhiile nu sunt protejate de un aparat opercular. Apa pătrunde la branhii prin gură sau prin spiracule în timp ce orificiile branhiile sunt închise. Prin contracția cavității buco-
respirator faringiale apa este presată printre lamele branhiale și iese afară prin branhii.
Inima rechinilor este formată dintr-un sinus venos cu pereţi subţiri şi puţine fibre musculare considerată o cameră de colectare.umplută prin succţiune, un atriu cu pereţi
musculari subţiri, un ventricul cu pereţi musculari groşi. Capătul anterior al ventriculului se continuă cu un tub muscular, conul arterial , prevăzut cu valve care împiedică
Sistemul întoarcerea sîngelui în ventricul, din care porneşte aorta ventrală. Sîngele venos se întoarce la inimă prin 2 perechi de vene cardinale: anterioare, posterioare, care se unesc pe
circulator aceeaşi parte în cîte un canal Cuvier. Acestea varsă sîngele venos în sinusul venos.În canalele Cuvier se deschid, vena jugulară şi vena abdominalălaterală. Sîngele din viscere se
adună în vena porthepatică care irigă ficatul, iar de aici prin vena hepatică se varsă în sinusul venos. Vena codală se ramifică în două vene port renale care pătrund în rinichi şi se
continuă cu vene renale.
Telencefalul este de tip inversat (emisferele cerebrale sunt formate din cele trei structuri fundamentale care delimitează cîte un ventricul lateral: paliul,situat dorso-lateral şi
dorsomedial, striatul,localizat ventral, septul localizat ventro-medial). Telencefalul cunoaşte o dezvoltare apreciabilă. Cele două emisfere sunt separate de un şanţ median. În
interior există cîte un ventricul lateral. Lobii olfactivi sunt situaţi rostral şi primesc tractusurile olfactive care îi leagă de bulbii olfactivi. Diencefalul expune dorsal pînza
coroidiană de pe care porneşte epifiza. Ventral se identifică: lobii hipotalamici inferiori, sacul vascular, hipofiza. Mezencefalul este reprezentat printr-o pereche de lobi optici
voluminoşi coordonatori ai activităţii vizuale. Metencefalul se extinde rostral acoperind lobii optici, caudal depăşeşte extremitatea rostrală a bulbului radidian, are rol în
menținerea echilibrului și orientarea înotatoarelor. Bulbul rahidian adăposteşte ventriculul IV. Au 10 perechi de nervi cranieni la care se adaugă nervii preolfactivi şi nervii
Sistemul laterali. Nervii rahidieni sunt micşti. Peştii cartilaginoşi au terminaţii libere în tegument sensibile la stimuli tactili. Linia laterală are structuri receptoare la nivelul capului şi
nervos trunchiului, sensibile la curenţii de apă. Simţul olfactiv este bine dezvoltat, organul stato-acustic reprezentat prin urechea internă, este format din utriculă cu trei canale
semicirculare şi saculă cu lagenă, diverticul care conţine receptorii pentru simţul auditiv, în legătură cu mexteriorul prin canalul endolimfatic. Ochii sunt protejaţi de o pleoapă
superioară, o pleoapă inferioarăşi uneori memrană nictitantă. Sclerotica globului ocular este cartilaginoasă, cristalinul este sferic, retina conţine celule cu bastonaşe. Vederea este
performantă, nu permite însă identificarea culorilor. Acomodarea la distanţă se realizează prin apropierea sau depărtarea cristalinului de retină cu ajutorul muşchiului protractor
inserat pe cristalin . Receptorii gustativi se găsesc în mugurii gustativi din cavitatea bucală. Ampulele lui Lorenzzini, situate pe bot detectează prada ascunsă prin perceperea
cîmpurilor electrice. Acestea au rol şi în comunicarea intraspecifică.
Rechinii au doi rinichi în stadiul de mezonefros. Cei doi rinichi sunt așezți sub forma unor cordoane pe laturile coloanei vertebrale. De la rinichi pleacă ureterele care se deschid
Sistemul în cloacă. Peștii cartilaginoși trăiesc într-un mediu hipersomic. Concentrația sărurilor din lichidele corpului este mai scăzută decît în apa mării, pentru aceasta peștii cartilaginoși
excretor rețin în sînge rezidurile azotate, trimetilamină,în special ureea cu o concentrație crescută în săruri, mai mare decît apa mării, față de care branhiile sunt impermeabile. Glanda
rectală excretă Na Cl în timp ce rinichii excretă ioni divalenţi.
Testiculele masculilor sunt alcătuite din ampule seminifere deschise prin canale colectoare în epididim. Acesta se continuă cu canalul deferent, prevăzut cu veziculă seminală,
care se deschide prin sinusul uro-genital în cloacă. Masculii au organe de acuplare, mixopterigii. Fecundaţia este internă. Femelele au un singur ovar funcţional. Oviductele
Sistemul lungi, sinuoase se unesc anterior şi se deschid printr-un por abdominal Ele se diferenţiază în trompă, glandă nidamentară, uter care se deschide în cloacă sau la exterior. Vezica
reproductiv gazoasă lipseşte. Pot fi ovipari, depun ouă protejate de o teacă de natură cornoasă, din care eclozează pui în afara corpului femelei. Speciile ovovivipare, reţin ouăle fecundate în
oviduct. Embrionul este hrănit cu vitelusul existent în ou. Puiul eclozează în uterul femelei. Speciile vivipare asigură dezvoltarea puilor în uter şi hrănirea, pe parcursul
dezvoltării embrionare, cu substanţe nutritive preluate din sîngele matern, prin placentă.