Sunteți pe pagina 1din 11

Tema:“Examenulclinicalpaciențilorculeziuniodontalecoronare,diagnosticulșiindicațiilecătretratament.

Student:ChicuCristian
Gr.S1406
1. Consecutivitatea examenului
clinic al pacientului cu LOC.
1. Examenul subiectiv care drept scop culegerea datelor necesare în
vederea aprecierii diagnosticului corect.
2. Examenul exobucal care se efectuiază prin observație, palpație și
inspecție.
3. Examenul endobucal care are drept ca scop determinarea prezenței sau
absenței disfuncțiilor țesuturilor moi și dure din interiorul cavității bucale.
4. Examenul paraclinic care va contribui la stabilirea unui diagnostic corect și
la o eficacitate maximă a tratamentului.
2. Simptomele subiective a LOC.
Un simptom subiectiv caracteristic LOC este durerea. Ea apare din cauza
iritațiilor terminațiilor nervoase și intensitatea ei depinde de profunzimea
leziunilor, precum și de gradul de pierdere a substanței dentare. Un alt
simptom este apariția tulburărilor fizionomice, care apar în urma pierderii de
substanță dură a coroanelor dentare din zona frontală în caz de carie,
abraziunea țesuturilor dure, traumă, precum și în caz de modificări de
structură, culoare, formă. LOC sînt și cauza tulburării funcției masticatorii. În
cazul leziunilor întinse ale dinților frontali pot surveni și tulburări de fonație.
3. Simptomele obiective a LOC.
LOC se manifestă printr-un tablou obiectiv diversificat. Leziunile care
afectează structura țesuturilor dure prin diferite distrofii, dau un aspect
cretos suprafețelor de smalț sau modificări de culoare. LOC provocate de
lipsa de substanței dentare pot prezenta diferite aspecte clinice. Ele provoacă
modificări de structură coronară, formă, culoare. La fel poate apărea absența
punctului de contact ca urmare a lipsei de substanță coronară sau modificării
formei și mărimii dinților. Lipsa de substanță la fel poate provoca deplasări
verticale ale dinților în căutare contactului dentar.
4. Examenul subiectiv.
Examenul subiectiv constă în stabilirea în primul rînd a identității pacientului:
nume, prenume, vîrsta, sexul, starea civilă, ocupația și adresa. Aceasta se
poate face prin interogatoriu sau prin îndeplinirea unei anchete de către
pacient. După ce s-a făcut cunoștință cu bolnavul, prin anamneză se stabilește
motivul consultației.
Istoricul amănunțit al bolii se face lăsînd bolnavul să povestească cum a
debutat și evoluat boala sa, apoi se intervine pentru a preciza ordinea de
apariție a diferitelor simptome, succesiunea și evoluția lor, tratamentele
anterioare și rezultatele obținute.
Stabilirea antecedentelor este un punct foarte important în examenul subiectiv.
Antecedentele eredo-familiale: sifilis, tuberculoză, coagulopatii, predispoziție la
carii dentare. Antecedentele personale: se cercetează în ordine cronologică
erupția dinților temporari si definitivi, menstruația, sarcini, menopauză.
5. Examenul exobucal.
Prin examenul exobucal se atrage atenția la structura feței, prezența sau
absența asimetriei, poziția buzelor, comisurilor orale, înălțimea etajului
inferior al feței. Acestea sunt importante deoarece lipsa de substanță dentară
prezintă aspecte clinice variate. În majoritatea cazurilor de LOC, simptomele
faciale lipsesc. Dacă leziunile sunt întinse, profunde și localizate în zona
frontală atunci se va observa o schimbare a poziției buzelor și în special a
celei superioare (prăbușire) În leziunile provocate de abraziunea profundă a
dinților se va micșora și etajul inferior al feței.
6. Examenul endobucal.
Mai întîi de toate se atrage atenția la gradul de deschidere a cavității bucale,
după care cu ajutorul instrumentelor se studiază starea mucoasei, începînd
cu vestibulul oral. Toate observațiile se înregistrează în fișa de observație.
Urmează examenul arcadelor dentare care va stabili forma, simetria,
inspectînd fiecare dinte în parte prin palpare, sondare, și percuție, de la
dreapta la stînga la maxilă și invers la mandibulă. Cu o deosebită atenție se
va examina leziunile: localizarea lor, forma, întinderea, gradul de
sensibilitate, tipul și calitatea tratamentelor efectuate. Pentru fiecare dinte se
va apercia vitalitatea la fel se va aprecia starea țesutului periodontal si starea
mucoasei gingivale, prezența pugilor paradontale și profunzimea lor, gradul
de mobilitate a dinților
7. Complicațiile locale, loco-
regionale și generale ale LOC.
Complicațiile locale se manifestă sub formă de pulpte acute sau cronice, ce
apar în urma afectării pulpei dentare ca rezultat al evoloției leziunilor coronare.
Complicațiile parodontale pot fi sistematizate sub formă de complicații ale
parodonțiului apical, acute sau cronice, ce survin ca rezultat al infectării
țesuturilor periapicale pe cale pulpară, parodontală sau osoasă.
Tabloul clinic deseori se complică prin afecțiuni loco-regionale care includ
tulburări generate de prezența leziunilor dento-parodontale. La nivelul ATM pot
apărea dureri, crepitații, salt articular, degenerări ale meniscului. Apare
oboseala la nivelul mușchilor mobilizatori ai mandibulei
Complicațiile generale, cel mai frecvent digestive sau de ordin psihic nu se
evidențiază imediat. Complicațiile digestive sunt provocate de o masticație
insuficientă, care poate provoca sau acutiza gastrite, duodenite, ulcer gastric.
8. Elementele componente ale
diagnosticului.
Diagnosticul de stare locală consemnează situația prezentă a integrității
odontale coronare și se poate caracteriza prin următoarele componente:
anatomo-clinic, ce constă în stabilirea existenței LOC;
topografic, ce consemnează dintele și suprafața;
etiologic, care indică cauza apariției leziunii odontale (de origine carioasă,
traumatică, ereditară, plurificatorială);
funcțional, care precizează tulburările funcțiilor sistemului sotmatognat, prin
gradul de afectare a masticației, fizionomiei, foneticii, de deglutiție;
complicațiile provocate de LOC (migrări dentare).
9. Formularea diagnosticului cu
LOC.
Diagnosticul LOC se stabilește pe baza unu examen clinic și paraclinic
complet și complex și trebuie să cuprindă atît aspectele privind starea locală,
cît și cea generală.
10. Principii de tratament
protetic a LOC.
Principiile de tratament ale LOC decurg din faptul că țesuturile odontale
coronare nu posedă proprietăți de regenerare și deci organismul nu poate
vindeca singur leziunile, este necesară intervenția medicului. Astfel la baza
tratamentului LOC stau principiile fundamentale de restaurare
morfofuncțională: curativ, profilactic, biologic, biochimic si homeostazic.
Tratamentul leziunilor coronare se face pe cale chirurgicală, medicamentoasă
și de restaurare.