NUME: CRIŞAN

PRENUME: ADRIANA - ANTONELA

DISCIPLINA: Curs opţional - Interferenţe literatură - muzică
ANUL II. L.U.C. - GRUPA 1

FIŞĂ DE LECTURĂ
CONCERT BAROC
De Alejo Carpentier

Alejo Carpentier, "Concert baroc", Traducerede Dan Munteanu, Editura

Univers, Bucureşti, f.a.

Alejo Carpentier (26 decembrie 1904, Cuba - 24 aprilie 1980, Paris, Franţa) - muzicolog

şi scriitor cubanez. Biografia scriitorului consemnează calitatea de cronicar muzical, promotor al
compozitorilor la Havana. Pentru acesta, muzica este prezentă în diverse modalităţi: implicarea
majoră în viaţa personală, identitatea sa ("paşii pierduţi"), revelator istoric şi cultural ("Concert
baroc"). Alejo Carpentier a fost implicat direct în viaţa muzicală: Paris şi Venezuela; plasează
compozitori în prezentarea şi comentarea unor pasaje muzicale din creaţia sa. Întreaga sa operă
este o dublă divinaţie: aducerea aminte a viitorului şi, în acelaşi timp, prezicerea trecutului.
Romanele scrise de acesta îi aparţin cu drepturi depline mişcări universale şi literaturi narative.
Titlul romanului reprezintă concertul care începe pe tiparele obişnuite, scrisă pentru că
treptat supremaţia să fie deţinută de muzica negrului.
Personajul principal al romanului, stăpânul, aristocrat din Mexic, venit în Europa din
dorinţa de aş cunoaşte rădăcinile, "barbarul" îşi caută in permanenţă originile.
"Concet baroc" îndeplineşte mai multe trăsături una din acestea fiind "limbajul ce
presupune reprezentarea, însă acesta este o reprezentare ce se reprezintă" (Carlos Fuentes). În
cadrul acestui roman, "Concert baroc", accentul cade pe sfera spiritualului pentru că opoziţia se
manifestă într-un mod puternic la acest nivel şi nu la cel politic. Dacă impovizaţiile lui Filomeno
sunt acceptate într-o deschidere faţă de inedit caracteristică atistului.
Romanul este structurat în opt capitole, primul şi ultimul având câte un motto sugestiv: capitolul
I - „...cântaţi cu veselie...” (Psalmul 81), capitolul VIII - „Trâmbiţa va suna...” (Corinteni, 1, 15,
52), romanul îl are ca protagonist pe Stăpânul care, o dată ajuns în Europa, va deveni Mexicanul.
Definiţia acestei cărţi de mare realizare artistică, poate fi găsită chiar în spusele lui
Carpentier: „(…) romanul începe să fie mare roman (Proust, Kafka, Joyce...) când încetează să
mai semene cu un roman; adică atunci când, născut dintr-o anumită literatură, depăşeşte această
literatură, dând naştere, prin dinamica sa proprie, unei literaturi posibile, noi, ţintind spre noi
ambianţe, înzestrată cu mijloace de cercetare şi exploatare ce se pot materializa - nu se întâmplă
întotdeauna - în realizări dăinuitoare.