Regnul Plantae este o categorie sistematică care cuprinde, conform oamenilor de știință[cine?

],
organismele pluricelulare fotosintetizante, adaptate primar la viața terestră. Acest regn se împarte în
briofite (mușchi), pteridofite (ferigi), spermatofite (gimnosperme și angiosperme). Conform
modificărilor și noilor clasificări taxonomice, Regnul Plante include și Alge (Verzi, Roșii,
Glaucophyte), dar în Sistemul unor țări, acestea fac parte din Regnul Protista.
Plantă este și nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a
animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul
că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea
corpului din rădăcină, tulpină și frunze.

Organisme pluricelulare[modificare | modificare sursă]

Toate organismele încadrate în Regnul Plantae au corpul format din mai multe celule diferențiate
între ele.

Organisme fotosintetizante[modificare | modificare sursă]

Plantele sunt organisme în marea majoritate a cazurilor autotrofe, care își pregătesc singure hrana
din substanțe minerale, apă și dioxid de carbon în procesul de fotosinteză folosind drept sursă de
energie, lumina solară.

Organisme adaptate primar la viața terestră[modificare | modificare sursă]

Avantajele vieții terestre în comparație cu viața în mediul acvatic [modificare | modificare
sursă]

 Lumina abundentă. Lumina este un factor esențial pentru desfășurarea procesului de

fotosinteză, proces indispensabil vieții plantelor. În mediul acvatic, factorul lumină este puternic
restricționat de: a) turbiditatea apei; b) adâncimea apei.

 dioxidul de carbon din atmosferă este suficient și nu mai este un factor restrictiv asupra
fotosintezei, cum se întâmplă adeseori în apă.

 Mediul terestru nu era ocupat de forme de viață competitive pentru plante.

Adaptări ale plantelor la mediul de viață terestru[modificare | modificare sursă]

 Apariția țesuturilor conducătoare.

 Prezența cuticulei.
 Prezența stomatelor.
 Apariția semințelor.
Secundar unele plante s-au adapta la mediul de viață acvatic (plante hidrofite).

Reproducerea[modificare | modificare sursă]
Reproducerea reprezintă un proces de multiplicare al organismelor, și este deci caracteristică și
plantelor. Plantele se pot multiplica prin reproducere asexuată, reproducere sexuată sau
reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior. Indiferent de tipul de reproducere,
stadiul de la care se pornește poartă numele de germene. Reproducerea sexuată se face cu ajutorul
germenilor sexuați, iar reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuați. Germenii
sexuați poartă numele de zigoți. Germenii asexuați pot fi de două feluri specializați și nespecializați.
Germenii specializați asexuați pot fi spori sau zoospori. Germenii asexuați nespecializați pot
fi: bulbi, rizomi, tuberculi, sau fragmente de organe vegetative.
Au fost descrise la plante, folosindu-se drept criteriu circulația informației genetice de la ascendenți
la descendenți trei sisteme de reproducere.
1. Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucișată
2.Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare
3.Sistemul de reproducere uniparentală fară fertilizare.

Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare

încrucișată[modificare | modificare sursă]
Această formă de reproducere este o reproducere sexuată. Ea implică participarea la actul
reproducerii a doi genitori diferiți genetic și fecundație. Rezultă un descendent ce primește două
fluxuri informaționale. Acest sistem este cea mai importantă sursă de variabilitate intraspeifică (care
are loc în interiorul unei specii). Tipul este intâlnit la plantele inferioare și la cele superioare ce
posedă flori unisexuate sau hermafrodite.

Sistemul de reproducere uniparentală prin

autofecundare[modificare | modificare sursă]
În acest tip de reproducere sexuată participă o singură plantă genitoare hermafrodită sau unisexuată
monoică și autofecundarea. Descendenții primesc un singur flux informațional. Acest sistem oferă
avantajul că planta se poate reproduce și se pot asigura menținerea și
multiplicarea genotipurilor bine adaptate.

Sistemul de reproducere uniparentală fară fertilizare.

[modificare | modificare sursă]
Este un sistem de reproducere asexuată, în care nu are loc procesul de fecundare. Se implică în
acest caz o singură plantă genitoare. Descendenții primesc în acest caz un singur flux informațional.
Sistemul se întâlnește sub două forme:
a) apomixie vegetativă
b) agamospermie

Concluzii[modificare | modificare sursă]
Cele trei sisteme de reproducere au fiecare dintre ele avantaje și dezavantaje. Ele nu sunt complet
delimitate. Astfel în cadrul unei specii pot să existe împreună două sau trei sisteme de reproducere.
Într-un anumit moment poate să domine unul dintre aceste sisteme în funcție de condițiile concrete
de mediu.
Scopul final al reproducerii este supraviețuirea speciei.