Prin cercetare și informare, spre

cunoaștere și dezvoltare

Combaterea fenomenului
Fake News în practica
internațională

Secția cercetare și studii parlamentare

022 820 – 329
022 820 – 190
dia@parlament.md
8

Titlul Studiului: Combaterea fenomenului Fake News în practica

internațională.

Solicitant: Adrian ALBU, Secretar general

Autor: Irina Serebreanschi, Șef Secție

Numărul de înregistrare: Nr. 11

Data: Martie 2020

8

CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................3
MĂSURI LEGISLATIVE ADOPTATE LA NIVEL
INTERNAȚIONAL ÎMPOTRIVA FENOMENULUI FAKE NEWS......4
MĂSURI DE COMBATERE A FAKE-NEWS-URILOR ÎN
CONTEXTUL COVID-19 LA NIVEL INTERNAȚIONAL...................9
CONCLUZII...........................................................................................11
ANEXĂ..................................................................................................13
8

INTRODUCERE

Apariția și dezvoltarea rapidă a social media a produs o schimbare

radicală în ceea ce privește modul în care oamenii comunică și se
informează, determinată de caracteristicile fundamentale ale acestor
instrumente: transmiterea instant a mesajului, posibilitatea de viralizare,
gradul ridicat de interacțiune, accesul nelimitat și necostisitor la informații.
Utilizarea platformelor de socializare, atât în scopuri personale, cât și în
interes profesional, a ajuns să facă parte din viața de zi cu zi a oamenilor la
nivel global. Această dinamică și complexitate a rețelelor de socializare au
permis configurarea unor noi tipuri de riscuri și amenințări la adresa
securității. Printre acestea se situează și fenomenul fake news, un fenomen
vechi, dar care prezintă valențe noi în contextul revoluției digitale. 1
Cu toate că noțiunea de fake news datează de câteva secole, acest
concept și-a câștigat faima odată cu alegerile prezidențiale americane din
2016, de atunci luând naștere și primele încercări de a-l defini. Analiza
numeroaselor definiții propuse conduce la conturarea a trei criterii de
identificare a fake news, și anume: punctul de plecare reprezentat de o știre
expunând informații false, în întregime sau parțial; difuzarea acestei știri
către public cu rea-credință, cunoscând lipsa ei de veridicitate și difuzarea
știrii cu scopul de a obține un avantaj pentru sine sau de a produce un
prejudiciu unei terțe persoane.
La fel ca definițiile, cauzele identificate sunt și ele multiple, însă cele
mai importante sunt: fenomenul digitalizării, factorul politic interesat în
anumite cazuri de diseminarea de informații nereale, lipsa de
profesionalism a anumitor actori din sectorul mass-media, dar și lipsa de
educație media și digitală a cetățenilor consumatori de știri.
Prin dezinformare se înțelege o serie de informații în mod verificabil
false sau înșelătoare, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a
obține un câștig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod
deliberat și care pot provoca un prejudiciu public2.
Prejudiciul public include amenințări legate de procesele
democratice, precum și de bunurile publice cum ar fi sănătatea, mediul sau
securitatea cetățenilor Uniunii. Dezinformarea nu include erorile

1
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=720545
2
Comunicare privind combaterea dezinformării online, COM(2018) 236.
8

neintenționate, satira, parodia sau știrile și comentariile partizane

identificate în mod clar ca atare3. 
La nivelul Uniunii Europene se preferă, totuși, utilizarea noțiunii de 
„dezinformare, deoarece reflectă mai bine provocările cu care se confruntă
societatea de astăzi. Astfel, noțiunea de dezinformare implică mai mult
decât știrile eminamente false, ea reprezentând un amestec de informații
false, fapte reale și practici digitale de manipulare și dezinformare. De
altfel, amploarea câștigată de fenomenul fake news își are o parte din
origini în procesul de digitalizare care a cuprins inclusiv sectorul mass-
media. Din dorința actorilor din acest domeniu de a face față concurenței și
de a se adapta cerințelor consumatorilor, transformarea ciclului de
producție de 24 de ore al unui ziar tradițional într-un proces de actualizare
și furnizare continuă de informație online, a dus la limitarea așa-numitelor
proceduri de fact-checking și quality control.4

MĂSURI LEGISLATIVE ADOPTATE LA NIVEL INTERNAȚIONAL

ÎMPOTRIVA FENOMENULUI FAKE NEWS

În Bruxelles la 5.12.2018 Comisia Europeană adoptat un plan de

acțiune împotriva dezinformării printr-o comunicare comună către
parlamentul european, consiliul european, consiliu, comitetul economic și
social european și comitetul regiunilor, unde este menționat că,
dezinformarea este o amenințare aflată în evoluție, care necesită eforturi
continue pentru a înțelege care sunt actorii relevanți, vectorii,
instrumentele, metodele, țintele prioritare și impactul. Unele tipuri de
dezinformare, în special cele desfășurate de actori statali, sunt analizate de
Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride, în cooperare cu
grupurile operative pentru comunicare strategică din cadrul Serviciului
European de Acțiune Externă și cu sprijinul serviciilor responsabile din
statele membre5.
O altă acțiune împotriva dezinformării, a avut loc pe 26.04.2018 la
Bruxelles comunicarea a comisiei către parlamentul european, consiliu,
comitetul economic și social european și comitetul regiunilor privind
combaterea dezinformării online: o abordare europeană, unde se
menționa că, internetul a sporit considerabil nu doar volumul și varietatea
știrilor puse la dispoziția cetățenilor, dar a și schimbat profund modul în
care cetățenii accesează și gestionează știrile. Utilizatorii tineri, în special,
apelează acum la mijloace de informare online ca principala lor sursă de
3
Comisia a propus măsuri specifice pentru combaterea proliferării conținutului ilegal online, printre care se numără
și Recomandarea privind măsurile de combatere eficace a conținutului ilegal online, C(2018) 1177. A se vedea, de
asemenea, Propunerea de regulament privind prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist –
COM(2018) 640, precum și Directiva revizuită a serviciilor mass-media audiovizuale, convenită la 6 noiembrie
2018.
4
https://www.juridice.ro/584586/fake-news-noua-limita-neimpusa-libertatii-de-exprimare.html
5
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1547476841326&uri=CELEX:52018JC0036#footnote3
8

informații. Accesul facilitat la informații diverse de calitate poate crește rata

de participare la procesele democratice, oferind tuturor posibilitatea de a se
implica6.
Ȋn septembrie 2018, Comisia Europeană a adoptat Codul de bune
practici împotriva dezinformării, care prevede o serie de bune practici
implementate pentru combaterea dezinformării, precum: urmărirea
circuitului finanțării propagandei online pentru a întrerupe încasările
pentru actorii care dezinformează; informarea consumatorilor
platformelor online privind sursa și scopul difuzării publicității pe care o
vizualizează; restrângerea acțiunilor de livrare a mesajelor de tip spam;
desființarea conturilor false; recalibrarea motoarelor de căutare pentru a
prioritiza afișarea informațiilor emise de autorități sau surse de
încredere; implementarea instrumentelor de raportare a conținutului
malițios; încurajarea activității de cercetare științifică în domeniu;
disocierea unor campanii de publicitate online cu anumite tipuri de
conținut; implementarea listelor ,,albe” sau ,,negre” de utilizatori. 7
Parlamentul European a adoptat un șir de acțiuni prin Comunicarea
strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva
sa, întrucât UE s-a angajat să își ghideze acțiunile pe scena internațională
respectând principii cum ar fi democrația, statul de drept, respectarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și libertatea
mass-mediei, accesul la informații, libertatea de exprimare și pluralismul
mijloacelor de informare în masă, dintre care ultima poate, cu toate
acestea, să fie limitată într-o anumită măsură în conformitate cu dreptul
internațional, inclusiv cu Convenția europeană a drepturilor omului,
întrucât actorii terți care vizează discreditarea Uniunii nu împărtășesc
aceleași valori8.
La nivelul statelor membre UE există abordări diferite privind
combaterea știrilor false şi limitarea efectelor dezinformării. De exemplu, în
Spania a fost înființată recent o unitate specială formată din experți din
domeniul securității, apărării, comunicațiilor, afacerilor externe şi alte
domenii guvernamentale destinată luptei împotriva amenințărilor
hibride între care sunt incluse atacurile informaționale şi campaniile de
dezinformare. Includerea în această structură a specialiștilor în securitate
evidențiază poziția guvernului spaniol față de dezinformare care este
considerată o amenințare națională care poate afecta interesele
fundamentale ale statului. De altfel sondajele arată că 80% dintre cetățenii
spanioli consideră dezinformarea ca fiind o amenințare pentru democrație.
Printre primele sarcini ale acestei unități specializate se numără
identificarea şi catalogarea amenințărilor specifice (surse de informare
false, metode de diseminare, tehnici de distorsionare a faptelor reale etc.) şi
colaborarea cu cele mai importante companii din domeniul informaticii
pentru proiectarea şi realizarea unor aplicații destinate detectării fake
6
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52018DC0236&from=EN
7
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/code-practice-disinformation
8
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2016-0441_RO.pdf
8

news. Contracararea dezinformării poate lua diferite forme, în viziunea

experților spanioli, cum ar fi inacțiunea pentru evitarea declanșării
efectului „bulgărelui de zăpadă”, simple comunicate de presă pentru
clarificări şi exprimarea punctelor de vedere oficiale, colaborarea strânsă cu
media tradițională pentru acțiuni comune.9
Pe de altă parte, în unele țări sunt adoptate o serie de măsuri
legislative concrete. În Germania, în 2017 a fost adoptată Legea menită să
prevină postarea pe social media a discursului instigator la ură,
pornografiei infantile, aspectelor referitoare la terorism și a informațiilor
false. Mai mult, în baza acestei legi, platformele de social media precum
Facebook și Twitter sunt pasibile de amenzi de până la 50 milioane de euro
dacă nu îndepărtează un astfel de conținut ilegal. Totodată și directorii lor
pot fi amendați individual cu până la 5 milioane de euro. 10
Această Lege a fost una controversată și criticată ca fiind
neconstituțională, în special în ceea ce privește libera exprimare. În același
timp legea în forma sa actuală nu impune careva noi atribuții pentru
platformele de socializare, dar impune amenzi mari pentru nerespectarea
obligațiilor legale existente. 11
Important de menționat că această Lege se aplică numai rețelelor de
socializare care au două milioane sau mai mulți utilizatori înregistrați în
Germania. Rețelele de social media sunt definite ca „furnizori de servicii
de telemedia care operează platforme online cu intenția de a face profit și
pe care utilizatorii pot împărtăși conținut cu alți utilizatori sau pot face
conținut public disponibil.” Legea nu se aplică platformelor care postează
conținut jurnalistic original sau serviciilor de e-mail sau de mesagerie.
Legea obligă rețelele de socializare vizate să elimine conținutul ilegal în
douăzeci și patru de ore de la primirea unei reclamații a utilizatorilor. Dacă
ilegalitatea conținutului nu este evidentă, rețeaua socială are șapte zile
pentru a verifica și ulterior șterge. Termenul de șapte zile poate fi prelungit
dacă sunt necesare fapte suplimentare pentru a determina veridicitatea
informațiilor sau dacă rețeaua socială angajează o agenție externă pentru a
efectua procesul de verificare.12
Țări autoritare care s-au inspirat din legislația germană sunt Filipine,
Venezuela, Kenya, Singapore. Organizațiile internaționale au semnalat că
„legea germană stabilește astfel un precedent periculos pentru guvernele
totalitare care caută să restricționeze libertatea de exprimare online, prin
felul în care obligă companiile să cenzureze utilizatorii în numele
guvernului
Dezbateri aprinse la acest subiect au fost și în Franța. Președintele
Emmanuel Macron a fost promotorul ideii adoptării unei legi care să
combată știrile false. Respectiv, în noiembrie 2018 Camera inferioară a
9
https://www.academia.edu/40309034/CULTURA_DE_SECURITATE_%C5%9Fi_FENOMENUL_FAKE_NEWS
10
https://www.financialmarket.ro/opinii/fake-news-putem-identifica-o-solutie-juridica-pentru-o-problema-societala/
11
https://www.loc.gov/law/help/fake-news/germany.php
12
https://www.loc.gov/law/foreign-news/article/germany-social-media-platforms-to-be-held-accountable-for-hosted-
content-under-facebook-act/
8

Parlamentului francez a adoptat o lege privind combaterea manipulării

opiniei publice prin publicarea știrilor false, după ce textul legii a fost
anterior respins de două ori. Inițiativa legislativă prevede în special
perioada înaintea alegerilor. Legea adoptată prevede răspundere
administrativă pentru distribuirea informațiilor false în perioada cu trei
luni înainte de alegeri (prezidențiale, parlamentare sau alegerile în
Parlamentul european).13
Potrivit documentului, candidatul în privința căruia se publică
informații false, se poate adresa în judecată cu cererea de a obliga
distribuitorul acestor știri să înceteze acțiunile. Instanța va trebuie să ia o
decizie în decurs de 48 de ore de la recepționarea cererii. Legea prevede, de
asemenea, obligația platformelor-online (Facebook, Twitter etc.) să
respecte principiul transparenței și să indice ce materiale sunt distribuite
de ei pe bază comercială. De asemenea, legea adoptată prevede posibilitatea
suspendării de către Consiliul Audiovizualului a activității surselor media
cu participarea statelor străine sau care se află sub influența indirectă a
acestora, dacă acestea răspândesc ”informații vădit false pentru a influența
rezultatul alegerilor”. 14
Un alt tip de măsură adoptată este crearea de liste negre de site-uri și
utilizatori care diseminează dezinformări. A fost creată o listă de 140 de
site-uri care utilizează ,,titluri distorsionate și informații de contextualizate
sau dubioase", fapt ce poate ajuta utilizatorii să evite sursele de știri false;
iar cotidianul francez Le Monde a creat și actualizează bază de date cu peste
600 de site-uri de știri care au fost identificate și etichetate drept
,,satiră", ,,real" sau ,,fals". 15
Un alt aspect interesant în domeniul combaterii fenomenului fake-
news este educația media a cetățenilor. În Italia a fost demarat un
experiment ce implică includerea în programa școlară a unor cursuri despre
recunoașterea știrilor false și a teoriilor conspiraționale în mediul online.

În România la acest moment nu există un cadru legislativ care să

vizeze combaterea fenomenului fake-news. De altfel, nu există o
reglementare generală a activității presei și a mass-mediei. În prezent,
normele speciale care vizează activitatea presei și obligația de a transmite
informații veridice către public se regăsesc în Legea audiovizualului nr.
504/2002, dar și în Codul Deontologic Unificat adoptat de Convenția
Organizațiilor de Media în octombrie 2009. Potrivit acestuia din urmă,
„Jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a verifica informațiile
înainte de a le publica. Informațiile false sau cele despre care jurnalistul
are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate”. O normă
specifică se regăsește și în Codul penal, care incriminează comunicarea de

13
https://www.bizlaw.md/in-franta-a-fost-adoptata-o-lege-privind-combaterea-fenomenului-fake-news
14
https://www.financialmarket.ro/opinii/fake-news-putem-identifica-o-solutie-juridica-pentru-o-problema-societala/
15
https://www.brookings.edu/research/how-to-combat-fake-news-and-disinformation/
8

informații false, însă doar dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea
națională.16
Avem și art 404, din Codul penal, privind comunicarea de informații
false, care devine incident numai dacă se pune în pericol securitatea
națională. Cu alte cuvinte, acest articol nu sancționează orice știre falsă,
care nu are alte efecte decât a aprinde imaginația cititorilor, cum ar fi cele
din lumea mondenă. Însă, influențarea votului sau al altor procese
democratice prin răspândirea, cu intenție, de informații false ar putea fi de
natură să pună în pericol securitatea națională.
În Ucraina, o organizație cunoscută sub numele de Stop Fake a
recrutat cercetători care evaluează știrile cu scopul identificării semnelor
de dovezi sau afirmații falsificate, cum ar fi imagini și citări manipulate
sau greșite, precum și cu scopul demascării campaniilor sistematice de
dezinformare, generând o listă neagră a acestora.

***

Măsuri mai drastice sunt luate în țările asiatice. Astfel, legislația din
Malaysia prevede o amendă de până la aprox. 110.000 de euro și/sau
pedeapsa cu închisoare până la șase ani pentru crearea, oferirea,
publicarea, imprimarea, distribuirea, circularea sau diseminarea cu rea-
credință a fake news, precum și susținerea financiară a acestui tip de
activități. Recent, prima astfel de sancțiune a fost aplicată unui danez care a
încărcat un videoclip pe YouTube criticând Poliția locală pentru că a
răspuns unui apel abia după o oră, deși în fapt acesta a reacționat în opt
minute.17

În Filipine, un senator a propus adoptarea unor măsuri de prevenție,

inițiind un proiect de lege excesiv de aspru care stabilea o pedeapsă cu
închisoarea de până la cinci ani pentru cei care publică sau distribuie ,,știri
false care provoacă panică, diviziune, haos, și ură, sau cele care prezintă o
propagandă pentru a înnebuni sau a discredita reputația cuiva". 18

În China, platformele online-ul a fost luate în vizor încă de la apariția

primelor fake news-uri. Exemplele sunt numeroase. În 2013, pe fondalul
răspândirii unor zvonuri despre o lovitura de stat pro-Bo Xilai, un fost
membru al Biroului Politic vizat de un proces, Partidul Comunist Chinez a
declarat război împotriva fake news-urilor. Platforma Sina Weibo,
cunoscuta ca Twitter-ul chinez, a fost obligata să închidă numeroase
conturi, site-urile au primit ordin să-și ,,rectifice bresele", în timp ce lideri
de opinie și disidenții au ajuns după gratii. Acest război s-a întețit în 2015,
la doi ani de la preluarea puterii de catre Xi Jinping. În total, 165 de site-uri
au fost sancționate în acel an de autoritățile chineze pentru propagarea de
16
https://www.juridice.ro/584586/fake-news-noua-limita-neimpusa-libertatii-de-exprimare.html
17
https://www.juridice.ro/584586/fake-news-noua-limita-neimpusa-libertatii-de-exprimare.html
18
http://recef.org/wp-content/uploads/1.3-AEP-Roumanie-Chesaru.pdf
8

informații false pe diverse subiecte, între care turbulențele de pe piețele

bursiere, exploziile de la Tianjin, etc. Sancțiunile au fost urmate de
adoptarea unui cadru legislativ. În 2016, președintele chinez a promulgat
legea privind securitatea cibernetica, un act care penalizează elaborarea și
difuzarea de zvonuri pe internet susceptibile ,,să aducă atingere ordinii
economice si sociale". În 2017, site-urile de știri si rețele de socializare au
fost obligate sa permită numai difuzarea articolelor și link-urilor din presa
oficiala, ,,fără distorsionarea acestora". La începutul 2020, autoritățile
chineze au transmis serviciilor de microblogging să implementeze un
,,mecanism anti-zvonuri. În pofida acestor masuri represive, de altfel de
neconceput în democrații, autoritățile chineze nu au reușit să oprească
zvonurile. Potrivit unui raport publicat recent de Tencent, o companie din
Shenzen specializata în servicii de internet și publicitate online, 180.000 de
conturi ale serviciului de mesagerie WeChat au fost penalizate anul trecut
pentru ca au permis difuzarea de informații false. 19

Măsuri de combatere a fake-news-urilor în contextul COVID-19

la nivel internațional

Panica și dezinformarea în contextul extinderii pandemiei COVID-19

au luat amploare global. Astfel, unele state au lansat arma de luptă
împotriva știrilor false în jurul coronavirusului, și anume adoptarea unor
legi care criminalizează ceea ce numim astăzi fake news – de la aplicarea
unor amenzi pecuniare până la pedeapsa cu închisoarea.
De exemplu, în Ungaria premierul Viktor Orban a trimis
parlamentului un proiect de lege destinat să lărgească puterile guvernului
în contextul epidemiei de coronavirus. Într-un regim de stare de urgență
prelungit, executivul ar putea să guverneze doar prin ordonanțe de urgență
și să suspende anumite legi prin decret.
Proiectul de lege ar permite guvernului să prelungească pe termen
nedefinit starea de urgență, intrată în vigoare în 11 martie, fără a mai cere
avizul parlamentului. Sub acest regim al stării de urgență, guvernul ar
putea „să suspende utilizarea anumitor legi prin decret, să se distanțeze
de dispoziții statutare şi să introducă alte măsuri extraordinare, cu scopul
de a garanta stabilitatea vieții, a sănătății, securitatea personală şi
materială a cetățenilor, precum şi economia”. Textul mai prevede de
asemenea instituirea pedepselor cu închisoarea pentru difuzarea de „ știri
false”.
Proiectul propune și modificări la Codul Penal pentru a impune
pedepse cu închisoarea severe pentru încălcarea măsurilor de carantină sau
pentru difuzarea „fake news-urilor” privind coronavirusul.
Cel care ar provoca moartea cuiva încălcând măsurile de combatere a
19
https://unimedia.info/ro/news/fa3d840f6d1d292e/ce-masuri-iau-gigantii-digitali-pentru-combaterea-stirilor-
false.html
8

coronavirusului ar fi pasibil de pedeapsa cu opt ani de închisoare. Textul

prevede de asemenea o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru „orice
difuzează public un fapt fals sau falsifică un fapt real împiedicând sau
contracarând eficiența” măsurilor împotriva coronavirusului.20
Astfel de măsuri au fost luate și de executivul României, care a
modificat Codul penal înăsprind pedepsele pentru nerespectarea
carantinei, declarații mincinoase și încălcarea măsurilor impuse pentru
prevenirea răspândirii coronavirusului. Odată cu declararea stării de
urgență, autoritățile anunță și reguli pentru presa scrisă, online și pentru
posturile de televiziune. Astfel, Grupul de Comunicare Strategică de la
Guvern va analiza știrile difuzate în online și poate propune suspendarea
unui site în cazul în care acesta ar publica informații false.
Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al
Audiovizualului, de garant al interesului public şi de autoritate unică de
reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, având în
vedere rolul serviciilor media audiovizuale în formarea opiniei publice, mai
ales în situații de criză ce impun măsuri excepționale determinate de
apariția unor pericole grave la adresa sănătății publice, privind reducererea
riscurilor de apariţie şi de răspândire a îmbolnăvirilor cu noul tip de
coronavirus (COVID-19), în temeiul prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea
audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare,
Consiliul Naţional al Audiovizualului a adoptat o instrucțiune (Anexa).
Recent, a fost închis un site care aparent publica informații false despre
coronavirus.21

Situația în unele țări din Orientul Mijlociu și Îndepărtat este mai

dură în acest sens. De exemplu, guvernul chinez s-a concentrat pe
suprimarea rapoartelor avertizorilor de integritate și descurajarea
diseminării informațiilor despre virus. Autoritățile iraniene au stopat
rapoartele jurnalistice și au arestat persoane acuzate de răspândirea știrilor
false. Funcționarii din Singapore au adoptat o lege pretins menită să
combată fenomenul de fake news, pe care au aplicat-o deja de peste
douăzeci de ori în diferite cazuri, dar care nu a dus însă la eradicarea
problemelor imediate legate de sănătatea publică. În Thailanda,
autoritățile au arestat cel puțin 13 persoane pentru că ar fi răspândit falsuri
legate de pandemie, iar Indonezia a arestat cel puțin șase persoane.22

Parlamentul Republicii Moldova o data cu declararea stării de

urgență pe perioada 17 martie – 15 mai 2020, în una dintre măsurile

20
https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-guvernul-viktor-orban-vrea-extinderea-radical%C4%83-a-
puterilor/30502065.html
21
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/reguli-noi-pentru-presa-pe-perioada-starii-de-urgenta-grupul-de-
comunicare-strategica-de-la-guvern-analizeaza-stirile-1276445
22
https://www.realitatea.md/combaterea-tirilor-false-de-catre-stat-intre-cenzura-i-respectarea-drepturilor-
omului_107468.html
8

stipulate în hotărâre, poate introduce reguli speciale de utilizare a

mijloacelor de telecomunicații.

CONCLUZII

În societatea contemporană, în fața provocărilor generate de „știrile

false” sau a dezinformării în sens larg suntem nevoiți să identificăm soluții
universal aplicabile. Una dintre ele identificată atât la nivel european, cât și
internațional este acea de a utiliza legea și sistemul juridic pentru a
combate procesul dezinformării. Din păcate legea nu constituie un panaceu
universal iar temerile exprimate sunt acelea conform cărora un cadru
juridic formal ar limita libertatea de expresie și libertatea presei și ar
genera costuri suplimentare pentru specialiștii în comunicare. Totodată,
obligativitatea respectării prevederilor Convenției Europene a Drepturilor
Omului, restricționează mai multe state democratice să opereze modificări
drastice împotriva fenomenului de fake news.23
Totodată, în abordarea dezinformării, nu putem să ne mai referim
numai de mass media tradițională (presa scrisă, televiziunea și radioul), ci
mai ales de platformele de comunicare online, pentru că acestea sunt
principalul canal de proliferare a dezinformării. Nu media tradițională, care
de cele mai multe ori își asumă articolele sub semnătură, reprezintă cel mai
mare pericol. Acesta vine, în special, de la armatele de troli anonimi,
aserviți unor interese politice, financiare sau de altă natură, care acționează
pe platformele de comunicare online sunt cele care contribuie la
propagarea dezinformării.
În Republica Moldova, normele speciale care vizează activitatea
presei și obligația de a transmite informații corecte către public se regăsesc
în anumite acte normative. Există și un document de politici publice
adoptat de legislativ în anul 2018, și anume Strategia Securității
informaționale a Republicii Moldova pentru anii 2019-2024. Mai mult,
planul de acțiuni privind implementarea acestei strategii și-a trasat ca și
unul din obiective monitorizarea spațiului informațional și depistarea
acțiunilor de dezinformare și/sau de informare manipulatorii din exteriorul
și interiorul țării, uniformizarea noțiunilor cu privire la dezinformare, știri
false și/sau informare manipulatorii, precum și prevenirea răspândirii
acestora prin platformele media. Astfel, cadrul legislativ care să vizeze
combaterea fenomenului de fake news trebuie să se încadreze în limitele
prevăzute de art. 10 alin. (2) al Convenției Europene a Drepturilor Omului,
care prevede că „orice persoană are dreptul la libertate de exprimare”, în
https://www.realitatea.md/combaterea-tirilor-false-de-catre-stat-intre-cenzura-i-respectarea-drepturilor-
23

omului_107468.html
8

timp ce art. 32 din Constituția Republicii Moldova garantează libertatea

opiniei și a exprimării. Presa are sarcina de a informa corect publicul
asupra chestiunilor de interes public. Iar „difuzarea știrilor trebuie să se
facă respectând adevărul, după ce acestea au fost riguros verificate anterior,
faptele trebuind expuse, descrise şi prezentate cu imparțialitate.
Informațiile nu trebuie să se confunde cu zvonurile. Titlurile şi anunțurile
de știri trebuie să fie expresia cât mai fidelă a conținutului faptelor şi
datelor prezentate oficial.
De aceea, respectarea strictă a drepturilor fundamentale, cum e
dreptul la viață privată, dreptul la informație, prezumția de nevinovăție sau
libertatea de exprimare în limitele ei, asigurarea eficacității acestor drepturi
prin legislația națională reprezintă armă redutabilă împotriva falsificării
realității.
Ar trebui să ne gândim dacă dispozițiile constituționale privind
dreptul la viață privată, dreptul la informație și libertatea de exprimare, cu
limitele sale trasate de jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului,
a Curții Constituționale sau a instanțelor ar putea fi dezvoltate pentru a
stăpâni acest fenomen. 
8

Anexă

INSTRUCȚIUNE

(Consiliul Național al Audiovizualului România)

ART. 1 - Pe durata instituirii stării de urgență, furnizorii de

servicii media audiovizuale au obligația de a asigura:

a) difuzarea pe posturile de radio şi de televiziune a decretului de

instituire a stării de urgenţă, în cel mult două ore de la semnare
şi repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de
urgenţă;

b) difuzarea integrală şi cu prioritate a informaţiilor şi

comunicatelor oficiale ale Comitetului National pentru Situații
Speciale de Urgență și ale celorlalte autorităţilor publice
implicate în gestionarea stării de urgență;

c) aplicarea cu celeritate a măsurilor dispuse de Comitetul

Național pentru Situații Speciale de Urgență, de Consiliul Național
al Audiovizualului, precum și de alte autorităţi publice competente,
cu respectarea dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență nr. 1
din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul
stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare,
potrivit căruia măsurile urgente de aplicare intră imediat în
vigoare.

ART. 2 - (1) Consiliul Național al Audiovizualului solicită

furnizorilor de servicii media audiovizuale să asigure măsurile
8

redacționale necesare, adaptate stării de urgență instituite, în

vederea respectării obligațiilor legale privind informarea corectă a
publicului, respectiv:

a) rigoare şi acurateţe în redactarea şi prezentarea ştirilor,

evitarea senzaționalului sau a infodemiei caracterizată de
supraabundența de informații ce pot crea confuzie;

b) difuzarea de informații preluate din surse oficiale și surse de

încredere, naționale și internaționale, astfel încât serviciile
media audiovizuale să poată contribui la combaterea contaminării
publicului cu fake news apărute pe rețelele de socializare;
verificarea oricăror informații legate, direct sau indirect, de
subiectul coronavirus;

c) respectarea regulilor deontologice și acordarea unei atenții

speciale fiecărui mesaj diseminat, astfel încât să nu fie
stimulată latura emoțională, panica și nesiguranță în rândul
cetățenilor.

ART. 3 - Prezenta instrucțiune intră în vigoare la data de 16.03.2020

și se aplică pe perioada instituirii stării de urgență.