Ecocardiografia de stres

În ce constă testul

Înainte de începerea testului, veţi fi întrebat despre istoricul medical, simptome, medicamentele
pe care le luaţi. De asemenea veţi fi întrebat despre capacitatea de efort (tipul şi nivelul de efort
pe care sunteţi capabil să-l efectuaţi) pentru stabilirea protocolului de stres adecvat
dumneavoastră.

Veţi fi aşezat pe o masă specială de stres (o bicicletă ataşată unei mese ce se poate înclina
lateral). Veţi avea mai multe puncte de sprijin (la nivelul şoldului şi braţului stâng) astfel încât nu
există nici un risc să vă dezechilibraţi în timpul testului. Vi se vor aplica electrozi pe torace şi
braţe, conectaţi prin cabluri la un electrocardiograf care va înregistra activitatea electrică a inimii
(semnalele electrice care determină bătăile cardiace). Se va monta şi o manşetă de tensiune la
nivelul braţului care va înregistra tensiunea arterială periodic în timpul testului. Masa de stres sa
va înclina spre stânga astfel încât pozitia să permită vizualizarea ecografică a cordului. Se vor
înregistra o serie de imagini ecografice în repaus (înainte de începerea efortului). Apoi, veţi
începe să pedalaţi cu o anumită frecvenţă indicată de medic. Rezistenţa la pedalare va creşte la
fiecare 2 minute astfel încât efortul pe care îl depuneţi va creşte treptat. Durata testului va
depinde de simptome şi de capacitatea de efort pe care o aveţi. Ţinta este să efectuaţi efort în jur
de 8-12 minute astfel încât frecvenţa cardiacă (bătăile inimii) să crească la o anumită valoare
calculată pentru vârsta dumneavoastră.

Modificările care ar putea să apară şi care ar determina întreruperea testului sunt:

durere în piept moderat-severă

dispnee severă

ritm cardiac anormal

anumite modificări pe electrocardiogramă

modificări ecografice

creştere severă a tensiunii arteriale

Dacă aveţi toleranţă la efort redusă şi nu atingeţi frecvenţa cardiacă ţintă, sau nu puteţi efectua
deloc efort datorită unei alte patologii (neurologice, ortopedice) atunci se va putea administra
intravenos un medicament care va creşte frecvenţa cardiacă similar efortului. După obţinerea
frecvenţei dorite şi înregistrarea imaginilor ecocardiografice se va administra un antidot al
acestui medicament, astfel încât frecvenţa cardiacă va reveni la normal în scurt timp.
După terminarea efortului veţi mai rămâne monitorizat câteva minute (se vor înregistra un traseu
electrocardiografic, tensiunea arterială şi imagini ecocardiografice în perioada de recuperare).
După încheierea testului vă veţi putea întoarce imediat la activităţile obişnuite.

Indicaţii

Ecocardiografia de stres poate fi recomandată pentru:

Diagnosticul bolii coronariene ischemice. Arterele coronare sunt vasele de sânge care

alimentează inima cu oxigen şi substanţe nutritive. Boala coronariană ischemică constă în
suferinţa muşchiului cardiac ca urmare a afectării coronarelor în cadrul procesului de
ateroscleroză. Prin acumularea de depozite care conţin colesterol (plăci de aterom), coronarele se
pot îngusta (stenoza) semnificativ ceea ce va duce la reducerea fluxului de sânge către miocard şi
la apariţia simptomelor (durere toracică sau respiraţie dificilă), în special în condiţii de efort.
Astfel, dacă aveţi durere în piept sau respiraţie dificilă la efort, ecocardiografia de stres poate
arăta dacă aceste simptome sunt determinate de afectarea arterelor coronare.

Urmărirea pacienţilor cu boala coronariană cunoscută. Pacienţii care au suferit un infarct de

miocard sau au avut leziuni coronariene rezolvate prin angioplastie (dilatare şi implantare de
stent la nivelul zonelor de îngustare) vor fi urmăriţi periodic (anual) prin ecocardiografie de stres
pentru a depista precoce reapariţia stenozelor coronariene.

Evaluarea semnificaţiei ischemice a leziunilor coronariene. Nu orice îngustare la nivelul

arterelor coronare duce la o reducere a fluxului de sânge către muşchiul cardiac. Ecocardiografia
de stres permite identificarea acelor stenoze coronariene care determină o reducere semnificativă
a fluxului de sânge către miocard şi care necesită intervenţii speciale de tipul dilatării şi stentării.

Evaluarea semnificaţiei hemodinamice a leziunilor valvulare. Anomaliile de structură şi

funcţie a valvelor cardiace (închiderea sau deschiderea incompletă a acestora) pot fi responsabile
pentru simptome precum respiraţia dificilă la efort. Apariţia simptomelor în prezenţa unei
afectări valvulare semnificative reprezintă indicaţie de intervenţie chirurgicală de înlocuire
valvulară. Atunci când pacientul este cunoscut cu afectare severă valvulară şi neagă simptomele
sau dimpotrivă este simptomatic însă afectarea valvulară este moderată se indică efectuarea unui
test ecocardiografic de efort pentru evaluarea semnificaţiei leziunilor valvulare.

Evaluarea pacienţilor cu dispnee de efort. Pacienţii care descriu respiraţie dificilă la efort
(dispnee), fără cauză evidentă, pot efectua un test ecocardiografic de efort în scopul obiectivării
simptomatologiei şi identificării cauzei (stenoza coronariană, leziune valvulară care devine
semnificativă la efort sau creşterea presiunilor din interiorul inimii, de exemplu la pacienţi cu
hipertensiune arterială severă).