Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

ARGUMENT
O importanţă deosebită o are gutuiul deoarece valorifica foarte bine terenurile cu exces
temporar de umiditate sau cu apa freatică la suprafaţă chiar sub 1 m.
Gutuiul are cea mai târzie înflorire şi din acest considerent nu este expus îngheţurilor târzii de
primăvară.
Fructele sale erau foarte apreciate la greci, romani şi alte popoare, atât pentru consumul în
stare proaspătă cât şi prelucrate. Importanţă acestei specii a scăzut treptat, pe măsura dezvoltării
altor specii pomicole, în principal mărul şi părul.
Gutuile se consuma atât în stare proaspătă cât mai ales prelucrate şi industrializate sub formă
de gemuri, compoturi, peltea, marmelada etc. Fructele au un grad ridicat de gelificare, îşi menţin
aroma, aciditatea şi fermitatea şi după fierbere.
Fructele se păstrează bine o perioadă lungă de timp, permiţând prelungirea perioadei de
prelucrare. În scop terapeutic, de la gutui se folosesc seminţele, fructele şi florile.
De aceea, înființarea unei plantații de gutui este total justificată beneficiile fiind foarte mari.
Valorificarea fructelor atât în stare proaspătă cât și conservată poate avea efect și social,deoarece pe
lângă livadă se pot înființa o mică fabrică de conserve ceea ce impune angajarea de personal din
zona Huși.

~3~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

CAPITOLUL I. - IMPORTANȚA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI

1.1. Importanța alimentară
Fructele constituie singura categorie de alimente de origine vegetală care intră în alimentaţia
umană aşa cum le produce planta, fără adausuri sau prelucrări. Acestea au în compoziţia lor, în
diferite procente, grăsimi, proteine, glucide, celuloză, vitamine şi săruri minerale. (Tabelul 1.1.)
Tabelul 1.1.
Principalele componente ale fructelor
(după A. Gherghi şi colab. 1983)

Glucide Protide Lipide Aciditate Apă Substanţe

Specia
Totale (%) (%) (%) titrabilă* (%) Minerale (%)

Alune - 13,4 61,60 - 3-6 2,44

Afine 6,2-11,9 0,6 0,60 0,85b 79-86 0,30
Agrişe 8,5-10,0 0,8 0,15 1,75c 83-88 0,45
Banane 11,4-27,0 1,1 0,18 - 70-77 0,83
Caise 9,6-13,8 1,0 0,13 1,00b 79-88 0,66
Castane 26,0-29,0 7,1 1,90 - 47-53 1,18
Căpşuni 4,0-9,0 0,8 0,40 0,87c 84-93 0,50
Cireşe 6,4-15,3 0,9 0,36 0,65b 75-87 0,49
Coacăze
6,9-7,9 1,3 0,22 1,88c 77-85 0,80
negre
Coacăze
4,0-6,3 1,2 0,20 2,07c 81-89 0,63
roşii
Gutui 6,5-12,9 0,4 0,50 0,93b 77-87 0,44
Lămâi 0,9-3,6 1,1 0,60 4,92c 89-91 0,50
Mandarine 6,5-11,4 0,7 0,30 - 86-87 0,70
Mere 6,5-16,7 0,3 0,40 0,65b 77-88 0,32
Migdale 13,2-16,9 18,3 54,10 - 4-6 2,65
Mure 3,9-7,3 1,2 1,00 0,80b 82-87 0,51
Nuci 7,8-16,2 16,4 62,50 - 3-7 1,98
Pere 6,5-14,9 0,5 0,29 0,29b 79-87 0,33
Piersici 6,3-12,4 0,8 0,11 0,65b 82-91 0,45
Portocale 5,5-10,0 0,8 0,20 1,06c 84-87 048
Prune 7,2-14,9 0,7 0,17 1,10b 72-88 0,49
Vişine 6,0-14,0 0,9 0,50 1,38b 77-88 0,50
Zmeură 3,0-9,3 1,2 0,30 1,70c 80-86 0,51
a-ml NaOH 0,1N; b-% acid malic; c-% acid citric; d-% acid tartric.
1.2. Importanța economică
Veniturile ce se obţin din cultivarea pomilor sunt de peste cinci ori mai mari decât cele
obţinute din cultivarea cerealelor. Rata rentabilităţii variază între 50-200% de unde rezultă că din
cultura pomilor se pot obţine venituri importante, surse de acumulări atât pentru pomicultori, cât şi
pentru economia naţională.
Unele specii pomicole pot pune în valoare terenuri cu fertilitate scăzută, în pantă (din zonele
colinar-montane), nisipoase etc. De asemenea, pomii pot ocupa în condiţii avantajoase suprafeţele
mici de teren din jurul locuinţelor.
~4~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

În pomicultură, forţa de muncă se utilizează raţional pe tot parcursul anului.

Fructele constituie o importantă sursă de devize prin valorificarea acestora la export.
Totodată, ele constituie o materie primă valoroasă pentru industria alimentară.
1.3. Importanța socială
Cultura pomilor şi a arbuştilor fructiferi pe teritoriul României se practică de milenii, având o
evoluţie sinuoasă în funcţie de perioada istorică cu tendinţă permanentă de modernizare şi
intensivizare.
Pomicultura constituie unul dintre principalele sectoare ale agriculturii în general şi ale
horticulturii în special, reprezentând una dintre cele mai intensive ramuri ale producţiei vegetale şi
ocupând unul dintre primele locuri sub aspectul eficienţei economice.
Importanţa cultivării pomilor și arbuștilor fruciferi rezultă, în primul rând, din valoarea
alimentară şi terapeutică a fructelor.
1.4. Concluzii asupra importanţei cultivării pomilor şi arbuştilor fructiferi
Atât pe plan mondial, cât şi în ţara noastră se urmăreşte intensivizarea culturilor pomicole prin:
- utilizarea soiurilor de mare randament, asociate cu portaltoi de vigoare scăzută;
- valorificarea superioară a condiţiilor ecologice;
- producerea materialului săditor prin metode moderne, L.T.V.;
- reducerea numărului de soiuri la toate speciile;
- concentrarea şi specializarea producţiei în bazine şi centre pomicole consacrate;
- micşorarea volumului de manoperă în livadă etc.
Pentru a opri diminuarea producţiilor, pomicultorul trebuie să fie permanent informat şi
sprijinit pentru a aplica tehnologiile existente şi a adapta o serie de inovaţii care ţin de ameliorare şi
genetică în vederea folosirii materialului biologic valoros, pe specii şi soiuri, de fertilizare şi
agrotehnică, combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor, de utilizare a tehnologiilor mecanizate,
de menagement şi marketing specifice producţiei pomicole.
Indiferent de structura producţiei şi dimensiunile exploataţiei, pomicultorul trebuie să ştie că
dezvoltarea producţiei pomicole poate fi analizată funcţie de două grupe de factori şi anume:
- factori esenţiali ce ţin de piaţa de desfacere, modificarea tehnologiilor, materiale şi
echipamente din dotare şi mijloacele de transport;
La aceşti factori se mai adaugă apropierea de zone urbane ce crează pieţe de desfacere, cerinţe
pentru export sau intern, funcţie de puterea de cumpărare.

~5~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

CAPITOLUL II. – STUDIUL CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL

2.1. Cadrul natural
Municipiul Huși se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu regiuni de
antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 - 1996), pune în evidență
următoarele:
 temperatura medie anuală de 9,4 C, apropiindu-se de media pe țară care este de 9,5 C;
 trecerea de la anotimpul rece la cel cald și invers se face brusc;
 există mari diferențe de temperatură între luna martie și luna mai (12,5 C - 13,2 C);
 numărul mare de zile cu îngheț (120), și cel cu temperaturi peste 30° (70);
 în ultimii ani temperaturile minime și maxime depășesc chiar ± 35°C.

Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din N-NV și S-SE. Aceasta are o
influență directă asupra regimului precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie –
martie, când vânturile de E și NE au o frecvență mai mare și mai bogată în celelalte luni ale anului
când frecvența vânturilor dinspre N și chiar SV crește. Cantitățile mari de precipitații cad în
perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de
80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm.
Având în vedere condițiile pedoclimatice din zona Huși, putem spune că acestea sunt propice
cultivării celor mai variate culture (legumicole,viticole, pomicole, etc.).
Datorită perioadelor secetoase din timpul verii, este necesară folosirea irigațiilor.
2.2 Clima
Climatul. este de tip temperat continental, cu nuanţă moderat continentală la nivelul dealurilor
înalte şi excesiv-continentală la nivelul Depresiunii Huşi.
2.2.1. Temperatura
Temperatura medie anuală pentru arealul Huşi, este de 9,5º, ca valoare fiind egală cu media
ţării.
Temperatura medie anuală a aerului este de 9,5 oC în intervalul 1896-1995 şi de 9,8 oC între
1952-1987, cu o amplitudine medie de 25oC şi o amplitudine a extremelor absolute ( între – 29,1 oC
şi + 40,2oC ), ceea ce evidenţiază un accentuat continentalism termic, iar frecvenţa, durata şi
intensitatea gerurilor sub – 20oC avertizează asupra pericolului de inghet al viilor si al pomilor
fructiferi. Potrivit datelor înregistrate din teritoriul cercetat, reiese că temperatura medie anuală a
aerului în 2014 este de 11,1 oC (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1
~6~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Temperaturile medii lunare si anuale din 2014.

Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Total

12 luni
TEMPERATURA(ºC)
Decada I 2,3 -2 5,3 9,4 13,3 18,4 21,6 24,4 21,2 12,0 7,7 -1,5 11,0
Decada II 2,03 1,56 9,4 10,2 15,2 19,2 21,6 23,2 18,0 12,3 5,4 1,0 11,6
Decada III -9,5 2,03 10,7 15,9 21,6 21,0 24,9 20,9 14,0 4,8 -0,7 -0,10 10,5
Media -1,6 -0,5 8,5 11,8 16,7 19,5 22,7 22,8 17,8 9,7 4,2 -0,2 11,1
lunară

Tabelul 2.2
Temperatura medie a minimelor lunare și anuală în 2014
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Media
T mini.
anuală
12 luni
TEMPERATURA(ºC)
Decada I 0,4 -10,6 2,7 3,4 6,7 14,0 14,4 17,3 13,1 7,2 3,0 -2,5 5,8
Decada II -1,8 -1,3 2,6 6,5 8,9 13,8 16,6 16,0 10,1 5,2 5,4 -1,5 6,7
Decada III -9,8 2-0,28 3,5 6,6 15,4 11,5 16,2 12,4 7,7 0,6 1,4 -0,1 5,4
Media -3,7 -4,1 2,9 5,5 10,3 13,1 15,7 15,2 10,3 4,3 3,3 -4,1 5,9
temp.minime
Lunare

Tabelul 2.3
Temperatura medie a maximelor lunare și anuală în 2014
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Media
T maxi.
anuală
12 luni
TEMPERATURA(ºC)
Decada I 3,9 -0,9 8,0 15,5 20,3 27,5 29,9 33,1 30,6 18,1 14,2 -0,3 16,7
Decada II 7,1 5,7 16,3 14,6 22,3 24,9 27,7 31,4 27,1 21,4 6,9 4,5 17,5
Decada III -6,5 4,8 18,9 21,8 26,6 26,2 30,7 27,1 21,0 10,2 -0,7 3,6 15,3
Media 1,5 3,2 14,4 17,3 23,1 26,2 29,4 30,5 26,2 16,6 6,8 2,6 16,5
temp.maxime
lunare

Tabelul 2.4
Date privind primul si ultimul inghet, numarul de zile fara inghet 2014

Specificare 2014
Primul inghet 27.X.
Numarul de zile fara inghet 331

Tabelul 2.5
Date privind bilantul termic in 2014
~7~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Specificare 2014
Bilantul termic global 3861˚C
Bilantul termic activ 3587˚C
Bilantul termic util 1530˚C

2.2.2. Precipitațiile atmosferice

Cantitatea medie anuală de precipitaţii pentru oraşul Huşi în 2014, este de 1,72 mm.
Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune de
staţie meteorologică computerizată.
Repartiţia precipitaţiilor este neuniformă în timpul anului, înregistrându-se un maxim în luna
iulie, 4,67 mm, şi un minim în luna iunie, 0,20 mm.
Formele de precipitaţii sunt variate după cum urmează:
 ploile predominante sunt condiţionate de masele de aer cu influenţe atlantice ( dinspre
vest ). Uneori apar şi ploi adiabatice de tip averse cu grindină din partea de vest şi nord-vest a
oraşului Huşi;
 zăpezile sunt frecvente în lunile decembrie-martie. Grosimea medie a stratului de zăpadă
este de 31,3 cm iar groșimea maximă atînge cifra de 110 cm şi chiar mai mult . Topirea bruscă a
zăpezilor, provoacă primăvara, alunecări de teren şi uneori scurgerea de “gloduri”.
 brumele timpurii apar în septembrie-octombrie, iar cele târzii în primăvară, în aprilie-mai;
 roua, prezentă în special primăvara-vara, aduce beneficiu în menţinerea umidităţii
atmosferice;
 ceaţa şi poleiul se întâlnesc frecvent toamna şi primăvara, respectiv iarna, cu efecte
negative în transporturi şi sănătatea populaţiei.
 chiciura sau promoroaca se manifestă în timpul iernii

Precipitațiile medii lunare și anuale 2014 (mm)

Table 2.6
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Media
.Precip
medii
anuale
12 luni
PRECIPITAȚII
Decada I 0,04 1,32 2,52 1,00 2,52 0,34 1,08 0,20 - 0,20 - 0,96 0,84
Decada II 1,74 0,66 0,34 7,36 3,30 0,90 7,22 0,58 - 1,10 6,72 0,36 2,52
Decada III - 0,52 0,14 0,34 6,76 0,78 5,72 0,90 0,86 3,56 2,12 - 1,81
Media 0,59 0,83 1,00 2,90 4,19 0,67 4,67 0,56 0,28 1,62 2,94 0,44 1,72
lunare
2.2.3. Umiditatea aerului

~8~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Umiditatea relativă atînge valoarea de 75-76 %.

Umiditatea relativă a aerului (medii lunare și anuale) anul 2014(%)

Tabelul 2.7.
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Media
.Precip
medii
anuale
12 luni
Decada I 95,1 91,6 85,2 55,3 73,2 71,4 65,8 60,9 48,6 61,0 77,9 89,9 75,5
Decada II 83,1 94 52,6 78,3 77,5 69,4 75,7 63,4 53,7 73,6 91,0 95,0 75,6
Decada III 86,7 84,1 69,9 68,3 75,4 67,2 71,3 67,9 66,7 82,3 86,3 76,4 75,2
Media 88,3 89,9 69,2 67,3 75,4 69,3 72,7 64,1 56,3 72,3 85,1 87,1 75,4
lunare
3.
Umiditatea relativă a aerului (minime lunare și anuale) anul 2014
Tabel 2,8
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Media
.umid.
aer
min.
anuală
12 luni
Decada I 87,6 79,4 68,7 40,9 44,1 46,7 36,3 31,7 22,3 40,0 51,3 80,5 52,5
Decada II 65 71,2 27 63,5 48,8 45,4 50,3 34,0 25,2 38,7 84,2 81,3 52,8
Decada III 77 69,4 48 39,6 48,9 37,4 41,9 38,2 37,4 62,2 78,7 62,0 53,4
Media 76,5 73,3 47,9 48,0 47,3 43,2 42,8 34,6 28,3 46,9 71,4 53,9 52,9
precip.min.
lunare

Umiditatea relativă a aerului (maxime lunare și anuale) anul 2014

Tabel 2,9
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX X XI XII Media
.umid
aer
maxi.
anuală
12 luni
Decada I 88,7 97,2 95,1 84,7 97,4 93,7 92,9 88,7 68,6 80,3 94,2 96,8 89,8
Decada II 94,8 100,0 79,4 97,6 98,9 93,0 97,9 90,3 83,4 87,3 96,6 99,5 93,2
Decada III 94,5 95,5 88,7 93,4 97,5 94,8 96,1 93,9 90,5 96,1 92,7 88,8 93,5
Media umid 92,6 97,5 87,7 91,9 97,9 93,8 95,6 90,9 80,8 87,9 94,5 95,0 93,0
aer.maxime
lunare

2.2.4. Nebulozitatea
este de 5,5-5,6 zecimi medie anuală.

~9~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Evapotranspiraţia potenţială are valori de 550-600 mm anual, iar cea reală de 450-500 mm
anual, astfel că deficitul de umiditate este de circa 100-150 mm anual, iar în iunie-iulie este egal cu
75-100 mm anual ceea ce explică frecvenţa secetelor.
Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune de
staţie meteorologică computerizată.
2.2.5. Viteza vântului
Vânturile predominante sunt cele din V, NV şi N, care însumează anual peste 60% din
frecvenţă şi care la coborârea pe versanţii dealurilor spre depresiune manifestă caractere foehnice.
Vânturile din NE, în special crivăţul, accentuează fenomenul de îngheţ iar cele din E şi SE
sunt fierbinţi şi uscate în sezonul cald, accentuând fenomenul de secetă – ambele fiind intens
resimţite atât în Depresiunea Huşiului cât şi în lunca Prutului.
2.3. Solul
Solurile: formează un inveliş destul de variat tipologic. In distribuţia lor se poate urmări o
zonalitate altitudinală de la molisolurile stepei şi silvostepei (cernoziomuri, cernoziomuri levigate,
solurile cenuşii) la argiluvisolurile etajului forestier (soluri brune, brune podzolite şi insular
podzolice). Cernoziomurile levigate şi solurile cenuşii – cele mai răspandite in Depresiunea
Huşiului sunt şi cele mai valoroase pentru plantaţiile viticole, textura lor nisipo-lutoasă care
imbunătăţeşte proprietăţile fizice prin caracteristicile lor bio-chimice de bază: intensa activitate
biologică, conţinut apreciabil de humus, capacitate mărită de schimb cationic, reacţie neutrală slab-
acidă, grad ridicat de saturaţie in baze şi elemente nutritive.
2.4. Concluzii asupra condițiilor cadrului natural din zona Huși
Clima orașului se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu regiuni de
antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 - 1996), pune în evidență
următoarele:
 temperatura medie anuală de 9,4 C, apropiindu-se de media pe țară care este de 9,5 C;
 trecerea de la anotimpul rece la cel cald și invers se face brusc;
 există mari diferențe de temperatură între luna martie și luna mai (12,5 C - 13,2 C);
 numărul mare de zile cu îngheț (120), și cel cu temperaturi peste 30° (70);
 în ultimii ani temperaturile minime și maxime depășesc chiar ± 35°C.

Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din N-NV și S-SE. Aceasta are o
influență directă asupra regimului precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie –
martie, când vânturile de E și NE au o frecvență mai mare și mai bogată în celelalte luni ale anului
când frecvența vânturilor dinspre N și chiar SV crește. Cantitățile mari de precipitații cad în

~ 10 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de
80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm.
Având în vedere condițiile pedoclimatice din zona Huși, putem spune că acestea sunt propice
cultivării celor mai variate culture (legumicole,viticole, pomicole, etc.).
Datorită perioadelor secetoase din timpul verii, este necesară folosirea irigațiilor.
2.5. Hidrografia
Regiunea este tributară raului Barlad prin Crasna şi Lohan din zona deluroasă vestică – văi cu
scurgere permanentă dar cu debite modeste şi oscilante in timpul anului – şi Prutului prin totalitatea
paraurilor care drenează Depresiunea Huşiului, intre care cele mai mari şi aproape permanente sunt
Valea Grecului – Gura Văilor, ce colectează toate paraurile semipermanente( Voloseni, Huşi unit cu
Recea şi Valea lui Ivan) din sud-vestul depresiunii, paraul Şoparleni (cu Ruginosu şi Barahoi) care
impreună cu micile parauri temporare Barbosi, Luncani şi Valea Lupului drenează partea de nord-
est a acesteia.
De remarcat sunt debitele reduse, variabile sezonier şi chiar episodice, fapt ce a condus la
necesitatea amenajării a numeroase iazuri din care prea puţine se mai păstrează in prezent.
Reţeaua hidrografică, ce drenează teritoriul oraşului este constituită din două artere mai
importante: Drăslăvăţul, in sud şi Răieşti, format din Turbata şi Şara, in nord.
Aceste artere se unesc la est de oraş formand raul Huşi. Regimul hidrografic al paraielor
Drăslăvăţ şi Răieşti are un caracter torenţial. Primăvara, cand topirea zăpezilor se face in ritm rapid,
in urma creşterii bruşte a temperaturii, sau vara, in urma ploilor torenţiale, paraiele acestea
transportă mari cantităţi de apă, ieşind uneori din matcă.
2.5.1. Flora și fauna
Flora - Flora este dominată de plante ierboase (graminacee), arbuști și unii arbori (tei, arțari,
stejari). Formatiuni de ierburi marunte(graminee)
Fauna - Fauna este una diversă, având aspecte atât ale celei de stepă (mici rozătoare: șoareci,
harciogi si popandai), cât și ale celei de pădure. Pasari (prepelița, potârnichea, dropia, ciocârlia si
cioara) și reptile
2.6. Condiții economico – sociale
Inconjurat de comunele: Duda-Epureni, Stanilesti, Padureni, Cretesti, Tatarani si Bunesti-
Averesti, orasul are din punct de vedere economic un efectiv potential agricol. Noua structura a
formei de proprietate (in totalitate privata) prognozeaza o tendinta de dezvoltare a industriei usoare
(textile si incaltaminte).
Localizarea municipiului în centrul unei zone viticole, face din Huşi un important centru de
vinificaţie si de cultivare a speciilor pomicole si legumicole.
~ 11 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Ce mai importanti factori socio economici necesari pentru infiintarea unei plantatii
intensive de gutui în zona municipiului Husi sunt:
- Existenta cailor de acces;
- Existenta lucrarilor de imbunatatiri funciare;
Aprovizionarea cu apa pentru irigatii si efectuarea tratamentelor fitosanitare
2.6.1. Situația economică
Industriile principale dezvoltate în Huşi sunt cea constructoare de maşini-unelte şi de utilaje
pentru industria alimentară, industria încălţămintei, industria alimentară (băuturi alcoolice,
preparate din lapte, băuturi răcoritoare, preparate de panificaţie, etc.), industria prelucrătoare a
lemnului (fabrici de mobilă), materiale de construcţii (cărămizi, teracotă), etc.
Oraşul este un important punct turistic din pricina faptului că aici se găseşte ctitoria lui
Ştefan cel Mare, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, fostă episcopie din secolul XVI.
Astăzi, cel ce păstoreşte episcopia este P.S Ioachim Mares, iar ca episcop vicar Corneliu
Bârlădeanu. Palatul episcopal a fost construit între 1782-1792. Episcopia are un muzeu episcopal
reconstruit în perioada 1998-2003.
Alte obiective importante sunt Muzeul Municipal, înfiinţat în1957, Muzeul Viticulturii,
precum şi Muzeul memorial „Dimitrie Cantemir”
2.6.2. Resurse umane
Municipiul Husi are o suprafata de 700 ha cu o populatie de aproximativ 25.650 de locuitori
(conform recensământului populației din 2011) adica, circa 12% din populatia judetului Vaslui.
- Existenta fortei de munca pentru efectuarea lucrarilor manuale;
2.6.3. Concluzii asupra condițiilor social- economice
În concluzie putem spune că ,datorită condițiilor de relief, sol, hidrografice, a numărului
suficient de mare de forță de muncă calificată în domeniul agricol, dat fiind faptul că zona Huși este
preponderant agricolă (vii, livezi, legume), inființarea unei livezi în zona este justificată.

CAPITOLUL III TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GUTUIULUI

~ 12 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

3.1. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

CULTURA GUTUIULUI
Cydonia oblonga Fam. Rosaceae
Subfam. Pomoideae
3.1.1. Importanţă, origine si arie de răspândire
Gutuiul este una din speciile cele mai vechi aflate în cultură, fiind semnalat în documente de
cca. 4000 ani.
Fructele sale erau foarte apreciate la greci, romani şi alte popoare antice, atât pentru consumul
în stare proaspată, cât şi prelucrate.
Gutuia – “mărul de aur” – era considerată simbolul fertilităţii. Importanţa acestei specii a
scăzut treptat pe masura dezvoltării altor specii pomicole, în principal mărul şi părul.
În prezent, deşi cultura acestei specii s-a restrâns mult, fructele se consumă atât în stare
proaspată, cât, mai ales, prelucrate şi industrializate. Fructele au un grad ridicat de gelificare, îşi
menţin aroma, aciditatea şi fermitatea şi după fierbere.
Compoziţia biochimică a gutuilor este destul de complexă: zaharuri 6,6-13,3%; acizi 0,6-
1,76%; substanţe tanoide 0,19-0,50 %; substanţe proteice 0,33-0,95%; pectine 0,69-1,13%; lipide
0,50%; săruri de potasiu 201 mg %; calciu 10 mg %; magneziu 8 mg %; fier 0,60 mg %; vitamina C
10-40 mg/100 g (A. Gherghi, 1983).
Fructele se pastrează bine o perioadă lungă de timp, permiţând prelungirea perioadei de
prelucrare industrială. De la gutui, în scopuri terapeutice se folosesc seminţele, frunzele şi florile.
Gutuiul este un bun portaltoi (generativ şi vegetativ) pentru plantaţiile intensive şi
superintensive de păr şi gutui. Sub aspect agrobiologic, cultura gutuiului este mai puţin pretenţioasă
decât a altor specii pomicole.
Având cea mai tardivă înflorire, nu este expus îngheţurilor târzii de primăvară. Fructifică
regulat, dând producţii sigure şi constante.
Preţul de cost al gutuilor este mai redus cu 20-25% faţă de cel al merelor, perelor, la o
producţie cel puţin egală.

3.1.2. Cultura gutuiului in lume

Specia gutui provine din insula Creta în jurul oraşului Cydon, de unde se pare că ar proveni şi
denumirea genului Cydonia (denumirea ştiinţifică a gutuiului). În prezent, aria de răspândirii a

~ 13 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

culturii se afla în zona temperată, cu preponderenta în Europa, China, Japonia, Asia Centrală, Iran,
Asia Mică, nordul şi sudul Africii, America de Nord şi Australia.
Producţia cea mai mare de gutui dintre toate ţările producătoare o obţine Italia, dar şi aici în
ultimii ani este în descreştere datorită sensibilităţii gutuiului la Focul bacterian, boala tratată din ce
în ce mai greu.

Producția în tone - 2011

Țara Tone
Turcia 127.767
China 120.000
Uzbekistan 73.000
Maroc 45.556
Iran 35.430
Argentina 26.864
Azerbaidjan 23.924
Spania 14.000
Serbia 13.500
Algeria 13.955
Total în lume 575.924
Sursa: UN FAOSTAT

3.1.3. Cultura gutuiului in Romania

In Romania, gutuiul ocupa circa 2% din totalul suprafetei pomicole, cultivat în special ca pom
izolat sau în amestec cu alte soiuri in livezile de langa casa. Suprafetele mari de culturi care au
existat in fostele C.A.P.- uri si I.A.S.- uri, au fost distruse fie cu stiinta datorita legii fondului
funciar, fie au fost distruse din cauza bolilor si in special, a focului bacterian, boala semnalata in
Romania dupa anul 1991.
Dupa numarul de pomi aflati in cultura, pe primele locuri se situeaza judetele: Ilfov, Vaslui,
Teleorman, Dolj, Olt, Iasi, urmata de o a doua grupa reprezentata de Tulcea, Prahova, Constanta,
Vrancea. Datele statistice arata ca in majoritatea judetelor tarii, gutuiul detine cel mai mare procent
ca pom razlet. In ultimii zece ani gutuiul este cautat si plantat atat de mici proprietari cat si de
schituri si manastiri bisericesti. In judetele Brasov, Covasna, Maramures, Harghita, gutuiul nu
intalneste conditii ecologice favorabile.
Despre exportul de fructe din Romania nici nu poate fi vorba, mai ales dupa 1990. In tara
noastra gutuiul poate fi foarte rentabil, deoarece rodeste foarte bine, produce multe fructe iar pretul
de vanzare si lipsa fructelor de pe piata confera producatorului un venit bun. De aceea, multe centra
de cercetare din tara se ocupa cu ameliorarea gutuiului si crearea de noi soiuri, in primul rand cu
rezistenta genetica la Focul bacterian.

~ 14 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

3.1.4. Sortimentul de soiuri

În fondul de germoplasmă organizat în România există cca 70

genotipuri de gutui, reprezentate de soiuri şi selecţii autohtone şi străine.
Dintre acestea, în lista oficială pentru anul 2000 sunt propuse la înmulţire 8
soiuri care aparţin speciei C. oblonga şi se încadrează în primele trei varietăţi.
1. De Constantinopol – soi cu origine incertă, probabil turcesc, mult
răspândit în ţara noastră mai ales în sud şi sud-est. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană rară, sferic
turtită, foarte productiv, însă sensibil la ger, boli şi dăunători. Fructul este mijlociu spre mare, (200-
400g), galben-auriu, maliform, cu coaste evidente şi cavitate pedunculară caracteristică. Pulpa este
potrivit de suculentă, aromată, slab astringentă, bună pentru consum în stare propaspătă şi
industrializare. Fructele cad uşor din pom încă din prepârgă şi se păstrează puţin (30-60 zile).

2. Moldoveneşti – soi românesc (1982), de vigoare mică-mijlocie, cu

coroană globuloasă-turtită , rezistent la ger, boli şi secetă, sensibil la
monilioză, comportare bună la cloroză. Fruct mijlociu (330 g),
maliform, puţin alungit spre zona calicială, galben-portocaliu, cu
suprafaţa uşor ondulată prin coaste largi. Pulpa este galbenă-
portocalie, cu puţine sclereide, potrivit de suculentă, bun
pentru industrializare. Perioada de consum: octombrie-noiembrie.

~ 15 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

3. Aurii – soi românesc (1982), de vigoare mijlocie, cu

coroană globuloasă, precoce, foarte productiv, rezistent la ger (-27oC)
şi la boli. Fructul este mare (450- 500 g), piriform-rotunjit, galben-
portocaliu, cu pieliţa netedă lucioasă. Pulpa este densă,
suculentă, dulce, puţin acidulată şi plăcut aromată. Perioada de consum: octombrie-decembrie.

4. Bereczki – soi de origine maghiară, foarte răspândit în sudul şi

vestul ţării. Pomul are vigoare mare, cu coroana invers piramidală, cu
plasticitate ecologică ridicată, produc e abundent, rezistent la Monilinia,
sensibil la ger. Fructul este mare spre foarte mare (600-800 g), larg-piriform
cu proeminenţe, cu un mamelon peduncular brun-cenuşiu şi suprafaţa neuniform costată, de culoare gălbuie.
Pulpa este gălbuie, intens aromată, dulce acidulată, plăcută la gust, de calitate foarte bună pentru consum şi
industrializare. Perioada de consum: octombrie-noiembrie.

6. Aromate – soi românesc (1982), de vigoare mijlocie, cu

coroană globuloasă, precoce, productiv , rezistent la ger (-27oC) şi la
boli. Fructul este mijlociu spre mare (350-400 g), piriform-alungit, cu suprafaţa netedă, galben-limonie, fără
coaste. Pulpa este fermă, suculentă, intens aromată, plăcută la gust. Perioada de consum: octombrie-ianuarie.

~ 16 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

7. De Huşi – soi românesc, viguros, productiv, cu coroana globuloasă, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu (300 g), maliform, cu coaste largi, rotunjite, epiderma galbenă-aurie. Pulpa este lipsită
de sclereide, cu gust astringent la recoltare, dar care devine dulce, uşor acidulată la maturitatea de consum.
Perioada de consum: octombrie-februarie.

Portaltoii gutuiului

Portaltoii gutuiului sunt: gutuiul franc, gutuiul vegetativ şi păducelul.

Portaltoiul de gutui franc este obţinut pe cale generativă din soiurile şi
biotipurile locale (De Moşna, De Huşi etc.), având afinitate bună cu toate soiurile. Imprimă soiurilor vigoare
mare, dar au o bună ancorare în sol, rezistenţă bună la secetă şi vânt.
Gutuiul vegetativ este reprezentat de mai multe selecţii (BA 29, Sydo, Adams, EMA, EMC. Cts etc.),
Acestea imprimă gutuiului vigoare mică, precocitate şi productivitate bună.
Păducelul (Crataegus monogyna Jacq.) se poate folosi mai ales pentru solurile uscate, granitice sau
şistoase. În ţara noastră nu se utilizează acest portaltoi care, printre altele, este şi foarte sensibil la Erwinia
amylovora.

3.1.5. Particularităţile de creştere şi fructificare ale gutuiului

Sistemul radicular al gutuiului este în general trasant, dispus superficial în sol. Marea
majoritate a rădăcinilor active se află situate în stratul de sol cuprins între 10-60 cm. Până la 10 cm
şi peste 60 cm gutuiul formează doar câteva rădăcini de schelet.
În mod natural, gutuiul creşte sub formă de tufă cu mai multe tulpini ce pornesc din zona
coletului, ajungând la 3-5 m înălţime. În plantaţii industriale, pomii se conduc de regulă cu un
singur trunchi de 30-60 cm, care de regulă se torsionează puternic. Pomii pot ajunge la înălţimi de
3-8 m.
Coroana gutuiului este deasă, în general neregulată, formată din ramuri groase, acoperite cu
o scoarţă netedă de culoare brună-roşiatică cu nuanţă verzuie şi cu lenticele cenuşii-deschis sau

~ 17 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

castanii. Lăstarii sunt tomentoşi, iar frunzele sunt mari, ovat-alungite cu marginile întregi. Florile
sunt mari, tipice rozaceelor, terminale, solitare şi se formează în vârful unor lăstari scurţi (8-12 cm),
crescuţi în aceeaşi primăvară din muguri micşti. Înflorirea este tardivă (ultima specie pomicolă), în
mai-iunie.
Ramurile de rod sunt: ramura mixtă, măciulia, coarnele de melc şi ramificaţia fructiferă. Pe
fiecare măciulie, în treimea superioară, se formează câte 1-3 muguri micşti, din care, în anul
următor, se vor forma doi lăstari fertili. Mugurii micşti se mai pot forma şi pe unii lăstari lungi, în
treimea mijlocie şi superioară. Mugurii din treimea inferioară a lăstarilor lungi rămân dorminzi.
Diferenţierea mugurilor floriferi începe la sfârşitul lunii august-începutul lunii septembrie.
Fructul, de mărimi şi forme diferite, este inserat direct pe ramură, fără peduncul, prezintă
sclereide şi seminţe multe.
În perioada de tinereţe gutuiul creşte viguros, dar după intrarea pe rod intensitatea creşterii se
reduce foarte mult.
Gutuiul este o specie foarte precoce. El produce primele fructe în anul al II-lea de la plantare,
rodeşte economic începând cu anul al IV-lea, timp de 25-35 ani. Unele exemplare pot trăi chiar 45-
50 ani.
În perioada de fructificare maximă, un gutui produce 30-80 kg de fructe, în funcţie de vârsta
şi vigoarea soiului, condiţiile ecologice şi tehnologice, dar s-au întâlnit exemplare care au produs şi
100-170 kg. Gutuiul nu prezintă periodicitate de rodire.
3.1.6. Cerinţele gutuiului faţă de factorii ecologici

Cerinţele faţă de lumină. Gutuiul este o specie pretenţioasă faţă de lumină, de aceea se va
amplasa pe terenuri plane sau cu pante mici, bine expuse. În cazul plantării pe terenuri în pantă se
vor folosi numai expoziţiile sudice sau sud-vestice. De acest considerent se va avea în vedere şi la
strabilirea distanţelor de plantare. În cazul unei iluminări insuficiente, gutuiul continuă să crească
vegetativ, coroana se îndeseşte, intră târziu pe rod, fructifică puţin şi apoi intră într-o entropie
accelerată.
Cerinţele faţă de temperatură. Căldura este un factor limitativ în cultura gutuiului, acesta
fiind o specie termofilă care necesită 3350-3510oC, în perioada de vegetaţie fiind cea mai sensibilă
specie dintre pomaceae. Iarna pomii rezistă la temperaturi de –27…-30oC dacă au vegetat normal şi
au intrat bine pregătiţi în iarnă. Florile rezistă până la –1,5 oC, iar fructele, toamna, până la –2,2 oC.
Sistemul radicular rezistă până la –12…-13oC. În general, soiurile autohtone sunt mai rezistente la
temperaturi scăzute decât cele introduse din sortimentul mondial. Pragul biologic al gutuiului este
de 8,5oC. Din punct de vedere al temperaturii, gutuiul suportă mai bine căldura excesivă decât
temperaturile foarte scăzute.
~ 18 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Cerinţele faţă de apă sunt relativ mari, mai ales datorită sistemului radicular trasant.
Reuşeşte bine în zone cu precipitaţii de 600-650 mm, dar dă rezultate bune şi în zone cu 500-550
mm precipitaţii (ex.: Câmpia Dunării şi Dobrogea). Se comportă bine şi la precipitaţii mai mari de
650-800 mm, dacă temperatura este corespunzătoare şi solurile sunt uşoare. Poate suporta destul de
bine lipsa apei din sol, cât şi umiditatea excesivă, chiar şi băltirea temporară (25-30 zile). Cerinţele
mari faţă de apă se înregistrează în lunile august şi septembrie.
Cerinţele faţă de sol sunt modeste, dar preferă solurile uşoare, calde, fertile, umede, cu
carbonaţii situaţi la mare adâncime, iar în zona rădăcinilor active să nu depăşească 8 %; salinitatea
să fie sub 1 %. Aceste condiţii corespund solurilor luto-argiloase sau argilo-nisipoase de pe
cursurile şi albiile râurilor, precum şi cele de la baza pantelor.

3.2. Particularităţi tehnologice

3.2.1. Specificul producerii materialului săditor

În plantaţiile intensive se foloseşte portaltoiul vegetativ de gutui EMA (B. Marangoli, 1980).
Pentru o mai bună ancorare în sol se poate folosi şi portaltoiul de gutui franc, obţinut din soiurile
locale. În acest sens s-a altoit soiul “Champion” pe portaltoiul franc “De Moşna”, obţinându-se
rezultate foarte bune (A. Liacu şi colab., 1975). Altoirea se face pe marcote sau puieţi care cresc
bine în câmpul I, ajung la grosimea de altoire, au seva activă pe toată campania de altoire. O parte
din soiuri se înmulţesc şi prin marcotaj.
Un alt portaltoi recomandat pentru solurile uscate este păducelul, cu inconvenientele
prezentate anterior.
3.2.2. Specificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor

Distanţele de plantare ale gutuiului se corelează cu soiul, portaltoiul, fertilitatea solului şi

zona de cultură.
Astfel, pentru zona dealurilor mici şi mijlocii şi în zonele de şes, soiurile viguroase altoite pe
gutui se plantează la 4 ´ 2 m, iar cele de vigoare mijlocie şi mari la 3,5 ´ 1,25 m. În zona inundabilă
a Dunării, soiurile viguroase altoite pe gutui se plantează la 3 ´ 1,5 m, iar cele de vigoare mijlocie şi
mică altoite pe acelaşi portaltoi la 3 ´ 1 m (N. Cepoiu, 1994)(tabelul 2.1.)
Din experienţele proprii putem preciza că pentru o bună iluminare a pomilor trebuie mărite
distanţele prezentate cu cel puţin 1 m şi alegerea judicioasă a formei de coroană.
3.2.3. Conducerea pomilor –
Tradiţional, gutuiul se conduce în formă de vas ameliorat sau tufă cu 3-4 tulpini crescute din
zona coletului, însă mai poate fi condus şi sub formă de piramidă mixtă întreruptă, palmetă

~ 19 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

neetajată cu braţe oblice etc. Datorită creşterilor foarte mari din perioada de tinereţe, pentru o bună
garnisire, în special cu ramuri de rod, se recomandă ciupirea repetată a lăstarilor.

3.2.4. Tăierile de întreţinere şi fructificare

Gutuiul formează ramuri de rod puţine şi scurte, de aceea coroana lui române suficient de
luminată. Măciuliile cele mai viguroase, apte să asigure suficientă hrană fructelor, se găsesc pe
ramurile de semischelet groase, în vârstă de 3-4 ani. Semischeletul subţire, fiind garnisit cu măciulii
debile, care nu-şi menţin rodul, trebuie scurtat sau suprimat total. Măciuliile viguroase, grupate sub
formă de coarne de melc sau ramificaţii fructifere, se vor reţine în coroană iar cele debile se suprimă
sau se simplifică.
Ramurile de schelet sunt relativ groase, oblice sau arcuite şi cu unghiul de inserţie variabil
(45-85°).
Coroana este sferică, sferic-turtită, răsfirată sau invers piramidală.
Ramurile anuale sunt mijlocii ca mărime, măslinii, brun- cafenii sau cenuşii, cu lenticele mici,
ruginii şi pubescente.
Ramurile purtătoare de rod sunt măciulii scurte, groase sau subţiri, care in urma evoluţiei dau
naştere la formaţiuni cunoscute sub numele de coame de melc. La pomii tineri, primele fructificări
se realizează pe ramuri lungi, asemănătoare mlădiţelor de la măr şi păr.
Mugurii vegetativi sunt mici, mijlocii şi mari, conici, turtiţi, pubescenţi la varf şi lipiţi de
ramură.
Mugurii de rod sunt micşti şi se formează pe măciulii. Aceştia sunt mai mari şi mai bombaţi
decat cei vegetativi. In timpul evoluţiei lor, mugurii de rod formează un lăstar scurt (8-10 cm), cu o
floare in varf.
Ramurile anuale periferice, care depăşesc lungimea de 60 cm, se vor scurta cu cca 1/3 pentru
provocarea ramificării şi reducerea lungimii zonei cu muguri dorminzi.
Semischeletul gutuiului se întinereşte (simplifică) la intervale de 4—5 ani. În perioada de
bătrâneţe, tăierile vor fi mai severe în lemn de 5-6 ani pentru reîntinerire şi evitarea degarnisirii.
Epoca cea mai bună pentru tăierea gutuiului este primăvara devreme sau toamna.

3.2.5. Tehnica formării coroanei

În mod natural, gutuiul creşte sub formă de tufă cu mai multe tulpini, ce pornesc din baza
coletului ajungând la 3-4,5 m înălţime. Rădăcina gutuiului mai ales atunci când portaltoiul este
vegetativ (marcota de gutui), este dispusă superficial şi de aceea, pomii trebuiesc palisaţi pentru a
nu fi răsturnaţi de vânt. Palisarea se va face cu un arac său tutore cu diametrul de până la 10cm.
~ 20 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Coroana gutuiului este deasă şi în general neregulată, formată din ramuri de schelet groase. În
perioada de tinereţe gutuiul creşte viguros, dar după intrarea pe rod viteza de creştere se reduce
foarte mult.
Gutuiul face primele fructe din anul al II-lea de la plantare şi rodeşte economic începând cu
anul al IV-lea. Un gutui poate trăi până la 45-50 ani dar, pentru asta are nevoie de o formare cât mai
corectă a coroanei.
Tradiţional, gutuiul se conduce sub formă de vas ameliorat sau tufă cu 3-4 tulpini crescute din
zona coletului, însă mai poate fi condus după piramida mixtă şi palmeta liber aplatizata.

Tăieri de formare a coroanei tip Piramida mixtă

În anul întâi, primăvara devreme pomul sub formă de varga se scurtează la 80 cm de la nivelul
solului.
După dezmugurire, se suprima toţi mugurii din zona trunchiului până la 50-55 cm înălţime. În
cursul verii, când lăstarii ating lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 pentru formarea etajului de ramuri
şi unul pentru prelungirea axului. Lăstarii aleşi trebuie să fie uniform repartizaţi în jurul axului cu
un unghi cuprins între 90-120°, la un interval mai mare de 8-10 cm între ei. Se va elimina
concurentul lăstarului de prelungire al axului, cât şi ceilalţi lăstari situaţi între cei pe care noi i-am
ales. (fig. 2.1)
În anul al doilea, înainte de pornirea sevei, lucrările de tăiere în vederea formării coroanei
încep cu alegerea definitivă a celor 3-4 ramuri principale (şarpantelor). Dacă ramurile nu sunt
crescute uniform se înclină, pentru a le stimula sau a le încetini creşterea. Dacă ramurile sunt
crescute uniform şi nu depăşesc lungimea de 50-60 cm, nu se scurtează. Dacă depăşesc aceasta
lungime, atunci ele se scurtează la nivelul celei mai slabe. Ramură de prelungire a axului se
scurtează la 25-30 cm mai sus de nivelul de tăiere al şarpantelor. Celelalte ramuri considerate
concurente ale ramurilor principale sau ale axului se elimină (la râs). Ramurile crescute pe partea
exterioară a ramurilor principale (de pe creastă) se elimină tot prin tăieri la râs. Lăstarii de pe
trunchi până la 55-60 cm se elimină tot la râs.
În cursul verii se vor lăsa doar lăstarii de prelungire a ramurilor de bază şi un singur lăstar de
prelungire a axului. Ceilalţi lăstari consideraţi concurenţi ai lăstarilor de prelungire a ramurilor de
bază (şarpantelor) cât şi a axului se vor elimina. Se vor mai elimina şi lăstarii ce cresc pe latura
superioară a ramurilor de bază (şarpantelor) cât şi lăstarii porniţi de la baza ramurii de bază. În
timpul verii se mai pot corecta şi unghiurile de ramificare a şarpantelor.
În anul al treilea, primăvara se urmăreşte consolidarea primului etaj de ramuri (şarpante),
proiectarea primelor subsarpante şi a noilor şarpante (nou etaj).

~ 21 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Pe axul pomului la înălţimea de 50-60 cm de la punctul de prindere al ultimei şarpante, se

alege o ramură amplasată pe spaţiul liber dintre două ramuri principale din etaj şi se scurtează slab.
Ramură de prelungire a axului se scurtează, în vederea ramificării şi proiectării următoarei şarpante
solitare (singure). Celelalte ramuri de pe ax se elimină la râs.
Pe fiecare ramură principală (şarpanta) se va alege câte o ramură cu poziţie laterală la o
distanţă de 55 cm de la ax pentru formarea primei şarpante (ramură secundară prinsă pe ramura
principală).
Ramurile de prelungire ale şarpantelor (ramurilor principale) se vor scurtă la 40-45 cm de la
punctul de prindere al primei ramuri secundare (subsarpantei). De pe şarpante se suprima toate
ramurile verticale viguroase. În timpul verii se aleg lăstarii de prelungire ai şarpantelor şi axului
pentru cea de-a doua şarpanta şi şarpanta solitară (singură). Se plivesc lăstarii concurenţi şi cei de
pe latura superioară a şarpantelor (de pe creastă).
În anul al patrulea, după aceleaşi principii se mai aleg 2-3 ramuri pentru formarea
următoarelor şarpante solitare. Ele trebuie să fie amplasate uniform în jurul axului pe bisectoarea
unghiului de divergenţă, format de şarpantele din etaj, distanţele dintre ele la 25-30 cm. Se
corectează unghiul de ramificare al şarpantelor solitare şi se proiectează câte o nouă subsarpanta. Pe
şarpantele din etaj se aleg câte două ramuri în vederea formării subsarpantelor, astfel că ramificarea
să fie bilaterală, alterna exterioară.

Fig. 2.1.-
Aspectul pomilor
dupa; taiere in anul I
(a), al doilea (b),
al treilea (c), al
patrulea (d) dupa;
plantare

~ 22 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Se elimină ramurile concurente, lacome şi cele orientate în interiorul coroanei. În vederea

normării încărcăturii de rod, o parte din ramurile anuale de pe şarpante se scurtează la 3-4 muguri.
În anul următor după amplasarea numărului necesar de şarpante printr-o tăiere de transfer a
prelungirii axului pe o ramură orizontală, se limitează înălţimea pomului (figura 2.2). În anii
următori tăierea de fructificare va avea în vedere reglarea echilibrului între creştere şi rodire.

Fig. 2.2. Schema piramidei mixte: a-trunchi; b-distanţa între ramurile etajului; c-distanţa dintre şarpantele
solitare

3.2.6. Agrotehnica aplicată

Întreţinerea solului - în plantaţiile de gutui este diferită, în funcţie de vârsta plantaţiei, panta
terenului, cantitatea de precipitaţii, densitate etc.
Astfel, în plantaţiile tinere (primii 2-3 ani de la plantare), se pot folosi culturile intercalate în
cazul unei umidităţi a solului asigurate.
Alte sisteme de întreţinere a solului: ogorul lucrat asociat cu îngrăşăminte verzi, ogorul
lucrat, benzi înierbate în alternanţă cu ogorul lucrat etc.
Fertilizarea plantaţiilor - de gutui trebuie să fie mai intensă decât cea a mărului şi părului.
Astfel, în plantaţiile tinere (până la 6 ani), se recomandă următoarele doze: 10-20 t/ha gunoi de
grajd, o dată la 3 ani, iar anual 40, 30, 30 kg substanţă activă N, P, K; în plantaţiile de 6-10 ani
~ 23 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

N.P.K.: 60, 60, 40 kg s.a./ha; în plantaţiile de 10-20 ani N.P.K.: 90, 90, 60 kg s.a./ha; în plantaţiile
de peste 20 ani N.P.K.: 120, 120, 90 kg s.a./ha.
De menţionat este importanţa fertilizării cu microelemente: B, Ca, Mg.
Irigarea plantaţiilor - este obligatorie în zonele cu precipitaţii sub 600 mm. Cantitatea de
apă ce se administrează este corelată cu vârsta pomilor şi deficitul hidric. Astfel, în plantaţiile tinere
se vor aplica anual 2-3 udări cu 250-300 m 3 apă/ha, iar în cele mature norma de udare va creşte la
400-450 m3/ha. În general se vor aplica udări mai multe, cu cantităţi mai mici de apă.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor - Deşi gutuiul are mai puţine boli şi dăunători, totuşi
unii dintre aceştia pot compromite producţia dintr-un an sau chiar cultura în întregime. Dintre boli,
cele mai frecvente sunt Monilinia (mumifierea fructelor) şi Diplocarpon (pătarea brună a fructelor).
Foarte periculoasă pentru plantaţiile de gutui este arsura bacteriană (Erwinia amylovora) care atacă
întreaga parte epigee a pomilor, distrugând în scurt timp întreaga plantaţie. Combarea acestei
bacterioze este aproape imposibilă.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face prin tratamente la avertizare cu produsele
recomandate pentru măr şi păr, conform tabelului 3.1..
Tabelul 3.1.
SCHEMA DE COMBATERE A BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR
LA GUTUI

Boli şi
Nr.
Fenofaza dăunători de Pesticide folosite Observaţii
Crt.
combătut
0 1 2 3 4
1 Dezmugurit, Focul bacterian Turdacupral P.U. (0,5 Tratamentul are acţiune
Înfrunzire (Erwinia %) preventivă, protejând rănile
(apox. 15-20 amylovora) Zeamă bordeleză făcute cu ocazia tăierilor,
aprilie) Monilioză (0,5%) de posibile infecţii
Deschiderea (Monilinia Champion 50 WP (îndeosebi în zonele în care
primelor flori linharthiana) (0,2%) au fost infecţii în anii
precedenţi).
2 Când 10-15% Focul bacterian Champion 50 WP Dacă a fost sau s-a depistat
dintre flori şi- (Erwinia (0,04 %); Funguran inocul bacterian;
au scuturat amylovora) OH (0,04 %); Kocide tratamentul se face după
petalele (aprox. 101 (0,04 %) igienizare culturii.
10.15 mai)
Monilioză Ronilan 50 WP (0,05- Dacă perioada este ploioasă
(Monilinia 0,07 %); Rovral 50 tratamentul este obligatoriu,
linharthiana) WP (0,1 %); Sumilex pentru protejarea fructelor
50 WP (0,1 %) abia formate.
3 Tratament Pătarea brună Folpan 50 WP (0,2 %);
postfloral (Diplocarpon Dithane M 45 (0,2 %)
soraweri)

~ 24 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

(10-14 zile de Monilioză Ronilan 50 WP (0,05- Numai dacă timpul este

la T 2) (Monilinia 0,07%); Rovral 50 WP ploios şi este rezervă
20-24 mai linharthiana) (0,1%); Sumilex 50 biologică.
WP (0,1%)
Viermele Decis 2,5 EC (0,03 %); Dacă este rezervă
fructelor Fastac 10 EC biologică.
(Cydia (0,015%); Chinmix 5
pomonella) EC (0,03%); Diazol 60
EC (0,15%)
4 Tratamentul 3 Antracnoză Folpan 50 WP (0,2%); Dacă există rezervă
postfloral (Gnomonia sp.) Dithane M 45 (0,2%); biologică şi este necesară o
(aprox. 5 iunie) Pătarea brună Mancozeb 80 WP intervenţie.
(Diplocarpon (0,2%); Captadin 50
soraweri PU (0,25%)
Monilioză Ronilan 50 WP (0,05- Pentru protejarea lăstarilor
(Monilinia 0,07%); Rovral 50 WP şi a fructelor tinere.
linharthiana) (0,1 %); Sumilex 50
WP (0,1%)
Viermele Decis 2,5 EC (0,03 %);
fructelor Fastac 10 EC (0,015
(Cydia %); Diazol 60 EC
pomonella), (0,15%); Sinoratox R
insecte 35 (0,15%);
minatoare, Sumi-alpha 2,5 EC
defoliatoare, (0,04%)
afide
5 Tratamentul 4 Boli ,idem T3 Idem, T3
postfloral Păduchele din Ecalux S (0,1 %)
(aprox.15-20 San José Reldan 40 EC (0,15
iunie) (Quadraspidiotu %); Carbetox 37 EC
s perniciosus), (0,5%); Ultracid 20 EC
defoliatoare (0,2% )

3.2.7. Maturarea şi recoltarea fructelor

Gutuile sunt fructele care se recoltează toamna târziu. Cu cât menţinerea pe pom este mai
îndelungată, cu atât fructele sunt mai colorate şi mai aromate. La maturitatea de consum fructele
ajung după minim 30 de zile.
Majoritatea soiurilor de gutui aflate în cultură în ţara noastră au perioada de maturare târzie,
cu excepţia soiului De Constantinopol. Momentul optim de recoltare se poate aprecia după:
schimbarea culorii fructelor de la verde la gălbui, cu excepţia cavităţii pedunculare şi caliciale;
căderea naturală a pufului; uşurarea desprinderii fructelor de pe ramuri; hidroliza amidonului din
jurul camerei seminale; numărul de zile de la înflorirea deplină (ex. 190 la soiul Champion, 172 la
soiul Bereczki, 198 la soiul De Huşi, 185 la soiul De Moşna).
Recoltate înainte de momentul optim, fructele nu mai ajung la calităţile organoleptice
caracteristice soiului şi se prelucrează dificil.

~ 25 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

Recoltarea se va face cu atenţie pentru a nu se rupe ramurile de rod, deoarece în treimea

superioară acestea poartă mugurii micşti ce vor asigura producţia anului următor. Recoltarea se va
face în saci de recoltat, după care fructele se vor transfera în lăzi containere care se vor introduce în
depozite frigorifice până la industrializare sau consum în stare proaspătă.

~ 26 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

CAPITOLUL IV FIȘE TEHNOLOGICE

4.1. Devize de lucru pentru lucrările de întreținere a plantației de gutui
4.1.1. Antemăsurătoare – Deviz nr.1
pentru executarea lucrărilor de întreţinere a unei plantaţii
de GUTUI cu desimea de 800 pomi /ha x 60 ha
Cap.I Manoperă:
Nr. Nr. Denumirea lucrării din Z.O/ TOTA din care pe categorii
crt. articol normele de muncă , unitatea de UM L Z.O.
din măsură şi cantitatea
NTM/98
I II III IV
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 2022 Tăieri de formare a coroanei 11,11 8,89 - - - 8,89
U.M. = mii pomi ; cantitate =
0,800
2 3226 Încărcat gunoi şi descărcat în 0,25 6,25 - 6,25 - -
câmp de la 8 – 10 km
Se execută două lucrări
U.M. = t; cantitate = 25
3 3246 Încărcat şi descărcat 0,11 0,22 0,22 - -
îngrăşăminte chimice
U.M. = t; cantitate = ( 0,5 t x 4
operaţii ) = 2
4 1906 Sapa mare pe rând ( lăţime = 1,2 2,63 7,89 - - 7,89 -
m)
U.M. = mii m².; cantitate = 3,0
5 1908 Prăşit pe rând – 4 lucrări 1,22 14,64 - - 14,6 -
U.M. = mii m².; cantitate = (3 x 4
4) =12
6 2744 Preparat soluţii ( 10 tratamente a 0,09 0,54 - - -
x 600 l ) 0,54
UM= mii l., cantitate= 6,0
7 3157 Deservit MSPP la 10 0,06 0,36 0,36 - -
tratamente
UM= mii l, cantitate= 6,0
8 294 Cosit între rânduri 2 lucrări 4,00 5,60 - - - 5,60
UM= ha., cantitate= 1,4
9 312 Strâns manual fânul şi aşezat ca 1,25 1,75 - 1,75 - -
mulci pe rândul de pomi
UM= ha., cantitate= ( 0,7 x 2) 1,4
10 2037 Strâns ramurile şi scos la alei 5,75 11,5 - 11,5 - -
UM= mii . m².,, cantitate= 2,0
TOTAL 1 (unu) ha - Total Z.O x 57,88 0,60 19,72 22,53 15,03
60 ha. 3472,8 36 1183,2 1351,8 901,8
MANOPERA - Tarif RON/Z.O x 25 25 25 25 25
PENTRU: - Total RON:-1 ha x 1447,00 15,00 493,00 563,25 375,75
-60 ha 86820 900 29580 33795 22545
Cap. II – Utilaje : lucrări cu tractoare şi maşini agricole
Nr. Cantitatea

~ 27 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

crt Lucrarea Coef. de Ha Ha.a.n.

Nr. articol transformare
din NPC/78 Ct
caracteristici şi utilajul folosit
0 1 2 3 4
1 Împrăştiat gunoi de grajd cu MIG – 4 2,14 1 2,14
- 25 t/ha
2 Împrăştiat îngrăşăminte chimice cu 0,17 1 0,17
MIC Anexa1 275
3 Stropit cu MSPU 10 tratamente 0,37 10 3,70
Anexa 1 128
TOTAL LUCRĂRI MECANICE Total ha.a.n. 6.01
PENTRU: -1 (un) ha Tarif RON /ha.a.n 250
-60 ha 15000
Tarif pentru 1 ha RON 1502,5
-60 ha 90150
Cap. III – Materii şi materiale
Nr. DENUMIREA UM Cantitatea Valoarea Greutatea
crt RON/ TOTAL pentru.
UM RON transp.
0 1 2 3 4 5 6
1 Fungicide: 0,3 % x 6000 l Kg/l 18 40 720,0 18
2 Insectofungicide: 0,2 % x Kg/l 12 80 960,0 10
6000 l
3 Gunoi de grajd t 25 5 125 25002
semifermentat 25 t / ha
4 Îngrăşăminte chimice kg 800 1 800 800
complexe
TOTAL VALOARE MATERII ŞI 1 ha 2605,00 25830
MATERIALE
60 ha 156300

Cap. IV- Transporturi de materii şi materiale

Nr.crt DENUMIREA – GRUPA Distanţa de transport Cantitate Volum total
Km transport t/Km
tone
0 1 2 3 4
1 Insectofungicide 50 0,03 1,5
2 Îngrăşăminte chimice 50 0,8 40,0
3. Gunoi de grajd 10 25 250,0
TOTAL TRANSPORTURI Total t /Km 291,5
Tarif RON /t / Km 0,375
1 (un) ha Total RON 109,312
60 Ha 6558,72

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

SPECIFICARE Cap.I Cap.II. Cap.III Cap.IV Total chelt.directe
Manopera Utilaje Materiale Transport
Pentru -1 (un ) hectar 1447,0 1502,5 2605,00 109,312 5663,812
-60 ha 86820 90150 156300 6558,72 339828,72

~ 28 ~
Cultivarea gutuiului pe o suprafata de 60 ha

BIBLIOGRAFIE
1. Cepoiu, N., şi colab., 1991-Pomicultură. Lucrări practice, AMC-IANB, Bucureşti.
2. Cepoiu, N., 2002-Pomicultură aplicată. Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti.
3. Grădinaru, G., 2002-Pomicultură specială. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.
4. ro.wikipedia.org/wiki/Gutui, www.hortinform.ro/pomicultura-gutui.htm

~ 29 ~