Elemente de hristologie la Sf.

Ignatie
Teoforul

Referent : Ieromonah Dragoş

Daniel-Gheorghe

Sf.Ignatie Teoforul îndeamnă comunitatea din Efes, cea care l-a întâmpinat cu atâta
dragoste în drumul său martiric spre Roma, să trăiască după voia Lui Dumnezeu-Tatăl,
metaforic spus să alerge cu socotința(gnome) Lui Dumnezeu1, având ca pe Iisus
Hristos Care S-a făcut ascultător până la moarte. Termenul socotința Lui Dumnezeu,
depășește ca sens pe cel de voință, poruncă, Sf. vrând să arate că, creștin adevărat nu
este doar cel ce împlinește mecanic preceptele divine, ci cel ce are în sine gândurile
divine, și aceasta doar în Iisus Hristos.În Iisus Hristos, Cuvântul Lui Dumnezeu, a locuit
deplin gândul veșnic al Creatorului, paradigma divină, pentru ca oamenii, tot în Iisus
Hristos,sau prin Cuvântul Tatălui,să devină locașuri ale tainelor și voilor dumnezeiești.
Unitatea Bisericii, temă centrală a episcopului de Antiohia, unitate armonică în jurul
episcopului, ca și corzile cu chitara2, are ca și Inițiator și Paznic pe Iisus Hristos.
Această unitate este condiția necesară,fără de care nu se poate realiza legătura cu
Dumnezeu,în unitate a creștinilor, ca părți ale Bisericii.Hristos S-a rugat” Ca toţi să fie
una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una ”,
adică deoființimea Fiului Cu Tatăl, se extinde în Biserică în unitatea ei, pentru ca cei
ce sunt mădulare ale Lui Hristos, și au pe episcop centrul lor unificator, să ajungă în
unime cu Tatăl și cu Fiul. Episcopul are rol de tip al Lui Hristos, Care este adevăratul
Păstor și Învățător. De asemenea, e El are calitatea de Arhiereul nenăscutului

1
Sf.Ignatie Teoforul, Epistola către Efeseni, în Ioan I. Ică jr, Canonul apostolic al primelor secole, Ed.
Deisis,Sibiu,2008, Pg.427
2
ibidem
Dumnezeu( Magnezieni,VII).Lui I s-au dat Sfintele Sfintelor, singurul căruia I-S-a
încredințat cele ascunse ale Lui Dumnezeu(Filadelfieni, VIII). El sluje ște înaintea
Tatălui ca și Înger și Diacon.
Întruparea Domnului este afirmată după tradiția ioaneică . Şi Cuvântul S-a făcut trup
şi S-a sălăşluit între noi, pentru a combate dochetismul creștinilor iudeo-gnostici,
pentru ca moartea și stricăciunea introduse în firea umană prin păcatul adamic, să fie
scoase, firea eliberându-se și vindecându-se astfe, dând posibilitatea unei vie ții
duhovnicești, curățite de patimi. Este de remarcat apofatismul afirmațiilor ignatiene cu
privire al Persoanele divine. Dumnezeu-Creatorul este Nenăscutul, Neapropiatul, Tatăl
Care are pe Fiul, Unul-Născut, Iisus Hristos, Medicul nostru. Încercarea de descriere a
Întrupării este originală și de o inegalabilă frumuseșe Cel Necorporal într-un corp, Cel
Nepătimitor, într-un corp pătimitor,Cel Nemuritor într-un corp muritor3
Nașterea mai înainte de timp a Fiului, sugerată de folosirea atributelor divine
Născător, Tată, Nenăscut, capătă explicări clare și de netăgăduit, și aproape
întotdeauna în tandem cu mărturisirea nașterii în timp din Maria.Se accentuează astfel,
firea divină a Fiului,dar și cea umană, identitatea între Acesta și Iisus Nazarineanul,
istoric, dar se anticipează și unirea ipostatică a celor două firi în Persoana unică a
Cuvântului întrupat.
Sf. Ignatie afirmă fără echivoc fecioria Mariei păstrată în nașterea ei în modul
următor Stăpânitorului acestui veac i-au rămas ascunse fecioria Mariei și nașterea ei 4.
A treia taină, pe care diavolul n-a înțeles-o, a fost moartea Domnului, adică taina crucii
și a jertfei Fiului Lui Dumnezeu pentru păcatele omenirii. O dată cu steaua
Betleemului :Dumnezeu S-a arătat ca om și omul a lucrat ca Dumnezeu.Dar nici primul
lucru (divinitatea) n-a fost o aparență, nici cel de-al doilea(umanitatea) n-a fost o
simplă umanitate,ci una a fost adevăr, iar cealaltă o iconomie. A luat început ceea ce a
fost desăvârșit de Dumnezeu;începând de atunci toate s-au pus în mi șcare pentru
plănuirea desființării morții.(Efeseni,XIX).
Scriind către creștinii din Magnesia,creștini proveniți din iudaism , Sf.Ignatie reia
una din temele propovăduirii pauline, cea a inutilității Legii mozaice, odată cu venirea
Lui Hristos și a mântuirii prin credința în sângele Lui. Sf. profeți au trăit potrivit Lui
Iisus Hristos, adică au luat în lumea crucea propovăduirii adevărului că este un Singur
DumnezeuCare S-a arătat pe Sine Însuși prin Iisus Hristos,Fiul Său,Care e Cuvântul
Lui,nu rostit ci ființial;căci nu este o glăsuire a unei rostiri articulate, ci oFiin ță
născută cu o lucrare dumnezeiască, Care a plăcut în toate Celui ce I-a dat subzisten ță
(Magnesieni,VIII). Se accentuează faptul că Iisus Hristos este și Cuvântul Lui
Dumnezeu, dar nu o rostire impersonală,ca în cartea Genezei, neglijându-se rolul Său la
Creație, care este în monoteismul clasic evreu, atributul Unicului Dumnezeu,ci
Cuvântul care creează, dă viață. De fapt se afirmă învăluit caracterul de persoana
divină Fiului Lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
3
Ibidem, Pg.428
4
Ibidem, Pg.432
 Iisus este numit Mângâietor, o aserțiune cu profunde conotații trinitare, de data
aceasta cu privire la relația dintre Hristos și Duhul Sfânt.Hristos numește pe Duhul
Sfânt alt Mângâietor(In.17,26) deoarece El Însuși este Mângâietor. 5Sf.Atanasie cel
Mare învață că deopotrivă și Hristos și Duhul sunt Mângâietori.Cuvântul alt
desemnează Ipostasul Duhului Sfânt. În ordinea Revelației inaugurate de Fiul lui
Dumnezeu, Persoana sau Ipostasul Duhului se descoperă în relație cu Ipostasul
Fiului.Duhul are atâta asemănare cu Fiul, încât poate lucra în mod neschimbat cele pe
care le lucrează El, astfel ca să pară că este Fiul. De asemenea, și reciproca este
adevărată.
Începând cu epistola către Magnezieni, Sf.Ignatie simte nevoia unei anamneze
mărturisitoare a activității mântuitoare a Domnului nostru,începând cu nașterea
feciorelnică din Maria ,pe care o vestește atât creștinilor proveniți din păgânism, cât și
iudaizanților, și încheind cu Parusia și judecata finală. Acest crez al arhiereului
antiohienilor, apare de obiei spre sfârșitul epistolelor, ca un fel de corolar al
învățăturilor predate, spre certitudinea deplină în Hristos, dar și mărturie a focului
hristic ce ardea în acest bărbat apostolic,ce se grăbea spre întâlnirea cu Creatorul.
Ideea unității Bisericii în jurul episcopului și a colegiului prezbiterial împreună cu
diaconii, este foarte prezentă în didascaliile Sf.Ignatie. Unul din temeiurile ei este
unitatea dintre cele două Testamente, care au ca centru unificator pe Acela și
Dumnezeu Care se revelă oamenilor. Un Singur Duh a inspirat pe Prooroci cât și pe
Apostoli, dăruit de Dumnezeu-Tatăl prin Iisus Hristos. El este Singurul Mijlocitor între
oameni și Creator, atât la creația ființelor inteligibile,adică îngerii ,cât și la facerea
lumii materiale.6 În epistola către Filipeni, ideea se nuanțează în vechime a alcătuit cu
voința Tatălui toată ființa simțită și gândită7De asemenea prin El, Tatăl proniază și
mântuiește cosmosul prin înomenirea Lui a vindecat toată boala și slăbiciunea
(Filipeni,V Episcopul antiohienilor combate în epistola către Filadelfieni,aproape toate
ereziile primului secol creștin cum ar fi:ebioniții,docheții, maniheii, și ereziile iudaice.
El cataloghează fără echivoc pe cei care le proferează,ca fiind slujitori ai diavolului.
Relația dintre Dumnezeu și Iisus Hristos, în cadrul acestor concepții gre șite, este atent
analizată, sancționându-se vehement deviațiile. 8
Pentru a le demonta, Sf.Ignatie folosește cu precădere epistolele pauline, dovedindu
-se un profund cunoscător ale marilor teme hristologice prezente în scrisorile
Apostolului neamurilor. De asemenea, preia hristologia înaltă a Evanghelieia a patra

5
Ier.Dragoș Gheorghe, Simbolismul Evangheliei a IV-a şi dimensiunile sale teologice şi duhovniceşti ,
Ed.Univ. ”Aurel Vlaicu”, Arad,2012, Pg.75
6
Sf.Ignatie Teoforul, Epistola către Filadelfieni, în Ioan I. Ică jr, op.cit.,Ed. Deisis,Sibiu,2008, Pg.449
7
Idem, Epistola către Filipeni, în ibidem, Pg.469
8
Se combate credința care afirmă Un Dumnezeu al V.Testament, dar neagă că Iisus ar fi Fiul Său;
greșește grav cel ce mărturisește pe Iisus Domn,dar nu Fiul al Creatorului cerului și pământului, ci al
altui dumnezeu;de asemenea ,cel ce recunoște Treimea, dar nume ște aparentă Întruparea, și
nesocotește patimile;este eretic cel ce crede că în Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul locuie ște ca
sufletul în corp.
din care citează cu bogăție.Nu întâmplător, concentrația cea mai mare de versete
pauline, referitoarea la Hristos,-trei paragrafe succesive,se află în Epistola adresată
concetățenilor Marelui Pavel, locuitorilor din Tars.
Astfel, Cel născut din femeie este Fiul Lui Dumnezeu, iar Cel Răstignit e mai întâi-
născut decât toată zidirea(Col.,1,1). ”… că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri
şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie
începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El./ . El este mai înainte
decât toate şi toate prin El sunt aşezate.”(Col. 1,16-17).De asemenea, ” Totuşi, pentru
noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur
Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El”( I Cor., 8,6).
Ipostasul Fiului este diferit de cel al Tatălui, a Cărui calitate de principiu ini țiator și
conducător este afirmat clar de Sf.Ignatie,care spune că Iisus Hristos nu este
Dumnezeu peste toate,afectându-se monarhia Lui,comform I Cor.15,28: ” . Iar când
toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate,
ca Dumnezeu să fie toate în toţi” și In. 20,17:” … Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui
la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru ”.
Printr-o succesiune de citate nou-testamentare, în special de Ioan, dar și vechi-
testamentare, cum ar fi celebrul pasaj al Proverbelor:”Domnul m-a zidit ca început al
căilor Lui pentru lucrările Lui;înainte de veac M-a întemeiat și înainte de toate dealurile
M-a născut”(8, 22.23.25) și ”Când a făcut cerul ,am fost împreună cu El…”(8,27.30), și
din Psalmi(101,1), se mărturisește Dumnezeirea Lui Iisus Hristos.
În Epistola către Filipeni, realizează o apologie completă împotriva ereticilor, a
filozofilor păgâni,dar și a iudaismului. Îl propovăduiește pe Iisus ca om deplin având
suflet și trup uman.9Dacă este om deplin pătimirea și moartea nu pot fii aparente.Fiind
și Dumnezeu desăvârșit i se cuvine apelativul de Domn al Slavei (I Cor. 2,8), Care a fost
răstignit,după firea umană. Cuvântul, nu numai că S-a făcut trup/carne(In. 1,14), ci S-a
făcut, El fiind Legiuitorul a toate care posedă suflet omenesc.10

Bibliografie:

9
Sf.Ignatie Teoforul, Epistola către Filipeni, în Ioan I. Ică jr, op.cit.,Ed. Deisis,Sibiu,2008, Pg.469
10
ibidem
1.Ignatie Teoforul, Sf, Epistola către Efeseni, în Ică jr., Ioan I.,
Canonul apostolic al primelor secole,Ed. Deisis,Sibiu,2008
2.Idem, Epistola către Magnesieni, în Ioan I. Ică jr, Canonul
apostolic al primelor secole,Ed. Deisis,Sibiu,2008
3.Idem, Epistola către Romani, în Ică jr., Ioan I., Canonul
apostolic al primelor secole,Ed. Deisis,Sibiu,2008
4.Idem, Epistola către Filadelfieni, în Ică jr., Ioan I., Canonul
apostolic al primelor secole,Ed. Deisis,Sibiu,2008
5.Idem, Epistola către cei din Tars, în Ică jr., Ioan I., Canonul
apostolic al primelor secole,Ed. Deisis,Sibiu,2008
6.Idem, Epistola către Filipeni, în Ică jr., Ioan I., Canonul
apostolic al primelor secole,Ed. Deisis,Sibiu,2008
7.Dragoş Gheorghe, ier., Simbolismul Evangheliei a IV-a şi
dimensiunile sale teologice şi duhovniceşti , Ed.Univ. ”Aurel
Vlaicu”, Arad,2012
8.Moreschi, Claudio şi Enrico Norelli,Istoria literaturii creştine
vechi greceşti şi latine,tom I, De la Apostolul Pavel la epoca lui
Constantin cel Mare,trad.de Hanibal Stăncescu şi Ioan Florin-
Florescu,Ed. Polirom,Iaşi,2004
9.Stăniloae, Pr.prof.Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, Ed.a
III-a,vol.II, Ed.I.B.M.B.O.R.,Bucureşti, 2003