Output PDF

Prof, r.
Horia Tralan Dun vitriu
Prof. dr. Conf. dr.

Silvia Dumitriu Anca Silvia Dumitriu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Homâniei
DUMITRIU, HORIA TRAIAN
Parodontologie / prof. dr. Horia Traian Dumitriu; coautori: prof. dr.
Silvia Dumiiriu, conf. dr. Anca Silvia Dumiiriu. - Ed. & 5-a, rev, București:
Viaţa Medicală Românească, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-160-027-7
k D\umiţriu, Silvia .
ii, Dumitriu, Anca Silvia
616.314.17-008.1
©Oopyrighî 2006 Editura Viața Medicală Fiormânească
Redactori de carte: Dan LĂZĂRESCU

Dr. Aurel F. MARIN
Dr, Aristide Liviu POPESCU
Tehnoredactor: loan DUMITRENCO
Tehnoredactare computerizată
şi coperta: Gina MANCIU
Operatori: irina NIȚESCU
Mireta DUMITREAN
Berta ALEXE
Corector: Constanţa MARINESCU
Editura VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ

București, str. lon Brezoianu nr, 27, cod 010131
TELEFON: 021.315.61.09; FAX: 021.315.82.80
Prof. dr. Horia Traian itri
Membru corespondent al Academiei de Știinţe Medicale
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, București
! Facultatea de Medicină Dentară
Catedra de Parodontolagie
Coautori:
rroi. dr. Conf. dr.
Silvia Dumitriu Anca Silvia Dumitriu
Universitatea de Medicină și Farmacie Universitatea de Medicină și Farmacie
„arol Davila“, București - „Carol Davila“, București
Facultatea de Medicină Dentară Facultatea de Medicină Dentară
Catedra de Microbiologie Catedra de Paradontologie
Ediţia a V-a
revăzută, adăugită, 84 de figuri la policromie și o addenda
ditura VIAȚA MÂNEASCĂ

IȚIA A V-A
.,
Cu nurnai doi ani în urmă, în introducerea la cea de-a IV-a ediții

a cărţii de faţă, făceam unele consideraţii, pe care le vom reprodu
ce in
sxtenso în continuare, asupra conţinutului axiologic al parodontologiei
moderne. Arătam cu acel prilej importanța per se a parodontologiei care
a devenit una din cele mai consistente și diversificate specialități a
Stomatologiei. _
Prin aportul unor discipline fundamentale ca „Micrabiologia,
Imunologia, Histologia și altele, care îl atribuie recunoașterea și
justificarea multiplelor acte medicale și chirurgicale în teritoriul gingival
și al osului alveolar medicul cu preocupări în acest domeniu îmbină
cunoștinţe teorelice și activități practice de Medicină generală și
Medicină dentară; aceasta justifică acceptarea actuală larg răspândită
în literatura de specialitate a denumirii de Medicină parodontală,
acordată îngrijirii sănătății și vindecării bolilor parodonțiului marginal.
Convinşi de faptul că addenda anexată cuprinde date dintre cele
mai actuale din teritoriul atât de complex și în continuă dinamic
ă al
parodontologiei, multurmim tuturar celor care au apreciat demersu
l
nostru de informare și actualizare a cunoştinţelor în domeniu și, nu mai
puțin, stimulaţi de epuizarea ediţiilor precedente, punem la dispoziţ
ie
ediţia a V-a, cu aceeași consideraţie enunţată în finalul introducerii
la
ediția anterioară: Parodontologia este permanent susceptibilă
de
îmbunătățiri și vom lua în considerare sugesiiile și opiniile din experienţa
personală a tuturor celor care ne vor oferi un plus de cunostiinţe privind
conţinutul lucrării, '
Autorii
LA EDIȚIA A IV-A
F
Am considerat că o nouă ediţie a acestei lucrări va fl binevenită în primul rând datorit

interesului și bunăvoinţei de a înţelege și accepta cunoștințele elaborate în primele îrei dea
de către dis tm;… noștri colegi din toată țara, care și-au exprimat dorinţa de a ne mai întâlni și
pe această cale,a cărții de specialitate. Nu mai puţin motivantă
a fost și ideea că în ultirii ani
s-au acumulat cunoştințe noi care, pentruo informajie corectă, se cereau reactualizate într-o
nouă ediţie. La redactarea acesieia am ținut seama de tot ceea ce este nou în domeniul atât
de cornplex al Parodontalogiei.
Parodontologia a devenit o specialitate mai consistentă și mai diversificată a stomato-
logiei: ea întrunește cunoștințe teoretice și aciivităţi practice din diverse și necesare domenii
ale Medicinii generale și Medicinii dentare, ceea ce justifică acceptarea actuală a denurnirii de
„Medicină parodontală“ care| se atribuie tot mai mult în literatura de specialitate. În acest se
este un adevăr peremptoriu că Parodontologia beneficiază și operează cu d;„„mpmese
preclinice fundamentale: microbiologia, imunologia, histologia, ca să enumerărn doar unele
dintre acestea. Medicul parodoantolog trebuie să fie în același timp un bun clinician, cunoscător
al Medicinii interne şi praciicani al chirurgiei gingivale și a parodonțiului profund, deci și a
chirurgiet osului alveolar. „
Această concepție este pmmavaî'ă în mod constant în a IV-a ediţie a lucrării, în care se
regăsesc elementele de bază ale ediţiilor anterioare, introducândși date noi sau adaptate
stadiului actual al cunoştinţelor de specialitate în dorneniul Parodonîologies
În acest sens arm completat elementele de embrialogie și de evaluţie filogenetică a
parodonţiului marginal. Morfafiziologia a făcut, de asemenea, obiectul unor restructurări legate
de diversificarea cunoșiinţelor în domeniu și a semnificaţiei unor noi corelaţii între structură și
funcţii, ,
Capitolul de epideriologie al bolii parodontalea fost îmbogăţit cu noi date și semnificații
privind importanța care se acordă actualmente pe plan mondial în ceea ce privește impactul
îrmbolnăvirilor parodonţiului marginal la nivelul comunităţilor, a grupelor de popultaţie.
Un principal obiectiv al lucrării a fost actualizarea substanțială a cunoștințelor din
domeniul microbiologiei axaie pe concepiiile cele mai noi privind etiologia și mecanismele
patogene ale îmbalnăvirilor gingivo-parodontale.
Din dorinţa de a preciza cât mai bine tormele clinice de qmgr\me şi pdroronî;te, am
conceput un capitol nou ş:mvmd diagnosticul bolii parodontale pe criterii șiiinţifice, ob:emve
rezultate din cele mai moderne teste alinice și de laboraior. Această orientare ne-a condus l
5 HORIA TRAIAN DUMITRIU — P ARODONTOLOGIE
o mai bună înţelegere a clasificării afecțiunilor parodonțiului marginal, bazându-ne pe

experiența personală și pe cea expusă în literatura română și străină de specialitate.
Am sfeciuat, de asernenea, o evaluare mai bună a experienţei personale și a celei rezul-
tate din literatura de specialitate privina tratamentul gingivitelor şi al parodontitelor, cu acceni
pe atitudinea conservalivă rezultată din utilizarea unor subsianțe moderne medicartientoase:
anliseptice, aniibiotice, produși naturali și substanţe sau proceduri de bioreaciivare. În același
timp, a completat și extins volumul de cunoștinţe și practici ale chirurgiei funcționale, cu
caracter parcimonios și restaurativ tisular prin ighnici de regenerare gingivo-parodontală,
abținute în urma unor studii de chirurgie experimentală, și proceduri de tratament chirurgi j
cu acceni pe terapia de adijie. În această direcţie, am promovat experienja persons
domeniul folosirii biovitroceramicii reprezentată prin produsul original românesc PAW-1
4
Am conturat din nou o concepţie proprie prin care încercăra să explicăm absenţa (sau
raritatea incidenţei) cariilor dinților parodortotici,cu repercusiuni posibile asupra înţelegerii rmiai
bune a apariției cariilor dentare, în general.
Orientările terapeutice principale și schemele de tratament au fost completate și am
introdus noi elemente de precauții și de tratament stomatologic adaptat nevoilor unor balnavi
parodontopați cu suferinje generale, sistemice. Această alitudine se dorește să fle utilă,
desigur, în primul rând bolnavilor, dar ne obligă să ne lărgim preocupările peniru cunostinţele
medicale în general, ceea ce nu poaie fi decât în folosul ideii de medic deniisi/stomatolog.
Deși, la nai, Parodontalogia, în pofida evidențelor și cu toate eiorturile întreprinse pană
acum, nu este o specialitate de sine stătătoare, am efectuat moadalităţi de perfecţionare, pentru
a veni în întâmpinarea tot.mai stăruitoare din partea colegilor, am iniţiat și efectuat pe baza
unei curricule specifice cursuri de supraspecializare și de competenje în Parodontologie. Am
venit astfel și în sprijinul medicilor cu pregătire complexă de stomatologie pe care, în această
lucrare, ca și în practica acordării asistenjei de medicină dentară îi vom denumi și din
considerentele arătate mai sus medici dentiști/stornatologi.
Mulţumim tuturor celor care prin bunăvoinţă, pricepere și efort au contribuit la aparția
celei de-a IV-a ediţii a acestei cărţi; și în acest sens nu voi putea face o ierarhie, dar o pradi-
zare de recunoștinţă se impune întregului colectiv al Editurii „Viaţa Medicală Românească”, de
care ră simt profund atașat din două principale motive: primul, datorită publicației de prestigiu
elaborate săptărmânal, care a adus o importantă coniribuţie în informarea și formarea mea
profesională din studenţie (şi chiar mai devreme pentru că o citeam cu interes încă din țicau)
în domeniul Medicinii, în general, al doilea, prin lucrările de specialitate publicate, care o
situează în rândul a ceea ce se cheamă „editură consaarată“, prin conţinut, calitate și
promovarea noului din literatura medicală română și din străinătate.
Mulţurnim în mod special domnului director generai, dr. Mihail Mihailide, pentru genero-
zitatea și disponibilitatea pe care o arată în mod constant la promovarea actului științilie
medical, dar și al celui cultural-artistic, și în apariţia lucrării de față. \
Dorim, de asemenea, să mulţumim doamnei ing. Liana Bucea și dl ing. George Bucea,
pentru sprijinul în elaborarea tehnică a rezurnatului cărţii, dormnului dr. Al xandru Georgescu
pentru aportul la aspecte ale redactării computerizaie, dnei Roxana Dumiiru care a efectuat
lucrări de tehnoredactare pentru forma iniţială a manuscrisului către editură.
Suntem sonvinși, în continuare, că Parodontologia este permaneni susceptibilă de
îmbunătăţiri și vom lua în considerare sugestiile și opiniile din experiența personală a tuturor
celor care ne vor oferi un plus de cunoștinţe privind conţinutul lucrării.
Parodoniopatiile marginale aronice — pe care astăzi |le
recunoașiem în variate forme morfoclinice sub raportul leziunilor de
nază, în stadii precoce sau mai avansate — apar la aproape toate
persoanele examinate, indiferent de vârstă și localizarea geografică a
comunităţii urane cercetate,
Boaia parodontală are o istorie tot atât de lungă cât a omului
- însuși. Studii antropologice și paleopatologice arată că boala a însoții
constant evoluţia filogenetică a speciei umane din timpuri preistorice.
Leziuni osoase distructive ale parodonţiului marginal au fost
evidenţiaie prin mijloace moderne de investigaţie la murmii îmbălsă-
mate, în urmă cu 4.000 de ani, în Egiptul antic sau la viscerocranii din
America precolumbiană.
Papirusul descoperii de GEoRGE EBERS conţjine numeroase
referiri la suferințele gingivale și remedii împotriva acestora, bazate pe
axtracte din plante, minerale, încorporate în miere sau drojdie de bere
(Egiptul antic, cca 1550 î.Hr.), !
Unelte rudimentare de igienă bucală au fost descoperite în
Mesopotamia, la lUr, sub forma unor scobitori din aur, datând din anii
3000 î.Hr.
Babilonienii și asirienii foloseau masajul gingival și spălatul gurii
cu exiracte de plante, „
În Îndia antică au existat texte medicale ca Susruta Sambhita, unde
sunt descrise cazuri avansate de parodontită marginală cu abcese
purulente și mobilitate dentară., Într-un alt text, Charaka Samhita, sunt
formulate indicaţii de periaj și igienă bucală folosind de două ori pe zi
baţișoare de lemn cu acţiune astringentă, dezinfectantă, având grijă de
a nu leza gingia. !
În ' China anliică, cea mai veche scriere cunoscută, din anif,
2500 î.Hr., atribuită lui HWANG-TI, împarte bolile cavității bucale în trei
tipuri: „Fong Ya“ — inflamaţii, Ya Kon“ — boli ale ţesuturilor moi din jurul
dinţilor și „Chong Ya“ sau caria dentară.
HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
În lucrare sunt descrise cu acurateţe semnele de inflaraţie gingi-

vală, abcesul parodontal marginal și ulcerațiile gingivale în termeni ca:
„gingiile sunt palide sau roșu-violaceu, dure și nereguiate, uneori
sângerânde: durerea dinţilor este continuă“. În lucrare sunt menţionate
şi tratamente pe bază de ierburi; chinezii sunt printre primii care au
folosit beţișoare din lemn introduse interdentar și aplicate pe supra-
feţele dentare ca o modalitate de periaj și de îndepărtare a resturilor
dinire dinţi, așa cum rezultă din sursele cunoscute până azi,
În textele Talmudului, vechii evrei au descris importanţa igienei
bucale și au făcui interesante observaţii asupra unor boli dentare și
gingivale,
Între vestigiile civilizaţiei teniciene s-au descoperit și forme de
imobilizare cu sârmă din aur sau alte sisteme desemnaie să stabili-
zeze dinţii cu suferinţe parodontale. În fig. 1 și 2 sunt prezentate
modalităţi de contenție a dinţilor, descoperite în zone diferite de cultura
ale lurnii antice.
Fig.1 Fig. 2
Coantenţie prin bandă de aur imobilizare prin ligatură de sârmă de
descoperită în bazinul Mării aur în Egiptul antic
Mediterane
În vremea Greciei antice, o dată cu dezvoltarea culiurii

(arhitectura, pictura, sculpiura, poezia, drama, filozofia, istoria,
reprezentate de nume ilustre ca PHIDIAS, PRAXITELE, MOMER, PLATON,
EURIPIDE, ARISTOTEL, ESCHIL, SOFOCLE, HERODOT şi XENOFON),
praciica medicală cunoaște un însemnai progres în domeniul
diagnosticului și a unor.tehnici noi de tratament, datorate în special lui
HIPOCRATE, considerat părintele medicinii moderne.
Născut în anul 460 î.Hr. (în primul an al celei de-a 80-a Olimpiade
antice) în insula Kos, el a fost primul care a introdus o examinare
sisternatică a bolnavului privind pulsul, temperatura, respirația, sputa,
excreţiile, durerile și a intuit prognasticul bolilor, printre altele, după
aspectul obrazului, al gurii și al faringelui. De asemenea, descrie
DATE ISTORICE PRIVIND BOALA PARODONTALĂ
trăsăturile obrazului pe care, în unele afecţiuni grave ca peritonita, le

grupează sub denumirea de facies hipocratic.
A descris erupiia și funcţia dinţilor și cauzele naturale (printre care
frigul) care duc la pierderea lor.
A constatat că inflamaţia gingiilor poate fi produsă prin
acumularea de tartru, cu apariţia de hemoragii gingivale.
A arătat că, în bolile splinei, „gingiile se detașează de dinţi și miros
urât",
În celebrele sale iucrări care alcătuiesc „torpus Hippocra-
ticum”, consemnează, ca un prognostic favorabil de evoluţie a
anginelor faringiene, apariția stomatitei „când tumefacţia și eritemul se
îndreaptă spre exterior“.
În tot atât de celebrele sale „Aforisme“, asociază apariţia mai
frecventă a ulceraţiilor bucale cu anotimpul cald, producerea aftelor la
nou-născuţi și copiii mici, asociază gingivitele cu erupţia dinţilor, în
special a caninilor, concomitent cu unele tulburări generale.
influenţa exerciiată de HIPOCRATE se răsfrânge și asupra
urmașilor săi, asttel că, în secolul l d, Hr., renumitul medic roman
CELSUS descrie somnele cardinale ale inflamaţiei: calor, tumor, rubor,
dolor pe care le recunoaștem şi astăzi.
De asemenea, Aulus Cornelius CELSUS a descris mobilitatea
dinţilor prin „slăbirea rădăcinilor și înmuierea gingiilor“ și a indicat, în
astfel de situaţii, atingeri rapide ale gingiilor cu un ac înroșit, urmate de
aplicaţii cu miere de albine, precum și consumul de fructe și sucurile
acesiora: „Bacă gingiile se desprind de dinţi este bine să se ţină în
gură zeama din pere și mere crude“,
În secolul următor, în medicină se remarcă GALENUS, care în
aproape 80 de lucrări face importante descrieri de anatomie, în special
în osteologie, miologie și artrologie. Dacă HIPOCRATE a fundamentat
medicina în primul rând pe observaţii asupra bolnavului, GALENUS
introduce teorii, interpretări și este fondatorul medicinii experimentale.
Timp de aproape paisprezece secole, opera sa a fost considerată ca
iiind deţinătoarea adevărului absolut în cadrul medicinii.
Homanii preţuiau igiena bucală prin folosirea periei de dinţi și a
unor dentilrice (din latină: dens-dinte; fricare-a freca), de 'obicei sub
formă de pulberi. Masajul gingival era cunoscut și utilizat ca o
componentă a igienei bucale.
În secolul al VII-lea, PAUL din Aegina semnalează diferenţa dintre
„epulis', ca o turnefacţie gingivală moale — și „parulis“, descris ca un
abces al gingiilor. De asemenea, a descris îndepărtarea tartrului cu
instrumentar metalic și a insistat asupra curăţirii atente a dinţilor după
fiecare ultimă masă a zilei. .
După declinul Imperiului roman s-a înregistrat o puternică
ascensiune a șiiinței și medicinii arabe, Multe din cunoştinţele privind
a
afecţiunile dinţilor și parodonțiului provin din scrieri arabe, în special
ale lui ÎBN SINA, ABU'-QASIM, ABU BAKR MUHAMMED ibn, ZAKARIVA al
MAZI, (RHAZES) 850-923 d.Hr., care a scris 25 de cărți de medicină și
chirurgie,
În lucrarea „Al Fakkir“, RHAZES recomandă, pentru întărirea
dinţilor mobili, ape de gură astringente și pulberi deniifrice, iar în
tratarmentul inflamaţiei gingivale — scarificații și ulei de trandafir în
miere. Este uimitoare aciualitatea acestul uliim remediu, fiind
cunoscute produse moderne de tratament ale parodontitelor marginale
cronice și afecţiunilor ulcerate ale mucoasei bucal& cu exiracte din
petale de trandatiri sau extract antocianozidic din afineîn , miere
ÎBN SINNA ABU ALl, latinizat AVICENNA (980—1037 d.Hr.), în
„Canonul medicinii“, lucrare medicală fundamentală a vremii sale, a
descris pe larg: sângerările, ulceraţiile, fisurile, retracțiași detașarea
gingiilor de dinţi, epulisul și a recomandat masticaţia riguroasă pentr
întărirea dinților mobili,
ABUT-QASIM, latinizat ALBUCASIS (936- d.Hr.) a desoris rolui
atiologic principal al tartrului în producafa& !F….)U…&\XWV gingivale. El
scria: „uneori, pe suprafaţa dinților și sub gingie se depun depozite
neregulate de tariru de culoare neagră, verde sau galbenă; această
stare de alterare se extinde la gingii și, cu timpul, dinţii sunt dezgoliţi”
De asemonea, a descris, în amănunţime iehnica deiartrajului, folosi nd
pentru aceasta un set original de insirumente adecvate. În acest sens,
ALBUCASIS a scris: „Îndepărtaţi în totalitate tartrul dw pe dinţii care
prezintă concreţiuni sau coloraţii negre, galbene, verz i. Este posibil ca
un detartraj să fie suficient. Dacă nu, începeţiamua sau a trela sau
a patra oară, până când scopul este în întregimea Trebuie știul că
detarirajul se face cu instrumente de forme r“ănev îéa în fu m„ţi& de
cerinţe. Instrumentele care se utilizează pe faţa internă a dinţilor sunt
diferite de cele care sunt folosite pentru supraietele externe și
interdentare. Există un set de instrumente de delariraj”. Desc
tratarentul creșterilor excesive de volum ale gingiei: „rs;î& Necesar sa
fie excizate la bază; sângele sau puroiul trebuie …wd_î.e urq% apoi
pudre de uscare. Dacă leziunea recidivează, lucru care *)(3 pr&iu…—

frecvent, este necesară excizia pentru a doua oară și caulerizarea.
După cauterizare nu vor mai apărea recidive“. De asemenea a descris
tehnici de extracţie dentară și imobilizarea dinţilor cu sârmă de aur.
Perioada Evului Mediu a fost marcată de stagnare în domeniul
medicinii. Aceasta se baza pe studiul limbii latine și al iextelor autorilor
antici, studiul lucrărilor lui GALENUS care erau adesea confuze. și
eronaie,
Extracţiile dentare erau făcuteîn această perioadă de chirurgii cu
roba scurtă, chirurgii bărbieri,neinstruiţi medical, dar care iue„a.u
ră
electiv, reduceau fraciuri, făceau sângerări; spre deosebire de ei,
chirurgii titraţi, cu rabă lungă erau cunoscălori ai limbii latine dar nu
făceau intervenţii chirurgicale de frica eșecului.
În timpul Renaștieiii, arta și ştiinţa, inclusiv cea medicală,
anatornia, chirurgia cunosc o perioadă de înflorire.
În 1563, EUSTACHIUS a soris o mică lucrare de dentistică,
„bibellus de Dentibus“, în care a descris, printre altele, implantarea
oaselor în maxilare prin intermediul unor „foarte puternice ligamente“
care unesc rădăcina cu alveola și faptul că „gingiile contribuie și ele la
aceasta fixare fermă“. El a comparat această joncțiune cu aceea dintre
piele şi unghii,
Ambroise PARE (1517-1590), eminent chirurg din perioada
Henașterii, a afirmat rolul etiologic al tartrului și a conceput un set de
instrumente de detariraj. A descris cu amănunţime multe intervenţii
chirurgicale orale, printre care gingivectomia.
Michael BLUM a publicat, la Leipzig, în 1530, „Arziney Buchlein“,
prima lucrare destinată, în totalitate, practicii dentare. În cadrul a trei
capitole sunt tratate probleme specifice de parodontologie. Fl
recomandă frecarea dinţilor cu sare, pulbere de piatră ponce sau cu
pulberi și pasie de dinţi a căror compoziţie o indică. A enunţat, de
asemenea, o teorie asupra unor umori nocive care se scurg din craniu
peste gingii și rădăcinile dinților pe care îi mobilizează. Este
menţionată prezenţa unor agenţi locali infectanţi sau chiar rolul unor
viermi în producerea parodoniitelor. În cazul gingivitelor necrotice
recomandă medicamente în compoziția cărora sunt incluse oţet şi
alaun. Hecomandă imobilizarea dinţilor cu mătase sau sârmă de aur.
Antonio van LEEUWENHOEK (1632—-1723), din Delft, a descoperit
microscopul și a pus în evidenţă struciura unor celule vegetale și
animale. A descris primul flora bacteriană bucală, spirochete și bacili,
prin observarea la microscop a depozitului colectat de pe suprafaţa
proapriilor gingii: „Am descoperit un număr mic de animalcule vil“ şi a
sesizat numărul crescut de bacterii pe dinţi la persoane fără igienă
bucală,
Până în secolul ai XVIII-lea, cunoștințele despre boala dinţilor și
gingiilor erau tributare empirismului și misticismului.
Pierre FAUCHARD (1678-—1761) este considerat pe drept părintele
dentisticii moderne, care se dezvoaltă, la început, în principal în Franţa
și Anglia peniru ca, ulterior, prin emigranţi dentiști, cunoştinţele sale să
ajungă în America. În carlea sa „Le chirurgien dentiste“ (1728),
prezintă toate aspectele praciicii dentare: restaurări dentare, chirurgie
orală, parodontologie, artodonjie. În capitolul 4 al acestei lucrări sunt
prezentate principiile de îngrijire a dinţilor pentru a le conserva
sănătatea, Capitolul 5 al cărții este intitulat „Cum se mențin dinţii albi
FORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
şi gingiile foriificate”. A descris boala parodantală ca un „gen de

scorbui" care afeciează progresiv gingia, alveolele și dinţii.
FAUCHARD considera că tratamentul local are o valoare superioară
celui general și a recomandat un detartraj minuţios înainiea oricărei
proceduri terapeutice bucale, urmat de o igienă bucală cu dentifrice și
ape de gură. El descrie cinci tipuri de instrumente de detartraj și
prezintă în mod amănunţit poziţia pacientului și a deniistului,
succesiunea detartrajului pe grupe de dinţi, priza instrumenielor $ Î
iehnici de lucru şi dintre acestea, principalele alitudini se folosesc ș j
aslăzi,
Anatomistul și chirurgul englez John HUNTER (1728-1793) a
publicat, în 1771, „Istoria naturală a dinţilor umani“, în care consi-
deră că originea procesului supurativ parodonial se află ia nivelul
osului alveolar. De asemenea a desaris erupția activă și pasivă a
dinţilor,
Thomas BERDMORE (1740—1785) a scris lucrarea intitulată:
„Tratamentul tulburărilor și anomaliilor dinţilor și gingillor”, în care
descrie rolul tartrului în producerea retracţiei gingivale, tehnica de
îndepărtare chirurgicală a gingiei hiperplazice numai după îndepăr-
tarea tartrului, denarece: „fără detartraj gingille nu se vor alipi strâns de
un dinte al cărui colet a fost micșorat prin îndepărtarea tartrului”,
Unul dintre elevii lui Thomas BERDMORE a fost Robert WOFFENDALE
(1742--1828) care, stabilit în America, informa publicul american în
New York Weekly Journai, din 1768, că „praclică operaţii pe gingii și
pungi paradontale".
În secalul al XIX-lea, Leonard KOECKER (1785-1850), dentist
american de origine germană, scria în Philadelphia Journai of
Medicine and Physical Science că inflamaţia gingiilor și tarirui duc la
pierderea dinţilor. El recomanda igiena bucală dimineaţa și după
fiecare masă prin periaj cu pulberi astringente aplicate în spajiile
interdentare. Nu recomanda imobilizarea dinţilor, deoarece credea că
aceasta conduce la mobhilizarea dinţilor vecini ferm implantaţi. De
asemenea, indica tratamentul gingival înainte de cel al cariilor,
În secolul al XIX-lea s-au detașat practicienii chirurgi în
parodontologie: S. ROoBICsEK (1862-1884), cu gingiveciomia radicală
și operajia cu lambou, aceasta fiind aprofundată și îmbunătățită de
NEUMANN, în 1912, WIDMAN, în 1916, CIESZYNSKI, în 1914 și ZENTLER,
în 1916. .
John W. Ricas (1811-1885) a elaborat un studiu compeleni
asupra bolii parodontale, considerând tarirul cauza principală, și a
enunţat consideraţii de tratament, fapt pentru care mulţi ani
parodontita marginată cronică sau pioreea alveolară a fost denumită,
în special în America, drept „boala lui Riggs”. El a propus și utilizat
DATE ISTORICE PRIVIND. BOALA PARODONTALĂ
Willlam YOUNGER (1838-1920) a fost primul care, în 1883 a

discutal posibilitatea unei reinserţii („reaitachement'). De asemenea, a
_sfectuat grefe gingivale și a fost cel dintâi care a folosit, în cadrul
acesiei intervenții acid lactic pentru tratarea rădăcinii dentare.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, medici și cercetătoari de renume,
ca llya METCHNIKOFF (1845-—1916) și Rudolf VincHow, au studiat cu
acurateţe şi în profunzime procesul inflamator, pe baza unor cercetări
histopatologice, care au condus la o mai bună înjelegere a patogeniei
bolii paradontale.
În 1902, N. ZNAMENSKY, din Moscova, a publicat „Pyorrhoea
alveolaris — anatomie patologică și tratamentul radical“, în care a
expus observațiile sale făcute la microscop asupra gingiei bolnave.
La începutul secolului XX, FLEISCHMANN și GOTTLIEB, în Viena, au
exiins aceste cercetări histopatologice.
Dentistul german Adolph WITZEL (1847-1906) pare a fi primul
care a identificat bacteriile ca agenți patogeni ai bolilor parodontale.
Willoughby MILLER (1853-1907) este considerat primul
microbiolog al fiorei din cavitatea bucală. American de origine, el a
emigrat în Germania, unde a lucrat în laboratorul de micerobiolagie al
lui Robert KocH. În lucrarea sa „Microorganismele cavităţii bucale
la om“, publicată în 1890, descrie boala parodontală și susţine rolul
factorilor predispozanți, al factorilor „de iitație“ și a bacterilor în
producerea pioreei alveolare. El considera că boala parodontală este
produsă de bacterii nespecifice, care populează în mod obișnuit
cavitatea bucală. Această poziţie se înscrie în ceea ce, mai târziu, va
deveni teoria nespecifică a plăcii bacteriene, deși MILLER nu a crezut
în existența unei plăci hbacteriene ca atare.
Prima încercare de a evidenţia oxistenţa plăcii bacteriene a fost
făcută în 1897 de Leon WILLIAM, dentist american care lucra în Anglia.
El a descris un depozit gelalinosde bacterii aderente la suprafaţa
smaljului ca fiind răspunzător de producerea cariilor și a folosit pentru
aceasia iermenul de placă microbiană gelalinoasă.
Dintre parodontologii (cercetători sau praciicieni) din perioada
contemporană, care au adus contribuții însemnate, citaţi mai frecvent
de literatură de specialitate străină, surse de cunoaștere în domeniul
atât de vast al parodontolagiei, pot fi numiţi: D. F. ADAMS, J. M.
ALBANDAR, M. M. AsH, H. BECKS, P. BOZLE, F. A. CARRANZA jr., 8.G.
CIANCIO, E. S. COHEN, D. W. COHEN, P. CORTELLINI, G,. COWLEY,
Î. (GLICKMAN, R. GENCO, H. H. GOLDMAN, D. A. GRANT, A., D. HAFFAJEE,
J. E. GELBERG, M. A. LISTGARTEN, J. LINDHE, W. LOESCHE, H. LOE,
R. NEUMANN, M. G. NEWMAN, R. C. NISENGARD, B, OCRBAN,
S. HAMFIORD, H. PETIT, T. Me PHeE, R. C, PAGE, S. PITARU,
H. PONTORIERO, N. SKAUG, J. PRICHARD, A. SCULEAN, J, SILNESS,
L. SLOTS, S. SOCRANSKY, V. W. SPOLSKY, l. B. STERN, H. H. TAKEI,
J. WAERHAUG, WESKI și mulți alții,
* *
În ţara noastră, primele scrieri despre îngrijirea gingiilor prin periaj

şi folosirea dentifricelor datează din 1828 și suni airibuite lui
SELINGHER.
Victor BABEȘ (1854—-1926), fondator al Microbiologiei moderne,
autor al primului tratat de Bacteriologie din lume (în colaborare cu A. V.
CORNIL), „Les Bacteries“ (apărut la Paris în 1866), arată, în cuprinsu:
acestuia, că spirochetele există la coletul dlnî lor, în tartrul dentar. În
concardanţă cu MALASSEZ și GALLIPP (1884) consideră că
„osteoperiostita alveodentară pare să fie sub dependenţa
microarganismelor salivare, care p&îrwd între cernent și perelele
alvealar. Ligamentele alveodentare și cementul suni distruse". În
1893, Victor BABEȘ publică articolul „Despre un bacil care produce
gingivită şi hemoragiile în scorbut”. Nictor BABEȘ a fost unul dintre
primii cercetători care au descris fenornenul Vaf'f'wll'/féîfif microbiene, a
efectuat studii privind imunilatea pasivă şi seroterapia și este unul din
precursorii descoperirii antibioticelor datorită cercetărilor pe care le-a
efectuat în domeniul antagonismului microbian.
Istoricul legiferării practicii dentare și a învăţământului de
stornatologie din România, cunoaște mai multe etape.
Încă din 1893, forurile legislative au cerut ca dentistul să fie doi îf:;f
în medicină, prerogaiiv care a fost legiterat din nou în 1910, 19243 ș
1924. Cu foale acestea, practica dentară a fost preluată de persoar
fără pregătire de specialitate, uneori analfabeţi.
În 1923 s-a înfiinţat Asociaţia Generală a Dactorilor în Medicină
Stomatalogi din România, care și-a propus apărarea drepiurilor leg
a medicilor stomatologi, doctori în medicină faţă de praciica dentistică
efectuată de regulă de către persoane fără pregătire de specialitate,
provenite din profesii ca: bărbier, subchirurgi, tinichigii, instaiatori de
canale, birjari, chelneri, servitori (conform memoriului adresa
„—4.
Consilului de Miniștri în 1923 de Asociaţia Generală a Doctorilor în
Medicină Stomatalagi din România).
Președintele acesiei Asociaţiia
a fost prof. dr. Gheorghe BILAȘCU,
și dintre vicepreședinți dr. D. D. NICULESCU.
Profesorul Gheorghe BILASCU a fost iniţiatorul și întemeietorul
Clinicii Stomatologice din Cluj, precum și a învătământului stomato-
logic din România. El a urmat studii la Ejudapo%m i a parcurs ;m&rhm
universitară caprepara ar, asistent, dacent în secţiile de Anatoamie și
Chirurgie, șef de lucrări în secţia stomalolagwă și, în cele din urmă,
profesor al acesteia, fiind numit, în 1919, titular al Clinicii
\;înm&îc}!ogice din Cluj, unde a funcționat până în 1926.
În oadrul aceleiaşi clinici funcţiona, ca șef de lucrări, dr MEH…,UFC*Ş“%'
fe
BÂRLEA care a devenit, din 1928, și praședinte al Aso

DATE ISTORICE PRIVIND ROALA PARODONTALĂ
x
b
a Doctarilor în Medicină Stomatalogi din Fiomânia, și dr. D. D.
NICULESCU,
Prot. Gheorghe BILAȘCU a publicat studii despre transplantul și
replantarea dentară, despre anestezia locală în stomatologie,
anomaliile arcadelor și articulaţiilor dentare, extracţiile dificile,
hemoragiile din cavitatea bucală. El a făcut din studiul facultativ al
stornatologiei un studiu obligator al învătământului medical.
Calităţile de întemeiator de şcoală au fost remarcate de
contemporanii săi. Asifei, prof. dr. 1. IACOBOVICI în „Revista Stomalo-
iogică“, numerele 2-3 din 1928, scoria următoarele: „bilașcu, prin firea
lui, prin educaţia lui în lumea universitară, a fost din prima zi ceea ce
trebuie să fie magistrul, adică pe de o parte omul, care dă altora în
formă vie cunaștinţe, pe de alta omul care prin viaţa sa publică și
profesionată este pilda vie a celei mai grele și mai plină de răspundere
profesiune“, .
În 1924, a apărut lucrarea „Pyoreea alveolară“, de dr. docent lon
ALEMAN,
Din 1926 funcţiona, la Bucureşti, Conferinţa de patologie și
lerapeutică buco-dentară, oficializată în 1929 și condusă de dr.
C. DIMITRESCU, În cadrul cursurilor se predau „Pyoreea alveolară și
leziunile mucoasei bucale“. ' '
În 1935, în cadrul spitalului Colţea s-a înfiinţat Institutul de
Stomatologie, destinat specializării în siomatologie a absalvenţilor de
la Medicină generală. Inslitutul îi pregătea în specialitățile: Terapie
conservativă, Protetică, Chirurgie. Din 1938, prof. dr. Dan
THEODORESCU (1899-—-1948), conduce activitatea de specializare în
stomatologie la Spitalul Calentina în Terapie buco-dentară, Protetică,
Chirurgie,
După reforma învăţă-
măntului din 1948, în cadrul
Facultăţii de Stomatologie
dir București, disciplina de
Terapie buco-dentarăa fost
condusă de prof, dr. Andrei
NASS (1897—-1988), care a
susţinut de-a lungul întregi
aciivităţi profesionale și .
stiințifice că leziunea de | . '
bază în cazul bolilor paro- Prof. dr. Andrei NA5S Prof. dr. Memei
donţiului marginal este infla- GAFAR
maţia și a scos în evidenţă, în cosformitate cu cunoșiințele perioadei
respective, ralul etiopatogenic determinant al modificărilor mortologice
și funcţionale ale aparatului dento-maxilar. Din 1964, conducerea
disciplinai a fost preluată de prof. dr. Memet GAFAR (1823-2003), care
16 MORIA TRAIAN DUMITBIU — PARODONTOLOGIE
a efectuat studii aprofundat clinicee și în cadrul specialităților preclinice

privind dinamica procesului inflamator în parodontitele raarginale
cronice,
Contribuţii exirem de importante și valoroase de orăin teorelicși
practic în cadrul învăţărnântului de parodontologie le-au avut la
București prof. dr. Dan THEODORESCU, prof. dr. Valeriar P'":»PîSâ“U_
prof. dr. Corneliu BURLIBAȘA, proi. dr. Nicolae é„m/wum proi, dr, loan
GALL, dr. Cicerone MIHAIL, dr. Ana SIRETEANU, dr. Florica Ev'âf”fwn,;
mulți aițil. V
În perioada mai sus-amintită, studiul Parodontologiei se efeciua la
Discipiina de Terapie buco-dentară, devenită, ulterior, Diw*pi'"?de
a'")d()h"émimgie i?“arc»dgnîaiagîe, printr-uri cur *'Şăwî;ăîvâr de dauă ore
într-un singur semesiru și un stagiu de numai patru-cinal ”%şapîwmr“,'
anul terminal al F“dculîaţşé de Stornatologie.
În 1996, la București, s-a înfiinţat prima Catedră de Farodonto-
logie din fară cu activitate și cadre didaciice profilate în domeniul
Parodontologiei. Astăzi, în București și în unele centre universitare
Paradoniologia se predă în două semestre, iar activitatea practică se
;.
efectuează în aadruă două semestre în anul V și în anul VI de
facultate.
În perioada actuală, Parodontologia, ca discipiină de bază a
ştiinţelor medicale stomatalogice, are un solid fundament de cercetări
teorelice și aplicative de histologie și histochimie, micmb'mmqîc» și
imunologie, fotoelasticitate, chirurgie funcţională și imobilizare,
tratamenie moderne antimicrobiene, imunomodulatoare și de
biostimulare. !
Bibliografie
Apotheker H, Jako J&, A microscope for use in dentistry, / Micrasurg, 1981;

3: 7-10.
Belcher JM, A perspective on periodontal microsurgery, fnt J Perfodonties
Hestorative Dent, 2001;21: 191—196.
Baer PN, Benjamin SD, Gingival grafis: a historical note, / Periadontol 1981;
52, 2068. !
Brătescu G, Săndulescu C, Hipocrate. Galen, Editura Enciclopedică
Română, București, 1974.
Brânzeu P, Simţul clinic și arta diagnosticului, Editura Facia, Timișoara, 197
Carranza FA îr, GLICKMAN'S Clinical Periodoniology, W. B. Saunders efîc:,
Philadeiphia, 1984,
Carranza FA jr, Newman MG, Clinical Penodmwiomy Bf odition W.B.
Saunders Co. Philadelphia, 1996.
_ K
s
Cohen ES, Ailas of periodontal surgery, Lea &Feibiger, Philadelphia, 1988.
Dumitriu HT, Valoarea imobilzării dinţilor în tratamentul complex al
parodoniopatiilor marginale aronice.Teză de doctorat, institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de Stomatologie, București, 1978.
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Parodontologie, Editura „Viaţa Medicală
Românească“, Bucureşti, ed. l: 1997; ed. II: 1998, ed. Ill: 1999.
Gold Si, Riobert Neuman — a pioneer în periodontal ilap surgery,
I, Periodontal, 1982;, 53, 458.
Goid SI, Periodontics. The past, Part l. Early sources, J Ciinical. Periodontal,
1985; 12; 79.
Gold SI, Periodontics, The past, Part ll The development of modern
periadontics, / Clinical. Periodontal, 1985;, 12, 171.
Galqa 3I, Periodontics. The past. Part IIl. Microbiology, J Clinical. Periodontal,
1985; 12; 257. .
Stern IB, Everett FG, Robicsek K., S. Robicsek — a ploneer in îhe surgica!
treatment of periodontal disease, /. Periodontal, 1965; 36, 236—258.
GLOSAR
EER
E
a
Literatura de specialitate nu prezintă, la ora actuală, o termino-
logie și o clasificare internaţională unică privind parodonţiul marginal și
bolile care îl afectează.
Termenii folosiţi în parodontologie prezintă numeroase variante
care nu au însă semnificaţii esenţiale diferite.
La începutul secolului XX, WESKI creoază noţiunea de
„baradentium”, care cuprinde: cementul radicular, asul alveolar,
ligamentele alveolodentare și gingia.
JACCARD folosește nojiunea de „odontium” pentru complexul:
smalţ, dentină și pulpa dentară, Dintele este deci alcătuit din:
„odoniiun' și „cemenium radicularis.
GRĂFF denumește complexul dinte-jesuturi înconjurătoare cu
termenul de odonfor.
În 1926, la al VII-lea Congres al FDI (Federația Dentară
internaţională), s-a precizat că adoptarea celar două prefixe grecești
peri- și para- permite & distincţie între „perlodoniite“, ca inflamaţii ale
membranei periodontale și „paradentite“ care semnifică inflamaţia
țesuturilor de susjinere a dintelui. Termenul de „periodontal“ a fosi
adopiat cu valoare de adjectiv pentru membrana periodontală ca țesut
de acoperire a rădăcinii dentare. Cu toafe acestea, în literatura de
specialitate (din Franţa, ltalia, Spania, Germania, Elveţia, Polonia,
Ungaria, lugoslavia, Bulgaria, Cehoslovacia, America de Sud) multă
vreme a dominat termenul de parodantopatii (parodontită,
parodontoză, parodontome).
În SUA, Camitetul pentru nomenclatură al Academiei Americane
de Parodontologie recomandă — încă din 1937 — termenul de
„periodoniiuni” pentru ţesuturile de susţinere ale dintelui: gingie,
membrana periodontală, osul alveolar.
În 1953, Consiliul de parodontologie al Asociaţiei înternaţionale
pentru cercetări asupra parodontopaliilor (ARPA) opiează între pre-
fixele greceșii para- și perf- cu valoare semantică egală pentru primul,
iar între paradent... (în latinește: dens, dentis= dinie) și parodoni... (în
TERMINOLOGIE ȘI GLOSAR
Se constiiule astfel termenul de parodanţitu, adoptat în

majoritatea țărilor europene prinire care şi România. În literatura de
specialitate din ţările scandinave, Anglia, America, se falosește
termenul de periodonfiu. De aici, termenii de: „periodontal disease'
pentru boală parodontală, „periodorntology“ ce defineşte şiiinţa care se
ocupă cu studiul parodonţiului sănătos și bolnav și „periodonties” care
se referă la partea practică a parodontologiei, știinţa examinării,
diagnosiicului şi tratamentului afecţiunilor parodonţiului marginal. În
mod obișnuit, îmbolnăvirile parodoniului marginal sunt denumite
parodontopalii marginale cronice și cuprind atât formele predorninant
inflamatorii, cât şi predominant degenerative sau proliferative. Mai
frecvent, în literatura de specialitate străină — dar și la noi — se
utilizează termenul de boală parodontală, pentru a cuprinde generic
toate afecţiunile parodonţiul marginal, așa cum se zice, de exemplu;
bolile pielii, bolile cardiovasculare sau bolile renale. În „ Terminalogia
clinică dentară uzuală“ (C. V. MosBY comp., 1974) sunt acceptați
iermenii: „periodontal”,, „periodontium“, „periodoniitis“, „periodonties“,
„Deriodoniosis“, dar și „paradontosis“ deşi încă din 1966, la Seminarul
internaţional de parodontologie de la Anmn Arbor, Universitatea
Michigan (SUA), s-a considerat concepiul de „periodontosis“ ca
entitate clinică degeneralivă fără obiect și s-a propus eliminarea
aceslui termen din literatura de specialitate parodontală.
Webster's_ Encyclopedic Unabridged Dictionary of the
English Language, Random House, SUA, ediția 1966, defineşie ca
iermen principal „parodoniium“ = periodontium și fără echivoc
„periodontium“ — „also called parodontiunt' („periodonțiu numit și
parodonţiu“”), ceea ce înlătură arice îndoială privind valoarea
sernantică egală a celor doi termeni.
Literatura românească de specialitate folosește și termenul
„periodontal” pentru spaţiul periodontal, ligament periodontal; de
asemenea termenul „desmodonjiu“ (pe care MUHLEMANN îl atribuie
complexului ligamentar periodontal) pentru ansamblul structural situat
în spaţiul periodontal (desrmodontal sau dento-alveolar).
Dicţionarul explicativ al limbii române (Academia RSA, 1975)
consemnează numai termenii: paradentoză, periodonţiu și
periodontită, în timp ce Dicţionarul de neologisme (Academia RSR,
1978) consemnează termenii: parodontal, parodontopatie, parodan-
toză, parodonţiu, dar şi periodont, periodontal, periodontic: al
periodontului, periodontită și chiar paradentoză.
În Dicţionarul medical (V. Rusu, Editura Medicală, 2001), se
consemnează în mod corect termenul de parodontită [gr. para
iângă; odous, odontos = dinte; -ită.), parodonţiu dar și parodontoz ă
(afecţiune degenerativă generalizată a parodonțiului) și parodontoliz ă
(periodonialysis, periodonioclasia).
Câteva precizări cu caracter deiinitoriu:

Termenul de „boală parodontală“ este atribuit în mad propriu
pentru gingivite și parodoniite. În mod generic, gingivitele sunt
afecţiuni ale țesuturilor epiteliale și conjunciive situate în imediata
vecinătate a coletului și zonei peri și subcoletale a dintelui. Din punct
de vedere etiopatogenic. gingivitele sunt rezultatul expunerii imediate
a factorului agresiv microbian prin placă bacteriană, iraume fizice,
chimice, termice sau de altă natură cum ar fi iradiaţiiie, furnatul.
Parodontitele sunt afecţiuni de sine stătătoare, cauzale de
agresiuni microbiene și de implicaţiile răspunsului irun modificat din
partea gazdei (organismului), entități clinice care sunt precedale, de
regulă, unei gingivite.
GLOSAR
selectiv de termeni în parodontologie
Abces (engl. abscess) — colecţie de purai circumscrisă, delimitată in urma

unei inflarnaţii.
Abces parodontal — colecţie de puroi formată într-o pungă parodantală.
Denumit şi: faterai a, lateral alveolar ., panietal ă., peridental a. (cf.
Dorland's Med. Dict.). -
Abfracţie — pierdere patologică a structurii dentare la colet, în formă de V,
datorată unor forţe biomecanice: ilexie, compresiune sau tensiune.
Abraziune (lat. abrasio, fr. abrasion, engl. abrasion, peeling) — acţiunsa de
uzură prin frecare din cauza unor forţe mecanice anormale, nefiziologice.
Acantoză — îngroșare excesivă a stratului malpighian al spiteliului.
Acrodynie — afecțiune produsă prin intoxicaţie cu mercur caracterizată prin:
neuropatie, culoare roz a degetelor, a nasului, fotofobie, iritabilitate,
pierderea dinţilor. Denumită şi pink disease, Bilderbeck's, -Salter's, -
Swift's disease.
Alveolă dentară — complex de structuri dure, osoase și moi care asigură
fixarea și menţinerea dinţilor la nivelui oaselor maxilare.
Alveoleciomie — excizie totală sau subtotală a procesului alveolar la
mandibulă sau maxilar,
Alveoloclazie (alveolo + gr. klasis) -- distrucţia osului alveolar.
Anchiloză (gr. ankylosis, denumită și arthrokleisisis) - imobilizarea si
rigidizarea unei articulaţii în urma unei afecţiuni, traumatisrm sau
intervenție chirurgicală.
Anisodonţle — asimetrie, neregularitate de formă și volum a dinţilor.
Ankiloglosie (lat. ingua frenata) — reducerea mişcărilor limbii.
Ankilotomie — reducerea prin frenectomie a ankilogiosiei.
Aptialism (fr. engl. apiyalisme) — reducerea sau absenţa secrejiei salivare.
Aitachment (engl.) — sistem complex de fixare între dinte, epiteliul și țesutul
conjunctiv gingivo-parodontal.
Attached gingiva (engl.) — periodontium proieciionis (ct. Dorland's Med. Dict.)
v. joncțiune gingivală. “
Axenie (engl) — necontaminat de organisme străine; situaţia animalelor
„germ-free“.
Boala BARLOW — afecţiune rezultată prin carenţa vitaminei C la copii; scorbut

infantil.
Siafiim (engl.biofilm) — sirat subţire de microorganisme. aderent de suprafața
unei structuri organice sau anorganice, împreună cu polimerii pe care îi
secretă, \
Biomodulator — care moditică răspunsul bialogic.
Bioterapie (engl. biotherapy) — tratament biotogic.
Cauterizare — desființarea pe cale chimică, termică, elecirică, prin laser
terapie a unel porţiuni de fesut crescut în exces prin proliferare
hiperplazică pe un substrat tisular normal sau după o intervenţie
chirurgicală la nivelul marginilor plăgii ca o formă de recidivă la scurt tirmp
după operajie.
Cauterizarea perelelui moale (sulcular)- acţiunea de desfiinţare a
microulcerajiilor prin folosirea unei substanţe chimice atunci când
chiuretajul gingivai pe cale mecanică (v. mai jos), chiar cu cele mal fine și
ascuţite instrumente nu reușește. (DUMITRIU HT)
Cementiclu — mic focar de calcifiere în ligamentul periodontal cu sau fără
structură de cernent.
Cementom — tumară benignă a cemeniului radicular.
Cementom gigant (engl. giant cementoma) — masă cementară dezvoltată în
oxces, cu caracter lobuiat, care poate produce hipertrofii detormante ale
oaselor maxilare, Denurmit și cementor familial multiplu.
Cementoperiostită — parodoniită marginală.
Chiuretă (fr. cureite, engl. curei, scraper) — instrurment în formă de lingură cu
o suprafață convexă şi pe faja opusă o concavitate cu margini ascuţite,
tăioase. Folăsit pentru îndepărtarea de la nivelul cavității unui fesut sau
a unei structuri crescută În exces.
Chiuretaj (engl. curretaje sau curetemenţ) — îndepărtarea de la. nivelul
pereților unei cavități sau a unei suprafețe a ţesuturilor crescute în exces
sau a unui material străin.
Chiureta| gingival: îndepărtarea cu o chiuretă de la rivelul peretelui maaie al
șanţului gingival și de la nivelul epiteliului joncţional a zonelor de
rmicroulcerație circumserise și acoperite de ţesut epitelial și a țesutului
conjunctiv de granulație subiacent' (DUMITRIU HT)
Chiuretaj radicular — v. Tratament mecanic periodontal.
Chiureta] subgingival — îndepărtarea instrumentală a conţinutului patalogic al
pungilor parodontale
Clearence ocluzal — situaţie în care supraieţele ocluzale glisează liber, fără
interferențe între sle.
Colutoriu (îr. colluioire, engl. collutory) — amestec de substanţe
rnedicamentoase înglobate într-un vehicul semilichid, de regulă glicerina,
administrat la nivelul gingiilor și a mucoasei bucale.
Contiguitate (engl. contiguity) — stare în care două sau mai multe părți,
organe sunt în cantact.
Cură (lat, cura, engl. cure sau care) — 1. Desfășurarea tratamentului unei boli
sau a unui caz special de îmbalnăvire; 2. Sistemul de tratare al bolilor;
3.succesul tratamentului unei boli sau a unei leziuni.
Dantură — totalitatea dinţilor naturali.
Debridare gingivală — v. Tratament mecanic periodontal.
BDentaţie — v. dantură.
HORIA TRAIAN DUMITIIIU — PARODONTOLOGIE
Dentistică (fr. dentisterie, engl. dentistry) — ramură a științelor medicale care

se ocupă cu teoria și practica îngrijirii stării de sănătate și de îmbalnăvire
a dinţilor, structurilor maxilare adiacente și ale cavităţii bucale. Sinonime:
medicină dentară, odonto-stomaiologie.
Dantiţie — procesul de formare embrionară și de erupţie a dinţilor pe arcadaele
dentare.
Depozit dentar — v. tariru dentar şi placă dentară bacteriană.
Detartraj — v. Tratament mecanic periodontal,
Dentifrice (lat. dens fricare sau dentifricium) — produse sub formă de pulbere,
pastă sau gel folosite pentru curățirea suprafeţelor accesibile ale dinţilor
și gingiilor.
Dentinalgie — senzaţie dureroasă provocată printr-o excesivă instrurnentație
a suprafeţei radiculare cu retracție gingivală în urma vindecării unor pungi
adânci prin interveniii chirurgicale.
Epulis (gr. epoulis) — iermen nespeciilc acordat unor tumori sau masa de fip
turnoral de la nivelul gingiei. Se descriu: epulls congenital, fibraomatos, cu
celule gigante, granulomatos, angiomatos.
Eroziune — proces distructiv al substanţei dure dentare produs de substanje
chimice, fără implicare bacteriană.
Faringită veziculară — v. herpangina.
Fisură gingivală (engl. cleft) — incizură alungită a gingiei deasupra unei zone
de dehiscență a osului alveolar.
Fulgurație (lat. fulgur) — distrucţie tisulară sub acţiunea unui curent de înaltă
frecvență; metodă de tratarnent al hiperesteziei dentinare.
Germ-free (engl.) — v. axenic.
Gingia interdentară — porţiunea situată între feţele aproximale dintre doi dinți
vecini.
Gingie septală — porţiunea gingivală situată între dinţii laterali.
Gingivalgie — durere gingivală.
Gingivita fagedenică (gr. phagedaina) — gingivita acută ulaero-necrotică.
Glosatitie — limba neagră.
Glosatrichie — limba viloasă.
Gomfoză (gr. gomphosis) — articulaţie de tip fibros prin care un element conic
este fixat într-un lăcaș ca un cul într-o scândură, Sindesmoză dernlo-
alvealară.
Halistereză (hal 1 gr. steresis) — pierdere de săruri de calciu din structura
osului.
Halenă (lat. haliius) — respiraţie urât mirositoare. Denumită şi feior ex ore, fetor
oris, stomaiodysodia.
Halitoză — v. halenă.
Herpangina — infecţie acută virotică la nivelul oro-faringelul cu vezicule și
ulceraţii. Denumită și faringită veziculară, sindrom Zaborsky.
Joncţiune gingivo-dentară — porțiune de unire între gingie și dinte prin
intermediul epiteliului joncțional şi a inserției epiteliale.
Limbus, limb alveolar — porţiunea terminală a sepiului interdentar și a osșului
alveolar. V
Ligatură — modalitate de contenţie ternporară a dinţilor parodontatici prin
folosirea unor fire metalice sau de plastic. “
Mobilometrie — măsurarea mobilității dentare normale sau patologice.
Mobilometru dento-paradontal — aparai folosit pentru măsurarea deplasării
fiziologice și patologice a dinţilor.
Muguei (fr. muguei, engl. mycoiic stomatilis, while mouse) — ulceraţii ale
mucoasei bucale și la nivelul gingiei acoperite cu depazite albicioase
produse de Candida albicans.
Neoinserţie — refacerea joncţiunii gingivo-dentare după tratamentul
chirurgical de desfiinţare a unei pungi parodantale.
Ddontalit — v, tartru dentar, !
CGsteopenie — reducerea densităţii osoase prin diminuarea numărului de
osteoblașii,
Osieoperiostită alveolo-dentară — parodontită marginală.
Dsteaporoză — leziune osoasă caracterizată prin reducerea grasimii și a
densității trabeculelor osoase care se produce în unele circumstanţe ca:
postmenopauza, înaintarea în vârstă și care predispune la tasări și
fraciuri osoase, în special la nivelul vertebrelor, antebraţului, colului
femural, dar și în alte oase, inclusiv maxilarele și oasele alveolare.
Recesiune gingivală (lat. recedere) — retracție gingivală.
Heinserție — refacerea joncţiunii gingivo-dentare după tratamentul chirurgical
muca-gingival de restaurare a nivelului gingiei faţă de coletul dintelui în
cazul unei retracții gingivale localizate,
Scaling (engl) — v. detartraj.
Stomatodisoadie — v, halenă,
Sindrom Zaborsky — v. herpangina.
Tartar — v. tartru dentar,
Tartru dentar (engl. denta/ calculus) — complex organo-mineral depus pe
suprafața dintelui, supra- și subgingival, pe aparate ortodontice, proteze
dentare, implante. Denumit şi tof dentar, odontoiii, iartar.
Tof dentar — v. fartru dentar.
Tratament mecanic periodontal — ansamblu de acţiuni realizate instrurnental
prin care se realizează :
1. Detartraj (engl. scaling) — îndapărtarea tartrului supra- și subgingival .
2. Debridare gingivală (engl. debridement, cf. îr. epluchaga) - îndepărtarea
depozitelor moi din șanjul gingival sau din pungile parodontale false și de
adâricime mică, formate din placa bacteriană și metaboliţii toxici produși
de aceasta și materia arganică neviabilă: resturi alimentare, ţesut epitelial
şi conjunctiv de granulajie infectat, detritus celular de origine tisulară sau
sangvină. În accepțiunea modernă cuprinde și chiuretajul peretelui moale
al șanţului gingival (micraulceraţii și țesutul de granulaţie subiacent) și al
resiurilor de tartru inclavate în cementul radicular. Se poate realiza
conservativ sau chirurgical.
3. Chiuretaj subgingival — îndepărtarea conţinutului paiologic: al pungilor
parodontale adevărate.
4. Chiuretaj radicular — îndepărtarea prin chiuretare a cernentului radicular
necrozai și infectat și realizarea unei suprafețe netede după detartraj sau
chiuretaj subgingival (engl. roof planing). Termenul „planing“” nu
înseamnă ca în liraba română doar „neteziresau
“ „planare“, ci mai mult
și anume, cf. Dicţionarul englez-român, Ed. Academiei HSA, 1974:
„rindeluire” sau „rabolare“ deci „operaţiune de rașchelare, așchiere,
desprindere de pe supraiață“ În concluzie , „root planing“ trebuie înțeles
ca o operațiune activă de chiuretare a suprafeţei radiculare și nu doar o
simplă „lusiruire“ sau de „a da luciu“ (engl. polish) (DUMITRIU HT),
sfscjuapered
JSOJUOPOIEI 55UUBPOIe SISOIOPOHSI sojuopoued BzOIUOPUIEĂ
EDu
aAtiergusisp BIUOII Ereutreur
auopored aedozuopoied)
TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
CIHONSIp “snbuydonsAp siuopored EDONSIP uopaăued PoyoNsin

BNJUCPOUIE S SIHIUOPOIEJ auyasjudoisĂig sțituopoțad iuydonsiqa Bigucpored
ereufueut ajeufreur SHHIUODOIEĂ feuiBreu opoued preumBieur
euopared ayuopoied ajeutBrem sutuopoued leuBrenm EIUDPOIE I
ayuopousd
sjHuopored -SjuUBpoed siuquopored suopoţieq smnuopousd Euuopored
Bunpunzius
HOSIBHULEZ
shusBurc SIIABUID) “smIABuIo SHIAIBUIC) eumBurs
Sunpueysq
. aIBoțoyuopored asaţuopase, d
oBoouopared us sIsteosdS 10 ZUPUDEAS EJSjDUDPOUSI Isuopoued Bojojuopose 4
BjuUOpOuBd
Brauopoțied “sonuopoued
aBaouopaiey s!Bojojuoporej a1Bojouoporeg :etBojauopoțiey :ABojojuoponed siBoțajuapase d
HOBIA
argjuopored alfeuap-0josa! JUBUJSZINAA jeuopoțied suURIqUIBUI

ousueboi uewebA juopouseq BUBIŢLISA jeuopoțied juopoussa
anbyuopoued
afeIUSp-O[OBA[E
“areyuopored
sjejuopored apeuoporeg jejuopoied feuopoied jeuopoțied rBuopare
3I 03………3& HSQUUEZ
auopared uUBpOIeĂ juopare4 DIUOpoLSd WUNŢUDpousJ niuopored
YZIONVHI YNYWH35 YTOINYdS YZ3T9N3 YNYWO
ţ SIBINDINI Sp UI sus UIforlBonjuopoied jiueop uip LUGI 10 UBUIIB] D[ SÎUDBIBAUIZ
24
Bibliografie
Becker W, Becker B, Berg L, Prichard J, Catfesse H, Ptosenberg E, New

Attachment after treatment with root isolation procedures: Report for
îreated class Ill and ciass H furcations and vertical osseous defectis,
iniernat J Period & Riest Dent 1988; 8:9 — 23.
Dorland's Illustrated Medical Dictionary, 30-th edition, W. B. Saunders & Co,
Philadelphia, LJSA, 2003.
Dumitriu HT, Valoarea imobilizării dinţilor în tratamentul complex al
parodontopatiilor marginale cronice.Teza de doctorat, Institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de Stomatologie, Bucureşti 1978.
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Parodontologie, Ed. Viaţa Medicală
Roamânească, Bucureșii ed. : 1997; ed. II: 1998, ed. Ill: 1999.
Mănuilă L, Mănuilă A, Nicoulin M, Dicţionar medical, ed. I, Ed. Ceres,
București, 1998. '
Nyman 5, Lindhe J, Karring T, Rylander H, New attachment following
surgical treatment of human periodontal disease, / Clin Periodonial
1982; 9: 200--296.
Rusu V, Dicţionar medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2001.
Wilson TG jr, Kormman K5, Fundamentals of Periodontics, Ed. [i
Quiniessertce Publishing Ca, inc. USA, 2003.
Analiza histologică a implantaţiei dentare arată o evolujie de la o
formă simplă, de alipire în suprafaţă până la cuprinderea fermă a
rădăcinii de struciurile osoase înconjurătoare.
Iniţial, această fixare a avut un caracter de legătură fibroasă,
Suspensie directă între rădăcină și os, peniru ca ulterior să devinăo legătură prin
fibroasă suspensie fibroasă. '
În evaluţia filogenelică și ontogenetică, osul alveolar s-a formai, a
existat și funcționat numai în prezenţa dinţilor. Pierderea acestora este
urmată de dispariția aparatului de menţinere și de susţinere a dintelui
pe oasele maxilare, deci & parodonţiului marginal în integritatea și
totalitatea sa structurală: gingie, desmodonţiu, os alveolar lăsând în
loc doar mucoasa orală a cresiei edentate.
Din punct de vedere filogeneltic, evoluţia relaţiei dintre dinte și
structurile de susţinere a cunoscut o evoluţie gradată:
La mă fibroasă 1. Membrana fibroasă. Dinţii se atașeză printr-o lamă fibroasă
de maxilarele cartilaginoase, așa cum se constată la rechin.
Articulație tip 2. Fixare prin articulație de îip balama. Se întâlneșie ia multe
balama specii de pești și la repiile, ca în cazul dinţilor secre atori de venin ai
șerpilor.
Anchiloză 3. Fixarea prin anchiloză se realizează la numeroase specii iîişa
peșii și constă din unirea prin calcifiere a dinților cu maxilarele. Pulpa
”
dentară constituită iniţial din ă ssut conjunciiv se mineralizează și face

corp comun cu oasele maxilar
e
MORFOFIZIOLOGIA PARODONȚIULUI MARGINAL d î
4. Gomtoza este o formă de articulație a dintelui cu un suport Gamtază

Dsos în formă de pâinie în care se implantează ferm răcdăcina.
Apariţia gomfazei este diciată de creşterea în volum a coroanei
dinţitor și dezvoltarea unor forţe mari de solicitare asupra zuportului
080sS maxilar,
La repiile, articulația de tip gomfoză este clasificată în îrei
modalități de realizare (WEIDERSHEIM):
1, fixarea dintelui pe versantul lingual al osului maxilar: dentiție Versant
pleurodontă; ingual
2. îixarea dintelui pe mijlocul orestei maxilare care trimite în jurul Creastă
său o margine osoasă de dimensiuni reduse: dentiție acrodontă; mazilară
3, fixarea dintelui în alveole propriu-zise, la crocodili: dentiție Alveole
tecodontă. ' propriu-zise
DATE GENERALE
Dezvoliarea viscerocraniului are aceleaşi caracteristici de bază la
toate mamilerele, cu unele particularități la om. La început, embrionul
uman are un aspect tubular.
in primele două luni ale efapei intrauterine de dezvoltare a
arganismului se destășoară perioada embrionară sau de embria-
geneză. În primele săptămâni ale embriagenezei, la extremitatea
cefalică a embrionului, pe faţa ventrală, se formează placa orală sau Macă orală
-
x
membrana buco-faringiană.
În tirmpul celei de-a treia săptămâni, placa orală se fragmentează
şi comunică în profunzime cu o cavitate transversală mare:
stomodeum (sau gura prinitivă). În această perioadă (a celei de-a treia Stornodeurm
săptămâni) faţa prezintă un proces frontal și un arc mandibuiar.
stomodeum sau gura primilivă este limitată superior de mugurele
frontonazal subdivizat în mugurele
nazal intern (situat median) și doi
muguri nazali externi, lateral de
2 muguri maxilari și inferior de 2
muguri mandibuiari (fig. 3).
Fig. &
Aspect ventral al extremității cefalice la
embrionul uman:
FN' = mugurele fronta-nazal;
M = mugurii maxilari;
S = stormadeum;
PM = procesul mandibuiar
25 HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGSIE
Daul incisiv În săptămânile 6-7, din mugurele nazai inlern se schiţes ă un

sau segment, din care ulterior se vor forma: osul incisiv sau mream axilar,
premaxilar palatul osos și gingia din zona frontală super rioară până la septul
interalveolar dintre incisivul lateral și canin. \
Cantrii de osificare ai acestei zone se produc din săptămănile 6-7
de viață intrauterină.
Din săptămâna a șasea, începe diferenţierea osteoblaștilor, ce-
mentoblașiilor, odonioblaştilor, care vor produce 0s, cement și
dentină.
Procesele alveolare, cementul, desmodonţiul ș i gingia din zoneile
Mugurii laterale superioare până la canini inclusiv, se îwnwăja din mugurii
maxilari manxilari,
Struciurile osoase ale parodonțiului marginal se dezvoliă din
Osificare mezenchimul mugurilor maxilari prin osificare desmală ca oase de
desmală membrană, ceea ce va imprima din punct de vedere morfoclinic o
rezistenţă rmai redusă în tot cursul ontogenezei (C%… ! exceplia unor zorie
mai bine structurate, așa cum va fi prezentat la morfologia osului
alveolar).
Osul de membrană sau endomebranos se formează direct din
ţesutul conjunciiv, fibros. Astfel, din rnezenchim se diferenjiază un
ţesut osteogen care conjine celulele specializate, osteoblastele. Aces-
tea produc o matrice omogenă dispusă în interiorul rejelei fibroase
iniţiale și se calcifică sub formă de os trabecular sau spongios.
Model Osul endocondral tormat pe model cartilaginos rezult 1& ain
cartilaginos calcifierea cartilajului originar care suferă procese âéaganmaiwasi este
substitult de osul nou format.
Pracesul se destășoară în următoarele stape:
Formare 1. Formarea cartilajului din mezenchim prin acţiunea celulelor
cariilaj rmatoare de matrice cartilaginoasă.
Calcifiere 2. Degenerescenţa și calcifierea cartilajului în urma apariției în
cartila) interiorul acestuia a unor lacune care cresc progresiv în dime nsiuni în
iimp ce matricea restantă își reduce volumul şi se calcifică.
Resorbţie 3. Înlocuirea cartilajului se face prin apariția de osteaciasie car
cartiiai pmdua resorbția substanţei cartilaginoase parțial calcificate.
Matrice 4. Depunerea de os se datorează osieabiasielor care produc ini
calcifioată ţial o matrice osteoidă, ulterior calcificată.
Iniţial, arcul mandibular este separat printr-o depresiune situatăîn
zona centrală în două segmente laterale care ulterior vor fuziona.
Osificare La mandibulă, structurile osoase rezultă printr-o osificara
andocondrată endocondrală pe model cariilaginos, mai rezistent (cartilajul lu
MECKEL) predominant în partea anterioară ce corespunde caninului
și primului premolar. În rest, parodonţiul osos mandibular se formează
ca os de membrană (din mezenchimul arcului l branhial).
Tot din mugurii mandibulari se vor dezvolta și celelalte
componente ale parodonţiului marginal şdss modanţiu, cement, gingie).
MORFOFIZIOLOGIA PARODONȚIULUI MARGINAL
a
e
Cunoașlerea acestor caracteristici și particularități ale
embriogenezei oaselor maxilare are consecinţe practice deosebile „onisecințe
pentru înţelegerea unor fenomene paiologice și însușirea unor atitudini praciice
ierapeutice eiiciente în parodontologie, odontologie, implantologie și
chirurgia alveolo-dentară legate de patologia furcaţiilor, imobilizarea
dinjilor, traiamentul perforajiilor camerei pulpare și a rădăcinilor,
extracţia dentară, alegerea judicioasă a implantelor și a metodei de
implantare.
Începând cu luna a treia până la naștere se desfășoară perioada
fatală sau de organogeneză, caracterizată prin procese de
moriageneză şi histodiferenţiere. !
DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
A DINȚILOR
Din punciul de vedere al dentaţiei, omul are un caracter difiodont;
Caracter
ol posedă două grupe de dinţi: temporari sau' deciduali, care se difiodant
desprind de arcade, în mod normal, la 12 ani şi dinţii permanenți.
Dinţii temporari se formează direct din epiteliul oral. Dinţii Lamina
permanenţi se formează din mugurii dentari ai laminei dentale, cu dentală
excepţia molarilor care au aceeași origine cu dinţii deciduali, Muguri dentari
Dinţii se dezvoltă din ectoderm — smalţul și din mezoderm
(mezenchim) — pulpa dentară. Dentina și cementul se formează prin
mineralizarea directă a ţesutului conjunctiv.
Dezvoltarea dinţilor începe printr-o efapă de proliferare din Etapa de
săptămâna a șasea (din a 34-a până în a 38-a zi) când celulele proliferare
mucoasei stomodeum-ului prezintă o intensă multiplicare, formând
iama deniară primară, viiturul organ odontogen. Lama dentară este
situată lângă marginea liberă a maxilarelor. Din punct de vedere
histologic este o îngroșare epitelială formată din celule aplatizate
siuate pe un stralf bazal de celule mai înalte, numit și stratul Strat
germinativ. Începând din luna a treia intrauterină, din lama dentară germinativ
primară apar întâi mugurii dentari temporari și apoi mugurii dinţilor
îronitali permanenţi și ai molarilor, La scurt timp după apariţia lamei
dentare se diferenţiază o îngroșare epitelială situată vestibular și oral
de aceasia care formează /ama vestibuiară, Aceasta se scindează și Lama
dă nașiere unei adâncituri care va deveni șanul vestibuliar.
vestibulară
Lama dentară proliferează selectiv în zece locuri care vor căpăta
un aspect bulbos, fiind prima formă de reprezentare a odontonului.
În etapa de histoditerenţiere, mugurii dentari au forma unui clopot' Forma de
caracterizat prin invaginarea porţiunii profunde în raport cu direcţia de clopot
erupție (fig. 4).
30 HONRA VAN OUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Stadiul de histodiferenţiere al mugurelui

dentar în faza de „tlopot”
EO = epiteliul oral;
LD = lama dentară;
HS = reticul stelat;
PD = papila dentară;
EAE = opiteliul adamantin extern;
EAI = epiteliul ac;îanf antin interrt;
MEZ = mezenchim
OA = os alveolar
Celulele periferice situate pe suprafața convexă a mugurelul

dentar formează eoiteliul (stratul) adamaniin exiern.
Celulele invaginale ale mugurelui dentar sunt înalte, de formă
hexagonală și formează epiteliul (stratul; ad“amş,mîm indern, %r'“'
ameloblaști cu rol în diferenţierea celuielor dii Jur odontobiaștii și
fibroblaştii pentru viitorul organ pulpar, care în acest stadiu esle sit. ai
în cavitatea „clopotului“, formând papila dentară.
Între cele două straturi — adamantin intern și extern — se formează
organul smalţului alcătuit din celule stelaie (reticul stelai), care în timp
suferă un fenomen de regresiune.
Cele două straturi epiteliale (adamantin extern și intern) formeaza
spiteliul adamantin redus sau unif, care în porţiunea bazală stabileşie
joncţiunea smalţ-dentină. De la acest nivel, în sens caudal (în
Teaca coniinuarea epiteliului adamantin) se constiluie ieaca epitelială a
HERTWIG rădăcinii, teaca HERTWIG.
Sacul dentar Sacul dentar care derivă din mezenchim va forma cementul,
desmodanţiul și osul alveolar. Concamitent cu formarea papilei
dentare si a organului smalţului, mezenchimul din jurul mugumlu'
dentar se organizează în sacui dentar care Împreună cu conţinutul său
Folicu! dentar ai(“am:e…c; în luna a treia intrauterină folicului dentar.
Sacul dentar înconjoară organul smalţului și papila dentară ca o
capsulă constituită din fibre circulare y
Stratul extern al sacului dentar f*cmtnbuu& activ, prin osieobiasie,
Originea la depunere de os, atât la maxilar, cât și la randibulă, capătul extern
osului alveolar al fibrelor sale fiind cuprinse în osul alveolar.
Originea” Siratul intern al sacului dentar format din cementobiaste
cementului contribuie la formarea cementului radicular în care este înglobat
radicular capătul intern al fibrelor sale,
&3
Sacul dentar se constitule în porţiunea sa centrală prin acţiunea Originea
fibrobiastelor în desmodonţiu ca figamentul periodontal. ligamentului
implicaţii praciice: Din muguri dentari recoltaţi de la porcine s-au periodontal
izolat „derivați al matricei smalţului“ (DEM) care stimulează „Derivaţi ai
angiogeneza și regenerarea gingivo-parodontală în special în matricei
dehiscenţe ale osului alveolar și în resorbții osoase angulare, Unii smalţului":
autori le atribuie efecte benefice în aplicaţii topice la nivelul pungilor DEM
parodontaie instrumentate mecanic (WENNSTROM, LINDHE, 2002), alții Apiicații
nu le-au evidenţiat (GUTIERREZ, 2003). topice
EPITELIUL ORAL
” EPITELIUL ADAMANTINĂ EPITELIUL
EXTERN ADAMANTIN C
PULPA SMALȚULUI [ REDUS o
OFIGANUL (RETICUL STELAT) (UNIT) R
ECTODERM — invaginație SMALȚULUI l. EPITELIUL ADAMANTIN o
INTERN
y TEACA
HERTWIG Al
AMELOBLAȘTI
Y AN
SMALŢ
PAPILA f ODONTOBLAŞTI (celule KORFE) — DENTINĂ __
DENTAR;ÎMŞ CELULE MEZENCHIMALE — PULPA DENTARĂ — A
MEZENCHIM ODONTOBLAȘTI (celule KORFEF) - DENTINĂ Ă
MEZODERM D
lmucm [sac "OSTEOBLAȘTI — OS ALVEOLAR Ă
DENTAR / DENTAR E»FIGHOBLAŞH - DESMODONȚIU G
CEMENTOBLAȘTI — CEMENT I
A
Fig. 5
Originea campornentelor dinților și parodonțiului margina! (modificat după
NOYES și SCHOUR) .
FORMAREA RĂDĂCINII
Hădăcina dinţilor se formează pe modelul structural al tecii lui
HERTWIG, formaţiune epitelială bilamelară alcătuită prin unirea
epiteliului intern cu cel extern al smalţului fără prezenţa reticului stelat.
La nivelul viitoarei joncţiuni smalţ-cement, înainte de a începe
formarea rădăcinii, teaca HERTWIG se curbează spre interior în unghi Diafragma
drept și formează diafragma epiielială. epitelială
Rădăcina se formează și se alungeşte pe măsură ce diafragma
epitelială coboară.
La monoradiculari, teaca HERTWIG se prezintă ca o singură Formă
structură tubulară. tubuiară
HORIA TRAIAN DUNMITRIU — PARODONTOLOGSIE
La pluriradiculari, deschiderea centrală a diafragmei epiteliale

esie traversată de lambouri orizontale care o împart în două sau trei
arificii corespunzătoare bifurcării sau trifurcării viitoarei rădăcini.
Hesturi rragmente din teaca HERTWIG pot persista sub forma resturilor
epiteliale epiteliale ale lui MALASSEZ, fiind localizate în lungul rădăcinii şi în
MALASSEZ zonele de bifurcare sau trifurcare ale acesieia.
Hesturile epiteliale MALASSEZ sunt mai frecvente la tineri, dar
persistă toafă viaţa și au putut fi evidenţiate și la 70 de ani (NOYES,
SCHOUR). Se presupune că resturile lui MALASSEZ degenerează prin
Degeneres- calcifiere și formează cementiculi, În urma inilamajiei, aceste resturi
cenfă sau epiteliale poi genera formaţiuni chistice sau proliferează în iocurile
proliferare unde se produc fenomene osleitice, În zonele de bi- si tifurcaţie
radicuiară, ca și în lungul rădăcinii.
Consecinte Astiel, se creează condiţii pentru o patologie inflamaiorie,
practice resarbiivă și chiar degenerativă la aceste niveluri.
CEMENTOGENEZA
Cementul se formează din celulele conjunciive situate la limita
internă a sacului dentar, în imediata vecinătate a tecii epiteliale
HERTWIG și a dentinei.
Începând din săptămâna a șasea de viață intrauterină, la acest
Cementoblaști nivel al sacului dentar se diferenţiază cementoblaşti, celule
specializate în elaborarea cementului,
Procesul depunerii cementului începe imediat după formarea
dentinei. Cementoblaştii se orientează de-a lungul suprafeţei
Proieogiicani dentinare și elaborează proteoglicani și glicoproteine care prin
Glicoprotelne polimerizare iormează substanja fundamentală cementoidă.
Formarea cemnentului aceluiar
rormarea cementului acelular are loc sub formă de depozite
stratilicale succesiv care nu înglobează însă calulele formatoare.
Apare asifel cementul primar sau acelular care acoperă în întregime
rădăcina dintelui cu excepţia porţiunii celei mai apicale.
Stratul de cement primar, acelular este mai subţire la nivelul
joncţiunii smalţ-cement și se Îngroașă înspre apex.
Formarea cementului celular
O dată cu apariția solicitărilor prin presiune asupra arcadelor
Matrice dentare, chiar înainte de erupia dinţilor, cernentobilaștii formează o
cemernitoidă nouă matrice cementoidă în care aceștia sunt înglobaţi. .
Fibrele sacului dentar tangente la suprafaţa dentinei dispar și sunt
r înlocuite cu fibre de colagen ce se orientează în unghi drept faţă de
suprafaţa radiculară în care pătrundşi sunt înglobate în substanța
Cristale de cementoidă prin depunerea ionilor de calciu, sub formă de cristale de
hidroxiapatită hidroxiapatită,
In cursul visţii, camentobiaștii formează și depun, în

mod ritmic, m
Straturi
noi siraturi de cement, contribuind la formarea rădăcinii, migrarea succesive
e
de
verticală a dintelui și îmbunătăţirea implantaţiei.
cement
FORMAREA DESMODONȚIULUI
Tesutul conjunciiv situat în spaţiul dento-alveolar își
are originea
în elementele celulare și fibrilare din sacul dentar.
După diferenţiere, cementabiaștii se aliniază în zona
internă, iar
osteoblașiii în zona externă a sacului dentar
fiind la originea
cementului și a asului alvedlar.
Fibroblaștii sunt concentraţi. în zona centrală și produc
fibre de Fibroblagti
colagen, la început neorientate funcţional. Fibrele de
calagen rămâri
înglobate cu un capăt în cement şi cu altul în osul alveola
r. În mpul
erupției și după realizarea planului ocluzal, fibrele
colagene se
diferențiază funcţional pe grupe:
— fibrele gingivale supraalveolare care cuprind
fibrele denta- Orientarea
dentare sau transseptale, de la cermentul uriui dinte
la cementul celui fibrelor
vecin, ,
-— fibrele alveolodentare.
Vasole sanguine desmodontale se diferenţiază din
mezenchimul Vase sanguine
pulpei dentare, din zona pereţilor alvealari și a mucoas
ei gingivale.
Formaţiunile nervoase se diferenţiază sub forma unor
corpusculi Formajiuni
și baroceptori dispuși în jurul fasciculelor colagene mai
voluminoase și nervoase
răspund de contralul intensităţii și direcţiei presiunilor
(solicitărilor)
asupra dinţilor,
În desmodonţiu se formează, de asemenea, fibre nervoase
mielinice, filamente terminale specializate în recepţia stimulilor
durerosi,
FORMAREA OASEL R
ALVEO! z
Oassele alveolare se formează atât la maxilar, cât

și la mandibulă
prin centre de osificare desmală, iniţiate în săptă
mâna a 6-a şi a 7-a.
rrocesul de osificare începe în jurut mugurilor dentari dinspre Direcţii de
interior spre inferior şi exterior. Oasele alveolare se unesc în mod osiiicare
cormpiet și fără elemente de diferenţiere de baza maxila
rului și arcada
bazală a mandibulei. Osteoblașiii eunt principalele
celule formatoare
ale osului alveolar.
În perioada neonatală, oasele alveolare sunt reprez
entate prin Suporturi
suporiurile mineralizate din jurul dinţilor neerupţi,
m'ineralizate
HORIA TRAIAN DUMITRIU -- PARODONTOLOGIE
În perioada deniiției temporare, ele prezintă o imprortantă &

în înălțime, o dată cu erupţia dinţilor tei“npe rari, fenornen de înălțare
care continuă și după stabilirea dinților în planul ocluzal.
" În perioada dentiţiei mixte, oasele alveolare ale dinților termparari
dispar o dată cu pierderea acestora de pe arcade, urmarea fiind forma-
rea și dezvoltareaîn înălțimea oaselor alveolare ale dinţilor permane
În perioada dentijiei permanenie, a adoles icenţă, continuă
creșterea în înălţime a suportului osos alveolar al dinţilor permanenţ,
proces care se finalizează la maturitate.
involuție Perioada de involuţie: la vârste avansalte apar fenomene
Atrofia caracterizate prin reducerea, prin atrofie, a înălţimii oaselor alveala
la nivelul crestelor și septurilor interalveolare și initerradiculare ale
Resorbţie dinţilor încă prezenţi și micșorarea, prin resorbție, până la dispariţie a
osului alveolar în zonele adentaie.
Remaniere Oasele alveolare sunt într-o pcrmaren'îgâé remaniere de la
formarea lor până la sfârșitul vieţii.Cele mai importante fenomene de
-
0soasă
struciurare funcţională se produc însă după erupția dinţilor odată cu
stabilirea rapoartelor de ocluzie: solicitările exercitate asupraa dinţilor
determină depunerea de os lamelar orientat funcţional sub influenia
Qrientare tracţiunii ligamentului periodontal. Această orie uam funcţianală â—:â?
funcțională regăsește și la osul trabecular, care, în porţiunea internă, prezintăc
structurare a septurilor trabeculateîn continuarea lmu or de forță mi?
fibrelor dento-alveolare,
DEZVOLTAREA POSTNATALĂ
A STRUCTURILOI
DENTOPARODONTALE
Diferențiere Caracteristicile principale ale perioadei intrauterine Su
ag…„măs ar diferențierea și specializarea țesuturilor.
tisulari Nașierea este marcată de i mpc»"mme modificări structurale
funcjionale caracterizate prin creșiere şi dezvoltare până la sî; diut d
maturitate și organism aduk.
În primele două săptămâni după naștere — perioada neonaială -
se produce o scădere în greutate, apar schimbări importaniee ale inimii
„andiţii și vawlm care se adapiează condiţiilor posinatale de circulaţie a
é)â”%ă“aatale sângelui și sunt iniţiate funcțiile aparatului digestiv ' care preia
activitatea de digestie și asimilare a hranei de r*aîre noul născul.
Mucoasa cavității bucale prezintă un proces rapid de creștere,
fiind totuşi subţire și susceptibilă de traumaiisme. Daîcji"%îşâA proliferării
rapide a țesutului conjunctiv subiacent, unele celule ap'îuă iale
izolate sub formă de cuiburi, din care se dezvoltă m im noduli situaţi
e EPSTEIN linia rmediană a palaiului constit uind „perlele EPSTEIN
wan'é:“ţ'f În perioada dentiției temporare, râdăcina ainţ !a
de lama cribriformă sau osul alveola , '
lermporară
'sjindlor în curs de crestere și dezvoltare. Apariția cementului pe

suprafața dinţilor și a unui sistem de fibre între cement și osul
alveolar
marchează formarea desmodonţiului. În mod abișnuit, începâ
nd cu
luna a &-a până în luna a 9-a după naștere începe srupția
în cavitatea
bucală a dinţilor temmporari și odată cu aceasta se formează
gingia Formarea
ainţilor temporari. La această vârstă, sub influenţa unor tulburări gingiei la
generale (rahitism, disendocrinii) pot apărea discordanţe între
vârsta dinţii
de erupție și vârsta de calcificare a structurilor dentoparodon
tale.
Dinţii permanenţi se dezvoltă în cortinuare temporari
în interiorul oaselor
maxilare.
Perioada dentiţiei mixte corespunde intervalului de timp de la Dentiţie mixtă
apariția primului dinte permanent, aproximaiiv la vârsta de 6
ani până
ia pierderea ultimilor dinţi temporari,
În această perioadă, gingia își continuă dezvoltarea
prin Dezvoaltarea
îngroșarea epiteliului, organizarea și orientarea funcţională
a fibrelor gingiei
ligameniului supraalveolar și a ligamentului periodontal.
Osul alveolar prezintă modificări importante: porţiun
ea care
susţine dinții temporari se resoarbe accentuat pe măsură
ce dinţii sunt Dezvoltarea
avulsionaţi; porțiunea de os alveolar care înconjoară rădăcin
a dinţilor osului alvealar
permanenţi se dezvoltă progresiv pe măsură ce aceştia
își continuă
procesul de erupție. Osul alvealar al dinţilor permanenţi
prezintă în salicitări
cursul erupției acestora intense procese de remaniere prin
resorbiie şși funcționale
apaziţie, în raport cu solicitările tuncţionale.
Dentiţie
Perioada dentiţiei permanenie este subdivizată în
trei stape: permanentă
1. Etapa de evaluție continuă fenomenele începute
anterior încă
din perioada intrauterină și posinatală și corespunde unor
procese de Formare și
formare și structurare a parodanţiului marginal,
struciurare
z. Etapa de echilibru și echilibrare se caracterizează prin tendinţa
de optimizare a tuturor structurilor și funcţiilor aparatului dento-m Optimizarea
axilar. structurilor și
3. Etapa de involuţie corespunde unor fenomene regresi
ve funcțiifor
caracterizate prinire altele de uzura accentuată a structur
ilor dentare,
reiracție gingivală, atrofla osului alveolar prin fenome
ne de Fenomene
condensare 0s0asă GU îngroșarea osului compact și reducerea regresive
volumului asului medular, ca o consecinţă a densificării
componentei
trabeculare, '
ERUPȚIA DENTARĂ
IMPLICAȚII ASUPRA
PARODONȚIULUI MARGINAL
Eî!'t…gpţia dinţilor se face în mod stadial.
1. Intr-o primă etapă mugurele deniar este inclus într-o
geodă Ceodă os0asă
DE0AS 'ă care se va resorbi i în zona dinspre cavitatea orală, cu
apariţia
HORIA TRAIAN DUMITEIU - PARODONTOLOGIE
unei deschideri reduse iniţial, dar care se va mări trepiat peniru a

şae?rm;w migrarea coroanei dentare.
2. În etapa a doua, adată cu deplasarea coraanei dentare spre
Formarea cavitatea orală, rădăcina se formează pe modelul …ms;um al tecii
rădăcinii și a epiteliale HERTWiG. Î n jurul rădăcinii se con wiltule procesul alveglar
mvaw ului care prezintă o Crea„îa alveolară subţire și care este situată ocluzal
eolar faţă de joncțiunea smalţ-cement.
Tesutul conjunciiv situat deasupra coroanei dentare, pe direcţia
erupîia a acesteia se îngroașă iniţial fiind mai fibros, mai dens, aar
DÎG
evine r* final subiire și ischemic.
Perforaţia 3. în etapa a treia, epiteliul adamantin unit se alipește intimc
apiteliului aral epiteliul oral și ş rezintă o zonă iniţia! punciiformă de d“i„é.şfs… o
perforație fină care se măreșie prin emergenia caraanei dentare în
cavitatea bucală. În această perioadă, dinjii în erupție spre planul de
ă
ocluzie sunt menţinuți într-un arc sir metric prini acţiuniea é“snwmn…w
şi reciprocăa forţelor dezvoltaie de muș schii aro-faciali, pe de o parte
și ai iimbn pe de alta.
. În stapa a patra se realizează primul coniact ocluzal care se
Primul contaci
cons tm„ue într-un prim reper de ghidaj al intercusppidării cu dinţii
ocluzal
antagoniști.
5. În etapa a cincea se fmai;z&%a ză contactul ocluzal și relațiile
Pinalizarea
contactului unmrona!&î dintre dinţi; rădăcinile nu sunt încă formaie co mplet, d
ocluzal aparatul de susţinere a dintelui, pamdonuuî marginal, se orienteazăș
reorientează structural în funcţie de solicitările ocluzale e—%i—a aîâamm,J
recent erupți.
V
Erupţia continua
Dinţi Dintele erupe în mod vizibil până în momeniul întâlnirii dinților
antegonișii antagoniști. Erupția nu se oprește aici. Ea se produce în tot cursul vieţii
și în prezența antagoniștilor, dar într-o măsură mai redusă, greu
esizabilă și compensează uzura suprafeţelor de coniaci prin atriţie,
î“und astfel o erupţie continuă.
Erupjia continuă are două componenie:
Erupția activă 1. Frupţia activă este deplasarea dintelui spre planul ocluzal fără
silori
modificarea nivelului epiteliului joncţional. Acest fenomen esie pos
Apaziţie de os prin apoziţie de os alveolar care compensează erupția activă a dintelui.
alvealar Astfel, exiremitatea apicală a epiteliuluijoncțional păstrează o df&mma
constantă de marginea osului alveolar; se poale vorbi de o erupţie
Alveola dintelui împreună cu alveola. Atunci când la nive lul planutui de 00…;219
în
dintele nu se întâlnește cu antagonis tul său, deplasarea continuă
aciivă
mod rapid, în perioade relativ scurte de timp, fiind o erup[ie
accelerată,
MORFOFIZIOLOGIA PARODONȚIULUI MARGINAL 37
Coroana anatomică este porţiunea dinielui acaperită de smalţ. Coaroană
Hădăcina anatomică sste porjiunea dintelui acoperită de cement. anatomică
Coroana clinică reprezintă porţiunea dintelui vizibilă deasupra Coroană
gingiei şi poate fi mai mică decât coroana anatomică, în cazul clinică
existenței unor hipertrofii sau hiperplazii gingivale sau mai mare prin Rădăcină
retracție gingivală, cu descoperirea unei părți a rădăcinii anatomice. anatomică
Hădăcina clinică este porţiunea dintelui acoperită și protelată de Rădăcină
siructurile parodontale, clinică
Erupția activă se caracterizează prin menţinerea corespondenţei
coroană anatomică = coroană clinică și rădăcină anatomică = rădăcină
- clinică.
2. i:rupjia pasivă rezultă prin desprinderea de coroană şi rădăcină Erupţie pasivă
cu deplasare progresivă spre apical a nivelului de inserţie a spiteliului
joncțional. Aceasta duce la mărirea coroanei clinice a dintelui. Într-o
oarecare măsură, creșterea coroanei clinice este compensată prin
atriţie, dar aceasta se produce mai lent decât retracţia gingivală, astfel Atriţie
încât alungirea coroanei clinice prin erupție pasivă este un fenomen
predominant.
Erupţia pasivă se clasifică în patru stadii: Stadii
Stadiul 1: epiteliul joncţional și baza șanțţului gingival sunt pe smalţ Epiteliul
(flg. 5a). joncțional
Stadiul 2: epiteliul joncțional este localizat în sgală măsură pe
smalț și pe cement. Baza șanţului gingival se proiectează încă pe Baza șanţului
smalţ ffig. & b). gingival
Stadiul 3: epiteliul joncțional este situat în întregime pe cement, iar Joncţiune
baza șanţului gingival se situează la nivelul joncţiunii smalţ-cement smalț-tement
fig. & c).
Stadiul 4: epiteiiul joncţional s-a retras spre apical pe suprafaţa Cemeni parțial
cementului care aste parțial expus. Baza șanţului gingival se expus
proieciează desigur pe cemient (fig. 8 d),
Fig. &
Stadiile erunției
pasive:
a = stadiul 1;
b = stadiul 2;
C = stadiul 3; 4
d = stadiul 4, é
a % C
18 HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Deplasarea epiteliului joncțional în direcţie apicală esie un

fenomen obișnuit în cursul evoluţiei ontogeneiice a omului și, de
aceea, în absenţa unor semne vizibile clinic de îmbolnăvire
involuție parodontală, involuţia gingivală a fost considerată un fenoinmen narmal.
gingivală Toiusi, studiile histologice au arătat fenomene de degenerescenţă
gingivală și a fibrelor ligamentului periodontal. Deşi cauza acestui
proces nu este complet cunoscută, el esie pus pe seama unei
inflamații cronice oculte clinic, fiind astfel consecinţa unui proces
patologic și nu doar a unei simple uzuri de senescenţă, cansiderată în
mod abișnuit „fiziologică“, odată cu înaintarea în vârstă.
Erupţie pasivă Erupţia pasivă poate fi rapidă în coandițiile supraadăugării
accslerată inflamaţiei și reprezintă erupfia pasivă accelerată, care este un proces
evident de reiracţie gingivală rapidă.
Epiteliu În cursul erupţiei dentare, înainte ca dintele să traverseze epiteliul

adarmantin oral, coroana cu smalţul delfinitiv format este acoperită de epiteiiul
redus adamarntin redus. Acesta este format din unirea stratului interh cu
amelobaști fără activitate mitotică (procesul de amelogeneză s-a
încheiat) și din stratul de celule externe care își mențin capacitatea de
Joncţiunea dento-gingivată și șanțul

gingival imediat după erupție în
cavitatea bucală:
SQ = sanţul gingival;
EJ = epiteliul joncțional;
EAR = opiteliu! adamantin redus;
IEP = inserția epitelială primară;
IES = inserjia spitelială secundară:
S = smalţ;
D = dentină;
P = pulpa dentară;
EO = epiteliul oral;
TE = ţesut conjundativ;
QĂ = 0s alveolar,
înmulţire. Atunci când dintele perforează epiteliul oral, acesta se Peretele

apropie intim de epiteliul adamantin redus cu care fuzionează şi se moale al
reflectă spre coroana dintelui. Prin proliferarea celulelor bazale ale șanțului
apiteliului oral se formează peretele moale al șanţului gingival. gingival
Epiteliui joncjional este produsul proliferării celulare din stratul
extern al epiteliului adamantin redus. Pe măsură ce erupţia continuă,
mitoza acestui strat celular contribuie cu noi celule la formarea
epiteliului joncjional. Concomitent, ameloblastele subiacente sunt
dislocate, suprafaţa smalţului fiind acoperită numai de celulele
epiteliale: inserţia epitelială (fig. 7).
ȚIULUI
Pamdanţu! marginal cuprinde totalitatea *“ws,umr;mr care asigură

menţinereași susjinerea dinţilor în oasele maxilare. În plan vertical,
parodonţiul margm&zi are o arie cuprinsă între nivelul marginii gingivale
și o zonă nedelimitată strict din apropierea apexului.
Limita superioară, gingivală, a parodonțiului marginal se situează, Topografia
n condiții normale, în jurul coletului anatoric al dintelui, dar poate fi și parodonțiului
dwsupra acestuia, în cazul creșterilor anormale de volum ale gingiei marginal
(hipertrofii, hiperplazii) sau sub colet în involuţii precoce constituţionale
și de senescenţă (atrofii ale osului alveolar) sau în cazul retracţiilor
gingivale patolagice (resorbţii osoase subiacente).
Limita dintre parodonţiul marginal și cel apical nu este marcatăîn Lipsa
mod net de un element sau o structură anatfomică anumită. demarcaţiei
Distincţia dinire cele. două mari componente — parodonţiul între
marginai și cel apical — se manifestă printr-o patologie şi o evoluţie parodonţiul
diferită a acestora, marginal și
Parodonţiul apical este afectat, de regulă, pe cale endodontică, apical
dincolo de apex, prin complicații ale cariei dentare, cu man!fesian
clinice acute sau cranice.
Parodonţiul marginal prezintă, mai frecvent, afecţiuni cu evoluţie Patologie
cronică și punct de plecare cel mai adesea de la nivelul gingiei și al diferită
sanţului gingival. Evoluţia bolii parodontale se face, în principal, pe
cale desmodonială, cu a Simpmmaîoîogie subiectivă mai puțin
manifestă, chiar nedureroasă. În timp, parodontopatiile marginale
cronice de tip inflamator conduc la apariția pungilor parodoniale,
retracție gingivală, mobilitate dentară patologică şi netratate au drept
complicaţie majoară și finală avulsia dinţilor.
MARG
Parodonţiulmarginal are două componente principale (fig. 8):
Companeli w—:&ă A. Parodonţiul superficial sau de înveliș formai din:
parodonțiului — gingie cu: epiteliu gingival;
maă“g E corion gingival;
ligamente supraalveoiare;
Fig. &
" Componentele principate
ale parodonțiului marginal
EO = apiteliul oral;
ES = epiteliul sulcular;
E apiteliul jonciional;
î 3G = sarțțul gingival;
CG
ţ%— LE = sisternul ligarert-
î3 telor supraalveolare;
l C = cementul radicular;
D = desmodonțiul;
LP = sisternut ligarnen-
tului periodontal;
OAP = osul alveolar
propriu-zis, larnina dura,
ţ larnina cribriforma, corti-
cala infernă;
OAM = osul alveolar
medular, osul
irabecular;
CE = corticala externă
B. Parodonţiul profund, de susţinere sau „uncţional”, formai din:

— cernent radicular;
— desmodonţiu;
— 08 alvedlai
PARODONȚIIAII L &%$;&&“
SUPERFIC E ÎNVELIȘ
Componentele , Muma„a cavității bucale poate îi împărţită în trei zone principale:
mucoasei 1. Gingia și mucoasa care acoperă'bolta palatină osoasă (formată
cavității din deÎlZE!G palatine ale oaselor maxi lare și lamele orizontale ale
bucale oaselor palatine), denumităși i mucoasa masticatorie.
2. Mucoasa de pe faţa dorsală a limbii specializată în receptarea

stimulilor care produc senzaţii gustative.
+. Mucoasa de căpiușire a cavităţii bucale, slab keratinizată și cu
o sulimucoasă ă…nm reprezentată de ţesut conjur “1<;îw lax, este
mucoasa buzelor, obrajilor, suprafeţei ventrale a limbii, a planșeului
bucal, a palatului mQaEe și uvulei, precumși a mucoasei alveolare.
Mucoasa masticatorie de la nivelul gingiei este fermă și fixă, iar
din punct de vedere funcțional— rezistentăla presiuneși solicitări,
Structura mucoasei masiicatorii este reprezentată de un epiteliu
îngroșat și un corion dens, neelastic cu o rezi lienţă foarte redusă,
Mucoasa gingivală are ca suport dintele și osul alveolar.
La edentaji mucoasa gingivală devine o mucoasă masticatorie Mucaasa
simpiă. gingivală la
Mucoasa masticatorie care acoperă bolta palatină este de edentați
asemenea prevăzută cu un epiteliu gros și un corion dens, bogat în
Q?c…(}é? salivare accesarii. În unele zone prezintă faţă de substratul
0s0s al bolţii palatine o submnucoasă laxă ceea ce îi mnîma o reziliență
mai mare faţă de zona rugilor palatine,a torusuluui palatin și a zonei
mediane,
implicaţii clinice și practice. Caracterele structurale ale mucoasei
Implicaţii
masticatorii conduc la o serie de consecinţe:
practice
-— plăgile chirurgicale situate în zona palatinală au prin incizie o
deschidere puțin sau deloc extensibilă și de aceea dificilă pentru
asigurarea drenajului unui abces parodontal marginal incizat;
— injectarea prin infiltraţie a anestezicelor (sau a altor soluţii cum
Anestezie
sunt cele folosite în cadrul tratamentului de bioreactivare parodontală)
sste dificilă din cauza lipsei de fibre elastice, dureroasă şi cu o
eficienţă redusă;
— protezele mobile dentare trebuie concepute și realizate ţinând Proteze
seama de rezilienţa diferită a zonelor mucoasei masticatarii palatinale;
mobile
— sutura mucoasei masticalorii se face cu dificultate din cauza
Sutura
corionului dens și ferm fixat în cele mai multe zone de periosiul și osul
subiaceni, dar esle o sulură stabilă.
Mucoasa de căptușire esie fină, densă și elastică; este o
micoasă mobilă cu un grad mai redus de keratinizare și cu o mare
capacitale de absorbiie.
implicaţii clinice și practice:
— reprezintă locul de elecţie (în mod special mucoasa alvealară) al
infiltrații anes-
injecţiilor submucozale în scop anestezic sau de infiltrare a produselor
tezice sau de
medicamentoase de bioreaciivare; 7 bioreactivare
— inciziile chirurgicale și suturile se fac cu ușurinţă;
Încizii și suturi
— procesele inflamatorii și hemoragiile se răspândesc cu ușurinţă
inflamații,
în zonele acoperite de mucoasă de căpiuşire și pot prezenta
hemoragii
dimensiuni mari, dar evoluează cu dureri mai reduse decât în zonele
acaperile de mucoasa masticatorie.
HORIA TRAIAN DUNMITRIU — PARODONTOLOGIE
Mucoasa de pe fața dorsală a limbii esie ușor mobilă, reziatentă

la presiuni și forțe de îricţiune are o structură densă, dar elastică,
prezintă numeroase formaţiuni papilare și se dispune pe substiratul
muscular al limbil.
GINGIA
Reprezintă porțiunea vizibilă a parodonţiului marginal și esie
porţiunea mucoasei masticalori i care acoperă extremitat ea coronară a
osului alveolar (limbusul alveolar). Gingia se împarle în trei zona
(fig. 9):
a) Marginea gingivală liberă este porţiunea aea mai coranară îrtre
papilele interdentare ale gingiei și corespunde peretelui extern al
sanţului gingival (fig. 9 a).
Grosimea marginii gingivale libere variază între 0,5 și 2 mm.
În mod normal, conlurui marginal este ascuțit, neled, tără
Contur normal
neregularităţi sau depresiuni.
Limita dintre marginea gingivală liberă și gingia fixă esie marcată
de sanjul marginii gingivale libere, care, uneori, poate îi șiers sau
lipsește. Sanţul marginii gingivale libere corespunde în genseral, cu
porţiunea cea mai declivă a șanțului gingival (flg. $ a, B).
ANT GIN i&wînw

inserția apăeiisti ... gingivlă libor 5\
-anful mă - Fe
phdivale libore
e dant gră
p gingia Fixă —
-j ong f iunaa l Z '

L Mucogingivată <
, .
ntară — Z
UN
%; wâa ul atve
î&“f„fund de zz
L vestibular
d
fig. 9
Gomponentele gingiei: în secjiune (a) și vestibuiar (b)
b) Papila interdentară ocupă spaţiul iriterdentar (ambraz

Punci de gingivală vestibulo-orală), fiind situată imediat sub punctul de cantact;
contaci” când acesta lipsește (diastema primară, incongruența dento-alveoiar
cu spaţiere), papila interdentară prezintă forma de platou sau chiar de
sa, ca o depresiune concavă. '
MORFOFIZIOLOGIA PARODONȚIULUI MARGINAL deă
Forma normală în regiunea frontală este piramidală (fig. 10 a). Forma

Forma spaţială a papilei interdertare la dinţii laterali posteriori a normală
fost comparată cu aspectul unui corl, cu o depresiune pe muchia
superioară (fig. 10 b),
ZJÎ& — Zona de
coniaci
vestibu- *
interdentară
| vâri
oral ” vâri .
vestibuiar
dnfe
Fig, 10 Fig. 11
AReprezentarea schemalică a papilelor Aspeciul papilei gingivale în rapart cu
interdentare: zona de contact interdentar
a. în zona frantală; la dinţii lalerali
b. în zona laterală
Între dinţii laterali posteriari are vârful deprimat, de aspect concav,

corespunzător zonei de contact sub care se situează. În sens
vestibulo-oral prezintă un vârf vestibular și unul oral (fig. 11).
Papilele interdentare prezintă pe feţe!e vesiibulare o depresiune
verticală, de la bază spre vârf, ca un ganf linear vertical, mai evident la
copii,
Forma și volumul papilei interdentare variază în raport cu: Formă și
mmmlggia
— osului alveolar subiacent; volurm
- vârsta: la copii și tineri acupă spaţiul interdentar și are un vârf
punctiform ușor roiuniit; la vârstnici, prin involuţie, volumul se reduce,
iar conturul papilei se aplatizează; la aceasta mai contribuie trauma
prin periaj și alte mijioace secundare de igienă, trăauma ocluzală,
abraziunea, inflarmaţii supraadăugate.
- incongruenţa dento-alvealară cu spaţierereduce volumul papilei Anomatii
interdentare prin impactul alimentar direct şi îi modifică forma din dento-
pme*mingnîé în platou sau chiar o formă concavă; maxilare
— incongruența denia-alveolară cu înghesuire reduce volumul
nappév!or interdentare, care, sunt înguste, devin hipertrofice și
hiperplazice, ca un polip pediculat sau sesil, cu bază mare de
implantaţie;
— tîraumatismul produs de folosirea intempestivă a scobitorii, Agreşiuni
periajul excesiv reduc volumul papilelor interdentare; mecanice
— diasterna și iremele produse prin deplasări patologice ale dinţilor Diastema si
barodontatici produa deformări ale papilelor interdentare, cu aspect și treme .
valum neregulat de la un dinte la altul.
c) Gingia fixă aderă ferm de dinte și osul alvealar subiaceni și «

întinde de la baza marginii gingivale libere pânăla mucoasa aiveolară.
Înălțime Are o înălţime verticală cuprinsă între 1 și 9 mm, în funcţie de dintele
investigat, de localizarea frenurilor, bridelor și fasciculeior musculare
subiacente și crește cu vârsta și dezvoltarea veriicală a procesului
alveolar.
Gingia fixă are, în general, o înălţime mai mare la maxilar decâta
rmandibulă, în special la incisivi şi molarii maxilarului pe taţa vostibuiară
…;i mai reduss la canini și premolari. De asemenea, este mai înaltă „»f\
faţa linguală a primului molar mandibular. Este foarte îngustăla moilarii
II și TIf rmandibulari.
La copii, La copii, înălțimea gingiei fixe vesiibuiare a fî”a“%î"m perrm '…fm'â;f
indiciu al sste mai redusă la dinţii cu tendinţă de vestibularizara și se măr Gî}îa
deplasării cei cu tendinţă de lingualizare, ceea ce poate consiitui un indiciu
dinților perspeciivei de deplasare a dinţilor în cursul evoluţiei %“ma„măe a
poziţiei lor pe arcade.
Zonă de Gingia fixă constituie o zonă de rezistenţă împotriva tendinţelor de
rezistență retracţie și deplasare ale marginii gingivale libere, rezultate prin periaj
sau prin tracţiunile exercitate de mucoasa £ alveolară și formațiunile
subiacente acesteia (frenuri, bride, îaâmcukîă de fibre musculare).
Mucoasă Limita dintre gingia fixă și mucoasa alveolară este joncjiunea
alveolară muco-gingivală, reprezentată p'mîra linie de demarcajie: linia
muco-gingivală vizibilă pe faţa vestibulară a ambelor maxilare. Sub
această linie se găsește mucoasa alveolară, mai olasiică și mai moixilă
decât mucoasa fixă situată în direcţie coronară.
Linia joncţiunii muco-gingivale este vizibilă și pe fala linguală a
versantului alvealar mandibular, dar lipseșie în zona palaiinală, umiw
mucoasa palaiului dur esie ferm atașată de osul subiacent, bine
keratinizată și se continuă fără o linie de demarcație cu gingia
Mucoasa alveolară esie slab keratinizată, de culoare mşu—'é'msh&s»„
mobilă faţă de planul subiacent unde prin transparenţă se observă
vase de sânge cu traieci bine contural.
ASPECTE CLINICE GENERALE

ALE GINGIEI SĂNĂTOASE \
Culoarea roz Culoarea normală a gingiei este roz deschis, dar variază în rapori cu:
deschis — grosimea stratului epitelial;
— gradul de keratinizare;
— gradul de vascularizaţie din corionul gingival;
E\iăslîanamaşîâ -— prezenţa și numărul celulelor melanii mîwmcacmw — melan
(celule tinere) blaşti — din stratul bazal al epiteliului. Culoarea gingiei este mai pali dă„
chiar ugor albicioasă în zonele de h;pe keratoză, de reacție faţă de
impactul alimentar traumatizant. La unele persoane sau la populațiile Exces de

de culoare, orientale, mediteraneene, culoarea gingiei poate fi, în mod - pigment
normaal, de la maro închis sau albastru închis până la negru și este o melaninie
urmare a melaninei în exces din epiteliul gingival. Această pigmentare
ş:jc:;ms f; distribuită uniform sau neregulat pe suprafeţe întinse ale
gingiei și nu reprezintă, în nici un caz, un semn de îmbolnăvire
gmgşvd!u fig. = 12),
Fig. 12 Fig. 1
Aspect pigmentai al gingiei Aspect normai de , gmvw* punctată“
a ginglei
As;[w*z”u! suprafejei gingivale în zona fixă, nu și pe marginea

gingivală liberă, este de „gravură punci aga“ (s—;îăpg}!mg) sau „În coajă de „Gravură
portocală" (fig. 13), presărată cu orificii corespunzătoare unor zone de punctată“
penetrajie r—a\răâraf;ă în corion a digitaţiilor epiteliale.
Aceste microdepresiuni sunt datorate unor fascicule de benzi de Micro-
colagen cu direcţie perpendiculară pe su prafața osului alveolar și care depresiuni
menţin un contact strâns între lamina bazală a mucoasei și periostul
s;u%“găaw»““î„ fas“„mm l este mai evident după vârsta de 5 ani și
se Aspect după
w;“ra ă mai mult la dinţii frontali, diminuează în zonele laterale vârstă
AC ăş;ri) și âé*npam a nwf„ lul molarilor, Aspectul descris
sani : …m, se acceniuează la
ni, La un% ş;é*v%… „ acest aspeci lipseșie în
enja aspectului de desen punctat este un semn de sănătate indicator al

Absenţa lui indică, de regulă, îmbolnăvirea gingivală, iar gingiei
4 tra sw»m reprezintă un indicator clinic al efectului sănătoase
'u;a și semnalează însănătoșirea,
qnq:m esie fermă în s&rspecial în zona de gingie fixă; în Cansi istență
—,;,—3„ marginea girumva%a Hțiiberă și vâriul papilelar prezintă
mai laxă, ușor depresibilă la camprimare cu o sondă
Poziţia gingiei faţă de dinte

Colet Nivelul la care gingia se fixează pe dinte este, în mod obișnuit,
anatomic siluat în jurul coletului anatomic al dintelui, astfel încât margiriea
Proiecţie pe gingivală liberă se proiectează pe smaiţ în porţiunea cea mai declivă a
smalţ acestuia.
Diferite Poziţia gingiei față de dinte depinde de:
circumstanțe — erupția dentară;
de care — tipul constituţional;
depinde — vârstă;
poziția gingiei — anomalii dentomaxilare;
față de dinte — inflarnaţia bacteriană supraadăugată;
— parafuncții și abiceiuri vicioase;
— traurmatisme directe;
- traumatisme indirecte, ocluzale;
— efectul unor circumstanţe (traume) de cauză iatrogenă;
-— influenţa unar afecţiuni generale.
CARACTERELE HISTOLOGICE
ALE GINGIEI
Epiteliu Gingia este formată dintr-un fesut conjunciiv, constitueni al

pavimentas corionului gingival, acoperit cu un epiteliu pavimentos piuristratificat.
pluristratificat Fpiteliul gingival
Este format din:
— apiteliul aral sau extern;
- - - epiteliul sanţului gingival, epiteliul sulcular sau intern;
— epiteliul joncționat (sau de jonciiune) ffig. 14).
Fig. 14
Epiteliul gingival: zona topografice
EO = epiteliul oral
ES = epiteliul sulcuiar;
EJ = apiteliul joncţional;
*
' C S = smalţ;
5G = șanţul gingival
Pentru o mai bună înţelegere a terminologiei curent admise,

”
trebuie precizat că epiteliul joncţional sau joncțiunea epitelială

reprezintă zona cea mai declivă a șanţului gingival, acole unde epiteliul
K
Î
adamantin redus s-a unit cu epiteliul oral, acum reflectat pe faţa Epiteliul oral
internă a șanţului gingival. reflactat
inserjia epfielială se reteră la celulele din epiteliul joncţional, Inserţia
siluaie mai apical de fundul șanjului gingival, care vin în contact epitelială
direct cu suprafața dintelui. Celulele apiteliale situate mai apical
reprezintă inserjia epiielială primară, cele situate coronar, /nserfia
spitelială secundară (fig. 7).
Epiteliul gingival oral sau extern
Epiteliul gingival oral este situat în continuarea epiteliului sulcular
spre cavilalea bucală și se întinde de la creasta marginii gingivale
ibere și gingia fixă pe care le acoperă, până la joncţiunea muco-
gingivală,
În epiteliul oral, majoritatea celulelor sunt keratinocite, cu funcţia Keratinocite
de formare a keratinei. Această aciivitate începe din stratul bazal prin
apariţia în citoplasma celulelor a unor structuri filamentoase:
ionofilamentele cunoscute ca și cffokeratine, precursori ai keratinei.
Forma citokeratinelor diferă după dispoziția stratificată a epiteliului Forma
oral: în siratul bazal sunt de formă cuboidală sau ușor alungite; în citokeratinelor
stratul spinos au formă poligonală, în stratul granuilos celulele sunt mai
turtite, iar în stratul cornos sunt aplatizalte.
Alături de keratinocite în epiteliul oral mai sunt melanocite, celule Melanocite
cu prelungiri dendritice care produc un pigment protector faţă de (celule
radiaţia actinică (SCHROEDER,1969), și celule LANGERHANS mature)
(SCHROEDER, 1969, NEWCOMB și colab., 1982, JUHL și colab., 1988) cu
funcţie de apărare faţă de agresiunea microbiană.
Helaţia topografică între epiteliul oral și corianul gingival este
caracterizată prinir-o suprafaţă ondulată, rezultatul penetraţiei
digitaţiilor epiteliale înire papilele corionului subiaceni. Această
dispoziţie măreşte mult interfaţa epiteliului-corion și asigură prin
osmoză o bună nutriţie a epiteliului lipsit de vase sanguine.
Aspectul ondulat al joncţiunii epiteliu oral-corian se reduce până la
dispariţie, pe măsura apropierii de epiteliul joncţional,
Epiteliul oral este format din următoarele straturi (din profunzime Straturile
spre suprafață): epiteliului oral
— straiul bazal sau germinativ;
- stratul spinos (al celulelor cu spini BIZZOZZERO);
— stratul granulas;
- stratul cornos, keratinizat, descuamaliv, exfoliativ.
Celulele stratului bazal sunt în contact cu corionul subiacent
piintr-o famină bazală. Lamina bazală
Studiile efeciuate la microscopul electronic arată că celulele Celule unite
viabile ale epiteliului gingival suni reunite la suprafaţă prin formaţiuni prin
denumile desmozormi. Un desmozom este produsul a două celule desmozami
alăturate, fiecare din acestea participând cu jumătate din structura
desmozomală. Desmazarnii sunt deci struciuri de iegătură infercelu-

lară, formate din două plăci de atașare, sirăbătute de la o celulă la alta
de formajţiuni intracelulare — fonofilamenie — care se răspândese în
citoplasma celulelor într-un msd radiar, „în perie“,
Hemides- Calulele stratului bazal sunt conaciate cu lamina bazală prin
mozomi hamidesmozami.
Lamina bazală este un produs al celulelor epiteliale și esie
formată din colagen nefibrilar (tipul IV de colagen) și dinir-o
Glicoprateine: glicoprateină numită iamm/na Lamina bazală are o grosime de circa
laminina 100 nanomatri, deci 1000 p„„ și este formată din
— lamina lucida atașată de celulele epiteliale și din
— famina densa în cantact cu țesutul conjunctiv gi ngwg%„
Fibre de Fibrele de ancorare sunt formaţiuni de colagen (tip VI, scurte,
ancorare curbate, dispuse în grupuri care unesc țesutul conjunciiv din corion cu
lamina bazală.
Așezare „în Siralul BAZAL oste format din celule de îormă cuboidală sau usor
palisadă“ alungite, așezate pe unu-două rânduri „în palisadă”,
Mitaza din Mitoza celulelor bazale este accentuată de inflarnație si, prin
stratul bazal exces de multiplicare, aspectul de palisadă esie înlocuit cu cel
papilomatos; în acest caz, joncţiunea epiteliu-corion nu mai este
ondulată ordonat, ci extrem de neregulată, cu penetrații epiteliale ungi
în carion.
C-elule Din cauza ritmului înalt de multiplicare celulară, stratui bazal se
germinative mai numeșteși germinaiiv sau cu celule germinafive.
Din loc în k„,f;, şfmnî e Ceiuleia st îuîm bf;zzg;, „»,ea flâi%ărwiî'n:—*iama*if&
patologică.
În mod normal, celulele din stratul &';şa;?a% 3\!(}…%
suprafaţă, cu transformări structurale corespuni KM
„ urnover“ de timp: furnaver epitelialde circa două săptămă nnm
spitelial și numai o săptămână pentru epiteliul | ECM(“HQ?“MÎ
Stratul SPINOS aste stratul epitelial cu c ';1 mair
Tonofilamerntele sunt mai numeroase faţă € 3
Prekeratini- și sunt așezate în mănunchiuri de fonofibrile,
zare activi îaw «rescută de p'n "&Î“âîiîîiZifi“F…:“
Stralul GHANULOZ este mai
spinos, Celu Ew;\ e situate mai superiic ia! wăm&w
particule granulare care contribuie lă permmeabi
glicalipide. ,
Caracteristica principală a f*-î;mîuiuă
granulelor de keraiohialină (precursor al k
dense, de O,T pm é'*îidîî'îf““'î'i* Ele conțin o pr
numită filacgrină. Aceasta se constitue într-o matrice care înglobează ș

agregă tonofilamentele fş*;îokwaî!r ele) pentru a forma keraiina .
fiatu/ CORNOS, KEHATINIZAT, DESCUAMATIV, EXFOLIATIV
este iormat din celule aplatizate, fără nuclee și organite citoplasmatice.
âmrr\q ;Daîlu celular este format diri kemîm……
Fenomenul de keratinizare este un proces normal ce Stadiile
caracterizează celulele epiteliului gingival și se realizează stadial prin: fenomenului
-— reducerea până la întrerupere a înmulțirii celulare; de keratinizare
—wpnerd& ea capacității de sinteză proteică;
- acumularea în citoplasma celulelor de material macromolecular;
tonofilamente (citokeraiine) și granule de keratohialină, precursori ai
keratinei;
— f:eq" 'esceriţa cornoasă (keratinizată) a c&!u! alor care se
încarcă în r)îaizîaia. cu keratină și pierd nuclai, enomen denumit
arfokeratoră; Ortokeratoza
n n n exiolierea proagresivă din stratul cornos al celulelor situate
SUp wîicm'
In candiţii patologice, de ";"émma*ifâ gingivală, stratul cornos este
îngroșat: h;mrkwamm cu frecvente fisuri, desprinderi de lamboul
Din cauza mmitozai acceniuate, ârwus…%a de inflamaţie, pot apărea E
celule cu nucleu sau fragmente nucleare — parakeratoză, deoare Parakeratoza *
iimpul parcurs prin migrarea celulelor spre suprafaţă a fost prea m!f
pentru a permite transformarea în îotalitate a conținutului celular
seratină
(„e/iffgxiv LANGERHANS sunt prezente în epiteliul oral, sulcular și Celuie
joncţionalși au fost descrise în 1868. La microscopul electronic, ele LANGERHANS
apar cu o citoplasmă clară cu granulaţii caracterisiice fără legătură cu
procesul de keratinizare; sunt celule fără tonofilamente, fără sistem Alsenţa îona=
desmozomal de unire cu alte celule. Provin din osul alveolar medular si Tilamentelor
sa multiplică îri q;r gie. Fundţiile celulelor LANGERHANS sunt legate de
declanșarea unui răspuns imun specific, tisular. În acest sens, ele pre-
zintă informajia amigwăca făă'f\î\„e&'„lî(,h}î T pe carele ac%vmazra Din punct Limfocitele T
de vedere irmun, calulele GERHANS acţionează ca și macrofagele Macrolage
în stimularea pmw%!gr imune de apărare antimicrobi an&
ş…;paa,mé șanțului gingival, epiteliul sulcular sau infern
Epiteliul care acoperă peretele moale al sanţului gingival este slab
keratinizat sau chiar nekeratinizat. Această particularitate Keratinizare
să mww trebuie bine cunoscută, îlind de o importanţă esenţială FOdusă sau
în paiogenia, evoluţia și tratamentul formelor incipiente de îmbolnăvire absontă
pat "Qdfanîww gingivita cronică, dar, mai ales, parodontita marginală
cronică superiicială. Keratinizarea redusă sau absentă favorizează
producerea de microeraziuni și microulceraţii urmate de sâr ”'ş rări care
sunt controlate în aceasiă situație printr-o atitudine terapeutică
particulară.
Epiteliul joncțional
Heprezintă cea mai semnilicativă struciură a
joncțiunii dento-
gingivale.
Joncţiunea Joncţiunea dento-gingivală este singurul loc expus
unei cavităţi
dento-gin- deschise din organismul uman unde un tesut maale,
- vulnerabil diri
givală punct de vedere al rezistenței mecanice, se alașează
în mod organic
de o siructură densă, hipermineralizată.
Localizarea Epiteliul joncţional se extinde în direcţie apicală
epiteiiului de la nivelul
porțiunii celei mai declive a șanţului gingival și formează
joncțional un manson în
jurul dintelui care, în condiții normale, poate fi localizat:
— numai pe smalţ:
— pe smalţ și pe cement;
— numai pe cement în funcţie de stadiul de erupție normală a
dintelui sau de retracţie gingivală prin fenomene
de involuţie.
Grosimea în plan transversal a epiteliului joncțianal
este de numai
3—4 straturi de celule în copilărie, dar poate crește
cu vârsta la 1 0--20
de straturi. Pe măsură ce se extinde spre apicai,
epiteliul joncțional se
reduce în grosime ajungând la 3—4 straturi.
În plan vertical, inălţimea epiteliului joncțional variază
între 0,25şi
1,35 mm (GLICKMAN). '
Din punct de vedere structural, epiteliul joncţional
este singura
Două lamine componentă a epiteliului gingival care prezintă
două lamine bazale,
bazale câte una pe fiecare faţă:
— lamina bazală externă care se constituie ca
lamina bazală a
epiteliului sulcular şi se conectează cu jesulut conjunctiv
subiacent;
— lamina bazală internă care fixează epiteliul joncţional
direct pe
suprafaţa dintelui. -
Caractere de Particularitățile anatomice ale spiteliului
joncţional explică
vulnerabilitate caracterul său de vumnerabilitate faţă de agresiuni
fizice și bialogice.
interfața La nivelul epiteliului joncţional, digitaţiile epiteliale
epiteliu-corion
lipsesc, iar
interfaţa epiteliu-corion este netedă, fără ondulații,
ceea e sugerează
o nutriţie săracă prin imbibiţie osmoiică.
Reducerea Un alt element de vulnerabilitate îl canstitule reducerea sau
sau absența absenţa keratinizării. Keratina este o scleroproteină care acţionează
keratinizării împotriva agresiunii microbiene prin pH-ul acid și mecanic prin
Seleroproteină consistenţă crescută. Celulele din stratul bazal, situate în porţiunea
coa mai declivă, apicală a epiteliului joncţional, prezintă
nemidesmozarmi şi prin mitoză se deplasează în
direcţie coronară fără
3<
să prezinte tonofilamente, ceea ce explică

lipsa keratinizării. Î
Zonă lipsită
-
porţiunea coronară, epiteliul joncțional se prezintă

cu o suprafață
de keratină * nekeratinizată. Această particularitate
este o adaptare la condiţia de
aderență faţă de suprafața dintelui, care nu
se poate îace prin
intermediul keratinei.
MORFOFIZIOLOGIA FARODONȚIULUI MARGINAL
O altă particularitate siructurală este reprezentată de numărul mai Legături

redus de punţi desmozomale intercelulare. Prin aceasta se poate desmozomale
explica faptul că epiteliul jonciional este zona de maxim transfer al reduse
exsudaiului și celulelor inflamatorii din tesutul cânjunctiv în sanţul
gingival. Keratinizarea redusă sau absentă favorizează agresiunea Agresiunea
bacleriană din placa gingivală, mai greu de controlat prin mijloacele de microbhiană
igienă obisnuită.
=lemenie de apărare
Epiteliul joncțional nu este însă o struciură fără posibilităţi de
apărare față de diferite agresiuni și mai ales faţă de cea microbiană.
a nivelul epiteliului joncțional sunt prezente celulele LANGERHANS,
care funcjionează ca și macrofagele în stimularea răspunsului imun
specific tisular. De asemenea sunt prezente neutrofile cu funcţia de
fagacite, care contribuie la menţinerea stării de apărare antimicrobiană
Fagocitoză
și de sănătate clinică gingivo-parodonială. Chiar în cele mai elocvente
Infiltrat
stâri de sănătate, gingia prezintă un infiltrat leucocitar formati din
leucocitar
neutrotile și polimorfonucleare, care sub influenţa peptidalor
Citokine cu
bacteriene chemotaciice își exercită funcţia de fagocitare. Alte acţiune
leucocite sunt atrase spre șanţul gingiva! de citokinele eliberate de
chemotactică
celulele epiteliale distruse de bacterii, pe care le fagocitează. Astfel, se
explică prezenţa neutrofilelor în lichidul sanţului gingival. Unele din Neutrofile
acestea, fiind supraîncărcate de bacterii, se degranulează şi se distrug degranulate
în fragmente mai mici. În plus, în condiţii de agresiune microbiană s-a Încărcare cu
remarcat o încârcare cu glicogen a ţesuturilor afectate, ceea ce indică glicogen
o reacţie de apărare cu fenomene histochimice reparatorii.
Epiteliul joncţional aderă de dinte în mod direct sau prin Pelicule sau
intermediul unor variate pelicule sau cuticule. Existenţa unora descrise
cuticule
de GOTTLIEB, cuticula primară și secundară sau membrana lui
NASMYTH este pusă sub semnul îndaielii; există însă un număr de
ipoteze aciuale privind prezenţa unor învelișuri de natură:
lpoteze pri-
& endogenă: ' '
vind prove-
— matricea superficială a smalțului incomplet mineralizat numită
niența unui
pefliculă de subsuprafală;
înveliș dentar
— festuri din epiteliul adamantin redus;
— cementul atibrilar coronal care s-ar forma înainte de erupția Degeneres-
dinţilor în zonele de degenerescenţă a epiteliului adarantin redus, cența epite-
astfel încât smalțul expus se acoperă cu un strat subţire de cement, liului ada-
peste care se formează epiteliul jancţianal; mantin redus
— cuticula deniară produsă de epiteliul joncţional, în fapt o Îngroșarea
îngroșare excesivă a laminei bazale a acestuia.
laminei bazale
% exogenă:
— microbiană;
— salivară;
— hematică;
— alimentară.
s HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
SANȚUL GINGIVAL
Este spajiul situat între suprafața dintelui și epiteliul sulcular care

căptușește marginea gingivală de la creasta acesieia până la epiteliul
„ăcu'acţignaă.
Delimitări Sarful gingiva! este delimitat du:
- peretele intern, dentar;
— perstele extern, gingival;
— baza șanţului, conturul coronar al epiteliului joncțional.
Adâncime Adâncimea șanţului gingival, măsurată clinic cu o sond
clinică parodontală, variază în mad normai între | și 3 mm, îiind în media df
18mn.
Adancime Adâncimea clinică a șar'wă…u gingival nu corespunde cu
a .r
histologică adâncimea histologică, aceasta fiind mai mare.
LICHIDUL ȘANȚULUI GINGIVAL

Venule din În mod narmal, provine, în canti ţaţ mici, continuu, din *
corian corionului gmgwdh ….;wdî, sub epiteliul sulcular. Siudiiexpm; nei
Fluorosceina pe animale, au arătat că fluorosceina injeciată intravenos esie re gâ
în sanţul gingival după nurnai trei minute (BRILL și KRASE)
Proprietățile lichidului gîngival
Materia! fluid, 1, Îndepărtarea mecanică din șanţul gingival a materialului amzd
particule au sub formă de particule străine, unele cu acţiune antigenicăș
străine electe agresive;
Proteine 2, Activarea ade: ziunii inserţiei epiteliale prin conţinutul de proteine
piasitalice plasmatica;
Anticorpi, 3, muw a antimicrobiană complexă prin antieorpi, factori
leucocite antimicrabieni, leucocite viabile.
ăîţ»"&qîé%îă ale Creşteri a!fa volumului de lichia 1 gingival e
uxului de - dimineaţa;
Hohid — în cursul masticației;
— prin mawg gingival;
-- prin peria
————— în sarcii .a
-- în urma folosirii contraceptivelor;
— în cursul inflamaţiei gingivale;
— în perioada de vindecare după tratament chirurgic
Pătrunderea în șanțul gingival a microbi Em sau a unor mici
particule de sul )f*îas“ag: solide este urmată de creşterea fluxuluui de lichid
și eliminarea acestora începând la căteva minute după ins inuare
msg nele plăcii bacteriene sau unele ;„m'*cule cu d iametrul de
um, de exemplu carmon, 'Z's“'m prin epiteli e„,si ulei
ţ
a:wăf;muă gingival, în sens invers cursului normai al
îă
Lichidul gingival nu este un simplu transsudat (filtrat fiziologic) ci Exsudat
e
un exsudat inflamatar, produs ca urmare a unui mecanism local de
apărare activă și conjine:
— elemente celulare: leucocite palimorfanucleare, limfocite, mono-
cite;
- aminoacizi;
— albumine;
- alfa 1, alfa 2, beta și gamaglabuline cu funcţie de anticorpi: imunogiobiu-
imunoglobuline de tip IgA, lgG, igM; line
— fibrinogen;
— Hibrinalizină;
— tracţiuni proieice ale complementului C3, C4;
— glucide (de 3-4 ori mai mult ca în serul sanguin, rezultatul
acilvității florei microbiene locale și nu a unui mecanism metabolic
tisular); Lactoperoxi-
— șisternul lactoperoxidazei cu rol în corectarea pH-ului; daza
- neutrofile întregi sau fragmentate după supraîncărcare cu bac- Degranulare
teri si degranulare;
- anzime lizozomale;
— enzime ca: fosfataza acidă, fosfataza alcalină, betaglucuroni-
daza, catepsina, proteaze, lacticdehidrogenaza și lizozim: acesta este Lizozim
o enzimă glicozidazică și acţionează prin scindarea legăturilor dintre
N-acelil-glucozamină și acidul acetilmuramic din componența persteilui
bacterian;
— alectroliţi: Na, K, Ca, P; Electroliţi
— uneori, în cursul unor tratamente pentru infecţii și afecţiuni gene- Unele sub-
rale, substanţe medicamentoase ca tetraciclina, hidantoina, în stanțe medi-
concenirajie mai mare decât în serul sanguin. camentoase
Corionul gingival '
Este format din:
— substanța fundarnentală alcătuită din constiiuenţi maleculari ne- Consiltuenți
fibroși; moleculari
— celule;
— fibre de calagen și elasiină; Fibre
— Vase și nervi,
Substanța furndamentală
Este o matrice organică nefibroasă, în care sunt înglobate Matrice
componenieie corionului gingival. Din punct de vedere chimic, organică
substanţa fundamentală esie formată din macromolecule de nefibroasă
proteaglicani și glicoproteine.
Proteoglicanii Proteoglicani
Au un rol major în menţinerea integrității corionului gingival.
Componentele principale ale proteogiicanilor sunt de tip Gilcozamiro-
carbohidraţi și se numesc glicozaminoglicani. glicani
54 MORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Compuși Gficozaminoglicanii sunt reprezentaţi prin:

'eguăîam“ B compuși nesultataji:
Acia Acidul hialuronic, care îndeplinește numeroase funcţii:
hialuronia e acţionează ca un absorbant biologic al solicitărilor mecanice;
& are o mare afinitate pentru apă, menţinând, pe de o parie, un
grad constant de hidratare a ţesutului conjunctiv, necesar bunei desfă-
surări a proceselor metabolice, iar pe de altă parie, din punai de
vedere terapeulic, are o acţiune antiedematoasă;
& una dintre cele mai importante funcții ale acidului hialuronic eiş&î'îér»
Homeostazie renţinerea homeostaziei apei în ţesuturi — prin proprietatea sa de a se
runcții mmpw'w ca o barieră în calea difuzării unor macromalecule — şi
celulare controiul unar îu naţii celulare ca înmulţirea, dezvoltarea și agregarea,
Aciă & componentele cu greutate moleculară mare ale acidului
hialuronie hialuronic inhibă activitatea fagocitară a macrotagelor, iar cele cu
Macrofage greutate moleculară mică o siimulează;
e oste constituentul principal al învelisului pericelular și
intluenţează dezvoltarea, migrarea și înmulțirea a numeroase a…»a\;,ş de
celule;
& are un important rol în meniirierea și localizarea rețeiei de vase
Vindecare și sanguine, în vindecarea și regenerarea parodonţiului marginal.
regenerare Degradarea acidului hialuranic este caracteristică în inflamația
gingivală.
Compuși m compuși sulfatați:
sulfatați &. Condroitin suliat — aste sintetizat în exces în. inflamajia
gingivală;
& Dermatan sulfat;
e Heparan sulfai;
e Keratan sulfat,
care, în general, sunt agregaţi cu acidul hialuronic.
! Matrice e Studii recente de microscopie electronică și autoradiogralice au
intercelulară indicat prezenţa glicozaminoglicanilor și în mairicea intercelulară a
epiteliului gingival.
Gficoproteinele suni reprezentate prin:
aj fibronectina din țesutul conjunctiv gingival și desmodontal (dar
se mai găsește în sânge, pe suprataţa fibroblaștilor de care esie
produsă, ca și de celulele endoteliale) îndepii wşîa următoarele funcţii:
Funcţii 1. Se agregă specific de prateogiicani, contribuind la structurarea
benefica ale substanței fundamentale.
tibronectinei Intermediază fixarea fibroblaștilar pe fibrele de colagen din
subs îanîa fundamentală.
3. Participă la numeroase reacii în cursul vindecării și regenerării
isulare:
Plachele — adeziunea plachetelor sanguine la fibrele de colagen;
sangulne — coagulare;
e
a
— promovarea reacțiilor opsanice de către celulele fagocitare; Celule
— promovarea migrării fibroblastice, fagocitare
ribronectinei, sub formă de fragmente produse prin acţiunea unor Funcții
proieaze ale bacieriilor parodontal patogene, | se atribuie însă și nocive ale
acţiuni nacive: , fibranectinei
— creșterea aciivităţii metalproteazelor, deci o accentuare
a
a
distrucţiilor parodoniale;
— reducerea proliferării celulare;
— inducerea apoptozei celulare în desmodonţiu, /n vitro (KAPILLA,
L. YVONNE, WANG, 2000).
4) laminina contribuie la formarea membranei bazale dintre
Alte
epiteliu și corion. Funcţiile lamininei includ atașarea de heparină,
glicoprateine
colagen, factori de creștere, celule şi entactină;
c) antaciina este o glicoproteină, care împreună cu laminina Fixarea
cantribuie la fixarea colagenului în membranele bazale;
colagenului
a) ienascina este o glicoproteină implicată, ca sși celelalte
glicoproteine, în procesele de agregare ale substanței tundamentale;
Agregarea
prezenţa sa este activă în procesele de vindecare și de proliferare
substaniei
tumorală; . fundamentale
aj trombospondinele sunt glicoproteine produse, în special, de
irombocite, cu rol în migrarea, adeziunea și creşterea multor celule, îîn Trombocite
special polimorfonucleare și macrofage. Sunt active, de asemenea, Î în
procesele de vindecare; Vindecare
) vitronectina este o glicoproteină care activează fagocitoza. Activarea
Creșterea excesivă a celulelor și fibrelor din ţesutul canjunctiv al fagocitozei
corionului gingival este caracteristică hiperplaziilor gingivale induse de Hiperpiazii
medicamente ca: hidantoina, nifedipina, ciclosporinele. medicamen-
În gingivita hiperplazică consecutivă tratamentului cu hidantoină oase
se constată o importantă creştere a glicoproteinelor și colagenului în
corianul gingival, ' ' '
Substanţa fundamentală, prin compoziţia sa chimică și prin gradul Substanțe
de polimerizare a macromoleculelor care o alcătuiesc favorizează bialogic active
deplasările celulare și difuziunea unor substanţe bialogic aciive,
substanţe minerale, nutritive, metaboliţi, hormoni, enzime,
Celuiele corionului gingival
Fibroblașiii sunt celulele cele mai numeroase în țesutul conjunativ
al gingiei sănătoase. Sunt dispuşi perivascular și între elementele
fibrilare,
Funcţiile fibrobiaștilor:
1. Participă la sinteza diferitelor tipuri de colagen și, posibil, la Funcțiile
sinteza altor tipuri de fibre; fibroblaștilor
2. Produc proteoglicani, glicoproteine, ca fibronectina, și au astfel Corion
un rol esenţial în menţinerea integrităţii corionului gingival; gingival
HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLO
3. Au un rol activ în resorbția și remodelarea îramei fibrilare de

Colagen colagern.
Mastocifele sunt localizate, în general, perivascular, în mod
axcepțional pot fi întâlnite în epiteliu.
Histamină Mastocitele produc histamină prezentă în stadiile incipiente de
Heparina iflamaţie. De asemenea produc heparina care are o acjiune
antiinflamatoare și de control al ritmului de resorbție osoasă după
inflamaţie. Numărul lor scade în inflamaţiile subacute și creşte în
inflamațiile cronice,
Macrolage, monc cile, plasmocile, limiaciie, polimorfonucieare
sunt puţine în corionul gingiei sănătoase și siluale predominant în
apropierea epiteliului joncțional. Prezenţa lor estă consideraă
„inflamaţie „inflamaţie fiziologică“, în sensul menţinerii expectative în faţa ur
iziolagică” eventuale agresiuni microbiene. Numărul acestar celule crește în
cursul inflamației propriu-zise
Osteoformare Osieoblagti cu ral osteaformator și osieociașii cu acţiune
asiea- osteodistructivă sunt situaţi mai aproape de osui alvealar.
distrucție Cementobiaști şi cementociașii cu acjiune de formare și,
reapectiv, de resorbție a cementului radicular.
Fibrele corionului gingival
Natura îibrelor gingivale:
Tipuri de Fibrele de colagen sunt cele mai numeroase. Colagenul (dela
calageni grecescul kofla = clei și gen = naşiere) este format din molecule rigi d&a
rezistente la suprasolicitări și de aceea esie faarte bine reprezeniatîn
tendoane, piele și ligamentul periodontal. Colagenul reprezintă fâă}%
din componenta proteică a gingiei și prezintă 10 tipuri structurale
Colagenul de tip 1, cel mai frecvent, se caracterizează prin agregarea
moleculelar sale în fibrile. Acestea, în număr de câieva sule, se
grupează în fibre și benzi .
Reticulină Fibrele argirofile (sau de reticulină), denumite astfel prin fapiul că
se evidențiază prin coloraţia argentică (metoda GOMORY), sunt fibre
de colagen tip lll, dispuse în mici benzi dezlânate în zanele
perivasculare, perineurale și în corion, în imediata apropiere a
epiteliului gingival.
Fibre elastice Fibrele elastice surt puține (cca 6%), dispuse perivascular și în
apropierea osului alveolar. '
Fibre de Fibrele de oxytalan au o structură similară cu a fnbmior de elastină,
oxytalan fiind considerate ca o formă primară, nedezvoltată complei, a
acestora. Sunt fibre rezistente la oxidarea acidă. Fibrele de oxytalan
apar mai frecvent în zone de reparaţie tisulară, ceea ce le conferă —la
Fenomene nivelul cunoștinţelor actuale — un rol de indicator al fenomenelor
regenerative” regenerative. !
Fibrile de Fibrilele de ancorare sunt formaţiuni de colagen (lip VII) care
ancorare unesc lamina bazală cu țesutul conjunctiv din corion.
Sistemul ligamentului supraalveolar

Este format din fibre gingivale, în special din colagen. Fibrela
ligamentului supraalveolar sunt (fig. 15):
Fig. 15
HReprezentarea filarelor
gingivale din sistemul
ligamentului supraalveolar
Fibre: — DG = denta-
gingivale; DD = denio-
dentare sau transseptale;
DP = dento-periosiale;
DA = dento-alveolare;
AG = alveala-gingivale;
TG = transgingivale;
lG = intergingivale;
SC = semicirculare;
C = circulare,
A, B = secţiuni vestibuio-
arale;
C = secjiune iransversală
1. Fibrele denio-gingivale care pornesc de la cementul radicular și Cement

se dispun ascendent și lateral în corionul gingival. radicular
2. Fibrele dento-deniare sau fransseptale situate între ainţi Dinţi adiacenţi
adiacenți și au un traiect aproape arizontal,
3. Fibrele dento-periosiale piornesc de la dinte, trec peste Periast
marginea alveolară (limbusul alveolar) și se fixează la periost,
4. Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte și ajung la marginea Margine
alvedlară după un traiect aproape arizontal, alveolară
5. Fibrele alveolo-gingivale au un capăt atașat de creasta alveo- Corion
iară și se termină în corionul gingival. gingival
S. Fibrele periosto-gingivale fixează gingia de os prin interrmediul Os-periost-
periosiului, gingie
7. Fibrele transgingivale pornesc cu un capăt de pe cernentul Transgingi-
radicular al suprafețelor aproximale și se îndreaptă spre suprafaţa vale
vestibulară sau orală a dintelui vecin, unde se întrepătrund cu fibre
similare din direcția opusă.
8. Fibrele intergingivale traversează continuu corionul gingival intergingivale
paralel cu suprafețele vestibulare și orale ale rădăcinilor.
9. Fibrele interpapilare care traversează spaţiul interdentar în Spațiul
sens vesiibulo-oral la baza papilei. interdental
Semicireulare 10. Fibrele semicirculare pornesc de pe suprafaţa aproximală

(mezială sau distală) a rădăcinii unui dinte, ocolesc faţa vestibulară
sau orală și se fixează pe faţa aproximală opusă a aceluiași dinte.
Circulare 11. Fibrele circulare în număr mic înconjoară în întregime
rădăcina dintelul.
intercirculare 12, Fibrele intercirculare sumt situate între inelele de fibre
circulare.
Vascularizaţia și inervația gingiei vor fi iratate împreună cu a
întregului parodonţiu marginal.
HISTOCHIMIA GINGIEI NORMALE
Alături de componentele histochimice descrise anteriar, în gingie

au mai fost puse în evidenţă:
Glicogen Glicogen: se găsește în epiteliu, intracelular, în concentrajie
invers proporțională cu gradul de keratinizare.
Glicogenul este considerat ca un component chimic normal al
Acantoliză epiteliului care creşte în procesul (patologic) de acaritoliză.
În corion este, de asemenea, un component intracelular răspândit
Musculatura pretutindeni ca și în celulele musculaturii fine a arteriolelor. Cantitatea
arteriolelor de glicogen din corionul gingival crește semnificativ în cursul
inflamaţiei.
Grupările sulfhidrilice și disulfidice au rol în keratinizarea,
diviziunea, creşterea. și permeabilitatea celulară, ca și în reacțiile
enzimatice.
Echipament Enzime. În gingie a fost pus în evidenţă un bogat echipameni
enzimatie enzimatic cu rol în procesele metabolice, de keratinizare, în cursul
bogat inflarnaţiei și a vindecării. Principalele enzime din corionul gingival
sunt:
Principalele — fosfataza alcalină;
enizime din — fosfataza acidă;
corionul — difosfo- și trifostopiridin-nucleotid-reductaza;
gingival — acetilcolinesteraza;
— succindehidrogenaza;
— glucozo-8-tfosfat dehidrogenaza;
— lactic denidrogenaza;
— beta-D-glucoronidaza;
— beta-glucozidaza;
z
— bela-galactozidaza;
— arninopeptidaze.
P VDONȚIUL MAI
PROFUND, DE SUSȚIN
SAU FUNCŢI
Principalele componente ale parodonţiului marginal profund sunt: Componente
- cernentul radicular; principale
— desmodonţiul;
— asul alveolar,
CEMENTUL RADICULAR
Este un ţesut de tip conjunciiv, cu un grad ridicat de mineralizare,
care acoperă suprafaţa radiculară a dinţilor și, uneori, o mică porţiune
din coroana dintelui, interfața rădă»
Cementul este interfaţa dintre rădăcina dintelui și desrmodorițiul cină-desmo-
din spațiul dento-alveolar. donţiu
Raporlul topografic între cernent și smalţ poate fi: Raportul
— cemeniul acoperă smalţul cervical în 60-65% din cazuri smalț-cernerit
(ig. 16 a)
— cemeniul vine în contact cu smalţul în 30% din cazuri (fig. 16 b); Cement
— cementul nu se întâlnește cu smalţul, lăsând o mică porțiune de radicular
dentină descoperită în 5-—10% din cazuri (fig. 16 c). Cele trei situaţii se
pat întâlni chiar la acelaşi dinte.
Cemeniul este în cea mai mare parte dispus radicular. La om, Cement
cementul coronar este un sirat subiire, slab reprezeniat, care acoperă coronar
o mică porţiune din extremitatea apicală a coroanei sau poate lipsi.
Cementul coronar este bine reprezentat la ierbivore, unde joacă
ur ral în fixarea dinţilor în alveole,
De-a lungul rădăcinii, cementul este mai gros în treimea mijlocie
și cel mai gros în treimea apicală fiind produs de celulele specializate:
cernentoblaste, cementocite.
B A0%
go-s85% 30%
Fig. 165
Raporiul între cement și smalț:
a = cementul acoperă smalţul; _(.
ţ
b = cementul vine în contact cu smalţul;
c = cernentul nu se întâlnește cu smalţul;
dentina este descoperită
S = smalţ;
C = cement;
D = dentină. a
A
Cement Cementul primar, acelular este dispus, în special, în jumătatea
acelular coronară a rădăcinii (sau pe 2/3 din lungimea ei). Histologic, prezintă
Apoziţie iinii de apoziţie paralele în general între ele și supraiaţa radiculară. Ele
ciclică reflectă apoziţia ciclică, periadică de cement, care se continuă în tot
cursul vieţii. Această proprietate a cementului confiribuie la
îmbunătățirea implantării și explică procesele reparatorii care se
produc după fracturile radiculare.
rŢ 3 sime Grosimea stratului de cement acelular variază de la câjiva pm în
e2
£-
£p
timpul erupției la 50 pm între 11 și 20 ani și până la 130 pm la adult
sau chiar mai mult, peste 500 um la persoane vârstnice. În grosimea
sa sunt prezenie fibre de colagen denumite inirinseci (care aparţin
cementului) spre deosebire de cele provenite din desmodonţiu care
sunt fibre axtrinseci.
La microscopul electronic, cemeniul acelular demineralizat
Fibrile de prezintă benzi formate din fibrile de colagen, dispuse mai mult sau mai
calagen puţin perpendicular pe suprafaţa rădăcinii și care derivă, în principal,
din fibrele ligamentului periodontal, fibrele axtrinseci fiind produse şi
încorporate, ireptat, în matricea cementului sub acţiunea cemento-
blaștilor. Aceștia sunt celule similare morfologic cu fibroblașiii și sunt
Matrice situate în desmodonjiu, de-a lungui suprafejei radiculare, unde
nemineralizată formează a matrice nemineralizată: cemantoid sau precermeni. În mp,
Cementola această matrice se mineralizează împreună cu fibrele de colagen
Capătul descrise mai sus. Ele reprezintă fibrele lui SHARPEY, termen utilizat
mineralizat al pentru a desemna toate fibrele inseraie cu un capăt în cement şi
fibrelor mineralizate la acest nivel.
Compoziţia cernentului fibrilar, acelular:
Subsianfa minerală a cementului este reprezentată de cristale
Hidroxiapatită fine, aciculare de hidroxiapatită, care formează 61% în greutale (31%
în volum) și apă 12% în greutate (36% în valum). Gradul de rinera-
Mineralizare și lizare a cementului este mai redus la vârste tinere și mai mare la
vârstă vârstnici.
Aport În îmbolnăvirile parodantale, cementul cervical expus agresiunii
fosfocalcie din microbiene din mediul bucal se poate hipermineraliza prin aport
salivă fosfocalcic de origine salivară.
Cement Cemeniul secundar, celular ese situat în jumătatea apicală a
celular rădăcinii și la nivelul furcaţiilor dinţilor pluriradiculari. Grosimea lui
Grosime variază între 130 și 200 urn. În parţiunea mijlocie a rădăcinii, cementul
celular poate acoperi o porţiune de cement acelular depus anterior.
Dispunerea diferită a celor două tipuri morfologice de cement —
celular și acelular — poate fi explicată prin: funcţionalitatea crescută
Hypomochiion deasupra și sub punctul de rotaţie fypornochilion al dintelui — unde
deplasările sunt mai mari, iniţierea unor mecanisme de protecţie printr-
că
R
un melabolism mal intens, graţie aglomerării celulare de la aceste
niveluri.
Compozijia camentului celula
Suostanţa minerală este mai wduf““? — 46% în greutate, dar Colagen tip ,
matricea arganică este mai bogată, fiind bine reprezentată de cm'agen m
tipul l (peste 90%) și III (cca 5%), glicoproteine și ş„;wîmoqho Proteogiicani
Cemantocitele suni celulele caracteristice acestul tip de cement și Cementocite
sunt situate numai în cemeni nu și în desmodoniiu, staţionare în
facune ale cementului mumr é*—'zmpmpru cementoplaste). Lacunele au
dimensiuni și forme diferite și sunt unite între ele prin canaliculefine
care se orlentează pretet şsxmşa„i către desmodoniiu.
Caniitatea de fibre de colagen provenite din desmodonţiuși fixate Axui central al
în cermentul 2<=E E ' oste mai mare decât în cementul acelular. Fibrele fibrelor
SFIAF „JM/” sunt nurmeroase și prezintă o bună mineralizare, în special SHARPEY
perilerică, în t mp ce axul central este mai slab mineralizat.
DESMODONȚIUL
Totalitatea structurilor din spajiul dento-alveolar formează un
complex morfofuncţional denumit desmodonţiu. Spaţiul dento-alveolar Forma de
are o iormă de e:;k;gz:ş…;idrâ fiind mai îngust în zona de rotaţie a dintelui — clepsidră
Aypamochiion — și mai larg în zona cervicală, respectiv apicală. Spaţiul
denio-alveoalar Gqîe vizibil pe imaginea radiologică ca o zonă de
radiotransparență crescută,
Prin poziţia punctului hypomochlion mai aproape de apex,
aproximativ la unirea a 2/3 coronare ale rădăcinii cu 1/3 apicală,
Lăţimea
lăţimea spaţiului dento-alveolar înspre coronar va fi mai mare decât spațiului
spre apicai, datorită amplitudinii mai mari a braţului de pârghie de 2/3
dento-alveolar
față de 1/3 din lungimea rădăcinii. În medie, spaţiul dento-alveolar
Dimensiuni
măsoară 0,35 mm spre coroana dintelui,'0,25 mm spre apex și medii
0,17-mm în zana frypomnechilion. !
Dimensiunile spațiului dento-alveolar şi deci ale desmadonțiului
variază în funcţie de :
— vârstă: este mai larg la adolescenţi şi tineri decât la vârstnici;
— gradul de eruplie: este mai îngust la dinţii neerupţi și incluși;
— gradul de funcţionalitate al dintelui: este mai larg la dinţii cu
iuncţie normală, activi şi mai îngust la dinţii fără antagoniști.
Hiperfuncția prin suprasolicitare mărește dimensiunile spajiului hHipertuncţie
dento-alvealar;
— inflamajia desmodonţiului;
— afecţiuni sistemice: sclerodermia se însoţește de o lărgire a Sclerodermie
spațiului dento-alvealar,
Suprafaja alveolară totală variază între 50 şi 275 mm2
pentru monoradiculari și circa 450 mm? pentru pluriradiculari.
G7 HORIA TRAIAN DUMITRIU — FARODONTOLOGIE
Suprafață Suprafaţa radiculară a molarilor mea;ah este cea mai mars ! rf

radiculară cu alte grupe de dinţi și reprezintă 32% din suprataţa radicu
tuturor dinţilor.,
Hadiotrans- La axamenul radiologic, spațiul nw alvealar apare ca o zonă de
parență radiotransparență crescută față de fddamn.&z si osul alvealar
presculă Componentele desmodonţiului sunt:
— substanţa fundamentală;
— celule;
— Hire;
— vase și nervi.
Cortori Substanţa fundamenială mu se deosebeșie a
gingival corionului gingival unde a fost descrisă.
Celuteie
Celulele din desmodonțiu au funcția princ E%„d de menţinere a
Sinteză de nol sisternului fibrelor ligamentului periodontal prin sinteză de noi fibre și
fibre remodelarea celor sxistente. Dintre celulele desmodoni iu„u se …r_ăim* “; :
Poteniial de Celutele mezenchimaie nediferențiate, dotate cu urn
transformare de transformare în celule ca: fibrobiașii, cemei f;ă”}i&f"“îsși osteob
Ele joacă un rol esențial în procesele de „ch,furam na
desmodonțiului, cementului și osului alveolar. e asemenea, ţ}m“îiâ}!pă
Regenerare alături de alte sisterne reparatoarii la fenomenele de regenerare dună
intervenții chirurgicale asupra parodonţiului margmal.
Orlentarea Fibroblaștiitormează majoritatea celuiară a desmodaniului și suni
fibroblaștilor orientaţicu axul lung, paralel cuaf principalelor fibre. Funcţia mwm ă
Sinteza de constă în sinteza moleculelor de colagen care formează fibrile și fibre,
colagen De asemenea, sintetizoază matricea de proateogiicani din jurul fibrelor.
Degradarea Fibroblaştii acționează și în sens invers prin degradarea fibrilelor
colagenului de colagen de către colagenază, a cărei activitale crește în cursul
Coi agwmxă și inflamațiilor și scade prin administrarea locală și generală de
tetraciclină tetraciclină.
Osteoblaştii sunt situaţi în desmodonțiu înspre osul alvealar, în
zonele de osteaformare și de asteomodelare alvealară, Pot îi situați ŞG
în interiorul osului alvealar, în lacune, ca osfeociji.
Cernento- Cementobiașiii sunt dispuși spre suprafața cernentului și pariicipă
geneză în procesul de cemeniogeneză
Hemodelarea Osteociastele acţionează împreună cu osteoplașiii în
asului alveoiar rernodelarea osului alveolar.
Odoniociastele sunt celule cu rol în resorbția ţesuturilor
mineralizate, inclusiv cementul, fâră a se integra funcţiona! cu
Hemadelarea cemeniaoblaștii, De altfel, rermodelarea cernentului este un fenomeri
cementului , rmai rar decât remodelarea osului alveolar.
Celule Gé?fuié?féî* epiteliale provin din teaca lui HERTWIG și e…téwfr agma
epiteliale Î cursul cermentogenezei și sunt cunosct fe ca resiurile
MORFOFIZIOLOCG INȚIULUI MARGINAL
„sluieie de af
Lă Mac iocite, palimortonucleare, Celuie de
lirmio "'*îă*e sunt preze m, urş“ar wdă în der mw&mşţ; H nomrmal, apărare
Fibrele desmodaor Ligatrentul pe iadonial
…„w!* mai msmeş…„ e sunt fibrale de calagen, în pro porție de
33-74%, puţine fibre de oxytalan și rare fibre elasticr.
Pibre
Fibrele de colagen suni formate din fibrile Fibrile
Numeroase fibre de colagen sunt grupate& în be zi groase, care în Benzi
lotalitate formează sistemul Kgamentului periodontal
La dinţii recenți erupii, numărul de benzi de colagen aste de circa
Dinţi recent
50.000/mm? de suprafață radiculară, iar la di inţil maturi, funciionali, orupți
numărul de benzi este de circa 28.000/mm”, în imp ce la Dinţi
dinii
netuncţionali este de 2 .000/ram2. “uncționali
Diamelrul boenzilor de colagen este la dinţii recent erupți de 2-3 Dinţi
pm și se dublează la dinţii maturi, funcţionali. nefuncţionali
La cobai s-a evidențiat un plex intermediar, rezultat prin
Plex
îndepăriarea („;z[:}c&ialor îf wam r de colagen în zona mijlocie a traseului
intermediar
lor dintre rădăcina dintelul si osul &îvc»nîar
La om, existența acesiUi plex nu a fost dovedită.
Orientarea fibrelorse tace între u…uf alveolar și cement, după un
traseu de cele mai multe orl oblic, dinsspre coronar spre ap:c„ai
dinspre osul alveolar spre dinte. Traseul fibrelor este ondulai , ceea
ca
le asigură un rol funcţional, deosebit în preluarea salicitărilor mxmczta
le
asupra dintelui.
În zona capătului dinspre osula Uveoiar, benzile de fibre sunt mai
Benzi mai
distanţate decât spre cement.
distanţate
Capetele fibrelor principale înglobate în osul alveolar si ceme nt și
care reprezintă porţiunile mineralizate sunt fibreleSI !AH%Y Dintre
Fibre
acesiea, cele incluse în osul alveolar sunt mai puţine și mai distanțate
SHARPEY
pe unitatea de suprafaţă decât cele incluse în cement.
Unele fibre au o direcție paralelă cu suprafața rădăcinit şși
formează plexul iibrelor indifsrente, mai eident în jurnălatea apicală a
rădăcinii. Fibrele „indiferente“ pot fi înglobate parţial în cement. Piexul filbralor
vlm“î terenie“
i?—%" incipalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal
Dispoziţiaîl-
. Fibrele crestei alveolare, ușor oblice, se întind de la marginea
oSu îxii alveolar spre cementul radicular, sub epiteliul joncţional, brelor liga-
mentului
2. Fibrele denta-dentare sau trariseptale sunt asociate fibrelor
omonime ale ligamentului supraalveolar și se dispun interdentar periadontal
3. Finrele orizontale sunt dispuse în unghi drept faţă de axul Unghi drept
'ongitudinal al dintelui, de la creasta alveolară la cementul radicular. față de axul
4. Fibrele oblice sunt cele mai numeroase și conslituie suportul dintelui
principal de susţinerea dintelui în alveglă, Se întma de la osul alvedlar, Suportul
spre cement, unde se i n„—;éai%;…*a mai apical decât pe os _principat de
susținere
3. Fibrele £pma/e se î**mc radiar, oblic sau chiar vertical de la Fibre obilce,
! rădăcinii la osul încanjurător. ' radlare
B4 HORIA „fwww DUMITRIU
— PARODONTOLOGIE
Cale mai presiigioase studii

— SCHOUR, NOYES, LICKMAN, STERN,
LISTGARTEN — nu menţionează aue tipuri de fibre (ca „sărv e
interradiculare“, de exemplu),
Fibrele de oxylalan sau acido-rezistente sunt distribuite în
stribuție - orincipal în jurulvaselor de sânge. Cele mai multe fibre de oxytalan diri
per waşm%…a desmodonţiu sunt situateîn apropierea cementului și mai p… ine spre
, Fibre asul alveolar. Numeroase fibre de oxytalan sunt chiar înglobate în
inglobale ÎN cemeni, în specialîn treimea cervicală a rădăcinii,
cement
Osul alvealar reprezintă acea parte şévrw„w din oasele ma }ăéî::t :

mandibulă, care serveste la s…mmunm 3a și menţinerea dnţi 'ă
Apofiză alveolar este o prelungire apoftizară a oaselor maxilareși este wr“naîş
din:
1. osul alveolar propriu-zis;
2 osul alvealar susținător,
1. Osul alveolar propriu-zis este compus dintr-o lamă subţire de os
care înconjoară rădăcina și servește drept suport de inserţie capătului
0sos al fibrelor ligamentului periodontal. Osul aiveolar propriu-zis este
Corticala reprezentat de carticala internă a osului alveoiar. Marginea coronară a
internă osului alveoalar este ondulată și mr(}sm…da în primele faze de erupție
dentară joncțiunii smalţ-cement a dinţilor. La dinţii adulți, funcţonali se
situează la 1-—1,5 mm de această joncjiune,
Osul alvealar propriu-zis se mai numeşte și ,
Radioopa- — lamina dura: radiologic apare sub forma unei benzi Ein ars de
citate crescută radioopacitate crescută;
Drificii de — famina cribriforma: prevăzută cu orlficii prin care îrec vase sart-
trecere quine, limfatice și nervi din desmodonţiu în osul spongios subiacent.
În fazele iniţiale de evoluţie, famina dura (corticalainternă) are a
Os fasciculat structură de os fasciculat caracterizat prin prezenţa a numeroase
Osteacite celule: osfeocile de formă rotundă sau stelată, situate în facune,
Celulele stelate tîrimit prelungiri citoplasmatice spre osteocite din
Canalicule lacunele învecinate printr-o rețea de canalicule radiare. Matricea
osului este formată din benzi de fibre de colagen și are un grad variabil
de mineralizare. .
Formarea matricei extracelulare începe în centrul unor compilexe
Proteoglicani sferice alcătuite din agregări de colagen, proteoglicani, vezicule
socretate de osteoblaşti. Primul semn de calcificare se produce prin :
Hidroxiapatită depunere de hidroxiapatită în centrul acestor vezicule. Hidroxiapatita
Epitaxie se depune ulterior prin fenomenul de spitaxie, de creștere a cristalelor
r
de hidroxiapatită, cu formarea unor sfere' cu diametru de
1.500-—-3.000 Â și care se crm&„mu ie m noduli din care se dezvaltă
rețeaua de os fasciculai,
Pe măsură ce copilui creste, la adolescenţă,

osul fasciculat este
treptat și parţial înlocult cu os farmelar.
Osul lamelar este realizat de osteoblașii prin s lamelar
apariţia succesivă de
lamele circumferenţiale, separate prin stratu
ri de os de apozifie sau Os de apoziţie
ezidual '
Osul lamelar se dispune, sub forma unar iame
concentrice, în jurul
unui vas central, Acoastă poziție caracteriz
ează osul haversian. În Qs haversian
spațiul iridimensional, unitatea osului haver
sian este reprezentată
printr-un sistem cilindric denumit osteon. Între
osteoane, osul rezidual Osteon
este denumit os inlerstiţiat Osteoanele recent
e, care nu au suferif Os interstițial
procese de remodelare, sunt osteoane prima
re. În urma resorhției
parțiale şi a formării de noi osteoane, primele devin osieoane
secundare, procesul fiind caracteristic remodelării asoase prin Hemodelare
fenamene de apoziţie şi resorbiie.
Fesorbţia osoasă se realizează în principal os0asă
prin celule mari,
multinucleate: osleoclasie situate în depresiuni
ale suprafefei osoase Osteociaste
denumite /acunefle HOWSHIP, dar poate
fi rezultatul acţiunii unor
celuie mononucleare, incluzând macrofage și osteocite,
și Nurnărul
activitatea osteoclastelar cresc sub influenţa
hormonului paratiroidian Horman
și a dehidroxicr lecalciferalului, un hormon înrudit cu vitamina D, și paratiroldian
Sscad sub influenţa calcitoninei.
Hesorbţia asoasă este stimulată de „facto Calcitonină
rul de activare a
osieociastelor”, o citokină rezultată în cadrul
răspunsului imun, posibil Citokine
și de alte citokine, precum şi de către
prostaglandine. Prostaglare
2. Osul alveofar susţinător are două compa
nente: dină
- osul medular, spongios sau trabecular
şi
— coriicala externă,
Osui medular, spongios sau lrabecuiar este alcătuit din
nUmeroase spații căptușite cu un strat celula
r denumit endosteum. Endosteum
Spajiile intraosoase surit separate prin septur
i dispuse sub forma
unor frabecule, care jalonează în apropierea
laminei dura îraseul
funcjional al fibrelor 3 arpey,
.onele cele mai bogate în os medular sunt
la :
— tuberozitatea maxilară;
— molarii și premolarii inferiari.
Măduva osoasă are funcţie hematopostică
şi în raport cu vârsta Funcţie
esie:
- ioșie, bine vascularizată, lă tineri; hemato-
- Cu fenomene de degenerescenţă grasă, la poaetică
adulţi;
— Cenușie, cu a degenerescenţă avansată
de lip fibros și calcară,
la vârsiniei,
!
Osul medular folosii în auiotransplante
pentru umplerea Autotrans-
defectelor osoase alveolare, produse în
parodontiiele marginale planie
cronice, se recoltează din zone bogate în mădu
vă osoasă, în special
56 HOBIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
de la nivelul tuberozităţii maxilare, și are șanse crescute de integrare,

dacă se recoltează la vârstă tânără. La vârstnici, reducerea spațiilor
medulare prin condensare 0s0asă, datorită fenamenelor degenerative
Degeneres» calcare ale măduvii osoase, compensează, într-o măsură, atrofia
conţă calcară procesului alveolar și poate explica (cel puţin în parte) rezistența mai
Coroaria mare la solicitări a acestui os, în lipsa inflamaţiei bacteriene, astiel
clinică încât dinţii cu o coroană clinică alungită nu prezintă întotdeauna o
alungită mobilitate patolagică manilestă.
Corticala Carticala externă este formată, în principal, din os haversian şi
externă poate fi vestibulară sau orală. Grosimea sa vestibulară este mai
redusă la incisivi, canini și premolari și mai mare pe îaţa linguaiă.
Corticala externă este acoperită de periost, un strat fibros care include
şi celule: osteoblaști, osteoclasie și precursorii lor, precum și un sisterm
vascular (activ în cursul fenomenelor de regenerare) și nervos bine
dezvaltat.
Conturul Conturul crestei marginale a osului alveolar variază în tuncţie de
crestei forma rădăcinii și este, în general, paralel cu joncțiunea small-cement,
marginale În zonele unde rădăcina prezintă o supralaţă netedă, fără
Tralect drept denivelări, marginea crestei alveolare are un traiect drepi. În zona
convexităţilor rădăcinii, marginea crestei alveolare prezintă un traiect
Traiect rotuniit rotuniit spre apical (aspect concav, de scoică), iar acolo unde
suprafața rădăcinii este concavă, traiectul marginii alveolare este
convex, arcuat ascendent (LISTGARTEN).
Septuri Septurile interdentare au dimensiuni şi forme adecvate zoneil
inferdentare interdentare pe care o ocupă. În locurile unde dinţii sunt mai apropiaţi
aproximal, septul interdentar este îngust, slab reprezentat sau absernt
înspre coronar, ceea ce explică evoluţia rapidă a bolii parodontale și
existenţa cu predilecție a pungilor parodoniale adevărate în aceste
zone și absența lor în regiunea vesiibulară sau arală din imediata lor
vecinătate. În zona dinţilor anteriori, monoradiculari, septurile
interdentare au forma unor vârfuri sau lame ascuţite. În zona dinţilor
posteriori, pluriradiculari, septurile interdentare sunt mai bine
reprezentate și conţin un volura mai mare de os medular.
Dehiscenfa și fonestrajia (fig. 17) suni defecte prin resorbiie la
nivelul corticalei externe a osului alveolar, care duc la descoperirea
rădăcinii subiacente. \
Dehiscenţa Dehiscenfa reprezintă o lipsă de os, situată marginal, ca o pâinie
deschisă coronar și mai îngustă spre apical.
Fenestrația Fenestrația este un defect osos circumscoris, situat sub marginea
crestei alveolare. .
Osul spongios este redus până la dispariție la dinţii frontali, unde,
în apropierea marginii alveolare, osul propriu-zis și corticala externă
fuzionează. Vascularizaţia periostală este săracă în zonele unde
periostul și mucoasa sunt subţiri și întinse, așa cum se întâmplă pe
suprafaţa convexă a rădăcinilor, mai ales la dinţii vestibularizaţi sau Ciroumstanțe
oralizaţi. Aceste circurnstanţe favorizoază apariția dehisc
enţei sau a favorabile
unei fenestrații care se transformă în dehiscenţă. Concom
itent, '
resorhția osoasă de cauză inflamatorie bacleriană se
dezvoltă cu
predilecţie în zonele aproximale ale rădăcinilor .
Fig. 17
Dehiscenţa (D)
si fenestrația (F) osului
alveolai
Dehiscenţa și fenestrația se tratoază chirurgical prin acoperi

re cu
lambou de vecinătate bine vascularizat.
Desmodonţiul reprezintă în totalitatea sa un complex structur
al cu influente
influențe induciive în menţinerea elementelor care îl alcătui
esc, inductive
Componenta cea mai activă a acestei proprietăți formatoare
se
referă la osul alveolar care se depune în zonele de tracţiune și se
remodelează prin resorbţie funcţională în zonele de presiun
e. Acest Resorbţie
fenomen de structurare și restructurare permanentă asigură
stabilitate funcţională
dintelui în alveolă în cursul procesului de erupție continuă,
activă și de
mezializare fiziologică.
În mod obișnuit, anchiloza rădăcinilor nu se produce
datorită Anchiloza
potenţialului înalt de regenerare a desmodonțiului. În cursul
procedurii rădăcinilor
de replantare, extracţia dintelui, urmată de îndepărtarea
mecanică a Replantare
desmodonţiului, deshidratarea și alterarea celulară prin menţinerea
sxtraalveolară un timp prelungit, decontaminarea suprateţei
radiculare
cu antiseptice drastice sumnt operajiuni care determină alterări Resorbjţii
ireversibile ale desmodonţiului. În astfel de cazuri, replant
area este 050ase
îrecvent urmată de resorbții osoase alveclare și radiculare
și, în unele alveolare și
cazuri, de anchiloză radiculară,
' radiculare
VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA
VYasele sanguine
in interiorul carpului mandibulei, circulaţia sanguină se face
prin
artera alveolară inferioară și ramurile sale: artera menton
ieră,
sublinguală, bucală și arterele faciale. La maxilar, arterel
e alveolare
superioare, anierioare şi posierioare, artera infraorbitară și artera

Colaterale palatină trimit colaterale care, ca si la mandibulă prin anasiomoze,
Anastomoze formează plexul subalveolar și rejeaua (sau piesxul) :f"i;w;ş/ VoGiară.
Plex Plexul subalveolar este sursa arterialelor periodontale ascendenie
subalveolar sau fongitudinale intraseptale (pe lângă altele: dentare, pulpare), care
au un traiect arcuat pe lângă apexși ascendent în desmodonțiu.
Plex Plexul interalveolar situat în septurile interdentare îrimite ramuri
interalveolar oblice și transversale care perforează lamina cribriforma (de un ide și
numele acestela) și prin anastomoză cu arteriolele peri indontale
ascendente formează plexul vascular periodontal.
Plex În porjiunea coronarăa spațiului dento- -alvealar, plexul perladontal
periadontai se unește prin anastomoze mai puţin numeroase cu rejeaua vasc sulară
Plex cervico- gingivală a plexului cervico-gingival.
gingival În f—*cr"uum orizontală, ramurile plexului periodontal au un afspe
Aspect radiar radiar. În secţiune vermal;é se prezintă ca un plex Imnq;tucé al cu
Aspect numeroase ramificații, care îi conferă un aspect denticular, dinţat, mai
denticular redus în densitate în porţiunea terminală,gingivală.
Gingia este vascularizată din trei surse:
- plexul periostal;
- plexul intraalveclar;
— plexul periodontal.
Ramuri Arteriolele din plexul interalveolar străbat corticala externă a
arcuate și osului alveolar și ajung la gingie prin ramuri arcuaie şi tangențiale la
tangenţiale suprafața crestei alveolare.
Arteriole Aceste vase principale dau arteriole terminale pertru muco asă, cu
terminale dispoziţie „în palisadă“. Arteriolele terminale se divid în capilare, care
irigă papilele corionului până sub lamina bazală, ce îl desparte de
epiteliu.
Plexul cervico-gingival
„
Plexul vascular £ ra»rjlgw Plexul

periodantal iransversale interalveolar
X,. …„fă…_,_…
Î
și oblice -
Arteriale ascendente Fig. 15
au lonaitudinal Vasculari-
sau longitudinaie zația
parodonțiului
Plexul subalveolar marginal
Particularități Vascularizaţia gingiei prezintă particularități disiincte, evidențiate

vasculare la pe o secţiune verticală:
nivelui gingiei -— versantul extern, spre marginea gingivală liberă, ş;»r azintă în
profunzime un plex arterial, format din ramuri groase, anasiomazaie
între ele și din care se desprind ramuri paraiele, care pătrund în axul
D
papilelor corionului până în apropierea epiteliului; aici au un traiect
arcuat, ușor ondulat subenitelial; V
— versantul intern, spre dinte și epiteliul joncțional, prezintă un plex Plex cerviea-'
cervica-gingival în coriiinuarea plexului periodontal, dingival
Particularităţi ale vascularizaţiei parodonțiului marginal:
— axistenţa unor sisteme conjunciivo-vasculare nervoase formate Particularități
din arteriole şi venule, capilare, limfatice și nervi mielinizaţi, situate ale vasculari-
într-o teacă de natură conjunctivă, care străbat axul lung al papilelor zației
gingivale; Nervi
— arterialele terminale prezintă o tunică musculară subţire, iar mielinizați
contaciele axoni-mioblaste sunt numeroase, peniru toate celulele
musculare, ceea ce sugerează o reglare vasomotorie bine contralată;
Heglare
- la nivelul diviziunii arteriolei în capilare, comportamentul
vVasomotorie
vasomator se aseamănă cu al unui sfincter precapilar, datorită
Sfincter
contaciului extrem de strâns între celule (celulele endoteliale și precapilar
mioblaşti, între mioblaști sși axoni) și conferă acestei zone un rol
esenţial în reglarea circulajiei;
- vasele din parodonţiul marginal prezintă numeroase Anastomoze
anasiomoze arterio-venoase sub forma unor vase cu tralect SInuos,
arterio-
uneori deosebit de comnplicat, cu înfășurări repetate și aspect de qhem Veroase
vascular, în special în apropierea caletului, dar și apical, în zanele de Ghem
maximă amplitudine ale deplasărilor funciianale ale dintelui. vascular
— rejeaua vasculară a parodonțiului marginal este bine
reprezentată și în pofida caracierului său „terminal“ asigură o bună
Caracter
circulație în teritoriul parodontal chiar atunci când unele vase sunt
„terminal“
blocale sau secţionate c irurgical. Cu toafe acestea, efectele asupra
circulației provocate în special de fumat, de îrig și stres pot favoriza
instalarea unor leziuni cu caracter ischemic care micșarea
ză
rezistența la agresiuni microbiene și grăbesc evoluţia gingivitelor
şi
parodoniitelor.
sSegmeniele anastomolice arterio-venoase au frecvent aspeciul
Canal
unui canal intermediar cu un lumen de două-trei ori mai mare ca al
intermediar
arteriolei aierente, cesa ce permite o șuntare eficientă între sectorul
Suntare
arteriolar și venular,
Circuiaţia limtatică
Limfa este constituită dintr-un lichid interceluiai care este calectat
de vase limfatice capilare printr-un proces dinamic, activ. De-a lungul Vase limfatice
îraseului pe care îl parcurg vasele limfatice se găsesc noduli limfatici Noduli
cu-rol în procesele de apărare imună faţă de diverse infecţii, limfatici
Vasele limfatice din corionul gingival (papile, marginea gingivală
liberă şi gingia fixă) pătrund printre ligamentele supraalveolare, se
răspândesc într-o reţea fină pe suprafaţa cementului și printre fibrele
Rejea fină
ligamentului periodontal din desmodonţiu fiind situate alături de vascle
70 HOBIA TRAIAN DUMITITU - PARODONTOLOGIE
sanguine. La nivelul apexului se găsesc vase imfatice din pulpa

deénî.? ră care traverseză apoi spaţiile medulare ale osului câtre ca *
nandibular, respectiv intfraorbitar. Vaf*c:,i limfaiice părăsesc
max ! re la nivelul orificiului mentonier, respectiv infraorbiiar.
Vasele fimfatice capilare se deos ebesc de capilarele sanguine
prin:
Lipsa — lipsa heraiiilor în lumen;
heratiilor — absența laminei bazale în jurul vaselor;
Intreruperi — endoteliul ce prezintă întreruperi intercelulare;
intercelulare — prezenţa unor valve în lumen (LIST GAHTEN).
Îf_„„„euâ vaselor limfatice este, în ganeral, p a al vaselor
sanguine și trece prin ganglionii limfalici înainfe de a pătrunde din ou
în circuitul sanguin.
Drenaj limfatic Drenajul limfei se face asilel:
— din gingia maxilarului în ganglionii cervicali 'ş:;si'f:;?ă…xng“
— din gingia mandibulei în ganglionii subrr ientonieri, subangulo-
mandibulari și cervicali.
Vasele limfatice desmodontale drensază limia în aceleași staţii
Vase limfatice
desmodontale ganglionare.
inervaţia parodonţiului mnarginal
Filamentele nervoase aferenie și eferente, formaţiuniie s anzitiv
Complexe și senzoriale ale parodonţiului marginai urmează de regulă a,:g—xig"
te de
neuronale \fa selor, cu care formează complexe neuronale, ghidateși susţinu
ascicule de ţesut conjunciiv.
lnervația Gingia osului maxilar este inervată de nervii alveolari superiori
gingie! la anteriort, mijlocii și posteriori, ramuri din nervul infraorbital, nervul
maxilar palatin mare (posteriar), nervii na azopalatini.
Inervaţia Gingia osului mandibular este inervată de nervul bucal, nervul
l
gingiei la mentonier pe versantul vestibular şi nervul subiingual pe versantu
mandibulă lingual. X
'°amuriî€> terminale ale nervului alveolar inferiorasigură inervaţia
Fibre senzitivă, Fibrele nervoase pătrund în desmodonjiu prin zona
nervoase periapicală și prin orificiile laminei dura; după ce pierd teaca de
nemiolinizate mielină, se termină prin patru tipuri de lo rmaţiuni:
ce
— terminaţii nervoase libere ale fibrelor nervoase nertielinizate
sunt specializate în recepționarea stimulilor dureroși:
Terminaţii — terminaţii nervoase fuziforme înconjuraie de o capsulă fibraasă,
tuzitorme localizate în principal la apex;
Corpusculi — corpusculi de îip Ri H* INI și KHAUSE, localizaţi în principal în
ona apicală; '
Terminaţii în regiunea mijlocie a
nervoase — terminajii nervoase Oîd ilate, „„„umlau
ondulate desmodonţiului.
rr
C EST
Componeniele parodonţiului marginal sunt structurate morfofunc- Optimizare

țional, în sensul unei dispoziţii a alementelor sale, astfel încât să funcțională
optimizeze funcţiile aparatului denta-maxilar.
FIZIOLOGIA LIGAMENTULUI
SUPRAALVEOLAR
Sisterul ligamentului supraalveolar îndeplinește următoarele
raluri:
1. Asigură fixarea și menţinerea gingiei pe dinte la un nivel con- Fixare a gingisi
stant, ceea ce devine evident în cursul erupției active;
2, Întărește structura corionului gingival, conferă marginii gingivale Consistenţă ș
libere consistenţă și rezistență faţă de impactul alimentar exercitat în rezistență
condiții fiziologice; Reduce
3. Se opune tendinţelor de retracție gingivală prin agresiuni me- iendinţa de
canice directe asupra marginii gingivale libere și în şanţul gingival; retracție
4. Asigură o transmitere a presiunilor de masiicaţie din zonele gingivală
aciive la restul dinţilor prin fibrele dento-dentare sau transseptale în Transmiterea
condițiile unor arcade integre, fără breșe de edentaţie, chiar în lipsa presiunilor
punctelor de coniact, în incongruențe dento-alvealare cu spaţiere;
5. Formează a barieră biologică rezistentă în timp faţă de agre- Barleră
siunea microbiană, exiinderea inflamaţiei și a proliferării epiteliului biologică
joncţional și sulcular în deamodant:
FUNCȚIILE €%ă&âăéî%&ă…„%é
wcz“ma„maiă radicular îndeplinegte îrei funcţii prmw ale:
. Asigură fixarea fibrelor !lgamn ntului periodontal. Se a! ează Fixarea
îfe„i condiţii pentru ca solicitările asupra dinteluis. fie transforrmdîc\ fibrelor
dm presiuni în tracţiuni asupra cementului.
2. Cementul se depune continuu în cursul vieţii, prin apoziție de Apoziţia
noi straturi, măreșie suprafața radiculară și îmbunătăfeşte astfel continuă
f;cp;'îdiţiiie de implantare a dintelui. implantare
- Depunerea continuă de cement este esenţială penru mezia- Mezializarea
îtz„araa fiziologică și pentru Gwpţia dintelui, fiindcă permite rearanjarea fiziologică
orientăriiși dispoziţiei fibrelor din ligamentul periodontal în cursul
acestor procese fiziologice,
Spre deosebire de osul alveolar, cementul nu prezintă fenomene

de remodelare și resorbție în condiții funcţionale. Aceasta favorizează
Tratamente reușita tratamentelor ortodontice care se realizează prin deplasări
ortodontice datorate resorbției osului alveolar în direcţia de înaintarea dintelui și a
Solieltări rezistenţei mecanice a cementului radicular la solicitări m…'m;am„
contralate Forţele excesive pot produce resorbția cemeniului și rizaliză
HResorbţie prin …,mbţ;a cemeniului prin procese inflamatorii nu esie certă.
inflamațţie Astfel, resorbția cementului nu pare a fi legată de prezeriţa pungilor
pai udorwş infiltraţia rmicrobiană a cementului din pungile para-
dontale are afecte nocive, distruciive, în special asupra f;éeaémwmaw
țiului si osului alvegolar.
s “tf—*(}Ciî(“i&“* celulele fixe ale cementului pof avea acțiune a
Cementoliză cemerntolitică, aceasta fiind pusă în evidență în mod experimeniat prir 1
Parathormon administrare de parathormon.
FUNCȚIILE DESMODONȚIULUI ŞI ALE

LIGAMENTULUI PERIODONTAL
1. Funcţia de structurare și restructurare tisulară,
Origine Desmodonţiul cu ligamentul periodonial se dezvoltă din fesuiul
mezLn(“hîmaî al foliculului dwwr —( mf„n cei maé %mîws“ş ai
de
apiîeiiuâ adamentin mduş .ş.: în jwul îoc; Es—iÎWEC…A . Stu %
Transplaritare histochimice, embriologice, de transplantare exiraorală ebg…m…a în îiîî„&'ă
capacitate a celulelor mezenchimale din foliculul dentar de a se
diferenția de cementoblaști, fibroblaști și adantobiașii care se
regăsesc și în ligamentul periodontal matur, cu rol în formarea
cemeniului, colagenului fibrilar și a asului alveolar.
Ligamentul periodontal și întreg complexul desmodontai
Modelare și într-un continuu și constant proces de madelare și restr
restructurare funcțională, Celulele şi fibrele sunt treptat îniocuite cu altele m:;nă,
tuncțională printr-o aaîiviîaîe mi“îoîlc*am&aaz& în €m%ta% a br'mbhşx lorși an&şîa„ alor
Formare de "\r
colagen dezvolta apm o£;1&:0&3 aști și wrrenmi'xlwîi …gîu\j uăa: au%mmaq„cé ice w
prolină, glicină și timidină marcate au arătat o intensă aciivitate a
fibroblaştilor în zona desmadontală, în contact cu osul alve méan în
mijlocul desmodonțiului și mai puţin spre cement. Pe lângă tunciia
colaggeno- -formaioare, fibroblașiii au și o activitate f„:m„;gewé ică și
Aciivitate fagocitară asupra colagenului. Fibroblașiii se atașează de tibra de
colagenalitică colagen prirt snîmmmîîiui fibroneciinei și au capacitate migralorie de-a
Fibronectină lungul fibrelor.
Prin întreaga organizare marfofuncţionată a desmodonţiului,
Membrană acesta se comportă ca o membrană periostală peritru cement și asul
periostală alveglar. '
MORFOFIZIOLOGIA PARODONȚIULUI MARGINAL fa
2. Funcţiile fibrelor ligamentului periodontal în raport cu
orientarea lor:
a) tibrele cresiei alveolare rețin dintele în alveolă, se aopun forţelor Farje
paraaxiale, laterale și formează o barieră de apărare a structurilor paraaxiale
desmodontale adiacente;
b) fibrele transseptale mențin dinţii în contact sau în relaţie de
apropiere în incongruența dento-alveolară cu spațiere și formează o Transmitere
chingă de unire între dinţi; ele au rol de transmitere echilibrată a echilibrată a
forţelor din zonele active în zonele nesolicitate direct în masticaţie sau farțelor
în alfe circumstanțe funcţionale;
c) fibrele orizontale se apun forţelor paraaxiale, laterale:
a) fibrele oblice se apun forţelor axiale prin mecanismele specifice Forțe axiale
susţinute de tearia tensiunii ligamentare privind funcţia de preluare a
solicitărilor dentare;
s) fibrele apicale se opun forţelor de torsiune și deplasării din Forțe de
alveală în sens axial, torsiune
3. Funcţia de preluare a solicitărilor dentare asigură: Forțe ocluzale
- rezistența taţă de forțele ocluzale de impact; de împact
-- iransmiterea farţelor ocluzale către osul alveolar; Protecţia va-
— protecția formaţiunilor vasculo-nervoase; selar și ner-
— menţinerea unor relaţii normale gingivo-dentare. vilar
a. Hezisienţa față de forele ocluzale de impact sau absorbţia Absorbţia
șacurilor esie explicată prin mai multe teorii: socurilor
& Teoria sistemului vâsco-elasiic atribuie rolul principa! în
deplasarea dintelui şi de absorbție a șocurilor fluidului desmodontal Fluid
reprezentat, în principal, de sânge și lichidul extracelular, fibrele desmodontal
ligamentare având un rol secundar, Conform acestei teorii, forţele de
impact împing lichidul extracelular din desmodonţiu în spaţiile osului Lichid
medular prin orificiile /arninei dura. După depletiția fluidului intercelular, extiracelular
iibrele ligamentului periodontal se îniind, prin dezondulare și produa o Dezondulare
compresie a vaselor din care, în special în cazul arteriolelor stenozate, Arteriole
se exiravazează un ultrafiltrat sanguin care reface valumul lichidului stenazate
intercelular.
& Teoria tensiunii ligamentare atribuie rolul principal fibrelor de
colagen care, în cursul solicitărilor prin impaci, se dezondulează şi
transmit tensiunea sub formă de tracţiune asupra usului alveolar.
Acesta suferă o deformare elastică tranzitorie care, dacă nu este Deformare
excesivă, este neutralizată de asul bazal al maxilarului și mandibulei, elastică
« Teoria tixotropică susţine că desmodonţiul în întregime, deci şi
fibrele ligamentului periodontal, are comportamentul unui sisterm sau
gel tixotropic și explică reacţia faţă de solicitări prin modificări de Gel tixatropic
vâscozitate ale acestuia. Reologia studiază deformarea lentă a Reologie
corpurilor solide sub influenţa solicitărilor. Tixotropia reprezintă Lichefiere
lichefierea reversibilă a unui gel, sub influenţa acţiunilor mecanice, sau reversibilă
ȚA HOFIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
proprietatea unui gel de a se fluidifica atunci cândd este supus l o

Vibraţie vibrație ori agitare mecanică şi de a deveni, din nou, semisalid, ,
Semisolid îndepărtarea cauzei mecanice.
olicitări prin Nici una din aceste teorii nu 9><pi|€;éi în mod suificieni tez a
impact faţă de solicitările prin impact, ale dinţilor. Este evident că la preiuarea
acestor solicitări participă foaie elementele desmodonţiului prin:
— detformare;
— elasticitate;
- tixotropie;
— fenomene hidrodinamice,
Control toate acestea fiind sub controlul modulator ai receptarilor nervoși
modulator parodontali.
b. Transmiterea solicitărilor ocluzale asupra osului aiveolar.
Traseu Caracteristica principală a fibrelor ligamentului periodontal este
ondulat traseul lor ondulat, care le permite preluarea traptată și atenuarea
Poziţie „în solicitărilor; de asemenea, dispoziţia oblică a calor mai multe fibre
hamac“ realizează o poziţie suspendată „în hamac” a dintelui față de alveală.
intruzie La solicitări axiale pe dinte, tendinţa este de intruzie (înfundare) a
acestula în alveolă. Fibrele oblice își desiind ondulațiile, ating
„ungime reală lungimea totală reală și transmit solicitarea de tip presiune ca pe a
tracţiune pe os și cemeni. Se realize ază sistemul funcţianai de
structurare fibrilară a desmodonţiului.
Solicitări La solicitări paraaxiale funcţionale care
& nu suntul “maw de senzaţii
paraaxiale dureroase și leziuni traumatice, dintele prezintă o primă deplasare
LDepltasare intra-alveolară pe seama comprimării doesmodonţii Agiu Cresi Ă
intralveolară solicitării este urmată de o deplasare a dintelui pe seama unei
Deformare deformări elastice, încă funcţionale, a osului aiveolar.
elasilcă 4. Funcţie de nutriție
Desmodonţiul asigură nufriția cemeniului, a osului alveolar și £
gingiei prin vase de sânge și asigură drenajul sar guin și ămdm IC.
Drenaj
Formaţiuni 5. Funcţia senzitivă și senzorială este …quraxă Ş” in fibre și
nervoase formaţiuni nervoase specializate în transmilerea senzațiile dwşswca a
specializate taciile, de presiune și termice.
FUNCȚIILE OSULUI ALVEO

Osu! alvealar are un important roi funcţional în fixa rea dinţilor pe
maxilar și mandibulă. Complexul morfofuncțional cement-desmo-
implantare donţiu-os alveolar asigură această implantare a dinţilor în care osul
alveolar acţianează prin:
1. Fixarea fibrelor ligameniului periodontal;
Z Fw uarea solicitărilor exercitate asupra dintel
—
2R
=3
î.î
a
m
a
Tracţiuni marea în Wa…„ uni dispersate, în mm…% echilibrat, în osul

dispeorsate propriu-zis și transmise asului susjinălor prin irabecule oscase;
3 Asigurarea unui suport mîm… de-a lungul rădăcinii dentare Brat de

care se constitule astfel într-un braţ de pârghie intraalveolar de ciroa
2/ă din lungimea totală pârghie
a dintelui. Această porjiune între rădăcina
clinică și coroana clinică intraalveglar
a dintelui caracterizează starea de implantare
nGrm dia dintelui. '
implantarea dentară depinde de:
- lungimea rădăcinilor;
numărul rădăcinilor și gradul de divergen îă al acestora; Divergenţa
î&
suprafaţa rădăcinilor; rădăcinilor

1
5
- forma și volumul rădăcinilor: drepie, arcuate, flliforme, volumi-

i
noase în pmţiunc»a terminală;

— prelungiri din corpul oaselor maxilare care întăresc osul alvea-
Prefungiri
r iiniile oblice, externă și internă la mandibulă, creasta 7xgomam»
molară și extrernitatea frontală a apotizei palatineîn drepiul incisivil 0S0ase de
or întârire
la maxilar;
— vârsta, starea constitujională şi de sănătate a persoanei.
Osul alveolar este o apofiză a oaselor maxilare și prezintă
Apofiză a
mw…“âa“sâe fonomene de remaniere și restructurare în tof cursul Daselar
evoluției ontogenetice. În C:Jş…}!ăa?lé* şși la adolescenţă ş;radmmma
maxilare
procesele formatorii, de apozițieşi structurare funcţională. La
tiner Apozitie și
adulţi suri caracteristice | mef—“*“î&!â de restructurare, de
remamwe structurare
piintr-un proces echilibrat între apoziţie și resorbiie, în raport
cu Remaniere
ajiile interdentare, ocluzale. La V('W..wîî ici predomină fenomenale de
irwu „Aîifî, de reducere în volum a osului alveolar. La cele mai osoasă
multe
persoane, inflamația bacteriană, mdmfcs 4 sau oci ultă, interferează
cu
evoluţia normală, ontogenetică a osului alveolar i, atâturi de alţi
îaue:)
favorizanți, determină fenomene distructive fié* cele mai multe Fenomene
irevarsibile pe căi naturale, în absenţa tratamentului.
distructive
Procesul fiziologie de remaniere a osului alveolar se realizează
prin resorbţie și apoziție osoasă. Formarea osului nou are
loc în două
stape principale:
î producarea de către i)…a“e:mé șii a unei noi matrici organice
; Osteoblaști
2. mineralizarea acestei matrici,
â';e:;rnarea de os alveglar nou oîm Mineralizare
contralată de ormoni și de
factori locali „de creşiere“. Pactori lacali
„fiecreștere“
ROLUL HORMONILOR SI AL ALTOR

PACTORI Bl âîîâă„şâ”ă& ICI ASUPRA
REMANIERII OSULUI ALVEOLAR
Este cunosaut de mult timp că hormonul paratiroidian are un eleci
sorbtiv asupra osului. Recent, experimental, s-a constatat că
admin Gîmr% continuă de parathormon are
efecte resorbtive în timp
HOBRIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
ce adrministrarea intermitentă în doze mici are efecte de slimulare a

Homeostazia formării o50ase. În condiţii fiziologice, hormonul paraiiroidian
calcluiui controlează homeostazia calciului și menţine un voluri 0s0s normal.
Dintre hormonii sexuali cei mai implicaţi în promovarea stârii Căé—”*
sănătate, dar și în patogenia bolii parodontale sunt: es strogenii
progesteronul și testosteronul.
Estroger Estrogenii și progesteronul acjionează sinergie asupra ciclutul
progestemnu& menstrual și inhibă secreția precursorilor foliculinei diri hipofiza
anterioară. Ambii hormoni stimulează anabolismul proteic și cr
musculară și osnasă.
Sinteza de Estrogenii influențează diferențierea keratin m talor din apiteliuill
colageri găngwcu„sinteza colagenului și formarea fibrelor e colagen (AM APE pi
colab., 1994).
La persoanele cu un nivel normal al QQÎFDQ”HI ', placa bacteriană
se însofește deo inflamaţie mai redusă comparaiiv cu persoannele care
au un nivel scăzut de estrogeni (REINHARDT și colab., 1999).
Alte efecte ale estrogenilor suni:
Înhibarea — inhibă elaborarea de citokine cu acţiune proinilamaltorie
cetokinelor proosteoclazică din celulele osului medular;
-— reduc inflamaţia controlată de limfocitele T;
Fagocitoza stimulează fagocitoza de căire polimorfonucleare.
Menopauza …,imgen/f roduc resorbția osoasă asociată cu menopauza.
Progesieronul esie un hormon sexual cu acţiuni demonstrate
îi'if .:…a.
experimental și susţinute de studii şplammwîuw% în metabolistii
osos, unde joacă un rol impomm în procesel e de remanier e 0508 î
Remaniere
asoasă prin resorbţie și apoziţie osoasă.
Alte sfecte ale progesteronului asupra parodonţiului marginal:
Sinteza pros- - creșterea sintezei prosiagiandinelor;
taglandinelor — scăderea acţiunii antiinflamatorii a glucocoriicoizilor,
Testosteron Androgenii reprezentaţi în principal prin tesiosieron pot acţiana
asupra unor receptori specifici din țesuturile pai rodontale și stimulează
hipertrofia și, prin intermediul fibrobiaştilor, hlgewlwra gingivală.
Alte efecie ale testosteronului:
Meiabolism — stimulează metabolismul osos prin proliferarea și diferențierea
0508 osteoblașiilor ;
— meniine integritatea rasei os0as
Osteapra- — stimulează osteoproiegerina, ?af“î:u biochimia de 'reducere a
tegerina demineralizării osoase, de inhibăre a 05steoclastelar. Osieoprolegerina
Mediator este un important mediator paracrinic al metabolismului 0508 la
paracrinie persoanele vârsinice.
-— stimularea C“ir\teznă de către osteoblaști și fibroblaști a matricei
organice desmodontaleși a ligamentului periodontal;
— reduce activitatea asteoclazică a unor cito kine ca | nterteukina
IL-6;
-— inhibă sinieza pras;îagiandmaă„
Vitamina D, are efecte complexe asupra homeostaziei caleiului, Vitamina DA

în funciie de metaboliții săi. Î Absenţa sau aportul redus de vitarmina Da
stimulează resorbția osoasă prin asteoclaști și produce rahitism la
copii și osteomalacie la adulți.
Caicitonina inhibă resorbjia osoasă produsă de osteoclaşti. Calcitonina
Calcitonina este un hormon de tip polipeptid cu 32 aminoacizi, elaborat
de celulele parafoliculare ale glandei tiroide ca răspuns la
hipocalcemie. Efectul calcitoninei este de reducere a nivelului calciului Antagonist al
și fosforului plasmatic, de inhibare a resorbției osoase şi acţionează ca hormonului
antagonisi al harmanului paratiroidian. paratiroidian
La vertebratele inferioare calcitonina este secretată de corpii
ultimobranhiali.
Calcitonina de uz medicamentos se extrage din somon sau este
sintetizată sub formă de polipeptid și se administrează subcutanat, Polipeptid
intramuscular sau prin insullații intranazale, fiind utilizată în
tratameniul osteoporozei postmenopauză și în hipercalcemie.
Holui faciorilor locali „de creștere“ S-au descris o serie de factori Protecţia
cu acţiune domplexă, de cele mai multe ori de protecție a formării formării
osOaAse: 0sDAsE
- factorul de creștere produs de asteoblaști și troambocite;
— factori de creștere asociaţi cu heparina;
- factori de creștere insulin-like;
-- tactorul de transformare (TGF-B) a creşterii; Protelnie de
— proteinele de morfogeneză osoasă. morfogeneză
Faciori care conirolează resorbfia osoasă sunt, în goeneral, asoasă
citokine ca: interleukina 1, interleukina 6, limfatoxine, „factorul de Citokine
necroză a tumorilor“ (TNF-B), gama-interferonul.
Prosiaglandinele şi alţi metaboliți ai acidului arahidonic au un' Prostaglan-
efect cert de stimulare a resarbiiei osoase de tip osteoclazic, dine
Osteopenia, osteoporoza și îmbolnăvirile

parodonţiului marginal
Delicienţele de structură ale osului alveolar sunt favorizate de
menopauză la femei și de înaintarea în vârstă la ambele sexe,
Menopauza
Modificările osoase care se produc în aceste circumstanțe sunt
osteopenia și osteoporoza.
Osteopenia este reducerea masei osoase prin demineralizare și Osieopenia
aceasta constă din afeciarea componentei minerale cu păstrarea
struciurii organice, printr-un dezechilibru între decalcifiere, care predo-
mină, și apoziție, care se diminuează odată cu vârsta. Osteopenia este'
asociată cu reducerea prin demineralizare a înălţimii marginii crestei Deminerali-
alveolare, în special, la fernei în perioada de după menopauză. zare
Osteapoaroza Osteoporoza este o afecfiune osoasă caracterizată prin

fragilitatea masei osoase redusă prin demineralizare și creșterea
Risc de riscului de fracturare; acesta este legat în primul l rând de densitafea
îraciurare mineralăa osului, dar și de irama organică trabeculară.
Hesorbţie Boala parodontală este consecinţa unei resorbţii éJŞOé}î—%& care
osoasă afeciează atât componenta minerală, cât și cea organică | osului
alveolar, ca urmare a agresiunii microbiene, în prezența %ac;mră
unor
locali și generali favorizanți.
În evoluţia ontogenetică la om, volumul și c santitalea maximă de
Masa osoasă Masă osoasă sunt atinse în ultima parte a aemd&z a doua de viaţă și
Pierderi începutul celei de-a treia. Din această perioadă coffmaia m;şwaa
osoase pierde într-un an, în medie, 0,3%-0,5% din siructura sa. La femei,
menopauza este urmată de o rată a pierderii corticale osoase de 2-— '…/
pe an timp de 8—10 ani și a osului trabecular de 4,8% pe an timp de
5-8 ani.
Populaţie În țările vestice dezvoltate şi în SUA, osteoporoza afectează, în
medie, 10% din populajie, în special femeiie.
Factori de risc Factorii de risc și indicatorii de risc în osteoporoză sunt ficși,
ficși invariabili sau pot varia în funcție de circumstanțe individuale.
Bnd“ra'îm' de Factorii şi indicatorii de risc invariabili:
isc floși — sexul ferninin;
— vârsta avansată;
— consiituţia scheletului (gracilă, tip constituţional cu volum osos
mai redus);
— sreditalea;
Factori și Factori și indicatori de risc variabili:
indicatori de — menopauza precoce;
rise variabili — menopauza postovarectamie, posthistereciomie;
— dezvoltarea întârziată a scheletului la adolescenii;
— sedentarismul;
— furmatul;
— abuzul de alcool și calea;
-- alimentaţia bogată în proteine, sare, fosiați.
Factori care controlează procesele de remaniere (remodelara)
0S0ASĂ,
Cel mai important rol în instalarea osteopeniei şi m prevale ”îţ
Deficitul de crescută a osteoporozei îl joacă deficitul de esîf“angi mai evident |
estrogeni orima decadă după instalarea menopauzei. Alţi factori implicaji:
— vitamina D;
„alci "'ra — calcitonina;
— hormonul paratiroidian;
înterleuidne — interleukina 1 alfa și beta = „factorul de activare al osteoclas-
slor“ (OAF);
— interleukina —£6, interleukina —4;

— factorul de necroză al tumorilor (TNF alfa și beta); TNF a și fă
— tactorul de siimulare a colaniilor de macrofage (inductorul
coloniilor de monocite-granulocite);
— tactorul inhibitor al leucemiei;
— gama-interferonul; y-interferon
— proteinele de morfogernieză osoasă.
În prezert se cunaaște cauza bacteriană a balii parodc»maw și, Cauza
special, rolul determinant pe care îl au Aggregatibacter act/rmmy hacteriană
celemiamitans, Porphyromonas gingivalis, Prevoiella intermedia,
iannerella forsythensis și spirochetele. Alături de acești factori Prevalenţa
stiologici, receptivitatea și reaciivitatea gazdei la infecţia microbiană afectării
foacă un rol important în prevalența afectării osoase prin osteopenie și 050856
osteoporoză. !
Factori şi indicatori de risc În boala parodontală: Factori și
— piaca bacteriană cu încărcătum microbiană enunţată, actual- indicatori de
mente unanim recunoscută în literatura de specialitate română si risc
- vârsta înaintată;
— Sarcina;
— iulburări ale răspunsului imun;
— tulburări de nuftriţie;
turnatul” Fumatul
j
— stresul;
- coriicosteroizii în doze mari, tratam wente preiungile; Costeco-
â
3
- factori genetici; steroizi

i
- alecţiuni generale: diabeiul, osleoparaza. Afectiuni

Astiel, relația dintre boala parudmnmăa și modificările…Jsaaso
a generale
alveolare reprezintă a prob!pma majoră de sănătate publică, încă î
curs de evaluare şi clarificare în special la populaţia vârstnică.
Helaţii între osteoporoză și boala parodontală
Premisa cea mai frecvent invocată prwmcx asocierea factorilor
responsabili de producerea osteoporozeiși aparijia bolii parodontale Reducerea
rezultă prin reducerea densității oscase la nivelul crestei osului densității
alveolar pe unitatea de volum ceea ce favorizează resorbția asoasă ns0aAse
prin mf&cî e parodonială. pramraa instalării, a gradului de
osteoporoză și a resorbției osoase în boala parodontală se fac în
prezent prin metade diferite ca:
absorbiiometria fotonică (simpă și dublă); Absorbhţio
i
-— absorbțiametria energiei razelor X; metrie

— radiografia substraciivă dîqîmăă pentru osleaporoză; Radiografie
măsurarea înălțirii crestei alveolare (radialogic);
î
sângerarea ?apllam i gingivală; Sângerare

î
- pierderea joncţiunii gingivo-dentare papilară

30 HORIA TRAIAN BIUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Adâncimea — adâncimea pungilor parodontaie;

pungilor — mobilornetria clinică și mai precis instrumentală;
— pierderea dinţilor, edentaţia în forme clinice variate pentru boala
parodantală.
Relația osteo- Studille de început privind relația osteoporoză-boală ş„_z—amdmmăa
poroză-boală asociau instalarea reducerii densităţii osoase și creșterea riscului de
parodontală fractură în zonele invocate mai frecvent: oasele amabra“a]
veriebrele și colul femural ca un posibil indicator al resorbțlei osoase
alveolare produse de infecția parodontală. Această prezumțiea'îmé
confirmată pentru oasele maxilare prin metoda dublei ah„atmru a\
Hisc de fotonice prin care s-a apreciat un raport direct proporțional între
osteoporoză reducerea masei asoase prin osteopenie și riscul de osteaporază al
Postmeno- oaselar maxilare la femei în perioada de Ş:;}f;fâîme iopauză. S-a
pauză canstatat, de asemenea, că fomeile în perioada de postmenopauză și
Boll renale cele cu bali renale cronice au prezentat irecvent o wk}î:w& a corticalei
cronice osoase exlerne la nivelul ganglionului mandibulei. influe 95
Creasta manifeste ale osteoporozei la nivelul scheletelui au fosi av;mnî:i e
edentată asupra crestei edentate,
Există însăși păreri contrarii bazate, de asemsnea, pe măsurătari
periormante: absorbiiomeiria fotonică dubiă pentru apofizele spinale
lombare, calul femural dar la mandibulă numai prin maâsuri radiologia
uzuale: radiografii panoramice și periapicale, care nu admit o cor ,îmw
între masa scheletală și cea maxilară și mandibulară. Studii mai
Mardibule recente indică un conţinut mineral crescut al mandibulelor edeniate la
edentate bărbaţi odată cu înaintarea în vârstă și mai scăzut la femei în aceleași
Relaţia între condiţii, În general, studiile actuale sunt mai rezervate în ceea ce
osteoporoză nriveste rolaţia de cauzalitate între osteoporoză și hoala parodontală.
și boala Astfel, studiul radiologic camparativ al densităţii minerale osoase a
parodontală apofizelor spinoase vertebrale și a grosimii corticalei oaselor
metacarpiene la fernei edentate cu vârste între 46 și 55 de ani față de
fernei edentate cu boala parodontală, nu a putut stabili o corsiaţie
semnilficativă între semnele osoase enufijate și simptomele obiective
ale parodoniitei marginale cronice. Este un fapt dovedii însă, că boala
Etiologie parodontală are o etiologie microbiană cu caracier aprmm? specilic,
microbiană mai ales în formele clinice ca paradontita juvenilă,și că același factori
Osteopenie microbieni pot produce osteopenia oaselor alveolare, dar în funcţie de
susceptibilitatea și reactivitatea Qrgahiamului. De aici rezultă că pentru
a preciza interrelațiile etiopatogenice între osteoporoză și paro-
dontopatiile marginale cronice suni necesare alte studii aprofundate în
viitor.
E
REGENERAREA PARODONȚIULUI Fegenerare
ASPECTE ACTUALE CLINICE, PARACLINICE

ŞI EXPERIMENTALE
Procesul alveolar care susţine și menţine dinţii pe arcade este o

apofiză provenită din corpul osos al maxilarului sau mandibulei; format
din osul alveolar propriu-zis și osul alveolar susţinător, procesul
alveolar este în unele zone întărit prin prelungiri provenite din corpul
oaselor maxilare.
Existenţa procesului alveolar este strâns legată de prezența
dintelui pe arcade; atunci când dintele dispare prin extracţie/avulsie Extracţie/
întreg sistemul paradontal marginal suferă importante procese de avulsie
regresiune care pot fi controlate prin mijloacele terapeutice actuale. În
cazul distrucţiei elementelor parodonțiului marginal, în special de
susţinere, prin agresiune microbiană, rezorbția osoasă (parcelară și
parțială, până la un anumit grad de extindere și severitate), distrucția
ligamentului periodontal și afectarea cernentului radicular pot fi stopate
prin intervenţia terapeutică antimicrobiană conjugată cu cea
chirurgicală, în prezenţa dintelui sau a dinţilor incriminaţi de
îmbolnăvirea structurilor amintite.
Printr-un tratament complex bine condus se poate obține o
vindecare morfoclinică, dar nu întotdeauna şi funcţională, deoarece
Vindecare
implantajia iniţială a dinţilor nu se reface în mod spontan; deși există
morfoclinică
mecanisme biologice cu potenţial regeneraiiv, în stadiul actual al
cunoștinţelor refacerea structurii osoase iniţial prin „resiffutio ad
intagrum”“esie un proces eomplex în care intervenția terapeulică poate
reuşi dacă sunt stimulate toate posibilitățile naturale de regenerare Regenerare
asociate cu proceduri adjuvante ca: terapia de adiţie și regenerare
lisulară ghidată prin folosirea membranelor
Aegenerarea reprezintă un proces de refacere, de reproducaere în
întregime sau în parte a unui organ sau ţesut cu restaurarea funcțiilor
inițiale. Este o restaurare structurală comparabilă cu starea iniţială
(DUMITAIU MT)
Reparaţia constă din vindecarea unei leziuni printr-un fesut Reparaţia
normal sau cicatricial fără o restaurare ad integrum: completă,
morfologică și funcţională. Este o repunere în siare de funcţionare
a structurilor recuperate terapeutic (DuMITRIU HT)
Hegenerarea parodonţiului marginal este posibilă și presupune
refacerea totală sau parțială a osului alveolar, cementului radicular și
a ligamentului periodontal. Meoinserfia esie refacerea Joncţiunii Neoinserţie
gingivo-dentare după tratamentul chirurgical de desilinjare a unei

pungi parodontale și constă din adeziunea epiteliului și tesutului
conjunciiv reprezentat prin corion pe o supratață care poate fi de
Heinserţie cemment nou, restaurat, Aeinserfia este refacerea joncţiunii gingivo-
dentare pe suprafaţa rădăcinii după tratamentul chirurgical muco-
gingival de restaurare a nivelului gingiei în cazul retracţiei gingivale.
Paradonţiul marginal prezintă în structura sa é*ÎQWTSF&îéZ… care
justifică posibilităţile sale de regenerare după îmbolnăvire și un
tratarnent corespunzător ; acesiea sunt, printre altele:
Glicoprotelne - glicoproteinele cu rol în procesele de vindecare și cicairizare
fibronectina, tenascina, trombospondinele
Celuie -— celulele mezenchimale tinere nediferenţiate, cu proprietăţi de
mezenchimale multiplicare și meta mormzaw între nai tipuri de celuls;
Fibre de — fibrele de oxytalan, acidorezistente mai numeroase în zonele de
oxytalan restructurare ilsulară.
Mecanisme Mecanismele naturale ale regenerării parodonţiului marginal
naturale studiate pe animal au arătat că acestea se desfășoarăîn rulte privințe
asemănător cu cele din alte părți ale organismului; asifei, după incizii
Fibrină și decolare gingivală se formează un cheag de fibrină între marginile
plăgii (ale lamboului) și rădăcină din câre se dezvoltă un jesul
conjunctiv nou, atașat de suprafața radiculară, Distrugerea legă
iniţiale de fibrină prin mobilizarea lamboului este urmată de ruperea,
sfâșierea marginilor acestuia și consiituirea unui epiteliu joncţional
alungit, atașat în profunzime pe suprafața radiculară (POLSON, 1983;
Modal “îăî“ WikEsJG, 1992). Parodonțiul marginal prezintă însă modalităţi proprii
proprii de de vindecare care decurg din prezența unor factori wr'”ru%ai'av
vindecare suprafața radiculară avasculară, joncţiunea gingivo-dentară dintre ur
tesut moale bine reprezentai celular şi suprafaţa dură, mineralizată 2
rădăcinit, prezenţa unor numeroase celule mezenchimale nediteren-
ţiate.
Celulele care participă la regenerarea parodonțiului marginal
În vederea precizării acestor celule, primele cercetări efeciuate pe
dinţi transplantaţi au arătat o lipsă a fenomenului regenerativ celular
prin înregistrarea de resorbţii și ankiloze radiculare ceea ce a sugerat
iniţial o concluzie pesimistăși anume că celulele conjunctive și os0ase
pierd capacitatea regenerativă la aceşii dinţi (KARRING, NYMAN, 1 288).
Cercetări ulterioare au readus în discuţie acest aspect airibuind
Potenţial celulelor osoase și conjunctive un important potenţial regenerativ în
regenerativ alte situaţii decât cele rezultate din transplantarea dinților (AUKHILL,
ÎGLHAUT, 1988).
Originea și natura celulelor reqmarawaw ale parodonțiului
marginal au fost atribuite celulelor asociate ligamentului peri indontal
Anchiloză “““““ i 'ar împiedica mineralizarea, anchiloza și pot
care în anumite condiţii
acţiona ca ostecblaști și cementoblaşti promovând astfel regenerarea;

alieori, aceleași celule sunt implicate în mineralizarea tisulară
(MELCHER, 1970; 0GISO, GINIGER, 1991), În concepiia actuală princi-
palele celule cu potenţial regenerativ aparțin atât osului alveolar, cât și
iigamentului periodontal care are un rol prioritar în acest sens (WANG Hol prioritar
ş.a., 1998).
Mecanismelor naturale de regenerare parodontală li s-au alăturat Mecanisme
încă din urmă cu patru decenii (BJORN, 1961) modalităţi terapeutice cu naturale
caracter de refacere controlată a structurilor gingivo-parodontale
deteriorate prin îmbolnăvire. !
Aegenerarea tisulară ghidată (R.G.T) reprezintă un ansamblu RGT.
de măsuri terapeutice prin care se urmărește restaurarea structurilor Restaurarea
moi și mineralizate ale parodonţiului marginal distruse prin osteoliză parodonțiului
bacteriană. marginal
Hegenerarea osoasă ghidată (R.O.G) reprezintă un ansamblu R.O.G.
similar de măsuri terapeutice prin care se urmărește înălţaroa crestei Creasta
asoase edentale, asoasă
Studiile experimentale cu os liofilizat decalcifiat au arătat edentată
capacitatea acestuia de a induce formarea de cartilaj și os. Acest
fenomen -— descoperit în urmă cu mai mult de patru decenii — deosebit
de interesant și promiţător pentru praciica terapeutică ragenerativă a
parodonţiului marginal este pus, în prezent, pe seama acţiunii unor
muttipli factori biochimici şi biologici dintre care se detaşează
„proteinele de mortogeneză osoasă“. Acestea au început să fie folosite
Prateine de
după objinerea lor din muguri dentari recoltaţi de la porcine ca derivaţi
mortogeneză
ai matricei smalţului: DEM. Au un important rol în procesele
0soasă
regenerative ale sistemului gingivo-parodontal în special în dehiscenţa DEM
osului alveolar și în resorbţiile asbase angulare. Vindecarea atribuită
derivaților matricei smalțului (DMS)se bazează pe nurneroase efecte
prinire care efectul angiogenic, vasculoformator. Prin acest efeci, DMS Efect
stimulează vasculogeneza în teritoriul desmodontal și al osului angiogenic
alveolar afeciat de distrucție și favorizează reparația tisulară (YUAN,
CHEN, LIN 2003),
Tratamentul parodontal nechirurgical cu DMS este tot mai
irecvent invocat in numeroase studii de specialitate, Unii autori le
atribuie efecie benefice în aplicaţii locale la nivelul pungilor Aplicații lacale
parodontale instrumentate mecanic (WENNSTROM, LINDHE, 2002), alţii
nu le-au evidențiat în tratamentul mechirurgical obișnuit: detariraj și
chiuretaj radicular (debridment nechirurgical) (GUTIERREZ .a., 2003).
Ciclosporina administrată în doze mici, la șobolan, stimulează Ciclosparina
formarea de os și favorizează astfel integrarea grefelor de os integrarea
aemineralizat liofilizat (FU, TSENG ș.a., 2003). orefelor de 0s
4 HORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Proprietăţi Fenomensle reparatorii ale osului sunt atribuite proprietății

regenerative regenerative a stratului intern al periostului și ţesutului mezodermal dir;
asul medular. Aceste fenomene au loc în procesul de reparare și
regenerare a fracturilor osoase sau după tratamentul focarelor de
osteornielită.
Periost În cursul tratarentelor chirurgicale periostul trebuie atent protejat
Lambouri totai pentru a-i menţine proprietățile regeneraiive. În chirurgia parodontală
reflectate lambaurile total reflectate pe suprafeţe mari nejustilicate de dispoziția
și adâncimea pungilor parodontale pot fi urmate de importante
QOsteociazie fenornene de întârziere a refacerii osoase și chiar de osteoclazie.
Atitudine În Ciinica de Parodontologie din București este promovată o
chirurgicală atitudine chirurgicală eclectică, de la caz la căz, cu caracter
eclectică parcimonios, în care predornină intervenţiile de îip chiurelaj în câmp
deschis şi operaţii cu lambou parțial reflecial.
Atât în cadrul regenerării tisulare ghidate cât și, în mod particular,
în cazul regenerării tisulării osoase este stimulată și profejată
activitatea celulelor regenerative prin folosirea membranelor finiţial, si
Membrane consacrate acestui scap, membrane nerezorbahile din politeirafluo-
PTFEe retilenă expandată — PTFEe) care împiedică accesul celulelor
epiteliale, în special a celor în curs de keratinizare, dar și a
fibroblasșiilor în zona de vindecare, după evidarea chirurgicală a
Furcații conţinuiului patologic al pungilor parodontale sau la nivelul furcațiilorși
Retracţii a retracțiilor gingivale.
gingivale Colonizarea microbiană a membranelor dezvoltă fenomene
adverse acţiunii inductiv regeneratorii ale acestora; din acest punct de
Membrane vedere s-a studiat comportamentul a diferite membrane: colagen,
politetrafluoretilenă expandatiă (PTFEe), poliglactin și acid palilaciie.
îz»ş;Z S-a constatat că principalele specii bacieriene îniâlnite în rmod
eri
bacteriene curent în cavitatea bucală: Aggregatibacter actinomycelemcomilans,
Aciinomyces viscosus, Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas
gingivalis, Prevotella intermedia, Streptococcus mulans, Strepto-
coccus sanguis, Selemonas sputigena, Treponema denticola,
Treponema vinceniii colonizează în mod ega! cele trei iipuri de
membrane, cesa ce sugerează lipsa unei diferenţe de aderenţă a
Natura populației microbiene, în raport cu natura, resorbabilă șau nu a
membranelor acestora (TING CHEN, LAY WANG, LOPATIN, O'NEAL, MacNEIL, 1997).
0s ia?ii'?aî Studiile experimentale cu os liofilizat decaiciliat au arăîa“â
decalcifiat capacitatea acestuia de a induce formarea de cariilaj și os. Acest
fenomen — descaperit în urmă cu mai mult de trei decenii — aîîc„c; sebit
de interesant și promiţător pentru praciica ierapeutică regenerativă a
Proleine de parodonţiului marginal aste pus, în prezeni, pe seama acţiunii unor
morfogeneză multipii factori biochimici și 'oiolc;gici dintre care se oetașează
asoasă „proteinele de morfogeneză osoasă“. '
Date a ciuale privind acţiunea proteinelor de morfogeneză

DSORIĂ?
— regenerarea paradonțiului margina! după crearea chirurgicală a
unor defecte osoase ia câini prin aplicarea de ligaturi circulare cu fir de Delecte
mătase în sanţul gingival la dinţi cu parodonţiul normal au condus la ns0ase
leziuni experimentale cu un caracter predominant orizontal; analizele Leziuni
histornetrice privind cantitatea de os și cement nou format, prevăzutși experimentale
cu fibre SHARPEY, precum și a țesutului conjunciiv de reacolare au Reacolare
arătat o bună regenerare, ceea ce deschide perspeciive în tratamentul Hegenerare
rostaurativ cu DEM în leziunile cu caracter predominant distrofic,
dec merdîw
regenerarea parodonţiului marginal prin apu area de proteine
de m umgen&ă osoasă într-o matrice de colagen în leziuni de tipul Matrice de
iurcaţiilor de clasaa Hl-a create chirurgical la maimuțe. Mecanismele colagen
de acţiune ale pmiemeiw de morfogeneză osoasă nu sunt pe deplin
elucidate. Se consideră că ele acţionează prin stimularea diferenţierii Calule
specializate a celuleior mezenchimale. Fenomenele reparatorii au la mezenchimale
bază formarea unui ţesut conjunctiv tânăr cu efect trofic asupra
epiteliului prin inhibarea fenomenelor degeneralive ale acestula.
Alţi factori cu roi restaurativ, regenerativ al structurilor Hai restaurativ
parodonțiului marginal:
— angiopoieiina și factorul de creștere endotelială vasculară Angiopoietină
(VEGF) inițiază vasculogeneza și proliferarea celulelor endoteliale din Vasculo-
tesuiul traumalizat sau ischemic (HUANG, 1999); geneză
- iactorul de creştere placental (PIGF) contribuie la revasculari- Revascula-
zarea țesuturilor ischemice (LUTTON ș.a., 2002); rizare
— factori de creșiere insulin-like și trombocitari au fost studiaţi la Factori de
câini în condiţii naturale de îmbolnăvire (GIANNOBILE, FINKELMAN, creștere
LYNCH, 1994)și la maimuţe în cai "101& î de reproducere experimentală a
balii (RUTHERFORAD, FYAN, KENNEDY, TUCKER, CHARETTE, 1992);
— transplantul osos medular autolog a dermonstrat un efeci Transplant
regenerator asupra parodonţiului marginal dar s-au descris și 050s medular
ienomene de anchiloză și resorbție radiculară (ELLEGAARD, KARRING, autolog
LISTGARTEN,1994);
-— hidroxiapatita a cunoscut o largă aplicare în refacerea deilectelor Hidroxiopatită
os0ase din boala parodontală, deși mecanismele intime de acţiune, în
special asupra fibroblașiilor din desmodonțiu, nu sunt pe deplin
elucidate. În acest sens au fost izolaţi fibroblaști din desrmodonțiul
uman și menţinuţi în culturi celulare. Studiile de microscopie
electronică au arătat un comportament interesant al fibroblaștilor în Fibroblașii
contaci cu particulele de hidrcxiapatită și anume - dezvoliarea
fenomenului de fagocitoză concamitent cu o intensificare a sintezei de Fagocitoză
proteine și scăderea activității fosfatazei alcaline, comportameni Sinteza de
comparatii cu al osteoblaștilor. Acesta poate îl considerat ca o proteine
86 HORIA TRAIAN DUMITRIU - PABODONTOLOGIE
modalitate de osteoinducţie, ceea ce dezvăluie valențe nai ale

maierialelor de adiţie pe bază de hidroxiapatită în procesul de
regenerare și vindecare parodontală, prin utilizarea lor în boala
parodontală ca și în procedurile moderne de aplicare a unor
Implanie implante aloplastice acoperite de materiale bioactive (ALLIOT — LICHT,
aloplastice DE LANGE, GREGORIE, 1997).
Un aspect particular în care sunt implicate mecanisme de
distrucție osoasă alveolară îl reprezintă efectul intervențiiior
Oneraţii cu chirurgicale, în special în urma operațiilor cu lambou. În acest caz,
fambou periosiul este desprins de osul alveolar subiacent în zona de gingie
fixă și a mucoasei alveclare, sub joncţiunea mucogingivală. În aceste
Ostenclasie condiţii este stimulată activitatea osteoclastelor situate În lacuriele
MVacrofage HOWSHIP pe suprafaţa osului alveolar, și posibil a unor cei
mononucleate ca macrotagele. Numeroase studii indică aclivarea
Chiursta osteoclastelor în urma intervenţiilor chirurgicale pe paradonjiul
radicular marginal cu distrucţii variabile ale crestei osului alveclar (BOMANNAN,
1962, RAMFJORD, 1968, BRAGGER, PASQUALI, 1 988), Îinseși manope-
rele terapeutice de chiuretaj radicular, prin detritusul de cement şi,
înhibitor parțial, de dentină reprezintă un inhibitor natural al restaurării unor
natural relații morfologice normale în teritoriul desmodontal. În direcția depă-
șiri! acestui inconvenient se uiilizează, cu bune rezultate, aplicarea
Tetraciclină locală de tetraciclină care, în soluţie concenirată, prezintă un pH acid,
cu valori de 1 spre 2 și este activă în neutralizarea și îndepărtarea
„fumegușului“ de cemeni și dentină de la nivelul rădăcinii, dar are și o
Fibronectină acţiune biologică activă prin stimularea formării de fibronectină.
Procese Tetraciclina și-a dovedit, prin numeroase studii experimentale și
regenerative clinice, proprietățile benefice în stimularea praceselar regenerative ale
parodonţiului marginal prin:
— creșterea atașării fibroblaștilor din corionul gingival și din
Lomponentă desmodonţiu de componenta fibrilară, colagenică; acest fanomen
se
fibrilară datorează formării substanțial crescute a fibronectinei în prezenţa
tetraciclinei. Fibronectina inhibă, în același timp, înmulţirea celulelor
epiteliale și tendinţa acestora de a pătrunde în spațiul, de confţinutul
Activitate patologic evidat, al pungii parodontale, ceea ce reprezintă elementul
anticola= esențial pe care se bazează actualmente regenerarea tisulară ghidată;
genglitică & & & intensa activitate anticolagenolitică;
Acţiune anti- — inhibarea hormanului paraliroidian şi, prin aceasta, acţiune
m'icrobiană protecioare faţă de resorbția osului alveolar;
— acţiune antiinflamatoare de lungă durată.
Aceste acţiuni sunt dublate de acţiunea antimicrobiană specifică a
tetraciclinei asupra principalilor germeni patogeni parodontali.
Pentru a împiedica fenomensele resorbiive asupra osului
alveolar au fost utilizate în cordit î experimentale diferite substanţe,
Aming= aintre care s-a remarcat acţiunea aminobisfosfonatului (YAFFE, 1997:
F
£
bifosfonat TENENBAUM, p
2002). Rifosfonații au fosi utilizați pent"r u redu c
osteolizei în boala PAGET, metastaze osoase, hipercalcemie și Osteoliză
»steoporoză. Acidul 4-amino-1 hidroxibutiliden-1, 1-bisfosfonic a fost Usteoporoză
aprobat în mai multe ţări în tratarmentul osteoporozei postrmenopauză
(LIBERMAN, WEISS, BROLL, 1995),
Pentru îndepărtarea tuturor celulelor epiteliale cu potenţial inva-
dani și proliferativ în competiție cu celulele cor junctive din zona lezio-
nală operată s-a utilizat, pe lângă chiuretajul mecanic, cauterizarea cu
iaser CO, a insulelor de epiteliu restant, localizate îndeosebi pe faţa Laser C0>
internă a lambourilor chirurgicale și a epiteliului sulcular situat mar-
ginal. Rezultatele arată o mai bună eliminare, dar nu în totalitate,a
celulelor epiteliale (CENTTY, BLANK, ALEVY, RAMSEY, BARNES, 1997).
Tesie ie wxzzmaî!% au evidenţiat că celulele izolate din zonele de
inducţie tisulară prin R.T.G. produc proteaze a căror activitate poate îi
inducţie
Gorelată, aî,m cu succesul tratamentului, cât și cu eşecul lui. Acţiunea
tisulară
proteazelor poaie fi modulată de grac…îu; de acoperire pe care îl oferă
Proteaze
membranele ca și de durata menţinerii lor,
ALTE ASPECTE ALE FIZIOLOGIEI

n cursul derulării funcțiilor aparatului dento-maxilar, dinţii suferă
diferite forme de UZură.
Atrifia este un fenomen de uzură a suprafețelor dentare între ele. Artriţie
Termenul de abraziune este atribuit, în literatura de specialitate, uzurii
supratețelor dentare prin substanţe sau corpi străini interpuși Corpi străfni
interdentar ca: pulberi dentifrice cu particule mari, grosolane, perii de
dinţi foarte aspre, phr a voluntară a dinţilor în cursul unor ritualuri
ainice religioase. În wndlţn nef;zxnmqmc pof apărea eroziunea și
cak?f?f:îbţ
Eroziunea este o lipsă de substanţă dentară care nu afectează =
Eroziunea
supraleţele ocluzale, fiind localizată la coletul dinţilor. Eroziunea se
produce prin demineralizare acidă: regurgitații în boala ulceroasă,
raflux esofagofaringian, contact profesional cu acizi (iabmdnh lucrători
în fabricile de acumulatori), la marii consumatori de citrice sau băuturi
Darbo-gazoase.
Abfracţia definește o lipsă de substanţă, lacunară, la colel, Abtracţie
produsă, probabil, prin traumă ocluzală, Traumă
Airiţia se produce la nivelul marginilor incizale, suprafeţelor ocluzală
ocluzale și aproximale prin exercitarea principalelor funcţii ale
aparatului dento-maxilar: masiicaţia, deglutiţia. Atriţia poate fi extinsă
până la cote patologice, prin tulburări structurale, de mineralizare a
dinţilor sau prin disfuncii. <
Atriţia îndeplineşte importante roluri funcționale:

1. Atriţia suprafeţelor ocluzale ale dinților pş}rmdn anţi reî ce relie-
Helief ociuzal ful ocluzal ac:a…%dmîcz… condiţie a retenţiei plăcii bacleriene și resiurilor
Carft ocluzale fermentescibileși, implicit, riscul de ş;%mduce*m a cariilar ocluzai&z asie
prevenită Qîîuaî… prin care, la persoanele cu carii acluzale, masticajia
este deviată în alte zone mai puţin afectate, în detrimeniul şg ocesului
Autacurăţire de aufocurățire pe dinţii cariaţi, unde se înstalează cu o mai mare
probabilitate și ușurinţă, inflamația parodonțiului marginal,
Braţ de 2, Atriţia suprafețelor ocluzale la dinţii permanenii reduce din tora-
- pârghie țul de pârghie extraalveolar reprezentat de coroana clinică a dintelui
extraalvealar care, în cursul erupției continue are tendinţa de alungire și de
suprasolicitare a parodonjiului profund,
Pante 3, Atriţia ocluzală reduce gradul de înclinare al pantelor cuspi-
cuspidiene diene; se reduc asife! rezultantele oblice și orizontale ale forțelor axiale
și paraaxiale nocive,
Coniact 4, Atriţia suprafețelor aproximale transforma contactul interdentar
interdentar dintr-o zonă redusă inițial, într-o zonă extinsă, ceea ce îmbunălățește
deflecţia alimentelor în mod progresiv, către zonele axterne, periferice
f ,r
Fig. 19
Atriţia zonei de contact aproximal și mezializarea fiziologică (A) campensaază
spațiul după reducerea de valum a papilei interdentare (B),
Protecţia ale versanţilor gingivali. Aceasta asigură aiât o proiecţie mai bună a
panilei papilei interdentare, câi și o bună st :mulam a dinamicii vasculare din
corionul gingival.
Prin atriţia suprafețelor aproximale, urmată de mezializarea
Contiguitate fizialogică a dinţilor, care asigură astfel contiguitatea arcadelor
dentare, se reduce spațiul acupat de papila interdentară; aceasta, în
Erupție pasivă mod narmal, prin erupție pasivă și involuţie, are tendința de a elibera
parţial sau total spajiul ambrazurii gingivale, ceea ce favorizează
retenţia de placă bacteriană, resturi fermentescibile, care iniţiază
înflamaţia micrabiană a ginglei. Prin atriţia suprafețeior aproximale și
.,
Retracția mezializare fiziologică este compensat spaţiul liber prin retracția

papilei papilei și se previne instalarea inflamaţie! (fig. 19).
ORPFOFIZIOLOGIA PARODONȚILULUI MARGINAL 85
Contactul interdentar (punctiform sau în suprafață) are
următoarele roluri:
1. Transmiterea echilibrată a forţelor din cursul masticaţiei, ain Stimuli
zonele active la restul dinţilor, al căror paradoniiu marginal va primi funcționali
stimuli funcționali; ,
. Protejează papila gingivală de impactul direci, traumatic al impaci
alimentelar; traumatio
3. Direcţionează bolul alimentar pe versanții gingivali și alveoalari, Dinamica
cesa ce contribuie la stimularea dinamicii vasculare din corion. vasculară
Mezializarea fiziologică reprezintă procesul de migrare a dinţitor
în direcție mezială către planul mediosagital. Cauzele sunt insuficient
cunoscute și se presupune, că acest proces este datorat succesiunii
Suecesiune de
de erupție a dinților dinspre mezial spre distal, ultirii dinți exercitând
erupție
presiuni dinspre distal către dinjii erupți anterior sau, ca urmare a unor
rezultante de forţă apărute în cursul masiticației. Prin mezializarea
fiziologică, în direcţia de deplasare a dinţilor se produce resorbție
Hesorbţie
asoasă, iar în direcţie opusă, apaziție, în special, de 0s lamelar bogat
Apoziţie
reprezentat în fibre SHARPEY,
Mezializarea fiziologică joacă un rol activ în coantiguitatea
Contiguitate
arcadelor dentare neîntrerupte de breșe de adentaţie și în prevanirea
formării spaţiilor retentive sub zonele de cantact interdentar.
Mobilitalea dentară fiziologică are valori cuprinse între 0,15 mm la
monoradiculari și 0,10 mra la pluriradiculari. Valorile sale variază de la
Valori
o persoană la alta, sunt mai mari după un efort de masticajie, în cursul
Varlaţii
serii, faţă de dimineaţă, cresc în cursul ciclului menstrual și în sarcină.
Mobilitatea dentară fiziologică totală este rezultatul a două faze de
Faze de
deplasare dentară:
deplasare
— desmodontală, pe seama compresiunii elementelor din spațiul
Faza
dento-alveolar și reprezintă mobilitatea fiziologică primară a dintelui;
desmodontală
— alveoiară, pe seama deformării elastice a pereitelui osos alvecalar
Faza alveolară
și reprezintă mobilitatea fiziologică secundară a dintelui.
Mobilitatea dentară fiziologică nu poate fi percepută cu ușurință de
Mobilitate
examinator, prin mijloacele clinice curente și se evidenţiază, cel mai
dentară
bine, prin mobilametrie instrumentală de precizie.
fiziologică
Bibliografie
Amar 5, Chung KM, Influence of hormonal variation on the periodontium in

women, Periodontolagy 2000 1994: 6: 79—87.
Aukhit I, iglhaut J, Periodontal ligament cell kinetics folowing experirnental
regenerative procedures, / Ciin Periodontat 1988; 15: 374-—-383.
Charon J, Mouton Ch, Parodontie medicale, Edition CIP, Groupe Liaisons,
Paris, 2003,
96 HOFIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Dumitriu Anca Silvia, Îndrumar teoretic și praciic de regenerare parodontală

prin tehnici de adiţie, Ed. Cermaprint, București, 2004,
Dumiiriu HT, Valoarea imobilizării dinţilor în tratamentul complex. al
parodontopatiilor marginale cronice,Teza de doctorat, Institutul de
Medicină şi Farmacie, Facultatea de Stormatologie, Bucureșii 1978.
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Parodontologie, Ed. „Viaţa Medicală
Românească", Bucureşti, Ed. [: 1997; Ed. ll: 1998, Ed. îll: 1999,
Dumitriu Silvia, Băncescu Gabriela, Murea Anca Silvia, Skaug N, Isolation
and speciation of Prerotella sirains from pertodonia! abcesses, Fom.
Arch Microbial. lmmunoal., 1998; 1:5—10.
Dumitriu HT, Tradiţie și actualitate în monitorizarea îmbolnăvirilor
parodonţiului marginal. Substrat morfologie și particuiarități fiziologice
implicate în patologia parodonţiului marginal. Curs de Parodontologie,
Patronatul Medicilor Stomatologi din Dobrogea, Constanţa, 9-10
februarie 2006.
Fu E, Hsieh YD, Mao TK, Shen EC, „A histomorphological investigatian of the
effect of eyclosporin on trabecular bone of the ret mandibhuiar condyle",
Arch Oral Bial 2001; 46: 1105—1110,
Gargiulo AW, Wentz FM, Orban B, Dimensions and relations of îhe
dentogingival junction in humans, / Periodontal 1961: 32: 261-267.
Gallagher JC, Kable WT, Effect of progestin therapy on corlical and
trabecular bone: comparison with estrogen, American Journal of
Medicine 1991; 90: 171—178.
Hirai T, Ishijima T, Hashikawa Y & Yajima T, Osteoporosis and reduction of
residual ridge in edentulous patients, Journai of Prostheiic Dentrstry
1993; 69: 49—56.
Giniger MS, Norton L, Sousa S, Lorenzo JA, Sronner F, A human
periodontal ligament fibroblast clone releases a bone resorpiion inhibition
factor in vitro, / Dent Ras 1991; 70: 99-—-101.
iglhaut J, Aukhit !, Simpson DM, Johnson ME, Koch &, Progenitar cell
kinetics during guided tissue regeneration in experimental periodontal
wounds, / Periodontal les 1988; 23: 107-117.
Josefsson E, Tarkowski A & Caristen H, Anti-inlammatory properties of
estrogen. !. În vivo suppression of leukocyte produciion in bone
neutrophils, Cellular Immunology 1992; 142: 67—78.
Juh! M, Stoltze K, Reibee J, Distribution of Langerhans calls in clinically
healthy human gingival epithelium with specia! emphasis on junciional
epitheliur, Scand J Dent fes 1988; 95: 199—-208,
Kapila YL, Wang S, Fibronectin fragments induce periodontal ligament celi
apoptosis via increases in bax and decreases in P53 and c-myc: a
potentially novel mechanism of P53 and c-myc regulaiion. Annual
Meeting of the American Acadery of Periodoniology, Honalulu, Hawaii,
. 2000. , . , v
Karring T, Nyman 3, Lindhe , Healing fallowing implantation of periodontitis-
affected roots into bone tissue, / Ciin Pariodontal 1980; 7: 86—-105.
a
Kong YY, Yoshida H, Sarosi I, Tan HL, Timms E, Capparelii C, Morony S,

Diivelra-dos-Santos AJ, Van G, ltie A, Khoa W, Wakehman A,
Dunstan CR, Lacey DL, Mak TW, Boyle W. & Penninger JM, OPGL is
a key regulator of asteoclastogenesis, lymphocyte development and
lmph-naode organogenesis; Nalure 1999; 397: 315-323.
Lau Em, Suriwongpaisal P, Lee JK, Das De, 5, festin, MR, Saw, SM, Khir,
A, Torralba, T, Sham, A & Sambrook, P; Risk factors tor hip fracture in
Asian men and women: the Asian osteoporosis study, Journal of Bone
Mineral Research 2001; 15: 572-580.
Mascrenhas P, Ganski R, Al-Shannari K, Wang ML, Influence of sex
hormones on the periodontium, J Cfin Periodontal ?003; 30: 871—-681.
Meicher AH, Repair of wounds in the periodontium of the rat. Influence of
perlodontal ligament on osteogenesis, Arch Oral Bioi 1970; 15:
1183-—-1204. !
Moriey JE, Testosterone în Contemporary endocrinology:endocrinology of
aging., 2000 eds. Morley, J. E. & van der Berg, L, p. 127149. Tatowa, NJ:
Humana Press Înc.
Moosmanrn S, Huiter J, Moser C, Krombach AH, Cefls Tissnes Organs,
2005; 179:91—-101.
Newcomb G, Seyneair Gl, Powele FIN, Associaţion between plagque
accurnulation and Langerhans cell numbers in the ora! epithelium of
attached gingiva, 4 Ciin Periodonial 1982; 9: 297-304.
_Nyman &, Lindhe J, Karring T, Rylander H, New attachment following
surgical treatment of human periodontal disease, / Clin Periodontol 1982;
9: 290-—-296.
Nyman $, Karring T, Lindhe J, Planten 3, Healing following implantation of
periodontiiis — affecied roots into gingival connective tissue, / Clin
Periodonial 1980; 7: 294-401.
Ogiso B, Hughes FJl, Melcher AH, McCulioch CA, Fibroblast inhibit
mineralised bone nodule formation by rat bone marrow stromal cells in
vitro, / Cell Physiol 1991; 146: 442—-450.
Polson AM, Proye MP, Fibrin linkage: A precursor for new attachment,
J Poriodontof 1983; 54: 141-147,
Haber-Durlacher JE, Leene W, Pa Bouva EC, Raber J & Abraham-Inpi,
Experimental gingivitis during pregnancy and post-parturn:
immunohistochimical aspects, / Periodontal 1 993; 211-218.
Aeinhardt RA, Payne JB, C, Maze, Patil KB, Galiagher SY, Mattson,
J Pariodontal, 1999; 70: 823-528. -
Schroeder HE, Melanin containing organelles in cells of the human gingiva, H.
Epithelial melanocytes, / Periodonial Res 1869; 4: 1-18.
kougaard MA, Cell renewall with special reference to the gingival epithelium
B
advances in Oral Biology val. 4, New York: Academic Press, 1970:

261-288.
Vasiliu Mihaela, Folul inserției epiteliale în etiopaiogenia parodontopatiei
marginale cronice, Teza de docimat Insiltutul de Medicină si Farmacie,
Facultatea de Stomatologie, București, 1972,
Wang HL, MacNeil RL, Guided tissue regeneration, Absorbăble barriers, Dent
Chn North Arn 1998; 42: 505-522,
z HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
ă
Wikesiă UM, Crigger M, Nilveus , Selvig KA, Early nealing events at thie
dentin-conneciive iissue interface. Light and transmission eleciron
microscopy observatians, J Periodontoi 1991; 62: â-14,
Wikesjă UM, Nilveus RE, Selvig KA, Significange of early healing everts on
periodontal repair: A review, / Periodontol 1992; 63: 158-165.
Wilson TG jr, Kornman KS, Fundamentals of Periodontics, Ed. l.
Quintessence Publishing Co, Inc, USA, 2003.
Zander HA, B. Hurzeler B, Continous cementum appaosition, / Dent Hes
1958; 37: 1035.
Epidemiologia (de la gr. epi = despre, cu privire la, și demos = Stare de
populajie) siudiază faciarii și circumstanţele care răspund de sănătate
maenţinerea stârii de sănătate, de apariţia și răspândirea bolilor, de Grupe de
incapacilățile rezultate în urma acestora la grupe de populație. populație
Epidemialogia se ocupă de factorii care favorizează propagarea
nolitor și de elaborarea mijloacelor de prevenire a acestora sau de
vindecarea lor în cadrul unei comunităţi umane. Între praciica Practica spi-
epidemiologică și cea clinică există o deosebire esenţială: demiologică
epidemiologia se adresează unor comunităji de oameni — atât bolnavi CLomunități
cât şi sănătoși — pe care îi investighează, de exemplu, din punctul de
vedere al factorilor de risc ai unei anumite îmbolnăviri: în practica
maedicală clinică, sunt studiaţi indivizi, în particular, persoane bolnave.
indivizi
Studiul epidemiologic al unui grup de populaţie identifică o serie Populaţie
de factori: condițiile de mediu, cauzele bolilor și faciorii de apărare
care previn răspândirea lor în cadrul unei comunităţi.
istoria naturală a bolii parodontale arată că aceasta a fost
prezontă din vremuri preistorice. Studii de paleoantropologie
Paleoantro-
evidenţiază, în special prin depistarea unor leziuni particulare,
specifice afeciării osului alvealar, caracterul de însaţitor constant al
bolii parodontale în evoluția speciei umane.
Medicii dentiști/stomatologi beneficiază de studiile epidemiologice
care justifică și susţin atitudinea terapeutică prin evidenţierea factorilor
si indicatorilor de risc, \
Studiile epidemialogice ale bolii parodontale relevă o serie de
ariterii și indici, cum sunt:
Prevalenţa, care reprezintă frecvenţa sau numărul de cazuri de
Frecvența
boală ideniificate la un moment dat în interiorul unei comunităţi (grupe)
de populajie. De obicei, prevalenţa se raportează la 1.000 de
persoane,
încidernfa, care reprezintă numărul de noi cazuri de îrmbolnăvire ce. Număr de
apar într-un anumit interval de timp la un grup de populaţie, de cazuri noi
axeraplu 100.000 de persoane într-un an,
Extindere Extiinderea reprezintă, în cazul bolii pbarodontale, număru

de suprafeje dentare și radiculare, de porțiuni fragmentare
acestora, unde îmbolnăvirea a puiut îi idenilficată.
Severitate Soveritatea bolii parodoniale este apreciată prin numărul de .
milimetri cu care retracția gingivală sau adâncimea pungilor
parodontale s-au mărit într-un interval dat de timp.
Declanșare Gradul de periculozitate defineşte riscul de declanșare rapidă a
rapidă îmbolnăvirii; este caracterizat de situaţiile clinice particulare de la un
moment dat, când, prin atac bacterian, o gingivită se transformă rapid
înir-o parodontită, o gingivostomaiită ulcero-necroftică instalându-se,
pe neaşieptate, pe fondul unei inflamaţii cronice a paradonţiului
marginal.
Un important parametru de studiu epidemiologic al îmbolnăvirilor
cronice, cum sunt parodontopatiile marginale cronice, esie reprezentai
hiscul relativ de riscul relativ.
Factori de risc Factorii de risc sunt reprezentaţi de o serie de situații,
circumstanţe, obiceiuri, agenţi materiali care pot fi asociaţi cu
areșterea prevalenței, extinderii și severității bolii parodontale și au,
implicit, a anumită determinare etiologică. De exemplu:
p
Iglena bucală — lipsa iglenei bucale;
Fumatu — fumatul (este cauza de deces cea mai susceptibilă de a îi
înlăturată prin mijloace de prevenție). În producerea bolii parodontale,
fumatul are un rol favorizant major care — în urma a numeroase siudii
clinice și experimentale şi ca urmare a unor anchete epidemiolagice
deosebit de riguros efectuate — nu mai poate îi pus la îndoială.
Începând din anul 2003, în urma a numeroase studii şi anchete
epidemiologice, fumatul este considerai cea mai importanmă
circumstanţă de deces, provocând moariea a circa 10 milloane de
persoane pe an în întreaga lume. Aproximativ jumătate din aceste
decese se produc la vârste cuprinse între 35 și 69 de ani, reducând
durata de viaţă a acestor persoane cu 20-25 de ani. Tutunul conţine
peste 3.000 de compuși chimici, dinire care mai mult de 30 au efecte
cancerigene. Sunt bine cunoscute efectele generale ale furmatului: boli
cronice pulmonare ca bronşita cronică, emfizemul pulmonar,
bronșiectaziile, bolile pulmonare obstiruciive, astmul, bolile
cardiovasculare, cancerul pulmonar. Fumatul este, de asemenea,
incriminat în producerea cancerului oral şi faringian și aste unul din cei
Lucrări mnai importanți factori de risc în apariția și evolujia bolfi parodantale ;
profetice — lucrări proietice sau aparate ortodontice incorecte, care
Aparate favorizează acumularea plăcii bacteriene;
ortodontice — unele boli generale asociale.
dircumstanțe Circumstanţele favorizanie completează factorii de rise:
favorizanie — obicelurile alimentare;
- secvența şi coreciitudinea periajului;
EPIDEMIOLOGIA BOLII PARODONTALE
- consumul de alcoal; Alcoal

— siresul; ' Stres
— evenimentele din viaja cotidiană cu încărcătură nervoasă, psi-
hică: griji, preocupări obsesive, stări depresive, anxioas
Indicatorii de risc sunt asociaţi cu hoala parodontală, dar nu sunt indicatorii de
direct irmplicaţi etiologic: rise
— VÂrstă;
— 3eX;
- aducaţie (școală primară, gimnaziu, liceu, școală superioară); Educaţie
- ocupajie; scolară
- [asa;
siarea civilă (căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, celibatar);
E
gruparea etnică;
ţ
ă
- starea sacio-economică;
venitul lunar;
ţ
posibilitate de prezentare la tratament (distanţă, interes, dezin-

î
teres).
Hiscui relativ (HR) reflectă relaţia dintre expunerea la un anumit Risc relativ
factor de risc și posibililatea de apariţie și dezvaliare a bolii
parodontale. Lotul de populație luat în siudiu este, astfel, împărţit în
patru grupe, în funcţie de prezenţa sau absenţa bolii parodontale la cei
expuși sau a unui anurmit factor de risc, Factor de rise
Tabelul nr. 2
Hepartiţia persoanelor din lotul studiat în funcţie de prezența bolii parodontale
și expunerea sau lipsa de sxpunera la un anumit factor de risc, pentru
determinarea riscului relativ
Boala parodontală Total

prezentă absentă
Persoane expuse A , B A+EB
la factorul dle risc :
Persoane neexpuse C P D C+LD
la tactorul de risc
Total A+GU B+D
in acest tabel A = numărul de persoane cu îmbolnăviri ale

parodonţiului marginal și expuse la un anumit factor de risc luat în
studiu (lipsa de igienă bucală sau incorectă, de exemplu),
Hiscul relativ (RA) rezultă din relaţia: Relaţie
gradul de îmbolnăvire A. ,
(1) RR — _la arupul expus - _A+B , "SAD
gradul de îmbolnăvire E C(IA+B)
la grupul neexpus C+D
Probabilitate
Studiile epidemiologice arată că probabilitatea prezenjei bolii Constitulre
parodontale manifeste într-un lot de persoane aleatoriu constitult este aleatorie
HOMA TRAIAN DUMETEIU — PARODONTO LOGIE
86
să fie mai aproape de ,
foarte redusă. De aceea, valoarea A+B tinde se
riscului relativ RR
iar valoarea C+D, de D. in acest fei, formula
ă din relaţia:
restrânge la un risc probabil AP, care rezult
o
=
--
/—
"
a
.
ţ
iază de că
Raport de Folosind acest raport de probabilitate, se aprec
o persoană exp
probabilitate poaie dezvolta boala parodontală manifestă
igienă bucal ă sau incoreci A), î
Lipsa iglenei factorul de risc (de exempiu, lipsa de
bucale comparație cu ună nesxpusă.
maod cureni, OI
; studiile epidemiolagice se foloseșie, în
parodonjiului mar
indici care apreciază starea de îmbolnăvire a
clinice ca: sângerarea gingivală, reiracția
Semne clinice soama unor semne
gingivală, adâncimea pungilor parodontale.
că sovoritatea îmbolnăvirii esie
Grade de În acest sens, considerăm
imi de 3-5 mm, și mare —
severitate moderată când pungile parodontale au adânc
la 6 m și pesie această valaare.
a pe un grup de
Într-un studiu epiderniologic efectuat în Suaedi
N şi KOGCH aL iicat
subiecţi între 3 şi 70 de ani, HUGOSON, JORDA în
i clinice și radiol ogice,
formele de îmbolnăvire parodontală pe criteri
Clasificare cinci grupe:
de insialare a
1. Sănătatea parodontală aparentă, cu tendinţă
unor gingivite incipiente;
z. Gingivită;
osoasă de maxi-
3. Parodontită cu pungi, reprezentând o resorbție
|
mum 1/3 din lungirmea rădăcinii;
4- Parodontită cu resorbții de 1/3-2/3 din lungimea rădăcinii; rădă-
5. Parodontită cu resorbție mai mare de 2/3 din lungimea
cinii,
Unite ale Americii se
În alt studiu epidemiologie efectuat în Statele
la adulți. Dintre aceşiia,
constată o prevalenţă de 35% a parodontitelor
severe de îmbolnăvire, iar
circa 13 % prezintă forme moderale sau
(ALBANDAR, BRUNELLE, KINGMAN, 1999).
209 — forme medii
admis faptul că
Erepte l A
În literatura de specialitate esie, de regulă,

de sine stătătoare.
*
Entităţi clinice gingivitele și parodontitele suni entități clinice
gingivite, dar acesiea pot
Parodontitele sunt precedaie obligaioriu de
evolua ca atare, fără a se transforma în parodoniite.
că gingiviiele mai
Experiență Din experiența personală se poaie afirma
formele care au caracler
personală avansate în timp,după câteva luni de zile sau
mai apropiat de
hiperplazic îmbracă un aspect clinic și radiologie ale
dernineraiizări
parodontite prin apariția ţasuiului de .granulaţie, dîn
chiar dacă,
oaselor alveolare și chiar a unor pungi parodoniale,
încadrează încă în grupa
punct de vedere morfociinic și semantic, se
de gingivite. Ădafă apărvie ienomenele de parodoniilă, ale Evoluție eu

evoluează lent, niiruu, cu perioade de exacerbări, situație cara enisoade
poate fi !f*f/ff/z:î evoluție insidioasă cu episoade explozive,
Apariția și pwpa area balii parodonîai& în timp este legată de Apariția și
vârstă, sex, ocupație, asacierea cu unele boli generale, nivel de trai, evoluţia
educaţie, frecvenţa prezentării fd medicul stomatalog pentru contral,
factori care influențoază, într-o măsură importantă, rata depunerii și
menținerii plăcii bacteriene, a tartrului, formarea cariilor dentare,
apariţia edentațiilor, menţinerea anomaliilor dento-maxilare, factori
circumsianțiali, care, uneori, favorizează producerea parodontopaliilor
marginale cronice. De asemenea, boala parodontală are un important Caracter
caracter social. social
Asocierea formelor clinice de îmboinăvire a paredonţiului Asocieroa
marginal cu vârsta — de la forme ușoare, incipiente, la cele mai formelor de
grave, avansale - nu reflectă doar procesul de îmbătrânire în sine, ci îmbolnăvire
și perioada de timp în care structurile dento- -gingivale au suportat
acţiunea factorilor etiologici, precum și acţiunea traumelor ocluzale și
a unor solicitări parafuncționale, ca bruxismul.
>Se apreciază că 15% din personele cu vârsta cuprinsă între 21 și Forme severe
50 de ani și 30% din cai pesie 50 ani prazşma forme severe de de parodantită
parodantită (E»HOWN 1990, GJERMO 1998),
La copii și tineri, sunt mai frecvente gingivitele uneori cu caracter Copii și tineri
hiperplazic la pubertate. În mod particular, apar forme agresive de
ţ}a?'(;)('if)î”mîâ juvenilă de cauză microbiană,
La adulți, este prezentă gama iuturor îmbolnăvirilor paradontale; Adulți
esie perioada de viaţă în care se dezvoltă parodontita marginală
cronică profundă cu caracter limitat, localizat, dar și forme cu evoluţie
progresivă la un număr crescut de dinţi ai unui fexîam la mai mulți
sextanii, pe o hemiarcadă sau, în cândițiile şi a unei afecţiuni qaneraléa
favorizante, cu tendinţă de generalizare la adulţi până la 40 deani, În
cazul agresiunii microbiene accentuate, parodontita rarginală cronică Parodontită
g Diundă progresivă are un caracter de evoluţie rapidă, fulminantă cu agresivă,
aracter agresiv, rapid progresiv și cu o inflamaţie de tip florid, rapid
f“'a
La adutt, în perioadanaaavdn&;m…am&îumaé apare mai frecvent progresivă

iorma de îmbolnăvire de tip inflamator relativ redus, pe fondul unei
distrofii a parodonţiului marginal: o parodontită distrofică (pamdanm— Parodoniită
-
patia marginală f“iş?r;„v mixtă), în care semnele de inflamaţie latentă distrofică

coexistă cu fenomenele degenerative ale gi ngiei, desmodonțiului și ale
osului alveolar.
.
La vârsinici sunt mai frecvente formele de involuţie parodontală involuţie

considerate „de senescenţă“ a parodonţiului marginal; aceste parodontală
parodoniopaiii ale vârstelor avansate sunt rezultatul unei evoluții
iireșii, fiziologice, în care fenomenele de struclurare, de organizare și
remaniere au făcut loc proceselor de uzură manifestate printr-o
98 FOMIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Inflamaţia degradare biologică degeneraiivă, de regulă, cu o inflamație ocultă,

acultă greu de sesizat din punct de vedere clinic.
Particularități În ultimele decade de timp, la persoanele vârstnice, în țările
la persoane avansate din punct de vedere economic, tehnic și social apar și
vârstnice afecţiuni mai severe, cu progresie rapidă fără o legătură directă cu
starea de involuţie fiziologică. Explicaţia poate fi dată de faptul că
vârstnicii — octogenari sau chiar nonagenari — au suportat o perioadă
mai lungă de timp acţiunea securidară, nocivă a unor medicamenie și
au fost expuși un timp prelungit atât la agresiunea microbiană și a
factorilor de risc locali, cât și la boli cronice, generale.
Asocierea între â»a!i!& parodonţiului marginal şi a&wxif
persoanelor examinate a arătat că în deceniul 8, în SUA, 57,1% dir
femei și 45,3% din bărbați au fost sănătoși din punci de ve
parodontal, faţă de 31% și respeciiv 20,9% în deş—;;\nisg% ante
Stare de surplus de sănătate explicat și prin sparirea progresului tehnic. starea
sănătate de sănătate parodontală este mai Eru,v&emcâ 5&% fernel ejc:…,u la hărbaji,
parodontală situaţie constatată din observațiile noastre curente şi în Homânie
ce se explică prin interesul constant' mai crescut pentru iglenă și
fizionomie, la sexul feminin. Cu ioate acestea, în formele profunde,
Frecvenţă distructive, de boală parodontală, pe loturi mari de subiecţi esie
aproape agală caracteristică frecvența aproape egală a bolii în mmm? cu sexul.
Gradul de civilizaţie al comunităților umane și beneficiile
progresului tehnic permit înmulţirea rmijloacelor de ţ.:n'éwwşre k
depunerii și retenjiei de placă bacteriană, principalul tactor cauzal al
bolii parodontale, în special în forma sa distructivă.
Nivelul de viaţă, de educajie, statusul socialși economie al
indivizilor pun o puternică amprentă asupra ag„;anţ ei şa evoluţiei balii
parodontale. În majoritatea ţărilor, studiile epiderniologice arată &
incidenţă și prevalenţă crescută a bolii parodontale la grupele de
papulaţie cu venituri mici, sărace, la care și interesul pentru ;…;apm
bucală este mai scăzut. Persoanele din zonele rur ue persoanelec
dificultăți de ordin fizic, vârstnicii, în general subiecţii cu igleri 'ă buca
gingivo-dentară insuficientă, incompletă sau afemîmm spol …dze…
Mai îrecvent nesistemaiic sunt mai frecvent bolnavi cu parodontile marginale.
Într-un studiu efectuat în SUA pe 15.132 de subiecţi, parodontita
marginală cronică este sensibil prevaienm la cei care nu s-au
prezentat la control parodontal mai mult de trei ani (OLIVER, BROWN,
LOGEH,, 1991).
Boli generale Asocierea între bolile parodonţiului marginai și bolile
generaie
Studii epiderniologice privind relația diabet-boala parodonială
Dialbet Statusul parodontal al bolnavilor diabetici insulino-dependenți,
jinsulina- desemnaî prin indicii de prevalenţă și severitate, indică faptul aă la
de pendeni aceșii bolnavi, parodoniita este mult mai severă, în comparajie cu
EPIDEMIOLOGIA BOLII PARODONTALE 99
subiecţii care nu suteră de diabei (SAFKAN-SEPPALA, AINAMO, 1992;
FIRATLI, 1997),
O constatare similară indică fapiul că brevalenţa și severitatea
parodontitei este mai mare la bolnavii diabetici, chiar neinsulino- Diabet
dependenţi, faţă de bolnavii parodontopaţi nediabetici. Această insulino-
constalare a rezultat prin utilizarea indicelui CPITN la bolnavi diabetici independent
(BACIC, 1988). În plus, bolnavii diabetici neinsulino-dependenţi, dar
nesusţinuţi de un control riguros, au forme mai severe de parodoniită Parodontite
decât diabeiicii, tot neinsulino-dependenţi, care sunt însă integraţi mai Severe
într-un program susţinut, bine controlat privind alimentaţia, igiena,
evitarea, în general, a factarilor de risc (SHLOSSMAN, KNOWLER PETIT,
GENCO, 1990; SOSKOLNE, 1998),
Aceste constatări, bazate pe studii apiderniologice susținute,
confirmă ideea rolului favorizant al diabeiului în producerea bolii Hol favorizant
parodontale şi, mai ales, importanţa asocierii cu alţi factori de risc
agravanți, care favorizează instalarea și evoluţia mai rapidă a
gingivitelor și parodontitelor. Nu este mai puţin relevant și faptul că
însăși infecţia gingivo-parodontală este un facior de risc pentru
creșterea glicemiei (TAYLOR ș.a., 1996). În acest sens, parodontitele Cresterea
severe, cu evoluţie rapid progresivă și agresivă asupra ţesuturilor glicemiei
parodontale, formele avansate, însoţite de fenomene hiperplazice şi
uicerații îniinse suprainfectate constituie, prin ele însele, un factor de
risc în menţinerea unei hiperglicemii, a cărei scădere este mai greu de
controlat,
Într-o cercetare pe un grup de 10.590 de bărbaţi și fernei angajaţi
în serviciul militar, s-a studiat relaţia dintre greutatea corporală, sex,
fumat şi starea parodonţiului, exprimată prin indicele CPITN. Fumat
Hezultatele acestul studiu au arătat relaţia dintre nivelul glicerniei și
severitatea parodontitelor asociate, a sexului (masculin) și a
supraponderalității (KATZ, CHAUSHU, SGAN-COHEN 2000),
Studii epidemiologice au arătai corelafia parodontită-boli cardio- Boli cardio-
vasculare și ischemia cerabrovasculară, deşi mecanismele care vasculare
guvernează această asociere sunt încă obscure. Se știe că există
markeri pentru bolile cardiovasculare ca: nivelul proteinei C-reaciive,
interleukina-6, numărul de leucocite. Se consideră că nivelul plasmatic
al acestor markeri este crescut în urma unor procese inflamatorii prin
infecţii cronice în special produse de Camnpylobacier aylori, Chlamydia
pneumoniae și a infecţiilar cu citornegalovirusuri. Studiul comparativ al
nivelului plasmatic al acestor markeri ai bolilor cardiovasculare la
bolnavi parodontopaţi și la subiecţi sănătoși din punct de vedere
parodontal a arăiat că parodontitele marginale cronice se însoţesc în
mod constant de o creștere a proieinei C-reactive, a interleukinei-8 și Proteina
a neutrofilelor, situaţie care semnalează un risc crescut pentru apariția C-reactivă
unor accidente cardiace și cerebravasculare (LOOS, CRAANDIJK, 2000).
SANERR SET NEI EE T m ——

HOFIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
S
e
C
=
importanţă deosebită o au studiile epidemiologice privind
O
:
Ţia cu !/' (Huma/i i/”ifwurwdcfmwnf“fVifém} qar
sindrormu
bolile /wm„}wuiu;w ;ru;gmai
Primele relatări prelucrate științific pri ivind r
datează din 1981, Într-un studiu efecluat în u&îeî,
în anul 2001 erau peste un milion de persoane infeclale
d
până la acea dată se înregi istraseră circa 400.000 de ă
r%a r
Persoane (PATTON, GLICK, 2001). Potrivit accestui studiu r .„_;Q.f' iea şwr&)w
mîecmw erau capii și adolescenţi. Grupele de persoan
infectate
prezentat riscul cel mai crescut au fost tinerii,
culoare
Iniecţia HIV Ş;îîua…i arnintit arată că transi wrwé,s infecţiei cu MHIV se
mai
ordine descrescătoare a frecvenţei, prin: relaţii sexuale (…éşî
de
frocvent heterosexuale), ace infectate la narci amani, transfuzii
sânge, pre- și perinatal de la mamă la copii, de la ţ'stw val fî%—*f“îli?îé.e
contaminat (în acest sens, autorii studiului au citat cazuri
documentaie, dar nu de personal medical dentar și Gâîfă,!ii posibiie,
Transplante dinire care șase cazuri de persar nal medical dentar), după transplante
de organe sau jesuturi și în împrejurări obscure, neideniitica
Factorul cel mai important în epidemiologia bolii şaammşratale
igiena bucală din punct de vedere al profilaxiei este igiena bucală. ! + absena
acesteia sau în condiții nesatisfăcătoare de aq&a& &şşw,gwa»
dentară, placa bacteriană se depune și s& menţine pe structurile
superficiale ale parodonţiului marginal, îmbolnăvirea de tip infla-
mator se instalează și, în absenţa tratamentului antimicrobiarn,
evoluează progresiv prin afectarea și a struciurilor profunde, de
susţinere, până ia pierderea dinţilor.
Bibliografie
âéîwa se ÎN
Albandar JM, Brunelie JA, Kingraan A, Destructive periodontal
age and alder in the LUnited ”*raw 1988 — 1999; 70:
adults 30 yearsof
13-—29.
ce af &
Ali IW, Velcescu C, Jivănescu M, Lofthus B, Skaug N, Prevalen
s în subgingiv al plaque sâmples from
putative periodontal pathogen
periodontitis paiients, Î Ciin Periodonial, 1996, 23:
Homanian adult
133-138. :
Andersa n J, Cariquis t J, Muhlestein J, Horne B, Eimer %, Evaluation of
C-reactive protein, an inflammalory marker, and infeciic erology as
, risk factors for coronary artery disease and myocardial infarction, J Am
Coli Cardiol, 1998; 32: 35-451.
diseasein
Bacic M, Plancak D, Granic M, CPITN assessment af periodonta!
diabetic pailents, / Perfodonioi, 1988; 59: 816--822.
zzb
aă
Berk B, Weintraub W, Alexander Fi, Elevatian of C-reactive protein in „active“
coronary artery dis „ Am J Cardiol, 1990; 65: 168-172,
Biasucci L, Viteli A, L oG ei al, Elevated levels of interleukine-B in
unstable angina, Cirautaiion, 1996; 94: 874-877,
Brown L, Oliver RC, Loe H, Evaluating periodontal statusof US ernployed
adults, / Am Deni Assoc 1990; 121: 226-—-232,
Larranza FA jr, GLICKMAN'S Clinical Periadontalogy, W. R. Saunders Co.
Philadelphia, 1984,
Carranza FA jr, Newman MG, Clinical Periodontalogy, st' edition Wb
Charon , Mouton Ch, Parodoniie medicale, Edition CdP, Groupe Liaisans,
Paris, 2003.
Choi KB, Park H5, Yoo YJ, Choi SH, Chai JK, Cho KS, Kim CK, Deteciion
af major putative periodontopathogens in Korean advanced adult
periodontiiis patients using a nucleic acid-based approach, / Periodontol
2000; 71: 1387-1394. '
Corbei EF, Wong MC, Lin HC, Periodontal conditions in adult Southern
Chinese, f Dent Hes 2001; BQ: 1480—-1485,
Danesh J, Callina R, Appleby P, Peto , Association of fibrinogen,
C-reactive protein, albumin or leukocyte caunt with coronary heart
disease.Meta-analyses of prospective studies, JAMA 1998; 279:
1477—1482,
Dimitriu BA, Murea Anca Silvia, Noţiuni de Odontolagie și Parodoniologie,
Ed. Cerma, București, 2003,
BDogan B, Antineihimo d, Cetiner D, Bodur A, Emingi! G, Buduneli E,
Uygur C, Firatli E, Lakio L, Asikainen S.Subgingival microflora in
Turkiah patients with periodortitis, / Perlodonto/ 2003; 74: B03-814,
DBumitriu Hf, Valoarea imobilizării dinţilor în tratamentul complex al
parodaniopatiilor marginale cronice,Teza de cactorat, Institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de Stomatologie, București,1978.
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Parodaontologie, Ed. Viaţa Medicală
Fomânească, Bucureșii, Ed. l- 1997; Ed. ll: 1998, Ed. ll: 1999,
Dumitriu HMT, Tradiţie şi actualitate în monitorizarea îmbolnăvirilor
parodonjiului marginal. Aspecte actuale legate de o corectă încadrare
nosologică a gingivitelor și parodoniltelor și metode moderne de
diagnostic în aceste alecțiuni. Curs de Parodontologie, Patronatul
Medicilor Stomatologi din Dobrogea, Constanţa 9-—10 februarie 2006.
"iratii E, The relation between clinical periodontal status and insulin —
dependent diabeies mallitus, / Periodontol, 1297: 68: 136—140.
Gjerma P, Epidemiology of perloduntal diseases in Europe, / Parodontol
implantol, 1998; 17: 111-121,
Grau A, Buggie F, Ziegler C. et al, Associad:r between acute
cerebrovascular ischemia and chronia and recurrent infection Stroke,
1897; 28: 1724--1729.
Guzman &, Karlma M, Wang HY, Dyke TE van, Associatior between
interleukin-1 genotype and periodontal disease in a diabetic population,
J Periodontal 2003; 74: 1183—1190,
Kannel WB, Andersan K, Wiison PWF, White blood cell count and:
cardiovascular disease. Insights from the Framingham study, JAMA
1992; 267: 1253-1255.
Dă
S
af blood glucose levei to
Katz J, Chaushu &, Sgan-Cohen HD, Relationship
body mass index În
community periodontal index of treatment needs and
Periodoniol 2000; 71:
a permanent lsraeli military population, J
1521-1527, '
Dilien P, Veider 1,
Loos BG, Craandijk J, MHosk FI, Wertheim-van
diseases în e
Elevation of systernic markers related to cardiovascular
Period ontal 2000; 10:
peripheral blood af periodontiitis patients, J
1528-1534,
Northileld TC, C roaciive
Mendali MA, Patei P, Ballam L, Strachari D,
risk factors: a population based
pratein and its relation to cardiovascular
1061--1065.
aross sectional study, Br Med ! 1996; 312:
Rolation af serum
Mendali MA, Patel P, Asanie M ef al,
concentrations to cardiov ascular risk factors and corariary heart
Heart 1997; 78: 273-27 7.
A, Boysen H, The natural history of
Meeby AL, Holfora TR, Loe H, Anerud
periodontal disease in man. fisk factors for progression of alte
receving no oral health care, f Periadartoi :
loas in individuals
1006—1015.
cilve siudy
Fiidker PM, Buring JE Shih J, Matias M, Hennekens Ch, Prospe
the risk of future cardio vascul ar avenis amaore
of C-reactive protein and
, Circula tion 1998; 98: 731733
apparenily healthy women
ions În insulin-depenă
Safkan-Seppata M, Ainamo 4, Periodontal condit
24-23. -
diabetes mellitus, J Clin Periodantoi 1992; 19:
stug
Seppala B, Seppala M, Ainamo JA, Longitudinal
es mellitu s and period ontal disease, CH
diabet
161-165.
Ri, îvype Z diabe
Shlossman N, Knowler W, Petit D, Genco
Assoc 1990; î21: 532-536.
and periodontal disease, J Am Deni
s of periodontal disease În
Soskolne W, Epiderniological and clinical aspect
diabetics, Ann Periodontol 1998; 3: 3-12.
is: C reactive-prol
Steel D, Whitehead AS, The major acuie phiase reactan
d A proteln, jmmunol
serum amyloid P componeni and serum arayloi
Today 1994; 15: 81-—88,
e
— janen J, Paltola d, Valtanen V l al, Dental infections Î as sacialion with
men, „ întern Med 1989;
cerebral infarction în young and middle-aged
225: 178—-184.
periodontitis and risk tor !
Tayior GW, Burt BA, Bocker MP et al, Severe
glycemic control in patienis with nor-in sulin- de
A
/ Periodantol 1996:87 (Suppl.): 1085-1093.
A, Wallentin L, Progrostic influence of
Toss H, Lindahi B, Siegbahn
increased fibrinogen and C-reaciive protein levels în unstable coroi ai
artery disease, Circulation 1997; 968: 4204-4210.
Unell L, Soderfeldt B, Halling A, Birkhed D, Explanatory modaels for clinical
and subjeciive indicators of periodonta! disease in an adult nopulalion,
, -
» J Ciin Periodontol, 2000; 27: 22-23.
s of Periodontics, Eo. 1l
Wilson TG jr, Kornman K5, Fundarnental
Quintessence Publishing Co, inc. LISA, 2003
Eliologia bolii parodontale a fost mult timp neprecizată din cauza
faptului că nu s-au cunoscut miarobii specifici acestei boli. Bolii
parodontale | s-au atribuit numeroase cauze de ordin local și general.
În acest sens, au fost incrimi inaţi: tartrul, modificările morfologice ale
dinţilor, ar
CD_WEEIC)F dentare și maxilarelor, tulburări funcţionale,
musculare, ale articulajiei temporo-mandibulare, ocluzale și, de
asemenea, factorii generali, sistemici.
În prezent, în urma unar cercetări aprofi mdam aste precizat rolui
principal, deierminani, al factorului microbian în producerea bolii
parodontale în forma sa distructivă, ceilalți factori fiind favorizanţi sau
predispozanți.
Circumstanţele etiologice ale parodontopatiilor marginale cronice
sunt locale și generale:
A. Facmră lacali:
- cauzali: placa bacteriană;
— favarizanți: tartrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare, eden-
taţia, anoraliile dento-maxilare, parafuncții, obiceiuri vicioase, factorii
iam;;er; alţi tactori locali.
B. Factori generali, sistemici.
ROLUL I &m JRILOR LOCALI ÎN

PRODUCEREA ÎMBOLNĂVIRILOR
PARODONTALE
ETIOPATOGENIA MICROI
BOLILE PARODONȚIULUI MARGINAL
FACTORII, DETERMINANȚI în afecţiunile îmbolnăvirilor
inflamatorii de tip distructiv ale parodonțiului marginal sunt, în
=
mod sigur, de natură microbiană.
'r if::f'q*%'}ăf'»mgiéş' prima relatare

făcută în 1683, de Antanio van
a;émş…m le organice da—-gusn ţ;w di
pentru prima dată, *“wmă rul sporit de bacterii din de
la persoanele fără igienă bucală.
În 1890, dentistul american Willoughby MILLER, care e
iaboratorul din Berlin al lui Robert KocH, avansează ipate
?;rud&;vpr a „ploreei alveolare“, sunt implicaie bacterii nespeci Hice
secolului X, au fost ernise teorii pi iving mă&gi ww
ţ
LaA începutul
ES
zoarelor (BAsSS, BARRET, SMITH), spirocheielor (KRITCHEVSKY,F3

C=
e
streptococilor (GOADBY), stafilococilar (HARTZELL) și Zacteriun
r
p
melaninogenicum (BURDON) în boala parodontală.
WAERHAUG a stabilit, în 1950, ralul indubitabil al plăcii
iniţierea bolii parodontale, dar metodele și tehnicile de lucru al
perioade nu au putut implica microorganisme ……; îi(„é* în *éistrt
parodonțiului marginal. Din această ca! uză, perioada 1850-18
ipoteză dominată de ipoieza acfiunii nespecifice a plăcii wafra»:”» î
ment nodal, care a dus la clarificarea rolului micrabian în parodc
marginale, a fost marcat de studiile prin tehnici complexe ' ale plăcii
bacteriene subgingivale.
Pentru prima dată, în deceniul8, studii f m»„ne%
Americii și în țări din Scandinavia au sugera
Parodontita parodontita juvenilă și din parodontitele cu e m%… A
juvenilă este distir notă faţă de microflora din gingivite sau de;“ % ă p fţ';
parodonțiul marginal sănătos. Se cor niurează , astlel
al ipotezei adliunii specifice a jplăcii „?aczeumé;
TANNER 1988).
Constatarea acţiunii patogene a unor microbi, în
Aggregatibacter actinomyceterncomitans, m parodonilta ju
schimbat furidamental atitudinea terapeutică de la un simplu 1
mecanic la o acţiune antimicrobiană complexă: îndepărtarea fe
microbieni, combinată cu un tratament medicamentc ,
substanţe alese în mod rațional pentru eficiența şi aciivitatea o
farmacodinamicăam'ibaaîe%“îamă .
După SOCRANSKY, pentrua îl i consideraţă %î*gmn parodoniai, B
ţ tal %arierie trebuie să mmpn%as că anumite condiții formulaie de auftor
Postulate într-o serie de postulate, adaptate după ROBERT KOCH:
1. Microorganismul trebuie să fie pr'f—&?%î în număr ma
parodonțiul lezat și în număr redus sau r
abse nt, î , arodoniiul norm
2. Îndepărtarea microorganismului î.r&ma&e să ducă la o
progresiei bolii.
3. Microorganismul trebuie să posede faciori de |
relevanți pentruiriniţierea și progresia leziunilor ş'*"*mdamm
4. În experimentele pe animale, trebuie să se reproducă |
de la om.
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CRONICE
s
S
5. hăspunsul imun umâral și celular trebuie să sugereze rolul unic
al miaroorganismului în producerea bolii, '
Dintre acestea, Aggregatibacter actinomycetemcomitans. îndepii-
nește cele mai multe din condiţiile de „patogen parodontal“. Condiţii
Bacteriile anaerobe acționează la nive! parodontal printr-un
mecanism pratogenic complex, prin factori enzimatici, endotoxine și
oliberarea din fesuturile parodontale a unor factori metaboiici
distructivi.
Inflamaţia parodantală apare, astfel, ca un rezultat complex al
acţiunilor noacive directe și indirecte bacteriene, dar și a factorului
gazdă.
PLACA BACTERIANĂ
GINGIVO-DENTARĂ
Siotilm natural
Factorul primar în efiologia bolii paradontale îi constituie placa
bacieriană, care, din punct de vedere clinic, nu poate fi îndepărtată
prin jet de apă sau simpiă clătire.
Placa bacteriană poate fi prezentă și pe alte zone dure din Depunerea
cavitalea bucală, cum ar îi: suprafeţele obluraţiilor, pmîezeior fixe sau plăcii
mabile, aparate ortodortice, implante. bacteriene
Placa bacteriană dentară se constituie într-un biofilm natural. Biofilm
Biofilmeie reprezintă comunităţi microbiene aderente la un Comunităţi
substrat cu anumite proprietăți structurale și funcţionale. microbiene
structural, un biofilm este alcătuit din bacterii atașate şi aderente
la subsirat, cu legături complexe între ele și conţinute într-o matrice Matrice
poalimerică elaborată de ele însele. - polimerică
Un biofilm realizează astfel o structură complexă, tridimensională,
într-o continuă dinamică, dar relativ stabilă.
Legăturile metabolice sunt complexe ș realizează atât între
bacterii și substrat, cât și între bacteriile ce alcătuiesc biofilmul.
Eâcî»z\mă aderente ale biofilmului (sesile) au caracteristici Bacterii
deosebile de bacteriile libere (planctonice) ale aceleiași specii, în aderente
sensui că pot prezenta o rezistenţă deosebită faţă de acjiunea Bacterii libere
antibioticelor, dezinfectantelor, precum și faţă de factorii de apărare ai
macroorganismului, Unele specii bacteriene din biofiilm pot produce
factori de rezistenţă care difuzează în structura acestuia și vor proteja
și alte specii neproducătoare de aceşti factori,
Aceste caracteristici pot fi dobândite de bacteriile osaf;îmufux atât
prin mecanisme de agregare, cat şi prin mecanisme genetice de Mecanisme de
variabilitate. variabilitate
106 MORIA TRAIAN DUMITEIU — PARODONTOLOGIE
Biofilme pe În organismul uman astfel de biofilme se consiituie în mod !

mucoase î mucoasele respiratorii, digestive, urogenitale.
Placa denio- Placa bacteriană dento-gingivală îndeplineșie toaie
gingivală unui biofilm „adevărat“ atât prin mecanismele de »C,“.Dnîâî…„i:,w,cât și prin
funcționalitate.
Consiituirea se realizeză prin mecanisme complexe de aderență
bacterianăla substrat pm intermediul peliculei.
Bacterile atașate și aderente realizează agregate baci 3
înglobate într-o matrice polizaharidică provenind din meta Dolismul
propriu, dar și din mediul salivar.
Biofilmul realizat de placa bacteriană va emîu a prin înglobe
Agregate agregate a bacteriilor cu rmecaniame ş“ăr\/H mă campleză, care
bacteriene elabora factori cu acțiune directă asupra wm,uiu i parodontal sau
%ţmm rin mecanisme indirecte cu ş:af:nm rarea și progresia în te
apariţia leziunilor caracteristice bolii parodontale.
Conţinutul Placa bacteriană conţine agregatele bacterieneși component
plăcii mucină și alte proteine salivare și serice, celule epiteli
bacteriene fagocitare, produse de metabolism celular, componente anorgs
cum sunt sărurile de caiciu și fosfor, mici cantităţi de magnei
potasiu și sodiu.
Matricea Matricea organică este o structură polimerică de
organică poalizaharidică.
Lompoziţie Compoziţia plăcii cuprinde 70-80% bacterii, dela 200 la 500 de
108 specii diferite, care forrmează un conţinut de circa 108 microorganis
printre care se află, de asemenea, mycoplasme, proiozoare şi fu
dar într-un procent mai mic.
ARGUMENTE PRIVIND ROLUL PLA

BACTERIENE ÎN PARODON Mf??%ȚA
MARGINALE CRONICE
Actualmente, există o unanimitate de păreri în atribuiJII e aa FORUNMAT
rolului
silologic primord al plăcii bacieriene deniare în d er
gingivitelor și parodontitelor marginale. În acest sens, ;„1%&&—3„ză €

de argurnente:
Întreruperea 1. Întreruperea (voluntară sau accidentală)a
iglenel bucale wunaî formarea de placă bacteriană, urmată de
jmg!vqln
2. Hestabilirea igi émm bucale întrerupte sau i nstitulrea unor
condiții corespunzătoare de igienă bucală suni urmaie de reducerea
inflamației gingivale. V
Antibiotice, 3. Acţiunea benefică a unar antibiotice sau ai ntis septice, în s(
antiseptice clorhexidina, în reducerea evoluției inflamaţiei gingivale și |
dontale.
ETIOPAȚOGENIA PARODON ÎOPATHLUR MARGINALE CRONICE
Hepraducerea experimentală a unor leziuni parodontale la Experimgri-

câine, prin acurmularea de placă bacteriană (MONEA, BOCSKAY), sau la tarea pe
hamster, prin inoculare de exsudat puruleni din pungi parodantale de animale
la arm (KEYES).
5. La animale „germ-ireg“, nu s-au produs leziuni parodontale
chiar prin acţiunea unor factari de agresiune mecanică persistentă
decât după contaminare bacteriană (WAERHAUG).
ETAPELE FORMARII PLĂ CHl BACTERIENE

Formarsa peliculei
Pelicula
La aproximaiiv o oră după spălare, pe suprafeţele dinţilor începe
depunerea unui depozit organic din saliva, alcătuind pelicula.
Pelicula are o compoziţie în principal formată din carbohidraţi și Compozijia
gilcaproteine.
Grosimea peliculei este de 100 nyu la 2 ore și 500-1.000 nu la
2448 de ore,
Mecanismul de depunere a peliculei este explicat prin absorbţia Mecanism de
proteinelor salivare pe suprafaţa hidroxiapatitei, ca urmare a depunere
nteracţiunii elecirostalice dintre ionii de calciu și grupările fosfat cu Macromole-
macromoleculele salivare încărcate de seris contrar. cule salivare
Aderenţa și atașarea hacteriană
La scurt timp de la formarea peliculei, un număr de coci, celule
spiteliale și polinucieare aderă pe suprafața ei. Ulterior, depozitul Atașare
bacterian crește prin afașare şi colonizare bacteriană. Colonizare
Aderenţa bacteriilor la peliculă esie explicată prin diverse
mecanisme:
Aderenţa prin mecanism elecirostatie
Bacteriile prezintă la suprafață o încărcătură electrostatică
Încărcătură
negativă, ca și suprafaţa peliculei. Prin orientarea unor anioni de
slectrostatică
suprafață din meribrana celulară bacieriană către cationii de calciu cu
dublă legatură pozitivă, se intermediază, posibil, o legătură cu
suprafața peliculei,
Aderenfa prin mecanisme fidrofobe
Unele bacierii orale au suprafața hidrofobică, din cauza acidului Suprafața
lipoteichoic din structura peretelui bacterian. hidrofobică
Aderenţa prin struciuri bacteriene specializate
Bacteriiie prezintă structuri ce le facilitează ederenţa de substrat:
pili, fimbrii, structuri descrise la cocii gram-pazitivi ce aderă pe Pili, firmbrii
suprafaţa dinţilor. Primele bacterii ce aderă, denumite bacterii Bacterii
„pioniere“ din grupul streptoeocilor orali. O modalitate de atașare se „bionisre”
realizează între strepiococi și bactierii filamentoase
Aderenţe prin recepiori de suprafață specilici și enzime

Situsuri Studii recente descriu prezenţa, pe suprafața Dacteriei, a unor
biochimice „situsuri biochimice“ ce reacţionează specific cu suprafața peliculei
Adezine dentare. Aceste situsuri sunt denurite „adezine“; prezența lor a fosi
demonstrată la Sireptoccocus mulans. Acesta elaborează enzima
GTF (glycoziltransferaza), care este adezivă și se absoarbe pe
Glucan suprafața dinţilor unde se produce glucan, când este expusă la
sucroză, determinând o colonizare bacteriană dependentă de sucroză.
Adezinele sunt prezente și ia bacteriile parodontopatogene fiind
implicate în constiluirea biofilmului plăcii bacteriene dentare,
Multiplicarea bacteriană, formarea matricei (maturarea plăcii)
Aderarea bacteriană activă la peliculă, prin mecanismale
Atașare în descrise, sau atașarea unor bactierii în mod pasiv, prin intermediul
mod pasiv altora, determină o acumulare bacteriană urmată de creșterea și
multiplicarea bacteriană, ce duce la eliberarea a numeroși metaboliți
de natură organică și anorganică cu numeroase legături, o coagregare
Matrice inter- ce determină realizarea unei „matrica interbacieriene”, iapt ce
bacteriană corespunde maturării plăcii supragingivale și struciurării în biofilm.
Conţinutul biochimic al matricei este complex,
Componența Componenţa matricei este alcătuită din complexe polizaharide —
matrivei proteine produse de microorganismele din placă.
Glucidele provin din metabolizarea zaharurilor de către
streptococi şi sunt folosite fle ca sursă de energie, fle ca elemente de
aderenţă și coagregare bacteriană (levanul ca sursă de energie,
glucanul și metylpentozele ca factori de aderenţă).
Alicoproteine Proteinele matricei provin din glicoprateinele salivare, ce intervin
în aderenţele bacteriane, ca și din bacteriile lizate.
Lipide Lipidele sunt prezente în cantitate mică și provin din endotoxinele
bacteriene, prin liza bacteriană.
in matrice În maitrice, sunt conţinute substanţe cu acţiune foxică locală și
inflamatorie, cum sunt : enzime litice, endotoxine, metabaliţi toxici cu
greutate moleculară mică.
Substanţe Substanţele anorganice sunt prezente în cantitate redusă: săruri
anorganice de Ca, P, K , Na. Creşterea lor în placă poate grâbi transformarea
acesteia în tartru dentar.
Metabolismul plăcii bacteriene
Este un alt factor care contribuie la formarea malricei.
Dietă Metabolismul plăcii bacteriene este influențat de dietă. Aportul de
carbohidraţi determină creșterea proceselor fermentalive cu scăderea
pH-ului, ceea ce favarizează dezvoltarea bacieriilor praducătoare de
Acid urie' acid uric: unele specii de streptococi, lactobacili. Unele bacterii pot
Glicogen lega glicogenul și prelungesc producerea de acid chiar după epuizarea
celor alimentari. '
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CRONICE 108
Bacierii fermentative precum: Veiflonella, Neisseria formează Bacterii
acizi lactici,
fermentative
tăermenii aerobi, streptacocii, lactobacilii, multiplicaţi la pH-ul acid,
duc la un consum exagerat de oxigen și determină acumularea de:
anioni, superoxid, peroxid de hidrogen, apă oxigenată, radicali oxidril;
produși ioxici pentru membrana celulară și enzimele bacteriene, Produși toxici
creând, asifel, condiţii de anaerobioză favorabile dezvoltării speciilor
strict anaerobe, .
Produsele metabolice ale plăcii determină numeroase interacţiuni înteracţiuni de
de nufriţie bacteriană. Astfel, streptococii și Adciinomyces produc, în nutriţie
prezenţa faciorilor salivari din carbohidrați prin termentaţie acidă,
lactat folosit de Ve/llonafa care, la rândul ei, produce metabaliţi folosiţi
de Campylobacler și Bacigroides.
Tot streptacocii şi Aclinomyces produc fumarat, folosit de
fusobacterii și unele specii de Bacteroides, care, la rândul lor, produe
CO,, ce favorizează speciile de Capnocytophaga, Aggregatibacter
aciinomycetemcomitans, Fikenglla corrodens etc.
CLASIFICAREA PLĂCII BACTERIENE

Criteriul principal de clasificare îl constituie localizarea în raportcu Localizare
structurile dento—gingivale. Placa bacteriană poate fi, după raportul cu
marginea gingivală liberă: placă supragingivală și placă subgingivală
prezentând caracteristiei diferite,
După criteriul constituirii în timp, placa bacteriană este
considerată „placă tânără” a cărei formare începe la o oră după periaj Plana tânără
și „placă matură“ care se realizoază după o acumulare maximă de Placa matură
circa 30 de zile în funcţie de influenţa unor factori ca:' alimentaţia,
igiena bucală, incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire, ocluzia
deschisă, malpaziţii dentare.
Placa bacteriană supragingivală:
Este localizată pe suprafețele dentare vestibulo-orale, aproximale
și în foselele suprafeţelor ocluzale.
Flora microbiană dominantă este aerobă şi gram-pozitivă. Flora
Placa supragingivală este scăldată de salivă și expusă unor microbiană
mecanisme de dezagregare prin masticaţie, deglutiţie, fiind accesibilă dominantă
în rmod direct procedurilor de igienă bucală. !
Placa supragingivală este implicată în patogenia proceselor
carioase.
Placa bacteriană subgingivală:
Esle localizată sub marginea gingivală liberă.
Flora microbiană dominantă este anaerobă, alcătuită din specii Flora
gram-negative. anaerobă
110 HOKWIA TAA f/fâ!\i DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Placa subgingivală este în contact cu lichidul șanțului gingivalș

Forjede nu e supusă, în mod obișnuit, fmîelor mecanice de dezagregare; %““Î
dezagregare greu accesibilă măsurilor de igienă obișnuite.
Placa subgingivală este implicată în patogeniabolilor parodontale.
Fiora Placa subgingivală tânără conţine floră gram- pozilivă, coci şi
gram-pozitivă bacili.
Bacterii După câteva zile, încep să apal în placcă bacteriile
gram-negative gram-negative, coci,bacili, filamente, fus Obacî… Către ziua a noua,
flora gram-negalivă crește, apar și spirochetele.
Floră După un interval mai mare, circa 21 de zile, flora este polimortă:
polimortă coci gram-pozitivi, cresc foarte mult specii ile de bacili gram-negalivi,
Actinornyces, Veillonella şi treponeme. Flora polimorfă prezentă în
Gingivite santitate mare poate determina gingivite, fapt realizat și experimental
pe animal.
Au fost identificate ca fiind prezente în aceasiă etapă, specii ca:
Parodontite Fikenella, Fusobacterium, Capnocytophaga, specii asociale cu
marginale paradontitele marginale.
Prezenţa acesiora sugerează evoluţia ulterioară & gingivitelor
către parodoniite marginale.
Hipertrofia gingivală protejează baoîwiă!e colonizate fajă de
mecanismele de autocurăţire și curăţire arlilicială.
Aceste condiţii favorizante dPîPkF“llWî o creștore a numărului de
bacterii atât în zona subgingivală, câtși în lichidul șanţului gingival; se
Pungi false pot forma pungi qingîvaié false.
Protejare Piaca supragingivală proîc ază zona subgingivală și “wm“?w
stabilirea unor specii noi; creează condiţii de anaerobioză, se grefează
specii noi, crește numărul de celule descuamale, «de celule fagocitare,
sporesc produsele de metabolism.
După NISSENGARD, în funcţție de aspectul de“şln"n"mî la
microscopul electronic al plăcii subgingivale, se poaie face o împăarţire
în trei zone ale acesteia:
Placa subgingivală asociată suprafeței dentare
Are o structură apropiată de cea a plăcii supragingivale, bacteriile
Suprafața facupam suprafaţa rădăcinii dentare. Flora d…îa ră este cş&dm pozitivă,
rădănini] coci, bacili, filamente, dar poate fi prezentși un număr c de baciii și
dentare coci gram-negativi.
Marginea apicalăa plăcii asociată dintelui este la distanţă faţă de ,
Eplteliul epiteliul joncțional, iar între placă și epiteliu se În erpune un număr
joncţional relaliv mare de leucocite.
În porţiunea apicală, depozitul bacterian esiee for mat dominant din
bacili gram-negativi.
Joncţlunea Placa subgingivalăă asociată epiteliului mn'%uăué aţşmfa;w - aă
gingivo- Placa situată în șanţul gingival se extind e până în zona joncţiunii
dentară gingivo-dentare.
TOPATOGENIA PARODONTOPATILOR MARGINALE CRONICE
Compoziţia bacieriană este dominată de îlora. gram-negativă,

bacili și cuprinde un număr mare de bacterii flagelate și spirochete. Placa
:éş;%! ile ce alcăluiesc nplaca adiacentă epiteliului colonizează în adiacentă
'%umîze de condiţille oferite de parodanțiul gazdei. epiteliului
În formele de îmbolnăvire parodontală rapid progresivă, ca și în laca ioarte
forma de parodontită juvenilă localizată, placa adiacentă epiteliului dezvoltată
sulcular esie foartie dezvoltată, conţine aproape exclusiv bacili
gram-negalivi mobili, în timp ce placa asociată dintelui poate să fie
puțţin dezvoliată,
Aceste studii sugerează că, în progresiunea leziunilor
parodontale, bacilii gram…m&gaîiv% asociați epiteliului suicular reprezintă Factori de
iactorii de progresie ai balii, progresie
La micros mpui elecironic. s-au observat arii distincte de
acumulare bacteriană, prelungite în epiteliu. Acestea pat determina un
răspuns puiernic din ţ&aréşea qazdei cu reacție inilarmatorie amplă,
abservându-se zone de hemoragii, ulcerații.
Coandiţiile ulterioare oferite de ga„fda pg t determina colonizarea
bacteriilor specilice cu favorizarea penatrării în ţesuturi a unor bacterii Bacierii
subgingivale. subgi ngwa%é
Placa subgingivală ăss sociată tesutului gingival Parogdontita
Penetrarea în jesufuri a fost d sorisă în formă de parodoniită ge,zmmăa
juvenilă localizată, precum și în gingivostomatita ulcero-necrotică. GSUN
în gingivite
Experimeniele pe modei au arătat instalarea unei inflamaţii
gingivale la 10—-21 de zile după a igienă orală defectuoasă. În acest
interval, constituenţii plăcii bacteriene sunt, în majoritate, din grup
Actinarm) fca„u,cu precădere Actinomyces viscosus. Această specie s-a Hiperplazie
dovedita fi asociată și cu mpnm azia gingivală. gingivală
Alte studii însă au arătat că întreaga masă a plăcil bacteriene, în
contact cu f'î'"!CŞ'â determină W—îidmdţlcz acesteia, deci nu se poate
isidera un singur iactor etiologic specific în gingivite,
În parodontite marginale
izolarea și ideri "î!îî area prin cultivarea speciilor patogene în boiile
parodonţiul u; marginal esie dificilă, Bacteriile implicate sunt în
majoritate bacili gram îegativi anaerotdi. Datele obţinute prin izalări în Anaerobi
cultură și identificări au fost recent campletate prin tehnici de hibridizări . Hibridizări
ADN, stabilindu-se astfei rolul asaciaţiilor bacteriene în producerea ADN
parodontopaliilor.
c
b
SOCRANSKY ș.a, (1998) precizează organizarea bacteriilor prezen-
Complexs te în zonele parodontale în „complexe bacteriene', care acţionează
bacteriene prin asocieri succesive până la apariţia leziunilor speciiice bolii
parodontale, '
Complexul compatibil cu sănătatea parodonială cuprinde specii
de Streptococi orali (5. gordonii, S. mittis, S. orafis, S. sangurs,
Complexul S. intermedius), având rolul de „pionieri” în colonizarea bacteriană
galben precoce și a fost denumit complexul galben.
Alte complexe considerate compatibile cu sănătatea paradontală
Complexul cuprind specii de Actinomyces odontalyticus și Veillonella parvula:
purpuriu complexul purpuriu și Capnocytophaga, Aggregatibacter aciinomy-
Complexul cotemoomitans seratip A, Eikenella carrodens. complex verde.
verde Acestor complexe le succed, prin asaciere, cele formate din specii
de Fusobacterium, Prevotella, Campylobacter, Eubacieriuri nodalurm
Complexul s.a. complexul oranj, specii ce realizează legături și permit colonizarea
oranj unar bacterii cu virulenţă accentuată:
Complexul cu virulenţă acceniuată este format din Porphyro-
monas gingivalis, Tannerella forsithensia (Bacteroides forsyihus),
Complexul Treponema aenticola: complexul roșu carelat cu pierderile joncţiunii
roșu gingivo-parodontale din parodontapalii.
Neintegrate în Trei specii microbiene nu au putut fi descrise ca integrate î
complexe un complex: Aggregatibacter actinomycelemcomitans seroiip b,
Actinomyces naesiundii și Selenomanas noxia (HAFFAJEE ș.a., 1999
citat de CHARON, MOUTON, 2003).
Sunt considerate bacterii patogene parodontale ioate bacdteriile
enumerate mai sus și care nu aparțin complexelor compatibile cu
starea de sănătate parodontală. '
Aggregatibacter actinomycetemcomitans
Patogen major Bacteria este un patogen parodontal major în parodontiie
agresive: parodontita juvenilă localizată şi trecvent izolată în
parodontita rapid progresivă fiind asociată cu formele avansaie de
distrucţie parodontală. Aggregatibacter actinomycetemcomitans este
Postulate bacteria care satisface postulatele lui KocH modificate de SOCRANSKI,
pentru a fi considerat agentul patogen în parodontita juvenilă
localizată.
Bacteriile se prezintă sub formă de cocobacili grar-negalivi,
prezeniând structural toate caracteristicile bacteriilor gram-negalive,
spațiu periplasmatic, membrana externă, lipopolizaharid, microcapsulă
polizaharidică. *
Facultativ Crește pe medii de cultură, nu este strici anaerob (facultativ
anasron anaerob), fiind favorizat de atmosfera îmbogăţită de CO, 5-10%.
Golonil Caloniile pe mediu gelozat prezintă un aspect caracteristic: sunt
circulare, translucide, convexe, având deasupra o structură neregulată
cu aspect stelat. '
NIA PAHODONTOPATIILE JH MARGINALE CRONICE
î!ţ Duri
“şuwm;* a nt în Parmjmu
7„,*„
mjc
dultutui) cu leziuni avansate de Î sfw
loca aî&
Waém—;wnâ*aîa:& special esie asigurată de factorii de struciură, %amimnă a
factorii exotoxici și factori enzimatici.
psul iă“g_z?aanrâu a an î„xcşm“ îam conţine amiqe“—xw aţ,dpz;u:»' :
“ eIL-' ipopoliza-
în f:s,u
I m'î“ harid
& Ş(A
ule O wmaé;—mzâ în fesut Vezicule

le acţionează ca profe
or actinomycstemcanmilans
Iacivă asupra fibroblastelor, precum și
teină din familia RTX (Repeats — în —

oa &w wr în membrana unor celule
mari din această proteină
a%csqw:,!mm prin toxicitatea lor
fihacter ac tinomycetemoomitans se
elect ane,îagw…;zmr și prin nîuc*î
stimulare a resorbţiei osoaseși distrucții antifagocitar
ai complexului roșu
Tomonas gingivalie .
a mai numeroasă în parodontitele agresi Specie
we; g…w J%mnm juvenilă generalizată, majoritatea dom'nantă
cronice (leziunile parodontale ale adultului) şi în
ulcero-necrgtică,
le cultivabilă, fiind izo iaîă. dominant din pungile
i a fost intens studiată, Surti ierii imobile, prezintă a
[: și factori de &Gamnw timbrii 3a
s fîrotiu se prezintă sub Dacterii
formă de cocobaciii gram-negativi imobile
" de e'::uîw"“*' necesitând adaos de hemir
vita diţii de stri clă anaerobioză. Caloniile pot fi n Calonii negru
pigume ntate.
pigmentate
Hotenţialul patogert al speciei este acoentuat de sine rgismul cu
alte specii parodontopatogene. '
Patogenitatea bacteriilor este determinată de faclorii săi de
siruciură și de elaborarea de enzime cu rol de agresiune în țesutul
naradoantal,
țA HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
În perelele bacterian se află ă!şwpul'?aham (LPS) cu rol de

Endotoxină enelotoxină și faci 'm' antigenic ca în struciura tuiuror bacteriilor gram-
salive, având însă caraciere &ŞÎJ cifice dşm%biw… Lipidul A a“îîf“%
ictura acestuia prezintă o foxicitate mult mai mare ca la alle bacter
gram-negative, de exemplu la enterobacterii,
x
LPS are o acţiune complexă, inhihă chemolaciismul, acti-
Metala- vează osteodlastele, producerea de citokine EÎ) ecum ÎNE L -Z2,
brotelnaze L — 4, L — 6, dar și producerea de me î(f)g)?'mfm%î“îfăw' âîîâ catre
fibrobiaste și ma&r»:}îage (HOLT ș.a, 1995 } amplificând proa S
inflamator.
Microcapsula polizaharidică asigură protecţia bacteriană, fiind un
factor f;arîăfagac”îar
Bacteria prezintă organite anexe de tipul fimbrii cu roi de aderernță
la substrat. Acestea sunt structurate din fimbrilină îiind sub controlul
unei singure gene Fim A. Fimbrilinele asigură aderarea bacteriei de
Adezine piaca Dacieriană ţ:}!… legarea de hidroxiapatită. Alie 2 i te
de fimbrilină asigură aderenţa de fibroblaste, colagen și fibroneci
precum și aderarsa mîaarb&aîwnam
Adezinele de tip hemaglutinină împreună cu fimbrilina asigură
:
aderarea de celulele sucariote, respectiv de celuleie epiteliale. Acest
mecanism necesită o penetrare intracelulară a unors UŞo hacieriene
Alt mecanism de patogenitate al bacteriei are loc prin produc
de enzime de tip protează, Acestea sunt eliberaie de la ni
Vezicule cu membranei externe sub forma unor vezicule care prin <aî9m;éuş“ă“
enzime enzimele pe care le canţin sunt atât factori de apărare ai bacieriei, câi
i factori de invazie în fesulul parodontal. .
Proteazeie eliberate de Pormpiuromonas gingivalis au adcţiuni
multiple în ţesuturile parodontale și sunt de îrei tipuri după ar„î iunea lor:
— cistein proteaze (sau enzime tripsin-like, pseudotripsine);
— aminopepelidaze sși
— calagenaze.
Acţiunea acestora se manifestă distructiv asupra complementului,
imunogiobuiinelor (mai ales „g,âa} și asupra colagenului cu consecinte
imporiante în penetrarea, difuzia și distrugerile lisulare.
Acţiuni Efectul patoger: al speciei apare astiel ca urmare a unor aci
multiple mu î;pie aniifagocitare, leucapenice, foxicolilice asupra csluielor
epiteliale, fibroblaste, macrofage.
" Tannerella forsithensia (Bacteroides forsyinus)
Parodonmo- Specia este considerată alături de Porpiiyromonas gingivalis un
patagen major narodoniopatogen majar.
Aspeciul pe frotiu este de bacil gram-negaiiv, ca niște mici fusuri,
are capete filate, uneori prezintă chiar aspecte filamenioase. Bacteriile
sunt imobile, nesporulate, Cultivarea lor este dificilă, necasită medii
Acid muramia suplimentate cu acid muramic sau sunt favorizate de culiivarea
EFIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CRONICE “ţîfw
îă
concomitentă cu baf;_::? din specia Fusobacierium rucleatum, în

condiții
de strictă anaerobioză, Colaniile sunt mici, apar după 7—14 zile
de incubare.
Patogenitatea este asigurată de factori de siructură și enzimatici,
Elabarează o enzimă pratează (tripsin-like), ce poate fi evidențiată Protează
ca și la Porphyromonas gingivalis prin testul BANA, datorită acţiunii Testul BANA
sale specifice asupra substratului benzoyl-DL -arginine- B-naphtyla-
mida.
Bacteriaa fost izolată din gingivite și parodaontite mai ales în
formele agresive. Creşte semnificativ în prafunzimea pungilor Forme
parodontale, fiind izolată chiar din peretele pungilor parodontale ceea agresive
ce semnifică penetrarea în țesuturi.
Treponema denticola
Genul Treponema cuprinde bacterii spiralate prezente în cavitaiea Bacterii
bucală, având localizarea preferenţială în șanţul gingival, spiralate
Treponemele sunt bacterii gram-negative cu o structură
deosebită, sz Hă o sarcolemă aranjată în spire cu smocuri de flageli Sarcoleră
la capeie și acoperită de c teacă. Datorită flagelilor prezintă mișcări
variate și complexe, sunt mobile chiar și în medii vâscoase. ca în
condiţiile biofiimului aral,
Btofilmul oral
Din punct de vedere al cultivării, s-au descris numeroase
ireponeme neculiivabile în prezent și identificate prin tehnici
moleculare,
Alte treponeme se cultivă dificil, în condiţii de strictă anaerobioză.
S-a reușit cultivarea a patru specii din genul Treponema: Trepenerma
denticola, Treponema vincenti, Treponema pectinovarum, Treponema
socranski. Cea mai studiată specie este Treponema denticola. 3e
culiivă dificil, în condiţii de anaerobioză strictă fiind dependentă de fier Anaerabioză
ca 53 ior de creștere strictă
"atogenitalea se datorează elaaora& de factori enzimatici:
şr&rm.wz&„ hemolizina, hemagluiinina,
Cu ajutorul proteazelor se fixează de celulele eucariote cu efecte Efocte
citotoxice asupra fibroblastelor și celulelor epiteliale, aîacă de titotoxice
asemensa colagenul și fibrinagenul,
riemolizinele prin acţiunea lor asupra hematiilor pproduce heme:…)h:m, Hemoliză
iar hemogiobina rezultată procură bacteriilor fierul indispensabil
creșierii,
Un facior deosebit de invazie în fesuturi î consiitule mobilitatea
ireponemei chiar și în condiţiile unui mediu vâscos. Mediu vâscos
"â“repwaeamrăia sunt prezente în cantitate mare în formele severe de Farme severe
parodoniopatii. In evoluţia bolii, precum şi în aprecierea elicienţei de parodonto-
tratamentalor, variaţia numărului de trepaneme poate constitul un tte marginale
criteriu important,
( EHIMTTEIU — PARODONTOLOGIE
le parod e ale comp

Fusobecterium nuci
ie speciei sunt prezente constant î
recvent ain fm'm&eiem progresive de %
din gingivite ulceronecrolic»s (fig, ZO și 21).
Aspect moriologic
Fusobacterium nucleaturm — Fusobacierium necropharur
Aspeciul be al este de bacil gram-negativ, în formă de fug cu

incluzii extremitățile ascuţite & cemru balonizat, dispus izolat, în perechi
pranulare în srm Prezintă incluzii granulare.
reşte pe medii anaerobe sub forma unor colonii comparate ca
as—;şzşect cu iaţa ocluzală a unui molar (fig. 22).
Fig.22
Calanii de é"u…„e:séfmgzâfsrwf
Lipopoli- Paltogenitatea sa se datorează lipapolizaharidului i 1 structura

zaharid peretelui gram-r éxqe}uv excretării însemnate de acid butiric ca meta-
bolit toxic, darși sinergismului pronunţat cu specia Porphiyromonas
gingivalis, determinând distrucţii tisulare însemnaite,
Importanţa deosebilă a acestei specii este datorată orfa?anîa“
structurilor adezinice de o mare vafietate, PBacteriile din spec
Adezine Fusobacterium nucleatum pot prezenta adezine care recunosc
receptorii a mai mult de 10 specii bacteriene bucale.
ETIOPATOGENIA PARODONTI )F“\ THLOR MARGINAI
onsiderată astfel ca având un rol „cheie'

i implicit în evaluţia acesteia
iale de a realiza aderențe i '»:\răţmcî& iane

um rnucleaium este a…,an„sdw„îd bacteria „de
L „unie“ între bacteriile compatibile şş'îare'“- de
sle paraodontopatogene, dar și pun facilitarea
[aroc ;sâmgş:s…m»z…w;, având ded un ral important si în
COI îf»îiîi} € 'Jîe…wuz… nw 18 pamwn roșu format din Porahyro-
MoOrNas ane sia și Héé[)â;“')é“'…u dericoia,
, ţ j medius)
late diri paradmmîwaî&î cronice cu
adultului dar și din gingivostomatită GSUN
-negatvi (fig, zz.
”a
GHE c pe med; inaerobe
Fig. 23 Fig. 24
Frotiu din cultură de Frevoielia Colonii negru pigmentate
Patogenitatea speciei este datorată lipopolizaharidului din

siruciura peretelui care activează macrofagele. Prezintă efecte toxice
Efecte toxice
pe celuleie epiteliale. Microcapsula polizaharidică are rol antifagacitar.
Secretă enzime litice, Enzime litice
Taxonul Prevolella prezintă Siéwpwcii'a Prevalelia intermedia,
izolată din parodontopatii marginale și Prevotella nigrescens asociată
au starea de sănătate parodontală.
Speciile de Prevotella s-au dovedit a avea capacitatea (*'e-
dobândire a rezistenţei la antibioticele fi lactamice prin mecanis
biochimic adaptativ cu producerea de f lactamaze (rmai frecvm„, î lactama z8
-,
specia nigrascerts),
118 HORIA TF. URT TFIIE — PARODONTOLOGIE
ă/î%f;mr—fîé*gwţasş micros (Peptostreptacoacus mioros)

din grupul pentos Lropm;cx,;iur izolate din parodanir
sunii Aiaromonas micros și Feptostrepfococous anae wm…
Coci , M!cmfmnas micros -r&zmî» bacterii sub formă de cac
gram-pazitivi gram-ş…mg…mv, ;waîi Qâli n lanţuri, \
„u!îa\!a e ţ}é“ m%î*dl i anaarone.
Asocieri În leziur HÎé„ ş*…rz_mamaia 15 L cu alţi patogeni parodontaii;
numărui acestor bacterii este foarte crescut î leziurile severe,
avansate de boală.
w
Specia Peplostreptococus anaerobiius sste careială cu
e
narodontopaliile agresive au debut precoce,
Campilobacter rectus (Walinalla recta)
Aspect Bacterii gram-negative cu aspect helicoid, Îté te maobile datorilă
helicold - unui cil polar. Crește în condiţii de anaerabioză și formează colonii cu
aspect diierit după compaziția mediului de cultură, Specia poate fi
izolată frecvent din placa bacteriană subgingivată la pacienii cu
Fig. 25
Frotiu din cultură de
Peptostraptiocorcus
SIDA parodontopatii însoțite de disirucţii avansate. La bolnavii SIDA cup

Bacteria parodontită marginală ulcero-necrotică este bacteria dominantă.
dominantă Eubacterium nodatum
-Specia aparţine genului Eubacierium care cuprinde numeroase
pecii anaerobe, dificil de cultivat. Bacteriile sunt gram-pozitive cu
W»“pe&xrg,î aaco-bacilar. Specia Eubacterium nodatum este aspclată după
Forme severe - unii autori cu formele severe ale parodoniopatiilor marginale
de hoată Alte specii bacteriene izolaie în parodontopatii marginale
parodontală Alte specii cultivabile, izolate din JdîOdD…OQd… aparțin genului
Capnocytophaga. .
Bacterii Bacteriile sunt gram-negative și au formă bacilară, uwwă
capnofilice tilamentoasă, suni capnofilice dar favorizate de cultivarea în
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CHONICE
d
b
a
anaerobioză. Toate speciile cuş…rm în acest gen sunt rezisiente la Rezistenie la
metronidazol. metronidazoi
Specia Ekenslla corrodens cuprinde bacill gram-negalivi,
facultativi anasrobi și dezvoltă colanii caracteristice care eradează
Fig. 26
Froilu din cultură de
Capnocylophaga
îwm Baci ile au fost izolate de la pacienţii cu forme agresive și Parodontite

îQ
;;m avari de parodontopatii, dar rolul direct patagen al acestor agresive

m
ţă&é, nu a fosi stabilit. Bacteriile Cézwîf:vm/iaphag& și Eikenella aparţin,

iupă SOCHANSKI wrtrmă&*m%u verde și pot îi izolate din parodontopalii
i .
p
iar sunt prezenteși în situsurile sănătoase.
=
sJia polimerazeiîn lanţ — „Polimerase chain reaction“ (PCA) a Reacţia poli-

pe nilficarea de noi specii bacteriene necultivabile din pungile merazef în iani
w}cşmzjnm ale dat g;”}'î'nqană ea acestora nu a fost stabilită, Prezenţa a Etiologie piuri»
numeroase specii microbiene în leziunile parodonţiului marginal atestă microbiană
……„g…»;d piur fmigzre„% iană a acestei boli,
şâaî„ăoc&c ail, enteé)f—%ăî ciupercile prezente în sanţul gingival nu
incriminaţiîn pri…î cerea bolil parodontale (DAHLEN, WICKSTROM,
În leziu năăés avansale ale îmbolnăvirilor parodonţiului marginal s-au

vidențiaiși alte microarganisme, paraziţi protozoare ca Enfamosha Paraziţi
gi;"zz valis, Îifff:' omonas tenax. Acești paraziţi pot îi prezenți însă și la protozoare
persoane sănătoase, rmai ales îa cele vârstnice.
În țesuiurile gingivo-parodontale au fost evidențiate și virusuri Virusuri
herpelice dar care sunt prezento și în stare latentă la majoritatea
pacienţilor aduiți. Nu au putut fi incriminaţi direct în producerea bolii
parodoniale însă pot delermina scăderea rezistenţei și facilitează
astfel infecția bacteriană parodoniopatogenă.
SORIA TEAIAN METEIU — PAFRODONTOLOGIE
[
tructura plăcii L…„„îenom este complexă,
mare de s;m:w;: cteriene, alâturi de comp
eri, cât ș n“m c,éaiuic—ulé ţesutului gazdă,
%umgw a plăcii, în care slemeniele Ir
mséapaî um*
Mecarnismele direcie includ acţiunea noci

ieni ce țin de zi r“îw“ “oîz ară
Xineiar, producer exotoxine, 'elat
i 3 danentelor 3…&:;.&5;&%'5;-:
: € îndirecie includ re
imunitare sau neimu e ale gazdei, care,
bacterieni, alibe i factori gcşşgnîîama, Î
Wăwdăn&% ;;,â„„…a… a;—„&w!
e
arma i“i ică de poală sși
nale apar, astiel, ca un rezuzmî' al rapa
patogenitate bacterlană a £ţ:)w iilor din placa f
apărare al tesutului gazdă, influențat de numaros
generale,
MECANISME DIRECTE și IND

BEDEe PA TOGENITATE BACTERIANA
Studiile de microscopie electronică au arătai
parodonto- parodontopatogene în ţesutul parodontal, S-a „iwifm mecanis
patogene penetrare în țesuluri la Pawh„/mmw gingivalis, Aggregatibacter
aciinomycetemeamitans și ru Oéwa„f ariurri nuclealum. îniţial bacieriile
aderă de celulele epiteliale prin adezinele specifice. Porphyromonas
gingivalis pozedă fimbri ce aderă de fibroblasie sși epile î„
Aggregatibacler actinomycelemcomilans aderă la foâéuîé:}rs“â '\w;îm
brin inlermediul irifegrinefor celulare de pe şsug:»raî„„- al ”“f,éaîw
— molecule de adeziune celulară). După aderenţă ha ş éai rund
internalizare în celule prin proaesul de are cu îormarea unul
—ă
a
—
endozom din membrana celulară a celulei eucariote urmată apoi de Endazom
muliiplicarea în celulă. Procesul este susţinut de pierderea capacității Multiplicare
réf——\ fagocitoză datorat stimulării producerii de interleukine de către
bacteriile parodontopatogene, precum și producerii de factori
aniifagocitari de către acestaa.
După invazia bacteriană a epiteliului joncțional, s-au observat invazie
dnwu ţii ale membranei bazale. Distrucţia ţesutului parodontal prin
invazie a fost dovedită și în forma de parodontită juvenilă. Bacteria Parodontită
implicată aparţine speciei Aggregaiibacter actinornycetemcomitans juvenilă
seratip b, determinând leziuni severe în ţesuiul gingival, fapt constatat A. a. seratip b
si experimental,
Aciivitatea directă
Acţiuneg nocivă a …” factori de struciură din celula
bacteriană
În structura bacteriei pot exista factori ce îl asigură rezistență faţă Rezistenţă
de acţiunea fagacitelor, cum sunt capsula, antigenelede învelis. faţă de
Capsula poate fîi ea însăși responsabilă de distrucţii celulare. fagocite
Peretele celular bacterian, prin componentul peptidoglican, mai Peptidoglican
dezvoltat la bacteriile gram-pozitive poale determina activarea com-
plernentului, 'umuiarga sistemului reliculo-endotelial, imunosupresia
La bacteriile gram-negative, dominante în flora implicată în
parodontopatii, elemeniul cel mai important cu acţiune toxică din Linopali-
struciura lor este lipapalizaharidul celular. zanarid
Lipopolizaharidul atașat membranei exterioare a peretelui
celutar pmzmî„& prin fracţiunea sa polizaharid specifică „O“ — acţiune Acţiune de
de antigen, iar prin fracţiunea K.D.O. (lipidul A reunit cu zona core) a antigern
activitate toxică locală foarte pronunţată. Aciivitate
Prin fagacitarea bacteriilor gram-negative, se eliberează, astfel, toxică
lipopaii izaharidul, considerat „endatoxina“ germenilor, cu acţiuni marm Endotoxină
variale, afecîand direct tesutul parodontal și activând răspunsu
gazdei,
Astfel, aciivitatea endotoxinei este multiplă:
asupra leucocitelor — produce leucopenie; Leucopenie
& asupra complemeniului — determină activarea lui prin calea
alternativă; ,
% asupra macrotagelor, datermină sinteza de interleukină 1, TNFa, P&Es
TNFa, PGE» și enzime alfa hidrolitice cu efecte citotoxice Care se
Efecte
manifestă asupra fibrablastelor și epiteliului gingival. citotoxice
Acţiunea nocivă a unor factori sintetizați și eliberați din celula
bacleriană
Exotfoxine
Bacieriile dominante m placa subgingivală aţaa;îmahd flore
gram-negative anaerobe nu s-au dovedit a fi producătoare de exo-
toxine, cu excepţia speciei facultativ anaerobă de Aggregafibacier
MORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
J(“[lf?ur“î?V(“Ph*/“?ICUN'NJJIÎ serolip b. Aceasta sintetizează

care însă nu difuzează, rămâne atașată de membrana externă &
bacteriei, cu activitate toxică asupr polimortonuclearelor,
S-a demonsirat că speciile producătoare de leucotoxină distrug
invazia imucumwc din șanţul gingival, favarizând astfel colonizarea hiacteriană
tesurtului î invazia în ţesutul parodonial,
paradontal Enzime
Numeroase bacterii din placa subgingivală sunt capabile să
Elaborare alaboreze enzime ce vor agresa țesulul din jur, dar și să determine
Eliberare sliberarea unor enzime chiar din celulele ţesutului ! gazdă.
l ca: Porphyraomonas gingivalis, freponama denticala,
Prevotella intermedia, Capnocytophaga sunt capabile să producă
Proteaze, enzime proteaze de îip tripsin-like. Porohyramonas gingivalis produce
hemoliziria, cistein-proieaze, aminopepiidaze, colagenaze. Treponema denticoia
ne mawuâ“ig'n%m produce, alături de proteaze, hemolizine și hemaglutinine,
Hialuronidaz
Alte specii pot produce hialuronidază, ce modifică mwmejmb
opiteliului joncţional de pe suprafața cementului radicular. Can
de hialuronidază în pungile pa i'âî)()fé*îî…îă!făî este mult crescută.
Metabaliţi Metaboliţi
Atât germenii gram-negalivi, câtși cei gram- pozitivi, prezenţi în
placa subgingivală, produc în cursul metabolismului lor fac…rx ce ş,}ut
contribui la distrucțiile tisulare: acid butiric, acid prapionie, amine, indal,
inhibitori ai sulfuri volatile, amoniac, metilmercaptan, hidrogen sulfurat,
colagenului dimetilsullit — ce sunt inhibitori ai colagenului și ai altor proteine,
invazia în ţesuturile parodonțiului ma&*gmaă !
Un factor important cu rol deosebit în invazia bacteriană în
tesuturile parodontale îl constituie ehbor&wa de către î“}ar"îf—;w”i?»
parodontopatogene a unar formaţiuni de la nivelul membranei externe
a peretelui gram-negativ, asa-numitele „vezicule“. Flee sunt produ ise de
bacterii printr-un proces de înmugurire la nivelul membranăi externie,
prezintă struciurile acesteia și conţin enzimele sintetizate de baci
respeciivă, acumulate în ——pailu! periplasmaiic și apoi înglobate în
astfel de vezicule. Ca atare, ele prezintă astfel membrană externă,
adezine, endotoxină, a gene de struciură și f)mr* wrmmşie
bacteriene. Veziculele, prin dimensiunile lar, au acces în zone în care
Barlera corpul bacierian nu ar putea păirunde, pot traversa ă)r%uf*?d **p aî
ală
epitelială pănă în țesutul conjunciiv, fiind astfel un factor de atac ai tesutului
parodontal prin eliberarea enzimelor și indu cerea
E, tactorilor
răspunzători de producerea proceselor inflamatorii prin endatoxină
ACHARON, MOUTON, 2003), /éaîîe! de vezicule sunt produse de bacterii
din speciile Porphyramonas gingivalis,. Aggregatibacter actino-
inyceiemceomitans, Treponema denticola (ROSEN ș.a, 1 1995).
104
A feă
Veziculele reprezintă factori eficienţi de agresiune în ţesutul Agresiune

parodontal şi, în același timp, protejează bacieriile de factorii de
apărare imunitară locală a gazdei; veziculele pot fixa complementul și
pot lega anticorpii specifici bacterieni, datorită structurii antligenice
similare cu structuri bacteriene, care asifel sunt blocaţi și nu mai pat Siructuri
acţiona asupra bacteriilor. Apare astfel un rmecanism de proiecție antigenice
hbacteriană prin intermediul veziculelor (CHARON, MOUTON, 2003).
similare
Veziculele reprezintă factori extrem de importanţi eliberaţi de
bacteriile parodontopatogene, care cantribuie la invazia directă a
tesuturilor g*)arodonîaăe și la amplificarea leziunilor distructive alăiuri de
procesele inflamatorii însemnate ce se declanșează prin mecanismele
indirecte de acţiune bacteriană.
Activitatea indirectă
Activitatea indirectă a bacleriilor în producerea leziunilor
parodonţiului marginal se manifestă prin acţiunea compușilor
bacterieni asupra celulelor eucariote din fesut, determinând f“*ă“rî'&\za de Celule
factori cu acţiune nocivă cum sunt metalorsrateinazele, citokine aucariote
!î:?wai&wmfwmm ! malriceale
in ţesulul parodontal, echilibrul între sinteza și degradarea
colagenului este menţinut printr-un sister de control constituit din
inhibitori și activatari al producerii. unor endopepiidaze, proigaze
dependente de ioni de Zn denumite „ret aiep 'ateinaze“. Sub acțiunea Metalo-
iipopolizaharidului (LPS) și a unor molecule de suprafaţă din structura proteinaze
mangu!u din fibroblaste, macrotage, keratinocite se eliberează în
xces metaloproteinaze, Aceste enzime acţionează asupra mairicei
Matricea
exiracelulare cu efecte distruciive asupra colagenului și alastinei,
extracelulară
Citokine (interieukine)
interleukinele sunt pepiide produse de celulele imunitare și Peptide
neimunitare cu rol în comunicarea intercelulară. Interleukinele
acţionează asupra unor celule ţintă declanșând un anumit răspuns Celule țintă
aiologic,
IL-1 este sinletizată îndeosebi de celulele epiteliale și de celule
ondateliale, maci wm';;„ . filbroblaste, os âa—a&…m—re și polimorfonucleare
neutrolile (PMN). La rândul ei IL-1 determină producția altor citokine
și prostaglandine. În lichidul șanțului wqw… al pacienților cu afecţiuni
ale parodonțiului marginal s-au semnalat cre șteri ale nivelului de IL-t
î…%é stimularea bacteriilor patogene parodontale
Aceleași celule care sintelizează IL-1 sunt implicate și în
producerea TNF-a (tumor necrosis factor).
În balile parodontale TNF-a este sintetizat în exces sub acţiunea
iactorilor bacierieni și stimuleză producerea de co!„aggnaz Colagenaze
fip nmbld„}
L-4 produsă de mastocite şi limfocite este reaponsabilă de indu- Apoptoza
cerea &mupî ei celulare și are un rol reglator asupra producjiei d, celulară
HORIA THAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
IL-1, reprezentând astfel un mecanism de proleciie a țesutut rilor

parodontale față de concentrațiile mari ale IL—-i
L-& produsă de celulele imunitare provoacă dile ,
Hesorbiie celulelor multinucleate în osteaclaste şi ac:infeaza resorbția osoasă
0sBASĂ (BERTOLINI, 1994), Cantităţi croscule de IL-6 s- nstatat în toate
Diagnostic iormele de parodontopatii diagnoslicate „reb eiw (frs:w}fraet;ms-f&}“ a
iratament,
IL-& sinietizată de celulele epiteliale, macratage, ! …xfé\g fibroblaste
induce fenomene de chemotaxie leucocitară. Patogenii parodon î;'i
stimulează producerea în exces de către fibroblaste a acestei
interleukine,
IL-12 esie produsă de macrofage, PMN şi potenfează re
înilamatorie,
Apşăwă Unele interleukine au însă și acţiuni protecioare asupra ţesuturilor
protectoare parodontale, Asifel, lL-10 produsă de către limfocitele T, B şi
macrofage induce diminuarea producției de IL-T, îNF-o și
metaloprotelnaze.
TGF-A (iransforming grawth factor B) este produs de monocite ș
Inhibă sinteza prezintă proprietăți antiinflamatorii, deoarece inhibăsinteza de IL-1 ș
a
metawoproteinaze.
Prostagiandine
Prostaglandinele sunt compuși lipidici provenind din retabolismul
Acid acidului arahidonic membranar. Sub influenţa unor factori hww ,„»…h
arahidonic (estrogeni, progesteron) se produc creșteri ale nivelului
Efect prosiagiandinelor. Acestea au un marcat efect proinflamator. Nivelul
proinflamator
ior esie de 5—6 ori mai mare în ţesutul conjunctiv și lichidul șanţului
gingival în parodontopatii, contribuind asifel ia ampiificarea proceselor
inflarnatorii alături de interleukine.
Prostaglandina E», (PGE,) ca și alţi metaboliţi ai acidului arahi-
Rol patogen donie au un rol patogen recunascut în producerea gingivitelor şi
resorbţia osului alveolar. Nivelul PGE, în lichidul șanţului gingival este
mult crescut la bolnavii cu parodontite marginale.În producerea F ,
Ciclo- un rol esenţial îl are enzima ciclooxigenaza (COX de tip 1, 2 sau 3).
oxigenază Această enzimă este inhibată de medicaţia antiinflamatoare
xperiment nesteroidă. S-a studial,în acest sens, experimental, la șobolan,
acţiunea produsului celecoxib (1,5 — dyarl pyrazal) inhibitor de
ciclooxigenază cu efecte protectoare faţă de resorbția osului alvealar
și posibile afecte secundare mai reduse asupra îraaă…xîş
gastrointesiinal. La om seU…EZC ză în terapia analgezică şi slab
antipireiicăși antiinflamaioare d[pirana (metamizol).
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CRONICE !
de
IMUNITATEA ÎNNĂSCUTĂ ŞI DOBÂNDITĂ.

DEREGLAREA RĂSPUNSULUI IMUN
ÎN PARODONTOPATII
imunitatea înnăscută
Faţă de agresiunea bacteriană, organismul gazdei răspunde prin
factori de apărare înnăscuţi și adaptailvi. Apărarea se realizează de Factori de
către parodonţiul prin bariera naturală reprezentată de integritatea apărare
anatomică a epiteliului joncțional, factori umorali prezenți în lichidul
șanţului gingival și al pungilor parodoniale, precum și prin faciorii
caelulari din ţesut.
Bariera naturală
Este reprezentată de epiteliul joncţional și sulcular, care, prin
integritatea lor anatamică, previn difuzia bacteriilor și a metaboliţilor integritate
acestora în fesuturi. Detasarea, uloerarea epiteliului modifică anatomică
permeabilitatea ţesuiului, permiţând difuzia produșilor solubili
bacterieni și a corpilor acestora.
Factori umorali nespeciiici de apărare
Sunt prezenți în salivă și lichidul gingival.
Saliva conjine numeroşi factori antibacterieni ca' izazimul, Sallva
iactoterina, sistemul peroxidază faciori care nu au însă un rol
seamnificaliv în protecția faţă de bolile parodontale, deoarece bacteriile
cauzatoare sunt prezenie în placa subgingivală, pungi gingivale și
parodontale, zone mai puţin accesibile elementelor de apărare
salivare, eficiente mai mult în placa supragingivală.
Lizozimul este un factor cu acţiune antibacteriană ce atacă Lizozim
bactariile gram-pozitive la nivelul mureinei din perete, desfăcând
legătura dintre acidul N-acetil muranic și N-aceiil glucozamina,
rezultând protoplaşti ușor de fagocităt sau distruşi de variaţiile presiunii Protoplaști
osmotice,
Sistemul LPO, alcătuit din lactoperoxidază plus cofactor
îhlocyanat plus H,O, formează izothiocyanat care inhibă enzimele
Enzime
glicolitice ale streptocacilor cu corectarea pH-ului bucal. ! glicalitice
Laciolerina, prin capacitalea sa de a lega Fe, privează de un
factor esenţial nutriţia unar bacterii.
În salivă, există o serie de factori de control a plăcii bacteriene Factori de
supragingivale ce se apun formării și maturării acesteia, împiedică control
aderenţa bacteriană, privează bacteriile de anumite cerinţe metabolice Sisteme
și acţionează toxic sau litic asupra lor. Sistemele tarmpon salivare tampon
neutralizoază pH-ul acid creat după fermentaţia carbohidraților. Sunt salivare
prezenţi, de asermenea, polimeri salivari, glicoproteine ce determină Polimeri
aderența, atașarea și agregarea selectivă bacteriană. salivari
tichidul șanjiului gingival

În mpmrî cu conţinutul salivei, în lichidul sanţului gingival sunt
ZOn următorii factori de anărare:
E
- complernentul (exiravazat din ser)
— anticorpil din alasa lgG în procent ridicat (exirava
ŞI sin tetizaţi lacal) și în procent mai mic anticorpi din clase
În lichidul șanţului gingival sunt prezente numeros
Limfocite polimorfonucieare, macrofage și chiar imifodcite
lnițial, lichidul gingival acţionează prm sf
neaderente de placă și reduce difuzia metabaliţilor hacierieni
tesuturi prin diluțialo
-lementele 'afjww&:… reapectiv polimaria
i și distrug bacteriile care au reușit să sw…âéa: zanNa,
Din cauza prezenței însă permariente a şîvas„,n subgingivale cu
Factori de bacterii ce elahoreză continuu factori de agresiune, se roalizea m a
agresiune inflamaţie acută de foarte scurtă durată, care se cronicizeaz
Complemeniul din lichidul gingival este aciivat de
apsanizate, de produsele lor metabalice, de endotoxinele s
Complerment eliberate. Complementul activat poafe determina Hza sau înhi
activat număr de bacterii și intervine în fagocitarea bacte
neutrofile și macrofage.
Dar tot complemeniul poate w:}"rt ”ăbué la distrucțiile ce
componentele sale Ca și Ca, determinând eliberarea nis
Mastocile mastocite, precum si a altar faclori Chém iotactici și a multor citokine
chiar din țesutul parodontal.
Proateaze Proteazele patogenilor parodantali poi determina inactivarea unor
fracţiuni ale complementului Cq,C,Cs si Coa cu împiedicarea
declanșării fagocitozei, Tat proteazale acestor bacierii pot inaciiva
Molecule moleculele antiinflamatorii prezente în plasmă ca ai aniltripsina, az
antiinfiama- macroglobulina, a2 antiplasmina contribuind astfel la amplificg
tarii reacţiilor inflarnatorii.
Factorii celulari nespecifici de apărare
Factarii celulari din lichidul gingival ş;i dén jesut realizează
răspunsul inflamator prin celule fagocitare atături de faciorii inflamatori
sllberaţi din wîu: iisulare.
Ca răspuns la factorii de agresiune bacierieni din placa
Migrare în subgingivală, ş:;ţ»siăm…;si arele și maorotagele prezente ÎFE lichidu
lesut sanţului gingival még%“&;aza în ţesut, unde dăss*'nm o parte din bacierii,
Faciori determinând sliberarea de factori chemataciici peniru %\s„ém:}%amăf: din
chemolactici capilarele tisulare.
, Polinuciearefle au ral importani în acest prsz:s es inflamator. 3&
produce marginația Ieuş,…,s ră, migrarea lar prin diapedeză în focarul
chemotactic,
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE GRONICE fel
În parodoniopaiiile marginale se produc tulburări importante în Tulburări î
iuncţiile PMN sub acţiunea bacteriilor parodonionalogene cu efecle s
VICEile P \a'î N
asupra procesului de fagociloză,
Elecie directe nodive asupra PMN se produc sub acţiunea
otoxinel produse de Aggregalibacter aciinomycelemcormitans ce
determină formarea de pori în membrane celulară a
polimorionuclearelor din lichidul sanţului gingival cu efect citolitic,
Efect citalitic
Jaţ“;<*uw polizaharidică a bacteriilor rparodontopalogene conţine
;%ci;:î uronici și sialici, molecule anionice hidrofobe ce împiedică Acid uranic şi
legătua cu PMN și determină, în același tirp inactivarea ungr fracţiuni sialic
ale complem wmuim în consecinţă nu se mai produce opsonizarea,
Prin acesi mecanism, Porphyromonas gingivalis se susirage
?agg tozel și poate pătrunde în caeluleleeepiteliale folosind receptorii
ulelor ga„d& pentru a le penatra.
Ltgomiwak aridul unor bacterii 'ca Porphyromanas gingivalis
manifestă efecte deosebite asupra F“'\/%f\é inhibând expresia um},
iactari de adeziune ca: E selectina și interleukina 1 P faţă de colulele
andateliale.
»roducerea în exces de factori peptidici de către bacteriile paro-
dontopatogene în șanțul gingival perturbă chemotactismul la acest
nivel în timp ce amplificarea fagacitozei în ţesutul parodontal pratund
duce la eliberarea din organitele lizozorale ale polimorfonuclearelor a
anzimelor litice cu efect distruciiv asupra ţesuturilor adiacerte
contribuind astfel la extinderea leziunilor.
ragocitoza declanșată în focar datermină eliberarea a
numeroase citokine și mediatori chimici care, împreună cu produsale
de metabolism bacierian rezultate, contribuie la amplificarea
distrucțiilor celulare
Macrofagele provenite din monocitele sar iguine «are au migrat în
ţ esut, joacă un rol deosebit, fiind implicate atâtAb îîn\ procesul inflamator
aronic nespedific, cât și în procesele de apărare specitică prin
entarea informajiei antigenice limfocitelor B sau T, declanșând informajia
răspunsul umoral sau celular specific. antigenică
Macrofagele fagocitează bacteriile și resturile celulare, dar tot ele
siaborează enzime cu rol distructiv tisular, cum sunt' lastaze, Enzime
hâîammaaw„ citokine ca: interleukina 1, factorul de necroză al distructive
morilor, prostaglandine, leucoatriene, ce pot delermina, în final, Resorbţia
esorbiia 0s0asĂă. O5GASĂ
Leucotoxina bacteriei Aggregatibacler actinomycetemceomiians
poate determina apariția de pori și în membranele celulare ale
macrotagelor, limfocitelor și celuleior nalura! killer cu efect ulterior Efect citolitie
citolitie
,ffă!i'fa celule implicate în procesul inflam ator sunt ohiar cele ale
esutului arodontal: celule epiteliale, celule endoteliale, FJ HL)EÎLŞ I,
HORIA TRAIAN DUNMITEIU — PARODONTOLOGIE
Celule Celulele epiteliului răspund la factorii bacterie

epiteliale îmvénmd mai adezive pentru de“FQ!agé* și hm?şmî&a
măresce atracția chemotacii prin fragmentele de cale \um
r
Pibroblaste producerea de fibroneciină, Fibroblasiele și keratocitele pot sec
Z
Keratocite prostagiandină, colagenaze, contribuind la liza fibrelor de co%aq v sila
resorbția osoasă.
Distrucţiile tisulare, resorbția 0s0aS să din pwadamm patii, apar
interacţiune astfel, ca un rezultat al mîera ţiunii complexe dintre multipiii factori
complexă dedclansaţi în timpul procesului inflamator de către bacterii,
Citokine Un rol determinant în producerea leziunilor îl joacă ”“iÎO/îÎf”?é?/Q
multiple, eliberate atât din celulele fagocitare, cât și din cele f
armpiificarea leziunilor, iza colagenului, plerderile osbase î;,m„ ar„w
determinaie de un mecanism complex bacterie-gazdă.
Defectele Defectele factorilor umorali și celulari ne:ape»m%m„ al imuritații
factorilor înnăscuie ai gazdei expun mai mult ia parodontopatii, precum și la
imunităţii evoluția gravă ulterioară. '
înnăscute Persoanele suterind de deficienţe ale compi emen
agranuliacitoză, ş'ănfw*îéa de chemotactism al bacteriei, p
Evoluţii bolile sisternice — sunt astfel mult mai expuse şmw:;d… topa
severe evoluţiilor severe ale bolilor parodontale.
imunitatea dobândită
Antigenele și anticorpii din șanţul gingival și fesutul
parodontal
Microorganismele și produsele lor consiiiule substanțe „non- 535“!Şu
pentru organism, Fraciluni eliberate prin liza bacteriană, ca și uni
Conaiţii de factori de melabolism ai acestora pot îndeplini „condiţiile de âfîlă(î(…,îîz"
amîsg&m itate cilate“ prin natura chimică, complexitatea struciurală, greutatea
moleculară și remanenţa lar. Suprafațe plăcii bacteriene 5ubgingwa.i&
Mozaic de oferă cantinuu. un maozaie de antigene alături de produsii solubili
antigene bacterieni și din componenţa matricei.
Antigene Antigenele bacieriene pot îi struciurale (capsula, antigenele de
siructurale înveliș, fragmente din perete) sau sintelizate de bacierie (exoatoxine,
unele enzime),
Deoarece în piaca subgingivală dornină bacilii gram-negalivi, un
rol antigenic important îi revine endofoxinei acestora, faciarul lipapoli-
zaharidic având alături de efectui toxic locai, și poteniial antigenic, prin
fragmentul polizaharidie „O“ specific, Lichidul șanţului gingival reali-
zează o concentraţie mare de antigene bacleriene, dar importantă
Difuziune este alfuziunea acestor antigene în fesuiuri peniru a induce răspunsul
imun speciiic,
Epiteliul Țesutul epiteliat permite difuziunea acestor antigane, mai ales
oncţianal dacă epiteliul joncțional este uicerat. Pătrunderea antigenelor
ulcerat "bacteriene în țesuturi poate îi favorizată chiar de mdnnpg—ne!
Manopere terapeutice, chirurgicale: detartrajul, chiuretajul cimentului, extracți
chirurgicale dentare. '
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CHONIGE
În experimente pe animale, la care epiteliul joncționi a fost lezat

anterior, inocularea unor antigene bacteriene solubile în sanţul gingival
a determinat apariţia de aniicorpi cu valori mari față de antigenele Antigene
respective. solubila
În formele avansate de boală parodontală, cu leziuni distruclive
întinse, titrurile de anticorpi faţă de antigenele bacteriilor subgingivale
aiing valori înalte, probabil prin acest mecanism, datorat difuziunii Valori
bacteriene în profunzimea țesutului parodontal. crescute .
Anticorpii din lichidul sanjului gingivai și josutul parodonial aparţir Anlicorpi
în majoritatea lor imunaglobulinelor din clasa Igă, cu o putere mare de
opsonizare și de fixare a complementului, precum și în proporție mai
mică a clasei IgM fără poteniial opsonigen, dar cu capacitate mare de
a activa și fixa complementul. -
Anticorpii din clasa lgA sunt în caniitate mică în sanjul si fesutul
gingival, ei având un rol important În apărarea faţă de placa supra-
gingivată cu concentraţii ceva mai mari în salivă.
În șanţul gingiva! domină anticorpii din clasa lgG, care sunt
Antinorpi lgă *
rezultatul unui răspuns imun secundar, datorită stimulilor antigenici
îndelungaţi din placa subgingivală, anticorpi cu viaţă lungă, cu rai de
apărare a ţesuiului parodontal,
Anticorpii prezenţi la acest nivel provin în majorilate din sânge,
îlind formaţi la nivelul ţesuturilor lirmfoide din organism, dar s-a dovedit
că un procent de 10-20 % sunt sintelizaţi local, în fesuturile
parodontale, de către celule plasmaocitare. Plasmocite
Capacitatea de apărare a anticorpilor din panţul gingival sau
pungi parodontale poate fi afectată prin atacarea lor de către
proteazele eliberalte de baclerii,
Proteazele eliberate de Porphyromonas gingivalis, Pravatella
Proteaze
intermedia și Capnocytophaga atacă imunoglobulinele. Degradarea
acestora se face în etape succesive, iniţial sunt destăcute în tragraente
mari lăsând intact fragmentul Fab fixator de antigene. Acest mecanism
Fragment Falb
aste în favoarea bacteriilor, deoarece fragmeniele Fab se pot lega
acum numai de resturile bacteriene și nu de bacteriile integre prin lipsa
fragmentului Fe cu rol în recunoaştere. .
Alt mecanism îf reprezintă fixarea fragmentului Fe al imuno- Fragment Fe
globulinelor de către patogeni parodontali ca: Aggregatibacter
aciinormycetermcomitans, Prevotella intermedia, Prevotella nigrescens
,
Fusobacierium nuclealum, având drept urmare o imposibilitate de Defect de
opsonizare deci un defeci de fagocitoză. fagocitoză
În fesuturi, bacteriile sau produsele acestora sunt fagocitate de
mnacrofage, ce vor prezenta informafia antigenică limfocitelor B sau T, Informația
urmând a se declanșa un răspuns imun adaptativ ispecific) umoral sau anigenică
celular.
HORIA TRAIAN DUNMITRIU — PARODONTOLOGIE
Limfocit A informaţia anligenică preluată de limiocitul B, determină

'“QGGKF“JÎŞEH%& răspunsului urnoral, limfocitele sub acţiunea mitagenă a
antigenelor se iransformă blastie cu formarea de celule plasmocitare,
ce vor sintetiza anticorpii și fimfocitele B de memorie, care vOr
recunoaște în mod specitic anîigenéslm Odată cu lim fcwîv
Expansiune specializate de „memorie“, se produce și o proliferare, prin expansiune
clonală cfonală,a limfocitelor nes pi»&c;îwe, ş…am Nu au valoare de api și
care vor contribui la amplificarea fenomenelor distructive, stirmi și
pariicipând la eliberarea de citolir
F
lgG și l In parodonțiul profund, damn'Aaxt!a“c}w: ain clasa g z și lgM, din
care o parte sunt formaţi în plasmocitele infiltrate loca
Producerea locală de anlicorpi a îost dovedi arimari
pertru aniigenele provenind din ăz”aawi!“ gram-negativi ai specillar:
Aggregatibacter actinomycetemcomitans, F%")mf/ymnrm…g gingivalis,
Fusobacierium nucleaturm, Gam;ay/abac…îef recius.
Titruri mari de La pacienţii adulţi cu parodontopatii se constată titruri mari de
anticorpi anticorpi față de aceste specii bacteriene, comparativ cu valorile
anticoarpilor prezente la persoanele …mau.(,msa
Grad de lezare Valorile anticorpilor sunt proporjionale cu gradul de lezare al
ţesuturilor parodontale,
După Tratamentul poate inîluenţa evaluţia fifrurilor de anticorpi. Dună
manopere manapere chirurgicale, s-a constatat a creștere a îitrului de antiearpi,
chirurgicale explicabilă prin favorizarea difuziunii antigenelor bacterlene în
tesuturi.
Urmărirea în dinarnică a titrurilor arată o scădere treptată, într-uri
interval de 8—12 iuni după tratament.
Răspunsul imun ă*'R ăm
În această formă de r ăspuns specific, informaţia antigenică
Limfocit T preluată de limfocitul T, care se iranstormă blastic sub „…mu*w
Celule T milogenă a antigenului, ducând la apariția de celule T *fzwnww
citotoxica specitice și limfokine, tactori ce pot contribui și ei la amplificarea
procesului inflamator prin stimularea și eliberarea altor mediatori la
locul agresiunii antigenice,
ch„c—;»îa rea numărului de limfocite T prezente în fesulurile lezate,
a arătat însă prezenţa unui număr mai mare în gin a persoanelor cu
Gingivite gingi wie, :…îa de ceie cu paradontite, îî—au constalat mod
caniiiative ale limfocitelor T în paradontite în serisul diminuării ra
tului între celulele limfocitare CDy/CDy cât și & activitate diminuată a
limfocilelor din subpopulaţia TH.
=-a constatat că limfocitele T din tesuturile ş…ww%n tale infectate
Caniităţi mari a„u delerminat producerea unor cantităţi mai mari de limfokine, faţă de
-
de Wmfokine imfocitele T din ţesutul parodontal al persoanelor sănătoase.
Studiile asupra pers soanelor cu boli mwdfw Ttale
mai ales prin feste de fransformare blastică a if'
EHOPAFOGENIA PARODONTOPATIILOR MAHGINALE CRONICE
£3
—h
—
acţiunea unor extrase aniigenice din bacterii asociate bolii
parodontale. S-au obiinut, astfel, procente mari de blastizări ale Blastizări ale
limfacitelor T, sub acţiunea unor anti lgene oxirase din Porphyromonas imfocitelor T
gingivalis ş; Treponema denticola, proporţionale cu gradul de
severitateal bolii pacienților. '
%
* *
GERCETĂRI PERSONALE
Am urmărit investigarea valorilor și a semnificaţiei unor factorii

imunitari serici și salivari ce reflectă răspunsul de tip umoral în diferite p
forme de şmrc;)damcap…i marginale cmw ce, exclu mnd alte boli de

nail … inflamatoare sau degeneralivă, prin metode de investigație
clinică și de laborator,
În acest scop, ia 75 de boinavi par mwaî*“;pa*i m studiat valorile
imunogiobulinelor serice și salivare (lgG, l gA, lgM).
Pentiru completarea tabloului imuni …u în parodontopatii, a
rmărit și valorile unor factori imunitari nespedifici, complementul seric
și proteina C-reaciivă, proteină anormală ce se găsește în &„eruî Proteina
bolnavilor cu sindroame inflaria on Hezuliatele obținute au fo C-reactivă
imunoglobutinele serice. Un prim rezultat, …„;k,r“a'î'ifimîiv pentra Imunogiobu-
”3?„4…&*“&?, sindromului biologic inflarator în paradontopatii, î mn titule line serice
şterea 1gG într-un procent aproximativ egal — înire 40% şi 50% din
cazuri — atât la bolnavii cu formă superficială, cât și la cei cu formă
profundă de parodontită marginală cronică și creșteri ale iqM serice în
m isoade de acutizare, Acutizări
În parodontopatiile mixte (parodantite distrofice) s-au înregistrat Parodontite
procenie crescute numai în 27% din cazuri pentru lgGă și 40% din distrofice
cazuri pentru IgM, probabi! datorită intensităţii mai reduse a igă
fenomenelor inflamatorii la nivelul parodonțiului marginal, unde
predomină procesele airofico-distrofice.
Cele mai însemnate creșteri ale IgM în 75% din cazuri serice igi
le-arn înmgif—**”“*“ t în formele hiperplazice cu un aspect inflamator de tip
acut sau subacut, ca urmare a unei suprainfectări lacale continui. Suprainfectări
În ceea ce privește IgA serice, frecvenţa bolnavilor cu valori
crescule esie nesemnilicativă în paradontite, un procent mai mare de lgA
cazuri cu valori ridicate ale IgA serice fiind înregistrat doarîn lotul cu
parodontopatii mixte,
imunoglobulinele salivare. Un alt rezultat semnificativ al cercetării
îl constitule scăderea evidentă a valorilor IgA salivare în toate lo- imunaglo-
turile cercetate. Pe loturile studiate de nai, nu am găsit dile- buline salivare
renjez semnificaiive privind scăderea IgA salivare, în funcție de forma
clinică,
n caea ce priveste iglăs
evaluția şaic…}d;}mş atiilar este
sunt crescute într-un număr mai mare 5* CAZ p
de parodontită r .argznp!& cronică (75% din bolr avw și în | e

gingivate (75% din bolnavi) și înir-un procent rmai în(…ăuc„ în wrm&şé&ş
profunde (39%) și mixte (47% din numărul de bolns
Rezultă că g salivare sunt crescute într-un Vauw âlăîî”!;"âî)
cazuri în ta „aîe% formele de parodorntapalii, dar, mai ales, în
activilate crescută ale îmbolnăvirii
Absenţa lV În salivă, numéd&*wâ î prezențaigM.
În cazurile studiate de noi, valorile complementului serie
crescute mai ales în formele dlinice superficiale o din cazuri
niperpiaziile gingivale în pusee cu suprainfectări (62% …m cazi
Evotuţii constalat că valarile arescute ale mşm olemerniului sarie evolusa
mncmîăamm concordanţă cu valorile IgG și lqM serice. Testarea valorilar comple-
omplementul mentului seric în parodontopatille marginaie are o semnilicație dea-
serie sebită, în contextul determinărilor imunoglobulinelar serice, gmw…ş m
Sindrom astfel, gama criteriilor pentru depistarea sindromului biologi
alogie inflamator,
inflamator Arn reţinut valoarea semnificativă în cadrul tabicului “'m…-xs—şmgc în
Protelna parodontopatii a proteingi C-reactive, pmz…vă în 10 cazuri cu forme
C-reactivă clinice diferite, la bolnavii fără alte focare inffamatorii evidente clinia
decât cele parodontale, Reacjia fafex facÎ[)! reumaitoid a înst pozitivă
într-un singur caz. Am considerat că, la cellalţi bolnavi, pozitivarea
proteinelor C-reaciive s-a datorat exclusiv focarului inflamator para-
dantal. Peniru confirmare, am a.„mcai: tratamentul paradontal specdiiic,
medicamentos și chirurgical, la toţi bolnavii, și la retestare am
Negativare constaltat negalivarea proteinei C-reaciive la câteva zile după irata-
ment, cu excepția unui singur caz.
Concomitent, înainte și după tratament, am urmărit valorile
celorlalți faciori imunitari serici și am înregistrat scăderi ale valarilor
Scăderea g IgM și, în special, ale complementului seric, ceea ce ne-a confirmat
încă o dată valoarea acestui test,
Rezultatele obţinute în evoluţia proteinei C-reactive arată că, în
Test de este cazuri, ea a reprezentat un lest fide/ de aprecierea eficienței
apreciere s Zfaîdmaniufw și de rezaluţie a factorului inflamalar. Evaluţia testului a
eficienței fost confirmată clinic prin reducerea, până la dispariție, a fei mmfanmiw
tratamentului inflamatorii și proliferative, în cadrul parodontopaliilor margina
urmărite.
* *
Am& mecanisme impiicate în boala parodarntală

Mipersensi- S-au studiat diverse tipuri de reacţii de hipersensibilizare periru a
bilizare se Uuîwa aprecia rolul lor în mecanismul patogenic al parodonto-
patiilor.
ETIOPATOGENIA PAHODONTOPATIILOR MARGINALE € „RONICE
Reacţii de hipersensibilizare:
fieaciia de !'Î'fpâfămi'“!f)///?'aiâ de tip i (anaflaciic) a fost asociată Anafilactie
cu boala parodontală, Anticorpii din clasa IgE numiţi „reagine“ implicaji E'î?ă„îîi:ă HE
în acest ăip de hipersensibilizare se fixează pe mastocite. Prin unirea
cu antigenele bacteriene se produce degranularea mastocitelor cu
eliberarea unor mediaiori, în special histariina cu efecte secundare de Mediatori
tip anafilactic.
În ţesutul parodontal sunt prezenţi anticorpi din clasa IgE. S-a
constatai, de asemenea, prezența unar cantităţi sporite de histamină
în ţesutul persoanelor parodontopate faţă de cele sănătoase.
Alt argument legat de implicarea acestul tip de hipersensibilizare
nstitule răspunsul pozitiv al persoanelor bolnave la testările prin
intradarmoreacţii, tolosind antigenele extrase din bacterii asociate bolii intradermo-
parodontale (din grupe Bacferoides, Fusobacierium). Intensitatea reacții
răspur şsuău a fost corelată cu gradul de severitate al balii,
Experimental însă nu s-au putul reproduce leziuni, resornții
ostase prin acesi mecanism,
Aeacjia de hipersensibilizare de tip Il (citotoxic-citolitic). Citotoxia-
În acest tip de reacţie, antigenul za allă pe suprafaţa sau în cltoiitie
interiorul unei celule din ţesut; unirea anticorpului cu antigenul este
urmată de fixarea mmpâéémwîa lui, cu distrugerea antigenului și deci
lezarea implicită a țesutului, Acest tip de reacţie intervine în balile Boli
autoimune. autolmune
Din cercetările efectuate, rezultă că, pe măsură ce boala
parodontală avansează, crește posibilitatea ca, în cadrul fenomenelar
patogene care îi conferă caracterul cronic, de durată, să se instaleze Auto-
procese de autoînireţinere prin mecanisne autoimune, ceea ce întraținere
conferă balil un caracter persistent, recidivant chiar după un tratarent Caracter
sisternatic de îndepărtarea ţesuturilor patologice. persistent
Reacjia de hipersensibilizare de tip ll (ARTHUS) se realizează Reaciia
prin precipitarea complexelor anîigcn anticorp cu efecte secundare, ARTHUS
determinând boli așa-zis prin „complexe imune“. Declanșarea acestul Compliexe
îip de reacție se datorează unui exces de anfigen care duce la imune
formarea unei cantităţi mari de anticorpi și, respeciiv, de complexe
imune,
Esie solicitată capacitatea de fagocitare a organismului faăé de
caniliatea mare de c*…*m:;iexe—:—, se eliberează mulţi mediatori în timpul
fagoditării, o serie de cormplexeprecipită la nivelul capilarelor rezultând
trombaze cu necraze ai„ ţesurtului,
eacţia de tip ARTHUS a putut fi reprodusă pe țesutul gingival la Heacţla
maimuţe, repetarea fenomenului ducând la inflamaţia cronică a ARTHUS la
țesutului cu distrucţii de colagen şi resorbție osoasă. maimuţe
__Aceste fenomene de tip ARTHUS nu au fost descrise însă în
ţesutul parodontai uman în cazul bolilor parodoniale.
134 HORIA TRAIAN DUNMITRIU — P ARODONTOLOGIE
Heacţia de hipersensibilizare de tip IV (Îniarziat),

Limfacit T Acest tip de hipersensibilizare este mediată de limfocitul T și este
de asemenea luată în considerare ca implicată în producerea balii
parodontale. Bacteriile care declanșează acest tip de hipersensi-
Celule bilizare au capacitatea de multiplicare în celulele eucariote. Bacteriile
eucariote parodontopatogene prezintăși ele această capacitate.
Producereaîn exces în ţesuturile parodontale de citolutÎne în exaes
Hipersensi- poate sugera implicarea acestei stări de hipersensibilizare.
bilizare În prezent, nivelul cercetărilor asupra reacţiilor de hipers
bilitate la nivel parodontal nu poate conduce la stabilirea cu precizie
rolului jucat de una sau alta din formele de reacţii de hipersensibilii tee
în parodontopatii.
Mecanism de MECANISMUL FORMĂRII PUNGILC

formare
PARODONTALE
Diferenţa principală între gingivite și parodoniite marginale
profunde, agresive sau cronice este dată de aparijia pungilor
Adeziune cu
parodontale adevărate prin distrugerea legăturii (adeziunii) dintre
epiteliul gingivai, corion, desmodonțiu și asul alveolar în rapart cu
dintele
dintele.
Stadiile iniţiale ale formării pungilor parodantale suni repre ontale
Stadii înițiale
histopatologic prin:
- microulceraţii ale epiteliului sulcular și joncţional;
Epiteilul
— acumulare de baclerii în șanţul gingival;
loncţional
— aglomerare de neutrofile în corionul gingival și des mr…}dm
subiacent,
Epiteliul joncțional poate fi străbătut de bacterii sau produsele
acestora și în absenţa unor ulceraţii propriu-zise, ca urmare a
permeabilității sale prin absenţă sau slabă keralinizare.
"ragmente de Fragmentele de fibronectină produse prin acţiunea unor proteaze
îibronectină ale bacteriilor parodontal patogene au o acţiune de:
— creștere a activității metaloproteinazelor matricei, o
aeci
e
a
accentuare a distrucţiilor parodontale;
— reducerea praliferării calulare;
Ligamentul — inducerea apoptozei celuiare în desmodonţiu (KAPIL /„ YVONNE
spraalveolar WANG S., 2000),
Pungă Procesul distructiv afectează fibrele de calagen ale ligamentului
gingivală supraalveglar în primul rând fibrele dento-gingivale și denîţm»pariggîaâe
Formă de cu menţinerea, în primele faze, a fibrelor denta- de\marsé sau frar
tranziție septale. Se formează astfel o „pungă gingivală”, forma de i;%m?î
Ligamentul între punga gingivală falsă prin edem și punga adevaraîa; ulterior,
periodontal distrucția cuprinde progresiv fibrele ligameniului periodontal.
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR L MARGINALE CRONICE
inserția api'wîia'ă se *“%egp'inde de dinte și cobaară în direcţie

apicală astfel încât epiteliul joncționa! se fixează pe cernent la niveluri
din ce în ce mai declive, Odată cu apariţia pumgilor parodontale
adevăr „r?e peretele extern al pungilor | aradcwîale este acoperit de
„apiteliul pungii“ care pe alocuri se îngroașă și în alte zone se Epiteliul
ulcerează. Microulceraţiile sunt o poartă de intrare facilă a pungii
mwmorgauef—;mşim patogene paradontale. Microulcerațţii
in jr%u„u conjunctiv subiacent epiteliului pungii se concentrează
un infiltrat celular în care predomină neutrofile, macrofage, limfocite,
plasmocite,
Neutrofilele suni concentrate în pungile parodontale și lângă Neutrofile
spitaliul acestora.
Limtocitele se siluează mai aproape de resturile epiteliului Limfacite
sulcular și sunt flancate în zonele subiacente de macrofage și
plasmocite. Acestea din urmă sunt dipuse în infiltrate perévasc;ufara. infiltrate
Infiltratul inflamator limfoplasmociiar este situat și printre fibrele perivasculare
î 'anssepiale care sunt un timp încă prezente c„h;&r atunci când
distr 'ucţia alveolară a început să se producă,
Activitatea distructivă este produsă prin intermediul citokinelor și Activitate
TNF și se manifesiă de asemenea prin osteoclazie la nivelul v"um distructivă
alveolar. Are loc a distrugere completă a fibrelor de colagen sub locu
de fixare pe rădăcină a epiteliului pungii parodontale. Concomitent se
ş3rs::duc fenomene reparatoriide tranziţie prin depuneri de os la nivelul Fenomene
marginii alveolare, procese de fibroză a măduvii osoase din osul reparatorii de
spongios, trabecular. tranziție
tremeniul expus prin formarea pungil parodontale este, cel puţin
la începui, mai rezistent la rezorbiie inflamatorie datorită conținutului Fluoruri
ridicat de fluaruri, cesa ce îi (*wrfera proteciie față de atacul acid al Atac acid
metaboliţilor bacterieni,
În timp însă, din cauza acţiunii enzimelor și endotoxinelor
bacteriene, cementul radicular % degradează, ceea ce impune „niureta)
îndepărtarea atentă a lui prin chiuretaj radicular („raot- planing“). radicular
Distrucţia conexiunii dintre ţesutul conjunctiv și cementul radicular
are un caracter ireversibil în sensul că o reinsarţie prin restitutio a'd Caracter
/ivfflgî/um nu mai este posibilă; în schimb prin tratament chirur rgical ș ireversibil
fenomene de reparație și regenwam tisulară se poate redliza o Reinserţie
neoinserţie piin reacalare gingivală. Neoinserţie
În patogenia formării pungilor parodontale există aspecte
particulare legate de parodmraîna agresivă ca și în gingivita și
parodoniita ulcero-necrotică
În parodontita dgresfva de tipul parodontitei juvenile localizate Parodontită
produsă în special de Aggregatibacter actinomyceiemoomiians _agresivă
seratip b și alte bacierii asociate, invazia bacteriană a țesuturilor este Proceduri
mai puțin influenţată prin proceduri mecanice de igienizare ca: mecanice
136 STORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE .
Parodontita detartraj și chiuretaj radicular care sunt utile în formele cranice de

wn m:ă parodontită marginală.
În gingivita și parodontita uf ero-necrotică, aspectele clinice de
distrucție avansată sunt produse prin acţiunea conjugată a patogenilor
parodontali și a asociajiei cu alte bacterii și wprémă tanomenele
u%îra&émcwrcîe reprezentate din cele patru straluri: zona superficială
cu bacili, coci şi spirochete, zona leucocitară unde predomină
Fig. 27
atiu din produsul
g;şawmggm al pungii
parodorntale cu
germeni spiralați
neutrotilele (dar și bacili și spirochete), zona necrotică cu fuzabacterii

și zona cea mai profundă populată în special de spirocheie (fig. 27)
fără alte bacterii,
Rolul proteinelor de șoc termic (HSP = feat sho Dek proteins)
sau de stres în boala parodontală
Rol de În urma agresiunii infecţioase sau termice, intoxicații oronice atâl
protecție la nivelul gazdei, câi și al bacteriilor, este acilvată sinteza celulară &
„pwte inelor de şoc termic“, cu rol de protecjie celulară fai ă de faciarii
de stres.
Proteine Proieinele de șoc fermic sunt reprezeniate prin proteine
procariole și procariote și eucariote care au fost identificate inițial ca rezuliat ai
sucariole sintezei pmîeim—; în condiţii de hipertermie, hipoxie și alte circumsianțe
Nucleo- de stres. Multe din aceste proteine sau dovedit a fi nucleoplasmine și
plasmine așa-numitele chaperonine care rept rozintă un grup variat de proteine
chaperonine cu funcţii de control al legăturilor intercelulare al an samblului
nolipepiidic; sunt proteine multisubunitare cu strucl ură ine alară care
Coagregare acţionează împolriva coagregării proteinelor, \
Creșterea „proteinelor de șoc termic“, la nivelul tuturor celulelor
orgânismului gazdă activează sisterul imun imediat după agresiunea
a
bacteriană și înainie de n“umş;»hca ea bacteriilor și creează condiţii
pentru mobilizarea mijloacelor specifice de apărare
Bacterii La rândul lor, bacleriile agresoare, în wzu! parodantitelor
agresoare marginale, specii de Aggregatibacter actinomycetemeomilans,
Eikonella corrodens, Fusobacterium nucleatum, Prevotella intermedia,
Prevoleila nigrescens, P evoiella melaninogenica, Treponema
socranskii sintetizează caniități mari de prateine de ș0c termic cu

rol
de protecție în faţa atacului enzimatic lizozomal aj fagacitelor.
Totodată, proteinele de șoc termic de origine bacteriană se constituie
într-un material genelic, care stimulează mecanismele de apărare
specilice ale gazdei. '
Alte teorii patogene
infecţia virală
Hecent a fost propusă o nouă ipoteză etiopatogenică asupra bolii
parodoniale bazată pe asocierea dinire infecţia virală a ţesuturilor
infecția virală
parodontale și îmbolnăvirea acestora. Astfel, un nou virus denurit
Virusul TTV
TIV a fost identificat în parodonţiul marginal în strânsă legătură cu
pbrezenţa parodontitei cronice (ROTUNDO, MAGGI $.a:, 2004).
specii virale identificate prin- reacţia lanţurilor de polimerază
(PCR) sunt:
- Virusul herpes simplex 6, 7 şi 5;
-— citomegalovirus (HCMV);
- virusul Epsiein-Barr de tip 1 aparținând familiei Herpetoviridae.
Alte studii au identificat antigeni specifici în celulele epiteliului
Antigeni
sulcular la pacienţi cu afecţiuni gingivo-parodantale (EALICH, COHEN,
specifici
1983, AMIT, MORAG $.a., 1992),
Acţiunea radicalilor liberi
O altă teorle patogenă atribuie radicalilor liberi acţiuni de modifi-
Radical! liberi
care a ADN, a lipidelor mernbranare (prin activarea ciclooxigenaze
i și Cielooxige-
lipooxigenazei), a unor structuri proieice: proteogiicani (asupra
naza
acidului hialuronic), colagen, inhibarea unor enzime: a — chema-
tripsina, producerea de citokine de către monacite și macrofage
cu Citokine
efecte de resorbție și la nivelul osului alveolar.
Starea de șoc postischemie
Ischemia în sine produce suferinţe tisulare care se pot solda cu lschemla
apoptoza celulară când privarea de afluxul sanguin este severă și
depășește un anumit timp. Există și situaţii de ischemie tranzitorie care
sunt urmate de un flux sanguin compensator, „șocul postischemic“
Postischemie
care prin reintroducerea masivă de oxigen favorizează produce
rea
unor cantități importante de anion superoxid O5. Acesta poate stimula Anion
producţia de citokine cu efecte osteoclazice. ' superoxid 05
FACTORI FAVORIZANȚI
TARTRUL DENTAR
Tartrul dentar reprezintă un complex organo-mineral adérent de
Complex
suprafaţa dentară sau alte structuri solide orale, lucrări protetice,
organo-
aparate ortodontice, și este rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene.
mineral
138 FIORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
mponentele Alături de substanţe minerale tarirul conjine

tărtrului arganice, €„Dm„)aî!bng cu cele ale plăcii dentare. Acesiea rej
arnestec de bacterii, leucocite, celule opiteliale descuama
complexe polizaharide-proieine.
elacii C)E”î'%fî;* aa
Dispoziţia tartrului a fos st determinată la mng,m%f*oşsa a
aste dominată de cristale anorganice de tip apaiită , ispect de ace
f“mm dâre“ de
netede. Aceste cristale sunt orientate întâmplător
(—
Cristale
anorganice microorganisme calcificate.
ă
Suprafaţa tartrului este rugoasă și acoperită cL un strat
ȘI
bacteriană nernineralizată, ce diferă în zona supra-
zona supragingivală, domină bactei rii filamwn…l%
unghi drept față de suprafața ta artrului, în azmp ce îN î
sunt prezenți coci, bacili și filamenie fără orieniars cE
Teoriile mai vechi considerau tartrul Lca
de;mf'
parodontopatii. Aciuaimenie, se consideră că L;m ru!
mîf
constiluie o cauză direct determinantă în etiologia bolii ş;mzadqa
are
dar poate fi un factor favorizani. Acoasta rezultă din următo
contact intim și foarte strâns al plâcii
Placa — tartrul determină un
ce face dificilă aborda
=
rea și
bacleriene cu ţesutul gingival, ceea
.I
bacteriană
tice uzuale ( suni
eliminarea plăcii prin manevre terapeu Ă care
îngreunate de prezența tartrului);

se mărește în volum progresiv (ca un oristal î
— tartrul
și ţw*
introdus în soluţia hiperconcentrată a sării respeciive)
â
penerri
leziuni gingivale, ulceraţii, soluţii de continultate peniru
(}„;
bacteriană în tesuturi.
ă
Marginea În raport cu dispozijia sa față de marginea gingivată libe
pz} te fi »şzw'af wnqw—ş; sau
pingivală coniurul papilei interdentare, tartrul dentar
în funcţi ie și de inoa
ilheră tartru salivar și subgingival ori tartru serie,
principală a componentelor sale: predorminant din salivă și,
din extravazatul sanguin gingival.
Tartrul supragingival este un depozit organo- mineral de culoare
după
albă-galbenă, cu consistenţă redusă la î:crpuă, imediat
şi se dislocă cu ușurință .
depunere este friabil, moale, grunjos
Locailizări pwîere nțiale:
înj
— suprafaţa linguală a incisivilor feriori, unde se poate depune
o cantiiate mai mare de fariru se observă pe fam
strat continuu;
IAFTOLN \
Î…fUd!m a incisivilor centrali, în dreptul arificiilor canalului Wrl
…uăv
—_ ;»Up?“;…iîdîd vestibulară a molarilor superiori, în dreptuloriti
canalului STENON; —
Su O
— suprafaţa ocluzală a ainţilor Îdîi!l”di! lipsiţi de antagonișii,
Autocurăţire autoc urăţire și curăţire arlificială deficiti
cr resc, î ar
Aderenţă În timp, consistenţa și aderenţa mrivuîu; supragingival
din
Culoare maro- culoarea virează spre maroniu-negru, prin impreghare cu pigmenţi
nie-neagră alimente sau de hidrocarburi și nicotină laîă fumători
ETIOPA TOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CRONICE
Tartrul subgingival este de culoare maroniu închis spre negru,

consistenţa crescută, dens, de cele mai multe ori foarte aderent, greu
de dislocat, dispus în șanţul gingival sub marginea gingivală liberă, sub
Sanţul
forma unor depozite larmelare cu o suprafață dură, neregulată. Uneori,
gingival
se prezintă sub forma unor depazite mici, punciiforme, de consistenţă
Depozite
dură, confluenie linear sau în suprafață. Prezenţa tartrului subgingival
este depistată cu sonde exploratorii sau prin inspecţie, dacă marginea Sonde
gingivală liberă sau vârful papilei gingivale sunt inflamate, turnefiate și oxploratorii
pot fi decolate parţial de pe dinte. În timp, prin retracția gingivală, tartrul
subgingival devine vizibil și se alătură tartrului supragingival, ca o
Componentă
componentă secundară a acestuia. În pungile parodontale adânci,
tartrul subgingival se insinuează în profunzime și poate fi decelat, secundară
uneari, numai intraoperatar.
Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:
1. Crustă cu suprafață aspră,rugoasă; Crustă
2. Depozite spinoase, ca acoperite cu ghimpi; Depazite
3. Pormaţiuni nodulare; Formaţiuni
4. Bordură circulară sau parţial circulară; nodulare
s. Faţete netede, subţiri, cu suprafață lipsită de neregutarități, A- Bordură
ceastă formă a depunerii tartrului subgingival este cea mai frecvent Fațete
ignorată, deoarece la detartrajul subgingival nu se resimt diferențe față
de suprafața rădăcinii; faţetele netede de tartru mascate vizual de Fatefe netede
adâncimea pungilor parodontale se menţin în urma chiuretajului
radicular insuficient de bine realizat prin: instrumente neascuţile,
inactive, timp redus de execuție și superficial ca acţiune.
raţetele de tartru subgingival care nu au fost îndepărtate în urma
detartrajului clinic manual se regăsesc nurnai în cadrul unei operaţii cu
Operaţii cu
lambou și se îndepărtează cu dificultate chiar și când devin vizibile,
larmbau
deoarece sunt foarte aderente și nu prezintă margini cât de puţin
reliefate pentru a fi receptate de partea aciivă a instrumentului de
detartraj. În astfel de situații utilizarea detartrajului cu ultrasunete cu
precauțiile de rigoare ale acţiunii într-o plagă deschisă este foarte utilă Detartraj cu
chiar şi pentru o simplă fragmentare marginală a faţetei de tartru care ultrasunete
va putea îl abordată mai ușor de un instrumernt manual de detartraj.
&. Digitaţii sub formă de ferigă; Digitaţii
7. insule de tartru, pete insulare, insule de
Din punct de vedere al profunzimii, tartrul subgingival poateîi situat tartru
de-a lungul rădăcinii"
— apical;
— în zona mijlocie:
— GOronar.
COMPOZIȚIA TARTR UL UI DENTAR

In funcţie de zone — supra- sau subgingivală — compoziția tartrului Compoziţie
este diferită, diferită
HORIA TRAIAN DUBMITEIU — PARODONTOLOGIE
CONȚINUT ANORGANIC
Camponenie Tartrul supragingival este format în proporție de 70
anorganiee tompanente anorganice:
— fosfat de calciu (75,9%),
— carbonat de calciu (3,1%);
- iosfat de magneziu;
— cantităţi minime (urme) de sodiu, zinc, stronțiu , Brom, CUpTu,
mangan, aluminiu, siliciu, fler, aur, tungsten.
Companentele anorganice ale tartrului supragingivat au a
rorme de SUUCîU ă oristalină dispusă în patru forme:
structură — hidroxiapatită (58%);,
cristalină — willokită (21%);
— fosfat aţ:mcaicîc (21%);
- brușită (9%).
farirul subgingival are o compoziţie similară cu a tartrului
Particularităţi supragingival, dar cu unele particularități:
— un raport calciu-fosfor mai crescut;
Pungi — un conţinut crescut de sodiu, în special, în parțiunile proful
parodontale ale pungilor paradontale;
— mai multă wittokită, rmai puţina brușită și fastat octocalcic.
Hidroxiapatită Conţinutul în hidroxiapatită este același ca și în cazul tarirului
supragingival. Conţinutul anorganic al tartrului subgingival variază
procentual pentru diferiie componente:
Variații Natriu: 1,8% coronar; “î…iî% în zona mijlocie; “î…. apical;
procentuale Magneziu: 1,79% coranar; 1,38% în zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosior: 38,58% caronar; 38,92 în zona mijlocie; …%,… % apicat
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 în zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluar; 18,28% caronar; 10,28% în zona mijlocie; 10.00% apical;
Faport Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1,45 în zona mijlocie;
calclu/fostor 1,42% în zona apicală (ROBERTS-HAnnY, CLEREHUGH, BHORE,
ROBINSON, 2000).
CONȚINUT ORGANIC
Companente
Tartrul dentar conţine:
organiea
— companente proteice (8-8%);
— lipide (0,2%), ca lipide neutre, fostfolinide, acizi grași, colesterol
— carbohidraţi (2-9%): glucoază, galacioză, galactozamine.
Componenta organică a fartrului este reprezentată și din
formaţiuni viabile cum sunt: celule apiteliale receni descuamate,
ieucoacile, microorganisme diferite
FORMAREA TARTRULUI DENTAR

Tartrul se depune de la vârste iinere, primul care apare fiind cel Vârste tinere
supragingival și are o incidenţă legată de vârstă de: Incidenţă
— 37—70% la 9-15 ani; legată de
— A4--88% la 16-21 ani; vârstă
— B6-100% peste 40 ani.
Tartru! subgingival apare după vârsta de 9 ani și poate fi întâlnit în Vârstă
47—100% cazuri după 40 de ani.
Tartrul dentar se formează pe struciurile plăcii dentare Placa
preaxistente, care suferă un proces de mineralizare. Acesta începe, în bacleriană
mod obişnuit, din prima zi de depunere a plăcii bacteriene, chiar din
primele 4-8 ore și reprezintă 50% după două zile, realizând o
calciticare de 60—-90% după 12 zile, Calcificare
Placa bacteriană are capacitatea de a îngloba calciu până la o Calelu
oncentrajie de 20 de ori mai mare decât în salivă, care reprezintă
sursa principală pentru tartrul supragingival.
Procesul de calcificare începe în zonele protunde ale plăcii
bacteriene, în mairicea interbacteriană, pe suprafaţa bacteriilor și, în
Matrice inter-
iinal, în interiorul celulelor bacteriene. Pe măsură ce placa se calcifică
hacterlană
se produc modificări ale populaţiei bacteriene, care se îmbogăţește în
forme filamentoase,
Hiimul de formare a tartrului dentar depinde de: localizarea
dintelui, variajiile individuale ale fluxului salivar, natura alimentelor și
particularităţile masticaţiei și constă într-o creștere zilnică medie de
9,10-0,15% în greutate față de caniitatea de reziduu uscat din tartrul
Creștere
depus anterior. După 4-6 luni de la inițierea depunerii, se obţine un
zilnică
nivel maxim de acumulare, după care formarea tartrului regresează,
Nivel maxim
fiind împiedicată de acţiunea mecanică a alimentelor, deplasările
parților moi, utilizarea dentifricelor.
Fixarea tartrului pe suprafaţa dintelui se face prin:
Fixare
- aiașarea prin intermediul unei pelicule organice; \ Atasare
- unirea între cristalele anorganioe din tartru « cele din structura
Unire
dintelui, în special în zonsle de resorbţie a dentinei și a cermentului,
În funcţie de modalitățile de fixare și de aderenţa tartrului faţă de
Aderenţă
supraiaţa dentară, dislocarea lui poate fi mai ușoară, de obicel,
Dislocare
supragingival sau mai dificilă subgingival.
În raport cu ritmul și cantitaiea depunerii tarirului, diferitele
persoane au predispoziţie individuală şi prezintă depozite reduse,
Predispoziţie
moderate sau mari de tartru, individuală
142 HORIA TRAIAN DUMITEIU — PARODONTOLOGIE
TEORN ,é% éîjéîfî%é MINERALIZĂRII
teorii privind formarea tartrului, caa mai

Dintre numeroasele
a plăcii
importantă se referă la creșterea pH-ului salivar sau
ată precipi tarea a numero ase
bacteriene, situaţie în care esie promov
săruri minerale.
Saturaţie 1. Formarea tartrului prin creșterea locală a gradului de salu bţia;
ecanismi
a ionilor de calciu și fosfor se realizează prin urmăioareleîT
ea consian iei Jo
a. Greșterea pH- ul… salivar determină scăder
p salivar precipitare a calciuluiș a fosforului.
acestei îéj—îâ}î“ih
Creșterea pH- iju salivar reprezintă, contorm
mecanismul esenţial în precrptîar„a sărurilor și este explica tă prin
C0 - scăderea bioxidului de carbon din salivâ;

ană; cres-
— formarea de radicali amoniacali bazici în placa bacieri
Radicali de radicali
amoniacali
terea pH-ului plăcii bacieriene printr-o preroducție crescută
bazici z;mwniaoaîi din ureea salivară;
Proteline
iea bucaîd în diferite situsuri retenilve.
X a
Precipitare b. Precipitarea proteinelor.

ionii de
Proteinele coloidale din salivă chelează, în mod abignuit,
%pra%a twaîd care devine
Saluţie calciu și fosfat și realizează o soluţie
iar
suprasaturată instabilă prin stagnarea salivei; coloizii devin insolubili, se depun,
sărurile minerale precipită.
Fosfatază c. Teoria acjiunii fosfatazei
Această teorie se bazează pe constatarea că, În vitro, fosiataza
are
eliberată din placa bacteriană, (elu!aîe epiteliale descuamalie,
Deși
capacitatea de a elibera ioni fosfat din fosfaţii organici salivari.
wmfn mată, prezenţa în cantităţi crescuie a
ieoria nu a fost unanim
pentru
fosfatazei alcaline și acide în piaca bactertană suscită interesul
acest m(—*mmc*m
Esterază d. Teoria acţiunii esterazei.
e,
Esieraza prezentă în bacterii filamenioase, coci, leucocit
placa bacter iană 'poate iniţia
macrofage, celulele descuamate din
rezultă
Hidroliză calcifierea plăcii prin hidrolizaesierilor acizilor r grași, din care
u,
Săpunuri acizii grași liberi. Aceștia formează săpunuri cu calciu și magnezi
care sunt iransformate în săruri insolubile de fosfat de calciu,
între ele prin
Chelarea 2 Teoria mineralizării în focare rmm care se unesc
calciului de către complexele carbohidrat- proteine: Bin
calcitului chelarea
intercelulară, este aanmî:»îia p ciică sau de nucleaţie
Nucleaţiee matricea
rol esenţial.
heterogenă, în care siementul bacterial al plăciijoacă un
x
heterogeni %a
3, Tearia sedimentării se bazează pe capacitatea unor microorga- Sedimentare

sme din placa bacteriană (forme filamentoase, dilteroide, anurmiţi
Wg»…mwc., dar, mai ales, specille Veillonela și Bacteriortema
matruciiatii, ultima din grupul Aciinomyces) de a forma cristale
intracelulare de apatită. Procesul de calcificare început intracelular se Cristale
extinde asupra matricei întregii plăci bacteriene. De asemenea, s-a intracelulare
constatat o reducere a formării tartrului la animalele cu o dietă în care
s-a imtrodus penicilină. Penicilină
Holul microorganismelor din placa bacteriană se realizează prin
modificări de pH, producerea unor enzime ca fosfataza și esteraza sau Enzime
iniţierea primilor centrii de mineralizare.
ţ… IE
stă însă și apinia potrivit cărela microorganismele din placa
bacteriană joacă un rol pasiv în formarea tartrului dentar. Această
opinie este susținulă de constatarea formării de depozite Animale
asemări '3. aars tartrului la animale „germ-free“. „germ-îres”
ROLUL DIETEI ÎN FORMAREA TARTRULUI

animale de experienţă, s-a constatat că tartrul se formează
chiar înab senţa alimentării pe cale arală,
Depunerea tartrului este influențată mai mult de consistenţa Consistența
alimentelor răf\câî de canţinutul lor: cele dure, cu acţiune mecanică alimentelor
pronunțală, întârzie formarea tartrului dentar. Tofodată, s-a constatat
— deficienţa vitaminelor Bş, PP favorizează formarea tartrului; de Vitaminele 55

asemenea, cansumul de aiimente bogate în calciu, fosfor, bicarbonat, F}FX
proteine, glucide;
— ape > riul de acid ascorbic din alimente scade cantitatea de tartru Acid ascorbic
dentar.
ROLUL TARTRULUI ÎN PRODUCEREA

BOLII PARODONTALE
Contrar părerii larg răspândite, tartrul dentar nu reprezină factorul
etiologic determinant al îmbolnăvirii parodonţiului marginal de tip
distructiv, manifest, Astfel:
—la animmalele „germ-iree”, cu depuneri de tipul tartrutui, iriflamaljia
;méanî)du'mu:uş marginal nu se produce decât după contaminarea
mierobiană a animalelor;
— la am, sunt frecvente cazurile de gingivită chiar în absenta Gingivită
tartrului dentar;
p
-— studiile epidemiologice arată că, la tineri, starea parodonțiul „u Tineri
marginal este mai strâns lega îâ de prezenţa plăcii decât de tartru;la
144 FAORIA TRAIAN DUMITRIU — PAAODONTOLOGIE
Vârsiniei vârsinici, f'î;)(“i'"

£ rea î"\r"ru»ging'viîă.wparmîiarm?& esie ores Câ,ăî'?î
consideră că prezenţa tartrului este mai mult eşc*du! dec
Aduiţi inflamației și a pungilor pammnm…z& La adulți, sunt r w;său 3…;ile în
care, în pungile parodontale, să nu existe tartru, dar, uneori, el este în
cantitate inflmă.
Piacă Tartrul dentar este întotideauna acoperit de un sirat de placă
bacteriană bacteriană încă nemineralizată,
Din cele prezentaie, rezultă că tartrul deniar &gm un factor
Hol mecanie favorizant al inflamajiei parodontale, prin fapiul că exercită un rof
é“*an“éam mecanie de menţinere a plăcii bacteriene în coniact strâns, cfiiar
Acces iritant, prin creșterea sa în volum, cu jesuturile paro "a'w; Î(/F.!!,Nf A;za?rffi'rsez/
si împiedică, în unele zone, accesul mijloacelor de curăjire artificială și
de autocurăţrre a plăcii bacteriene.
Factor Tartrul dentar reprezintă, prin acestea, un important facior
tavorizant patagen cu caracter favorizant în producereatm i parodantale.
ROLUL TRAUMEI ă?ă?zî„ UZALE ÎN

PRODUCEREA PARODONTOPATIILOR
MARGINALE CRONICE
a
În mod normal, solicitările asupra dintelui, rezultate din
exercitarea funcțiilor aparatului dento-maxilar nu produc leziuni ale
parodonţiului marginal.
Traumă Trauma ocluzală se produce atunci când asupra dintelui se
ocluzală nxerc;iîă solicitări supraliminare, nefiziologice ca intensitate, dumî;„„
frecvenţă, direcţie și care se manifestă prin suferință mmdcx ntală,
Ocluzie Ocluzia care produce trauma ocluzală rezultă dintr-o dizarmonie
traumatică v*!uwîa şi este denumită ocluzie traurnatică.
Acută
Trauma ocluzală poate fi acută sau cronică.
Trauma ocluzală acută poate îi:
aj directă prin:
-— interpunerea accidentală în cursul maslicajiei a unor obiecte,
Corpi străini particule sau fragmente dure (corpi străini, sâmburi, coajă de nucă,
alice ascunse în carnea de vânai);
Obilecie — sirângerea excesivă între dinţi a unor obiecte meftalice (sârmă,
metabolice cuie) pentru a le îndoi, scoaterea cu dinţii a capacelor sau dopurilor de
sticle.
indirectă b) indirectă pfini -.
— lovituri accidentale sau prin agresiune, aplicaie asupra mart-
dibulei în timp ce subiectul ţine între dinţi un obiect dur (creion, pix,
cul).
Cronică ” Trauma ocluzală cronică este 'mai frecventă și rezultă din
bruxism, încleștarea dinţilor, hipersolicitarea dinţilor care mărginesc
spațiile edentaie.
Trauma ocluzală primară rezultă din forțe ocluzale agresive, Primară

care produc suferinţe parodantale per arimam. Ea se produce în cazul
unor:
— erupții active accelerate ale dinţilor fără antagonişt și apariţia de Blocaje
biocaje ocluzale; ocliuzale
- obturaţii sau caroane maiî%
- punţi dentara nejudicios concepute (privind rezistența parodon-
tală a dinţilor stâlpi) sau incorect realizate (privind lăţimea, modelarea
ocluzală ca înclinare a pantelor cuspidiene și lipsa unei angrenări
ocluzale stabile cu antagoniștii);
— aparate ortodoantice, care dezvolt ă forţe excesive, nocive pentru Aparate
parodonţiul marginal. ortodonitice
Trauma ocluzală securndară se instalează per secundarm, pe Secundară
fondul unor leziuni parodontale, preexistente, care nu'“mai permit
parodonțiului marginal afectat (0sos, în special) să suporte solicitările Solicitările
fiziologice anterioare. — ' Fiziolagice
Trauma ocluzală este. urmată de modificări adaptativza ale. anterioare
parodonțiului marginal:
-- oreşterea mobilității dentare, dar nu în limite patologlce (Pu'
sxcepția unul traumatism ocluzal acut, care poate produce contuzii,
subluxaţii),
- lărgirea spaţiului dento-alveolar; Lărgire
— îngroșarea laminei dura. _ Îngroșare
Aceste madificării sunt adaptative, în sensul unei reacţii de Modificări
apărare a parodonţiului marginal faţă de injuria traumatică și au un adaptative
caracter reversibil, dacă nu se instalează inflamaţia prin placa
bacteriană.
Numeroase siudii dclinice și experimentale au arătat că, în
absenţa plăcii microbiene, frauma ocluzală nu produce gingivite sau
pDarodoniite.
Trauma ocluzală este îmuşn un cofactor paiogen extrem de Cofactor
imporiantși poate modirica evoluţia inflamației septice prin: patogen
— afectarea mai gravă a ligamentului periodonta! decât a osului
alveolar;
- accentuarea resorbiiei osului alveolar mai mult în sens latera! Hesorhție în
decât vertical și apariția de pungi osoase. senş lateral
CARIILE DENTARE
Cariile ocluzaie determină, din cauza durerilor la contactul cu Carii ocluzale
alimentele, o masticaţie unilaterală sau/și superficială. În această Masticaţie
situajie, autocurăţirea și chiar curățirea ariificială nu mai acţionează în unilaterală
sensul înwpartan plăcii bacleriene. Aceasta se acumulează în zona
afectată de carii și înițiază inflamația gingivală,
HOBIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
s
Z
=
Carille de colei rejin resiuri alimentare și placă bacterian:
produc inflamaţia marginii gingivale; uneori, prin proliferarea
%aprm H de apar hiperplazii de tip polipos, pediculat sau sesii, c
tip g…mâ pas accentuează și mai mult retenția detritusurilor în cavitatea carioasă,
Nu întotdeauna însă aceasi a'nféammim prin fenamene de iermentaţie
sau f:éeswmgunw& putridă a resturilor alimentare duce la o girQIV g…»
Parodontită ş';â"oaîgm*'iîă margina %ă ronică sau agresivă; factarul principal
oronică sau si urm……é anțialî consiituie reducerea nânăla înceiare a ”',auwf…„g ățirii
agresivă si a curățirii artificiale datorită jenei durerooase, & durerii gingivale
accentuate si a sângerării care îl alarmează pe pacieni şi care îl
determină să protejeze zona inflamată, să renunje la respeciares
iglenizare riguroasă a regulilar de igienizare (fig. 28).
28
e
inflarmație gingivală
în zana cariilor de
alet
Carii Cariile aproximale acţionează prin retenţie de resturi alimentare și

aproximale placă bacteriană; atunci când creasta marginală este întreruptă, 58
produce șiși un impact alimentar nociv asupra papilei gingivale
interdentare; ca și în cazul cariilorde colet, și aici se produc fenomene
Proliferare proliferative ale papilei gingivale.
Factor Își exercită ralul de factor favorizant în apariția pa rodontopaatiilor

favorizant marginale cmnimr
m în plan orizontal, prin
Configuitate & desfiinţarea 1wmgu:ăagn arcad alor dentare, datorită punctelor de
I
on îacî*
Continultate întreruperea continuității sistemului ligamentelor supraalveo-
„ahiingă“” lare, care formează, în mod normal, o„chingă” de legătură între dinţi
(chiar când aceștia nu sunt în contact „Q;onar prin anomalii de tipul
incongruenței denio-alvealare cu spaţiere). În ambele cazuri,
ETIOPATOGENIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE CHONICE
presiunile masticatorii ni mai '?;ra'wmiî în mod echilibrat de pe Presiuni

şmriş„a activă la ceilalți i de stimului funcţional masticatorii
peniru parodonțiul margi Stimul
e migrarea în plan orizontal a d! iţilor care mărginesc breșele funcțional
edentaie face posibilă apariţia de spații între dinţi si impact alimentar Breșe
traumatie al papilelor c*mqs\mée; interdeni a%, edentate
m în pşan verticalprânt: impact
& erupiie activă accelerată & dinţilor car pţ in edentajia anta- traumatie
gonișiilor, nu mai au contacie adluzale; creșterea braţului de pârghie Erunţie activă
extraalveolar, care nu esie compensai prin awazmm-n și supra- acceleraţă
solicitarea parodonțiului rma'mmi „„E acestor dinţi (hiperfunație); Abraziurne
& apariția de blocaje zale în urma erupţiei aciive âf Blocaje
& une sori dinţii er ţîu prin %şî„sca. quaş tigiilor atlng ș h'aumauv— acluzale
rd
zează d:%émw ngia d(îî acentă dinţilor de pe arcada opu&… Gingia
adi acmn fă
ANOMALIILE D
Sunt un important fac lor favorizani în producerea parodonto- Factor
patiilor marginale cronice: favorizant
& fncongruența a*e/*fn „„f/w—xai…rd cu înghesuire (ig. 28) reprezintă Factor de ri&c
un tactor de risc î apariția inflamaţiei sepiice prin:
e reienția a:;ţ…mâw alimer nîv -ţ a plăcii E:;acîwwns și dificultatea Retenţia
de în &ţ“”é”i…îw n autocurățire sau curățire artificială
& Condiii &…aîamz%: septurile interdentare s,ulî)ţiri, papilele Condiţii
interdentare laminate, cu volum redus, prezintă o circulație sanguină anatomice
deficitară, chiar ischemică, nefavorabilă unei bune nutriții gingivo-
parodontale.
w incongruenja denia-alveolară cu spafiere wf:îe urmată de Fenomene
fenomene adaptalive: hiperkeratinizarea epiteli iului, fibrozarea adaptative
corionului gingival, apiatizarea papilelor inlerdentare care, în condiții Lipsa de
de autncurățire și curățire artificială corespunzătoare, nu prezintă igienă
148 HORIA TRAIAPI DUMITIIIU — PARODONTOLOGIE
semne svidente de inflamație; aceasia se poaie instala când

frîerăpunoma de placă bacteriană este posibilă prin lipsa de iglenă, carii
e colet și aproximale, obturații în exces. A
Ocluzia m Ocluzia deschisă îavorizează instalarea inflamației gingivale
deschisă prin lipsa autocurățirii plăcii bacteriene de către părțile moi neantrenate
în masticaţie.
Ocluzia E Ocluzia adâncă acaperfilă este un exemplu în care o anoamalie
adâncă dento-maxilară nu reprezintă per primam o ocluzie dezechilibrată,
nefuncţională (retația centrică și intercuspidarea maximă coindclda,
Ghidaj ghidajul anterior este aptir, în propulsie și lateropulsie dezocluzia este
anterior îoarte eficientă). În ocluzia adâncă acoperită, dinţii frontali nu au
Stopuri stopuri ocluzale C—:Îdbli? și implantația este nort mia ăa : imp cât ru se
ocluzale instalează inflamaţia seplică prin placa bacteriană. COdată apârute
stabile leziunile gmgivmwpdmdoraîaée de cauză mzcnî)ă:mr“m, impiantarea 59
inplantarea degradează, începe procesul de erupție activă accelerată și
Traumatism Î!'dumaîlvm… direct al gingiei din zona palatină, reaiizat de marginile
direct incizale ale incisivilor inferiori(îm% -0),
palatinal
Fig. 30
inflamația g'mgé&%â
palatinaleş n
traumatism d î
» : ocluzia a&jâsICă
Ocluzia funcţională esie compatibilă cu anomailile denta-maxilare,
Hisc de care reprezintă „factori de risc“ șiE nu cauze directe ale
îmbalnăvire parodontopaitiilor 'marginale, „cronice. Fiscul de îmbolnăvire a
parodonțiului marginal devine real și crescut prin acţiunea plăcii
%…xacîerwne şş mf!amaţiel sepiice dlsîruc live produsă de aceasia.
ş%â RAFUNC ȚIILE

Abateri Şum abateri de la activitatea normală “'jât%â urată în teritoriul
ocluzal.
Cele mai ifrecvenie parafunciii„Lj'nîî'*
s
Bruxisntr — bruxismul (sau scrâșnirea dinţilor) în cursul căreia dinţii surnt în
contaci ocluzal forţat cu ușoare depl& sari ritmice în sens anteriar și
lateral;
— îngleștarea dinţilor în contact ocluzal prin contracţia izometrică a incleștare
muschilor masticatori:
- bascularea dinţilor rezultă prin exercitarea unor forţe laterale Basculare
puternice în cursul înclestării și are efectul cel mai nociv asupra
parodanţiului marginal,
Cauzele parafuncțiilor pot fi de ordin: Cauze locale
— psihologic (emoţii, stâri tensionale, de anxietate, persoane și generale
energice, agresive);
— neurologic (epilepsie, meningită, boala Parkinson);
— ocluzal (obiuraţii sau coroane înalte);
- profesional (dulgheri, tâmplari, în cursul efortului fizic).
-— parazitoze la copii (oxiurază, ascaridiază);
Bruxismul poate fi diurn sau nocturn, acesta din urmă fiind Bruxism diurrn
considerat un semn de instabilitate nervoasă idiopatică. sau nocturn
Bruxismul produce faţete de abraziune, tulburări în articulația Fafeie de
temporo-mandibulară, creșteri ale mobilităţii dentare fiziologice, abraziune
lărgirea spaţiului periodontal.
Parafuncţiile nu produc, prin ele însele, gingivite sau parodoniite,
dar favorizează instalarea acestora în prezența plăcii bacteriene.
OBICEIURILE VICIOASE SAU ANORMALE

Pot crea uneari condiţii favorizante pentru instalarea traumei oclu- f-ondiţii
zale și prin acţiunea plăcii bacteriene a suferinţei gingivo-parodontale. favorizante
Astfel de obiceiuri sunt:
— respirația orală și deglutiția infantilă;
— onicofagia; Onicofagia
— muscarea buzelor;
- folosirea traumatică a scobitorilor;
— periajul dentar traumatic; Perlaj
— jinerea între dinţi a cuielor (croitori, cizmari, tapiţeri); traumatic
- interpunerea între dinţi a instrumentelor muzicale de suflat, a
pipei ia furnători;
— sugerea degelului;
— presiunea anormală exercitată de limbă asupra arcadelor den- Presiune
tare. anormală
FACTORII IA TROGENI
sSunt acţiuni sau rezuliate ale unor tratamente stomatologice care, Mod
în mod involuntar, accidental, pot favoriza apariţia unor leziuni și
involuntar
suferințe gingivo-parodontale.
Circumstanţe Circumstanţele care se consiituie în faciori iatrogeni sunt

numermase:
— lezarea gingiel în îimpul pregătirii cavităților (mai frecve
let și aproximale),
Bizotare — linsa de bizotarea pragului qmgzvf:aé la cavităţile de clasa a |l-a:
Matrice — acţiunea traumatică a matricei și a penelor interdentare;
Obturaţii - pbturaţiile ocluzaie înalte;
— obturaţiile de colet și aproximale î exces;
aca rf
v…îr*t„&g„nmgşcé — suprafaţă rugoasă, retentivă pentru pîaaş—g bact
rugoasă ţillor nefinisate, nelustrulte;
Car talse — căile false în dmsnmdo '11… g; pei“fgwîu
Pansamente — pansameniele ar
arsenicale — iraumatismul repawî p N %Î%“ÎL„!W& whgagiv sxcesivă;
— toroanele de învelis neadaptate axialși transversal;
Lucrări — lucrările protetice î!xe» și mobile nejudicias concepute 5 incaract
protetice realizate;
— aparatele ortodontice care dezvoltă forțe de deplasare exces
supraliminare;
Traumatism — iraumatismul dinţilor vecini unei zone de't
(prin extracţii dentare, extirnări de turnari),
ALȚI FACTORI LOCALI

Fumatul fumaiul acţionează local grin:
nNicoiină — depuneri de nicotină, hidrocarburi, produși de combusiie pe su-
prafețele dentare şi radiculare care favorizează formarea
U
a de' placă
tLomponente haf*îandm sunt descrise 3.000 de componente ale tutunului dintre
cancerigene care 30 sunt cancerigene, iar dintre acestea două sunt mai gwfăcu»
loase: hidracarburile policiclice aromate (PAH —„; ca benzopirenul (BaP)
și nitrozarminele specifice din tutun (TSNAs) ca N-nitrosonornicolina
(NNN) și 4 melilnitrozamino —1— 3 piridil — 1— butanona (NNE);
-— iritaţii direcle, care favorizează instalarea de gingivite sși în ,Î
anumite condijii (starea de iglienă defeciuoasă, suprainfacţii) Îţ
gsî*qrva%m maiită ulcero-necrotică;
Leucopiazie leucopiazia apare mai frecv ent la fu
Peie de depunerile de tartru, petele nefizionomice de nic
nicotină mai frecvente la aceștia;
— prognasticul gingivitelor, parodontiielor și a! evaluției implantelor
dentare esie mai rezervat la furnători;
Pe cale -— pe calie generală, furmatui produce vasoconsiicţie perferică și
generală ischemie în teritoriul vascular gingivo-parodontal,
r
Fundaţia Engleză pentru Sănătate-Dentară apreciază că furnatul
Risc a mai mult de un pachet de ţigări pe zi crește d&a— 24 de ori riscu! de
apariţie a cancerului bucal faţă de nefumătari.
satele
b
c
În anurnite situații, Mmm…îui poate acţiona aparerit benefic asupra Aparent
inflamaliel gingivale preexistente prin alte cauze, deaarece nicolina benefic
exercită, pe termen scurt, o acţiune de vasoconstiricţie, de reducere a Lichidul
edemului și a debitului lichidului din șanţul gingival. sanţului
Consumul excesiv de ale aaiw&——şîe riscul de aparițiea gingivitelor, gingival
cariei dentare, a eroziunilor de colet și a cancerului bucal. Sunt Alcool
erwm“wmdîu si băuturile slab alcoolizate dar acidulate, chiar în
amestec cu sucuri de fructe; cidrul, vinul alb, șampania favorizează
—&%K\f;!…î ile dentare. După consumul băuturilor aleoalice se recomandă Eroziuni
…ié} irea gumei de mestecal peniru cm“îwwa Muxului salivar și Lreșteraa
îndepărtarea mai ușoarăa fraciiunilor acide care apar cu acesi ţmăe:„j iuncului salivar
se recomandă ur interval de o oră între consumul de Perial gingivo-
băuturi ice acidulate si periajul gingivo-dentar. dentar
r. use de contactul mucoasei gingivale cu: l ritaţii chimica
aspăr%ră
durerilar a
crea a a ;upm gingiei kş par Deîmmmăuă

profund, leziim; ulceri ';.mmwî—g cu avwîw leniăîn absenta
tolosirii protecţiei prin a i medicație imunomodulatoare.
Parodontopatiile marginatie cronice sunt afecţiuni lacale aie unei

zane topogralic E':"*&î'éâ la nivelul gingiei și parodonțiului de susţinere,
Nu se paate deci vorbi de boala parodontalăca o afecţiune qeww_ăfâ
de sistern. inîlumnţe—;ié„ patologice între paradonţiul marginal și organisr
există și se manilestă în dublu sens. O parodontită marginală cronică
profundă cu pungi parodontale poate fi, de exemplu, cauza 'unei
colecistite prin ingesila pumăuîui din pungi în condijille unei Colecisiite
anaclorhidrii gastrice. S-au descris, de asernenea, septicopioemii sau Anaelorhidrii
septicemii, în condiţiile în care singurul focar infecţios din organism era Septica-
cantonat în punigi parodontale. plaemii
Studii și cercetări recente implică hoala parodonială în Septicernii
producerea unor boli si *ă&ămi% prinir-o nouă interpretare a relației Paradigmă
dintre aceste afecţiuni și jusilfică aserţiunea din literatura de
specialitate prin care vechea paradigmă a influenței bolilor generale
asupra parodonțiului se inversează: parodontitele pot crește riscul de
instalarea unor boli generale, mai ales cardiovasculare, prin patogenii
parodoniali viabili „„»z linopali gaharrdu! hiofilrmului gingivat ca și prin
Citokine acţiunea patogenă a citakinelor proinflamatorii din siruciurile gingivo-

proiniiamatorii paradontale inflarnate.
Balile generale influenţează în mod ceri starea de îmbalnăv e a
parodanțiului marginal pe mai multe căi:
instalare — favorizează instalarea , iniţierea bolii parodontale;
Evoluţie — grăbesc ritmul de evoluţie a! bolii parodontale;
Eficienţa — întârzie, îngreunează sau comprornit eliciența tratamentului lo-
tratamertului cal (antimiorobian, chirurgical, de echilibrare acluzală, de biasti-
mulare);
Hecidive - favorizează apariția recidivelor după tratameniut local.
INFLUENȚA UNOR FACTORI

GENERALI ASUPRA .
SUSCEPTIBILITĂȚII DE ÎMBOLNĂVIRE
A PARODONȚIULUI MARGINAL
a) Ereditatea și predispoziţia la îmbolnăvire 2 parodonfiului
ma/qnml
În prezent, în htermwa de specialitate nu suni daie certe privind
Factori rolul factorilor genetici în boala parodontală (desși, în unele boli
genelici genelice, ca hipofosfatazia, pierderea precoce a dinţilor este un
Predispoziţie îenomen frecvent). Este admisă însă o anumităpredispaziție, care se
iransmite de la ascendenţi la descendenţi, legată de:
calitatea structurilor dento-parodontale (valum, densitate,
Rezistenţă rezistență la solicitări mecanice);
Răspuns imuri — rezistență la agresiuni biologice printr-un răspuns imun înnăscut
înnăscut sau sau adaplativ individualizat;
adaptativ — de asemenea, trebuie luafe în considerare și aler W—nîéa
Mediul familial dobândite în mediul familial care contribule în mod secundar|
predispoziţia pentru îmbalnăvire:
Natura & natura alimentelor consumate (calitate, consistenţă);
alimentelor & preferință pentru o anumită dietă alimentară (carne8, vegelale,
dulciuri);
Principii & conţinutul în principii alimentare al dielei (protide, lipide, glucide,
alimentare vitamine săruri minerale);
& însușirea măsurilor de igienă bucală artificială.
b) Tulburarile sistemului nervos
Sindrorm În 1936, SELYE a descris sindromul general de adaptare în con mţi
general de de stres psihic, Acesta influențează funcţiile norvoase şi endocrine prin
adaptare "intermediul scoarței cerebrale, hipotalamusului, hipolizei anterioare și
Leziuni glandei coriicosuprarenale, ceea ce anuencwa leziuni parodontale
experimentale abservate în condiţii experimentale (USINEVICIU
În experimente pe animal, s-a observat că stresul se însoţește de Stres

osieaporaza osului alveolar, degenerescențe ale ligamentului
periodontal, formarea de pungi parodontale (GUPTA, SHKLAR, COHEN,
RATCLIFF, STAHL). La om nu s-au pus în evidenţă, pe baza unor criterii
riguros șiiințifice, carelaţii de cauzalitate, determinante între stres și Dbservaţii
boala parodontală, deși pentru aceasta pledează unele observații clinice
clinice:
— este cunosculă încă din antichitate suferinţa gingivală la soldați,
ş'eîaîaîă în pé;rîgada modernă (în primul război mondial) sub numele de „Gură de
„guUră de tranșee“ pentru gingivita ulcero-necratică; tranșee“
s-au descris leziuni 050ase alveolare cu evaluţie rapidă, în afara
al"m" îaz;îarz stiologici evidenţi, la soldaţi supuși unui stres intens, în
cursul unor exerciţii militare. Astfel a fost descris „sindromul parodontal
de stres emmațional“ (De MARCO, 1976);
- Q altă observaţie clinică privind influența sisternului nervas asu- Sister nervos
pra parodornțiului rarginal este că la bolnavi cu afecţiuni neurologice Nevroze
și psinice — nevroze amdoase, obsesive, depresive, oligotfrenie,
psihoze majare — incidenţa îmbolnăvirilor parodantale este crescută Psihoze
probabil și prin deficiențe de igienă bucală.
c) Tulburărila endocrine acţionează asupra parodonțiului marginal Tulburări
prin modificări directe (edem al părţilor moi, demineralizări sau creşteri endocorine
ale rmasei osului alveolar și al maxilarelor) sau, în mod secundar, prin Polimorto-
alterări ale leucocitelor polimorfonucieare. nucleare
Hipofuncţia glandei tiroide se poate însaţi la om de edem gingival, Glanda tiroidă
creşterea ușoară a mobilităţii dentare, aspect palid al gingiei prin
hiperkeratoză.
Hiperfuncţia îipofizei produce, în cadrul sindromului acromegalic, Glanda
o creştere în volum a maxilarelor, spaţieri dentare secundare, impact hipoliză
traumatic alimentar asupra panilelor gingivale, gingivita prin retenție de
placă bacleriană.
Prin creștera oaselor de la nivelul eyîrem;taţuor bolnavil relatează Extrerităţi
că, într-un timp relativ scurt, măsurile obișnuite ale capului și
membrelor s-au mărit („semnul pălăriei, al mânuşilor, al pantofilor“).
Hipofunciia iî/paf;„„aw se poate însoji de incongruența denta- Hipofuncție
alveolară cu înghesuir
fdiperfuncţia g/&ndééiar paratiroide determină apariția bolii Hiperfuncţie
Deminerali-
RECKLINGHAUSEN, caracterizată prin demineralizare osoasă
Zare 080aSĂ
generalizată, evidentă și la nivelul osului alveolar;
— lărgirea spațiului dento-alveolar;
- întreruperi până la dispariția larninei dure;
— apariția de chisturi ale oaselor maxilare, Efectele osteoclazice, Chnisturi
resorbiive asupra osului alveoiar, sunt atribuite hormonului maxilare
paratiroidiar.
Diabei Diabeiul zaharat este o boală metabalică produsă de hipofuncţia

celulelor beta din insulele pancreatice ale lui LANGERHANS.
Serme clinice Semnele clinice generale clasice sunt: poliuria, polifagia,
generale polidipsia.
Acţiune Diabelul acţțianează siste mic prin:
sisternică — acidoză tisulară;
Hezistenţa la -— vasculonevrită generalizată.
infecții Diabetul favorizează instaiarea unei rezistențe scăzule la îni
—
mD
r
Manifestări retinopatie, neuropatie, nefropaiie.
hucale În cavitatea bucală, apar:
— senzaţie de uscăciune și arsură;
— dureri sub formă de fulgurații la nivelul buzelar;
— scăderea fluxului salivar;
— gingivită cu frecvente fenomene hiperplazice;
- tendinţă de evolujie a gingivitei diabetice spre forme distructivi
de parodontită marginală cronică.
Gonade Tulburări ale funcţiilor gonadelor
Se caracterizeză prin apariţia de:
- gingivite de puberiate;
— gingivita de sarcină;
Menapauză — gingivita atrofică de menopauză.
Hipofuncţie HHipofuncţia corticosuprarenaliană (hoala ADDISON) s
Hiperpig- de o hiperpigmentare a mucoasi gingivale și scăderea re
mentare a infecţii, fondul unei stări generale modificate, cu oboseală rr
mucoasei d) Disfunciii imune
gingivale Mecanismele imunitare diéfumţimam produc modificări
Modificări distructive ale parodonțiului marginal și poi fi întâlnite în:
distruciive — SIDA, prin afectarea funcţiilor limiocitelor T preponderent a
SIDA subclasei TH4 (helper);
Agama- — agamaglobulinemie, prin deficiența producerii de anticarpi;
gmbuă“awmâa — agranulocitoză, prin scăderea fagocitozei.
Agranulo- e) Bolile cardiovasculare
citoză Ateroscleroza determină reducerea fluxului sanguin în parsde nţiul
Ateroscleroză marginal, hiperkeraioză şi îngroșare a epiteliului gingival.
Boli f) Bolile hemaialogice se însoţesc la nivelul parodoniiului
hematologice marginai de:
— hiperplazii gmgévaia;
-- gingivoragii;
— ulcerații ale mucoasei bucale;
— demineralizarea osului alvealar,
g) Bolie hepatice, în special în forme *ié“ oranice agresive,
avansate, în ciroze, se însoțesc de leziuni ulce tive și sângerări la
nivelul gingiilor, parodontite profunde care răspund r}rg—… la tratamentul
antimicrabian.
h) Deficiențele de nutriţie Deficienţe de

-— Hipovitaminaza A se însaţește de hiperkeratoză, aspect albicios nutriție
al gingiei, întârzieri în vindecarea unor ulcerații sub tratament Viamina A
antimicrobian.
— ilipovilaminoza D produce demineralizări ale osului alveolar, Vitamina D
lărgirea spaţiului dento-alveolar, întreruperi până la dispariție a larninei
dura,
- Hipavitaminoza y se însotește de eroziuni ale mucoasei Vitamina 54
bucale, hiperestezii nevritice.
- Hipovitaminoza B, produce: Vitamina B
— glosită cu depapilarea marginală și dorsală a limbii; Glosită
— kalltă angulară, frecvent suprainfectată de strepioaoci sau Kelită
Candida albicans (zăbăluţă, perles sau micaza interlabială), angulară
— Hipovitaminoza PP poate tavoriza instalarea unei gingivite acule Vitamina PP
ulcera-necroties, glosită și stomnatită.
- Hipovitaminoza C se însoțește frecvent de o gingivită ulcerată și Vitamina C
hemoragică. La copii, hipovitaminoza C (boala MOELLER-BARLOW)
se însațeste de hiperplazie gingivală hemoragică, pateșii ale mucoasei Hiperplazie
bucale. În forme severe de lipsă a aportului vitaminei C la adulți în hemoragică
condițiile suprainfectării prin placă bacteriană, dinţii sunt avulsionaţi Avulsie fără
fără durore. cdurere
Bibliogratie
Alpagot T, Bell C, Lundergan W, Chambers DW, Rudir R, Longitudinal

evaluation of GCF MMP-3 and TIMP-1 levels as prognosiic factors for
progression of periodontitis, / Ciin Periodontol 2001; 28: 353—-353.
American Academy of Periodontalogy, The pathogenesis of periodontal
diseases (informationa! paper), / Periodoniol 1999; 70: 457-470.
Amit R, Morag A, Ravid £, Hochman N, Erhlich J, Zakay-Rones Z,
Detectian of herpes simplex virus in gingival tissue, / Periodontoi 1992;
63: 502-508.
Anerud A, Lie H, Baysen H, The natural history and clinical course af
calculus formation in man, / Ciin Periodontoi 1991; 18: 160—170.
Baker PJ, Wilson ME, Opsonic lgG antibody against Actinobacillus
actinornycetemoomitans in localized juvenile periodontițis, Oral Alicrobiol
iîmmunol 1989; 4: 98-—-105.
Beery R, Haimsohn M, Werthelm N et al, Activation of the insulin-like grawth
factor-1 signaling pathway by the antiapoptotic agents aurintricarboxylic
acid and evans olue, Endocrinalogy 2001; 142: 3098-3107.
Sike! M, Tne role of interleukin-8 in inflammation and mechanisms of
regulation, / Periodontoi 1993; 64: 456-450.
Birkedal-Hansen H, Fole af cytokines and inflammatary mediators in tissue
destruction, / Periodont Hes 1993 , 28: 500-510,
HORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOG
wă
s
Dirkedal-Hansen H, Hole of mairix metalloproteinases În human periodonia
d:wa…„ f Periadontoi 1993; 64: 474—-48A,
Bocskay 5, Monea A, Parodontopatia experimentală. Dinamica structurii
parc;c…ic;nîis.zlui funcţional la animale de experienţă, Sfornaiologia 1979, 26:
253-256.
Bolstad Al, Jensen B, Bakken V, Taxonomy, biology and periodontai aspects
of Fi uwbarîéwum nucleaturn, Ciinical Microbiology Reviaws 1996 71.
Bozkurt FY, Berker E, Akkus 5, Bulut 5, Relationship hetweeri interleukin-&
levels in gingival arevicular fluid and periodontal status in Paiienis wwith
Hheumatoid Arthriris and Adult Periodoniitis, / Periodontoi 2000; 71:
1756--1760.
Brown CM, Hancock EB, O'leary Tj, Milier CH, Sheidrake MA, A
microbiological camparison of young adults based ori relailve amounts oi
subgingival calculus, / Periodontol 1991, 62: 591-597,
Buiuc D, Neguţ M, Tratat de microbiologie clinică, Ed. Medicală, Bucureşti,
2000.
Garranza FA jr, Newman MG, Clinical Periodantology, a edition W.B.
Saunders Ca, Philadelphia, 1996.
Carranza FA jr, GLICKMAN'S Clinical Periodontology, W.&. Saunders Co.
Philadelphia, 1984. ,
Charon J, Mouton Ch, Parodoniie medicale, Edition CdP, Groupe Liaisons,
Paris, 2003.
Choi KB, Park HS, Yoo YS, Choi SH, Chai JK, Cho KS, Kim CK, Detection
of major putative periodontopathogens in Korean advanced adult
periodontitis patients using a nucleic acid-based approach, / Periodoniol
2000; 71: 1387—-1394,
Christorsson LA, Grossi SG, Dunford RG, Machtei EE, Genco H, | Dental
plaque and calculus: Risk indicators tor îiheir formation, / Dent Hes 1992;
71: 1425—1430.
Gontreras. A, Slois J, Herpes viruses în human periodontal diser
/ Periodontal Hes 2000; 35: 3-18.
Contreras A, Nowzari H, Slots J, Herpes viruses in periodontal pocket and
gingival ilssue specimens, Oral Microbiol Immunol 2000; 15: 15-18.
x
Delima AJl, Oates T, R. Assuma ef. al, Saluble antaganists io interleukin-
(IL-1) and turnor necrosis factor (TNF) inhibits loss of fiss itachment
in experimental periodontitis, / Clin Periodontal 2001; 28: 23
Diericia K, Pauwels M, Laine ML, Eldere VJ, Cassiman „LJ, Winkelhoff
AJV, Steenberghe DV,Quirynen M, Adhesian of Porphyromonas
gingivalis serotypes to pocket epithelium, / Periadontol 2003 74:
844-848.
Dimitriu BA, Murea Anca Silvia, Națiuni de Odontologie și Paradantologie,
Ed. Cerma, București, 2003.
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, P“amdbnîoieq'—'» Fd, Viaţa Medicală
Românească, București, Ed, l: 1997; Ed. î: 1998, Ea. IH: 1599,
ETIOPATOGENIA PARODONTORATIILOR MARGINALE CRONICE
.
b
E
Dumitriu Silvia, Dumitriu HT, Etiologia microbiană în parodontitele marginale
cronice. Profilaxie și tratament antirnicrobian, Ed. Cerma, București,
1998.
Baamitriu Siivia, Băncescu Gabriela, Skaug N, Zamfirescu M, Bacili isolated
îrom buccal ahcesses, Absiracts, intern, Conference on bacilii,
Laussane, 1997
Dumitriu Silvia, Băncescu Gabrisla, Murea Anca, Skaug N, Isolation and
speciation of Prevotella strains from periodontal abcesses. Fom. Arch
Aicrobiol. immunal, 1998; 1: 5-10,
Dumitriu Silvia, Bâncescu Gabriela, Murea Anca, Dumitriu HT, Skaug N,
Specii de Prevotella izolate din abtese parodontale marginale, Pevista
Naţlonală de Stomaiologie, 1998: 8: 384--5.
Dumitriu Silvia, Băncoscu Gabrlela, Țenea C, Defta Carmen, Alecu 3,
Streptocoacii orali — clasificare, caracterisiici, rol în patologie, „Medicina
modaină”, 1998: 8: 384-6.
Dumitriu Silvia, Defta Carmen, Băncescu Gabriela, Țenea C, Alecu 5,
Dinamica florei bacteriene în infecţia canalului radicular, „fAevista
Naţională de Siomatalogia" 1998; 1: 5-—7,
Ebersole JL, Brunsvold M, Steffensen B, Malt SC, Effects of immunization
with Porphiyromornas gingivalis and Prevotella întermedia on progressian
of ligature- induced periodontitis în the nonhuman primate, Macaca
fascicularis. infect lmmun, 1991; 59: 3351-3359,
Ertich J, Conen GH, Hochman N, Specific herpes simplex virus antigen in
human gingiva, / Periodantal 1983; 54: 357—-360.
Engel D, Lymphocyte funciion În early-onset periodontitis, / Periodontol 1996;
67: 332-336.
Evereit FG, Potter GR, Morphology of submarginal calculus, / Periodaniol
1959; 40: 27-—-31,
Frasieli G, Studies on ihe armmonia production and ihe urealytic activity af
denial plaque material, Acia Odontoi Scand, 1960; 18: 28-65,
Fulimori Y, Maeda 5, Saeki M, Morisaki l, Kamisaki !, Inhibition by nifedipins
of adheronce — and activated macrophage-induced death of human
gingival fibroblasts, Eurapean Journal of Pharmacology 2001,415,
95-—-103,
Gatar M, Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Investigarea imunologică în
parodontopatiile marginale cranice, Stomatologia 1984; 4: 255—260,
Geeris 30, Legrand Y, Charpentier J, Albert A, Rompen EH, Further
evidence of the association between periodontal conditions and coronary
artery disease, / Periodontof 2004: 75: 9: 1274—128Q.
Gemmell E, Marshalt H, Seymaur GJ, Cytokines and prostaglandins in
immune homeostatis and tissue destruction in periodontal disease,
FPeriodonioi 2000, 1997; 14: 112—-143,
Gibbons RJ, Adherent interactions which may affect microbial ecalogy în the
mauth, / Dent Res 1984; 63: 378—-385.
Giliespie MJ, Smutko J, Haraszihy GG, Zambon dl, Isolation and partial
characterization of the Campylabacier rectus cyiatoxin, Microb Pathag
1993; 14: 203—-215.
HOBRIA TRAIAN DUNMITEIU — PARODONTOLOGIE
de
Gunsoliey JC, Tew JG, Conner T, Burmeistor JA,
Helationship belween race
associated bactăria, / Periodoni fles 1991,26:38-63.
Gunsolley JC, Pandey JP, Quirin SM, Tew JG, Schenkein HA, The
of race, smoking and immuriogiobulin allotypes on
conce»n*raîiarv;,f Periodant fies 1997; 32: 381-—-387.
Haffajee AD, Socransky S5, Taubman MA, Sissor J, Smit D, 6
antibody response În subject with pertodontitis, Oral Aicrobioi lmmurnai
1995; 10: 129-137.
Haifajee AD, Socransky 58, Microbial oîmsm ca
periodontal diseases, Heriodonial 2000; 1534 l
Hamada 5, Fujiwara T, Morishima & et, E %\/}Qxéecu%ar and
characterization of the fimbriae of Porpfiyromonas gingivalis, biic
immunoi 1994; 38: 921-830.
ionescu Doris, Defta Carmen, Alecu 5, Dumitriu HT, Dumitriu Silvia,
Specii bacteriene anaerobe identificate în parodontopalia marginală
pronică — Poster, Congresul IV UNAS, 25--28 oci, 200), Bucu
lonescu Doris, Negrescu D, cescu Gabriala, Murea Anca
Silvia, Dumitriu HT, Quantitative determinatiari of I Î& ns and
S Oo
!;ac:oha(“///ur in saliva sample by CRT bacieria method B CD w
BASS, 3-6 fîw Bucharest, 2001
Ishikawa |, Nakashima K, Koseki ” et al, introduction af îhe immune
response to periodoniopathia bacteria and its role În the patiioger
periodantiţis, Periodontol 2000 1997; 14: 79—-111,
Jandinski JJ, Stashenko P, Feder L5 et al, Localization of interieukir-1 beta
in hurnan periodontal tissues, J Periadoniol 1991; 62: 36-—-43.
Johnson BD, Engel D, Acute necrotizing ulcerative ginghitis — A re
diagnosis, etiology and tma'n“me'“lf f Periadontol 1986; 57:
„Jahnson RB, Zebrowski EJ, Dai X, Synergistic enhancement of colia US
protein synthesis by human gingival fibroblasts exposed to nifedipine and
interleukin-1-beta in vitro, Journal of Oral Pathology ard Medicine 2000,
29, 8 — 12.
Kani T, Kani M, Moriwaki Y, Dol Y, Microbian x-ray difraction analysis oi
dental calculus, / Dent Hies 1983; 62: 92-55.
tinane DF, Causation and pa,thagenw:s% of periodontal disease,
Periodontology 20080, 25; 8-—-20. '
Klausen H, Evans RT, Hamamurthy N$ et al, Periodontal bone levei and
gingival prmemaep activity în gnotobiatic rats immunized with facieroi-
des gingivalis, Oral Microbiol immunoal 1951; 6: 193-201,
Kiein MI,Goncalves BR, Detection of Tamnerella forsjihensis (5 icteroides
forsythus) and Porphyramanas gingivalis by polimerase chaine reactiort în
” subjects with different periodontal status;/ Perioaontol 2003, 74: 798- -a02.
Kleinberg l, Hall G, pH and depth of gingival crevices in diftereni are
mouths af fasting humans, / Periodont Hes 1969; 4: 109-1*7
é”wb…v&&… T, Sugita N, W-Luda Pol van der, Nunokawa Y, Westerdaal

NAC, Yamamoto K, Jart van de Winkel GJ, Yoshie H, The Fe
Heceptor Genolype as a Risk Factor for benemîs„…/ed carly-Onset
Periodontitig î Japan Patients / Periodontal 2000; 71: 1425-—-1432.
Kobayashi T, Pol van der WW-L, Winkel van de JGJetal, Reievame of lgG
receptor llb (CDI6) palymorphism to handiing af Parpfiyromonas
gingivalis: împhcatlom fn the pathogeriesis of adult periadontitis,
„ FPeriodont Fies 2000; 35: 65-73,
Kodaka T, Miake K, 2n0rganw components and the fine structures of marginal
and deep subgingivat calculus attached ta human testh, Bulf Tokyo Deni
Coll 1991; 32: 99-—-110.
Lamoni RiJ, Jenkinson HF, Life Below the Gum Line: Pathogenic
' Mechanisms of Forphyromonas gingivalis, Micrabiology and Molecutar
Hiology ftewiews, 1995; 4: 1244--1263.
Lazăr Veroanica, Aderenţa microbiană, Fd. Academiei Rormâne, București,
2003.
Li X, Kolitveii KM, Tronsiad L, Olsen , Systernic Diseases Caused by Oral
infection, Clinical Micrabiology Heviews, 2000; 4: 547—-558,
Linden GJ, Mulla»y BH, Cigarette smoking and periodontal destructian în
young adults, / Periodontal 1994; 65: 718-723.
Listgarien MA, Electron microscopie observatian on tha bacterial flora oi
acute necrotizing ulce:,rai'îva gingivitis, / Periodontol 1985; 36: 328--339,
sigarien MA, Pathogenesis of periodontitis, / Ciin Pariadonioi 1988, 13:
418-430
Litile MF, Hazen SP, Dental calculus composition (2): Subgingiva! calculus,
ash, calcium, phosphorus and sodium, / Dent fies 1984; 43: 645—-651.
Mandel 1, Dental calculus (calcified dental plaque). in: Genco AJ, Goldman
HM, Cohen W, eds. Confernporary Periodontics, Si. Louis: The CV
Mosby Company; 1990: 135—148,
Marsh P, Martin MV, Oral microbiology, Capman & Hale, London, 1999,
Matthews DC, Periodontal Medicine: a new paradigm, / Can Deni Assoc
2000; 66, 488-491.
Mellado JR, Freedman Al_, Salkin L, Stein MD, Schneider DB, Cutler AH,
The clinical relevance of microbiologic testing— a comparative analysis.of
microbiologic samples secured from the same sites and cultured in iwo
independent ! aboratolres, Înt. £. Periodoniics Restorative Dent 2001;
21:233-—-238.
Michalowicz B3, Genelic and heritable risk factors in penadmml disease
J Periodontoi 1994, 65: 479—488,
Miyasaki KY, The neutrophil: Mechanisras of contralling periodontal bacteria,
/ Periodoniol 1991; 62: 761—774.
MoDeviti MJ, Wang HY, Knobelman C, Newmari MG, Kornman K,
interleukin-i genetic association withh periodoniitis În clinical praoîice
J Fariodontal 2003; 71: 156-163.
Moore WEG, ă\fâwre LVH, The bacteria of periodontal dis Feriodantol
2000, 1994;, 5: 66-77,
Murdoch Eiâ/îa Gram-Positive Anaerobic cocai, Clinical Microbialogy Rleviews,
1998; 11: 81-—-32G
FIORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
z
Overman PR, Biofilm: & new view of plaque, The Journai of Contempar
Dentai Fraciice 2000; 1: 1-—-68.
Page RE, Kornmar ă…»; nh pathogenesis of human peri
introduction, Pomdan fol 2000 1997; 14: 9-11.
Pallasch TJ, Slots , Antibiotic prophylaxis and the medicaliy-compromised
patient, Periodonial 2000; 1996: "â(}' 107-138,
Paster BJ, Boches SK, Galviri L, Bacteria! diversity În hurman subgingival
plaque, . of Bacteriology 2001; “î? 3770--3783.
Paquette DW, Williams RC, Modulaiion of host inflamatory mec lafors
treatrment strategy for periodontal diseases, Feriodantoi 2000, 200 („;'*/:
239-252,
Popescu Laurenţiu Mircea, Acad. Sub redacția, Dicţionar Imunalogie
Medicală, Fd. Universitară „Carat Davila”, Bucureșii, 2002.
Preiss DS, Meyle J, interleukin-1 beta concentration ot gingival crevic
fluid, J Periodontol 1994; 65: 423 428.
Ramires FJ, Sun Y, Weber KT, Myacardial fibrasis associated wiiti
aldosteron or angiotensin !l administration; attenuation by calciuri
channel blockade, Journai of Molecular and Celfiular Cardiology, 1998,
30, 475-—483,
Ayan ME, Galub LM, Modulation of matrix metallo-proieinase aciivites in
periodontitis as a treatment strategy, Periodonioi 2000, 2000; 24:
226-238.
Roborts-Harry EA, Clerehugh V, Subgingival calculus: Where are we now?
A comparative review, „ Deni 2000; 28: 93-102.
Quiniquini O, Alarming effecis of tobacco use on orai health, Asian Dentisi
2003; 28: 1-2,
Robinsan £ Knrkham J, Shore R, Dentai enarnel. Formation io dasiruciion,
Boca Fîaton FL: CRC Press; 1995: 175,
Roberis-Harry EA, Clerahugh V, Shore RC, Kirkha , Fiobinson &, Kelleti
M, Morphology and compositian of subgingival calculus in iwa aétf'n.m;
groups, / Clin Periodoniai 1997; 24: 857.
Rotundo R, Maqagi F, Mieri M, Muzzi L, Bendinelii M, Pini Prato GP, TTVirus
infection of periodantal tissues a controlled dlinical and laboratory piloi
study, / Periodontal 2004; 75: 9, 1216—1220.
Rudney JD, Saliva and Dental Plaque, Adv. Deni. fles. 2000; 14: 29-—35.
Huzika G, Structure of sub — and supragingival dental calculus in hurnan
periadoniitis: An electron microscopic study, f Periodoni Hes 1984: 19:
317-327. »
Saito A, Hosaka Y, Nakagawa T et al, Significance of serum artibody
against surface antigens of Actinobacillus aciinomyceiemeamiians in
patients with adult 'periodantitis, Oraf micrabiol immunoi 1993;
B: 146-153.
Samaranayake LP, Esseniiai M/crab/ofagy for fîîanz/„my, Ea. H. Edinburg,
Churchill Livingstone, 2002. '
Saxen L, Heredity af juvenile pPFlOdOH… d Ciin Pariodoniol 1980;
7: 276--288.
sb
—
a
a
hapira L, Sosklone W, Dyke TE van, Prostaglandin E2 secretion, call
maluration, and CD î4 expression by monocyte-derived macrophag î—:&
from iocalizea juvenile periodontie palients, / Periodontol 1996; £
224—2?8
Schenkein H, Cochran DL TE vari, The patnogenesis of periodontal
diseaso, / Periodonial19Să 7G 457—470.
Schenkein HA, Dyke TE van, Farly-onset periodontiiis: 3;5 ternic aspects of
atiology ard pathogenesis, Periodontal 2000 1994; 6: 7-25.
Schiuger S, Youdelis R, Page HC, Jhonsan FIH, r—*e\nmi ial Diseases, Lea
& Febiger Philadelpohia London 1990: 47—-56,
Shivakumar K, Kumaran CL, L- type calclum channel blockers and EGTA
enhance superoxide production in cardiac fibroblasts, Journal of
fiioiecular and Cellular Cardiology 2001, 33, 373-377, ,
Sundiberg M, Friskonp J, Crystallographiy of supragingival andqubgmgivaă
numan dental calculus, Soand / Derl Fies 1985; 93: 30-38
Schei O, Waerhaug J, Lovdal A, Arno A, Alvealar hone loss re!aî:aad to oral
hygiens and age, / Poriadoniai 1959; 30: 7-16,
keln HA, Gunsolley JC, Koertge TE, Schenkein JG, Tew aăé'”'—
nrfokmg nd s é?:“emg on early-anset periodontitis, / Am Dernt Ass
—
985; 126: 110 I 13,

a
&“Ş(;h&mk& HA, Dyhe 7'“E;van, Early-onset periodontitis: Systernic aspects af

etiology and pathogenesis, Periodontol 2000 1994; 6: 7—-25,
hiegel Gamez R, Langer P, Peliaa von den M, Driesch P, Johannesser:
AC, Simon M jr, Vanmmmâ expression of functionally different
macrophage markers (27E10, 25F9, RM3/1) in normal gingiva and
inlarnmatory periodontal disease, / Ci'/n Periodontol 1995; 22: 341-346,
Socransky 55, Haflajee AD, Dzink JL, Hillman JD, Associations botween
microbial species in subgingival p&aque sample… Orai Micrabiol lmmunol
1988; 3: 1-7,
Socransky 5$, Haffajee AD, Microbial mechanisms in the pathogenesis of
destructive periodontal diseases: A critical assessment, / Periodani Res
1991; 26: 195-212,
Socransky 55, Haffajee AD, The bac*tenal etiology of destructive periodontal
disoase: Current concepts, / Periodontol 1992;63: 322-331,
Socransky 55, Haffajee AD, Evidence of bacterial etiol logy: A historical
perspective, Periodantoi 2000, 1994; 5: 7-25,
suchiY, lmeda M, Sakamoto M, Benno Y, Huang Y, lshikawa 1,
freponema socransfkii, treponema denticola and Poz*phy/omarias
gingivalis are associated with severity with periodontal tissue distruction,
d Periodantol 201;, 72: 1354-1383.
Tanner ACA, Maiden MFJ, Zambon Ji, Thoren GS, Kent RL jr, Hapid
chair-side DNA probe assay of Bacteroides forsythus and Porofiyromo-
nas gingivalis, J Periodont Ros 1998; 33: 105-117.
Tatakis DN, Interleukin-1 and bone metakalism: A review, J Periodaniol 1993;
64: 416-31,
rudy LE, Colin DA, Comparison of the sile- specificity of supragingival and
subgingival calculus deposition, / Periodantoi 1998; 89: 1-8,
=
in
Tsai CC, Ho YP, Chen CC, Lavels of interleukin-i beta and interleukin-B
gingival crevicular fl…dş—ş în adult periodoniitis, / P'eriodontol ;
66; 852-859.
Vasel D, Sim T, Bainbridge B, Houston L, Darveau R, Page FIC, Shared
and Bacteroides forsythus, *Oral
antigens of Porphyromonas gingivalis
Microbioi lmmunal 1996; 11: 226-235.
Zambon JJ, Haraszthy VI, Harlharan G, Lally ET Eg , Demuth DR, Te
microbiolagy of early-onset periadoniitis: Association of highty ioxie
juverile
Actinobacilus actinomyestemcomitans strains with localized
periodontiiis, / Periodontoi 1996; 67: 282-296.,
1996;
Zambon 4J, Perlodontal diseases: Microbial factors, Anri Poriodaniol
1: 897-925.
Watanabe K, Prepubertal periodontitis: A revlew of diagnosiic orite
pathogenesis and difereniial diagnosis, / Periodoni Haes
25: 31—-48.
Wilson ME, Kalmar JR, FcovRlla (CD32): A poteniial markar definirta
1995;
susceptibiliiy to localized juvenile periadontitis, / Periodoniai
67: 323-331,
Kornman KS, Fundamentals of Periodoniics, Ed. Îl-
Wilson TG jr,
GQuintessence Publishing Co, inc. USA, 2003
1B)I welv
Wilton JM, Bampton JL, Griffiths GS et al, Interleukin-1 bsta (Il-
in gingival crevicular fluid from aduicq with previous avidence <…
destruciive periodoniitis. A cross-sectional study, / Chin Periadontal 199=,
19: 53-57.
oi
Wynne SE, Walsh L.J, Seymour GJ, Powell LAN, În situ demonstration
killer (NK) celis în humar gingival tissue, f Periodonini 1986;
natural
57, 699—702,
Xan X, Amar S, ldeniification of genes differeniially expressed in cutiived
human periodontal ligameni fibroblasts versus humari gingivai fiproblasts
by DNA microarray analysis, / Dent Res 2000; 81: 399-405.
dental
Xan X, Amar S, Role of insulin-like growth factor-1 signaling îri
fibroblast apoptosis, / Periodontol 2003;, 74: 1176—1182.
novye! hermin
Xu X, Holt SC, Kolodrbetz D, Cloning and expression of îwa
bmdmg protein genes from Treponema denticala, infection and inununity,
2001; 7: 4465—4472.
in
Yumoto F, Nakae H, Fujinake K, interleukir-6 (IL-6) and IL-8 are induced
human aral epitheliat cells în response to nxDm Te ta pf…—%nc»dsmu…wâ
Eikenella corrodens, infection and fmmuniiy 1993; 67: 384—394.
1
VI. EXAMIN
E
Metodologia specilică de examinare a parodanţiului marginal este Metodolagie

necesară pentru stabilirea diagnosticului de îmbolnăvire, a stadiului de specifică
evalujie și elaborarea unei strategii de tratament eficient şi de urmărire
în timp a rezultatelor. Aceste obiective se obţin prin înscrierea datelor
rezultate din examinare în „Foaia de observaţie a bolnavului Înscrierea
parogoniopat“ (vezi anexa 1). datelor
Întocmirea corectă și completă a foil de observaţie (F. O) a Foaia de
bolnavului parodontopat corespunde unei triple necesităţi: observație
— de ordin maedical: în foaia de observaţie sunt înscrise date Meodical
asupra siării de îmbolnăvire, se stabilește diagnosticul și planul de
tratament, F. O. cuprinde taate elementele prin care modicul
acţionează împatriva bolii, pentru restaurarea sănătăţii;
— de ordin ştiințilic: F. O. servește ca sursă pentru întocrairea unor Științitie
lucrări știinţifice cu caracler imediat sau de perspectivă (lucrări de
diplomă, comunicări, articole de specialitate, referate și teze de
masterat și doctoral, mornografii științilice etc.);
— de ardin medico-judiciar: datele din F. O. pot fi invocate pentru Medica-
stabilirea coreciitudinii diaghosticului și oportunității tratamentului, iudiciar
probarea unor stări de agresiune sau pentru identificarea unei
persoane decedale, când lipsesc alie elemente de precizare a
identtitâții,
Metodologia examinării bolnavului parodontopat cuprinde trei Etape
etape principale: ' principale
1. anamneza, în care datele referitoare la îmbolnăvire sunt Anamneză
relatate de bolnav;
z. examinarea clinică abiectivă, prin mijloace profesionale Examinare
adecvale, în urma căreia se stabileşte un diagnosiic de certitudine sau clinică
prezumiiv; obiectivă
3. examene compiementare, care contribuie la precizarea Examene
diagnosiicului, a alegerii celar mai eficiente măsuri profilactice și de comple-
tratamnmeni, mernitare
184 HOFIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
ANAMNEZA
Întrebări Reprezintă prima etapă a examinării, care se bazează Ă pe întrebări
interpraetat rea răspunsurilor daie de bolnav, ş:a?„»awşm si 'observaţii
ast pra acesiu
ămxmnmm sî…aénla%e mrămui contaci între medic și pacient; ea se
Discuţie roalizează nu doar prin interagare, ci prin discuție, exarninarea
Relatare modului îîî&a spuns, de G"f atar f—;"c;; radul d% Îns îrusm a pacientului,
Logica Jera intelor, îonul reiatării, logica |
expunerii A în gé??“!„}î“îî
Motivaţia sele mai multe m'ă? motivajia f
prozentării dominată de neliniște, da„ îngrijorare asupra săralății (
teama pierderii dinților, chiar în cazul unor simpiome minore
pacientul manilfestă un interes deosebit peniru starea sa parodontală,
solicită explicații privind cauzele bolii, dacă este contagioasă
Probleme cel din jur. Se araîé s—wmia faţă de posibilităiile de tratament,
îăd'aza% de -madicamente noi, ma aîw iente, injectabile, multe din acesie r
itre pacieni fiind grefate pe un fond psihic ușor madificat sau inluentat de
ale unor cunoștințe sau chiar de aprecieri fâcute de alte
medicale de specialitate sau de alte …„wamahma
Londucsrea Conducerea anamnezei trebuie făcută cu tact și
anamnezei Medicul are posibilitatea cunoașterii paşşwgms
Program de pacientului, a gradului său de cooperare, în vederea msîéi înil
educație program de educaţie privind igiena bucală și a unui tratamerni ;âş
Pentru pacient, anamneza poate fi un element de relaxare s
Helatare dimpotrivă. De aceea îrebuie lăsat
£
să relaieze, cel puțin în prima pari
a anamnezei, fără a fi întrerupi; o dată C?…îîăi,fşe:im ' ,
dicul poate scurta prin întrebări expunerile lungi, re
a»xagéaîărik—“s orivind suferințele balii.
Maniera de Maniera de canducere a anamnezai trebuie să
conducere a discret prietenoasă, dar nu iamiliară. Tonul mus:,
anamnezei tranșante de genul „nu mai aste nimic de făcul
înlocuite în cazurile deosebit de avansate, când "mmq…fj d
impune, cu explicații logice privind inutilitatea și [ I
sănătate prin menţinerea dinților parodantoii %: Cumémiâ—şşiv
alternativele de tratarnent și avantajul restaurărilor protetice paniru o
bună rm—a.…:sîlc;ş„»mţie:a.
Prin anamneză, se abţin date privind:
a) ideniiialea: aceste date cuprind numele și
nurnărul de telefon de acasă și de la serviciu,
convocarea pacientului la control, pentru dispensa
b) vârsta: în diferitele perioade ale evoluţiei on
rea forme dlinice de îmboinăvire caracteristice anumitorfj
EXAMINAREA BOLNAVULUI PARHODONTOPAT
& la copii și îineri, parodontita juvenilă, gingivitele de pubertate, pa-

rodaniite prepubertare & parodontite agresive de regulă până la 35—40
de ani și paradontite cronice „ale adultului” după 40 de ani, forme cu
progresiune rapidă, parodoniopatii marginale cronice cu caracter mixt,
mfiar“m ior și disirofic & la vârstnici, parodantopaiii de involuţie.
c) sexul: în anumite perioade fiziologice, la pubertate (la fete, mai
şrvnn decât la băleţi), în sarcină pat aparea forme hzmmroîme - - - Sex
h:p&wp azice de parodontopatii. La femei, hiperfoliculinemia se poate Hipertali-
însoţi de hiperplazii gingivale, culinemie
d) ocupafia: anumite ocupații predispun la îmbolnăvire parodon- Deupații
tală prin contaci cu pulberi abrazive, gaze toxice, coloranţi,
„bstanţe acide (industria chimică) pulberi fermentescibile din Industrii
bari , produse zaharoase (brutari, cofetari), suprasolicitări %uga rasolicitări
dentare acluzale (dulgheri, tâmplari, croitori, cizmari, tapiţeri, lucrători entare
la s:*;ém)…
e) motivele prév„_ş…miwu fa medie pot îi Motivele
- sângerări la periaj, masticaţie sau chiar spontan (de fapt ca prezentării
urmare a unei usoare succiuni, legată de reflexe de autocurăţire); Tensiune în
— senzaţie d? tensiune m oasele maxilare, ca o strânsoare oasele
elasiică în jurul rădăcinilor, resimțită, în special, dimineaţa: maxliare
— secreţie purulentă din Şanţui gingival, urât mirosiloare; Secreţie
— retracție gingivală la unul sau mai mulți dinţi; purulentă
-— apariţia unei tumefacții ratunde sau ovale pe versanţii gingivali, Retracție
dureroasă la atingere; gingivală
— mobilitatea dentară anormală; Mobilitate
— dificultăţi de masticaţie, nesiguranţă în secţionarea și fărâmi- Tulburări de
țarea alimerntelor masticaţie,
A
- tulburări de? vorbire, săâsâit, dificultăți de pronunție a consoanelor Fonaţie
dentale T şi D:
- tulburări fizionomice: dinţi alungiţi, distanțaţi; Fizionomice
-— creşteri de volum ale gingiei, vizibile și constante în timp; Creșteri de
— dureri ale diniilor la contactul cu alimente reci, fierbinţi, la acru și volura ale
dulce; gingiei
— Gontrol și detartraj periodic la bolnavii dispensarizaţi sau la Controi și
cerere, pantru cel preocupajți de sănătatea gingiilor. detartraj
î) felul masticaţiei și obiceiuri alimentare: Felul
— preferinţe alimentare legate de consistența crescută sau redusă masticației
a alimentelor, preferinţă pentru fructe și legume consumate în stare Preferințe
crudă sau preparate prin fierbere, coacere; alimentare
— masticajie lentă, cu triturarea compleiă a alimenielor, sau Masiicaţie
grăbită, cu înghiţirea unar fragrnente mai mari; — lentă sau
— practicarea unei masticaţii robuste, stimulante pentru grăbită
parodonţiui marginal, în sensul mușcării unui aliment, fruct sau Masticaţie
dimpatrivă, fragmentarea sa prealabilă; robustă
HOBRIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
\ \ \ folosirea după fiecare masă aclătirii, periajuiul dentar sau a altor

ş
practici și deprinderi de autocurăţire și curățire artificială;

istoricul g) istoricul afecţiunii: .
afecțiunii — cunoaşterea de către medic a primului semn de suferinţă
gingivală sau pdmdmnia și momentul când aces îa a apărut; deseoari,
Debut debutul bolii este esiimat inexact de către pacienţi, în cele mai mi ulte
cazuri ei apremmd un timp mai scuri de la "ăpciî'…n mecu unii,
de genul „dinţii mei se mișcă de una-două luni", în
Afirmaţii
Pungi adânel condițiile unor pungi adânci și a unor migrări evidente, nu sunt con vin-
gătoare pentru aprecierea dé»bumău balii, decarece aceasi
mult timp cu semne reduse (ușoară inflamație mu
Sangerare gingivală), pe care pacientul le ignoră, nu le acordăs
gingivală timp de luni și chiar ani.
— cunoașterea evoluţiei bolii: în mod progresiv sau cu pei rioade fişs
Hemiziuni remisiuni; dacă au apărut exacerbări de tipul unui abces p arodontal și
cum s-au rezolvat: spontan, prin fistulizare, sau prin tratament de
Acutizări specialitate; dacă s-au produs acutizări de genul gingivostomatitei
ulcero-necrotice și tratameniul urmat;
— dacă în trecuts-au efeciuat: iratamenie O*“î“Odî}!“ tice, e fract
ac
dinţi incluși, rezecţii apicale, lucrări protelice care suferit

distocări, descimentări:
Tratament — dacă a urmat un tratament ş“„}amdanm - detartraj,
parodonial subgingival, gingiveciomie, implant de 0s mineral, șlefulri em
anteriar irmbiiizări tratamente de biostimulare și …%wzs resimțiteî
estoar proceduri; !
Practici h) fumatui, consumul de alcooi, unele practici /aé)!msmwzag Vicioasa:
— fumaiul este unul din cel mai importanţi factori î
[obiceiuri)
Vieioase moa;îucwea bolilor gingivo-parodontale și consiitui e o c
frecvente recidive după tratament, ceea ce face ca înt
a!e„—;) ari reducerea drastică a acestuia să constilule o
prmhb'lă justificată;
- bruxismul, încleștarea dinților, interpuner
Qbiema-“; străine (creion, pipă) sunt date utile pei “m
anamneză, a tabloului complet de circumstanţe eiloj
Date asupra stării generale
De obicei, pacientul parodoniopat nu reiatează în mod „ş„c:—mn
Bali generale despre starea generală, eventualele boli ale argr anismului 'sau nu face
Eagam ra între acestea și boala parodontală.
Medic Medicul deniist/stomatalog nu dispune de condiţii mrwmwww
dentist/sto- ioare și nu are nici pregătirea de specialitaie a me dicului internist
matolog pentru a pune un diagnosiic exact, riguros, de boală generală.
Starea generală a bolnavului parodontopat *mbuw cunoscută
pentru următoarele motive: '
a) bolile generale modifică re ctivitatea locală, individuală, a
parodonțiului marginal;
EXAMINAREA BOLNAVULUI PARODONTOPAT
b; unele hnizga ierale se manifestă în cavitatea bucală și la nivelul

ingiei prin leziuni a cărar decelare poate contribui la diagnosticul
Diagnostic
;mf 2coce al bolii prin exaren stomatologic; precoce
c) decelarea unor stări generale de îmbolnăvire: afecţiuri
nemalologice, boli cardiovasculare, nepatice, endocrine, alergii
impune anumite precauții și restricții în cadrul tratamentului aplicat în Precauţii,
îmbolnăvirea parodontală: evitarea sau limitarea sub stanţelor restricții
vasaconsirctoare, îc—:zsîawa sensibilităţii la unele medicamente, Vasacor-
efectuarea unor tratamente sub protecție de antibiotice — tratamentul sirictoare
chirurgical de urgenţă, de necesitate în diabet și chiar înainte de Antibiotite
detartr (u „—,zraebr dmpJ!Y wi& ia bolnavi car dşcvamuiar sau la orice Uetartraj,
pe debridare
Dacte iaiw) priri wi, ariemia p…(éuw de acşwîe mampers gingivală
.
Din aceste motive, starea generală trebuie întotdeauna
investigată prin ara:amngă s5au Dr“in completarea unor cheslionare Completare
unde bolnavii sunt întrebaţi astfel chestionare
— Vă șiiți bolnav, suferind, în c;ş nerat? Medic de
3; i fost consultat de medicul de familie în ultima perioadă? tamilie
- Vă tratați la rmedicul infernis s* (specialist) de o 'boală generală? Medic
—'L„!c}ţî medicamente pentru o boală generală? speciniist
— aţi venit în contact cu o persoană holnavă de tuberculoză, sifilis, Persoane
\T„'âţş 4 /&%-
bolnave
- aţi fost spitalizat? Spitalizare
-— aţi suferiio intervenţie chirurgicală?
— aţi primit o transfuzie de sânge? Transtuzie
— aţi suferit sau suferiţi de una din următoarele boli (în paranteze
sunt trecule semne cu caracier orientativ care pot conduce doar Diagnostic
la
î'J
un diagnostic prezumtiv; acesia trebuie stabilit numai de medicul prezumtiv

specialisi, de medicină generală):
b
— reumaiism cronic degenerativ (dureri articulare la deplas Reumatism

ofori sau legate de schi mbarea vremii); cronic
— hipertensiune arterială (dureri occipitale, în special dimineaja, degenerativ
ameţeli, senzaţie de „muște zburătoare“— fosfene, jiulturi în urechi — Hiipertensiune
aculena), arterială
— cardiopatie ischemică (dureri precordiale, retrosternale, span- Cardionatie
îane sau de efori, iradiate în antebrajul stâng și chiar la nivelul ischemică
maxilarelorl, infarct
-- infarct miocar dm„ miocardie
- arterită (dureri în gambc la mersul pe jos); Arterită
— gastrită, ulcer gastric sau duodenal (pirozis, foame duretoasa Ulcer
dureri în epigastru);
— colecistită (greaţă, vă Arsături, dureri sau jenă sub rebordul castal
drept);
- palită ( scaune diareice alternând cu constipajie); Colit
D
HORIA TBAIAN DUMITEIIU — PARODONTOLO
— hepaiită acută în antecedente;

— hepailită cronică (oboseală, nare post-
prandială și jenă în hipocondrul dr

a
Dialbet — diabei (apetit și seie f)fc&gwf

abcese, foliculiie);
— nafrită;
- tuberculoză;
d
— |eS;
SIDA - SIDA;
-— astr, rinită alergică,u'“ăic;ari%;—;
Alergie alergiela medicamente a
- aspirină;
— derivaţi aminofenazonici;
-— penicilină;
- sulfamide;
v v v novacaină (pracaină);
aîaméu&,g:;w„&a sedative, barbiturice;
ţ
— alte medicamente;
Anestezic — aţi folosit vreodată un anestezic dentar?
dentar — sângeraţi cu ușurinţă și QQFEOdă„Q mai lungi, din nas, la mici
Sângerâri tăleturi acciden ale, faceţi cu ușurinţă echimo
Nervozitate sunteţi mai nervos sau mai deprimai în
aveţi supărări importante, stâri conilictuaie
- aveţi un program de lucru Gdrîo încă at?
insomnii ————— aveţi insomnii frecvente, folosi dicari
- aţi observat nevoia de a schir g%
cu numere mai mari?
Sarcina - sunteţi însărcinată?
Ciclul -— ciclul menstrual este normal?
menstrual i la menopauză?
ieropauză „oaStă iNnvesigajie si simplomele
f
Caracter boaii :a-:…î ém tate în ei îd;“îîîtî lor, au un caracter orieniaiiv, de
ai îmboalnăviri generale și nu conduc la ur
stă inves îma;w „Eu :
je upecialilate prini
mw
! Edrx farnilie si medicul specia
me și să precizeze diagrin…wă
s
istă numeroase sisteme de:
ile pe care le are medicul sau asiste
EXAMINAREA BOLNAVULUI PARODONTOPAT 168
1. examinarea Campiotă a întregii cavităţi bucale, și anume: a Examinarea
tuturor dinţilor, penirufiecare la nivelul a 6 situri, ceea ce cores spu ndf\ completă
asa-numitului „standard da—a aw“,
2. eXxaminarea parțială a cavităţii bucale: „dinţii RAMEJORD“ care Examinarea
sunt: molarii primi, maxilar dreapta și mandibular stânga, primii parțială
premolari, maxilar stânga și mandibular dreapta, incisivii centrali,
maxilar stânga și mandibular dreapta;
3. examinarea „pe jumătate“ a cavităţii bucale: dinţii situați în doi
cvadranți situaţi în d:aq!")i'îdf'?* (excluzând molarul de minte),
considerată de autori mai avantajoasă prin iimp și cost mai redus de Avantaje
examinare, scutirea de efort și oboseală, mai ales pentru pacient
(DOWSETT, ECKERT, KOWOLIK, 2002),
Examenul clinic obiectiv se realizează cel mai frecvent prin
inspecjie și palpareși se adresează parodonțiului marginal superticial
si profund,
Examinarea prin palpare se face cu instrumentar specializat:
sonde de parodontometrie și sonde exploratoarii.
Sondele de paradontiomeirie
Sunt instrumente folosite pentru detectarea prezenței, Explorare
configuraţiei și adâncimii pungilor parodontale. gingivo-
m nda de parodontomeirie recomandată de OMS corespunde parodontală
necesităților și exigenţelor actualeffig. 31, 32). Sonde
sSondele exploratorii sunt falosite pentru detectarea şi localizarea exploratarii
tartrului subgingival, a cariilor subgingivale și a neregularităţilor Suprafețe
suprafețelor radiculare accesibile. radiculare
Sondă de şcmra}ejanmmsxîme gradată cu prasiune

Î3 o. r onstantă
3 rr
LE a
% a
%gîg EPR e x
g 2 fe
3 Ste. %……… b
55 m
3, S
r
Gaă%%“â “bgl» î
df ă
Fig. 31
Sondea de parodontometrie
170 HOHIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Sunt folosite, de asemenea, după deltartraj și

nentru aontralul îndepăriării în totalit a tartrului
inerii unor suprafeţe radiculare netede, fâră '"xm"agz„ş
asperități. MAYEFIELD ș. a. (1966) au comparat patru tipuri c
au constatat că sandele manuale uzuale au un grad mai
precizie decât cele cu presiune standardizată și controlată,
Sonde Sonde speciale de ţ}fimdc;n*m metrie:
speciale — pentru determinarea sdiroîuş CPITN se ulilizează sonda
Indice CPITN „filexible plaslic screening surveyor“,
Tartru —şwenî';fw măsurarea adâncimii pungilor parodoniale și depistarea
subgingivat tartrului subgingival se utilizează sonda „rigid metai iar ile sensor“
— pentru pungile parodontale ale dinţilor din zone
incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire, în zo ,
Furcaţii trifurcajie radiculară, la dinții wm„hwu se utilizeaza
plasfic universal explorer';
Sondă — pentru stabilirea gradului de afectare parodon
butonată sondă butonată, colorată și gradată între 3,3 și 5,5 mr
Codificare Cadilficarea stării de sănătate sau de îmbal mv
iace în raport cu gradul de vizibilitate al porțiunii colo
vizibilitate sonda explorează adâncimea șanţului a:;:iăm;„%iv&ă
parodontale. '
inspecția ş„Mipaf
Parodonţiul
) Fxg—menu! clinic al parodonțiului marginal superficia
superficial
prin inspecjie și f)aiş;)aiaré? si urmăregte aspectul papile
dentare, marginii gingivale libere și gingiei fixe: modilicări ale
suprafeței, modilicări de culoare, de valum, de consisten
aderanță la planurile subiacente, nivelul de atașare al gingiei î
ainte,
Retracţia ( : i în milimetri 4
de la f*mch! anatomic al dintelui, ur wjş:—% SE
contact cu o zonă mată all-gălbuie de cor
al marginii gingivale.
Palparea gingivală netraumaiică, cu „şîmr:é;a %“m
urmată de sângerare ușoară, dată de ulcerații și frac
a gingiei inflamale.
Parodonţiu de b) Examenul clinical parodonţiului marginal de susținere.
susţinere La inspecjie: mobilitatea dentară patologică avansală poate îi
Ocluzie abservată în zona frontală în ocluzie, prin vestibularizarea incisi
Benzi gradate superiori. Tot prin inspecţie liberă sau cu benzi milimetrice, se
milimatrie apreciază gradul de retracţie gingivală.
La palpare cu sonda:
& examenul clinic al mobilității r:fnmare se face în mi :n:é obișnuit cu
PresiuniU Y instrument metalic, cu care se exercită presiuni moderate în plart
moderate orizontal și în sens axial. Valorile normale ale mobilităţii dw; 'are au fosi
enunţate la capitolul de fiziologie a parodoniiului marginal,
de
—
—
n/î Dbilitatea dentară patologică, determinată prin mijloace curente, Grade de
este de: mohilitate
- gradul 1, când excursia extremității incizale sau ocluzăle a
coroanei în plan transversal nu depășeşte 1 mm;
- gradul 2, când în același plan depășeste 1 mm;
- gradul 3, când dintele esie mabil și în sens vertical,
axial.
Fig. 33
Dentoparodontograma
& delerminarea adâncimii pungilor parodontale se face în 'Locuri de
5 punicte pentru fiecare dinte (fig. 33): explorare
-— meziovestibular;
- pe mijlocul w——ţm vesiibulare;
— dlistovestibula
— lf mp lati răaîu&a lingual);
— pe mijlocul feţei palatinale (s sau linguale);
- [W?!C)Udi&ş nal (…-—au lingual).
'5 palpare digitată: mobilitatea dentară patolagică, în zona dinţilor Palpare
li, se peroepe ca o deplasare spre vestibular a dinţilor în ocluzie, digitală
P ce exar ninatorul esie în cantact cu degeltul arătăior pe o
niarcadă și policale pe cealaltă Ă în zona laterală, vestibular.
Testui Hrg—? percutie:
Percujia longitudinală sau transversală, moderată, a dm“; oreste ' Percuţie
să de un sunel dis clar, la dinţii ou mmmm…ş marginal Sunet mat,
rr ormnat îf irirdat m
al, și de un sunet înfundat, fi nat, ta dinţii paradontatici
Ş E x înfurdat
ANIRT EE ECET
Testul la solicitare dentară prin presiune:

Asupra unui dinte frontal inferior se exercită, pe fața vestibulară,
Presiune îimp de 20-30 de secunde, O presiune fermă, moderată ca intensitate.
să
Senzație La dinţii parodontotici, după solicitare, se resimtie o senzaţie dureroa
un minut
dureroasă sau paresiezică a cărei durată variază de la 20 de secunde la
l.
Grad de sau mai mult, în funcţie de gradul de afeciare a parodonţiului margina
Parodontometria este o metodă clinică de măsura re si evaluar e
afectare
cel antimic robian și înainie a
Melodă clinică înainte și în cursul tratamentului (după
pungilo r parodan -
celui chirurgical) a retracţiei gingivale, a adâncimii
tale adevărate și a gradului de mobilitate.
Datele obiinute sunt înregistrate astfel:
Data examinării _
U Vră M a D i, N sau îNI

12
13
unde:
11, 12, 13 etc. reprezintă dintele oxaminat;
reiracţia gingivală, reprezentată valoric în milimairi;
V = vestibular; M = rmezial; O = oral; D = distal;
punga parodentală, în milimetri;
Compararea I, , HI: gradul de mobilitate patologică.
ia
valorilor îngin- Pentru aprecierea cât mai exactă a modificărilor clinice (retracj
gingivală, adâncimea pungilor şi mobilitatea dentară), se poale
te și după
ate în
tratameni compara valoarea însumată a acesior semne dlinice, exprim
milimetri sau grade de mobilitate, înainte și după tratament,
Se notează cu:
— r, = retracția gingivală;
— p, = adâncimea pungilor;
— 1>, Po, M, Valorile după tratameri.

indiel rezultaţi
Din compararea acestor valori, se stabilesc următorii indicl:
din indicele de reiracţie gingivală:
î“î - Ș
paradonto- l = ——— x 100
metrie f
Indicele de adâncime a pungilor parodontale:
p4 - Po
În! = —PA x 100
Indicele de mobhilitate patologică:

L Ma
Î = — x 100
EXAMINAREA BOLNAVULUI PARODONTOPAT E "'"174:&
Iă
Din corelarea exami- Starea

nării globale a stării evoluției bofii
de inflamaţie paro parodontale
, dcmîaiă cu valoarea
“ indicilor rezultați din
„examinarea para-
_dontometrică, se
poate aprecia starea
' parodonțiului mar-
ginai astfel:
— agravare, la valori
ub Q ale indicilor;
-— ameliorare, la va-
lori cuprinse între 20
și 80;
-— siaţionară, la ace-
loași valori alo
indicilor înainte şi
- după tratament:
— vindecare: reduce-
rea mobililăţii și retro-
cedarea semnelor de
inflamaţie și a adân-
NE . g E, cum! pungl or para-
LHentoparodontograma și mobilograma
!îiă%iwzăaîgw&ăwş:fşmîar;égawwa și mobilograma clinică

ste a metodă de înregistrare. grafică a îmbolnăvirii parodonţiului Metocă de
marginal, pe o diagram ă feței vesiibuiare și orale a arcadelor dentare inregistrare
grafică
Heprezentarea semnelor de îmbolnăvire se face'
— pentru retracția gingivală, cu albastru;
— pentiru adâncimea pungilor paradontale, au roșu,
intervalui între două linii arizontale corespunde unei distanţe de
: | schiţarea gri duiue de mobilitate, infervalul dintre liniile szé de
u;rma}f— îL ate în zona ocluzală aste de 1 ram. nobilitate
„ „ „ examinări ulterloare, îiniile sunt marcate
La întrerupt și oferă o Lâ nil întreruprie
imagine sugestivă a modificărilor wwc_»i tratamment.
g…ff&”h“mi%dfg funciionai ai aciuziei
Criteriile pe care trebuie să le respecte o ocluzie stabilă, Ocluzie stabilă
funcţională în condițiileuru' "'*xim sonfort biologic suni:
&nş*un Orw ale stabile și simultane pe cât mai mulţi dinţi în sstopuri
relația centrică;
ociuzale
HORIA TRATAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
————— ghidaj anterior în acord cu mișcările funciiorrale in ariicula

ternporo-mandibulară;
- dezoacluzia tuturor dinţilor cuspidaţi în mișcarea de pr
— dezocluzia tuturor dinţilor cuspidaţi în mișcarea de laterali
partea inactivă;
Lipsa lipsa interferențelor în mișcările laterale la nivelul dinţilor
imterfereanielor cuspidați de partea activă, indiferent de tipul ghidajului sm"csa s-latere
sau de mișcările extreme ale mandibulei (PANKEY, MANN, SCHUYLE )
În definirea stării de echilibru funcţional al ocluziei sunt incluse
“Qîîdîî…é%( în poziţiile statice ale mandihulei să gcludă cei puţin două
ş…wec e dinţi din regiunea frontală, ca și din regiunile laterale. La
mișcarea déă iateralitate și de propulsie esie necesară dezoclu
dînţsicar cuspidaţi pe partea inactivă, cel puţin când mandibula a ajuns
în poziția de cap la cap sau de cuspid la cuspid.
Contactul Contactul dintre un dinfe și antagonistul sâu în poziție siailcă
prematur reprezintă coniact premalur, iar în mișcarea mandibulei — inlerfere
interferenţă Examinarea funcțională a ş:»a:iuzam are scopul de a invasiiga
aparatul dento-maxilar în vederea depistării și înlăturării ulterinare a
tulburărilor ocluzale,
Trauma Prin anamneză se pot depista o serie de tulburări subieciive
Gcéuzaâă rezultate din trauma ocluzală:
Dur — dureri de intensitate medie, cu caracter surd, în aursul
Deplasări masticaţiei sau al unor deplasări voluniare ale mandibulei sau f:
voluntare bruxism;
-— dureri cu caracter de hiperemie pr e;r%îfama&:…éî— sau chiar de tip
pulpitic, produse mai frecvent la caninii și inclsivii iaterali superiari;
Ohoseală — senzaţie de oboseală musculară.
musculară La examenul clinic ohieciiv se pot evioenţia:
Triamus -— limitarea deschiderii gurii prin trismus;
Hipertrofia — hipertrofia muschiului rnaseter si a mușchiului U"*I"“" IOr .„î CUapa-
musșchiului rijia unei asimetrii faciale;
maseler parcepe ea de zygomale în articulația fermporo-
Zgomote consecinţa asincronismului condilian si meniscai;
Deviaţii uneori deviații dela traiectoria reclilinie a me entonului în u
niscării de mr*hur“xew„—a și deschidere a g m
Reducsrea — uneari reducerea dimensiunii varticale de ocluzie
dimensiunii — la &şmmmnuă endobucal se apreciază respeciarea rapoartelor de
verticale ocluzie în cele trei planuri; sagital, iransversal și v&şw*ic;a&
Fațete de — evidențierea faţetelar de uzură și compresia acestora, pertru a
uzură provoca eventuale dureri invocate de pacient în zona respeclivă;
Palpare — prin palparea părţilor moi din zona articulației ternpora-
mandibulare se pot constata deformări însojite de senzajii dureroase;
Auscultație — auscultaţia decelează zgamote ar»wmie în arliculaţia temparo-
mandibulară,
, EXAMINAREA BOLNAVULUI PARODONTOPAT 175
mmnmîé“ în arlicu- Examene

cii mandibulare și cam-
plementare
ăîéîwăâ„& ă…,… ŞI ,& ăă“%&?%ă% |

DE Fă%ăăîééîîéă…ă% VIRE PARODONTALA
indicelede igienă bucală: IHB
Are două companente: é“;îam porentele
- indicele de placă; ndieelui de
— indicele de tartru, . agwna k…m„am
Valoarea indicelui de placă și, respeciiv, a indicelui de tartru rezul- Măsurarea
tă prin îÎnsumarea valorilor constante pe șase suprafeţe preselectaie: valarilor
- supralețele vestibulare ale primilor molari superiori;
-- suprafațele linguale ale primilor molari inferiari;
supratețele vesiibulare ale incisivilor centrali superior drept și
inferior stâng.
Valorile indicelui de placă sunt: Valarile
Q absența plăcii; indicelui de
- placă supragingivală în treimea de colet a dintelui: placă
z.păaw n treimea mijlocie a coroanei;
3. placă în treimea incizală sau ocluzală a coroanei.
Valorile indicelui a'ae tartru sunt: . Valorile
0. absenţa tartrulu indicelui de
1. tartrul supi agmgwai în treimea de calet a dintelui; tariru
2, tartru în treimea mijlociea coroanei;
3. tariru În treimea incizală sau Qaiu?ai:“ă a coroanei.
Valoarea fota a indicelui
lă de igienă bucală rezultă din însumarea
indicelui de placă și tartru.
indicele de pmw (sau de tariru) poate fi exprimat în două
moduri:
Supraieţele dentare cu placă, exprimate procentual (X): Exprimări
Numărul de suprafeţe cu placă 100 ! procentuale
= X
MNumărul total al suprafeţelor dentare
„:él…)praiîemîe dentare fără placă, exprimate proc entudf 0:

Y = 100-X
Heprezentarea prezenţei plăcii bacteriene (sau a tartruiul) și a
proporjiei exprimate procentual se poate face în diagrame de Proporție
înregistrare a plăcii bacteriene (sau a tartrului) îfig. 35). Diagrame
HORIA TRAIAN DUMITRIU -- PARODONTOLOGIE
Acesași reprezeniare poate

papilelor gingivale.
De exermplu:
Heprezentarea si proporția indiceiui de placă (sau de tartru)
Înregistrarea indicelui de placă și a sângerării gingivale la fiecare

sedinţă de tratament inițial a„mmmgblan și în perioada pastoperatorie
Igienă asigură un contral eficient al igienei bucale. Ac me es„%îşşwî„fî“îîsé,îr„ ă
LOrOspUNZă- corespunzătoare când suprafețele dentare cu placă !
?
toare sau neinieciale, fără placă sunt mai mult de „;îî“/e„
indicele de placă SILNESS și LOE
Comunități Se realizează cu ușurință și, de acaea, posie fi utilizat în studii
mari de epidemialogice ale unor comunități mari de g„se„:m…m&;„
persoane Indicele de placă are următoarele valori:
Q absentța plăcil;
i. placa nu se observă cu achiul liber pe supraiețele dentare de
Măzulre duţşa răzuire cu vârtul rotuniit al sondei de pdrom…mmmw &;
Depozit vizibii 2. placa bacteriană este vizibilă cu ochiul liber ca un depe z îN
pelicular;
3. acumulare de placă în strat qmw care acaperă sanțul gingival
de la marginea gingivalăliberă până la suprafața dentară.
Indicele de retenție a plăcii (LOE)
0. absenţa carillor, tarirului sau a unor obituraţii cu margini
noregulate$ în ag::aroş:şiw ea gingiei;
şigu%… 1. tartru supragii aqxaă —;„m …îu
Tartru tartru *»subgznm val, G
subgingivai 3. tartru abundernt gup…u
Ii cu defecte marginale mari e â'&éî,&%!'“?îi“—!é:}_
îndicele gingival ( : si SILNESS)

0. gi (;g;& cu asp%î lin c normai;
gmq ie cu inflar 'âăş ușoară, dis crete modificări de culoare,
ern, ll ării la sondars;
EXAMINAREA BOLNAVULUI PARGDONTOPAT
—4
2 inlamajie medie, congestie, edem, sângerare la sondare; Sângerare la
3. inlamație avansată, congestie, stază, ulcerajii, sângerare sondare
spontană,
indicele de sângerare papilar: ă (MUHL EMANN)
0. absenţa sângerării; -
|. sângerare punctiformă izolată, unică; Întinderea
, sângerări punctiforme multiple sau pe o arie redusă; sângerării
3. sângerare care umple întreg spaţiul interdentar;
4, sângerare care depășește marginea gingivală liberă
îndicele de sângerare gingivală
Poate fi exprimat procentual prin:
Număr de suprafeţe sângerânde

=
H
x
Număr tatal al suprafețelor dentare
Cantitalea î Ş ng„w (debitul) lichidului dir gţéwm "gingivai

Reprezintă un indicator precoce al instalării înflamajiei gingivaleși Benzi
se apreciază cu bf:nzi absorbante de hârtie de filtru, impregnate cu absorbante
markeri de culoare (ninhidrina) sau analizate biochimic din purwîde Ninhidrina
vedere calitativ și cantitativ. Testul PERIOGARD, aspartat-aminotra
ferază, este un tesi biochimic de colorare prin care se poate m cmimriza
prezeriţa și gradul de afectare prin inflamaţiea gingiei și a parodon-
țiului profund. În ultimul timp, au apărut mai mulţi markeri pentru
depistarea pe cale biochimică a prezenței unor patogeni parodontali, a Patogeni
unor exotoxine și a metanoliților toxici ai acestora. parodontali
iîîidié”*i citologiei exioliativi
Lichidul din sanţul gingival în condiţii de inflamaţie și exsudatul din
pungile parodontale prezintă o populație celulară din care lipsesc
celule epileliale mononucleare, prezente în condiţii normale, și î»zw
celule alterate de inflamație în diferite stadii de carloliză și citoliză. Carializă și
Granulocitele neutrofile apar în număr crescut și înco njoară citoliză
ceiulele apiteliale degradale,
Paniru a aprecia starea şși stadiul de inflamaţie se Utilizează
indicale de keratinizare (Kl), care se calculează astfel:
Numărul de calule keratinizate anucleate

HI s x 100
naţie gţilqş\/
alleeliului,k care
MORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
INDICI DE INFLA%%iăăaî E
a
PARODONTAL.
Wă iviță D. absența inflamaţiei gingivale
moderată 1. gingivită moderală, care nu circui ns
Gingivită 2, gingivită avansată, care circumscrie 4.,0543;,1…
avansată aparente ale inserţiei epiteliale.
În continuare sunt prezentate grade mai mari
parodontale până la:
&. gingivită cu pungi și distrucția inserției epiteliale
\w
bine implantați, masiicaţia se realiz oază noi rm!
observă pierderi ale masei osului alveolar pânăie
_ lungimea rădăcinii;
Distrucţie 8. distrucție avansată a osului parodontal, tulburări de masticație
avansată severe, sunet mat la percujia dinţilor cu un instrument me
mobilitate dentară axială.
Indicele de prezență a pungilor parodontaie
Sunt luate în considerare pungile adevărate, mai adânci de 2 ram
”=
după tratament antimicrobian. indicele se poate exprima procentuai

prin:
APET
Număr de suprafeţe dentare cu pungi 100

a L
Număr total de supratețe dentare
Indicele cerințelor de trafament parodonial al colectiviti î

(CPITNI, recomandat de OMS
Cele mai numeroase studii epidemiologice efectuate în întreaga
urme folosesc acest indice pentru aprecierea gradului de îmbolnăvire
Criterii ş…mmdc…tdia și pentru stabilirea unor criterii coerenie mei todologie zi
realiste din punct de vedere economic-administrativ peniru insiituirea
unui tratament adecvat al bolii paradontale. Există și păreri co Snrr
cărara acest indice acordă o imparîamă prea mare prevalenţei și
severității pierderii joncțiunii gingivo-deniare la iineri îţsă df
persoanele vârstnice.
sextanți Cerinţele de tratament parodontal sunt înregistrate pe sexianți,
grupe de dinţi frontali sau laterali, care reprezintă o șesime a dentajiei
existente; molarii de minte nu sunt iuaţi în considerație decât ca
înlocuitori al malarilor secunzi, în absenţa acesiora,
Sextanții cuprind următorii dimj:i:
1714 13-23 24-27

4744 43-33 . 34-37
EXAMINAREA BOLNAVULUI PAHODONTOPAT
— S
sau achivalentul armerican de numărătoare a dinţilor:
6-11 12-16
27-22 21-17
Indicele se înregistrează dând într-un sextant sunt prezenţi cel
puţin doi dinți. Dacă într-un sexiant există un singur dinte, el este Sexiant vecin
inclus în sextaniul vecin. Pentru determinarea indicelui se falasește
sonda de parodontometrie cu pariea activă terminată sub îmrmd unei
sfere cu diameirui de 0,5 mm și care permite detectarea tartrului
subgingival, tendința de sângerare gingivaiă și adâncimea pungilor Forţa de
parodoniale. Forţa exercitată nu depășeste 25 q, peniru a nu trauma- sondare
tiza țesuturile examinate.
Pentru fiecare sextant e> am„…p se codifică valorile: Valoarea
Q. nici un samn de îmbolnăvire indicelui
1, sângerare gingivală la af mgarw cu sonda; CPHN pe
2. tartru supra- sau subgingival; sextant
3. pungi parodontale adânci de 4-5,5mm;
4. pungi parodontale adânci de & mm sau mai rmult.
P'e baza valorilor înregisirale, subiectul examinat se încadrează în
una dini următoarele clase de necesar terapeutic parodanial:
0 == nu e ste necesar tratament pwndwnîai (cod 0).
institulrea sau îmbunătăţirea igienei bucale (cod 1).
é = iglenă bucală, detartraj, tratament antimicrobian (cod 2 și 3),
Î = L+ I și tratament complex parodontal chirurgical, de
echilibrare funcțională, ociuzală, de biostimulare locală și generală
Exermple de valori și semnilicația indicelui cerintelor de tratameni Exempie

parodontal:
0o_|0
z 2 Q
În acest caz, Qs;iu necesar detartrajul grupului frontal inferior Detartraj
aieral dréaş'u nferior și instrucțiuni cantrolate privind igiena bucală, în l mr….…îiuni de
special din cauza sângerării la nivelul grupului lateral drept superior. iglena bucală
f 23 5 4
de Î „ E ”
3 2 4
Pacieniul are nevoie de tratarnent parodontal complex pentru Tratament
grunele laterale de dinți situate pe herniarcadele stângi ale maxilarului compiex
și mandibulei și detartra| în calelalte zone,
c) Ă 2 Ă
= 3 3
Tratamentul în acest caz de edentaţie terminală bilaterală
maxilar este de detartrajîn sexianiul frontal superior și la ioți denţx
arcadel inferioare,
d) 4 3 3]
4 4 NI
acef;aî, Caz t;;% arcada kunanms“'a, f

in toate coazurile, sunt nece
igiena bucală.
videnţierea plăcii bacieriene

bacteriană (biofilmul) poate fi observată
ălbuie, în special la colt *ău% z:ăi'“rţîîw
sal J/w orai: atunci când se acumuleaze
iglenei bucale mai mult de 3-4 zile.
Coloraţie Placa £ ;îmm lă veche, cu zone de mndam
naturală rganică pozte colora în mod naiural prin a
în negru, brun, verde sau portocaliu:
prin pigmenţi alimentari din cajesa
oase, 'Lmurâ (:i!é fructe sau nicotină.
xidwiiim e & plăcii bacie
colorare — xc:! Îucs L}FAŞIC G „2-0,3%ej , :
de 20-30 de secunde, er'iîa de clăiire îîé:}?îgl cu apă cure
de secunde ffig. 301:
î%wâ*&mew»
orami - sol. albastru de melil 2%, aplicată prin tamponamernt

a u îndepărta prin frecare dm ozitele de placă;
— aol. vialet de genţiană 1%;
a
— gol, albastru de toluiaină 'i b;

! — sol. hematoxilină, urmată de sol. aozină;
, xwîa iodur *aăă…uqc»,
. Chayes Be '
EXAMINAREA BOLNAVULUI PARODONTOPAT 181
- sal, Butler în două nuanțe;

— soi, de uorosceină DC galben nr. 8; se evidenția ză cu lampa de Fluoroscelnă
lurmină Plack-Lite;
— sal. Dis-Pladue; colorează placa recentă (2-3 zile) în roșu și
placa mai veche (9-—-18 zile) în albastru,
Eritrozina este un colorani vegetal hidrosolubil, încorporat în Eritrozina
pasta de dinţi sau sub formă de comprimate sau drajeuri Placalor.
Produse lipizate sub formă de drajeuri, care se dizolvă în salivă și Produse
coiorează placa dentară sunt Ceplac, Revalan, Mentadent, Red-Caie, tipizate
Evidenţierea plăcii bacteriene reprezintă un mijloc util și
convingător pentru îmbunătăţirea igienei bucale de către pacienţii cu
probleme în acest sens, Pentru aceasta, pacientul este invitat să
sfectueze periajul dentar cu a pastă revelatoare cu eritrozină sau prin
dizălvarea unui drajeu colorant.
După dlătirea abundentă cu apă, se examinează, în ogiindă, atât
de către medic, cât și de pacient, zonele colarate unde periajul a fost
insuficient, de regulă spațiile aproximale dinspre vestibular și o! m
coletul dinţilor și se recomandă un periaj mai insistent al acestc
Controlul se realizează de pacient la 2-3 zile, la început, apoi o dat Corectarea
pe săptămână, până la corectarea periajuiui dentar. periajului
b) Examinarea endoscopică a șanţului subgingival se efeciuează
foalosind fibra optică: instrumentul (Dentai Vieaw DVZ Perioscopy Fibra optică
Syslem) permite vizualizarea pungilor și depazitelor subgingivale
localizarea biofilmului, starea cernentului şi a țesutului moale al
peretelui extern al sanțului gingival, țesutul de granulaţie, carii, fracturi
radiculare; de asemenea, se folosește pentru aprecierea efectelor
igienizării prin delartraj și debridare gingivală,
c) Examenul modelelor de siudiu oferă date privind:
— starea dinţilorși a arcadelor dentare;
— relațiile ocluzale; „ Helaţii
— caracterele morfologice normale și patologice ale parodonțiului ocliuzale
marginal de învelis;
-— stabilirea planului de tratameni, Plan de
d) Examenul radiologic sste indispensabil pentru aprecierea stăril tratament
parodonțiului profund. Radiografia poate îi: „
— în incidenţă izomatrică, artoradială (cea mai fidelă pentru incidenta
examinarea unor detalii de „—„uu……îum; izametrică,
— panoramică manomaxilară (poate deforma imaginea zonelor ortoradială
laterale);
— orlopantomografie (valoroasă ca vedere de ansamblu, dar nu Ortopantomo-
oferă detalii clare ale unor zone limitate); grafle
Indicaţiile ofarite de examenul radiologic privesc:
— morialogia radic:uăa ă și pararadiculară;
— spajiul dento-alveala f rmă, dimensiuni;
I
183 — PATRODONTO
F HORIA TDUBMITRIU
— [amîna
struatura a… Mui trabect ;ă
Radiografiile efectuate după in

radioopaci“ ((:să„»-;
i zează adâncimea acestora și
si coa morfo-palologică ffiqg. 38).
Adâncimea pungilor
parodontale raarcată Cu
conuri de gutapercă
II e) /RM, bazată pe rezonanța magneltonui

s
(:Ear& de la ssupr'afaîâ până în profunzime, ale tuturor £

cerocraniului, deci și ale parodonţiului marginat,
Metoda se bazează pe măsurarea semnalelor ei
i idelor din organismul uman, alunci &
nîr uUn camp 'Îd.CSî îm„ ămagănâié se ţ:n%dă” N UTIT
protonică, a starea înițială,
Necesitatea înregistrării cât mai exacie, obieciive, a mobilităţii

dentare a orientat preocupările din acest domeniu spre utilizarea unor Proceduri
proceduri instrumentale cât mai riguros etalonate. instrumentale
Unul din primele aparate utilizate a fost microelastometrul lui Micro-
HEINHOTH (1928), care funcţiona pe principiul înregistrărilor mecanice elastometru
ale deplasărilor dentare provocate.
ELBREGHT folosește, în 1939, un ceas de măsurare mecanică a
deplasărilor dentare, plasat extrabucal.
ZWINER (1949) studiază mobilitatea dinţilor de șobolan cu ajutorul
unul oscilograt. Oscilograf
MUHLEMANN și FEHR (1951) concep un macroperiodontornetru Macroperio-
fixat intraoral pe molari, cu ajutorul căruia înregistrează mobilitatea dontometru
vestibulo-orală a dinţilor frontali superiori.
LUNDQUIST (1955) și PICTON (1957) falosesc măsurătari electrice,
iar PARMA și JOEL (1955) — înregistrări optice ale deplasării dentare.
KORBERG (1962) și SAVDIR (1963) utilizează aparate electrice de
măsurare a mobilității dentare transversale,
Dintre construcţiile mai noi, relativ complicate, bazate în general
pe înregistrarea electronică a rezultatelor, majoritatea nu și-au găsit
aplicabilitatea în investigarea clinică uzuală din cauza valumului rare
de aparatură de înregistrare și a tehnicilor de lucru dificile, laborioase.
Aparatul conceput de noi este denumit mobilometru dento- Mabilometru
parodontal și măsoară deplasarea dentară a dinţilor frontali în sens dento-
dublu vesiibulo-oral, sub acţiunea unor solicitări exterioare, paradontal
contralabile ca mărime și direcţie (DUMITRIU, 1985).
Mobilometrul dento-parodontal este realizat dintr-un aliaj ușor de
aluminiu, având o greutate iotală de 180 g. Aparatul se compune Dispozitiv
dintr-un dispozitiv intraoral care cuprinde un dispozitiv metalic de întraoral
formă . parabolică, deschis în zona frontală, canelat pe fal[a internă în
două piese componente (drepta și stânga), ceea ce permite

modificarea unghiului de deschidere. Dispozitivul deschis se aplică
intraoral, în raport cu feţele vestibulare ale dinților laterali, de care este Conformatori
fixat intirn prin conformatori individuali de acrilat, ' individuali
În partea frontală, dispozitivul esie prevăzut cu o culisă curbă pe
care se mobilizează. sistemul de prindere al ceasului comparator,
orientat într-un raport strici perpendicular cu faţa vestibulară a dinţilor
irontali,
Dispozitivul exiraoral cuprinde sistemul de prindere a ceasului Dispozitivul
cornparaior, format din două tije interșanjabile. - extraoral
Aparatul dispune, de asemenea, de dispozitive accesarii: o tijă de
prelungire, dispazitiv de blocare, dispoziiiv de ancorare și mobilizare
184 MOFIA TEAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
m,?ca şmn—„lş:wăinstrument de măsurare a mobilităţii dentare, uni deas

comparator ffig. 38).
i%;ş„ 38 Fig. 40
măşw:»mşyzmm& Mobilomet rul dento-par odontal în paziție de
varodontal . lucru
Aparatul este aplicat în mod individual , prin |zîé:wwâîu%

Canformatori conformatorilor de acrilat, corespunzător mărimi H arcadelor flecărui
pacieni (fig. 48).
de ordinul
Leas Ceasul comparator ps:—irrmwînregistrarea unor dep
:
cormparatar sutimilor de milimetru, fiind activat de un dispoziliv care f s:éş VORă
îu
constante de solicitare (dynametru).
Pentru aprecierea dinamică a modificărilor mobilităţii dentare, am
ndice de obţinut cele mai bune rezultate prin stabilirea unui indice de mobilitaie
maobilitate ca urmare a utlilizării, în scop comparativ, a mobilomeiriei dento-
parodoniale înainte și după tratarment.
Am înregistrat Creş—,iéan relativ m Odbî“aîé; ale mobilităţii dentare la
scurt timp după intervenţiile chirurgicale și reducerea progres VA a
acesteia în condiţiile imobilizării dinţilor (fig. 41).
Din acest pzjncî de vedere am constatat superioritatea sis
fixe, rigide de imobilizare, fajă de cele deformabile
2
(fig. 42).
Zâîîî
Mobilometria instrumentală oferă avantajul d ă

Condiţii gradului de r*ru…;)bnua&s dentară în condiții reprodu Cîib k…,……„ amwa
reproduciibile poate fi reluată la diferite intervale de timp, măsurătorile fiind repetate
în aceleași condiţii de funcţianalitate ale aparatului.
În md rul tratamentului complex al par'}wrw atiilor c:a%f:şrîci
Cîî&î!Cé%, mabilometria !Yk…»î.…î“î“ é:—xnîaăa w mw… ecau („î: riu obiectiv
de
GO …"““née '"m moad ssub umî:a ăa
aprecierea dlinică subiectivă a gri
patologică. '
Fig. 41
Variati tament chirurgiei & (laun an) a
(de lungă durată
a HOBIA TRAIAMN DUMITEIU - PARODONTOLOGIE
g) Pletismografia gingivală prin reflexie (GAFAR, MĂGUREANU)

Variații studiază variaţiile volumetrice circulatorii ale microcirau ulației din
circulatorii parodonţiul marginal. '
h) Fotografia redă aspectul rîlm înainfeși dupătratameri.
Holografie i) Foiogrammetria, holografia prezintă imaginea dlin câ în mod
tridimensional, stereoscopic.
) Hisiomelria df»wermma caniitativ struciurile dento-parodontale
dar are dezavantajul distrucţiei tisulaî“e pentru recoltarea de probe.
Analizele histornetrice pot evidenția
— axistenţa și caracterul relaţiei care se siabileșteîn tre structurile
de adiţie prin implant qmnu%&r, fragmenie de os sau alte Dme a
Torn
[ no de
înlocuire a asului alveolar resorbit;

— identiflcarea și evaluarea struclurii L unei zone în care aapare 03
nou sau elemente tisulare, vasculare faţă de imaginea histalogică
anterioară;
k) Teste biochimice
PERIOGARD Testul biochimic PERIOGARD al aSŞ,)iîă.î"“î&%"“iîăă,ă“î“!îî'
'f"p"evîa“'ă starea clinică de sănătate sau gradut d
1o Ca
inflamatorie ale parodonjiului marginal. Alte teste moderr
P&mochec,k pentru proteinaze neutre, testul Prognostik pentri î
BANA din lichidul șanţului gingival estul BANA pentru depi
care hidrolizează Fenzayl-D mgw ine-naphitylamide și astfe
apariţia unor paiogeni eradnmai ca FPorphyromonas ,
Piridinalină Treponema denticola, Tannerell a forsithens ia, prezența erdma% ei
(care marchează distrucţia de colagen) şi condroitin-4-sulfat (pentru
distrucția osoasă) oferă posibilităţi crescute de obiectivare și
Monitorizarea monitorizare a inflamației septice gingivo-parodontale și a evaluţiei
inflamajiei acesteia sub iratament.
l)Teste microbiologice
Izolarea bacteriilor prin culturi și ideniificarea acestora piin
Hibridizars metode clasice (biochimice, antigenice) sau moderne (folosind testele
ADN de hibridizare ADN).
Constante m) Deferminarea valorilor unor consiante biologice: herr iatodarit, *
bialagice numărătoarea de leucocite, VSH, glicemie, lipidemie, colesterolernie,
trigliceride, probe de d!sprmememse, transaminaze, uricemie, uremie,
timpii de coagulare, sângerare, protrombină, de retracție a c îéăd(“;UsUă
Diagnosticul Tesie de laborator peniru diagnosticui infecţiei FHiV sunt:
infecției HIV — testul ELISA (Enzyme-linked immunosorbani assay) pentru
detectarea reacției generale de anticorpi;
— Western Blot (WB) identifică anticorpii de reacţie la proteinele
ŢL
D
specifice HlIV;
Reacția poli- -— antigenul p 24;
merazei în tant — reacția polimerazei în lant ((Polimerase chain reaction — F
r oPT
EXAMINAREA Ei%îÎ)i„?\…x'A\/pLUi PARODONTOPAT
ză
=-
— umără fuar oa de celule CD,, (T, helper) periferice. Normal:
441663 celule/mm3;
- ş,a…maraîq; rea celuielor CD (limfocitele T,). Normal 272-932 ce-
lule/mrm3;
— încărcătura virală măsoară viremia în plasma sangvină. Limitele
Încărcătura
de deîaamm sunt între mai puţin de 50 replici (câpii) fper mi plasmă
și virală
mai mult de 750.000 de replici (câpii ) ARN-HIV /ml;
- nurmărătoarea trombociielor cu valori sub 150. 000/ml3, întâlnite
la 9-13% din bolnavit purtători de HIV și la 21-23% din cazurile
de
boală manifestă clinie;
— numărătoarea leucocitelor: leucopenia esie mai mică de
Leucopenia îr
4.500 celule/mm? în 8-22% din cazurile asim iptomalice și 58-65% SIDA
din
boinavii de SIDA.
Bibliografie
Bacic M, Plancak D, Granic M, CPITN assessment of periadontal disease

În
diabetic patients, / Periodontol. 19088; SO:R16-822,
Baelum V, Manji F, Wanzala P, Fejerskov &, Helatioriship heiween GPITN
- periodontal attachment loss findings in an adult population, / Cflin.
Pariodontol, 1995; 22:146—-152,
Carranza FA jr., GLICKMAN'S Clinical Periodontology, W. B. Saunders Co.
Philadelphia, 1984,
Carranza PA jr., Newman MG, Clinical Perlo dontalogy, s edition W. B.
Saunders Co. Philadelphia, 1998,
Charon J, Mouton Ch, Paradontie medicale „ Edition CdP, Graupe Lialsons,
Paris, 2003
Dowselt SA, Eckert JG, Kovalik MJ, 7he applicability af half-mout
h
examination to periodontal disease assessmert in untreated aduli
bopulations, / Periodontoi 2002; 73:975-—981.
Dumitriu HT, Valoarea imobilizării dinţilor în tratamentul complex
al
pai or;ionîapa“măm marginale cronice. feză de docforaf, institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de £Siornatolagie, Bucureşti, 1978,
Durniiriu HT, Dumitriu Silvia, Pararodontologie, Editura „Viaţa Medicală
Homânească“, București, Ed. 1-1997; Ed. II: 1998, Ed. ÎN:1999..
Dumitriu HT, Strategii moderne în a::îmm; și iratamentul parodontopatiilor.
Comunicare, Ziua Facultății de Medicină Stomatologică, 1 martie, lasi,
=2001.
Dumitriu HT, Tradijie și actualitate în monitorizarea îmbolnăvi
rilor
parodonțiului rmarginal. Aspecte actuale legate de o corectă încadrare
nosologică a gingivitelor și parodontitelor și metode moderne de
diagnostic în aceste afecţiuni, Curs de Pamdmto'oqiée,' Patronatul
Medicilor Stomatologi din Dobrogea, Constanfa, 9-10 februarie 20068.
Holborow DW, The commi snity periodontal index of trealment nseds — uses
and ahuses?7, N. Z Dant. Î 1998: 94.?25}— 23!.
Murea Anca, Dumitriu FIT, Maliţa C, Monitorizarea prin indici clinial

tratarnentului complex în parodontitele marginale aronice. Com
V-lea Congres Naţional UNAS, Bucureşii, 1B- 21 octornbrie 20
Owens JD, Dowseti SA, Eckert GJ, Zero OT, Kowollk M.I, a -mouith
assessment af periodontal disease in an adult population of the lUnited
States, / Periodoniol 2003; 74:1206-121 3.
Severineanu V, Paradontologie clinică și terapeutică, Ed. Academiei
Române, București, 1994.
Wilson TG jr., ltornman Kă, Furdameniale of Periodonties, Ed. IL
Quintossence Publishing Co, Inc. USA, 2003.
SEm
g
R
Diagnosticul de îmbolnăvire + gingivo- E}AWGQHÎ&E” se

realizează
printr- a… proces complex, sfeciual în etape
Aramneza oferă informații (obținute dG a pacient)
privitoare la Anamneza
motiv *ăa prezentării la medic, utile pentru amrwasw
simprormele bolii
așa cum sunt ele percepute de persoana examin
ată; de ase omenea,
î î's' relevante datele privind momentul apariţiei
balii, factorii
iavorizanţi, circumstanțiali pe care îl invocă subiectul, evoluția și
ieciele unor zraîameméă asupra isimpwmawmg ei subiec
tive sau chiar
abieciive, rezultate însă din evocarea lor de către pacient
.
Examirarea de către medic a parodoniiului margin
al oferă dat. Date obiecti ve
obieciive asupra bolii și îl orientează mai bine,
spre un dfacşnm1
pozitiv cu un grad de precizie diferit de la caz é Caz,
[;f':afm';pna/év complemneniare sunt utile și f cesa e
în unele situaţii Examene
peniru precizarea formel clinice de mm!wv;m a aă'; clerist
icilor ei compiemeri-
particulare în vederea instituirii unul trat lament
c*hr… tare
Diagnosticul pozitiv '}sw rezultatul examinării ş;w
N anamneză, Diagnostic
aprecierea obiecilvă a stării i parodonțiului margmdâ
și prin examene pozitiv
*?f“»"%"ţjl merniare necesare, utile și uneori obli igatorii pentru precizarea
stării de îmbolnăvire. D;aq: Gşî!m}? pozitiv stabilit
iniţialare fatuși un
racier relaliv, deoarece, în cursul evoluţiei bolii,
uneor chiar de la f Lr
Laracter
început, alteori pe méwră ce sunt iniroduse practicile terape uîm a, pot relativ
apărea elemente nol care influer ţează diagnosiicul
sau îl conferă
semnificaţii apropiate de diagnosticul siabilit la prima
exminare.
Acceptarea acestei stări de fapt mcîud&a deci
o anumită
incertitudine care îl determină pe medic să ia în consideraţie și alle
posibilități de apariție și evoluţiea bolii prin formularea
unor variante
de diagnasiic.
Diagnosticul diferenţialirsbuie elaborat în mad
oabligatoriu Diagnostice
deoarece în unele cazuri dagn sticul primar pozitiv poate
fi greșit; prin diferenția!
stabilirea diagnosticului diferenţial practicianul are o
marjă de acţiune
situaţii de îmbolnăvire care nu
pentru coreciarea prin tratament a unei
a fost corect evaluată per primar.
răspunde la o serie de
Diagnosticul pozitiv €corect evaluat poate
întrebâri:
ale suferinței gingiva-
— care sunt manifesiările principale
ţ.;}ffimcimîal&»”
parodontale; « ste îmo l-
&dui de afectare a strructuritor gingivo-
mâ'wim& localizată sau generalizată?
— care este severitatea bolii? v
ul u n tratal
aste medicul pregătit penirua instit
rnent eflc m;nî…?
istă oportunități de trata
eșec în urma iratamenii
— care este rata de succes sau de
m% conduce la amelio
- în ce măsură procedurile de tratameni
rare, la vindecare sau la agravare?
iuarea ș i finalizarea T
— care este durata estimată pentru efec
mentului?
slui?
ce riscuri pot apăreaîn curs ul î.amme»m
gingivo-t-narodonial?
— care sunt costurile tratamentului
*
Fig. 43
Aspeci aâmg&„ al
Aspect clinic al inflamației gingivale degenerescenței
gingiva-alveoiare
rințele dlinice gingiva-

Manifestările principale care însofes sufe
, din natura %w unilor de
parodontale rezultă, în cele mai multe cazuri -
, bază ale bolii
mwdama!a în forma sa distruciivă,
inflamaţia — inflamaţia; boaia
96% din formele clinice de
progresivă prin inflami aţie, mprc,éam… peste
afectare ale parodonjiului marginal.
DIAGNOSTICUL ÎMBOLNĂVIRILOR GINGIVO-PARODONTALE
Semnele principale de inflamaţie sunt (fig. 43):

& modificări de culoare, aspect și consistenjă ale gingiei și
volumelrice, prin resorbție verticală la nivelul oaselor alveolare.
$ creşterile de volum ale gingiei sau tumefacţiile gingivale
definesc din punci de veder& clinic modificările histopatologice prin
hipertrolie (creșterea prin edem a volumului gingiei) sau fijperp/azie Hipertrofie
(creșterea de volurn prin înmulțirea și numărul sporit de celule și tibre), Hiperplazie
— degenerescența; în prezența seranelor ranifeste de inflamație Degeneres-
se produc și fenomene degenerative caracterizate prin (fig. 44): centa !
& raduceri de valum ale structurilor gingivo-parodontale: refraciia Retraciie
gingivală și atrofia osoasă orizontală sunt rezultatul fenomenelor gingivată
inilamalorii dar și de involuţie precoce sau fiziologică, de vârstă, ale Atrofie osoasă
paroadonţiului marginal, '
Severilatea bolii parodontale este definită prin termeni ca: Forme de
— formă ușoară (sau iniţială); îmbolnăvire
— medie;
— gravă (agravală sau severă),
În parodontitele marginale, severitatea este apreciată în funoţie de Severitatea
numărul de milimetri măsurați prin sondare exploratorie între îmbolnăvirii
joncjiunea smalţ-cement și nivelul cel mai decliv al pungilor
parodontale.
În acest sens, considerăm că severitatea Îmbolnăvirii este
moderată când pungile parodontale au adâncimi de 3-5 mm, și
mare — /a & mm și peste această valoare.
În alte forme de îmbolnăvire cum sunt niperplazille sau retraciiile
gingivale, acest criteriu nu esie relevant si se utilizează o altă
modalitate de apreciere a severităţii: mărimea hiperplaziei raportată la Mărimea
acoperirea suprafeţei coronare și respeciiv numărul de milimetri dintre hiperpiaziei
joncţiunea smalț-cement și nivelul actual al marginii gingivale libere.
Boala parodontală este considerată ca fiind localizată când sunt Localizată
afectaţi mai puțin de 30% din dinţii prezenți pe arcade sau
generalizată când gingivita sau parodontita implică mai mult de 30% Generalizată
din dinţii prezenți,
Elemente principale de diagnostic în gingivite și parodontite

1. În gingivite:
Gingivite induse de placa bacteriană
Manitestări clinice:
Gingivitele prezintă cea mai mare prevalenţă și incidenţă în clinica
bolitor parodonţiului marginal. Principalele semne clinice sunt:
sângerarea produsă cu ușurinţă în numeroase circumstanțe: periaj,
masticaţie, sucţiune voluntară sau chiar spontan; modificări de
culoare, de aspeci; pierderea texturii de „gravură punctată“,
modilficarea consistenţei; madificări de volum. Unii pacienţi acuză
HORIA TRAIAN BUMITRIU — P ARODONTOLOGIE
Seri senzaţii de prurit, usturime gingivală sau chiar u

subie MBW“ îrecveni la periaj, uneori în cursul masticajiei s
apărute în rmod spontan,
Mamwvîw' radiologice:
În mod obișnuit starea de gingivită nu nsaţeşte de modilicări
radiologice astfel încât creasta marginală a asu aivww se situează
Distanță ia o distanţă, cânsiderată mrmaî&î de 2-3 mm de joncţiunea sma
normală cement, Uneori însă, așa cum am c„mmwîat din zra(}iw personală,
gingivitele hiperplazice, în special,și care au o mf(:;i de mai lungă, de
luni de zile, pot apărea fenamene de demineralizare a lirmbi c
alveolare și a crestei marginale a osului alveoiar, fenomen re
dintr-a hiperemie activă prelu “şg'ă în corionul gingival.
Aspecta !wia;wbgalggicî&
Literatură de specialitate consemnează assrţiunea
Bacterii bacteriile, patogene sau nepatogene, care sunt prezenie îr
bacteriană supra- și mgmgnm.%a pot produce, în cire
favorabile, manifestări < E ice de gingivită. Cu toate acestea
Genuri îrecvent invocate în apariţia gingivitelor sunt bacteriile dir
Specii Aciinomyces și fFusabacterium sau specii ca Elkoenefla cc odens ,
Capnocytophaga gingivalis. Prezenţa unar specii ca Aggregafibacter
aciinomycetemcomitans, Porphyromonas gingivalis, Pravoielia
iniermedia, Tannerelia forsithensia, Micromonas micros, Campvylo-
bacter rectus în placa bacteriană a unui subiect sănătos poate
Candiţii constitui în condijii favorabile de ris parodontal fiora patagenă peniru
favorabile debutul unei parodontite.
Aspecte fiistopatolagice !
În gănqiviîe joncţiunea gingivo-dentară este, în esenţă, integră și
'g! ă o bună fixare a gingiei de dinte la un nivei corespurnzâtor
vârstei, gradului de erupiie, stării constituționaleși a celorialte circum-
Eroziuni și …îanţe de&cnga la moriologia gingivală. Se pat observa însă eraziuni și
microulceraţii microulceraţii aie epiteliului sulcular care sunt răspunzătoa ă acesi
nivel de sângerările care se produc cu ușurinţă în silu aîuée clinice
semnalate mai sus. În corion se constată un bagat infiltrat limfocitar T,
macrofage, polimorfonucieare neutrofile și uneori n%%mmam
Fibre de (SCHROEDER, LISTGARTEN, PAGE, 1997). Fibreie de cm„dg ,
măagen penv…cuzar sunt în număr redus, iar dintre celule,fb?e:}tw tele
prezintă alterări siructurale.
Aspecie imunologics
Deși nu s-au descris defecte funcţionale importante ale celulelor
imunitare, în gingivitele cronice „simple“ s-a constatat o creștere a
titrului de anticorpi serici și din lichidul sanţului gingival față de o serie
de bacterii ale plăcii dentare (EBERSOLE, 1993), Se remarcă de
rT
asemenea creșterea valumului lichidului <anh„i i gingival care are

Aniioorpi astfel un conţinut crescut de factori imunitari de apăra ntic
ee
R
ăfw*wu—„, proteine serice, complement, lizozim dar şi o s…ma'ăeî, a

prostaglandinelor (PGE,) și= leucatrienelor (LTB,) (PAGEș. a., 1997
Gingivite amaémammm&%
În 'prezent s-au acumulat numeroase cunoștiințe privind o
patologie a pamdşnţiului marginal cu manifestări clinice predominant
gingivale dar și desmodontale și asoase, ca urmare a efectelor Efecte
secundare produse de unele substal îîn medicamentaase, în special
secundare
antagoniștii de calciu, hidantoina și ciclosporinele.
Gingivite din cursul iratamentelor cu antagoniști de calciu
Aspecle clinice
1rebuie remarcat că și aici factorul etiologic principal esie placa Factor
bacteriană, iar aspeciele ciinice sunt expresia acjiunii secundare a etiologic
medicameniului care modilică răspunsul tisular față de inflamaţia principal
bacieriană.
tingia este mărită de volum și are fie o consistenţă fermă atunci Consistenţă
când se respectă a bună igienă bucală, fie este de consistenţă moale,
friabilă în condiții de igienă precară, în suprainfectări.
Aspecie histopatologice
Pentru a evidenjia mai bine modificările care apar la nivel
parodontal în urma acestor tratamente, s-au efectuat examinări Examinări
comparative ale gingiei bolnavilor cardiovasculari netrataţi cu comparative
antagoniști de calciu și a celor care au beneficiat de acest tratament.
La bolnavii cardiaci netrataţi cu inhibitori ai canalelor de calciu
mucoasa gingivală prezintă:
— zone întinse de edem Edem
- disjuncții între epiteliu și corion, urmare în principal a distrugerii Disjuncţii
legăturilor desmozomiale; apiteliu — 08«
— henzile de colagen din corion sunt fragmentate, distruse: rion
— apare un impartant infiltrat p%dsn'"m; tar în corion; infiltrat
— vasele din corion prezintă o îngroșare a pereţilor și reducerea plasmocitar
lumenului:
— îlbroblaşiii prezintă semmne de suferinţă și degradare: mito-
condriile sunt distruse sau prezintă modificări morfologice importante,
Bolnavii cardiaci tratați cu nifedipin și diltiazem prezintă: iuifedipin
— O matrice fibroasă bine dezvoltată, organizată sub forma unei
rațele de benzi groase de fibre de colagen; aceasta sugerează o
Neosinteză de
neosinteză de calagen;
colagen
-— apariţia unor fibroblaști cu aspect de miofibrablaști; acesșiia au
microfilamente, un reticul endoplasmatic bine dezvoltat;
— material extracelular asemănător laminei bazale și structuri
hnemodesmozomiale (BULLON ș.a., 2003). Toate aceste aspecte
histopatologice indică tendinţa de activare metabalică tisulară și de Mitoză
mitază accentuată în corionul gingival și desmodonţiu.
acceniuată
„
c
o
pileptie
Gingivite din cursul tratamentului antie
Aspecte clinice
preziniă sub forma
Cel mai frecvent, hiperplazia hi dantoinică se
localizaţi preferențial la5
Noduli papilari unor „noduli“ papilari de consisteni ă fermă,
n îngroșat la nivelt l
nivelul dinţilor frontali și sub forma unui festo
dinților laterali.
Gingivite descuamative
Aspecie clinice ş
ent la femei, la
Gingivitele descuamative apar mai frecv
tu burări neura-vege-
Menopauză rnenopauză, pe un fond general modificat prin
tative, nevrotice, depresive.
re roșie vie care
Culoare roșie În gingivitele descuamative gingia are o culoa
efect uată cu blândețe, cu o
vie sângerează cu ușurință la ștergerea, chiar
la periaj , mai tie și
compresă de iifon; gingia esie dureroasă
a
sângerează în acesie situații.
Aspecie microbialogice
aceste
Nu se cunoaște o floră bacteriană particulară asociată cu
cu ochiul liber, o încăr-
gingivite dar este evidentă clinic, uneori chiar
nță datorită dificul-
cătură bacteriană mare de placă depusă cu ușuri
urmat de sângerări.
tăţilor rari de periaj care esie foarte dureros și
Aspecte histopatologice
în evidonţă leziuni
Lichen plan, În unele cazuri examenul histopalalogic pune
pernfigoidul benign al
Pemfigus caracteristice din lichenu! plan, pemiigus,
mucoaselor.
Aspecte imunologice
e de ordin imuno-
Nu se cunosc decât puţine aspecie particular
în corio n şi se poate consi-
infiltrat logic, precum un infiltrat plasmocitar bogat
prism a răspu nsului terapeutic
plasmocitar dera o posibilă implicare autoimună prin
cu beta meta zonă (WRAY,
favorabil la corticoterapia locală și generală
1999).
2. În paradontite:
e cronice suni
În accepțiunea actuală parodontitele marginal
ece au fost evidențiate
considerate „parodontopatiile adultului”, deoar
și tineri (PAPAPANOU,
iniţial nummai a adult, dar pot apărea și la copii
1096, ALBANDAR, DUMITRIU, 2002).
vârsta de 40 dep
Parodontita marginală cronică tipică apare pesie
depozite mari de placă
Denozite mari ani la persoane cu igienă bucală defeciuoasă,
oniale și cel mai ades
de placă și și de tartru cu inflamație gingivală, pungi parod
E
45).
tartru sunt afecţiuni cu evoluţie lent progresivă (fig.
e sunt legate deci de prezența
Principalele semne de îmbolnăvir
parod ontal e.
inflamației gingivale și apariția de pungi
că se pune pe bază
Diagnosticul de parodoniită marginală croni
a
5D
” | /
următoarelor criterii:
marginal nrofună, d
1, leziunile distructive afectează parodonțiul
D
susţinere; :
E
o
c
2. prevalența maximă este la adulii, dar poate apărea la copii și Prevalenţa
adalescenți; maximă
3. în etiologia bolii sunt incriminaţi patogenii parodontali din placa
bacteliană;
4. dintre factorii favorizanţi, tartrul subgingival este principala Factari
caracteristică, dar mai sunt prezenţi în mod constant:
favorizanți
— fumatul;
— stresul;
— factoril iatrogeni;
5. se asociază frecvent cu boli generale: diabet, boli de sânge,
sarenţe vitaminice, unele tratarnente medicamentoase. Bolile generale
Boli generale
Fig. 45 * Fig. 46
Aspeci clinic de parodontită marginală Aspect clinic de parodoniită agresivă
cronică generalizată
modifică iniţierea și evoluţia bolii, răspunsul la tratament și recidivele

după instituirea acestuia;
&. evolujia este în general leni porogresivă, dar pot apărea și
perioade (episoade) de progresie rapidă cu manifestări de tip acut sau
sibacul, ca abcese parodontale marginale, ostelte periradiculare cu
evoluţie rapidă şi pierderea unor dinţi izolaţi. Boala evoluează parcelar,
din lac în loc, la anurnite intervale de timp (BuMITRIU HT)
Parodontitele agresive sunt frecveni circumpubertare, mai rare
decât parodontitele cronice și apar la pacienţi tineri (fig. 46). După
caracterizarea din 1989 a Academiei Americane de Paradontologie,
parodontilta agresivă localizată (PAG) şși parodontita agresivă
generalizată (PAG) au fost denumite anterior: „parodontită juvenilă
Parodontite
localizată“ și respectiv „parodontită juvenilă generalizată".
juvenile
Diagnosticul de parodontită agresivă se face pe următoarele
criterii: '
Criterii principale:
a) parodontita agresivă localizată sau generalizată este mai rară
în comparaţie cu parodoniita cronică;
HORIA TRAIAR BUBMITRIU -- PARODONTO LOGIE
anele tiner
La tineri b) parodontita agresivă apare mai frecvent la perso
o bună stare generală de
obicei până la 30—40 ani și care prezintă
sănătate;
iului joncțional) și
Dsjuncţie c) disjuncția gingivo-dentară (distrucția epitel
rapidă distrucţia osoasă se realizează rapid.
Criterii secundare'
în rapori cu gradul
Cantitatea de a) caniitatea de placă bacteriană este redusă
avansat de distrucție a țesutului parodontal ;
placă bacte-
și implicate în
riană b) speciile micrabiene cel mai frecvent întâlnite
nomy cste moom itans și
Specii micro- etiologia bolii suni Aggregatibacter Acti
biene Porphyromonas gingivalis;
în parodoniitele
Titrul de o) titrul de anticorpi esie semnificativ crescut
lizată;
anticorpi agresive localizate și mai redus în forma genera
d) în cursul bolii se remarcă anomalii de structură și compor-
E> (PGE,) și a
tament ale fagocitelor, creșterea prostaglandinei
interleukinei 15 (IL-1B);
distrucția oaului
e) disjuncţia rapidă a epiteliului joncțional și
bolii,
alveolar se pot opri uneori sponian în cursul și
între parodontita marginală cronică
Diferențele semnificative
parodoniita agresivă sunt date de:
de obicei după
a) vârstă: parodontitele marginale aronice apar
mai frecvent până la
vârsta de 30—40 ani. Parodontitele agresive apar
ve debutează în juru
30 de ani: forma localizată a parodontitelor agresi
(circumpubertar ) și poaie î considerata
perioadei pubertare
aliza tă este diagnosticată
parodantită juvenilă localizată, forma gener
și poate fi conside
sub vârsta de 30 ani (dar și mai târziu) Î
juvenilă generalizată (Acadernia Ameri cană a&
parodoniită
Parodontologie, 1989);
bună, neafectală în
Stare generală b) starea generală de sănătate este de obicei
mice în paradoniitela
parodantitele agresive şi modificată prin boli siste
Dispoziția marginale cronice;
parodontaie este
distruoțillor c) dispoziţia pe arcadele dentare a distrucţiilor
incisiv ilor şi primilor molari
parodontale preferențială în zonele aproximale ale
locali zată; în parodontita
superiari și inferiori în parodontita agresivă
margi nai depășesie
agresivă generalizată afeciarea parodonţiului
la un număr mai mare
zona incisivilor și a primilor molari și se extinde
Placă de dinţi;
în raport cu
bacteriană d) placa bacteriană este prezentă şi repreziniă,
a bolii, fiina respo nsabilă de
răspunsul organismului, cauza principală
biofil mul plăcii este mai
cele mai multe forme ale distrucţiilor tisulare;
ales în rapart Cu
redus în parodoniita agresivă localizată, mai
Ritm de parodontitele marginale cronice. -
evoluție e) ritrmul de evoluție este mai lent în parodoniitele cronice și rapid
distructiv în formele agresive.
DIAGNOSTICUL ÎMBOLNĂVIRILOR GINGIVO-PARO DONTALE
—L
în parodontita marginală cronică nu există o localizare sau o
exiindere preierențială a bolii. Apariţia și esle iegală mai mult
de
acurmulările locale, în anumite zone ale arcadelor și ale dinţilor
a
iactorilor favorizanţi, în special tarirul subgingival, care este de regulă
prezeni (DumMITRIU FT), —
Diterenjele esențiale între forma de pbarodoniită agresivă
Diferenţe
lacalizată și cea generalizată sunt:
ssențiale
a) parodontita agresivă localizată este depistată la pubertate sau
în jurul acesiei perioade, în timp ce forma generalizată apare mai
îrecvenit în preajma vârstei de 30 de ani dar și mai târziu;
D) diierenţa de apariţie în timp poate fi pusă pe seama unui
răspuns imun (prin titrul de anticorpi serici) mai puternic la pacienții
cu Făspuns iîmur
parodontită agresivă localizată și mai slab cantitativ și întârziat
la
pacienţii cu parodontită agresivă generalizată (LANG, BARTOLD $.a,,
1895);
c) distrucţiile parodontale afeciează de regulă incisivii și primii
malari permanenţi în forma localizată și încă alți dinţi în forma
generalizată;
a) tarirul subgingival este, în mod abișnuit, absent în tormele
Tartru
localizaie și poate fi sau nu prezent în formele generalizate.
subzingival
DIAGNOSTIC AL AFECȚIUNILOR
GINGIVO-PARODONTALE
Metoda culturilor permite izolarea speciilor bacteriene patogene,
Culturi
siudierea caracterelor specifice și testarea sensibilităţii la antibiot
ice
O
microbiene
fig. 47, 48, 49); dar sunt și dificultăți legate de menţinerea
până la
=
nsămânţare În stare viabilă a speciilor recoltate, care trebuie

să fie în
antitate suficientă pentru a fi decelabile, iar unele specii
ca
îD
"reponema denticola sunt greu de izolat și de caultivat.

—L
Metoda
culturilor se realizează peniru patogenii parodontali cu costuri
mai
mari, în laboratoare cu o dotare de excepție, „
Metodele de diagnostic prin tehnici ale biolagiei moleculare
necesită fragmente specifice de ADN capabile să recuno ADN
ască
secvenie specifice complementare de ADN bacterian ale micro-
organismului de identificat. Prin metoda hibridizării ADN există
posibilitatea decelării ADN bacterian chiar şi de la specii care nu mai
sunt viabile.
sondele ADN conţin un lanţ ADN dintr-un microorganism Sonde ADN
specific, sintetizat artificial, 'capabil să hibridizeze secvenţa
sa
complernentară de acid nucleic din culturi sau produs patologie. Există Acid nucleic
HORIA TRAIAN DUMITIIIU — PARODONTOLOGIE
identificarea bioahin
Fig. 48 Fig. 48
Tesiaroa sensibilității la antibiotice prin Testarea sensibili m î a antibiotice prin
metada difuzimetrică metoda E — test (cantitativă)
sonde ADN capabile să detecieze specii ca Aggregafibacter
aciinomyoaiemcarmilans, fFrevoteila imtermedia, Porphyromonas
gingivalis, Treponema denticaia,
Reacţia p&»îîmw&m* în larţ — Polimerase Lî
Această reacţie, considerată „instri emmîuăş
biologiei îéî(}f&é)î…lîă&îé?g“ (LEDEABEAG, 1993) of . _
amesiec de ADN, dintr-un produs biologie, să î da éţîdîră u%
Multipticare singură moleculă de ADN prin muliipiicarea (clonarea) ace
afara celulei vii. Metoda se realizet actualmente c
i în di ?wî&;
DIAGNOSTICUL ÎMBOLNĂVIRILOR GINGVO-PARODONTALE
a
cazul leziunilor osoase osteolitice: aceasta este o boală rară care
apare la copii sub forma unar focare multiple de osteomielită cronică
și recurentă, posibil și la nivelul oaselor maxilare,
Studiile care au folosit metoda PCR pentru identificarea Produse
paiogenilor parodontali în produse patologice din șanţul gingival sau patologice
pungile parodontale au folosit o tehnică în trei elape: Etape
— captura imunomagnetică a fiecărei specii microbiene distruse,
prezente într-un produs patologic;
— multiplicarea maleculelor ADN;
— evidențierea prin hibridizare cu sondă de ADN a câle unei specii
_uicroblene ,r»ai ogene parodontale: Tannereila forsithensia, Prevotella
intormedia, Prevotella nigrescens și Prevotella gingivalis (LEYS$. &.,
1994, FLEMMINGș. a., 1995, FURCHT ș. a,, 1996).
Prin această metodă a fost posibilă detectarea simultană a mai specii
multor specii bacteriene prezente într-un produs biologic: bacteriene
Aggregaiibacier actinomycstemcomitans, Fusobacteriunm nuclealums,
P orphVTOmOnas wf'mqivaiis:, Treponema denticola (CONBRADS $. &.
1989, TRAN, HUDNEY, 1999).
Calităţile acestei matode o recomandă a i utilizată pentru
decelarea unar prezumtive specii microbiene în situaţii în care nu au
putut îi evidenţiați patageni parodoniali, ca în involuţiile gingivo- invoiuții
parodontale. gingivale
sSonde electronice compulerizate care exercită o presiune
constantă asupra ţesulu HEOr parodontale (Periotesi). Periotest
Examene radiologice prin tehnici de radiografie lineară, Radialogie
substracţie digitală, asistate de computer.
wşééţ&w de biormarieri: Blomarkeri
estul ăâmmqam wş—„jfwtm…a aspartat-aminatransferaza din
lichiictul şa—' nţului gingival;
— testul W&rsmhéâ ck evidențiază proteinazele neutre din lichidul
sanţului gingival;
iestul Prognostik evidenţiază elastaza din lichidul sanţului
gmg val;
— testul BANA se bazează pe depistarea enzimei care BANA
hidrolizează Benzoyl-DL-arginine-napphiylamide și evidenţiază
prezenja a trei mierobi mÎQQ(“âÎ“… Porphyromonas gingivalis,
işcwmnemfj deniicola, Tannerella forsithensia;
esiul TOPAS pune în evidenţă metaboliții toxici din facarul
inlarnator:
— pyridinolina din peptide carboxiterminale ale calao;wnulu de tip|
ICT %“} marchează distrucţia de colagen;
- Înnterteronul a
%' glucuronidaza;
— condroitin-4-sulfat (C45) marchează distrucția osoasă.
PS
Ab sifl AT Majoritatea clasificărilor balilor gingiva-parodantale au |e
S
c
&
drept criteriu principal natura leziunilor celor mai pre„qnanî&a care
inf!am aţia, hiperplazia, dar și degenerescența și involuiia.
Într-adevăr, numeroase forme clinice de afectare din parodario-
Leziuni patiile marginale se caracterizează prin leziuni de tip involutiv cu
retracție gingivală și atrofie asoasă orizontală, chiar în absenta
inilarnației manifeste sau oculle.
LDe aftfel, pionierii ţJradunmîog:e; printre care se nurmără OBBAN
și WEINMAN au descris încă din 1942 o Şcfma de îmbalnăvire cars
afecta vârstele tinere cu retraație qmmm%a și pierderea mzm vilor și
primilor maolari, în absența aricăror semne vi zşb!ş» siinic de inilamație
Denumire afeciiune pe care au denumit-o parodantoză, denumire improcpile,
improprie perpetuată până în zilele noasire,
Astăzi se șlie cu precizie ne baza unar cercetări științifice că
așa-zisa „paradontoză“ este de fapt rezultatul unor agresiuni
microbiene produse de Aggregatibacier ac f/na„wcâf&*m…, nfans și de
Parodontită alţi patogeni parodontali și de aceea este recunoscută î literatura de
juvenilă specialitate ca parodoniită juvenilă
Totuși, existenţa a numeroase situaţii în care gi [ A
Atroftie diferite grade de retracție, lar asul w%!\/f“(îîd niveluri ditferite de atrofie
orizontală orizontală, l-a făcut pe numeroși dlinicieni să desorie a formă
Îmbolnăvire îmbolnăvire parodontală distructivă, zisă „ra Wăc;mami e", în care
neinflamatorie produc distrucţii în abserta inflamației.
x
Acest aspeci de îr mboinăvire se regăsește în fvpmaş
clasificările făcute între arié 1820 și ;%!!, parnind de la ideea,
ţ
Leziuni ac—cmp“tă, că în ţammg a aAC;ur„u ui epilelial și gcjmmm.,

distrofic inila s T , eziuni distralice,
Dam!e 3,îu ,m(„ af:)îm… pş vmd natura inflamatorie de cauză
microbiană a așa-zisei parodonioze au tăcut ca acest termen
mai figureze după anul 1977 (dé—“*Câî întâmplător sau c
istorică) în literatura de sr ec lalitat
Cu toate acestea, re î mmm fost propusă existenţa unei „bali
parodoniale distructive nei mlg—zmaiom (NPE. = non inflamatory
desiruciive periodonial disease) pe considerentul că se întâlneșteîn
mod frecvent în practică (PAGE, STURDIVANT, 2002). În sprijinu
alirmaţiei lor, auiorii citaţi prezintă cazurile unor pacieniţi cu ?&*îracéî%&â
gingivală, dar care efebîuau un periaj gingivo-dentar deosebil de
intens şi de frecvent,și care utilizau și alte forme secundere de iglenă
bucală cu fir de mătase, perii interdentare ş;.a„' ceea ce explică
producerea fenomenelor distructive, dar nu poale defini o enlitate
imvoiuție clinică primară, de sine-stătătoare, de involuţie prin mecanisrme proprii
DIAGNOSTICUL ÎMBOLNĂVIRILOR GINGIVO-BARODONTALE
201
în absenţa inflamaţiei. Până în prezeni, aceste situaţii sunt prezente în
literatura de specialitate ca retracţii gingivale produse în variate
Circumstanţe
circumsianțe de ratură traumatică, prin acjiune directă sau indirectă
traumatice
asunra parodonţiului marginal.
Desigur, distrucții ş:…;aradamai&?*ţ absența unei inflamaţii manifeste
pot îi întâlnite în gingivitele care nu sunt induse de placa bacteriană,
asa CUum arată numeroase Şme…"jm dar conform deliniției Academiel
Americane de Parodontologie: „În toate formele de boală parodontaiă
aistruciivă este prezentă inflamaţia bacteriană, iar aceste forme sunt m%"a maţia
întotdeauna caracterizate prin inflamație cronică, formarea de pungi cu
hacteriană
adâncime progresivă, pierderea joncjiunii gingivo-dentare și distrucții
este prezent
ale osului alveolar“.
Ghiar și în cazul unor leziuni deitip distructiv produse prin traume
lizice, nu se poate exclude existenţa unui mecanism inflamator ca
'eacţie la agresiune și ca modalitate de evoaluţie a leziunii i spre
Heacţia la
vindecare,
agresiune
Bibliografie
Albandar JM, Periodontal disease in North America, Pertodoniol 2000;

2002:29:31-869.
Albandar JM, Tinoco EMB, Global epidemiology of periodontal disease in
children and young persons, Periodontol 2000; 2002:29:153—176.
American Academy of Periodontology, Consensus report. Discussion
section l, in: M. Nevins, W. Becker, K. Kornman, editors, Proceedings of
tne World Workshop în Clinical Periodontics, Chicaga: American
Academy of Periadoritalagy, 1989:1-23-1-32,
Armitage GC, Periodonial disease: diagnosis, Ann Periodontol, 1996;
1:37-215
Armitage GC, Development of classification system for periodontal disease
and conditions, Ann Periodontol 1999: 4:1-8
Avila-LamposM, Sacohi , Whltney A, Săesgeaww A, Mayer L, Spedific
primer for AP-PCR identification of Aciinobacillus actinomycetern-
comitans, / Ciin Feriodonioi 1999; 26:699-704.
Baker PJ, Butler H, Wikesjă UME, Bacierial sampling by absorbant paper
points, An in vâtro study, < Periodontol 1991; 62:142—1486.
Barnes GP, Bowles WF, Carter HG, Acute !necmîizing ulcerative gingivitis: a
survey of 218 cases, / Periodontol 1973; 44:35-42,
Barringion E, Nevis M, Diaqnosing periodontal disease, / Am Dent Assoc
1890; 121:460-—-464,
Chandad F, Gulilat E, Mouton C, Detection af Bacleroides forsythus by
immunomagnetic Cdpmh and PCR-DNA probe assay, Oraf Microbial
immunoi 1997; 12:311—317,
Clatfey N, EgelbergJ, Clinical characteristics periodontal sites \n/lîh probing
altachment loss following initial periodonal treatment, / Clin Periodontoi
1894; 21:570-679.
Gonrads G, Fleraming T, Seyfarth1, Lampert F, Lutticiken A, Simultaneous

detection af Bacieroides fors thu… and Prevotella intermedia by 165
ANA gene-directed multiplex PCR, J Clin Microbiol 1599;37*
Contreras A, Slols J, Herpes viruses în human periodonial «disease,
J Periodontol Hes 2000; 35:3-18.
Courtois GJ, Cobb CM, Killoy WdJ, Acute necrotizing umaraîwc gingivitis.
transmission electrori rmcmsmpa… study, / Periodanioi 1983; 34:871 wa
Dangtuan TS, Rudney dJ, Multiplex PCR using conserved and spaecies-
specific 165 rRNA gene primers for simultaneous detection oi
Actinobacillus actinaomycetermcomitans and Forphyromonas gingivaiis,
d Clin Microbiol 1996; 34:2674-—-2678.
Dimitriu BA, Murea Anca Silvia, Noţiuni de Odontologie și PParodorntologie
Editura „Cerma“, București, 2003.
Dumitriu HT, Sivia Dumitriu, ?“'arodon'amqăé Z“Zdiîum \/'-;aî;a Mert
Fomânească", București, ed, l: 1997; ed. ll: 1998 - 1999,
Dumitriu H'“E“' Tradiţie și acîuş,xhîdi;e în rmmwm„arga îmbolnăvirilor
parodonțiului marginal. Aspecte actuale legate de a corectă încadrare
nosologică a gingivitelor şi parodontitelor și metode moderne de
diagnostic în aceste afecțiuni. Curs de Parodontolagie, Patronatul
Medicilor Stomatologi din Dobrogea, Constanţa 9-10 fehruarie 2006.
Ebersole JL, Gappelli D, Acute-phase reactants în infections and
inflammatory diseases. Periodontology 2000, 2000; 23:19—49.
Ebersole JL, Singer RE, Steffesen B, FilloanT, Kornman K3, Inflammaiory
mediators and immunoglobulins in GCF from healthy, gingivitis, and
periodontitis sites, ! Periodonial Hes 1993; 28:543-546.
Ferreira 0G, Cardoso $V, Borges AS, Ferreira MS , Loyola AM,
histoplasmosis in Brazil, Oral Surg Oral Med de; Pathol Crai fta
Endod 2002: 93:654-—-8359.
ammig TF, Rudiger 5, Hoimanri U, Schmidi H, Plaschke , Stratz A să
all,, Identification af Actinobaciilus ae„lmamym ,fa-mr“m mitans in subțiingiva l
pidque hy PCR, J Clin Microbial 1995; 33:3102-3105.
French CK, Savitt ED, Simon SL, Eklurd SM, Chen MC, Klotz LC stall,
DNA probe deieciion of periodontal pathogeris, Oraf Microbiol immunei
1986; 1:58-62.
Furcht C, Exchrich K, Merte K, Detection of Fikenella corrodens and
Aciinabacillus actinomycstemcomitans by use of the polymerase chain
reaction (PCR) in vitro and in subgingival plaque, / Ciin Periodanial 1996;
23:891—897.
Gold SJ, Diagnostic techniques in periodontalogy: a historical review,
Periodontology 2000, 1995; 7:9-21. '
Haffajee AD, Socransky 35, Microbiolo gy and immunolog y in periodontal
diseases, Periodont ofogy 2000, 1996; 5:78-111.
Hart TG, Kornman K5, Genetic factors in the pathogenesis of perladoniiiis,
Periodontalogy 2000, 1997; 14:202-—-215.
israil Anca-Michaela, Biologie moleculară. Prezent și perspective, Editura
„Humanitas“, București, 2000.
Jenkins WMM, Said SHM, Radvar M, Kinane DF, Effectof subgingival
scaling during supportive therapy, J Clin Periodontol 2000; £7:550-598
Jonhsan BD, Engel DE, Acute necrotizing gingivitis. A review of diagnosis,

atiology and treatrmert, ./. Periadaniol 1986; 57:141-—150,
Kornmen K5, Crane A, Wang MY, di Giovene FS, Newman MG, Pirk FW et
all., The interleukin-1 genotype as a severiiy facior in adult periodontal
disease, / Ctin Periodoniol 1997; 24:72-77,
Koriman KS, Loesche WI, New medium for isalation of Actinomyces
viscosus et Actinomyces naeslundii trom dental plaque, J Clin Microbiol
1978; 7:514-518.
Kornman K3, Loesche Wl, The subgingival microtlora during pbregnancy,
J Periodantal fes 1980; 15:11 1-22,
„ang N, Bartold MP, Culiinan M, Jeffcoat M, Mombelii A, Murakami 5,
Page &, Papapanou P, Tonetti M, Van Dyke T, Consensus repart:
aggressive periodaniitis, Ann Periodontal 1999:4:53,
Lamsiter IB, Oshrain L, Gordori JM, Enzyme activity in human gingival
crevicular fluid: considerations in data reporting based on analysis of
individual crevicular sites, / Ciin Periodontol 1986; 13:799—804.
Listgarten MA, Electrori microacopie abservations o îhe bacterial flora of
acute necrotizing ulcerative gingivitis, / Perfodonto/ 1985; 36:328-339.
Lăe H, Theilade E, Jensen 5, Experimental gingivitis in man, J Periodontol
1965; 36:328-333,.
Lopez de Blanc 3, Sambuelli H, Femopase F, Luna N, Gravvota M,
David D, Bistoni A, Criscuolo Mi, Bacillary angiomatosis affecting the
oral cavity. Heport of two cases and review, / Oral Pathal Med 2000;
29:91-96.
Majola MP, McFayden NL, Connoly C, Nair YP, Govender M, Laher MHE,
Factors influencing phenytoin-induced gingiva! enlargement, J Cfin
Periodontal 2000; 27:506-512, ,
Mishkin DJ, Grant NC, Bergeron RA, Young WL, Prepubertal periodontitis:
a racently defined clinical entity, Pediair deni 1986; 8:235-—-238.
Murea Anca, Duritriu HT, Maliţa C, Monitorizarea prin indici dlinici a
tratamentului complex în parodontitele marginale cronice, Camunicare, al
V-lea Congres Naţional UNAS, București, 18-21 octombrie 2001.
Nisengard Ri, Rogers HS, The treatment of desquamative gingivitis lesions,
S Periodontol 1987: 58:167—172,
Page RC, Hosi response tests for diagnosing periodontal diseases,
4 Pariodantol 1992; 63:358-368,
Page RAC, Altman LC, Eberzole L, Vandensteen GE, Dahlberg WH,
William BL ef all, Hapidly progressive periodontitis, a distinc! clinical
condition, / Periodontol 1983 a; 54:197—-209.
Page RC, Bowen T, Aliman L, Vandestean E, Ochs H, Mackensie P et all.,
Prepubertal periodontitis. l. Definition of clinical disease entity,
f Periodontoi 1983 b; 54:257-271,
Paga HRC, Oflenbacher 5, Schraoder HE, Seymour G, Kornman K&,
Advances În ihe phatogenesis of periodontitis: summary of
develooments, dlinical implicatioris and future directions, Periodoniology
2000, 1997; 14:216-248,
204 MORIA TRAIAN DUMITAIU — PARODONTOLOGIE
Page AC, Sturdivant EC, Moninilaramatory destructive periodonta! disease

(NDPD), Periodoniol 2000, 2002:30:24-38,
'apapanou PN, Periodontal disease: epidemiology, A Heriodoniol 1
1:1-36.
Pattison GL, Self-inflicted gingivai injuries: literature review and c report,
„ Periodontal 1983; 54:299—304,
Rams TE, Listgarten M, Slois J, Regards actuels sur les radiogranhies
conventionnelles en parodontie, / Parodantoi 1994; 13:178—-18B4,
Ranney PR, Yanni Nr, Burmelster JA, Tew Jd&, Helationship between
attachement loss and precipitating antibody io Actnobacilus aciino-
mycetemcomitans in adolescents and young adulis fiaving N
periadontal destruciian, / Periodonioi 1952; 53:1-7,
Riagio M, Lennon A, Papid identification of Actinobacillus aciinomye
comitans, Haemophilus aphrophilus, and Haemophilus paraplirophilus y
restriction enzyme analysis of PCR-amplified 185 rHNA genes, d wn
Micrabiof 1997; 35:1630-—-1632
Sculiy C, Monteil R, Sposte MR, Infectious and tropical disease affecting thie
human maouth, F%Hodanm/”0001Q98“8%?w 0.
Seymour RA, Ellis JS, Thomason
JM, Hisk factors for drug-induced gingi
overgrawth, / L/fm Periodontoi 2000; 27:217--223.
Slots dJ, Aciinobacillus actinomycetemcoamilans and Forgphyromonas
gingivalisin periodantal disease: an introduction, Periodantaiogy 2000
1999; 20:713
Socransky 55, f a%%w&âayâamwgndmşwnmwa&?wwcvmwmâw%
destructive periodontal disease, / Clin Periodoniol | %4; 1121-32.
Steinberg SC, Steinberg AD, Phenytoin-induced girgival overgrowih control
in severely retarded children, J U&rlod(wm 1982, 53:42O-A45,
Tran 5, Rudney J, Improved multiplex using conserved and species-
specific 165 rRNA gene prim&r… fm“ simultaneous deleciion of
Actinobacillus actinomycetemoomitans, Bacleroides forsythus, and
Porphyromanas gingivalis, J Clin Miarotiol 1999 37:3504—-3508.
Watanabe K, Frommel T, Detection of Parahyromanas gingivalis în oral
plaque samples by use of polyrnerase chain reaction, / Deni fies 1993;
72:1040—1044,
zambon JSJ, Haraszthy VE, The laboratory diagnosis of periodontal
infectiaons, Periodontology
2000 1995, 7:69-82.
Zambon JJ, Reynolds H5, Chen P, Genco Fd, Rapid identilficalion of
periadontal pathogensin subgingival plaque. Comparison of indireci
immunofluorescenoe microscopy with bacterial culture for,detectionoi
Bacteroides gingivalis, I Periodontol 1985; 58(suppi. ):32—-45.
Clasificarea bolilor parodânțiului natg;mî osie necesară atât Sistematizaraa
pentru sisiematizarea diferitelor formeclinice de îmbolnăvire în :scopui
tarmelor
formulării unui diagnostic corect, al stabilirii prognosticului, cât și alinice
pentru alegersa celui mai eficieni program de tratament. În aces si sens, Diagnostie
aste necesar să cunoașterm cât mai exaci mmdufrcaşw structuri 3!9, corect
morlologice și tulburările funcţionale caracteristice fiecărei forme
clinice de suferinţă a parodonţiuluimarginal.
Criteriile după care se conduce o clasificare corectă au un Criterii
pronunțai caracier știinţilic și reflectă cunoștiinţele reale pe cara le
deţin cercetătorii și dlinicienii, într-o anumită porioadă de timp,
Acée&î&—» criterii principale au fost și sunt, de regulă, unanim
unoscute de specialişti și se reieră la identificarea următorilor
fEăD'îQH… Factari
— iactorii cauzali
— iactorii favorizanţi;
— mecanismele de producere ale îmbol năvirilor; Mecanisme de
— aspeciele alinice şi mfmrémnw ale !mbmînavmlmr gingivo-paro- producere
dontale,
De-a lungul timpului au existat numeroase clasificări f*aş"e au
relieciat nivelul de cunașiine al perioadei res peciive privind etiolog:
palogenia și manifestările structurale și infrastructurale în dşre
forme clinice de boli ale namdonţuia i marginal. De aceea, o dată
c
periecționarea acestor cunoștinţe, clasificările au fost înlocuite trepîcéî
cu aliele mai bune din pmcî de vedere al identificării formei de
îmbolnăvire şi se poate spune că oric e clasificare, oricât de modernă,
Clasificări
este a—,zqw perfeciibilă prin adaosul de noi date științifice w!vmd
perfeciibile
cauzele şi mecanismele de producere ale bolii parodontale.
O inteta„ania și instructivă trecere în revistă a clasificărilor balilor
gingivale și parodontale de la încoputul secolului XX a fost făcută în
1964 de GLICKMAN în lucrarea sa „Clinical Periodontology", ediţia a
Hl-a. Pe baza acesteia și folasind terminologia origianală
timpului vom
prezenta un istoric al acestor clasificări.
Una o mai vechi clasificări făcută pe ba
stiinţitice ă din 1924 si aparține lui KANTOROWK
& boli iFîÎaKTîéî torii: paradentile și
& holi distro fice cu înfl ţlele redusă: alroita prese
prin iraumă ocluzală, distrofia pri in lipsa ocluziei şi alr Qf/;:f difuza,
SIMONTON, în 1927, descrie:
& paradoniite de cauză d„,…awf'ss „ohimico-bacieriană“;
& paradoniiieși airofie difuză de cauză sistemică,
În 1927, HAUPL și LANG elaborează a clasificare a bolilor
Leziuni parodonțiului marginal, în care primează leziunile de tip inflarnator:
inflamatarii s paradentiia mnarginală care coi e„pwd 5 gingivitei din ciasilică
rile moderne, de cauză mecanică, infecţioasă, prin tulburări fu
Hionale, rmalformaţii dentare, scăderea rezistenței mş inismului si
& paraderilita marginală superficială cu modilicări „şg!î liale de
regresiv sau progresiv dar și formarea de mngş cu modificări ale
țesutului cm;um:îiv la nivel subepitelia! și/sau supraalvealar. Tot în
cadrul formei superficiale suni incluse modificări în osul y&:&dé—wmi;
Forma cea & paradentita marginală profundă este cea mai avansată formă
lavanaată de îmbolnăvire din această clasificare.
Merit princinal Meritul principat al acesiei clasificări este acela că se formulea
stfel pentru prima dată ideea de îmbalnăvire infla rr* tarie în rapori
we!u! structural al parodonțiului marginal: superficia! și de învells.
GOTTLEB descrie, în 1928:
& schmutzpyorrhea, boată intlamatorie-produsă prin iglenă bucală
redusă sau absentă, dar și
Holi e arrofie alveoiară difuză, urmare a unar boli metabolica sau
metaholice Sistemnice.
sau sistemice BECKS se releră, în 1929, la
& paradeniilis;
& paradentosis și
& paradentama;
ngl qu de afecjiuni intitulate paradentosis, inclucde:
& afrofia presenilă;
& paraderiosis prin traumă ocluzală;
& paradentasis prin liosa ocluziei;
& airoiia alveoalară difuză;
& paradeniosis secundară pamdan titei.
Inflamatie JACCARD susţine, în 1933, existenţa unei inflamații complexe care
_ include:
& gingivila pură;
& gingivita preparodontală;
e paradenioza preinilamatorie.
, De asemenea:
& osieopatia disirofică,
& alveoie
larf“r VOrf"f: aa Tă
, !EÎ rih 5a éé: i
su dauă forme de îmbolnăvi

(….
D
au paradenia. levarat
, Au d?ia!“? alveolară;
1 care include forma locali
arginale, hiperirofi
;;zf;az:z*»a_!umiw marginaie prin lip

& condijii degeneralive în care
* * * paradonios
aclua: retracţie qmwwia prin periaj trau-
ndş&;m a consecinţa unui prf…,c… s iiziologic
mwm qv*îc“w;—„f Ş resorbția cre alveglare, atrafie
e
AJ……;W
HORIA TILAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOE
» sindromul de paradontilis și parodantosis.

În 1940, Box și MCCALL desariu următoarele formede îmbolnăvir
& gingivife acute și cronice;
& pariodontiife acute și cronice;
e periodoniite simple prin factori exogeni;
& periodontite complexe sau periodontiiis fibrosa prin iactori
endageni
Anii deceniului cinci care au urmat nu au dus la clarilicări notabile
(
3%::zstîiaţări!m czaw au devenit însă mai complexe, mai în £ :
ORBAN, 1942 tormeni și interpretări, Astfel, în 1942, ORBAN descrie două caiegorii
…:ş;;" a de wnd!în sau circumstanțe în care apar holile gingivale și
Condiții ,gamdcm ale: condiţii inflamatorii și degenerative - În pin
f e 5
'“ăa SE F «
inflamatorii include:
& gingivite localizate la marginea gingivală2 liberă, cu pungi

superficiale, acute sau cronice, ulcerative sau purulente, iocale sau c;“}-
„;*
origine generală în raport cu etiologia (atât cât putea fi recunos cutăla
nivelul acelui iimp).
— lacale (extrinseci) de cauză infecţioasă, fizică sau chimică;
— generale (intrinseci) prin carenţe alimentare, tulburări endocrine.
e periodontite în cazurile în care inflamația se exiinde în
profunzime cu apariţia de pungi adânci, supurație, ahcese, resoroție
osoasă. Parodontitele sunt simple când urmează gingivitelor sau
wmpié a când urmează periodontozei.
Coneiţii În a doua categorie de îmbolnăviri apărute în condiţii degeeneralive
degenerative include:
& gingivoze de cauză sistemică și manifestări degene şaî!v ale
tesutului conjunciiv;
& neriodontoza prin degenerescenţa fibrelor de colagen și a
membranei periodontale, resorbție osoasă neregulată;
— periodontoza primară de etiologie sistemică;
— periodonioza precoce fără inflamaţie;
— periodontoza avansată cu pungi adânci și periodontită;
& condițiile atrofice QGÎQPWHQ în această clasilicare:
— afrofia periodontală cu „retracţie osoasă“ („bone recessloni”) sau
— Îmbătrânirea pprecoce, HWC}!U;I& cu pierderea funcţillor. De ase-
monea include trauma prin periaj, tratamente ortodontice. *
Traumailsm & fraumatismul ocluzal, după ORBAN, poate fi
ocluzal — primar prin suprasolicitare, bruxism sau
-— secundar prin distrugerea ţesuturilor de susţinere ale dinţilor.
În finalul acestei clasificări sunt incluse:
- e hiperpiaziile gingivale de diferite m“av“…ée și de cauze diterite:
infecţioasă (granulomul piogen), endocrină (în sarcină), medicamern-
toasă (Dilantiri) sau idiopaiică,
CLASIFICAREA BOLILOR PARODONȚIULUI MARGINAL
Anii deceniului șase nu aduc o clasificare reală a bolilor

parodontale, deoarece reprezintă încă o perioad de adâncire
ă relativă
a z…rs…&ş,nrţeîw privirid m;m%îngwud microbiană neelucidată pe CUr îi}*âîine
depiin, neconfirmată și deci nerecunoscută de specialiști. Astfel, Pucci imprecise
clasifică în 1950:
& paradeniita marginală incipientă;
D paradentita marginală /“*!}Uâf”ffrf„?ff(?ă;
& paradenifta marginală descuamaiivă;
& paradentiia marginală ivca;;zam
& paradentiia marginală avansată;
& paradenioza afrofică (malignă) şi consiitufională;
& alroiia alveolară orizonialăIă cu paradentită marginală X în[ care
include forma pură propriu-zisă:
s mm a mnwi!c…rf cuiégSw[“iné”* verticală și
wImă p?m zwim a …a“%î. clasifică Atrofia

gică și cuprinde: alveoiară
e airofia orizontală precoce ș fiziologică
& erupfia pasivă acoelerată.
LYONS, în 1951, clasifică afecţiunile paradonțiului marginal r
—3
—
următoarele categorii:
% afecţiuni inilamatorii:
- gingivite acute, simple, purulente, necrotice;
— gingivite cronice simple, purulente, neorotice, hiperplazice,
descuamative, pigmentate
& aiecţiuni ratrogresive:
r ţ:f(»f!()(/(?iîmza atroiică, presenilă, senilă, hipei îunaă wîir% gravă,
de cauză sistemică prin endocrinopatii, faciori toxici, discrazii
sanguine, boli metaboline;
e afecţiuni neoplazica:
- iumnori benigne: fibrom, elefantiazis gingival și
- tumori maligne.
CARRANZA, în 1951, descrie: CARRANZĂ,
& sindromul periodontal inflamaitor superiicial și profund; 1951
& sindromul periodontal iraumatie compensal sau necompensat
P.
* sindromul periodontal combinal, de asemenea compensaf sau

-
necompensai.
Din dorinţa de simplificare, AFPA (Asociaţia Internaţională pentru ARPA
Cercetări asupra Parodontopaliilor) propune, în 1955, o clasificare
după natura leziunii de bază;
— inflamația = parodontite;
— distrofia = parodontoze;
— hiperpiazia = narodontome,
FIOMIA TRATAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
fae:';…afaî&a clasificare e—;% ş„}mmt iat multă vreme £éz

c deși mu nş}
p
ciinice caracteriz
î;„ sau proliferare și ““np&şm%az "r“a f
suni a—aars ie în proporții diferite și adeseori subtile pentri
clinică de uz curent, ceea ce exclude iloare iranșa
Ur Swie ale,
3“5*5…& erminologia ARPA este însă L…îa
ormele predaminani infla ',ş E
upfa ficiale si profund
6, FERMIN CARRANZA Jr. de
rodonțiului marginal:
. gingivita rr'rwq%%îă cronică;

2. gingivita acută ulcero-necrotică ș
.;„; A
gingivo a acută herpetică și
; wmî „_tă ba miană sau micotică;
mmj descuamative;
Î Mg i……we, 53:& ai
cunoscuta și
2, parodoniita re şm„ pmqwawă a adultului;

3. parodontita rapid progresivă precoce prezintă două fort
a) parodoniita premubertală;
6) parodontita juvenile
narodontita ulcero-necr
arodontita refractară
Trauma ocluzaftă
/, Alrofia parodontală
Manifestări paroi m;v…m
, Academia
;măuiu i mă fo:ă;'%aî
3, secundare și di
tului aclu
r TX E
CLASIFICAREA BOLILOR PAFRODONȚIULUI MARGINAL a
$ gingivite;
& parodoniite — ;nşmv u soare, moderate și severe:
% parodariiia re IE la tratameni.
În 1969 acestei c lasilicări | s-au adăugat:
& parodontiia adultului; :
& parodoniiie la vârste îinere;
& paradoniile asociale cu boli generale;
& z…'g—z; adoniila necratică și ulcerativă.
În 1996, Academia Ameori cană de Parodontolagie a iniţiat un
'arm ă“â'î:" studiu pentru elaborarea unei clasificări bazate pe cele
iale asupra balii parodontale, direcţieîn care se implică
și —f"z& dile efectuate de Acadomia curopeană
'fmmînm > Această clasilficare cuprinde:
é%'éa—wvmm gmgwaâ e
se de quam derntară
laca dentară:
â. ram coni h„î;ia &ă%m factaori lacall;
b. cu contribuţia factorilor ăcy;aia
2. Altecţiuni gingivale modifi Wîg de factori generali:
a. asociale cu sistemul …xdav
,“ş igivite asd
ngivile asaciate cu c îră%
asaciale cu sarcina:
— gingivite;
v v v gran uămmuţ mwş N;
4) gingivile as Edaf} U;câhf“ slui ?ahamî;
b. asociate& i sa'aqu
1 gingi w„ AsOCI
ni gingivale madificate de medicaţie:

ingivale ii seumm afe de medicajie:
ingi & medicație,
nsumului de contracentive;
te de malnutriţie:
HORIA TFRAIAN DUMITRIU — PARODONT
2. Aiecţiuni gingivale de origine virală:

a. intfecţii cu virusul herpeiic:
1) gingivostaomaiita herpetică orimară:
ES
2) herpesul oral recidivant;
b. altele.
3. Afecţiuni gingivale de originie fungică:
. infecţii cu specii de Candida:
î) candidoza gingivală generalizată;
b. eriternul gingival liinear
c. histoplasmoza;
d. altele.
4. Leziuni gingivale de origine genelică:
. ibromatoza gingivală ereditară:
UTT
. altele.
- Manitestări gingivale ale unor stări sisternice:
a. afecţiuni cutaneamucoase:
1) lichenul plan;
2) pemiigoid;
3) pemfigus vulgar;
4) eriter multiform;
5) lupus eritermatos;
8) de cauză medicamentoasă;
7) altele.
b. reacţii alergice la:
1) materiale de obturaţie:
a) mercur;
b) nichel;
c) acrilat;
d) altele;
2) reacțiiatribuite:
a) p asielor de dinţi/dentifrice;
b) ) ape de gură/ape de clătire;
c) adittvi din guma de mestecat;
d) alimente și aditivii lor;
3) altele,
Leziuni traumatice (artificiale, iatrogenice,a…sd»»'—xrwziw):
m
injurii chimice;
. injurii fizice;
ă%$$wwvş
inlurii termice.
. Reacţii de anticorpi străini,
Nespecificate.
. Periodontite cronice
. Localizate;
. Generalizale,
CLASIFICAREA BOLILOR Y “\RQÎ ONȚIULUI MARGINAL ru
UL Periodontite agresive
A. Localizate:
8. Generalizate.
WJ Periodantite și manifestări ale unor boli sistemice
L Asociate cu tulburări hematologice:
LD DI f E
neutropenia dobândită;
- leucemia;
. altele;
mf;()é;ié;î'%&“ cu iulburări genelice:
FIm
. heutropania familială și ciclică;

PI —
sindromul Down;
- sindromul de deficienţă a adeziunii leucocitare;
sindrammul Papillon-Lefâvre;
_] îÎS)ăÎE:?::—
, %indromu' Chediak-Higashi:
. SII dmmu! de histiocitoză;
- boala acumulării de glicagen;
. agranulocitoza genstică infantilă;
Dm
. sindromul Cohen;
*%é"}x sindromutl Ehlers-Danlos (tipul IV și VII);
1. hipofastatazia;
12. altelo;
C. Nespecilicate.
\f… Atecţiuni pwămmmă ecroiice
A. Gingivita necrozantăș ui(…… ă (NUJG);
B. Per !Qdc»mua ne C„rfţ„…,dma si uiwmnva (NUP),
VI. Abocesele periodonţiului
A. At „:c„%u! gnngwdî,
B, Aboesul periodarital;
C. Abcesul pericoranal,
VII, Periodontite asociate cu leziuni endodontice
A. Leziuni combinate periodontal-endodantice.
VHI Situaţii anormale sau anomalii de creștere și dezvoltare
A. Factori locali dentari care predispun la afecţiuni gingivale sau
periodontale produse de placa dentară:
1. factori anatomici dentari;
2. restaurări dentare / aparate dentare;
3. fracturi radiculare;
4, resorații radiculare de colet și ale cementului:
B. Situaţii anormale ms„ic;c;}gmgavaisx în jurul dinţilor:
1. retracție gingivală/de țesuturi moi:
a. suprafețe vestibulare sau orale;
b, interproximale (papilare);
2. absenţa keratinizării gingivale;
3. reducerea adâncimii sanţului vestibular;
at4
9"9 - f
4. poziția aberantă a frenului/muşchilor:

5. exces de masă gingivală:
a. pungă falsă,;
b. margine gingivală inconsistentă;
o. expunere gingivală în exces;
d. creștere în exces a gingiei;
8. culoare anormală;
C. Situaţii anormale mucagingivale în rap
1, areastă redusă vertical și/sau arizonta E,
2, absența keratinizării;
3, hiperplazii gingivale și tisulare;
4. poziția aberantă a frenului/mușchilor;
5. reducerea adâncimii sanţului vestibular;
&. Culoare anormală;
D, Trauma ocluzală:
1, trauma ocluzată primară;
2, trauma ocluzală secundară.
În clasificarea modernă a bolii gâawwav”f
consideraţie trei situații evaluate în raport cu prezer
patogene pentru parodonţiul marginal:
— starea de sănătate gingivo-parodontală în care placa bacieriană
patogenă este absentă;
— gingivitele în care piaca bacteriană produce inflamația gingiei
fără afectarea distructivă de regul& a joncţiunii gingivo-dentare;
— parodontitele în care placa bacteriană patogenă poaie produce
lezarea joncțiunii gingivo-dentare cu dx uncția de pe dinte și migrarea
în direcția apicală a epiteliului| î,mnai. De asemenea au loc
distrugeri ale asului alveolar subiac em
ARMITAGE, În 1999, ARMITAGE a enunţat lista parţiată de diagnostice
1999 posibile pentru bolile gingivale și ale parodonțiului profund.
Această clasificare cuprinde următoarele âî[UFjîl
Leziuni gingivale induse de placa hacteria
& leziuni gingivale induse de placa f&'Mm bacteriană fâră
contribuția altor factari locali;
e leziuni gingivale induse de placa dentară bacteriană cu
contribuţia unor factori locali;
& gingivita ulcero-necrolică;
& gingivita asociată de pubertate;
& gingivita asociată de ciclul menstruai;
gingivita asociată de sarcină;
*â%
granulomul piogen asociai de sarcină;

gingivita asociată de diabet;
gingivita asociată de leucemie;
CLASIFICAREA BOLILOR PARODONȚIULUI MARGINAL
a
& hiperplazii gingivale influerțate de medicamente;
& gingiviteasociate de coniraceplive orale:
& gingivite prin deficienţă de acid ascorbic.
Leziuni gingivale neinduse de placa bacteriană:
& leziuni asociale cu Me/sserja gonorrhea;
& leziuni asociate cu Treponema palfidum;
& ieziuni asociate cu unele specii de streptocaci;
$ leziuni asociate cu Mycobacterium tuberculos sis;
$ angiomatoza bacilară;
& gingivostomalita herpeiică primară;
& herpesul aral recurertt;
& infecţii varicelă — zaster;
& candidoza gingivală generalizată;
& erilemmul gingival linear;
$ hisioplasmoza;
& fibromatoza gingivală ereditară
Manifestări gingivale în:
& lichen plan;
& pemfigoidul mucos al membranelor;
& pemiigus vulgar;
& eritern multiform;
& lupus eriternalos;
& boala liniei igA;
& granulornatoza Wegener;
% psoriazis,
Reacţii alergice gingivale l
& materiale de restaurare ăm&mw nichel, acrilat);
& paste de dinţi;
& ape de gură;
& aditivi diri guma de mestecat;.
9 alimente și aditivi alimentari;
:x…msamă îzmwm…„ ale gingiei:
& injurii chimice;
& injurii fizice;
& injuri! termice.
Boli parodontale distructive:
— Darodontite oronice (localizate/generalizate);
— paradontite agresive localizate;
- parodontite agresive generalizate;
- parodonilte ca manifestări ale unor boli generale asociate cu
noli hernatologice:
& neutropenia dobândită; -
& leucemil;
HOFIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
B
=
asociale cu boli iget netice:
e neutropenia farilială și ciclică;
& sindromul Down;
e sindromul de adeziune deficitară a leucocitelar;
& sindramul Papillon-Leie&vre;
e sindromul Chediak-Higashi;
& boala celulelor Langerhans (sindromul de histiocitoză);
& boala stocării de glicogen;
& boala granulomatoasă cronică,;
& agranulocitoza genetică infantilă;
& sindromul Conen;
e sindromul Ehlers-Danlos ftipurile 1V și VII);
& hipofostatazia;
e hoala Cronn;
& sindromul Marfarn.
Parodontita ulcerată și necrozantă
Ahcesele parodonțiului
Leziuni combinate periodontale și endodontice
Trecerea în revistă a numeroaselor clasificări de îmboalnăvire a
Lipsa unor parodonţiului marginal raieva lipsa unor criterii riguroase, capabile
criterii definească precis relaţia cauză-efeci în producerea ămiş… au gre
riguroase afectare al structurilor parodontale. Această situație este rezultatul în
mare măsură al necunoașterii etiologiei îmbalnăvirilor parodonțiului
marginal.
Astfel, criteriul de bază, utilizat în clasificarea ARPA (inflamajia,
distrofia sau proliferarea) nu este riguros exaci: leziunile considerate
caracteristice se regăsesc și se întrepătrund câte două sau foate trei
în cadru! aceleiași îmbolnăviri. De exemplu, hiperpiaziile gingivale se
însoţesc, în mod obișnult, de inflamaţie parodontitele margi
aronice superficiale au frecvent mamîe„w. hiperplazice și
dezvolta pe un fond preexistent de retracție gingivală involutivă.
Clasificarea Catedrei de Parodontalogie din București:
În clasificarea de faţă, pornind de la daiele din|

specialitate străină şi română și din experienţa proprie
consideraţie următoarele criterii
1. Mecanismul de prudur:fâia al bolii parodoniale. Este un “ă'aş;sî
Mecanisme de peremptoriu că factorul etiologic determinant al îmboinăvirii
producere parodonţiului marginal este placa bacteriană, care determină
inflamaţia parodonţiului marginal. Chiar și formele apareni
neinilamatorii, parodontita juvenilă, parodonto paliile „de senesc ța
au la bază o agresiune microbiană, dar cu manifestă ri alinice reduse,
oculte uneori.
CLASIFICAREA BOLILOR PARODONȚIULUI MARG SINAL
În unele situajii, ca trauma ocluzală sau lipsa de contaci

denta
ocluzal, g'lmr;mîi u rmargii335 prezintă semne de
„y__
suferinţă, rw fă
ca dcîî[i:} distruciiv în absenţa acţiunii microbiene agresi
ve, Alîec)n
î& ziurile mngwafe apar ca un epitenomen în afecţiu
ni virale, iungice, Epifenomer
lraumatice sau în cadrul unor afecţiuni sisternice.
Gradul de afeciare al struclurilor parodonțiului margin
al Grad de
Din acest punct de vedere bolile parodonţiului margin
al se clasi- afectare
£
fică în gingivite și parodontite.
Gingivite
%;f detiniţie,în gingivite este afeciat numai parodonțiul
A marginal Parodoniite
de înveliș: epiteliul, corionul gingival și sistermul ligame
ntelor sur pra-
3. Parodontitele afectează și cr)mpf)npnîé\ie parodonţiului
de
Această delimitare este necesară și utilă aplicării unui

tratament
corespunzător. Există însă și situații în care definirea formei de
îmbolnăvire nu reflectă criteriile de delimitare între gingivile și
parodontite.
Astiel, irecvent, după excizia prin gingivectorie a unor
hiperpiazii
gingivale, se remarcă un țesut de granulație bine
reprezentat și Tesut de
sângerând, care trebuie chiuretat dîem cu ioale că nu există pungi granulație
parodontale adevărate. De asemenea, în multe cazuri,
îmbolnăviri
diagnosiicale drept gingivite hip&rp!aziw de sarcină
, prin carenţa
itaminei C, medicamentoase se însofesc
de pungi adevărate,
exsudai inflarmator purulent și chiar avulsia dinţilor
.
De altfel, examenul radiologic efectuat în gingivitele
hiperplazice
cu o evolujie mai lungă de 2-3 luni indică aproape întotde
auna o demi
neralizare a sepiurilor alveolare. Asisistăâm, astfel,
la tran îormar;»a
git \inî elor în parodontite marginale cronice cu manii
ifestări hiper-
A. Gradul de manifestare al /Hi/d!fki'l/(—'l este un import

ant criteriu Gradul
p
de diferenţiere a îmbolnăvirilor parodonţiului margin

al. inflamaţiei
Formele cele mai numeraase de îmbolnăvire prezin
tă o inflarmație
…mîegî uneori cu caracter florid, cu evoluţie rapid
distructivă, În alte
cazuri, la adulți, inflamaţia are o intensitate redusă
și o evoluţie lentă
marcată de pusee inflamatorii subacute pe
un fond distrolic-
degenerativ: sunt parodontite distrofice sau parodontopat
ii marginale
CU caracter mixi: inflamaţie și distrofie.L a copii, forma
echivalentă, cu
manifestări inflaratorii reduse, dar nu idnnîm din
punct de vedere
cauzal și al evaluţiei, paatefi considerată parodontita
juvenilă, iar la
vârsinici, parodontopatia „de senescenţă",
4. f„;/rca!/m!anfe/e specifice și situaţiile care implică o atitudine Circum stanţe
pariiculară de diagnosile şi tra iiameni, cum sunt:
î
SIDA, tumorile specilic

gingivale, trauma ocluzală și lipsa de solicitare
Z“}
B
a parodonţiului
marginal prin absenţa coniactelor ocluzale.
a
—
s
Caledrii Pe baza acestor cariterii, în âîlîaîras… % Parodantologie din
Parodonia- Bucureşii, clasificăr îmbolnăvirile par onjiului marginal în:
, GINGIVITE
/î GINGIVITE INDUSE E ;A BACTERIANĂ SPECI
1. Gingivita cronică (s&amş&m necomplicată) prin inflamn
ăa
cauză microbiană (prin placă &wcma's&mă),
2. Gingivita hiperplazică prin inflamajie
fzfggaw bacteriană).
. GINGIVITE INDUSE DE PLACA BACI
l éî…î%%\ TRIBUȚIA UNOR FACTORI LOCALI ȘI
1, Gingivite din cursul unor stări făgammg&wi
- gingivita de pubariate;
— gingivita din cursul ciclului menstrual,
— gingivita de sarcină;
- gingivita de menopauză
2. Gingivite simptomatice, frecveni hip
unor bali sistemice ca:
- gingivita din diabet;
— gingivita din carenţa vitaminei C;
— gingivite din boli hematalogice:
& leucernii acute și croniae;
& anemii;
o î“Omh(”\('“îî&“}pBHiî“
g: ngivitediri b Dll imunodelficitare:
agmswlcwHOz
& granulomi “Wş„… WEGENEH);
& sarcoidoza.
3. Gingivite hiperplazi
mernte:
— gingivita hiperplazică prin hidantoină;
- gingivita hiperplazică prir „»»„;'îîaqunisti de calciu;
— gingivita prin utilizarea medicaţiei contracepiive;
- gingivita hiperplazică prin ciclosporine.
4. Gingivita și gingivostomatita ulcero-necroi
Pericoronarilele.
C. GINGIVITE NEINDUSE DE
ICĂ ș
Gingivita hiperpla ă (fibromatoasă) ereditară;
Gingivita alergică;
Gingivite descuamative;
Gingivita și gingivostomatita herpetic
Gingivita și gingivostomatita dîma„J
Gingivita și gingivostomatita micotică;
LLASIFICAREA BOLILOR PARODONȚIULUI MARGINAL
ab
_oziuni 5'î"ncşivaim'“*Oazhm infecției cu F%Î*!SSQF/;& gonorrhea,
Trepanema pallidum,Î Obdéî:é[/é m mbmi"f“ulş
Leziuni gingivale asociate infecţiei cu unele „35}&3055 de streptocaci;
iLeziuni ginqt fale în "L.Qpîasmam
-eziuni gingivale în varicelă-zoster;
„eziuni gingivale traumalice:
Î
imice;
— termice.
lL PAROBDONTITE MARGINALE
A. PARODONTITE AGRESIVE
1, Parodontita prepubertală:
— asociată cu boli generale: leucemia, neutropenia;
— asociată cu boli și tulburări genelice:
& sindromul PAPILLON-LEFEVRE;
& sindromul CHEDIAK-HIGASHI;
& sindromul DOWN;
& sindromul „;f}HWE\
«'“Em“âm“r ul EHLERS-DANLOS;
& sindromul !\/?i»\,m”“/“%N'
wwmmui
s CHROSS-MoKUSICK-BREEN
sindrormul uc:„fw anţei de adeziune leucocitară;
uwia CROFN
ehow& celulelor …M\„ HHANS (sindromul de histiocitoză);
& agranulocitaza | nfanr;ră f;şafwî;ca“
* neutropenia farnilială ciclică;
& hipofosiatazia.
2, %mc“m stita juvenilă:
- localizată;
— generalizată.
3 &"a»wăm“gâsîd marginală agresivă, rapid progresivă,
. PARODONTITE MARGINALE %HQN CE
1, ăfv“âaaodoniita marginală cronică superficială:
— GU f“nf)î…':î*î'î% hiperplazice;
- pe fond de involuţie precoce,
2 Parac 'ămmaiga marginală cronică profundă lent progresivă:
r'îî'aî„găă, amăâ& Ă,„gsîfşmac ată
"mwă” uleero-necratică;
r:?awăqp&m %ş&zqmaăd cronică
„5…
. a
'efraciară la tratameni poate
IE W Are dm“mw …w“wm Iă)
M„ ARODONTALE SI ORALE ÎN
SIDA,
Eî
CO F\E
TA
HOBIA TRAIAN DUMITREU — PARODONTOLOGIE
Bibliografie
Devolopment af a classification £ a
Armitage GG,
diseases and conditions, Arnn Periodontal 1999; 4:1-6.
W. & saunders C
Garranza FA jr., GLICKMAN'S Clinicat Periadantalogy,
Philadelphia, 1984,
FA jr., Newman MG, Clinicat Periodontology. git edition W.B.
Carranza
Saunders Co, Philadelphia, 1996.
Groupe lialson
Charon J, Mouton Ch, Parodontie maedicale, Edition CdP,
5,
Paris, 2003.
Parodontolagie,
Dimitriu BA, Murea Anca Silvia, Noţiuni de Odontalagie și
Editura „Cerma”“, Bucureşti, 2003.
HT, Valoarea imobilizării dinților în tratamentul complex al
Dura iiriu
marginale cronice, Teză de doctorai. înstitutul de
narodontopatiilor
1978
Medicină și Farmacie, Facultatea de Stornatologie, Bucureşii,
prin imobilizare.
Dumitriu HT, Mobilitatea dinților parodantotici și tratamentul
Editura „Cerma“, București, ed. I: 1992, ed. l: 1996,
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Parodoritologie, Editura „Viața Medicală
Românească“, București, ed. l- 1997; ed, ll: 1998, od, N: 1909
HT, Tradiţie și actualitaie în monitorizarea îmboinăvirilor
Dumitriu
încadrare
parodonțiului marginal. Aspecte actuale legate de o corectă
a gingivitelor şi parodoniitelor și metode moderne de
nosologică
în aceste afeciiuni. Curs de Parodontolagie, Patronatul
diagnostic
2006
Medicilor Stomatologi din Dobrogea, Constanţa 9-140 fabruarie
K3, Fundamontale of Periodontios, Ed. 1l
Wilson TG jr., Kornman
Quintessence Publishing Co, Inc. USA, 2003,
Gingivita cronică (simplă, Anecompile rfaE é*“”
prin inflamație de cauză mic 'obiană (
”
„„:ffâ: _'î*” Dacteriană).
dă
Meprezintă o inflamaţie cronică de cauză microbiană a papilei

papilita) și a marginii gingivale libere, mai rar și a ginglei fixe (fig. 50).
Fig. 50
Gingivită cronică difuză
Denumirea de „gingivită iritativă”sau de „iritaţie“ este neooreopu

n-
zătoare, pentru că termenul „mîaţw“ nu este delfinitoriu și specific
peniru cauza microbiană a balii și sugerează o acţiune mecanică (pe
care wf aca bacteriană nu o poale exercita), despre care știm că nu
produce o distrucţie parodontală evolutivă în absenţa bacteriilor; cu
alât mai puţin „gingivita de cauză iritativă“ sau „de origine tartrică“, stiut
fiind că iartrul este suportul plăcii bacieriene și, deși poate exercita
o
acţiune mecanică „iritativă“ prin creștere în volum și dislocarea gingiei,
nu aste per se cauza inflamației septice.
ITORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
instalare oxperiența naăstră, în mod obisnuil,

;'—fmz„ se instalează la cele mai multe
u fortuit) fq/x…fa;1a bucală prin periaj c
urf mai rare, după 14 zile de lipsă
'wi f/é'* d/HÎiQDL„'\MTPUHT
Î un mrocîw ubicultar; chiar în
…îam glr inarentă clinic, în corionul gingival exis
I
Wîmp!r şmmcnarsi de polimoi !ODJQÎE&&T&“
Mcaca bacîf* k…!Î”> cu o componentă pc;i'rn ofă este în
„ÎD
QL)
—
=
D
=
S
_
5
storul determinant al îmbolnăvirii
apaăwi&géş&
Leziunea X primele două zile de ac„smuidm a plăcii
iniţială instalează „leziunea ini ;ia;:;*, caracterizată prin:
Hiperemie — hiperemnie activă și flux de sânge crescui în feritoriul capil
activă venular;
— margir :a't!e leucocitară și începutul primelor iaze de migri
diapedeză, în special a polimorfonuciearelor în corion, la
epiteliului ;onm“îunnş și în șanţul gingival; la acest nivei pot
macrofage, limfocite, plasmocite în nuimar foarte rqdua
Din pJf“mdevadamcllnmî acest stadiu coras
n
ei gingivile
rr I
ainghvi
3e
ăî}
su aciinic subclinice.
B
lez
În funciie de mecanismele de apărare ale gingiei, evoluția
inițiale poate fi oprită cu revenire la nnrmai sau prin
- infiltratului limfocitar
în corion, prac %w ţfăarr
HI
precoce“.
celule LANE
accentuează și ,
fragilitate capila ră (meiop ragie)
Melopragie
se traduc dlinic prin conge
: sângerare la atingerea cu sonda.
Fig. 51 infiltratul leucocitar hogat din «
Aspect histapatalogi în aprăpierea epiteliului |
gingivita cronică simi produs printr-un
accentuat de diapedeză este alcătuit din nurm

FORME GLINICE — SIMPTOMATOL OGIE :r;„)gr}
a
ial limiocite T) mastocite, dar și neutrofile, plasmacite șis

iaoral rlqv*
Palimorfonucies * iraversează lamina bazală și pat fi decelate

piteltu și în lichidul 5 anțului q'r iglval și al pungilor false, unde parti-
ia fagocitoza bacieriilor. Neutrofilele se fé…m Sub “err ia unui Fagocitoză
re placa microbiană și epiteliile suicular ai joncţional, astfe! în-
u%w în această aza nu pot, de reg !ay &aa penetreze epiteliul.
liul de „leziune c\tc}îm'““ îîăamaiw poate fi moderată și Leziune
„aractel L gingivita cronică propriu-zisă fig. 51); aceasta poate stanilă
avoiua spre g…“;…mmmnhm marginală cronică superficială, când devina Leziure
lune avansată“, situajie care se manifestă histopatolagic prin: avansată
microuleeraţiiîn epiteliul .,;a în zonele epiteliale de hiperkeratoză
si parakeratoză;
— creşierea numărului de plasmocile, care dev in preponderent
e în Plasmocite
profunzimea corionului, perivascular și în é?î'î_;dîdîm, vecinătate a
epiteliului joncțional;
— crogie de asemenea numărul limfocitelor B, care par a semnala 4
Limfocite B
iransformarea gingivitei în parodontită;
-— epiteliul joncțional prezintă fenomene de lărgire a spaţiilor Spaţii
ntercelulare și pătrunderea în aceste spaţii a unor resturi celulare intercelulare
provenite din neutrafile, limfocite și monocite distruse:
— lamina bazală este fragmentată, duplicată și întreruptă în
„Lamina bazală
multiple locuri; uneori fragmente din lamina bazală pot apărea în
corionul subiacent;
— din punct de vedere ? histochimic, cresc nivelul și activitatea unor
anzime, aurm sunt: Enzime
— colagenaza produsă de unele bacterii și de polimorfonucleare;
-— fosfataza alcalină și acidă:
— beiaglucuronidaza;
— psteraze;
— alastaza;
— cltocromoxidaza;
- lacticdehidrogenaza;
— arminopeptidaze;
— aryisulfataza
În stadiul de Î!…,„f o stabilă, intensitatea mai redusă a semnelor
descrise mai sus caracterizează „gingivita cronică propriu-zisă“, iar
agravarea și accentuarea lor ca: staza, concentrarea de plasmocite și
imunoglobuline înctc}rifm, leziunile histolitice multiple, indică tranziţia
Tranziţie spre
spre forma avansată de gingivita cronică, cu influenţe derrineralizante
PMCS
asupra osului ah %O!ar pe care clinic o distingem ca parodontită
aara;şlml
n a cronică superficială (PMCS).
r Ir —
Forme clinice
După localizare și întindere, gingivita cronică poate fi:
Seriri pre — papilita, inflamaţia papilei interdeniare, sermnul precoce ai
gingivitei cronice;
— gingivita marginală, care afeciează oxiremitatea liberă a
marginii gingivale și mai puțin sau deloc gingla fixă;
— gingivita difuză cuprinde papila interdentară, marginea gingivală
liberă și gingia fixă;
- gingivita localizată la unul sau un număr mic de dini;
Generalizare — gingivita generalizată cuprinde gingia din întroaga cavitaie Dbu-
cală.
După efiologie și evoluţie, se mai descriu:
Gingivita — gingivita acută de cauză microbiană, toxică, raumatică, terrr
acută cu evoluție rapidă și inflamaţie manifestă;
Gingivita — gingivita subacută, cu manifestări clinice mai reduse, dar care îl
subacută determină pe pacient să solicite, mai devreme sau mai târziu, asistenţă
stomatologică;
— gingivita cronică propriu-zisă, cu manitestări clinice suporiate de
majoritatea pacienţilor, cu evoluţie nedureroasă și uneori cu
exacerbări periodice de tip acut sau subacui.
Simpiomatologie
Intensitate Semnele clinice subiective sunt reduse ca intensitate, intermitente
Evaluţie ca evaluţie și, în general, sunt tolerate de majoritatea pacienților, care
Tolerale le suportă fără a solicita, decât rar, o consultaţie de specialitate, uneori
întâmplător, cu ocazia unei suferinţe de cauză dentară.
Pacienţii cu gingivită cronică semnalează:
Prurit — ușor prurit gingival;
— discrete dureri, suportabile, la periaj și în limpul masticaţiei unor
alimente dure, cu gust acru pronunțat sau prea fierbinţi;
Usturime — senzaţie de usturime;
— sângerări gingivale la periaj şi masticaţie.
Semne clinice obieciive
În gingivita cronică sunt prezente următoarele semne:
1, Principalul semn clinic obieciiv este sângerarea gingivală pe
p
Mierouleerații seama microulcerațiilor de la nivelul epiteliului gingival și ai
meiopragiei (fragilității) capilarelor din corion, '
Sângerarea poate fi provocată de:

- atingerea și presiunea exercitată de alimente în cursul
masticaţiei; ”
— periajul dentar sau folosirea scobitoril;
Succiune — succiune voluntară sau involuntară a papiletor gingivale și a
marginii gingivale libere, în afara masticajiei, prim mișcările buzelor,
Explorare cu obrajilor și ale limbii, făcute în scop de autocurățire sau în mod raflex;
sonda — explorarea cu sonda.
5%; îlîiuă'c;şa„ma rosi gingiei, expresia a hiperemiei active
alor din corion,
3. Furnefaciia, mărir de valum a papilelor gingivale și a marginii
gingivale libere, cu & iia de pungi false, produse prin edem Pungi false
:…ăama…tw reversibil prit iament antirmicrobian. Epiteliul joncţional
„…î»„ »i»g“;apf…f“ de supra aaimwăuş
i variahile și pot acoperi suprafețele
ed„ man}:;}… incizală sau suprafața
mai frecvent în gingivitele
Je la gingivita cronică Forme de
Ș
: hiperplazice. trecere
„Eal ravură
punctată”
Consistență
'J n pw F de va*ăiîf *a …mwvs a cronică propriu-zisă nu Examen

sunt semne de intere
radiologie
w&éf„f—w&mjj
Gingivita cranică de aauză microbiană (prin placă
bacteriană),
care acţionează un timp mai îndel ungat (circa 2-3
luni), poate deveni
niperplazică (fio. 52, 32 în condiţiile unor factorif
avorizanţi:
gzavăî„â e;rşws„f\ roximale sau de colet vestibular sau oral; 243 luni
în contaci cu sau
Factori
în irnediata apit OQ!GFS“ a
favorizanți
> favorizată
4 deficitară,
carii
nivă î Ve
stru deftritusuri
— contact traumatic și ret entiv înre

dinţilor stâlpi;
iraurnatice între croșete 2
, ngiel;
=T
—
amg'“aa alimentar direct asupra papilei

urma unor obtur „i% rjţ„)!”f)k male, microproi
astabilesc punciul de contact interdeniar;
c
— contactul traumatieși retentiv în raport cu JNE

sau chirurgicale, de contenție, d
artodoniice
Histopatologie
Hiperplazia gingivală se remarcă în JHH,I%DQL%
(în special fibroblaşti) și fibre de
numărului de celule
nuţin prin edem intra- și intercelular (ce cara
ament anti
hipertrofie, de obicei reversibilă prin trat
neof ormație
remarcă, de asemenea, capilare de
Corion inflamator mai bogat în corion
Simptomatologie
pediculaie sa
Gingia este mărită de volum, cu 1 burjoane
&,mwr ' cu miorouica
de culoare roșie-violacee, suprafața ! netedă,
nal fermă când Îiţ
sângerânde la aiingere, a…um;…e,n“z maoaale M…
de cauza microbia
suprainfectările. Hipeiplazzia gingivală simplă
gmm unde factorul f
formează în anumite zone, parcelare,
lul unor papile interdent
acţionează mai pronunțat și anume la nive
facției hiperpiazice &s
sau a marginii gingivale libere. â%p&du! tume
hemisieerică uşor alungită sau mult alungilă,
Forma de umfilăiură de formă
dintelui. Hiperpiazia papilei
hemisferică până la acaperirea unei părți din coroana
alungit, fuziform, până
Aspeci interdentare poate îmbrăca uneori E—…pwc;u
a acluzală.
fuzilorm aproape de marginea incizală sau suprafaț
£ 54
“
e
BS TUme facţi î l e
I
Ur să pubertate, dar uneori
£9
Fe
CI m%m TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Acoste manifestări, care apar de multe ori cu câteva
senzaţie de tensiune și chiar ușoară tumefaciie gingiv

— sângerare gingivală;
— ușoară creștere a mobilității deniare fizialogice.
Lichidul șanţului gingival crește în volum pe seama ui
Gingivita inflamator, mai bogat în cazul existenței unei gingivite
preexisteniă
Gingivita de sarcină
marartar ol
Apare în unele cazuri în timpul sarcinii și îmbracă un CAraciar a
sau subacut. Sarcina, prin ea însăși, nu produce uingivita,

Modificâri poate influenţa, prin modificări hormonale, reacţia locală a ţesuiturilor
hormonale faţă de placa bacteriană, adevarata cauză & gingivitei din cursul
sarcinii.
Prevalenia Prevalența gingivitei de sarcină variază între 30% (LOE, 1965) și
100% (MAIER, ORBAN, 1943).
În lichidul șanţului gingival s-a remarcat o creștere importantă a
speciilor anaerobe Prevolella intermedia şi Porphyrornonas gingivalis,
Estrogeni asupra cărora hormonii steroizi (estrogenii şi progesteronul) mult
Progesterori crescuţi la acest nivel acţionează ca factori de proiiferare.
În sarcină s-a remarcat o scădere a chemotactismului neuiroiilelor
și o producție scăzută de anticorpi (RABER-DURLACHER, 1993).
Histopatalogie
În gingivitele de sarcină nu s-au evidenţiat semne histopatologice
specifice. _
Epiteliul gingival prezintă zone de hiperker atoză, care alternea ză
cu zone ulceraie.
Segregație Între celulele epiteliale sunt nureroase zone de segregaţie.
celulară Digitaţiile epiteliale sunt numeroase, pătrund adânc printre
Aspeci papilele corionului, ceea ce conferă un aspect papilomaios interfeţei
papilomatos epiteliu-corion.
În corion se observă un bogat infiltrat inflamator leucocitar și
Aspect
teleangiec- numeroase vase capitare de neoformație cu aspeci teleangiectactie,
tactie Simptomatologie
Principalele semne de îmbolnăvire gingivală sunt hiperplazia și
sângerarea:
— gingia este tumeliată, mărită de volum, netedă sau boselată,
lucioasă, de consistenţă moale, decolabilă de pe dinte;
Papile — hiperplazia de sarcină se dezvoltă mai mult pe seama papilelor
interdentare interdentare, dar poate afecta și alte porjiuni ale gingiei (fig. 55);
— culoarea variază de la roșu viu, strălucitor, uneoii cu aspect
»
zmeuriu, până la roșu-violaceu. Frecveni, gingla este ”wpérăîă de

depozite fibrinoase sau purulente.
FORME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE
Fig. 55
Gintgivită de sarcină
— sângerarea se produce la cele mai mici aiingeri și este
conse- Ulceraţie
cinţa hipervascularizaţiei, melopragiei capilare și numero
aselor zone Suprainfectare
ulcerate;
— durerile gingivale apar numai în cursul unor suprainfectări
cu
Garacter acut.
Pot apărea pungi parodontale adevărate.
Mobilitatea patologică este frecvent de gradele 1 și 2, putând
evolua, În cazuri grave de suprainfectare, până la avulsia Tumora de
dinţilor.
LUneori, hiperplazia gingivală are aspect turnoral, fiind denumi sarcină
tă
„lumoră de sarcină“ (pregnancy fumor).
Incidenţa acestei forme esie redusă: între 2 și 3% din cazuri
şi
apare după luna a 3-a de sarcină sau mai devreme.
Tumora de sarcină nu are caracter malign. Din punct de Angio-
vedere
histopatologic este un angiogranulom. Clinic, are forma granulom
unei emisfere
turtite, ca o clupercă, și se formează din marginea pingiva
lă sau mai
frecveni din papila interdentară. Are baza largă de implant Aspeci turțit
are, sesilă
sau este pediculată. Aspectul turiit este rezultatul presiun Suprafața
ii exercitate
de părţile moi învecinate. Suprafața este netedă, lucioas
ă, dar poate fi
și ulcerată, dureroasă la aiingere prin interferenţă cu
ocluzia și prin
suprainfeciare. Lunile de
Semnele clinice ale gingivitei de sarcină se accentuează
din luna sarcină
all-a sau a Ill-a, devin destul de pronunțate în luna a VIII-a
și descresc
în cursul lunii a X-a,
Hormoni
În cursul primului trimestru de sarcină, gingivita apare
ca urmare gonadotropi
a producţiei crescute de ganadotropi hipofizari și devine
manifestă în
ultimul trimestru, când progesteronul și estrogenii au
nivelul cel mai
ridicat,
Gingivita și gingivostomatita
de menopauză
Denumită şi „gingivita atrofică senilă“, nu reprezintă a siare
patalogică obişnuită perioadei climacteriumului. Gingivita
atrofică
sau
Apare în unele situații de menopauză normală, fiziologică,
Histerectomie după histerectomii, ovarectomii, sterilizări prin iradierea unor tumori
maîg e,
Histopatologie
spe a
Epitetiul Se constată o atrofie a epiieliului sulcular și oral, în
pot apărea ulceraţi i ale
sulcular și straturilor bazal şi spinos. De asemenea,
orpt mucoasei gingivale și orale.
Simpiomatologie
Semnne subiective:
gingh
Tulburări — senzaţie de uscăciune și de arsură la nivelul mucoasei
pustative şi orale;
sai
-— senzaţii dureroase la conta ctul cu alimente sau băuturi reci
fierbinţi;
— senzajii anormale de gust: acru, sărat;
— dificultatea de a purta proteze mobile din cauza unor senzaţii
dureroase, hiperestezice ale mucoasei bucale.
Semne obiective:
- mucoasa gingivată şi orală au apeci usc
zda unoori mai rașie când gingiasângerează ușor;
— câteodată, fisuri ale mucoasei gingivale.
GINGIVITE SIMPTOMATICE, W%EŞŞZVE“}W“

HIPERPLAZICE, DIN Cifţ?%é““ UNOR BCOE
Î Ţ
E
ISTEMICE
Gingivita din diabet

Diabet Diabetul în sine nu reprezintă cauza îmbolnăvirilor gingiei sf a
t de
parodonţiului profund, dar poale iavoriza un răspuns modifica
apărare din partea acestor structuri i faţă de placa bacteria nă.
În gingivite: asociate cu diabet zaharal t insulino-dependant,
principalele microorganisme cin șsanţul gingival sunt:
-— specii de streptococ;
specii de Aciinomyces;
l
- Veillonela parvuia;
d
— Fusobacierium.
În diabet, consumul de oxigen și oxidarea glucozai în gir ie sunt
Conaum de
oxigen reduse. ! *
Principalele mecanisme prin care diabeiul acţionează asupra
Qm[îi(„„! sunt:
Acidoză - dereglarea metabolismului local şi acumularea de compuși
tisulară intermediari, cu acţiune toxică, prin acidoză iisulată;
— cea mai frecventă tulburare a stării lipidelors erice la holnavii
de
diabelici este creșierea îr igliceridelor și'a moleculelor lipaproteice
FORME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE EA
wie terol cu mare densitate (HDL). În serul bolnavilor cu ş“}a radontită

se remarcă în mod constant o hiperlipidemie (CUTLEA, SHINEDLING, Hiperlipidemie
NUNN, 1999). De aceea este posibil ca principala relație biochimică la
bolnavii diabeticiși parodontopaji să fe dată de nivelul iipidelor serice.
modificâri vasculare și ale î„…mu„şn;şu Hervoase caracterizate Melopragie
prin meiopragie (fragilitate) capilară iculare arteriale și
VONnDasE;
- nevrită diabetică, Nevrită
fiiatopatologie
=e rermarcă:
- îngroșarea membranei bazale dintre epiteliu și carion: Mernbrana
— reducerea lumenului capilarelor și arteriolelor.
Ambele manifestări tisulare indică o nutriție deficitară atât a
epiteliului gingival, prin osmoză, cât și a corionului sublacent. deficitară
wmg:ăiăamam!aqm
in diabet, pacienţii pot exala un miros caracteristic de acetonă sau Miros
de mere.
caracieristie
Gingia, în cursul diabetului poate prezenia (fig. 56):
— hiperplazie gingivală genwaiî“faîéy de tip paligoidal; Tip polipoidal
— polipi gingivali sesili, cu bază mare de implantare sau pediculaţi;
f "ig. 56
Qâ Q
tiingivită în diabet !
culoare mc»mf;(„,dîc de la roșu deschis la rosu-cărămiziu sau Culoare

rasu-vi
Qim…:w faze avansate de stază; modificată
fra»mvwî„ ulceraţii;
— Wlănfwrără ușoare la atingere;
— consistenţă redusă, moale a papilelor;
— irecvent, pungi false;
— Upoară mobilitate, prin edem inflamatar. Mabilitate prin
F edem
Gingivita din carenţa vitaminei C
Vitamina C a fost descoperită de ALBERT von SZENT-GY&RGYI,
iaureat al Premiului NOBEL pes ru Medicină, în 1937.
a3 HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Acest tip de gingivită este produs de piaca bacteriană, în condițiile

Delicit în care deficitul de vitamină C modifică în sens agravant siarea
țesuturilor gingivale prin edern, hp&rpiazie şi sângerări gmmvaîé%„
Scorbui Forma severă a delficiwîw vitaminei C este scorbutul, care poate
apărea:
Boala — la copii, în primul an de viaţă (hboala MOELLER-BAHLOW);
MOELIER- — la vârstnici cu deficiențe de nutriţie;
BARLOW
& Ben f — în general, în condiţii restrictive de hrană.
Aleoalism Alcoolismul este un factor predispozani la scoroul.
Deficienţa de vitarnină C are ca efect:
— oresteroa patogenității plăcii bacteriene;
— areșterea permeabilității mucoasei bucale, a spiteliului sulat
1___
care, astfel, își reduce funciia de barieră față é:éé„a microbi și prod UŞ s
Sb
acestara;
— acăderea integrității pereților vasculari prin alterarea cementului
intercalular endotelial;
-— scăderea chemotactismului leucocitar și a migraţiei isucocitare;
Proteoglicani - modificarea sintezei proteoglicanilor și glicaproieinelar;
-— scăderea sintezei de colagen;
Doeminera- - în parodonțiul profund, favorizează fenomenele de derinera-
lizara lizare.
Mistopatologie
— ederm;
oreșterea permeabilității capilare;
Melopragie — hemoragie prin meiopragie capilară;
— reactivitate scăzută a elementelor contraciile din pere l vaseloi
sanguine periferice;
Stază — stază vasculară în carionul gingival;
Degeneres- -— degenerescenţa iibrelor de calagen din corion qmmw%
cenţă Simptomatologie
-— halenă;
Hiperpliazie — hiperpiazie gingivală cu ulceraţii și sâng erări la cele mai mici
atingeri;
— pungi false
— mobhilitate prin edem.
La pacienții cu iglenă bucală bună, deliciența de vitamina C nu se
manifestă clinic prin modificări distruciive ale gingiei și parodonţiului,
sau acestea sunt reduse.
Prezenţa plăcii bacteriene agravează %wbăa:m simpiomatie, cu
Avuilsi apariţia de pungi parodontale adevas“aîe și avulsie, a abiceli puţini sau
â'î
deloc dureroasă, a dinţilor.

SIMPTOMATOLOGIE
PI
a
Doli hematoloagice
serpiazică din leucemii
sucemiile ;şmaîa»wwrm… p neopiazicale celulelelor sterm care AET

sunt afeciale prin aprirea difeereniierii si maturaţiei lor în Drganeîé;
leucopoietice sau o dată cu trecerea lor în sângele perileric. Formele
ş:srim“;ipa …f„waăf» mhioş ieuc sunt
emicleucemia e
acută limfoblastică
si leuc nmwma anuială în SUA și statele vesi- acută
SDUrOLe cazuri la 100000 de îm:uă'tmă, într-o
h„,% lorma de leucamie acută
apii, iar forma de leucermie acută
fîş
bolilor leucemice este necunoscută, dar sunt

ereditari, bali hematologice predispozante
lă, trombocitemia esențială, policitemia), iradierile, Substanțe
&ICN (E:_M zenul, medicamente citotoxice, alchilante' chimice
n tratamentul unor boli de colagen), virusurile Virusuri
leeucogene (la ar:mz» e și mai rar la am a fast inoriminat HTLV-t în leucogene
5 imtormul T leucemic); d e asertenea, sunt iEÎW}E'CT&E(“ gonele onc -0gene& Gene
în leucemia umană, oncogene
Gingivita hiperplazică se produce cel mai frecvent în leucemia
acută, uneori în leucemia subacută și rar în leucemiile cronice și este
irecvent depistată de medicul dentist/stornatolog.
Leucemia acută mieloblastică orezintă următoarele caractere
Histopatologie
- epiteliul gingival are un aspect polimorf; el poate îl subiiat ș
ulcerat sau ingroșat, cu fenomene de edem i ni…r&; și intercelular;
— în corionul gingival este prezent un infiltrat dens, dar larg
aspândit, de leucacite aflate în faze iniţiale dc— dezvaltare; pe alocuri,
pot fi observate celule în curs de formare, caea ce indică o
Hematopoleză
nematopoieză ectopică. ectapică
Vasele ; e sânge suni dilatalte și prezintă, în lumen, numeroase Microinfarcte [
celule leucemice care poi produce micaroi î rote, şi rare hemaiii, cu celule
Simpiomatologie leucemice
În leucemia acută mieloblastică debutul poale îl discaret, Debul discret
depistarea bolii fiind făcută ;;ş'm'îm hemogramă de rutină pentru al'e
sulerințe decât cele éwmamlaguw sau poate îl brusc și „agresiv“ Sindrom
printr-un sindrom hemoragipar manifest cu epistaxis, paleșii pe
hemoragipar
tegumente și bule hemoragice în ,_,ave?.aîea bucală care se sparg cu Ulcerații
ușurinţă și într-un timp scurt lăsând ulcerații sângerânde și dureroase sângerânde
(?ăg…57 ' dureroase
IN DAT PARODONTOLO
(
UC ş;z o
re £ 5 subcutan's…
£ forn
î%w raspai îdii între
a „âîî?î.….}cirî“!(%infiltrate
l w:wzuî > & peroxi"d'
acestea spuni wmî… periorbiculai WUSUI
lan %E ăm„m;&z;;a bucale
( _ wm;am/m apar frecveri pe :nm;„, n m LIT
penie drepiul pl anului de ocluzie și la nivelu Euş mm;n oa
zone de ulceraţii și necroză, acoperi
ibe ă preziniă %—w ente
îals mambm
f 5:35:15&„ degiutiţie
h„n r,u!'»'?za gingivală este îrecveră V până

poate suprs ia
ală sau supra icluzală sau chiar aca poraana
Numărul de leuca mîn variază între 10.000 și 1 îâî“i,éî}î}fţv/mn"şfă

Anermie Anemia însafes î procesul leu icemie din cauza
medulare grave a seri ro*sîf„…»
Ca urmare a '%irş')m'*w itoneniei, se instalează un sindrom
Trombacita-
penie hernoragic cutaneo-mucos
Staroa generală este c„îh(„, ată, Cu
paloareav"lqumnnîeîm dispnes, weum*w; memnqz
vărsături și uneori septicemii. In leucemia £
FORM ATOLOGIE
membrelor inferioare cu
4
5, ocult și o evoluție mai
&
& și gingivale dar mai rare, mai puţin
“'zâxf“fhf'[é„ z
, aEif* ,
cromă constă în: cHis
i fa
k
drepanoc f:if(î“!/(î„i , :f;ia*!é.rmiu e ,
LAracier
bucată si vĂ gingiv
areditar
selor ma: apare é—;wmenuf aje—'…:swţ„
f}ésmw/ff“/m normociiară
X îf“:[:s
SA SA
m
ES HORIA TRAIAN DUMTRIU — PARODONTOLE
Gingivita din trombocitopenii

,
idiopatică sau Trombocitopenia poaie fi idiopatică (bua„d, WERLIHOF)

secundară secundară (în leucari 1 , tumari mhc„„şm… prin intoxicații c
arsen, aminofenazonă sau după iradieri masive).
Semn Semnul gamgno;m…i pe piele și mucoase esie

patagnomonie caracterizată, prin peteșii și vezicule hemoragice, în speciai
mucoasa jugală și palatinală
Gingiile sunt tumefiaie, de consisier ţă moale, 'fe afai
Şâ—'…
Hemoragii Heroragiile gingivale sunt frecvente și se produs l

atingeri, 1 ca și în cursul periajuluisă au masticalie
..%Wg;işwéé%éwă&m
Agranulociioza
sau formele mai pufin severe de granulocita penie (sau
neutropenie) pot fi produse de:

— infecţii bacteriene sau virale;
clo-
Medicamente — hipersensibilitatea la medicamenie: sulffamide, BDarbiturice,
dur, agenii
ramfenical, aminatenazonă, fenilbutazonă, săruri de
ră a unor derivaţ i £ enzenici
arsenicali sau acţiunea ioxică medula
antagonișiii acidului folic;
Radiaţii — radiaţii ionizante produse accidental sau utilizale tera şrwuâ“q*
Încadrarea gingivitei în grupul iulburărilor mmmds»mmăam se datoreza
prin fagocitoză care în acesie 5 ituații Sîg
imunităţii înnăscute
deficitară.
Gingivita poate debuta brusc sau după o fază erile
de unde
Ulceraţii urmată de ulcerații situate inițial la nivelul istmului farringian,
%a&văa&â”
hemoragice și se exiind treptat dar rapid pe mucoasa jugală, gingivală,
necroiice ulcerajiile au caracter hemora gic și mai ales necroti c, suprain
clinice
datorită deficitului de apărare imun prin fagocitoză. A…Dea ul
GSUN asernănător cu cel din gingivostomatita ulcero- necroli că.
Gingivita hipţ“î&â“,&îfazică din granuliomatoza

WVegener
Boală rară , Aceasta este o boală rară, caracterizată prin leziuni necrotice ș
granulomatoase acute ale tractului respirator și renale.
Hiperplazie „zmma are un aspect hiperplazic, culoare roșu- iolaceu, prezintă
ulceraţii și sângerează cu ușurință.
ingivita din sarcoidoză
Atecţiune granutomatoasă de etiologie necunascută; se însoaleșt

de o gingie hiperplazicăși ulcorată.
La…—w…mmu! sareoidal conţine numal roase manonuclears și celule
\
gigante LANGHANS multinucleate.
-.
GINGIVITE HIPERPLAZICE, CA EFECT

SECUNDAR AL UNOR MEDICAMENTE
Principalele medicamente implicate în producerea, ca efeci f
d “fect
secundar, a hiperpiaziilor gingivale sunt: secundar
— hidantaina;
— antagoniștii de calciu, în special nifedipir;
— ciclosporinale,
Gingivita hiperplazică hidantoinică

Apare la unii bolnavi &pi!&pîécî, în spedcial tineri, trataji cu acest
rmedicament (Dilantin, Epanutin), Incidenţa hipf—amiazâei Emamm ce Intidență
aste descrisă în literatura de s—;ş:wmahtaîe între 3% și 85%.
Modul de acțiune al hidantoinei este exphgaî prin inaclivarea inactivarea
colagenazeiși reducerea degradăril companentei fibrilare de colagen colagenazei
a subslanţei fundamentale din corionul gingival și din desrnodonțiul
superiicial, De asemenea, hidantoina stimulează proliferarea Proliferare
epileliului și a fibroblastilor din corian. Sub influenţa hidantoinei,
fibrobiașiii sintelizează o cantitate crescută de componente sulfatate
ale glicozaminoglicanilar, ceea ce mărește masa nefibrilară a Masă
substanței fundamentale. nefibrilară
Hiperplazia hidantoinică se produce și în absenţa plăcii bacteriene
si a îanméuâ, la pacienţii cu o bună igienă bucală, Prezenţa plăcii
bacteriene determină însă o su maac…uwrc a inflamației bacteriene, Supraadău-
care accentuează hipertrafia și hiperplazia gingivală. gare
Histopatologie
— hiperkeratoză și parakeratoză;
- acantoliză în epiteliu
— aspect papilomaiosal joncţiunii epiteliu-corion; Aspeci
— creșierea numărului de fibroblașii și de vase de neoformaţie, cu papilomatos
apariția unui tesut conjunciiv tânăr de neoformaţie;
— prezența unor benzi groase dee calagen, uneo ri cu dispoziţie mai Benzi groase
neregulată;
— prezenţa a nurneroase fibre de oxylalan;
Area OI
hiperplazia
Hg}…%z&a îP!J î“ '%'a mai mult vestibular, dar și oral, î
;J
esiuriii lirbii.
GingieTe fă
E Îuă
: c;îca%— obicei mai puţin hiperplazică, ceea ce
: 3 de hipei piazia gingivală idiopatică.
peci lobuiat Hipwpé“a ia fără inflamație wş:;raafîa
'are roz-deschis, esi a…îăa:—“»cons [éénîéî Ş.
hipen .}%
CU mucoasa
i gingăafixă.
ăî?ă;;şw“év Ei iems, s-a putut a reducere sau
3< rş
a
E ontană spontană a hiperplaziei hidantoinice la câteva luni de la
ads'n'i“s"sîrâ rii medicamentului,
Hadiologic, se remarcă o demineralizare a sepiurilor interdentare
é“swE E
iingivita hiperplazică prin antagonişti de

caiciu
Trebuie remarcat că şi în aceste forme şm !„:fminaw ;Îggg“*jg;”&gj
ologia jorincinal este /:;f»;a…—f uî?!“!&*a„d
aE
a modiiicării de cât
HF I
I EE oo
c
- CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE
nojiei mioca …„uiâx

mu Qaă : irirui a
MR
vasculari,
Ipra parodon
ş„ srminat o fcmer:wîmré: a Nitedip
“îfw»„:;”'âéî ari mai mare dec
F*““Ziîé f…)\fa:wuî:… cu tfenomene de hiperplazie
: onișillor de calciu efect de:
( ZANT mqiamn.w sulfatati;
ac î„)…i„i' f„iu mm;îmék e "“îou ală
Acid folie
ribrozare
rodusă
uride fi caluiari:
“»i e de căl (JOHN
- modilicarea metalb tului fibrobiaștilor de la nivalul cordului

NAKUMAR, KUMARAN, Hî f“ié)…
Observaţiile noastre (DUMITRIU HT, MUREA Anca ș.a., 1996) ne-au
%mr„w&mé
avii cardiove 'e suferinfe parodontale, ailaji sub
tratarnzwî cu medicame 2 hază de artagonișii de caiciu, o
într-o proporţie de 60% o creşfa—»m de volum a gingiei a cca 4--10 luni
' insiituirea fra/fgmz ntuiui general specific.
Mistopatofog
Bolnavii cardiaci tratați cu ni itedipinși diltiazern prezintă:
— O reţea bogată de mu„»f“gz; q% asedzw„ ibre w colagen, consecinţă
Benzi groase
unui inter “?h,… en de sini £
- appariția de miofibra cu microfile m&r% și un reticul endo- Miofibroblaşti
g;ăasn"…
a
tic bine dezvol mî,
'n studiul pe care l-am întreprins am constatat:
— ienomene distrofice epi iteliale; Fenomene
— segregalie f*oi…;larași faccmm;ăî siratul spinos; mş»sîm?mé
-— hiperkeratoză și parake friîf…lz…c&, "arakeratoză
— aspect papilomatos al joncțiunii corio-epiteliale;
— prezența de benzi fibroase în corian;
DE EI SA rr m
HOFIE AAR DUMITRIU — PARODONTOLE
antagonișii
& (};Îăîâîg"“\ăăfăi prin
wnmumg…îéţr de calciu
fw;df/:j“ de resiaurare a meiabolis muh/f celular și de s
roliferării celulare în teritoriul gingival
q?iâ“i“?ţiî%î%&fé?éâ&îé*
Hiperplazia ginal ivală prezintă urm
— are caracter generalizat și predomin
interdeniare;
pei
Volurmul — ve—iumuî hâp& rplaziei gingivale este variat bit în funcţie de
rat medic „…meWz î ! si doza acesiui a,
hiperplaziei de timp în care a fost a dminist
C\J!Gawâ gingiei hiperplazice vari iază de la roșu cang
Culoare
riataliă fracvent ulcerate până la roșu închis, uneori violaceu Î
lacarde ,&w…, acoperite pe alocuri de pi dé:âîdâ orinoase alk
îâlt»ş*mm% 'î
ngia hiperpiazică e
dinte *!u* punând în eviden ța
CUE xsmdaa purulent;
— consistenţa gingiei este la început mai fart
„cu creșterea în valum, se reduce devenind mwale, def eşsbă
butr
— înir-un număr redus de cazuri, la pâcienţi cu o ioarte
bDucală, hipe zş„)ă'azia gingivală este de tip nnodular, cu suprai
Tip nodular
În mod deosebit, medicul deniist/stomatolog să nu recomande

halnavilor cu hiperpiazii f“;enqxvâie prin &nîaggmpî; de calciu renunţarea
ia acesi tratarneni vital și să acţioneze prinir-o terapie locală cores-
punzăloare,
Gingivita prin 5…% lizarea inedicaţiei

F s
conitraceptive
Până în prezent, nu sunt corelaţii jusiificate între cansumul de Nu sunt
contraceptive hormanale și apariția unei gingivite ”pmş:ăfiş"za c;m“é:f%m's“”
Utilizarea contraceptivelor pe o perioadă mai mare dé\ î„: - ani justlficate
poaie fi însojită, la unele persoane, de manifestări gingive E:*
asemănătoare cu cele din sarcină, dar într-o măsură mai redus Ca în sarcină
congestie gingivală, ușoare sângerări, mici cresteri de valum clă&
papilelor gingivale.
Gingivita hiperplazică la ciclosporine

Ciclosporinele sunt agenţi imunosupresari folosiţi pentru a preveni &j]éî…—w
Cţ
a
rejetul de organe transsp amaw oraane
>
=
incidenia hiperplaziei gingivale la bolnavil trataţi cu ciclosporine:
asie de cca 30%,
Histologic și dlinic, fenomenele induse de ciclosporine suni Asemănător
asemănătoare cu cele produse de hidantoină. cu hidantolna
Gingia esie de culoare roz, de consistenţă fermă şi cu o tendinţă
redusă de sângerare care provine din supraadaugarea inflamaţiei Efecte la
septice bacteriene. Ciclosporina administrată în doze rnici, la șobolan, animale de
stimulează formarea de 0s și şgwa”îze—\ază; astie! inlegrarea grefelor de iaborstor
os demineralizat liofilizat (FU, TSENG ș. a., 2003).
GINGIVITA ŞI GINGIVOSTOMATITA
ULCERO-NECROTICĂ
se însoţeste în mod constant și de afectarea altor zone ale
mucoasei bucale, fiind denumită în mod curent gingivostornatită
ulcero-mecrotică.
A iost relatată de \!ecă*îéif greci ca „gura dureroasă“ a soldaților „tatură
(XRENOPHON). La soldaţiidin timpul primului război mor méiaă a fost dureroasă“
denumită „gură de tranșee“ dm cauza lipsei de igienăși a infeciiilor „tatră de
trecvente în condiţiile lu pî…ea i de poziție, în trangee tramșee”
A fost descrisă clinic și diferenţiată de scorhut și alte îmbalnăviri
parodontale de HUNTER, la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
În 1894, PLAUT și, în. 1896, VINCENT au precizat stiologia Eliologie fuzo
fuzospirachetală a bolii, sf as'emmâăă
LE HORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
£Liiologie
În producerea gingivostomatitei ulcero-necrotice sunt incriminate
“ecterii urmaătoarele bactarii:
- spirochete: Treponema denticala, Treponema vincenii, Trepo-
nema macradentium;
— bacili fuziformi; Fusobacisrium nucieaturit
— Prevotelia intermedia;
- Porphyromanas gingivalis.
Factori Factari favorizanţi:
tavarizanţi — pericoronaritele;
- iglena bucală incorectă, întârmplătoare sau absentă;
— fumatul excesiv;
Traumatismnt — traumatismul direct al gingiei de către dinții antagonișii în
dlrect ocluziile toarte adânci sau prin migrari;
-— deticitul în vitaminele C, B1, B2 (în alcaalism);
— boli generale cronice cașectizante: sifilis, turnorimaligne, recto-
colita uicero-hemoragică; boli hermatologice (leucerii, anemii);
Stres -— tactori psihosomatici: stresul din cursul unor situaţii ca: stagiul
Nevroze militar, război, examene; de asemenea, nevrozele anxioase și
depresive.
Epidemiologie \
Adulţi tineri Boala apare, mai frecvent, la adalescenți si adulții tineri si, mai rar
la adulții de vârstă medie.
Deși a fosi considerată deunii autori o boală contagioasă, acest
lucru nu a fost dovedit.
Evoluţia de tip epidemic a gingivostomatitei ulcera-nf*mîim în
Calectivităţi unele colectivități (în cursul războaielor) poatefi }wâ pe seama un
Comunitate iactori favorizanţi, la care este supusă 'e'm.r&cagca„ Qamumâaw d…g
persoane.
Histopatalagie
Palse — supraiaţa epiteliului este distrusă și înlocuită de false
membrane rmembrane;
— în corion se constată o puternică hiperemie activă și un bogat
infiltrat inflamator cu polimorfonucleare
Z0ne La nivelul zonelor ulcerate și necrwa“w LISTGARTEN descrie patru
zone:
1. zona bacieriană, cea mai superficială, conţine numeroase
bacterii diverse, dar puține spirochete;
2. zona bogaltă în leucocile conţine numeroase neutrofile, printre
care se abservă variate tipuri de spirochete și bacterii:
3. Zona de necroză conţine resturi de celule și fibre de colagen,
nulte spirochete, cu mai puţine bacterii;
Lr
4. zona ae infiltrajie spirochetală este bogată în apirochete, fără

bacterii, ' '
B
d ee
FORME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE AI
Spirochetele pătrund pe o adâncime de 0,3 mm de la suprafața Adâncimea

ulceraţiilor și zonelor de necroză,
Simptomatologie
Subiectiv:
— dureri intense la atingerea gingiei; Dureri intense
- dureri spontane iradiafe în oasele maxilare;
— accentuarea durerilor la contaciul cu alimente fierbinţi, condi-
monte, masticaţie;
— senzaiie de gust metalic si alterat;
— Bim;îa"éa deschiderii gurli print trsmus; Trismus
— halenă fetidă intensă.
CObiectiv:
semnele patognomonice sunt:
- papilele interdentare prezintă la vârf o ulceraţie crateriformă Uleerație
(„aspect decapitat"), care se întinde şi la marginea gingivală liberă; crateriformă
- ulcerațiile sunt acoperite cu un depozit pseudomembranos de Depozii
culoare alb-gălbuie până la cenușiu-murgar; pseuda-
— aspectul papilelor și marginii gingivale libare pe distanfe c membranos
acoperă unul sau mai mulți dinți este crateriform, crenelat (ffig. 63) și Asperi
poale îi delimitat la bază de un lizereu linear eritematos. a„mw iform
sreu linear
eritematos
Fig. 63
Gaingivostomalită ulcera-
necrotică
Alte sernne obieciive:

— culoarea roșie a parţiunilor gingivale neulcerate;
- gingivoragiilela celemai mici atingeri sau chiar spontane; Gingivoragii
— hipersalivație vâscoasă; Hipersalivaţie
— leziuni de tip ulcerativ, necrotic pot apărea în unele cazuri, mai
rar, pe mucoasa jugală, a buzelor și mucoasa linguală;
rigiditatea feţei;
— adenopatie regională,
Starea generală este, de regulă, alterată, cu febră u8 5*-39*C, Astenie
astenie, adinamie, inapetență, insomnie, cefalee, tulburări de tranzit
gasirointesiinal, stare depresivă,
DAA HOBRIA TRAIAN DUNITRIU — PARODONTOLOGIE
Semne Diagnosticut pozitiv se pune în principal pe baza semnelar dlinice

patognomo- descrise, în special a semnelor paiognomonice.
nice Diagnosticul diferenjial se tace cu-
— gingivostomatita herpelică;
— gingivostornatita aftoasă;
Gingivite - gingivite alergice și descuamalive;
alergice — leziuni difterice;
— sitills;
-tuberauloză;
jî
Leucemie leucemie acută,
Î
aWUÎ& -— agranulocitoză;
— candidoze acute.
Evoiuţie și complicaţii
În absenţa tratamentului, gingivostomatita ulcero-necratică poate
Porme mai evolua spre forme mai grave cu distrucţii parodontale întinse și
grave denudarea rădăcinilor. De asemenea, sindromul de alterare a stăril
generale se acceniuează,
Complicaţii În rare cazuri pot apărea complicații mai grave, ca:
— stornatita gangrenoasă sau noma;
— meningita;
- abbcesul cerebral;
Septicemie — septicemia.
Retrocedare Rareori, în absenţa tratamentului, afecjiunile poi retroceda
spontană spontan.
Sub tratament corespunzător, evoluează rapid spre reducerea
Recidive suferinţelor acute locale și ameliorarea stării generale. Recidivele
după tratament sunt destul de frecvente, mai ales în absenţa corectării
factorilor favorizanţi.
Pericoronaritele
Sunt afecţiuni inflamatorii acute, subacute sau cronice ale gingisi

Dinţi și părilor moi învecinate unor dinţi semiincluși: z“e—:â mai frecveri,
semilnoluși molarul de minte mandibular, uneari și molarul secund mandibular,
situat cel mai distal pe arcadă.
Etiologie
2
Ftiologia este microbiană: streptococi, stafilococi, spirochete,
fuzobacterii.
Factori favorizani:
— persistenţa unui lambou de mucoasă care acaperă pai rțiat
suprafaţa ocluzală a molarului în curs de erupție sau parţial inclus
favorizează acumularea la acest nivel de placă bact eriană și detritusuri
Malpoziţia alimentare fermentescibile; '
dentară — malpaziția dentară;
— iormarea de pungi parodontale ?în zona molarului de minte (de

3
obical mandibuiar);
Simpilomatoloţ
În forma acută:
-— dureri la masticaţie; Trismus
— îrismus; Hipersallvație
— hipersaiivaţie;
- halenă;
— formarea unui exsudat purulent sub capușonul mucozal;
— adenopatie;
— stare generală alterată și febră.
Complicații:
- îrecvent, gingivosiomatită ulcsro-necrotică;
— abcese de vecinătate: în zona maseterului, retrofaringian, Abcese
periarnigdalian, uneari în loja temporală.
S-au mai descoris:
— de laringian;
— iromboftebita sinusului cavernas;
Trombolilebita
— meningită acută.
sinusului
GINGIVITE NEINDUSE DE P LACA cavermos
BACTERIANĂ SPECIFIC
Gingivita hiperplazică (fibromatoasă)
ereditară
Este cunascută si sub denurmirea de:
— alefantiazis gingival; Elefantiazis
— macrogingia congenitală; gingival
— gingilvomatoză;
— fibrom gingival difuz;
— fibromatoază idiopatică; Fibromatoză
- hiperplazie gingivală ereditară; idiopatică
— ilbromatoza gingivală ereditară;
-— fibramatoza farniliară congenitală.
Etiologia nu esie cunoscută, dar în unele cazuri se transmite Transmitere
ereditar. A fost întâlnită în scleroza tuberoasă (boala BOURNEVILLE), ereditară
afecţiune cu caracter ereditar formată din triada: angioflbromatoză
cutanată, epilepsie și oligofrenie.
Histopatologie
Se constată:
— hiperkeratoza excesivă a epiteliului;
— acantoliză în stratul spinos; Acantoliză
r aAElo wj [prundi
ar,
p =
E = o cOont
ap a
e
!}î
e au
dispare brusc la nivelul joncjiunii muco-
Fig
\\„meăîî—!
Consistenţ + 1a
Yalumul es ui, tumet [ ând un aspeci usor
g_';şm:'…îaa
LGU usurință la alingere și masticație, Frecvent,
„;…i glosită.
gumei de
unifor co"%îmr
ginaivitei,
Gingivite descuamative
i-ste denumirea frecventă a unor gingivite cu manifestări bucaleîn
sau dermatoze: lichen plan, pernfigus vulgar, pemfigaidul Diskeratoze
nmucoaselor, lupus eriternatos, eritemul multiform, psoriazis,
Scleraderrmie
o
sunt m:w%e tări gingivale cu zone de atrofie a epiteliului, din care
slab reprezentată sau linseste; datarită 5wcî ut clinic
și histopatologic foarte asemănător celui din lichenul plan cu leziuni
ulcerate, sunt descrise gingivite descuarnative în această
afeciiune dermatologică.
Gingivitele descuamalive apar ma' trecvent la fernei înainte sau
după instalarea menopauzei, uneori și pe un feren modificat prin
tulburări neurovegetative, nevrotice depresive, anxioase; de
asemenea pot apărea după histerectornii.
P"Şzwşé'% unei gingivite descuamative poate însoţi o maladie
buloasă ca '
- p&mf%guguă vulgar; ,
-— perniigoidul mucos benign
DAR HORIA MITEIU — PARODONTOLOGIE
gingivite de îip fémr*um“rw

sililis, tuberc
jingivite descuar …Ex:'ş dupp
aminofenazonă, barbiturice, salici aţi, sar F de
antimalarice, sulfamide și antibio tice, fenolft aloina (din| axative),
bromuri, săruri de aur, WÎZGEZ“%;&IÎÎCQ…

Leziunea de bază în gingi
s'—m
dimensiuni mici, în „.g neraă
dirnenslunii de câțiva
La ş*%!\,fmiuâ nUCO s si arale,
în scurt timp și dau nașier e unor leziun
sstei gingivite nu
ă descuamativă !
i o manilestare gingivală ?
Manifestare
gingivală a E sş de cele mai mulfe orl înainte și în mrs;ui mempau„éw
nespecifică sau „i unorm dermatologice, ca lichenul plan.
Simptomatologie
prezintă un €erfem difuz nedureros, Ulierior, a
Eritem difuz Iniţial, gingia
inhalarei Îl
nedureros durerila variații termice, condimente,
arsură.
erfaîr::*)icî q inglei ioasă, apoi prezinte
Descuamare
ma periajului, ă„aşa:r
a %img}&asterge re cu o p(}mm ş 5i în aursul masticaţiei.
parcelară
Zonele descuamate sunt de culoar e roșu iniens, dureroase
!
atingere și au margini ile zdrenţu ite, cu microl ambouri deiașabile,
Margini
mobile, în formele erozive de tip bulos (fig. 67).
zdrenţuite
FORME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE 248
Din cauza dificultății de realizare a unui periaj corect, gingia este Dificultăți de
acoperită cu un bogat depozit de placă dentară. periaj
*%mpé“âé*wi&wm
se romarcă două tipuri de leziuni: Leziuni
- de p lichenoid: ichenolde
& apiteliu cu vacuolizări în stratul bazal; paracheratoză;
& disjuncții între epiteliu și corion și atrafie epitelială zonală.
— de tip bulos: Leziuni
& disjuncție între epiteliu-corion cu farmarea unor bule subepi- buloase
ieliale;
& infiltrat inflamator bogat în corion.
Manifestari gilsg&wi& în lichenul plan

Lichenul plan, considerat o boală autoimună, este o afecţiune Lichen pian
papuloasă a pielii și mucoaselor.
La ni Mwă gingiei, leziunile din lichenul plan au o culoare
bă-sidefieși prezintă următoarele aspecte:
- leziuni hiperkeratozice (diskeratozice) de tip reticular sau Leziuni
aéendnîlc (ca nervurile frunzei de ferigă); diskeratozic
- sub formă de papule izolate; Papule
— sub formă de placard; Placard
— vezicule și bule care se sparg și lasă în urmă ulceraţii cu margini Vezicule
zadrențulte, mabile, în special în formele de tip bulos;
- aroziuni și ulcerajii care pot sângera ușor la periaj și masticaţie;
— atrofia epiteliului gingival cu leziuni erozive; se însaleşte Atrofia
constant de atrofia papilelor filiforme și fungiforme ale lirnbii. epiteliului
Manilestari gingivale în pemfigus

Pemtigusul este o afacţîun& veziculo-buloasă, care apare pe piele Boală
şi freovent poate d ebuta la nivelul mucoasei bucale, flind, astfel, autoimună
descaperită precoce dé* m(—?di sul dentist/stomatalog.
Pemfigusul éaésw considerat ca o boală autoimună, dar si cu o
predispoziție genelică. !
Histopatologie
Se constată:;
— acantoliză în stratul spinos; Acantoliză
— veziculajie întinsă intraepitelială, cu formarea de vezicule și
- infiltrat inflamator cu palimofonucieare în corion, în zonele de înflltrat

uâc:wane inflamator
-— alsjuncţie spiteliu-cario
250 - PARODONTOLOGIE
mai xmwrampaw o gingivită desc

Ne alp ÎIA„ ale, vez
:î?
,
m%m“w» microlambouri flotan“(€\
Leziuni pe În peniigoidul mucos benign, piele a, în genaeral, Nu
muroase leziunile apar în special pe mucoase: conjunciivală,
vaginală, rectală și uretrală,
La nivelul gingiei se insialează a gingivită descuamativă și
Î-'—'ă"'î/l\fă
Î l d
"*…fww
Î Leziunile oculare, conjunciivale și ale corneei pot duce, uneori, la
oculare orbire,
îndurația pielii în sclerodermie, se produce o indurajie a pielii la diverse r
membre, articulaţii.
Miorostomie La nivelul buzelor, indurajia plelif cor Wduce la miarostamie și
dificultăţi de alimentare și vorbire.
Mucoasa gingivală Şi a limbii sunt indurate și durernase
Gingivita şi gingivostomatita herpetică

=
Virus herpetic cste o afecţiune contagioasă produsă de virusul herpatic, cu

proprietăți dermotrape și f'wwoimpén
Mai frecveni la Gingivostomatita hwpan agmm ai frecvent la <;nrw și are a
capii evoluţie mai gravă decât în cazul erur»ţ ei herpetice în zonale de
tranziţie cutaneo-mucoasă.
După o perioadă scurtă de incubaţie, de 48—72 ore, boala
Vezicule debutează brusc prin apariţia de vezicule solitare sau grupate pe
diverse regiuni ale cavității bucale și uneori pe piele.
Histopatofogie
Mecroze de Apariția veziculelor este consecinţa unei necroze de lichefacţie
lichefaoție prin veziculație intraepitelială
Colule Veziculele conţin un lichid clar cu celule degenerate și viruși
degenerate herpelici,
Mucoasa Topografic, veziculele apar pe gingie, mucoasa buzelor, jugală, a
grupate în limbii, văluiui palatin și a istmului faringian. La limita cutaneo-muc
buchei pe buze, veziculele apar în număr variabil, g…şmaeé în buche
Contur sparg după câteva zile, fiind urmate de o ulceraţie con i
policiciie mărginită de un cantur paliciclic. Ulceraţia se acoperă de crus le 5
poate suprainfecta.
Veziculele de pe mucoasa bucală se sparg în scurt timp (câteva
Ulcerații ore) de la apariţie și sunt urmate de ulceraţii superficiale, de culoare
superficiale galben-gri, înconjurate de un halou roșu, inflamator.
Ulcerajile de pe mucoasa bucală se pot, de asemenea,
Halenă suprainfecia, devenind dureroase. Balnavii prezintă halenă, dificultă
-
de masticaţie & și adenopalie loca-regională. ,

Starea generală este alterată, cu febră, curbatură,
FORME CLINIE SIMPTOMATOL
Evolujie
E%n…m are a evălulie în f a irtensitale
ș
din ce în ce mai
redusă și se vindacă îatal după aca două săptămâni. DUBee
După prima infecţie cu virusul herpetic se instalează, de obicei, o
imunitate umorală și posihil celulară, imunitate
Uneori virusul hé:\?“p&îéa supravieţuiește la nivelul ganglionilor
nervași (ganglionul lui GASSER), de unde poate descinde pe căi Căl nervoase
nervoase în condiții favorizanteprin
axpunere la soare (herpes „:!actinic ), Herpes= actinie
Ă
— ciclul menstrual (her p esul catamenial);

— traumalisme, extracții dentare;
- Vaccinări; Vaccinări
j
afecţiuni generale gastrointestinale, gripă, hepatită epidemică.

i
Ca urmare acesior cireumstanţe, herpesul poate recidiva, dar în Hecidivă

îimp se instalează o imunitate foarte rezistentă, astfel încât la vârstnici Imunitate
herpesul apare rar. rezistentă
(,anîac;!né;m„a” se face prin picături de VĂ sau prin cantact cu Contagiozitate
maieriale sau suprafete wmarr'naîe
Medicul rjvmf sVstomatolog se poate contamina accidental cu
Viru ul herpetic de la un pacient, prin infecţie ocazională pe mâini,
3— așa-nurmitul panariţiu herpetic — sși î aoate transmiie la un alt
Pararițiu
paclent sau la propria persoană (c:um buze). De aceea, folosirea
herpelice
mănușilor la pacienți cu leziuni hwş… s este obli aîarm
Herpangina esie o afecţiune car ş*&a eîa mp i, în apecial vara,
cu leziuni eriternatoase, veziculoaseşi ulcerații la nivelul vălului p câîi
Și a mucoasei istmului faringian. 5e ş…w- u f“u?c}
f"a?fşd uso de acalasi factor cauzal: VĂTUS ;i C a
. A
HA
-
SAu
T
D Virus
de ecoviruși, Coxsackie
Gingivita și gingit ”9*” sT OAT

recidivantiă
Apare mai freoveni '““Îmî gla bolii

w:„sm„}&;m;îa deşi în apariţie 2 mecanisme
m,; cnî„ mwcngî 'naă mulţi /actori ifavorizanți locali dulciuri CU

, miere, clocolată c,c;bdim ente, fumatul excesiv, erupția denti ArEl,
schimb rea periei de ddinţi și g-„„nwa,! viroze, afecţiuni gastrointes-
tinale, hipertiroidie „f“ruxh sarcina, menstruația, stresul,
Leziunea alemontară asteaf*w't , are repreziniă una din cele mai
îr ovente mani fezs;îa i patologice la rl!\/é*…î mucoasei cavității bucale.
Leziunea inițială este o veziculă cu durată s…una de viaţă (câteva
we} pe mucnoasa bucală și care, prin ;aş:)a:r:şer , lasă în urmă o ulcerajie
unerlicială,
Af e
HORIA TRAIAN DUMITRIU — P ARODONTOLOGIE
DI
u
)
Afta poate apărea pe mucoasa gingivală, labială, jugală, linguală,
frenul linguai într-ur singur foc sau generalizată.
. Aitaza Asocierea de afle bucale cu afle apărute în regiunea genilală,
bipolară reprezintă affoza bipolară.
Dimensiunile aftelor mici variază de la0, 2—1 c în diametru, câna
forma poate fi rotundă sau alungită. În a(;ez“:;î caz, vindecarea se face
Pără cicatrice în 7--10 zile, fără cicatrice.
Dimensiunile mari, de "â—-"“* cm în diametru, sunt ale aftelor cu
contur neregulat și care persistă timp de câieva săptărnâni, filnd
urmate de cicatrice.
Margini bine Ulceraţia are o culoare alb-gâlbuie, margini neteda bine conturate,
A
conmurale onjurate de un halou eritematos
Afcgie…; sunt, de reguiă, foarte dureroase la masticaţie și deglutiţie
Adenopatia și se pot însoţi de î;E'iEETUS Bolnavii preziniă hinersalivație, Adenopatia
loca-regională loco-regională este un însojitor constant al gingivostamalilei aftoase
recidivante,
hecidiv Hecidivele apar după perioade variabile de îimp, în mod
fQ
imprevizi…ăliă imprevizibil, de la câteva zile la câțiva ani.

îC'Ş}
Starea generală poate fi alterată, cu ușoară febră, curbatură,

inapetență, insomnie.
Diagnoasticul poziliv se pune pe aspectul cilnic, durerile inten
Test testul terapeutic: albirea uicerației aftoase în contact cu soluția tie„
ierapeutice nitrat de argint 30%.
Diagnosticui diferenjiai se îace, în primul rând, cu
gingivostomatita herpetică, ce apare mai frecvent ta copii, esite mai
puţin dureroasă și se însofeşie, frecvent, și de ieziuni herpeticecu
Boala localizare caracteristică în zonele cutaneo-mucoase,
În boala BEHGET se întâlnesc:
- atte bucale și genitale;
-— leziuni oculare conjunciivale, iridociclită;
— ieziuni cutanate nodulare;
— leziuni vasculare: tromboflebite;
Artrite — leziuni articulare: artrite,
Gingivita și gingivostomatita micotică

:
Cauza acestor îmbolnăviri este Candida albicans, care și în mod

obisnult poatefi identificată în cavitatea bucală, fiind nepatogenă.
Condiţiile favarizante ale transformării Candidei albicans dintr-un
micraorganism nepatogen într-unul agresiv, distruciiv pentru epiteliul
și corionul gingival sunt: !
Antibiotice — consumul excesiv de anlibiotice (în %âé:saă Ienic
tetraciclină) în doze mari, iimp de săptămâni și luni de zile,
implicarea adminisirării de 'antibiotice în ;„„r…,m…a,m
pă
p
c
bucale esie, uneori, exagerată. În doze mici, de 0, 250 g-0, 500g/zi,
ietraciclina se concentrează în lichidul șanţului gingival de dauă-trei ori Efecte
mai mult ca în sânge, cu efecte bonelice în tratarmentul unor gingivite benefice
şi parodoniite marginale și numai rareori această posologie poate
iavoriza dezvoltarea unei candidoze;
— urele boli metabolice: diabetul; Diabet
-- unele boli endocrine: hipotiroidismul, insuficienţa adrenocariico- Bolli endocrine
suprarenaliană: boala ADDISON;
— sarcina și utilizarea contraceptivelor, care poi favoriza apariţia Sarcina
unei duble candidoze, „de tip bipolar“: bucală și vaginală;
- scăderea rezistenței organismului în urma tratamentului unor
iumori maiigne cu citostatice și doze mari de radiaţii; Medicaţie
-- la pacienţii care au primit o medicaţie imunosupresivă; imuno-
- sindromul imunodeficieriței dobândite (SIDA), care trebuie întot- supresivă
deauna luat în considerație în cazul unei micoze acute prelungite și SIDA
rebele la tratament, Micoze rebele
impiomatoiegie la tratarnent
Cele mai trecvente forme cdlinice de candidoză la nivelul gingiei și
mucoasei bucale au, în general, un caracter acul și se caracterizează
Caracter acut
prin:
— semne subiective:
& senzajii dureroase la atingere, masiicaţie, contactul cu pH acid
condimente, alimente cu pH acid;
& fisuri dureroase ale camisurilor bucale;
& diticultatea de a nurta protezele mobile. Proteze
— semne obieciive: mobile
m ia copii, leziunile candidozice au aspectul unor depozite de Leziuni
culoare alb-crem, care imită laptele prins, coagulat; ele sunt dispuse candidozica
pe mucoasa feței dorsale a limbii și pe marginile acesteia, pe mucoasa
jugală, palatinală și pe gingie, la început izolate, apoi confluente pe un
fond.eritematos, gensralizat, al mucoasei bucale. Depozitele miceliene
Fond
sunt aderente și se desprind numai la a raclare energică, lăsând în
erifematos
urmă punctele sângerănde.
generalizat
m la adulți, leziunile candidozice îmbracă forme clinice variate:
e airofia papilelor filiforme ale limbii, care are un aspect neted,
Atrofie
lucios; în rest, mucoasa bucală prezintă zone de erilem;
& hiperkeratoza epiteliului gingival, lingual, şi uneori jugal și Plăci alhe
palatinal, cu apariţia de plăci albe, aderente;
* aspectul de tip pseudomembranos, cu plăci albe de tip lapte Pseuda-
închegat, pe fond de eritem și ulceraţii mucozale; membranos
& fisuri și ulceraţii ale comisurii buzelor cu exsudat seros și Fisuri și
suprainfectări urmate de cruste; uicerații
& uneori xerostomie. Xerostomie
HORIA TRAIAMN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
e:
S
ă
Diagmî;s;îicul ;„v(:r„î!'zîiv se face pe baza semnelar diinice și în mod
Examern
mieologie , u: a
C
r
— leziuni inf ai,wfadÎQ mucoasei, produse prin iritație mecanică
Proteze cdată de profteze;
Leucopiazia — ieucoplazia
Lichenul plan — iichenul plan.
Formele Formele cronice de candidază sunt rare și caracterizate pr n
cronice sziuni granulornatoase ale gingisi, însațite de infecţii micolice ale pie Hî
și onicoamicază —
Alte forme clinice de gingivite

Leziuni gingivale asociate infecției cu; MNeisse rin gonar!
Treponema paliidurm, Mycobacterium tuberculosis
Leziuni gingivale asocisate infecției cu unele specii de
streptococi
Leziuni gaak„m vale în histoplesmoză
Leziuni gingivale în varicela-zoster
Leziuni gingivale traumatice:
— îizice;
— chimice;
— termice.
ARODON MARGINALE
Până nu demult, se considera că gingivita și parodi
Faze marginală sunt două faze succesive în evaluția procesului inflari
succesive Datele epidermiologice și de abservaţie clinică au arătat că gingivi
este urmată întotdeauna de paradontită, chiar în md!ţ ilte unei iglene
bucale necorespunzatoare (LISTGARTEN, ZG&) Este însă ;f'xmmg…—îmF
faptul că gingivita precede mmîd sauna apariția pammmmei margina ;n
Osul alveolar care este eminamernte legaltă de afectarea osului alveciar, île p u in
demineralizare, fle prin resorbiie.
Trecerea de la gingivită la parodaniită margirială este
modificări ale („OY“PEC)OH&?…P:GF ga!„pu maww ne: pm!z.&şaam ;,nşf*
chetele și &şf}eac„:' G de bacili
k
gram-negativi, care reprezintă „trontul de
înaintare al plâcii“,
in fazele inițiale de gingivită, în corionul f nfş val prodamină
Horoblaștii și »mfo tele, în timp ce în faze avansate de parodontită
marginală cranică crește numărul de pl%mm*î&é
Afectarea 08 uhu alvaş lar prin fivm;n&r;:ămam Şau distrucție esile
elomeniul esenţial de diferenţiere și de transformare ivitei î
Traurma parodontită T'mi'(}…d! oniroverse :
anluzală rolui traurmmei och rea bolil parodo
a
c
n
pmwc} conform căreia factorul inflarmator afeciează, în principal,
éua mentul periodantai, la iwu ma. ocluzală osul alveolar nu a fosi
confirmată, Tatuși, existenţ anuiu; patologic inflamaţie sepitică — Binom
iraumă ocluzală trebuie „zc„(„eşepî L în sensul că rolul prioritar de tip
patologie
distruciiv îl are agresiunea ri …mb ană, a cărei instalare este favorizată
de trauma ocluzală; se admite că trauma ocluzală contribuie la lărgirea
spațiului dento-alveolar și creează condiţii tavorabile pentru distru-
gerea „În sens lateral“ a osului prin inflamație sepiică,
Lateral
PARODONTITE AGRES
se descriu două forme de parodantită margir şal„
ansată, cu distrucții osoase, deci cu caracter proiundși care ap
a) până la vârsta de 11 ani şi mai rar peste această vareî…
Paradontita
Darodoniita arer wbwm! ă
b) între 11 și 19 ani, uneori și mai târziu: : parodontita fuvenilă sau prepubertală
Paradontita
npuberală, ori acfa/c"vwwm„ A
Juvenilă sau
adolescentină
PARODONTITA PREPUBERTALĂ
Apare ia dentaţia temporară și mixtă și aste asociată unor bali Dentaţia
generale, ca: leucemia, neuii z“;pş—msd temporară și
m'““îijQ“"\îlaă prepubertală poate ! asociată au boli si tulburări mixtă
snetice: Boli generale,
— Sindromul PAPILLON-LEFEVRE, caracterizat prin: genetice
& hiperkeratoză palmară, plantară și la nivelul genunchilor;
& pierderea dinţilor termporari la vârsta de 5-6 ani și a aznţiîc;r
permanenţi deja erupţi în jurul vârstei de 15 ani;
- Sindromul CHEDIAK-HIGASHI, însaţit uneori de albinism Albinism
tulburări ale fagocitelor, trambocitelor și, alieari, parodontită marginală
profundă rapid distrucilvă;
- Sindromul DOWN (trisomia 21), boală congenitală în care, la
nivelul parodonţiului marginal, apar pungi adânci;
Pungi adânci
— Sindromul f”“î} AEN,
- Sindromul EHLERS-DANLOS, o afecţiune genelică în care se
produc tulburări în ţesutul conjunctiv cu afectarea tuturor Upurilor
de
calagen (de la iipul !la tipul X). Sernnele caracteristice sunt:
& hiperelasticitatea pielii şi a articulațiilor, cu creșterea mobilități
i Aiperelastici-
dentare;
tatea pielii
& C"*!Ci'fîé* i Şubf“uîa naie;
& pseudolumo wâ;c,uîa iale;
e dw… te oculare .
Defecie
& fulbură mrdm„».—sawiar& și gastroiniesiinale,
oculare
HORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
— Sindramul MARFAN;
- Sindromul CROSS-MeKUSICK-BREEN, sindrom auiozormal re-
cesiv în care se constată o hipertrofie gingivală, hiperpigmenialia pielil,
PECesSiv opacifierea corneei și tulburări nervoase de tip spastic;
— — — Sindromul deficienţei de adeziune leucocitară;
- Boala CHOHN;
Histiocitoză — Boala celulelor LANGERHANS (sindromul de hisiiocitoză);
-— Agranulocitoza infantilă gensetică;
Neutropenia — Neutropenia familială clolică;
Hipofosfatazia - Hipafosfatazia.
PARODONTITA JUVENILĂ
Mult timp s-a considerat că parodontoza (periodontoza), termen
utilizat de ORBAN și WEINMANN în 1942, este o afeciiune parodontală
pur degenerativă, cauzată de factori generali necunascuți.
În 1952, GLICKMAN a infirmat existența unei entități clinice
Eliminarea degenerative, iar, în 1966, Seminarul Mondiai de Parodontologie
termenului de desfășurat la Universitatea din Michigan a conchis că termenul de
„parodontoză”“ „parodontoză“ ar trebui să fie eliminat din terminalagia parodontală.
Forma de îmbalnăvire parodontală, care, prin simptomatologia
clinică, părea a fi a „parodontază“, s-a dovedit o boală infiamatorie
ocultă și a fost denumită, în 1967, de BUTLER, „parodontita juvenilă
Etiolagie
În producerea parodortitei juvenile sunt considerate patogene
Doua bacterii două bacterii: Aggregatibacter aciinomycetermcomitans şi Caprocyto-
natogene phaga sputigena, la care se adaugă Mycoplasma și spirocheie.
Deficit de În parodontita juvenilă există un delficit de chemotactism al poli-
chemotactism morfonuclearelor și monocitelor, produs de leucotoxină (eliberată de
Aggregatibacter actinomycetemeomitans serotip b) și care inhibă
proprietățile fagocitare ale leucocitelor. De asemenea, se poaie slibera
un factor inhibitor al fibroblașiilor și o enzimă colagenolitică.
Fenomene de Endotoxina eliberată de Aggregatibactier aciinomyceiemeomitans
hipersensibi- poate produce fenomene de hipersensibilitate de tip SHWARTZMAN,
iitate agregarea irombocitelor, activarea complemeniului și resorbție
osoasă . !
Ereditate În producerea bolii au mai fost incriminate eroditalea si
contagiozilatea microbiană în cadrul farnilial.
Histopatologie
Ulcerații Semnele de inflamaţie sunt de tipul unor ulcerații reduse în
infiltrat” adâncime ale epiteliului sulcular, disjuncţie între epiteliu și dinie,
plasmociiar infiltrat inflamator predaminant plasmocitar, distrucţii de colagen mai
reduse ca în parodontita adultului.
S
&HWŞM&!W&'?MMQM
Parodontita juvenilă se caracterizează prin lipsa unei inflamații
E
evidente clinic. Principalele sermne clinice de îmbolnăvire sunt: Semne clinice
— mobilitate dentară patologică; Mobilitete
-- pungi parodontale adevărate; Pungi
— igrări patologice ale primilor molari şi incisivi; frecvent, incisivii
maxilari migrează vestibular și distal, cu formarea diastemei Diastemia
patologice; patologică
— reiracție gingivală;
— hipereste ezi & dentinară;
— iormarea de abcese parodontale, în formele avansate de îmboal- Ahcese
năvire
£
În forma localizată, semnele clinice descrise se produc în

următoarele zone:
-pri imii rmoglari supo riori și rrufé„r
-- inclsivii suneriori și inferia
- primil molari și frc\-,—,z\m,
— primii molari,incisivii şi dinţit imediat vecini,
in forma generalizată — la taţi dinţii.
Fig. 68
Aspect clinic de
parodontită
Juvenilă
Hadiofagie se remarcă o resorbție osoasă verticală, avanâata Radiologie

special la nivelul malarilorsi incisivilor.
\
PARODONTITA AGRESIVA
a
Î
RAPID PROGRESIVA
reprezintă pa rodontita marginală cu fenomene agresive și
apisoade rapid progresive, intercalate pe o evolujie de lip cronic. Episoade
Evolujie
5a HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Etiologia
Bacierii Parodontita marginală rapid progresivă este de cauză micrsbiană,
iind implicaţi:
— Aggregatibacier acufwmycefmmmm/wn;„
-— Prevotella intermedia;
— Porphyromonas gingivalis;
— Țannerella forsiihensia
— Fusobacierium nuclealurn;
— Eikenela cormodens;
-— CampyloDacier rectus.
Mecanisme În patogenia bolii au fost incriminate mecanisme ca
patogene — modificări ale chematactismului neutroiilelor față rjm De
- activarea palicională a limfocitelor B;
— alterări ale funcțiilor limfocitelor T;
Autoaniiearpi - producerea de autoanticorpi tață de colageri (ANUSAKSA, THIEN,
DoLBY, 1991).
Incidenţa acestei forme de îmbalnăvire este de 4-8% din fotalul
formelor de paradantită marginală cronică profundă.
Boala apare cel mai frecvent după vârsta de 20 de ani, cu un
maximum de iricidenţă a episoadelor agresive și de pî%“i“'(“i&é Nof
dinţi în jurul vârstei de 30—-35 de ani.
Pentru a considera o parodontită marginală drept „rapid progre-
sivă“, este nocesară examinarea în timp și evidențiereala interva! de
cel puțin câteva săptămâni a unor episoade de evolujie agresivă, cu
inflamaţie semne de inflamație îloridă, ale unei parodoniite marginale cronice
floridă profunde. În cursul acestor spisoade se produc inflamaţii gir igivale
caracter acut sau subacut, tumefacții voluminoase ulcer
sângerânde și suprainfectate, Exsudatul purulent din plăgile
parodontale esie bogal reprezentat.
Mobilitatea patologică este accentuatăși, uneori, se pot praduce
Avulsii avulsii ale unor dinţi, cu caracier aproape spontan
Episoade Episoadele „agresive“ cu evoluţie rapidă poi alterna cu[wwadn
„agresive“ de acalmie de săptămâni, luni sau chiar ani de zile, în care semnele
de inflamaţie gingivală se reduc, dar pungile parodontale „C}d?i“ sistă.
PARODONTITE MARGINALE CRONICE

PARODONTITA MAFGINALĂ CRONICĂ
SUPERFICIALĂ
Gingivită Nosologic, diferenţierea între o girigivită avansată și o parodoniită
avansată marginală cronică superficială este dificii de făcut. Din punct de vedere
lezional, în gingivita cronică propriu-zisă, inflamația afectează epiteliul
și corionul gingival, cu menţinerea integrității ligamentelor supraalveo-

lare. În parodontita marginală cronică superficială apar primele
-
manifestări de disjuncţie între gingie și dinte, leziuni parțial distructive Disjuncţie
ale unor fibre din sisternul ligamentului supraalveolar și demineralizări Demineralizări
ale osului alveolar,
Din punct de vedere ferapeutic, în gingivita propriu-zisă se poale
abjine „restitutio ad integrum“, dar, în parodontita marginală cronică
superiicială, vindecarea se îace cu sechele îisulare, vasculare şi Sechele
osoase (demineralizări), care impun o atitudine preventiv-lerapeutică
prin mijloace de igienizare, antimicrobiene şi, În mod particular, de
biostimulare. În absenja acestei atitudini ierapeuiice „de întrefinere“,
pol apărea recidiva cu polenţial de evoluţie spre forme avansale,
proiund distruciive. Acesie considerente sunt argumente pentru
recunoașterea parodantitei marginale cronice superficiale ca o eniitate Entitate
clinică de sine stătătoare (DuwrTRIU FT), clinică
Histopatologie
Cercetările de microscopie optică și electronoică arată unele
aspecie semnilicative:
în apiteliu: ,
— proliferare intensă a celulelor din stratul bazal și aspect Aspect
papilomatas pseudotumoral la nivelul joncţiunii epiteliu-corion; papilomatos
— alterări distrofice citoplasmatice (vacualizări, balonizări) și pseudo-
nucleare (picnoză, liza nucleilar); tumoral
— disjuncţii intercelulare în siratul spinos: segregaţie celulară,
acantoliză, Acantoliză
— hiperkeratoză și parakeratoză în stratul cornos;
- axulcerații cu păstrarea stratului de celule bazale;
— ulcerajii disecante ale epiteliului joncțional, menţinute însă Ulcerații
deasupra inserţiei ligamentelor supraalveolare;
în derm: \
— intiltrat dens limfoplasmocitar; înfiltrat
— vasodilataţie pasivă; limfoplas-
-— endarterită; mocitar
— degenerescenţa filetelor nervoase:
-- apariţia la nivelul microulcerațiilor epiteliului sulcular și joncţional Microulcerații
de mici cantități de fesut de granulație (fig. 69),
Examinarea la microscopul electronic arată:
în apiteiiu.
- alterări ale mitocondriilor, care apar mărite de volum, Mitocondrii
vacuolizate;
— tendinja de aglomerare a ribozornilor, începută în stratul bazal Aglomerări ale
cu prezentarea lor sub formă de grunji, în straturile superficiale; - tibozomilor
în corfon: v
— distrugeri mitacondriale și nucleare.
260 HORIA TRAIAN DUMITEIU — PARODONTOLOGIE
Histochimie si histoenzimologie:
Creşte — croșterea fosfatazei alcaline, ceea ce indică aciivarea
iosfataza melabolismului glucidic;
alcalină — cresterea ARN-ului în siratul germinativ indică tendința
'eparatorie;
Boade — toăderea succindehidr nq&»mşzş' Î în zonele epiteliale cu ulcerații
succinde- ficultăţile de epitelizar
hidrogeraza
a )mwîam
ă'*awrgmm&
cronică
superticială
Simpiomataologie
Subiectiv, semnele clinice din gingivită suni mai intense și apar
mai irecveni:
Prurit — prurit gingival;
- usturimi gingivale;
— jenă dureroasă gingivală, acceniuată de periaj și 1na iloaţie;
Sângerări — sângerări frecvente ale gingiei ia atingeri usoare și la sucțiunea
ginglei;
Semn — seomnul patognomonic ai PMES care & diferențiază de gin-
patognomonie mavna esie senzaţia de egresiune a unm dinte sau a unui grup de dinţi,
însoţită de o durere periradiculară și interradiculară, cu urmălaarsle
caraciere:
& durerea este localizată,;
& apare mai îrecveni dimneafga și dispare după câteva mișcări de
masticaţie. Durerea seste rezuliatul unei vasodilalaţii în teritoriul
desmodontal și al osului alvealar, accentuată prin iniluenţa sistemului
nervos vegetaiiv parasimpaiic și care acţionează predominant în
cursul nopții;
& intensitate medie, suportabilă, unaori discretă;
Senzaţie de & senzaţia de egresiune ușor dureroasă care apare maâiinal în
egrosiune intercuspidare maximă poate fi pusă în evidenţă în cursul zilei în relajie
"Î}
centirică (DumMiTRIU HT). '

e
a
EEI
i ușoare cu sonda;
mqrvfc tfig. 70, 71):
, ilelor gi "wivalp— a marf“;fr" Cutoare
un aspect destins, foșie-violacee
;.%"rui de „gravură ţ:}unc“mî
, CU prezenţa a numeroase pungi false;
ăşî gmgivc ă “ume-f:…ă de aspect uneari | ăr?a n, „prelins“
r spre marginea ma“:'faîa sau suprafața acluzală;
deapnn…r de dinle;
ecî Ec;bui…;fs,t, CU un &
Fig. 70 Fig. 71
Parodontită marginală oronică superiicială Parodantită marginală cronică superficială
Cu semne asociate de înflamațieși
_ retracţie gingivală
subiacentă, care are o reaciivitate vasculară mai bună și recuperabilă
vin tratament antimio! man;
& marginea gingivală liberă este întreruptă pe alocuri de fisuri Fisuri
”Î“
acoperite de un exsudal serofibrinos sau chiar purulent, mai bogatprin Exsudal

axprimare din șanțul gingival; seroiibrinos
% usoară mobilitate dentară, de obicei de gradul |, prin edern
inlamatar în desmadoriiu;
& uneori, ă“ş“%ş“şâwm pingivală;
& uneori, retracţie gingivală în z Eserfa unor pungi adevărate.
f?dmc)/m"i!cse remarcă semnul caracteristic al suferinței osoase
din parodoniita marginală cronică supă—;rficiaîă: demineralizarea
(halisierora) f*am fgn wezrm„} sub forma unel radiotransparențe cu Halistereză
zare diferit
maâ—;,
262 HORIA TRAIAF DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Limbus -— halistereza marginală la nivelul vârfutui isului) septuli

alveolar (interdentar sau interradicular), cu aspeci difuz
riangulație iriangulajie discret crateriformă rezultată din demineralizarea corticalei
interne (lamina dura) cu baza spre marginea crestei septale
spre apicai;
Fig TE
Aspeci m&:â…wgm IN
wméwmm mar
cronică superti
-— halistereza axială în lungul septului alveolar, central axial în moă

întrerupt; cu aspect de „sirag de mărgele“ sau coniinuu: aspeci de
Canal septal „canaf soptal" (v. săgeata din figură);
— în aproape totalitatea septului alveolar și parcelar la nivelul
Stadiu corlicalei interne (/aemina dura), ceea ce indică un stadiu avansat de
avansat suferinţă osoasă și iminenţa resarbiiei 0s0ase.
PARODONTITA MARGINALĂ CRONICĂ

PROFUNDĂ LENT PROGRESIVĂ
În literatura de specialitate se admite exisienţa a două for me de
îmbolnăvire parodontală la adult: parodontita marginală cronică ient
;;v'uc;vrwc"ivă și rapid progresivă. În cele două forme, simpiomele și
Faze de caracterele clinice de bază se pot regăsi la același pacient ca faze de
evoluție evaluție diferite ale aceluiași tip de îmboinăvire pa“mdamai
În forma lent distructivăa bolii parodontale la aiéu!n sub influen
mecarismelar de acţiune ale micraorganismelor și în prezența une
reacții de apărare reduse sau inadecvate dar cc nîraiaît—v din pariea
Distrucţie gazdei, a parodonțiului marginal, se instalează fenomene de distrucţi (D
progresivă progresivă, ireversibilă prin mecanisme naturale.
Histopatologie
Se evidențiază:
Epiteliu- în epiteliu:
— leziuni praliferative care aliet ne&za cu zone de ulcerajie și
axiolieri masive;
FOAME CLINICE -- SIMPTOMATOLOGIE R
-— degenerescențe celulare și alterarea legăturilor intercelulare pe

zone întinse;
— disjuncţia epiteiiului joncţianal de dinte;
în carian: Corion
— vasodilataţie cu caracter paralitic (vasoplegie);
— degenerescenţa fasciculelor de tibre nervoase perivasculare;
— infiltrat limfoplasmocitar abundent;
în corion și desnmdan,zlu„ Desmodonţiu
— distrucții întinse ale fibrelor de colagen din structura ligamentelor
supraalvealare și periodoantale:
— resorbții ale cem&*nwiui radicular, înlocultpe zone întinse de
asut de granulațieapilelialși canjunctiv;
- cls îmcţl i ale fibralor %HAWEY
— asul alvealar prezintă nu-
meroase zone de resorbiie, în
care se dezvaltă un jesut conjunc-
v de neoformajie, caracterizat
printr-o stromă conjunctivă foarte Stromă
redusă și un bogat parenchim conjunciivă
vascular cu caracter invadani Parenchim
(fig. 73). vascular
Simptomaiologie
Subieciiv, seranele clinice din
parodontita marginală cronică
superficială sunt mai accentuate Caractere
şi prezintă unele caractere parti particulare
culare:
— tulburări de masticaţie, ur
mare a mobilităţii dentare pato-
logice; !
— tulburări de fonaţie, în L.
special legate de articularea Fig. 73
fonetică a consonantelor dentale Aspect histopatologie în
T, D, dar și S, S, ca urmare a parodontita marginală eronică
mabilităţii dentare și a diastemei profundă
și tremelor patologice;
- tulburări fiziornamice consecutive migrărilor dentare patologice;
-- manifestări psihice anxios-obsesive exagerate, până la tulburări Tulburări de
maniteste de comportament (cverulenţă, cerinţe privind medicamente comportameni
sigure, noi și — uneori — tendinţa de a apela la proceduri miraculoase,
neconvenţionale), legate, adesea, de o anumită labilitate psihică ,
constituţională și, de multe arl, asocierea exagerată a instalării bolii cu
d% inut biologic și decrepitudinea prin îmbătrânire.
=Da HOBIA TRAIAN DUMITEIRU — PAAODONTOLOGIE
Obiecihr:
inflarmație 1. Semne de inflamaţie gingivala mai accaentuate față de
'şgjîaa*oa“ăowii' i margina i aronică supariicială;
Mobilitate 2. Mobilitate patologică de gradul 2 sau 3;
patologică 3. ?—îeîraaţue— gingivală ca urmare a resorbiiei suportului 0s0s
alveolai
Pungi 4, ungx parodontale adevărate.(fig. 74)
parodontale
Aspeci clinic w…uéma ta

marginală cranic F„}a ofundă
lent progres
Uneori, pungile au peretele exiern parjia! oso

întărirea osului alveolar cu prelungiri din corpul oaselar
inii oblice — linii oblice: externă și internă;
— creasta zigomato-molară;
— zona palatină din dreptul dinților frontali superiori.
Fig. 75 Fig. 76
Frotiu din puroi pungă parodontală, floră Frotiu din puroi pungă parodontală,
polimortă ” bacterii și leucocite
„Pungi În aceste zone se pot dezvolta „pungi D%i}dbéă

osoase"" Conţinutul pungilor parodontale:
— ţesut epitelial proliferat din epiteliul joncţional și sulcular, cu
tendinţă de evaluţie în interiorul pungii parodontale;
v v v ţesut conjunctiv de neoformație, cu tendință de granulație şi de Neoformaţie

înlocuire a structurilor parodontale degradate, în special a osului
alveoiar;
— iragmenie de os alveolar necroz suprafețe întinse de as Qs necrozat
I
alveoiar osteitic, înfiltrat cu ;%}&;LH de gr re ;“;U;&îlă—…ă,
- calule apileliale desouamate;
— bacterii în îmgt și fragmentate (fig. 75);
— leucoacite dis "îruae;— (fig. 76); Leucocite
zragrfwmu de cement desprinse de din e, împreună cu scurie distruse
porţiuni din fibrele de colagen;
mxwdd seros, sera-fibrinos și, adese i, purulent. Exsudat
[
5. Migrări patalogice
Mecanismul migrări lw patologice este dependent de distrucția
conexiunii dento-alvealare, ceaa ce antrenează mobilitaiea patologică.
Stopurile incizale și Qé„lUZ le își plerd asifel caracterul stabil, in
zona frontaiă, dinţii prezintă, ca urmare a acestul fapt, o erupjie aciivă Erunţie activă
accelerată (chiar în prezenja dnfagar;v:şî//w ), se distanţează prin accelerată
vesiibularizare și apar false e:; luzii adânci. Coroanele clinice ale Antagonisti
dinţilor cresa, dinţii par „alungiţi“, se produce diastema și apar ireme
patologice.
În zona dinţilor laterali, în prezenfa vec m;/cf dinţii au
chiar
tendința de deplasare în plan transversal cu ve stibularizări ia maxilar Deplasare
și mar mbuéd unde, uneori, pot apărea și lingualizări cu treme transversală
patalogice în toate situațiile.
5. Memaşea gingivo-osoasă a bifurcaţiilor și trifurcaţiilor dinţilar urcaţii
laterali,
“
Lă UMTTAre a proceselor osoase resorotive și ale retracției
gingivale consecuiive, la nivelul dinților pluriradiculari se descriu
următoarele grade de afectare:
Gradul î: leziunile sunt incipiente și afectează în principal gingia, Leziuni
care se reirage și pune în evidenţă zona de furcație fără ca sonda să
e .
incipiente
păirundă interradicular,
Gradul II: sonda exploratoare pătrunde interradicularpe o distanță
de 1-3 mm; examenul radialogic nu decalează o Orb}félé
semnilicativă, evidentă a septului interradicular, dar dermineralizarea Deminera-
este prezentă. ilzare
Gradul H: sonda exploratoare pătrunde adânc interradicular, dar
nu trece pe versantul opus; exarner mr "adimlmgăa pune în evidenţă
resorbția limbusului septului interra„…d! Resorbție
Gradul IV: sonda exploratoare îravama ză în întregime spaţiul
n'&rradic:u ar de la nivelul furcației pânăpe versantul opus, Radiologic,
se consiată grade diferite de resorbție osoasă a septurilor
inte rad culare
În plan vertical, clasificăm trei grade de
dimensiunea verticală a defeciului, a dista WA} de
până în porjiunea cea mai declivă a resorbiiei 0s
Suhdiviziunea A cu o dimensiune veriicală de +
iziunea & cu o dimensiune verticală de +
a C cu o dimensiune verticală
proiunzime și
: O resarâație asc
ita marginal
Aspec 0 > particule

Crater septal
Frntrare & ă
— crateHf (deieciul) sepiai !/"“Zéf',(»/oximai £
interproximal resorbții verticale care aî'\m ează coriicala int
marginea crestei osoase sepiale și osul spong
0s0s rezultat are deschidere craterif Î
orientată spre cementul radicular sub jane
spre spongioasa *uh'w…:e:—„» ntă se faw printr-a
mu caracter de radiotransparență parti Î
— craterut (defeciul) \…;„w/ mex/mf;: e:sîa
verticale care afeciează corticala internă
(mezial și istal)
di ale se pîuău% interdenia
forma unei pirarnide cu baza"»Ş}ZE% C
u!'ii spre ap amfwiîa» a
j
PARODONTITA MAR Gl INALĂ PROFUNDĂ
ULCERO-NECROTICĂ
Este urmarea unor episoade repetate de gingivostomatită ulcero- Episoade

\,—
necratică, îÎn urma cărora se produc resorbții osoase cu mobilitate GSUN
dentară patologică, până la avuls ainţilor.
PARODONTITA DISTROFICĂ:
PARODON Î“&% fé?éîé MARGINALĂ
CRONICĂ MIXTĂ
Literatura română de specialitate (GA!—/\F PAMBUCCIAN, DUMETRHJ)

descrie această formă de îmbolnăvire cao inflarnaţi
Îi e cronică instalată „
pe un fond distrofic. Fond distrofie
Prin definiție, forma mixiă reprezintă „asocieri lezionale infla-
matorii și distrofice, care pat apărea ca atare de la începutul bolii sau
pc;î. î rezultatul suprapunerilor iezionale în cadrul unor pusee Suprapuneri
succesive, reprezentând în aceste cazuri leziuni de diferite vârste, lezionale
eveniual sechele, alături de procesele evalutive“ (PAMBUCCIAN, 19 37), '
Fig. 79
Parodoniită distrofică
îparodontonatie
marginală cronică mixtă) U
AE a
Din punct de vedere clinic, această Aîmbolnăvire reunește

(fig. 78): '
& semne ale leziunilor de îip distrofic:
— retracție gingivală cu semne de inflamaţie papilară și marginală
reduse;
- urwmă se constată la nivelul marginii gingivale incizuri încizuri
cuneiforme, ușor curbate, ca un „apostraf“ (fisuri STILLMAN);
cunelforme
— marginea liberă gingivală are uneori aspect de rulou îngroșat
Rulou
(festonul MCeCALI); ! îngroșat
-- hiperestezie;
268 HORIA TEAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
F'â-'*a,sri!a STILLMAN sși festoanele î\„…(„ % _nu sunt care

c ,
Uw distrofi c:„,
'ÎŞ
_ :)ung! de adâncime mică sau medie — 2-4 mini;
— exsudat inflarnator redus sau dlinic absent;
— mobilitate dentară redusă;

— rare și nesernnificative migrări patologice;
Retracţie — freovente grade de implicare a retracţiei
gingivală osoase la nivelul furcaţiilor;
e radiologic: resorbţii reduse de tip vertical, pe î ondul
m»%r» osoasă asoase orizontale (fig. 80).
orizantală
Parodontita marginală profundă %”aaa%'
tratament (poate îl diagnosticată în diferite
marginală)
HAspuns Se caracterizează printr-un răspuns redus s
redus sau mentul utilizat în prezent. Această formă de îm
absentla confundată cu parodontitele marginale recidivanier:
tratament bacteriene (ca urmare a unor deficienţe de igienă k
tenţie greu .;»,:ţc(*&gi%lié—*} unde se produc recidive mşsidw după peric
de ameliorare sau de vindecare clinică aparentă prin î Jî&f“( eni
Parodoniita marginală reîractarăé la tratament pri
clinice pfăm'mle (dar poate apărea în orica formă d
aste astfel diagnosticală):
îmbolnăvirea se fm:iJC” în zone grau acc î':"' j
îndepărtarea plăcii bacteriene: furcații adânci, neregula 5
ale unar £sSupt rafoțe radiculare;
- - - cazuri de parodoniită prepuber kaală sa de progresiv
TE Ia
cu importante influenţe microbiene și |r icaţii Imune!ugm„g… AŢS
Bacterii RAus (1991) descriu în parodontita refractară la tratameni Urmate arele

patogene ” microorganisme: : ,
' - Fusobacierium nucleatum (75% din situsur/bolnavi);
— Provolelila intermedia (40%);
FOHME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE
băE
=
i
—Aggregaiibacter aciinomycelemeomitans (30%);
— Micromanas micros (30%);
—specii de stafilococ (30%);
— Zannerelfa forsyîhensis (23%);
— Campyiotacier rectus . (25%);
- Forphyromonas gingivalis (15%);
—specii de Candida (15%),
— Enterabacieriaceae (10%).
emnele clinice constau în evolujia continuă a leziunilor Leziuni
m“'&aexigwnm sau &g}&rlîia altora noi după instituirea tratamentului, care. preexistente
au produce efecte benelica notabile.
MANIFESTĂRI
GINGIVO-PARODE
&é&?&%%ă%â&%â
Sindramul imunodeficientei dobândite este consecinţa unei infecţii
virale asupra sisterului imunităţii celulare,
Factorul cauzal este reprezentat de HIV (Human immunodeii- V';w»* HIV
ciency Virus), care alectează celule ale sistemului imun: limfocitele T Limfocitele
(helper), în mod special cele marcate antigenic CDy+, în interiorul Tu CDy
cărora virusul se replică și determină distrugerea lor, astfel încât < 200 de ce-
acestea scad sub 200 de celule/mm?3, ceea ce reduce proiecția imună. lule/mms
Virusul HIV poaie afectia și alte celule ca: macrofagele, celulele
LANGERHANS, unii neuroni, celulele gliale și este prezent în
caniltatea cea mai mare în sânge, spermă, lichidul cefalorahidian.
Monocitele purtătoare ale virusului HIV îf transportă în întregul Monocite
organisn, “ “ purtătoare de
E%“)îmcî;ia cu HIV se transmite în special prin contact sexual sau HIV
contaminare cu sânge ori cu produse de sânge care conţin virusul.
Cei mai mulţi balnavi SIDA (4/DS: Aguired Immune Deficienoy SIBA
Syndrome) prezintă freovent infecţii oportuniste și tumori asociale. infecţii
Riscul de contaminare prin manopere stomaiologice este posibil opartuniste
și, de aceea, s-a elaborat o *—“îra'egif& complexă de evitare, în cursul f%îm%e%găe
tratamentelor, a contaciului cu sânge sau salivă, reguli care trebuie complexă
respectaie cu siricieţe.
De la prima infecţie virală pâna la apariţia semnelor de îmbol- - ,
năvire şmm da asimptomatică este de cca 10 ani în condiţiile în care ÎP ani
persoana infectată nu face nici un vest de depistare a virusului FIV.
Depistarea eventualilor g'mîaîc:ma r de virus HIV trebuie începută
prinir-o anamneză în cadrui căreia medicul dentist/stornatolog are po-
HOBMA TRAIAN DUMITRIU — EARODONTOLOGIE
sihilitatea de a sesiza o posibilă infecţie îîn nauw ra în care mmww infor-

maîu orientative p.avzm:â… haomosexualitate i
sifililice și antecedente de boli veneri patsié„ H şi s… ,
Leziuni sau alte leziuni ulcerate bucale persiste te la| şas…mmînîw UZUL
…a('
ulcerate î\…/?ar“.î&-„éa,îar!i& patologice locale la bolnavii infectați cu FIV

persistenie arimele semne ale infecției și suni predominant
Î gingiva-parod
I* p Ă oni
sau/și bucale,
MANIFESTĂRI LOCALE
éş%\şéşşww&%wâ…
LA BOLNAVII CU SID£
Gingivita FIV a) eritemul gingival linear sau gingivita F ,f se „3 ezini
frecvent ca un lizereu eritematos, de culoare roș ;
la atingeri ușoare, localizali "“au generalizat, sil
ardentareși a marginilor gingivale iloere, Î R Sia
Pormă difuză extinde și la nivelul gingiei fixe, sub formă difuză sau
sau punctată cuprinde și mucoasa alveolară.
Micoze Suprainfectările micotice sunt frecvenie.
Trecventie La pacienții HIV-pozitivi sunt frecvente gingivitele ulc
şi chiar stornatitele utcera-necrotice,
b) parodoniita marginală ulcero-necrotică i raprd ppra Gf'/r*rvf 8 aLare
mai frecvent la persoanele FHiV-pozitive

neinfectate.
Boala poate fi localizată sau generalizat
leziuni distruciive ale gingiei şi osului alv
€
Sechesirare denudat de țesuturile mai si prezintă fenar
Aceste manilestări lezionale reprezintă ser îN
de către medicul dentist/stomalolog, pentru a ,f—aş“wm a p
infecţie HIV,
MANIFESTĂRI B UCALE
g
LA BO
aE
a s rr b AA
CU SIDA
Cu sau fără leziuni gingivo-parodontale.
Cele mai frecvente manifestări de acest gen suni:
a) leziuni la nivelui limbii:
— limba de culoare roșu-deschis, cu scăderea sensibilității
Candidoze gustative, senzaţii de arsură, candidozeli inguale;
Wşzww?mfi'â — !purcw/a;;a viloasă, catacterizată prin hip ipertrofia papi
papilelor Hiliforme de pe maxg inileși f?ţa dorsală a limbii, care conteră ace:
TUorme un aspect „păros“
sezfo
3
b) infecţiile micotice sunt deosebit de 4'recwn% în SIDA și apar la
cca 90% din pacienți, îiind consecinţa unei agresiuni crescute a 00% din
spediilor de Candida, mai ales Candida albicans, în condițiile scăderii bomnavii cu
nivelului de imunocompetenţă a holnavilor. SIDA
Candidozele bucale în SIDA se pot manifesta în diferite moduri:
— candidoza eritematoasă la nivelul mucoasei bucale sau/și aritem
linguale, cu zone de cuiloare roșie, uneori depapilări zonale, parceiare
ale mucoasei linguale;
— cangidoza pseudomembranoasă cu teziuni albicioase deta- Pseiudo-
șahile prin ştergere și care lasă o suprafaţăă sângerândă, situate mai membrane
trecvent la nivelul bolţii paiaime
-— candidoza hipertroficăși hiperplazică la nivelul întregii mucoase Hipertrofie,
bucale, caracierizată prin prezenţa unor plăci mici sau multiple, de hiperplazie
culdare albă sau pigmentate;
- candidoza hipertrofică linguală, cu același aspect ca la nivelul Hipertrofia
mucoasel bucale; mucnasei
— cheilita angulară micotică, cu leziuni sub formă de fisuri aco- linguale
perile uneori cu fatw Fi1e“nbrar care se pot îndepărta prin ștergere,
Acesta reprezintă un semn prem(…, asociat uneari cu xerostomie. Semn precoce
Ca urmare a frecvenţei crescute a candidozelor în SIDA, medicul
dentist/stomatolog trebuie să aibă în vedere posibilitatea unei infecţii
HIV într-o candidoză bucală rebelă la tratament.
c) feziunile ulceroase de tip herpetic sau aftos cu evaluţie atipică, Evoluţie
3:5 a tendinței de vindecare sunt frecvente la bolnavii cu SIDA, atipică
Leziunile herpelice mai vechi de o lună, aftele atipice cu ulceraţii Afte atipice
mari cu margini neregulate, delabrante, exirem de dureroase,
suprainfeciate poat constitui un semn al infecției HIV.
a) coloraţiile anormale, hiperpigmentațiile mucoasei bucale sunt Coloraţii
frecvente în SIDA, Biagnosticul diferenjial trebuie făcut cu anormale
niperpigmentaţiile rnedicamentoase (de abicei, în urma utilizării unor
antibiotice, antifungice) sau cu caloraţia brun-maronie din insuficienţa
corticosuprarenaliană.
a) senzaţii de arsură a inîregii mucoase bucale și dificultatea de a Senzaţii de
purta proteze. arsură
î) faringită și disiagie. Faringită
g) sarcomul KAPOSI este o tumoră malignă nespecifică infecţiei Sareom
HiV, dar care apare mai frecvent la bolnavii SIDA. La început, se KAPOSI
manitfestă sub formă de macule de culoare roșie sau brună, albăstruie;
alteori, are aspect de papulă sau mici formațiuni nodulare, localizate
preferenţial pe gingie și mucoasa bolţii palatine. Ulterior, se măresc în
valum și îmbmcă aspect de hematorm sau hemangiom.
) infecţii virale cu HPV (Human Papilloma Virus) se manifestă infecţii HW
prin veruca Oidid, napilam viral, hiperplazie epiielială focală, Condy- Noduli alb
loma acuminaturm. Se prezintă sub forma unor noduli de culoare albă sau roz
HORIA TRAIAN DUMITIIU — PARODONTOLOGIE
sau roz, cu suprafaţa netedă, papilară sau de aspect conopidiform.

Formaţiunile se ioraî izează pe gingie, limbă, buze, palal, mucoasa
bucală de căptușire
Dstelte i) osieiie ale carîicaégé exi erne a crestei alvealare;
/) celulite perimaxilare;
Angiomatoză k) angiomatoză bacilară cu manitestă ri disiruciive ale desmodon-
bacilară țiului și osului alveolar,
MANIFESTĂRI BUCALE
ALE INFECȚIEI V ÎNSOȚITE
R
DE SUFERINT E&%ăî% E
În cursul infecţiei HIV cu manifestări gingivo-pa …dmma
Stare generală fără leziuni extrabucale prof3…„; zise, starea generală
alterată prin: febră, tuse persistentă,dispnee, înapetenţă, a.gî,e…g,d
sc df;ămm— în grautate, diaree.
ȘI &%F%&ă…%
G QÎ%& *%„Ş…ăâ%“ş“5%“%“ALE
IN SIDA
Adenopatie a) adenopatie subangulomandibulară și cervicală anterioară;
b) candidoză la nivelul esofagului, traheii, bronhiilor și Ş“îşiamamşw
c) angiomatoză bacilară cu manifestări a nivelul pieiii, de tipui bolii
„ghearelor de pisică“;
Histoplas- a) h:s…)imiasmaza
moză e) pneumonii;
Toxoplasmoză f) toxoplasmoză cerebrală;
cerebrală g) neuropalii, tulburări cognitiveși de memorie, dementţă.
MANIFESTĂRI ALE TR
îăăîă„âjîăă E ŞI PRIN LIP
CONTACTULUI OCLUZAL
Trauma ocluzală poate fi acută sau cronică.
Semne Sermnele clinice ale fraumei ocluzale acute suni:
imediate * s imediate:
a
— jenă dureroasă;
— durere violentă trecătoare (în câteva
dd e
secunde),
a P m f
r
EE
o
1
FOHME CLINICE - SIMPTOMATOLOGIE
îă
eb
—
— dureri prelungite, însaţite de o creștere a mobilității dentare, care Efectul
se menţin de la câteva ore la câteva zile, în funcţie de efectul traumei traurnei
ocluzale: contuzie, subluxație sau chiar luxaţie dentară; ocluzale
& sernme lardive. Semne tardive
— laterale, la nivelul premolarilor sau numai al unuia sau mai
multor malari, fără semne dlinice maniteste de inflamație sau alte
circumstanţe locale traumatice pe terrmen lung, care ar putea explica
această mobilitate anormală. Printr-o anameză bine condusă, în
majoritatea cazurilor se constată că, în urmă cu luni sau chiar ani de
zile pacientul obișnuia să exercite presiuni excesive prin spargerea Presiuni
Între dinţi de sâmburi, oase sau prin scoaterea capacelor sau dopurilor excesive
de la sticle. În astfel de situații, se produc microrupturi ale ligamentelor,
microhemoragii, microhemaioame, cu eliberare de enzime lizozomale, Micro-
care participă la tenornensle de histoliză tisulară și prin suprainfeciare hemoragii
se instalează mobilitatea dentară patalogică.
Radiolagic, în asttel de cazuri, predomină o dermineralizare
intensă și difuză, și mai puțin resorbția osoasă.
Trauma ociuzală cronică (prin obturaţii sau coroane înalte, Trauma
hipersalicitarea dinților care mărginesa breșe edentate, bruxism) se ocluzală
însoțește de: , cronică
-— creșterea mobilității dentare peste limitele normale (nefiind însă
„patologică“ deoarece rezultă din suprasolicitarea ligamentuiui
periodontal) și o deformare elastică, mai acceriiuată decât în mod
obișnuit, a osului alvealar și numai rareori prin „resorbţia laterală“ a Resorbţie
acestuia; laterală
— retracție gingivală;
Radiologic se constată:
& lărgirea spaţiului dento-alveoalar;
e defecte angulare ale vâriului septurilor, fără resorbții osoase Defecte
accentuate; „ 4 angulare
& uneori, fenomene de rizaliză. Rizaliză
Trauma acluzală cronică este urmată, în multe cazuri fatunci când
nu este excesivă, supraliminară), de fenomene adaptative:
— îngroșarea ligamentului periodontal;
îngroșarea, pe alocuri, a faminei dura (În zona apicală și la Lartina dura
nivelul furcaţiilor); !
- Gondensarea structurii osului irabecular, spongios;
— îngroșarea marginii osului alveolar, care poate fi evidenjiată
clinic prin apariţia unor proeminenţe bulbare, punciiforme, mici
„Moniiculi“, presărați pe versantul vestibular și, uneori, orai, deasupra Monticuli
cărora marginea gingivală liberă și, mai ales, gingia fixă sunt întinse,
de aspect albicios, punctiform. *
Lipsa coniactului ocluzal (prin inocluzii primare, absenla Inocluzii
antagoniștilor prin edentaţie) se poate manifesta prin: primare
a
4… 5 MOARIA TRALAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
— reducerea spațiului derto-alveolar;

vvvvv reducş»r&c c;roşaurru ligameniului periodontal;
lotrans- — radi Nesculă a u„uşu alveolar, prin demineralizare
paă“ânî& sau C—““'EGOQ”)FQZ&
Erupție pasivă Heprezintă expresia clinică a unei evoluții obis wuile, prin erupție
pasivă sau a unor circumstanfe anormale sau ppatolo gice.
Hetracţia gingivală este evidentă clinic în condiţii de î holnăvi
parodonțiului marginal și este urmarea distrugerii, prin resarbiie
inflamatorie, a osului alvealar subiacent, care îl serveste în mod
normai drept suport, situaţie urmată de o rapidă proliferare splleliului
în direcţie apicală (fig. 81).
Fig. 81 Fig. &2

Retracţie gingivală prin resorbţia Retracție gingivală
osului alveolar prin depuneri de tartru
n parodontita marginală rapid progresivă — afecţiune' care re-
Parodontite prezi t& 4-8% ain totalul parodontitelor margrm!e—» cronice profunde —
marginale retracţia gingivală este accentuală: 2-4 mm, în interval de un an saau
chiar mai mult.
Gradul de retracţie gingivală mai' poate fi ănîr'!ue}rîîaî de factori
diversi:
Depuneri de — depunerile masive de tartru în zoria sanţului gmc:â val -
tartru în unele privințe cu cresterea în volum a unul cristal mi |
soluţia suprasatu &M a: Î fîin care provine — determină prini efoct p - Soluie
mecanic deplasarea c n direciie apicală ffia. 82); suprasaturată
uxtsmul pot favoriza instalarea, chiar într-o "
măsură puțin £ ă clinic, & inflamației, urmate de fenomene
distruciive cu évwîa…!ţnş leniă fa nivalul joncțiunii smalj-cement și
retracție gingivală, fără pungi parodantale (sau de adâncime redusă);
— unele obiceiuri vicioase, ca apăsarea gingiei cu un obiect dur: Obiceluri
capăi de creion, unghie, suviţă de păr, trestie de zahăr, de obicel în vicioase
timpul lecturii sau în alte situații necontrolate mental (fig. 83);
Fig. 828
*
hetracție gingivală prin obicei vicio Retracţie gingivală pf“%n inserție înaltă și
tracțiunea trenului lalxi a]
— irauma directă asociată cu inserarea în tesuturile moi a unor

microobiecie („podoabe”) metalice (oral piercings);
— îactori anatornici: tulburări de crupție, forma individuală a Faatori
dinților, malpoziţii dentare, dehiscenţa și fenestraţia ginglvală, anatomici
tracţiunea w&reiîată de îrenuri, .bride cu inserţie înaltă, inserții
musculate aberanle, situateaproape de gingia fixă și marginea
gingivală liberă (fig, 54-};
— impactul alimentar cu acţiune directă, în special pe versantul lmpaci
palatinal al molarilor superiori, al căror ax longitudinal este înclinat în alimentar
mad normal dinspre coranar spre vestibular (fig, 85);
Fig. 85 I
Hetracţie qăngiwlă
palatinală prin impact
ali ămnî…
Periaj excesiv — trauma mecanică directă prin periaj excesiv, intermpestiv, exa-
arat de îrecvaent, fimă de mătase aplicat brutal asupra panilei, folosirea
traumatică a scobitorilor în ambrazura gingivală obiurată de papila
gingivală normală, periajul interdentar sunt alte circumstanțe care
favorizează retracția gingivală. Asiîfel, prin periaj excesiv se pot
abserva retracţii gingivale fâră sermne clinice de inflamaţie la nivelul
Canini Şz caninilar și premolarilor, dinţi situați într-o zonă unde :Lgmr'âă față d»;é
pu emolari ceilalți dmţ; un dublu traumalism: atât în timpul periajului dințilo
iaterali, cât și ai celor frontali. La majoaritalea persoa inelor care execută
periajul cu mâna dreaptă se poate observa o reiracţie mai mare în
zona caninilor și premolarilor de pe hemiarcadele stângi, superioară și
inferioară, un de periajul excesiv prin poziția mai facilă a braţului și a
periei —r:su": executat cu o forță mai mare și un timp mai lung decât în
dreapta; “
Cauze — cauze iairogene de oardin restauraiiv prin obturaţii, luorări
iatrogene protetice cu acţiune traumalică directă asupra gingiei;
intervenţii — unele intervenţii chirurgicale: gingivectomia, dar și aperațiile cu
chirugicale lambou în care se practică excizia papilelor gingivale și a marginii
gingivale ilbere îrlabile, de stază, excluse funcțional, sunt urmais de
retracţiegingivală. La aceasta, se mai adaugă însăși vindecarea prin
tibrozare retractilă a marginii gingivale (flg. 86).
Fig. 86
Hetracţie gingivală
după intervenție
chirurgicală
vlemație „fiziologică“, de senescenţă, deși există o inflamație me“ău% oculti

punct de vedere clinic. involuţia de senescenţă se caracterizează
printr-o degenerescenţă a fesutului conjunctiv și a fibrelor de Qkagé
a
atroiia osului alveaiar, care se reduce în volum, în special pe seama
osului medular, cu o creștere a densității osoase, Asifel, vârstnicii
prezintă deseori dinţi cu coroană dlinică alungită, rădăcina clinică
scurtată, dar fără mobilitate dentară patologică. În consecinţă, nu se
poale vorbi de o retracţie gingivală pură, ea îlind întotdeauriai
consecinţa unor cauze, chiar dacă acestea sunt mai greu de decelal,
Retracţia gingivală se însoţește de:
FORME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE 2f
»»»»»h iperestezie mnâăaî lcexp!u ator cu instrumente metalice sau Hiperestezie

în cursul ma î…mşu i, 'a atingeri cu w…an“*un metalice, alimente flerbinţi
sau — mai ales — reci, la aspirația aerului rece;
- dificultatea de a efeciua un periaj corect și eficient; Dificultate la
-— roducerea eficienței detartrajului manual, mecanic și cu ultra- periaj
sunefe;
— Cle ssterea riscului de apariție a cariilor î în zonele sensibile și de Carii
ărwîa%a"a cu o mai mare incidenţă a gingivitalor și a urmărilor Gingivite
impredictibile ale acestora asupra parodonțiului profund;
speci nefizionamic și suferinţe subii xcîn e și obiecilve care Aspect
derivă din aceasta: limitarea deschiderii gurii, râs controlat, forţat, nefizionomic
încordarea muschilor periorbitari pmîm a masca deteciul gingival,
mnaîî maş;ăw; lă, depresie nervoasă, anxietate în public si în relațiile
Du cel din jur.
TUMORI
GIVO-PARODONTALE
BENIGNE ȘI MALIGNE
Dintre tumorile benigne ale gingiei se descriu: Tumori
r fib romul gingival; benigne
— papilomul gingival;
— granulomul eozinofil;
— granulomul periferic cu celule gigante;
— chisturi gingivale și parodontale.
Chisiurile gingivale
La nou- m; scuţi poî? ! observate mici formaţiuni chistice, situate pe
linia mediană a bolţii palatine, deriumite „parlele EPSTEIN“ sau de-a aăn&aw éădă' nă
lungul crestelor alveolare, „nodulii lui BOHN, și care provin din resturi abol
ale lamel dentare, aăagine
La adult pot apfîraa chisluri gingivale fie din lama dentară primară: é;% isturi
resturile lui a„;é…ă
SERMES,
AE fie prin degenerescenţa unor celule epiteliale pingivale
„implantate” în corianul gingivai în condiții traurnatice; aceste chisturi
se localizează preferențial în zona premolarilor mandibulari și se
prezintă ca o formaţiune proeminentă, situată rmai trecvent ia nivelul
papilei interdentare sau pe gingia fixă, mo„uprafaţa netedă, lucioasă,
de culoare alb-gălbuie sau cu o tentă albastră, dimensiuni până la
T'om în diametru, fluctuentă, nedureroasă.
La aduit, chisturile parodoniale laterale se dezvoltă din resturi ale Chisturi
lamei dentare situate între apiteliul oral și periosiul alveolar. Originea parodontale
din resturile alveoalare ale lui MALASSEZ este improbabilă, acestea iaterale
îlind situate mai aproape de porțiunea. apicală a rădăcinilar.
premolari
sunt : inlla sî'î'î%!“îîî&"î“îî&ih“ă}î Ele au v:;éi'f*
păr ăf “î cm în diametru, supraiață netedă, de culoare ușor all
consistență moale, depresibiiă.
Hadiologic, se constată o radiotransparenţă cu un contur r
Polichisturi opac, bine delimitat, mano- sau murltiloculară (polichisturi), situai
Chist rmai trecvent adiw \m— rădăcinii, extrem de rar interradicular.
odontogenic ultitoculară ma; ste denumită și chist odontogenic hotrioid.
hotriolid Termenul de „pul descrie, în mod generic, formaţii
Epulis ale gingiei cu caracier benign.
Dintre tumorile maligne ale gingiei fac parie:
Epiteliom — carcinomul sau epiteliom l (care este mai frecvent),
poatefi spinocelular, radiorezisteni, cu evcsmîze&} mai ac:m;dd 5
de f“*wmmldî sau bazoceiular, radiosensibil, mai suscepiibil
și eradice
\ \ \ mmmu l (fibrosarcaomul, limfosarcorul, reticulosarcamul)
ste o turnoră gingivale Â !rjî'c—î;
Melanomul — melanomul maligri — de asemenea, trar;
malign ra'&eî'af“faze gingivale, care au fost: (“FÎ'IH&ŞCAÎS rar, în diferite forme
Metastaze de cancer: de calon, plămân, ficat, rinichi, tesiicul,
a
r
A PAI â&î“?éî}ă&ă ?%& Îu „%% %&Şéă

Odontonul este caracterizat prin interdependența caompon
sale structurale, ca urmare a interconectării smelor vascul
nentelor nervoase. Cu toate că sunt separate prin complexul organa-mir
dintelui, structurile pulpare și ale parodonțiului marginal
influențează reciproc, în condiții normale și patologice.
Argumente Argumentele privind această mîerdmpondnrga sunt;
1, Originea embrionară a pulpei și parodonțiului marginal, care
d(—))m o memorie genetică unitară, comună.
- Existenţa unor canalicule colaterale la nivelul rădăci
prm care îrec anastomoze vasculare și conexiuni nervoase,
spaţiul endodontic și spaţiul denlo-alveolar. Numai câteva m
colaterale aceste canale pot îi observate cu ac wi liber pe suprafața radic
aMicroorificii suh forma unor micraarificii și sunt, în medie, în număr de 8 …nî
mc:mc;rdd:cuşan și 120 pei ntru p!urarammia
p
Dentină r 3. Depunerile mari de dentină secundară
undară dinţilor, mai ai… în condiții de retracție rmqwaî prin p
marginale cronice distruciive. '
ariţia unor complicații pulpare acute la dinții parodontotiai

m carie.
, U&* derwwn»:%w—>
l
siţi de carii, ,;„ma
r g:se;er.—ié;ms;»; am puti
- déané»r" remari cabile dea
+
ale odonii
tormare r
lară a pulpei
odontotic
dinţilor parodontalici care

întrerup ! ş…w le pulpare inflamatorii și
Jogensrative, gc… dî,wam de rellexe rovasculare cu influenţă
asupra evoluţiei paradontapatiilor margir Devitalizarea este
urmată de reducerea inflamației parodorntale și scăderea mobilității
patolagice.
7. 58 ZÎ…IDISEÎHL% propriocepiivă caracteristică warcăâfmîîuâz…;i
AT inatîn
gma relalie marfologică „Eși funcțională
b cu structurile dentare.
O Ob:—:,w\„ iţle curentă în patologia dmî :»amdmaâlă sî umărul
de ms… practic absența cai ul ta dinții cu îmb :şnéwn de | Ip.
ciiv ale parodanţiului marginal, situaţie care nu este explicată î n
i'î&î%'&îî&ăî'é:% de âpvm iitate.
2a HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Bazaţi pe abservaţii clinice și cercatări histapatolagice, emifernm

următoarea inoleză:
În majoritatea cazurilor, dinţii parodontotiei prezintă fenomene de
f“%generescenţă pulpară: fibroas a r—aimia reiiculară \me care am
idenţiat-o prin impregnare argentică: GOMORY). Prin fenomenele
Degeneres- aie degenerescenţă pulpară sunt biocate mecanismele neura-
'”“Wţîé pulpară vasculare, umorale sau de altă natură, invocate de feariile
e N înterne atiopatogenice interne ale cariel, cu ioate limitele acestor tearii. Esie
posibil ca, prin lipsa influențelar piatogene interne, apariţia carilior să île
anulată sau redusă.
De altfei, cariile per primantla indinţii devital! sunt o raritate,
cosa ce reprezintă încă un argumentîn favoarea acsstei ipoteze,
care urmează ă île aprofundată și cwamânwa gîşsrm studii
ulterioare (DUMITRIU HY, DuMTRIU Anca Silvia).
Bibllogralie
Carranza FA jr., GLICKMAN'S Clinical Periadontology, W. &. Saunders C.

Philadelphia, 1984.
Carranza FA jr., Newman MG, Clinical Periodontology, & edition W. B.
Saunders Co., Philadelphia, 1996,
Gharon J, Mouton Ch, Parodontie medicale, Edition CdP, Groupe Liaisons,
Paris, 2003.
Cutler CW, Shinediing EA, Numn M și colab., Association between
periodontitis and hyperlipidemia: cause or effect?, J. Pariodontol, 1995;
70:1429—1434.
Cutier CW, Machen AIL, Jotwani H, liacapino AM, Heightened gingival
inflarnmation and attâachment loss in type 2 diabetics with hyperlipidernia,
J. Periodontol, 1999; 70:1313-1321,
Bacic M, Plancak D, Granic W, CPITN assessment of periodontal disease in
diabetic patierits, . Pariodontal, 1988; 59:816-822.
Bullon P, Pugnaloni A, Gallardo I, Machuca G, Hevia A, Batlino îi,
Ultrastructure 'of the gingiva in cardiac patients treated with or writhout
calcium channel blockers, / Clin Periodonioi, 1992; 19:24-23,
Dimitriu BA, Murea Anca Sllvia, Noţiuni ae ODdontologie și Paroaontolagie,
Editura „Cerma“, București, 2003.
Dumitriu HT, Vaioarea imobilizării dinţilor în tratamentul complex al
parodontopatiilor marginale cronice, 7eză de docforat, Institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de Stomatolagie, București, 1978.
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Paradontologie, Editura „Viaţa Medicală
Românească", București, ed. l: 1997; ed, ll: 1998; ed. Hli: 1999,
Dumitriu HT, Strategii moderne în clinica și tratamentul parodontopatiilor,
Conferinţă, Ziua Facultății de Medicină &;iamaîo!mgma 1 martie 2001,
.
lași. .
Dumitriu MT, Tradiţie și actualitate 'în monitorizarea îmbolnăvirilor
parodonțiului marginal. Forme dliriice de gingivite și parodentite: substrat
FORME CLINICE — SIMPTOMATOLOGIE %
histopatoalogic, simptomatologie, particularități ale manifestărilor clinice,

Curs de Parodantalagie, Patronatul Medicilor Stornatologi din Dobragea,
Canstariţa, 9--10 îebr 008.
Gafar M, Andreascu C, Dumitriu ît, Patologie și terapie odontală, val. N,
Litografia IMF București, 1990.
Garfunkel AA, Cofien DW, Oral complications in diabetus mellitus, Penna
Diabeies Acaderny, 1993.
bă onjua LA, Andreana 5, Bush PJ, Cahen RE, Taothbrushing and gingival
recessian, /nfernational Dentai fournal, 2003; 53: 67—72.
Lăe H, Anerud Ă, Boysen H, The natural history of periodontal disease in
marn: Prevalence, severity and extent of dingival recession, / Periodoniol,
1992, G3:489—495.
Maârţu Silvia, Mocanu Constanța, Parodontologie clinică, Editura „Apollonia“,
fași, 2000
Glinescu A, Imunologie, Edilura Didactică și Pedagogică S. A., București,
1985
Onisei Doina, Parodontalogie, Editura „Mirlon”, Timișoara, 1998.
Pambucceian G, Morfopatoiogie stomatologică, Editura Medicată, Bucureşti,
1987.
Vataman R, Parodontologie, Lifografia IMF laşi, 1992
Wilson TG jr., Kornman K5, Fundamentals of Periodonties, ed. |L,
Quintessence Publishing Co, inc. USA, 2003,
Ă. %;%éă}ă%âăîmî
tăingivita cronică propriu-zisă poate evolua, în abser a tratarmer-

tului, cu perioade de exacerbări și remisiuni.
Evoluția spre Evoluţia spre parodoniită nu este o regulă, în sensul trecerii de |la
parodontită o fază de îmbolnăvire ușoară la una mai gravă.
Circumstanţele care controlează evoluţia gingivitei oronice
propriu-zise spre parodontită țin de exacerbarea mf!uenţel unar faciori
ractori favorizanţi locali (obiceiuri vicioase, traumă oc waîa furmat), sau/și
favori zanţi apariţia unor boli generale, în condiţiile acţiunii cauzale a plădii
bacteriene.
PMCS Parodontita marginală cronică superficială evoluează îr împ, de
regulă, spre forme profunde, distruciive.
Pragnostic Parodoniita prepuberală are un pi 'ognosiic razervat și avoluează
rezervat în cele mai multe cazuri spre avulsia dii nţilor,
Parodoniite Evoluţia sub tratament a partodontitei juvenile este favorabilă,
diagnosticate caea ce nu se întâmplă în formele de parodontită diagnosticate ca
ca refrae are retractare la tratament.
la trata ment Parodontita marginală cronică profundă a adultului evoluează cel
mai des în mod lent și esie mai freoventă. În forma rapid progresivă,
mai rară, evoluţia este acc*eiwa'ă iar prognosticul rezervat.
Progn ostic Prognosiicul depinde, în mod cert, de gradul de res iorbţie osoasă
și de mobilitatea patolagică.
Considerăm că o resorbiie osoasă pe mai mult de două supratețe
Lungimea radiculare și mai mult de 1/2 din lungimea adac. mii indică un
rădăcinii prognosltic rezervat, dar nu este un criteriu de ceriitudine absalu
Ută,
deoarece maniera terapeutică și reactivitatea locală bună pot fi urmate
de rezultate clinice mulţumitoare și dincalo de aceste limite.
Mobilitatea patologică de Qfdd… H indică, de regulă, un
prognoasiic rezervat.
Evolujia bolii parodontale este intluenţâîă de factorii locali
& <
Boli gen erale favorizanţi, de vârstă și, în mod dac»wbiî de instalarea unar bol
generale și de efectele secundare ale unor medi mrwgîa
EVOLUȚIE, PROGNOSTIC ŞI COMPLICAȚII 283
Complicațiile pot fi locale, loco-regionale și la distanță sau Complicaţiile

generale. locale
Complicaţiile locale sunt
— abcesul parodontal marginal;
- hiperesiezia dentinară;
— lacunele cuneiforme;
- cariile siluate sub coletul anatomic al dintelui;
— pulpitele acute laterograde sau retrograde;
— necrozele puilpare;
— parodontitele apicale subacute sau cronice, retrograde. GSUN
Gingivo-stomatita ulcera-necrotică este o entitate clinică și nu o
complicaţie a parodoniitelor marginale, dar apariția sa este favorizată
de pericoronarite, exacerbarea virulenţei florei bacteriene din pungile
parodontale (în mod deosebit a speciilor de bacili fusiformi și a
spirochetelor).
At AL
Este o complicaţie a parodontitelor marginale cronice și se m
formează în interiorul pungilor parodontale.

Abcesul parodontal marginal se produce prin exacerbarea
virulenţei germenilor care populează conjinutul pungilor parodontale,
când drenajul pe cale naturală al acesiula este redus sau blocat. Drenaj natural
Cel mai frecvent, evacuarea exsudatului purulent este împiedicată
de edemul marginii gingivale, produs prin impact alimentar, blocuri Edemul
masive de tartru și placă bacteriană supraadaugată, manevre marginii
ierapeutice incorecte — masajul gingiei inflamate și încercarea de a goll.- gingivale
conţinutul pungilor prin înţepare și exprimare. Această manoperă Manoperă
gr …;âia nu elimină decât parțial conţinutul abcesului, îl împinge la greșită
periferie și în profunzime, orificiul de puncţionare se închide în scurt :
iimp printr-o fibrozare a peretelui pungii, ceea ce favorizează recidiva Recidivă
abcesului.
?».bcasu! parodontal marginal este localizat ffF“C\fen vestibular,
dar poate fi întâlnit și lingual sau palatinal. U ri apar microabcese Microabcese
multiple Qîag„ 18).
Simptomatologie
Subieciiv, sermnele descrise în rmod clasic sunt relativ reduse: Semne
— jenă dureroasă la masticaţie, uneori și spontană, localizală, de subiective
intensitate medie;
— uneori, mai rar, durerile sunt intense, chiar violente și iradiază în Dureri intense
zone învecinate, simulând fenomene de otită, artrită temporo-mandi-
bulară sau sunt localizate, fiind consecinţa unor complicaţii supra-
adăugate: pulpita acută sau parodontita acută pe cale retrogradă.
4 TRAIAN DUMITEIU — PARODONTOLOGIE
Semne Obieciiv:
53&3“5—*&&%& — îurmefaciie circumscrisă, 1a
Tumefacți ri - mrm în diar V
circumsorisă — dinţii limitanţi sunt, în general, indermni de carie;
— mucoasa acoperiloare este înlinsă, lucioasă, roș
Bombare prwvw în zona de bombare maximă a porţiune de culos
maximă n al unei perforări iminente sau chiar un orlficiu
Aspect radi "}F%&
Microabcese parodontale mergii

multiple
— abcesul parodontal marginal situat între cel doi incisivi supe riari
Celulita buzei * noate însoţi de fenomene de celulită ale buzei sunerioare și poate
superioare aiÎÎî…câ un edem GUINCKE; '
mn““ăssîé”şţa abcesului situat vestibular și iingual este moale,
depresibilă; în abcesul marginal parodontal situat palatinal, în primele
aze, …Gn„mmma este mai fermă,
— percuţia transversală a dinţilor limitrofi abcesului este, de regulă,
nai durw…;a să decât cea veriica:;“…Ec—i
Forme clinice. ahcesul parodonial marginal ş“%ate îi: simplu, când
umelacţia se află pe aceeași faţă cu pung ia Darodo méicî
a
L„erprgmcm (fig. 80), când exsudatul purulentî Dev fe

rădăcinii și devine aparent pe alta;
— 'â%îé':;i& de viiailtate a dinților limitro îi sunt pozitive, în ac»naş&ă la
infensităţi mai mari ale siimulilor folosiii;
— adenopaliile loca- é…„%f…ă le ……î recvenie,
Examen Examenul radiofogie indică prezenţa reso aţi aului alvealar, de
[„.5
(“r
radialogie dimensiuni și conformații diferite.

MNeiratat, abcesul pamc:ăa”ntal rne Ă SAu se
.
complică prin pulpite acute și parodontite z yrade, mai

rar ostelle sau î')S'ÎÎE)QE'ÎW%!ÎÎw… '
EVOLUȚIE, PROGNOSTIC ŞI COMPLICAȚII “ng';î
f bsă
HIPERESTEZIA DENTINARĂ
Hiperestezia supratețelor radiculare reprezintă senzația e îe…dîî
dureroasă de intensitate redusă, medie sau infensă, care se produce dureroasă
la contactul acestora cu agenţi mecanici, termici sau chirnici.
Hiperestezia radiculară se poale instala după: retracţii gingivale
prin involuţie sau disirucție paradontală; detartraj; chiuretaj radicular;
intervenţii chirurgicale, în special gingivectomie.
Un facior esențial în producerea hiperesteziei este preezența plăcii
cteriene și a fenomenelor de fermentație acidă & detri tusurilor
organice depuse, în apedcial, la coleful dinţilor.
ăz;:w restezia dentară devine manilestă în următoarele condiţii:
— cantactul cu un instrurnent metalic, întâmplător sau în cursul manitestă
sondăârii parodontomerries, contactul cu peria de dirii;
î
ă:mnîa;a„„d cu alimente reci (mai ales) sau calde (mai rar), în

cursul amprentării câmpului protetic cu hidrocoloizi; Amprentare
- - - contaciui cu aANHTIONTT
al a solide sau lichide, acre sau dulci (ciirice,
riperasteziei | se atribuie mai multe mecanisme posibile de Mecaniste de

Droducere: „ ?m“?i…ăere
1, stirmularea directă a unor terminații nervoase dentinare;
-, stimularea pr&*—eé&,…gmim "odoniablasiice din tubii dentinari;
3. stimularea nervoasă prin eliberarea unor polipeptide în cursul Polipeptide
agresiunilor pulpei dentare;
4. stimularea formaţiunilor nervoase ale puipei, ca urmare a Mecanismsa
deplasării lichidului dentinal prin mecanism e hidrodinamice. nidradinamice
â“&:fséşj%\%&ă
Lacunala cuneiforme apar la coletul dinţilor, mai frecvent

vesiibular, că o lipsă de substanţă, de formă iriunghiulară, cu baza
r și vârful spre axul longitudinal al dintelui.
lacunelor cuneiforme nu este riguros prec şzau
NHE?%J'Fun ral:
— sistemului nervos s (a(apar mai frecvent pe fond de stres, dision m
Siatem nervas
ovegetative; devitaliza roa mm ilor reduce sau opresie evol luţia în
D(„sfu“w ime a tacunelar cunelforme), Trauma
— traumei ocluzale; ocluzală
— uzurii cemeniului și dentinal, prin periaj excesiv; Periaj excas
„;ş ;.iwi% chimice acide. Eroziuni
situate sub coletul anatarnic al dintelui pot fi favorizate de
acanică mai redusă a cementului și a dentinei radiculare.
HOFIA TRAIAN DUMITEIU — PARODONTOLOGIE
îz
=
s
*
Fulpitele Ag'i!sz laterograde (prin canale colaterale, aberante) sau
ei …y„;r„câv(prin orificiul aş;şca) au o frecvenţă redusă: cca 2% din
aradontale profunde. .
Traumatisme Mecrozele pulfpare sunt consecinţa traumatismelor mecarilce,
până la rupiuri ale pachetului vasculo-nervos apical la dinţil
parodontalici f“u mobilitate patolagică, sau pot apărea prin leziuni
Intervenţii directe în cursul interveniiilor chirurgicale parodontale în pungi adânci,
chirurgicale ară devitalizarea prealabilă a dinților.
Fig. 91
Aspeci radiolagic în
parodontită apicală
e A T II T I TET . retrogradă
ungi adânci Parodontiiele apicale pe cale retrogradă prin pungi parodontale
adânci îmbracă aspecte clinice și radiologice variate: de la îswwa
acute, la cele cronice, de la resorbții osoase parcelare, la forme
exiinse periradicular și periapical (fig. 81).
Complicațţii Complicaţii loco-regionale:
locale — celulite;
Complicații — psieite și osteornialite ale oaselor maxilare;
regianale — sinuzită maxilară;
— adenite;
— trombollebita sinusului cavernas;
— abces cersbral,
Complicații la Complicaţii la distanţă și generale:
distanță — colecistită prin piofagie în condiții de hipo- sau anadlorhidrie
Complicații gastrică;
generale -— seapticemie,
Bibliagrafie
The American Academy of Periodontology, Pariodorital disease as a patential

risk factor far systernic diseases, / Periodoniol, 1998; 69:B41-350,
Carranza FA jr., GLICKMAN'S Clinical Periodantalogy, VW B. Saunders Ca,
Philadelphia, 1984,
Carranza FA jr., M. G, Newman, Clinicat Periodontology, a edition W.B.
Saunders Co., Philadelphia, 1996. , , ,
Charon J, Mouton Ch, Parodontie medicale, edition CdP, Garoupe Liaisons,
Paris, 2003.
EVOLUȚIE, PHOGNOSTIC ȘI COMPLICAȚII 207
Dimitriu BA, Murea Anca Silvia, Noţiuni de Odontologie și Parodontologie,

Editura „Cerma“, București, 2003
Dumitriu HT, Valoarea imobilizării dinţilor în tratamentul complex ai
parodontopatillor marginale cronice, feză de doctorat, Institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de Stomatalogie, București, 1978.
Dumilriu HT, Dumitriu Silvia, Parodontologie, Editura „Viaţa Medicală
Fiomânească", București, ed. l- 1997: ed. l: 1998; ed. ll: 1999.
Wilson TG jr., Kornman KS, Fundamentals of Periodontics, Ed. H,
Quintessence Publishing Co, LWSA, 2003.
complex al bolii parodor ntale impune un
Caracter Garacterul
ce, în fazele de înce
complex adecvat, Acesta trebuie să fle instituit preco
mai bune. Astfel,
Tratament bolii, când șansele de reușită suni cele
ăc„ %é“:, m…\ru&n abține o
precoca gingivită cronică de cauză mi wmbaanm ÎOf“r j Î
vindecare completă prinî
cauzali și favorizanți.
eduris
Tratament "Î'raîamemu% trebuie să fie susfinut de proc
lnăvi re, a »sfa:…)pw |deal! promova
susținut w leziunilor £ peaifi(“c procesului de îrmbo
care. Într-o f;amdf,mîIă
și 1îîwune evoluția de la ameliorare spre vinde
ărtar e a factor ilor locaki r
marginală oronică superfi icială, simpla îndep
ri o vinde care clinică,
osie suficientă; ea realizează numai apare
din f…;mi m i% g wwî
enomenele inflamatorii, hiperemia vasculară zare
sul de
ş;»su% alveolar continuă să întrețină proce
“sîiî”s'!p letat
Famn“zentm trebuie să fie susţinui și
gingiva ;:am npsu„wag
nicroulceraţiilor peretelui moaie al sanţului
Ş'HU-JÎH'Î\E are.
proceduri muliiple,
Tratament Tratamentul este complex, realizat prin
re a i marfologiei m“;
campler ordin medicamentos, chirurgical, de resiaura
diversificat cu cât bo
Tratarnent arcadelor, de &CÎIiibTâF&a(}f“…z…!'&* cu-atât mai
diversifical prezintă un grad mai avansat în evoluţie.
ul că odată începur,
Tratament Tratamentul trebuie să fie intensiv, în sens
să se succ eadă la intervale de
intensiv diferitele proceduri terapeutice trebuie
pauze le ca re pot genera
wno necesare, în general apropiate, evii ând spre
funcţionale şi întârzierea evaluției
accentuarea tulburărilor
vîndecare.
aceasta fiind prin
Tratameniul trebuie individualizat, £
E%mm… succes spre ameliorare sau î/î?îâ""'"—““aiţ„ Simwă c
de
să ghid
rezultatele investigațiior parac clinice trebuie
rr
NOT INEER EAR T
THATAMENTUL GINGIVITELOR SE PARODONTOPATILOR MARGII \i/\ E
iemă de iratam ant proprie flecărui bolnav prin proceduri alese în Schemă de
mod ecledtic, de la ci z la caz, Odată instiluită, această schemă nu tratameni
rămâne rigidă, ea trebu e arientată în funcţie de primele rezultate
ooținule, de evoluţia uflteri oară a bolii, de posibilităţile de timp și
materiale ale bolnavului,
Tratamentul bolii paradontale îrebuie să ţină soama de starea Stare generată
generală a bolnavului parodontopat. În aces st sens, în cazul unei suspi-
ciuni sau a —swide! ei unei boli generale, consultarea medicului specia-
list de Medicină internă esie obligatorie. Traî amentul general pe care
menicul dmm î/f tornatolog îl poate prescrie, în cazul unei medécaţăi
uciice, roborante, de biastimulare și imunostimulare, nu reduce
obligaţia de mai sus,
tameniul poaie fi local și general,
'incipale de tratament
În cadrul tratarnentului local există direcţii principale de tratament: Direcţii de
. Tratamentul antimicrohian; tratament
'Îz”aîa
- m%%ui chirurgical; _
3. Tratamentul de echilibrare ocluzală;
4. Tratamentul de reabilitare structurală şi funcțională prin bio-
ativare a parodonțiului marginal;
5. Tratarnentul complicaţiilor.
ratament
Sunt reprezentate
raza inițială '
a ițialăORERERRRUIN Tratameni
. Tratamentul iniffalprin: initial
— iratamentul complicațiilor acule;
- igienizare efecluată de medic;
— desfiinţarea microulceraţiilor din pungile parodontale false;
-— instruirea pacienților privind igiena bucală
"aza secundară
2. Tratamentul de coreciare imorioiuneţională prin pro- Tratament
ceduri chirurgicale, de reechilibrare dento-ocluzală prin șleiuiri corectiv
ocluzale, restaurări odontale și protetice, tratament ortodontic.
Această fază de îratament trebuie urmată de monitorizarea
rezultatelor printr-o reevaluarea statusului parodontal la 1—3 luni de la
tratamentul iniţial.
ş”"f&)F?i d'—'% TRAI. IN "“é}ii!i!? F ARODONT
.,
<
*“„
eă
z
te prin proceduri
-
E
z
3. FIa!„ mm uî dw menfinere a rezultatelor obţinu
individualizate î aniril reinfectării, a instalărit unor noi
velor.
ulburări moriolagice și d; %z…aneţii și implicit a recidi
1. Tratamentul complicațiilor acute ale narodon
zaroa efeciuată de medic pentru înd

naturali cu încărcătură mierobiană:
bacteriene, &
hebridare debridarea gingivală prin îndepărtarea plăcii
biofilmului oral și a produșilor aces
—
ş_ 3
gingivală
+
- detartrajul supragingival;
— detarirajul subgingival profesiona
nule c
— suprimarea unor procese| inflarmatorii întreţi
dinţi nerecuperabili prin traiament conservai
culare sau
irgiaaă
Igienizare 3, Instruirea pacienţilor pentru înst siroa unui sistert
mijioace ajutat
prit mlpd prin periaj și secundar prin folosirea unor
Factori 4, Depistarea și îndepăriarea factori ilor iatrogeri.
5
iatrogeni 5. Tratamentul medicamentos aniimicrabian al gingivitei
dontilei Wa!îglî“îdlc? ronice wm riiciale.
%mu…mm%“, prini
Beducerea exsudatului inflamator din pi ingile
tratameni aniin rrab!a; prechirurgical.
alte
*îr*x…amămm—î 7, Suprimarea chirurgicală a focat relor inflamatorii,
chirurgicală pungile g„mz:.ic.ama,îéa sau hiperplaziile gingiv
parodania
&. Suprimarea chirurgicală ş…vmţjî u-zisă a pungilor
hiperplaziilor gingivale.
z. rarea marfologiei dentare afectate prin carit.
l ulri ocluzale
staurareprcşîmma
* raâ"
M EA,
alor obţinute
nu are Care
iecărul
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGI N/\I 291
AGINAL.
igă&“:niz a Qrd\!' Le…ilâ
instalării ging
adres I;iî?m?ăm:% i
ş“ş"}é:&.rgmg„»„… SECUNI
'Îiăîîvih“ OMS nu kşgwg»_ifşţvg…;y ţ

: W'“'FUCÎDEÎ;'!UŞÎ, OM&Îb
ăw“%f;rţa anfi
ameliorar
titelor marginale
cele curi
piicare
N DUBI TRIU — ÎZA“RO LI (")NÎW L
i parodonţiului maix
întreţinerea sau reapariția intlamaţie
tul carilior, exirac
sle se pot extinde și prin: tratamen
nerecuperabile, premolarizări, amputaţii
radiculare
mobil i nere cupe rabii prin |
extracția dinţilor parodontoiici '
parodontal specific.
Igienizarea se face
Pacient e de căire pacient peniru:
l rând prin periaj gingivo-
Periaj — îndepărtarea plăcii bacteriene, în primu
!
gingivo-dentar dentar, !a care se asociază,
ei bucale
Mijloace w w w mijloace secundare de întrejinere a igien
secundare
Medic e de către medic prin:
Debridare — clebridare gingivală;
Detartraj — detartraj supra- și subgingival;
,
— lustruirea suprafețelor dentare detarirale
fețel or radic ulare accesibile, prin
— tratamentul mecanic al supra
chiuretaj radicular.
lglenizarea se completează atât de
e
medi prin:
camenioase cu
Substanţe — aplicarea unor substanţe medi
antimicro- antimicrobiană și aniiinflamatorie.
biene
DE ÎNDEPĂRTARE A PLĂCII
PA
MICROBIENE
Periajul gingivo-deniar
nirea acumulării
Îndepărtarea plăcii microbiene şi preve
Îndepărtarea zintă condiția esențială
și suprafeţele gingivale adiacente repre
și parodontaie. La pe
< \ăggn
menţinerea stării de sănătate gingivale
>
păriarea plăcii ba
cu un parodonţiu marginal sănătos, înde
îmbol năvir ii gingivale.
gingivo-dentare previne apariţia
parod ontal , îndepărtarea
L.a bolnavii în curs de tratameni
favorizează procesul de vindecare, iar la holnavii tratați r
A
apariția recidivelor. ayx l
parodontal, oricât de comp E
Rezultatul tratamentului
pacientul nu își însușește un
sofisticat, poate fi C;Q!'î_'îţî;)ri)mîîî& dacă
ram car& trebuie contralat şi
Autoigienizare program coreci de autoigienizare, prog
timp, de către medicul care a
aventual corectat, la diferite iniervale de
instituit tratamentul.
obieciive:
Obiective Periajul gingiva-dentar are urrmătoarele
obie ne, a depoz itelor moi de pe
— îndepărtarea plăcii micr
gingivale adiacente;
suprafeţele dentare accesibile și zonele
e
e
ăă
A d d y f
CrU,
PA
fo ă VlEEI
HOMA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Fe
p
o
Perli moi Periile moi sunt mai flexibile și mai puţin traurr AE
ş_; gie, de aceca sunt indicate pentru periajui mîF……ă ui gingival £
zonelor aproxin ale interdentare accesibile.
Periile moi cu două-trei rânduri de tufe (smocuri) de filameni
pot îndepărta depozitele grele de placă gingivo-dentară depuse în s
gros, de mult timp.
Periile moi formate din mai mult de trei rânduri de iufe arani
des, dezvoltă un efeci de curăţire superior unor perii tari, aspre
apauîw fenomenului de „Împâslire“ al capătului ierminal al ri
selor filamente așezate în poziție apropiată.
Perii aspre Periile aspre favorizează:
— retracția gingivală,
— suprainfectarea gingivală și apariția de abcese gingivale și
parodontale;
— uzura cementului radicular cu formarea unar margini ascuțite ale
«malțului supraiacent.
Capăt rotuniit Capătul rotuniit al filamentelor este mai bine supartat de gingie și
produce cu 30-50% mai puţine leziuni traumatice decât …:&H…; cu
filamente secţionate terminal sub formă de muchie ascuţiiă, deși s
consideră că, prin folosire, după un timp, acesie muchii se rotut
Uzură prin uzură.
Recomandări Asociaţia Dentară Americană a recomandat o perie de dinţi
filamentele așezate pe o suprafaţă în lungime de 25,4 pe
31,8 mm și 7,9 până la 2,5 mm lăţime, cu 5-12 iufe (smocuri
filamente pe un rând și două până la pairu rânduri.
Principaleie tinuri de perii de dinţi
Din multitudinea de perii de dinţi se remarcă:
=
— perii cu fn!a mente de plastic, mai, vârt rotuniii, așeza
pa“f'u rânduri
— perii dm păr natural cu iuie de filarnenie așezate pe
— perie pentru ortodonţie cu îrei rânduri de tufe, răndul din mijloc
fiind mai scurt;
— perii cu două rânduri de tufe, din piastic, moi, pentru peria
sanțului gingival;
— perii cu un număr redus de tufe (7), din plasti e;
— perii cu a singură tută de filamente: este mduf„; tă ş;“;emm periajul
ambrazurilor și în incongruența dento-alveolară cu înghesuire;
— peri ia cu mâner de plasiic care se pwaîa mdm iără încălziră
„Memaoria” rămâne în această poziţie datorită „memoriei“ materialului plasii
materialului indicată pemru periajul zonelor greu accesibile aţ'â orală a gri xm
piastic frontal inferior, situat într-o pronunțată poziţie Îfîigualizată.
Recomandare " Noi recomandăm perii din păr natural, coreci înirejinule, +
bine după fiecare întrebuiniare, schimbate la primele
înmuier e a filamentelor, de obicei la întei
și rărire
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 295
înire pairu şi opt luni. De asemenea, perii din plastic, de consistenţă
moale sau medie, cu capălul tăiat drepi, rectiliniu sau rotunjit, cu trei
sau patru rânduri de îule.
Frecvenţa periajului
Periajul obligatoriu este cel de seară, după ultima masă, înainte Periaj
de culcare. Acest periaj gingivo-dentar este esențial deoarece menţi- obligatoriu
nerea în cavitatea bucală a plăcii microbiene, a resturilor de alimente, seara
în condiţii consiante de temperatură și umiditate, oxigenarea redusă,
repausul părților moi favorizează dezvoltarea florei microbiene și
potențarea acţiunii patogene a unor tulpini microbiene asupra
g}&mdonîluui marginal și a dintelul.
Periajul gingivo-dentar de dimineaţă acţionează ca un masaj Dimineaţa
asupra gingiei, stimulează tonusul funcţional, keratinizarea normală,
circulația și vascularizația gingivală.
Completarea periaiului de dimineeaţă și seară prin clătirea guriicu
soluţii antisepiice de tipul: clorhexidină și sanguinarină (numai tipizate
;„}Qmu,: uz stomatologie) favorizează o bună igienizare. Periajul
f“fi”gi\/&fî&%i”îîal afeciuat după fiecare masă, deci de 3-4 ari pe zi, de
obicei cu perii aspre, apăsare pute nică în timp prelungit, este un periaj Peria|
ff?fwmpe„şfiv care favorizează traumatismul și retracjia gingiei. internpestiv
În timpul zilei, clătirea energică a gurii urmată de îndepărtarea
resturilor alimentare interdentare cu fir de mătase sau scobitori din Fir de mătase
leran moale, profilate pentru spaţiile supragingivale și acţionate blând,
netraumatic, sunt măsuri suficiente de igienizare, ținând coni și de
acţiunea de autocurățire fiziologicăa părţilor mai învecinate.
Consumul de fructe (raăr), legume (morcov), după masă, dislocă Consum de
resturile organice depuse în zonele gingivo-dentare. fructe, legume
Timpul de periaj diferă de la o persoană la alta, Un periai Timpul de
sorespunzător se face în 3-5 minute, când tehnica de periaj este periaj
însușită coreciși efectuată complei.
Periajul girw:;iw}udw*ar trebuie făcut zilnic; peria se spală
abundent după fiecare folosire și se degajează de apa dintre filamente
prin scuturare 'n&şfgwă sau jet de aer. Este bine ca fiecare persoană
să posede două perii de dinți, folosite alternativ; astfel se mențin Două perii
1
l ie și se L}â}&îé“r fă mai bine înmulierea și rărirea perilor, învechirea
și deci necasitatoa de înlocuire a lor.
înstruirea pac
*fé—»f!f;ffm,nwwu oieciuarea unui periaj gingivo-dentar mstrulrea
a I r mă
ADE tenta mww*a!a (}r“*m”ufiişaw (ELÎQ& CAE pacientului
re a “'nai a
î mio
MHM TRAIAN E. HIMITRIU — PARODONTOLOGIE
&
a
:
și din „;uîî%…éx noime de G
c perii mai, 2 mm, din mate
Capăi mw njt cu Ga'ăăţui îum
m se api!m ÎEî un unghi de 45*
Periajui f
Usoară ușoară presiune în axul firelor (fig, 82)

presiune direcţia șanțului gfnwv*“ (fig, f»)“î}ş
Se afectuează pentru fiecare grupă de dinţi, vestibula
F
;âf…\f%f torii, timp f:„%é %!“* SBCUNAE

“'ş timpul periajului, gingia
—
nțialul traurmatic al ac Î
Metoda are două ţ…„,\fani…_;(;

Ş„… cu ușurin ţă dec
f'rw:\ m C
șimăur cu !mm!r vxr parodonta

Metoda STILLMAN (n 'mz„ăsa“h
Consistenţă Foloseste perii de dinţi
medie spre fare, care se aplică sub un …“zg!“î' dn 45
tar dintelui, în porţiunea de colei, atâtp „câtş
Mișcâr F“*Qm…i se efeciuează prin "n scâri =îc;> Îl Şégwîé„
w%bmî„;I meziodistal, concomitent cu dş—apăa…arsa periei dinspre g
ww*ne'\ î
qsrzgwaM liberă ș j
sau incizal (flg. 94),
THATAMENTUL GINGWITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 297
Metoda realizează un masai gingival foarie bun și este indicată în

următoarele situaţii:
- retraoție gingivală progresivă prin invoaluţie preaoce; indicații
— iglenizarea suprafețelor radiculare expuse în urma gingivec-
tomiei, .
Metoda CHARTERS (periajul interdentar)
Peria de consistenţă medie spre lare se aplică sub un unghi de
45* față de axul longitudinal al dintelui, astfel încât filamentele să se
angajeze interdentar, cu porţiunea terminală spre acluzal. Interdentar
Se aplică scurte mișcări vibratarii în sens meziodistal în spaţile Spaţii
interdentare, cu deplasarea dinspre ambrazura gingivală spre cea interdentare
acluzală atât vestibular, cât și oral (fig. 95).
Meloda este indicată: Indicaţii
— pentru masai gingival;
— pentru igienizarea zonelar gingivale în curs de vindecare, după
gingivectomie sau operații cu lambou.
Fes
( /
G
!
R a
DISTAL L
4/…/*?”"
£
MEZIAL a /
Fig. 94 Fig. 95
Periajul prin metoda STILLMAN modificată Periajul interdentar
În acest caz, consistenţa filamentelor trebuie să fie moale spre Consistenţă

medie. ' moale spre
Metoda pertalului prin rofire medie
Paria este aplicată în porţiuriea cea mai înaltă la maxilar sau cea
mai declivă la mandibulă a fundului de sac vestibular. Pacieniul
menţine gura întredeschisă. Peria de dinţi exercită a presiune Presiune
accentuată asupra părţilor moi și se deplasează ușar prin rotire în jurul asupra părților
axului mânerului. Duă depășirea marginii incizale sau a suprafeţei moi
ocluzale, peria se desprinde de pe dinţi și revine în paziţia iniţială.
Pentru supraieţele orale se procedează la fel, aplicând peria pe gingie Hotaţie spre
și mucoasă după care se execută mișcarea de rotaţie spre ocluzal sau incizal sau
iniţial. Se fac deplasări de rotire pentru fiecare grupă de dinji. ocluzal
IIORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Metoda fiziologică
Principiul acesiei meftode pleacă de la constatarea că în moa
Detlectare normal alimeniele sunt defleciate de pe supraiețele ocluzale
că
Direcţia marginile incizale spre gingival și apical, și de aceea se considară
Tehnica esile
„fiziologică” și periajul irebuie efectuat în aceeași direcţie „fiziologică”.
cu
sirmplă, se folosesc perii din păr riatural, aranjate în patru rânduri,
spre
cca 19 tufe de filamente fiecare și se acţionează dinspre coroană
rădăcină, cu presiune blândă.
este indicată la persoane cu parodonţiul sănătos, fără
Parodonțiu Metoda
de
sănătos anomalii dento-maxilare, la care se realizează odată cu acțiu
curăţire și un masaj gingival.
îmbolnăvir
La pacienţii parodoniopaţi, cu forme profunde de
metoda nu este indicată, deoarece lărgește deschidere
Detritusuri parodontale și favorizează pătrunderea detritusurilor si
organice.
Metoda FONES
Această metodă se realizează la început pe feţele vestibuiare
circular
Mișcări ample dinţii în ocluzie. Peria execută mișcări viguroase, ample,
un diarnetru cât mai mare posibil.
După deschiderea gurii se procedează la fel pe fejele palatine
Capii linguale. Metoda este indicată la copii ca un mijloc de însușire
metodel
tehnicii de periaj, care ulterior va fi corectată printr-una din
consacrate.
*
* *
Periaj pe Noi indicâm periajul separat al arcadelor deniare maxilare

de s
arcade mandibulară, prin ample mişcări în plan vertical, dinspre fundul
&
vestibular spre marginea incizală sau suprafața ocluzală, după
şi își reia ciclul de 10-—15 ari peniru
peria se desprinde de pe dinie
fiocare zonă periată.
jinută
În zonele palatinale și linguale laterale, peria dentară este
semicir eulare fîn
Plan orizontal în plan orizontal şi se deplasează prin mișcări ample,
plan vertical, unidirecţional dinspre gingie spre dinie.
În zonele palatinată și linguală frontală, peria dentară este jinută
în AXI
vertical şi execută mișcări reciilinii dinspre gingie spre dinie,
r
Miscări
Ț
dintelui. y
rectilinii
La persoanele la care esie pusă în evidenă o concent rare mare
a plăcii microbiene în zona de colei adiacentă șanţuiui gingival,
ie la
Deplasare în rocomandăm, în plus, o deplasare scurtă meziodistală și vibrator
de axul
plus acest nivel cu o perie moale situată la un unghi de 45* fată
Eroare longitudinal al dintelui.
şi
frecventă” Periajul suprafejelor ocluzale trebyie să oviie eroarea frecventă
pe întreaga zonă ocluzală .
Periajul comună a frecării prin deplasări lungi
peria, CU
acluzal Periajul ocluzal corect se face în mod segmentar astfel:
TRATAMENTUL GINGIVITELOR I PARODONTOPATIILOR MARGINAL E 20
F
capătul filamertelor În sanjurile și gropifele de pe fafa acluzală, se
aplică în direciia axului longitudinal al dintelui și se aciivează prin
scurie deplasări meziodistale sau uşoare miscări circulare de 10—15
ari, Periajul se continuă prin depiasarea progresivă a periuţei În zona Deplasare
imediai învecinată, dar menfinută și pe jumătate din zona anterioară. progresivă
(Durnitriu HT, Dumitriu Anca Silvia)
Metoda este indicată în următoarele situaţii: Indicații
< < < igrenizarea de rutină a persoanelor cu parodonţiul normal:
— retracfia gingivală progresivă prin fenomenul de invalujie
precoce:
— parodoniiie distrofice (parodontopaiii marginăle cronice mixte);
- masajul gingival, când se folosesc perii mai aspre.
Meioda se poate aplica și în îmbolnăvirile inflamatorii cronice sle
iDarodonjiului rmarginal.
Pentru Însușirea corectă a aceslei melode oste necesară o nsușire
instruire corespunzătoare a pacienţilor prin: porectă
— — — descrieroa modului de aplicare și deplasare a periei;
— dernonsiraţie pe modef
— realizarea de către pacient a periajului în ogiindă, după evi-
denjiorea plăcii microbiene și corectarea progresivă a greșelilor în
efacluarea metodei.
*
* *
De ce esie necesară deplasarea verticală a periei de dinţi ? Deplasare

Să ne imaginăm încercarea de curăţire a unui grătar format din verticală
traverse paralele. Deplasarea perpendiculară pe axul traverselor duce
la accentuarea pătrunderii între acestea a resturilor.
Deplasarea verticală, paralelă cu elementele grilei (grătarului),
împinge în afară resturile, locul rămânând curat (fig. 94 A și B)
Fig. 96
Periajul
transversal
menţine
resiurile (4), cel
vertical le
îndepărtează (B)
e electric
Periajul cu perii de dinţi acţionat acţiune și
sunt variate ca tip de
Periile acţionate eleciric
patru tipuri de deplasări ale nărţii
deplasare. Se cunosc, în principal,
aciive a periei-
60*, de la gingia fixă spre
Deplasări — deplasări oscilaiorii în arc de coa
oscilatarii ocluzal sau incizal și înapoi;
mişcare rectilinie alternativă
Deplasare — deplasări orizontale prinîr-o
cu mișcările vibratorii folosite în
recţilinie — (dus-întors). Acţiunea este similară
CHARTERS;
alternativă -adrul metodelor BASS, STILLMAN,
atoriu și prin mișcare rectilinie
Deplasări — deplasări combinaie de tip oscil
combinale alternativă;
active.
Mișcare de — mișcare de rotaţie completă a părții
linie alternativă (dus-întors
Prin deplasarea orizontală recti
wm
—
rotație
șanjului gingival decât prin folosirea
obţin rezultate mai bune în periajul
UI
o
manuală a periilor obișnuite.
au partea activă formaiă
Periile electrice inventate în 1939 Ă
apărut și perii elecirice cu p
filarnenie de plastic. După 1960 au
iuc moale, care execută a mișcare
activă formată dintr-o pâlnie de cauc
de eficientă în igienizarea
de rotaţie considerată ca deosebit
gingivo-dentară.
privind superiaritatea periaj
Există încă o serie de controverse
mai multe studii fongitudii
electric faţă de cel manual, dar cele
studii se poi desprinde
confirmă aceasta. În urma acestor
concluzii:
printr-o tolosire corectă, reali-
1. Periajul electric și cel manual,
are eficientă a plăcii microbiene și
Îndepărtare „oază, în egală măsură, o îndepărt
accesibile.
a detritusurilor organice din zonele
eficientă realizate corespunzător, Nu
2 Între periajul electric şi cel manual,
gradul de curăţire gingivo-dentară,
sunt deosebiri esenţiale privind
și traumatismul gingival. Perille
stimularea keratinizării gingivale
aplicate cu o presiune excesivă
alecirice se opresc atunci când suni
pe gingie sau pe dinte.
faţă de cel manual obișnuil,
3. Periajul electric prezintă avaniaje
Avantale
îndicaţii fiind indicatîn următoarele situații:
— copii mici;
ortodontice;
— persoane purtătoare de aparate
— persaane handicapate fizic;
să;
— persoane cu abilitate manuală redu
— persoane leneșe;
cu fenomene neviiiice, aririte și
— bolnavi necooperanii, oligofreni,
.
a Parkinson (situații care impun

Persoană artroze poliarliculare deformante, boal
altă persoana înarijitoare).
îngrijitoare deseori efectuarea periajului de o
TRATAMENTUL GINGIVITELOR & LPARODONTOPATIILOR MARGINALE
MIJLOACE SECUNDARE,
;%%&g% OARE, DE ÎNDEPĂRTARE
A PLĂCII BACTERIENE,
A RESTURILOR ORGANICE :ȘI DE
STIMULARE GINGIVALĂ
Periajul gingivo-dentar realizat cu mijloace obișnuite sau cel elec-
tric îndepăriează materialul organic depus în zonele accesibile: fejele Zone
vestibulare și orale, suprafețele ocluzale, dar nu și din zonele interden
- acossibile
tare sau ale bi- sau trifurcaţiei radiculare. De alttel, cale mai fracvent
e Furcaţii
localizări ale pungilor parodontale nu sunt vestibular și oral, ci în zo-
nele aproximale și interradiculare, unde se acţionează cu alte
proceduri cum sunt:
Folasirsa firului de mătase Î spafille interdentare
Există o mmare var'imaw de fire de mătase: groase sau subţiri, cu su-
Varietate
prafața cerată sau nu, în mănunchiuri de filamente sau sub formă de
panglică mgucîa continue sau cu o porţiune spongioasă sau scămoșa-
tă care serveşte la igienizarea porţiunii mucozale a corpurilor de punie.
F?é»qu/; de întrebuinfare a firului de mătase sau a panglicii de
Reguli de
mătase
întrebuințare
— pc»munea de fir se menţine între degetul mare și arâtător sau
mijlociu al fiecărei mâini;
— distanţa firului dintre degete trebuie să fie : scurtă, de 2--3 arn;
— introducerea interdentară, în cazul unui contact strâns, se face
introducere
ferm, cu firul întins, dar cu o presiune cantrolată peniru a nu leza papila
interdentară
interdentară;
— firul de mătase ținut în tensiune și ușor curbat pe suprafaţa
Tensiune
mezială a dintelul situat distal esto deplasai de 5—6 ari în sus și în jos
în plan vertical, Procedura se repetă pe âuprafaţa distală a dintelui
mezial, evitând trauratismul papilei interdentare
— se prelucrează și suprafaţa distală a ultimului molar:
Ultimul molar
- firul de rmălase scămoșai se deplasează până când între degele
apare o parţiune neledă; !
— atunci când pacientul nu are dexteriiate în folosirea digitală a
firului de mătase, se:—* folosesc dispozitive de plastic în formă de furcă Dispozitive de
ce prezintă o curbură a braţa!m și hutoni externi pe care se fixează prin
îixare
răsucire firul de mătase
Firul de mătase nu îndepărtează placa bacteriară din zanele
concave siluate sub punctul de contact.
Scobitori din lemn sau plastic
Cele mai bune sunt din lemn moale de balsa și au o formă
Formă
triunghiulară, corespunzătoare spațiului interdentar,
triunghiulară
IE !
302 HORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOG
bacieriene 5 i a resturilor
indicaţii Sunt indicate pentru îndepărtarea plăcii
e, prin retracţia psw i gingiva
…q(mm„ din spaţiile interdentare liber
iraindicaie,
Contraindicații În spațiile ocupate de papilă sunt con
oare celor din lemn și au
Scobitorile din plastie suni asemănăi '
acelasi mod de uiilizare.
tară
Perii cu acfiune de curăţire interden
Acestea sunt de diferite tipuri :
srite Tipur
&
— perii cu O singu ră iufă de filamente de plasiic;
(formăă de de brad);
Formă — perii de formă cilindrică sau conică 3, în
penilor de
cilindrică — perii cu tijă metalică, asemănătoare
miniatură (fig. $7).
Fig. 98
Fig. 97
Siimulator gingival
Periajul spaţiului interdentar
cu perie interdentară
axi iale dinspre vestibuiar spre

Se introduc interdentar cu mişcări
aral și invers.
dentare proximale, de forn Tă
Suprafețe Sunt indicate în cazul suprafețelor
papila interdentară, un de firul d
proximale concavă sau neregulate, libere de
mătase nu acţionee 4 eficient.
de tifon sunt alte mijioace
Bands de tilan Mănunchiul au fire de măiase și banda
sau interradicular.
de curățire interdentară în jurul rădăcinilor
Stimulatorul gingival
al laaun mâner pi fp y sau a
Constă dintr-un con de cauciuc aplic
E
Con de iuc
98). Se introduce conur| ade cauc
capătul opus unei perii de dinţi (fi g.
î3
cauciuc
u
psşm lei gingivale sau in
„în spaţiul interdentar rămas liber prin Eatracua
aclivează mișcări blânde de
e
irma unei intervenţii chirurgicale. Se
ves îDUaâ şi dinspre oral,
şnî cduce re și îndepărtare dinspre
cât permite spajţiiu
ul interdentar.
coancomitent Cu om;camca rotație,
TRATAMENTUL & NGIVIFELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE
Stimulatorul gingival se foloseşteo dată pezi. Acţiunea sa este de O dată pe zi

indepărtare a plăcii microbiene și a detritusurilor moi și de masaij Masaj gingival
gingival,
Bugurile și irigaţia bucală
3e realizează cu aparate care proiectează un jet pulsatil de apă Jet pulsatii
asupra dinţilor și gingiei.
…„î… de apă esie emis de o canulă sau de un dispozitiv de duș „
Canulă
cal miniatural și este …âfep at interdentar și în jurui dinţilor. Acţiunea
sa oste de mdaparî…ég a 'asturilor moi și chiar anumite porţiuni din Resiuri mai
placa bacteriană, dar nu în tatalitate. Prin irigația git igiei, se realizează
și un masaj de tonifierea acesteia. Este un procedeu de curăţire î\l%afsaj
adjuvant periajului dentar, pe care nu îl poate înlocui. Tonifiere
f%i&g&ma mijloacelor secundare de îndepărtare a plăcii
iracterierie ,
Se face în funcţie de cele trei grade de ocupare ale ambrazurii Ambrazura
gingivale de către papila interdent ară gingivală
Gradull: ambrazura gingivală este ocupată în întregime de papila
interdentară. În acest caz, singurul muiac, efeciiv de igienizare este firul Firul de
de mătase. Orice altă metodă (scobitoare, perii, stimulator gingival) mătase
lezează papila și contribuie la retracţia sa
Gradul ll: în ambrazura gingivală există o retracție redusă sau
moderată a papilei,
În acest caz sunt utile periile cu acţiune interdentară și scobitorile Perii, scobitori
din ifămr
Firul de mătase este mai puţin eficient în cazul unor porţi
radiculara wf“acaw BXpUSB.
Gradul îil: ambrazura gingivală este liberă, prin retracţia totală a
panilei ănîaa“dgnîare
În acest caz sunt ulile periile cu acţiune interdentară mai Peril
voluminoase, ca peria cu un singur smoc de filamenie. interdentare
Clatirea gurii
Clătirea gurii după periaj este un act indis spensabil unei bune Act
igienizări datarită faptului că: indispensabil
— îndepă'cază din cavitatea bucală resturile de placă microbiană de igienizare
și detritusurile moi desprinse de pe qua și dinţi prin periaj; Detritusuri
_ mdepar iează celulele spiteliale descuamate. De asemenea, Celule
contribuie la eliminarea particulelor abrazive în cazul folosirii unor epiteliale
pulberi dentifrice și realizează un masaj gingival, în special al papilelor descuamate
interdentare,
O greșeală frecventă este clătirea superficială care nu realizează
electele de mai sus.
Pentru o bună dlătire a gurii cu apă curentă sau soluții antiseptice Apă curentă
(c!mhé%xic“îhă, sanguinarină, hipermanganat de potasiu, cloramină), Soluţii
pacientul irebuie să nu miște capul, ci să contracte musculatura antiseptice
IE !
304 HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOG
de clăiire să traverst
obrajilor, buzelor și a limbil, astfel încât lichidut
energic (chiar zgomatos) spațiile inter denta re.
.Dentitriceie
e = trecare) suni
Pastă sali Dentifricele (de la latinescul dens = dinte; fricar
te pe dinţi cu ajutorul
pudră su )'—»îâhîé sub formă de pastă sau pudră, aplica
o- -dentare și lustruirii
periei, în scopul cui rățirii suprafețelor gingiv
suprafeţelor dentare accesibile.
de pastă sau pudră
Efectul de curăţire al dentifricelor sub formă
aste dat de:
cum sunt: carbonatul de calciu și
— substanţe ușor abrazive,
Carhonat de
sodiu, oxizii de siliciu și
calciu magneziu, bicarbonatul de sodiu, clorura d*
ă 30-50%
de zirconiu. Substanţeleabrazive repreezint
aluminiu, silicatul
'berţâor dentifrice;
din conţinutul pastelorși 95% în cazul p
lauryl de sodiu;
Detergenţi — detergenți, ca: sulfat lauryl de aUdiU sarcozinat
— acţiunea mecanică a periei de dinţi;
Pastele de dinți conţin subsianțe ca:
eficientă (conform
Azotat de — azotat de potasiu cu acţiune aniihiperestezică
;
potasiu Jf\ — Food and Drug Administration din uUA
— formaldehidă și fluorur i, de asem enea cu acţiune împotriva
Fluoruri
tă și de proteciie fajă de
hiperesteziei dentinare, acţiune remin&raiizan
caria dentară;
sodiu, sulfat de sodiu
Sulfat de Na — săruri anorganice ca: monofluor fosfat de
a acaf;şm iei salivare,
și de potasiu, cu acţiune de stimulare
îmbunătățirea autocurățirii, reducerea sângerăiii
Unele paste de dinţi au acţiune de curăţ !mî lustruire
Lustrulre, _
nicotină, &
suprafeţelor dentare colorate de pete de
e f
aibire pelicu lele

riană sau
impregnate în depozitele grele de placă bacte
o dată sau de două ori
mupzaw de tartru. Aceste paste sunt aplicate
pe să pt"n ână.
Î Uâ”îî“ai stele de dinţi mai conţin:
2
ximeltilce alutoză);
past — ă»zub…aîdme care dau consistenţă (carbo
ăî
substanţe vehicul (glicerină, apă);

edulcoranți (sorbitol);
P
substanţe aromatizante;
nțierea plăcii micra-
ţ
— eventual coloranţi ca atare sau peniru evide

,
biene.
pastel e de dinţi, s-au mai
În compozijia dentifricelor, în spnecial în
cu acţiune antimicrobiană, de nh:bdw a formării
mî;mdu… substanțe
teziei deniinare'
i bacterione și tartrului, de combatere a hiperes
azic de amoniu
a.,iorhaxudmw, sanguinarină, amilază, fosiat drb
lă, dar cu un giect ţwapwlia redus sa
Fosfat dibazie , antibiotice, vitamine, clorofi
d amoniu absent.
Mai eficientăs-a dovedit înglobarsaa în şaaaî;eî
î
Hiperestezie de fluor cu acţiune carioprotecioare si de
TRATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 205
denilnare. Jnele paste de dinţi sunt indicate în mod expres în

îratamentul F“hmîr&_»f— ziei, datorită conţinutului ridicat în săruri de fluor.
Din cauza substanțelor abrazive se pot produce leziuni ale
smalţului dar, rnai ales, ale cemeniului descoperii, care se abrazează
de 35 de ori maimwd&\ decât smalţul, și a dentinei descoperite, care
se abrazează de 25 de ori mai repede decât smalţul (STOOKEY,
MUHLER). Aceasta duce la eroziuni de colet și la hiperestezie
dentinară,
De asemenea, un important dezavantaj al folosirii dentifricelor
bogate în pulberi abrazive este sfagnarea lor în ganţul Qlfig/Vdf și alte Stagnare în
zone interdeniare mai pujin accesibils, ceea ce favorizează iritatiile sanțul gingival
mecanice și infecţiile gingivale
Apele de gură
Nu acționează prin frecare, ci au acţiune uşor antiseptică,
aromatizantă, astringentă uneori și antiintlamaltorie de scurtă durată.
Sunt un adjuvant al periajului dentar. Adiuvant
Tratament asociat: igienizare, chiuretaj radicular și apiicaţii

se
focale de minaciclină,
Numeroase studii au fost făcute asupra eficienţei tratamentului de
izare și medicamentos. În acest sens, s5-au siudiat efeciele
cierii cjFÎCs?if&j…U!y chiuretajului radicular (root planning) și aplicării
cale de minaciclină, Ca markeri ai distrucției parodontale au fost Markerl
investigate: citokina interleukin 16 și pyridinolina telopeptid a tipuiui 1 Pyridinolin
de colagen, un produs specifie de degradare osoasă. Ambil markeri au Scăderi în
de F'(:*î“!'î'îif'ila*i\fé în lichidul șanţului gingival după liehidul
'î— \E; ău i de îratament și reduceri însemnate ale sângerării qim'vaie sanțului Â
provocale prin explorare cu sonda, reducerea adâncimii pungilorș gingivaal î
s…am!:zare;& nivelului joncțiunii gin qwn -dentare (AI-SHAMMARI, 2000).
DEBRIDAREA f Şéăă\%é;w&â&é%
DETARTRAJUL ŞI ÎNDEPĂRTAREA
CEMENTULUI NECROTIC
PRIN CHIURETAJ RAi ICULAR
— a
Jetarirajul și chiuretajul radicularreprezintă practici tradiţionale de Practici

iglenizare, definite cde asemenea prin termeni tradijionali, care se tradiționale
referă la îndepăriarea mecanică a tartrului și a cementului necrotic,
infiltrate cu bacierii, Pe măsura dezvoltării cunoştiinţelor privind
a?miag'a și Ş:îaîoganăa, în special microbiană, a bolii parodontale, s-au
instituit tehnici noi, de fineţe, prin care, alături de aceste proceduri de Tehnici noi
HORIA TRAIAN DUMITRRE — PARODONTOLOGIE
îă
S
e
îndepărtarea conţinutului moale, a
bază ale igienizării, se urmărește
locurile mai grau
detritusului organic sedimentat și infeclai, din
gingivo-pa adontale:
accesibile, ca șanţul gingivai şi unele pungi
debridarea gingivală.
5
Debridarea
DEBRIDAREA GINGIVALĂ
gina ] ival sau din
Reprezintă acțiunea de îndepărtare din șanţul
ilor -de
Produși de pungile parodontale a plăcii bacteriene și a produș
a urmelor de tartru
metabolism ale acesteia, a detritusului organic moale, dar și
darea gingivală
inclavate în cementul radicular. În particular, debri
gival, de chiuretaj
îmbină proceduri de detartraj supra- și subgin
a depozitelor rmoi
radicular și al epiteliului sulcular, de îndepărtare
e subgingivală.
organice prin proceduri instrumentale și de irigaţi
îndepărtează
Caracter Debridarea gingivală are caracter chirurgical când
gingivo-deniară
chirurgical microulceraţiile epiteliului sulcular și de la joncţiunea
kerat oză ulcera tă cu ţesut de granulaţie.
precum şi zonele de hiper
eră mecan ică folosi tă pentru
Chiuretajul radicular esle o manop
e pe supra faţa cemen tului sau
Hesturi de îndepărtarea resiurilor de tartru depus
ărtar ea cemen tului necroatic și
tartru inclavate în acesta, dar și pentru îndep
radicu lare.
infiltrat microbian de pe toale suprafeţele
DETARTRAJUL
iraiamen-
Reprezintă una din cele mai importante proceduri ale
în condiţi i obișnuite,
tului bolii parodontale, care, în general, se practică
detartrajul, în
fără pregătiri speciale. Fiind o manoperă sângerândă,
un tratament cu antibiotice
Tratameni cu special cel subgingival, trebuie precedat de
ar acut, cu maladii
antibiatice ia bolnavii cu pusee recente de reumatism articul
care se pot produce
cardiace congenitale sau alte boli generale în
e de detariraj.
însămânţări microbiene în urma bacteriemiei produs
i și plăcii
Detartrajul este procedura de îndepărtare a tarirulu
supra- și subgingivale.
microbiene asociate de pe suprafețele dentare
Detartrajul supragingival se realizează cel mai bine cu seceri,
chiurete de detartraj, ultrasuneie.
sau speciale
Datartrajul subgingivalse face cu chiurele universale
givale, săpăligi și cu
de detartraj. De asemenea, pile sau răzușe subgin
la 3—4 mr profunzime
ultrasunete, dar în acest ultim caz numai până
de la marginea gingivală liberă.
ează cel
Delartrajul subgingival și chiuretajul radicular se realiz
special , specifi ce
mai bine cu chiurete de detartraj de iip universal sau —
x
suprafețelor radiculare.
aj esie decisivă pentru reușita
-
Alegarea în- Alegerea instrumentarului de detartr

r active, care
strumerntarului
,
acestuia cu minimum de efort, timp șis deplasare a părţilo
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE
a3
a
—
wck wuie să fie eficiente în zonele subgingivale, interdentare
a
interradiculare accesibile si să fle compatibile curburilor coronare ş
7
radiculare .
Pozijia pacientului și a medicului depind de tiput fotoliului dentar, Poziții de
de obișnuința medicului de a lucra în picioare sau pe un scaun fix ori MCTU
mobil și trebuie să asigure o bună vizibilitate, accesul sigur și
acţionarea eficientă în zona insirumentată.
La lofoliile clasice ajustate manual, marginea superioară a
spătarului este la nivelul spinei omoplatului, tetiera în regiunea
occipitală, *î(:) aliul ridicat astfel încât cavitatea bucală apamemui… se
afă în același plan orizontal cu articulația cotului atunci când medicul
fleciează ai „u.e.b rațul în unghi de 90* pe braţ.
Pentru instrumeniarea dinților maxilari „—,ă a ullimitor molari instrumentare
mrmm?;m lari, capul pacientului este fmz;ţwm ' extensie, iar pentru
dinţii randibulari — mai aproape de verticală
Medicul se deplasează în dreaptași î „;îă sau în dreapta și
apalte când folosestemai mult viz ”;aăn.&m… dn a, pr n oglindă.
La foioliile dentare moderne, acţionate hidraulic sau Fatolille
electromecanic, pacientul este culcat pe “—ăpdî…,cu bărbia ușor ridmaîă dentare
când se instrumenteazăarcada maxilară. Pentru arcada mandibulară, moderne
spătarul este înclinat la 30-40% faţă de orizontală, iar ş:;ac:enuă
cahoară bă;rbéa până când mandibula este paralelă cu pc“»d%ua
poziţie care ușurează insirumentarea zonei lin guale a dinţilor frontali
mandibulari, Sm inul este ridicat astfel încât cavitatea bucală se află
în acelaşi plan cu articulaţia catului medicului.
Medicul, așezat pe scaun, se wîa„…a.„ga într-o poziţie asemănă- Așezare pe
toare cu a şndzcatorului umr a! unui ceas mpaezmîaf virtual de fata scaun
pacientului: poziția între B și 13 pentru dreptaci și între ora 11 și 16
pentru stângaci. .
Această ultimă pozijie poate fi folosită și de dreptaci pentru
instrumentarea cu vizibilitate directăa zanei linguale corespunzătoare
caninului și premolarilor de pe hemiarcada dreaptă mandibulară
C}iugzma aspiratorului de salivă este ulilă în cursul efectuării Aspiratorul de
aîigîafîmgu ui manual și obligatorie la detartrajul cu uîîms…eî&ş sallvă
Contralul ms:wmam“éfa, de detariraj se referă la asigurarea
stabilității lor în timpul utilizării cu maximum de eficienţă.
Acestea sa fag;mzc…dm prin fixarea instrumentului între mpqew
(priza instrumentului) și prin ale egerea unui bun punct de sprijin pe Priza
arcada dentară, instrumentului
instrumeniul de detartraj trebuie ținut astfel încât« a permită o ““mdî
bună sensibilitate tactilă, deplasarea părții active cu ușurinţă în toate eficiente de
direcţiile cerute de actul îéărapwila, evitarea încordării și a aboselii uoru
musculare a degetelor, mâinii şi braţului, ovitarea derapării și
traumalizării părților moi sau a dinţilor vecini.
Priza instrumentului
—
Pentru dinţii frontali, instrumerniul de detartraj se ine
efectui de
mare, arătător și mijlociu, ca un slilou sau pix, realizând
ai
iripod. Degetul inelar ia punci de sprijin pe dintele care este delarir
esie mai aproap e de partea activă
si, în acest caz, iripodul degeielor
a instrumentului ffig. 99).
Fig. 99 Fig. 100

Priza instrumentului de detartraj la Priza instrumentului de detartraj la
dinţil frontali dinții laterali
Dinte situat Atunci când dintele este situat mai distal, punctul de sprijin este la
mai distal distanţă de unu-doi dinţi spre mezial, iar tripodul se alungește: degetul
ușor
mare și arătător mai departe de partea aclivă, iar degetul mijlociu
care a
flectat sau alungit pe mâner până aproape de pariea aciivă, pe
direcţionează și căreia îl controlează deplasările (fig. 100).
În această poziţe, instrumentul de detartraj se situează cu partea
pasivă și mânerul aproape de axul verticat al dintelui. ,
Axul vertical
Instrumentul de detartraj poate fi ţinut și în podul palrnei, când
al dintelui
este siluat
mânerul este înconjurat de patru degeie, iar degetul mare
în lungul mânerului, spre partea activă.
Menţinerea instrumentului de deiartraj în această paziţie oferă un
le,
Plus de forţă pplus de forţă în dislocarea tartrului supragingival din zonele accesibi
permite un detartraj subging ival și
Sensibilitate dar scade sensibilitatea tactilă și nu
taciilă mai un chiuretaj radicular eficient.
redusă Priza „în podul palmei“ este întotdeauna folasită pentru
manipularea jetului de aer, apă și spray al unitului dentar.
Punci de Punctul de sprijin poate fi luat și în afara cavității bucale, de
sprijin exemplu, în cazul instrumentării dinţilor posteriori de pe hemiarcada
stângă, prin aplicarea degelului inelar și mic al mâinii drepte sub
comisura stângă a buzei; degetul mare și arătător sunt unite pe o față
a mânerului mai departe de partea aciivă, iar degetul mijlociu aplicat
:
intim de-a lungul mânerului, pe faţa opusă.
*
stângă a buzei este retrasă și distanțată de zona

Comisura Comisura
stângă a buzei instrumentată cu ajutorul oglinzii dentare, ţinută cu mâna stângă.
THATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 309
instrumentarul peniru detartraj-

— instrurente de examinare: sonde de parodontometrie și sonde Examinare
exploratorii; [
- instrumente de detariraj și chiuretaj radicular: seceri, săpăligi, Detartraj
pile sau răzușe, chiurate;
- instrumente de nelezire fină și lustruire a supratfețelor dentare Netezire find
după delartraj: pâlnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive și de lustruit.
Orice instrurnent de detartraj este format din trei părţi ffig. 101):
— partea activă, folasită pentru îndepărtarea depozitelor de tartru Parte activă
și, în general, face carp comun cu întregul instrument; unedri, partea
activă este detașabilă prin deșurubare. Unele instrumente au ambele
capete prevăzute cu parte activă (fig. 101 a);
[
I — o L
|f
|
„
R p
j
E
/
— ş
Fig. 101 Fig. 102
Părţile componente ale unui instrumeni Seceri de
de detartra) detartraj
— partea pasivă si de legătură cu mânerul variază ca formă,

anguiaţie și lungime în funciie de asigurarea unui acces elficient la
nivelul depazitelor de tartru (fig. 101 b);
— mânerul este astfel ales, ca formă și dimensiuni, încât să
asigure o bună priză și să prevină oboseala musculară (fig. 101 a).
Suprafața striată ușurează priza instrumentului, Mânerul gol în interior
reduce greutatea și arește percepția tactilă a instrumentului.
Sondele de parodontometrie au fost descrise la examenul clinia Sande
obieciiv al balnavului parodontopai. '
Secerile peniru detartraj:
Sunt instrumente folosile în special pentru detartrajul
supragingival, dar pot păirunde în șanţul gingival și pungile mici.
Există două îipuri principale de seceri: Seceri
- anterioare, cu partea activă cu o singură curbură, în același plan Seceri
cu mânerul, și partea pasivă sau de legătură. Sunt folosite pentru anterioare
detarirajul dinţilor frontali (fig. 102 A); în secţiune pot avea formă
triunghiulară, de pătrat sau de dreptunghi;
HOBIA TRAIAN DUMITEIL — PARODONTOLOGIE
=
a
Seceri — poste mam, în contraunghi, cu partea activă de
posterioare triunghiuiară în secţiune, cu dmua curburé în planurt diferile, ceea ce
permite accesul interdentar la pret alari și molari (fig. 102 B).
indicaţii gi mod de mv!immé!
Miscâri Ambele tipuri de seceri se folosesc prin mişcări de Împingere și de
iracjiune a blocurilor de tartru supragingival.
Îndepăriarea tartrului situat în …fm;.:l gingival, în apropierea
m;…rgw V qmqwa!o libere esie posibilă cu secerile numai dacă gingia
permite insinuarea lor, fără să fie dilacei a?d_ secţionată.
E}ă ile de detartrai
DĂlţi de Sun nc:'t…nwme cu partea activă în continuarea amăut mânerului
și a păriii pasive, ușor fcurbată și terminată cu o ma rgine ascuțită
detariraj
bizotată la 45”. Marginea formează cu laturile părţii două active
unghiuri bine exprimate (fig: 103).
îndicaţii și mod de utilizare:
Dălţile de detartraj suni indicate pentru îndepări larea îa r zms
Zone supragingival din zonele interdeniare, proximale, accesibile (a
interdentare arnbrazura gingivală deschisă) ale dinţilor frontali,
%\
% ll :
“%%&95%%53
%é% —— 'î?
Uâ„
Fig. 103 Fig. 104

Dăltiţă de detariraj Săpăligă de delariraj
Partea activă, terminală, este plasată dinspre vestibular spre arai,

j
în poziție orizontală și printr-o mișcare de deplasare dislocă iarirul de

pe supmf aţele aproximale ale dinţilor frontali.
Săpăligă Săpăliga de detartraj
Este un instrument cu partea activă în unghi de 99*—100* față de
partea pasivă, de legatură cu mânerul (fig. 104).
Partea activă prezintă o margine asct ***îă rectilinie, formată de
întâlnirea suprafeței faciale (fig. 104 a) cu s afața subiacentă, oblică
la un unghi de 45* (fig. 104 b).
La unirea suprafeţelor faciale cu feţele laterale și faţa subiaceniă
Muchilactive so formează muchii aciive, bine exprimate. Aceste muchii poi f
Evitarea -rotunjite ușor cu o piatră montată, abrazivă, pentru-a-avita dilacerarea
părţilor moi și crearea de sanţuri pe suprafaţa radiculară când
dilacerărilor
instrumeniul este introdus sub marginea gingivală liberă.
THATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOFR: MARGINALE 311
Domeniul de aplicare: -
- la nivelul dințilar anteriori, frontali, când partea pasivă a Binţi trontali
instrumentului este rectilinie și mai scurtă; .
— la nivelul dinților laterali, când partea pasivă este angulată faţă Dinţi laterali
de mâner și mai lungă. w
indicaţii și mod de utilizare: Indicații
Săpăliga este indicată pentru îndepărtarea tartrului supragingiva!
și a celui subgingival situat adiacent și sub marginea gingivală liberă
numai dacă gingia este suficient de laxă pentru a permite insinuarea
instrumentului la acest nivel.
De asemanea, este indicată pe feţele vestibulare și orale ale
dinţilor și pe fejele proximale care mărginesc s saţii edentate.
instrumentul se aplică pe suprafața dentară sau radiculară, Mod de
avitând traumatismul gingival. Adaptarea marginii active reciilinii pe o utilizare
suprafață curbă este diticilă,
Poziţia instrumentului este verticală în axul dintelui sau cât mai
aproanpe de veriicală. Dislocarea tartrului se face prin rmișcări de Dislocarea
r
ol ulgere, de tracţiune spre marginea incizală sau suprafaţa acluzală. tarirului
Pilele sau răzușele
Au partea aciivă formată din mai multe muchii ascuţite paralele,
înclinate faţă de bază la un unghi de 90*-105 (ca o serie de 4-5 să-
păligi) (fig. 105 A și B).
Baza instrumentului este rotundă sau ovală. Partea pasivă, de
legătură variază ca lungime și înclinaţie în funcție de zona unde este
utilizat instrumentul: la dinţii frontali sau la cei laterali (fig. 105),
indicații si mod de utilizare: ,
Pilele sau răzușele sunt indicate pentru: Pv…'} sau
— îndepărtarea iartrului situat imediat lângă sau sub marginea făzușe
gingivală liberă, numai când aceasta este suficieni de laxă peniru a
permite insinuarea instrurnentului fără să producă dilacerări;
. 90-105*
sf f M ENECT „
Fig. 105 %:%A a
Răzupșa sau pila subgingivală
— îndepărtarea blocurilor mari de tartru subgingival prin Fragmentarea

iracturarea. sau fragmentarea acestora, pentru a ușura dislocarea blocurilor de
totală ulterioară cu chiurete de detartraj; tartru
— netezirea
d zonei de joncţiune smalţ-cement;
HORIA TRALAN DUMITEUU — PARODONTOLOGIE
Bă
—
ale
— uneari, pentru îndepărtarea unor porțiuni marginale în exces
unor obturaţii de colet sau aproxim ale.
ţe
Instrumentul este plasat cu pariea activă în contaci cu supraia
oral sau proximal, cu pariea pasivă cât mai
Parte pasivă dintelui, vesiibular,
aproape de axul verlical al dintelui.
.
Deplasările se fac prin apăsare și tracţiune în axul lung al dintelui
ajul
Pile foarte fine Există pile foarte fine, utile în detartrajul subgingival şi chiuret
cemeniului necroiic al pungilor parodon iale.
Secerile, dăljile și săpăligile sunt indicate, în special, pentru
iimp ce
dislocarea depozitelor mari de tartru supra sau subgingival, în
pilele foarte îine și chivuretele suni folosite pentru îndepă riarea
Depozite
ței
reziduale de depozitelor mici, reziduale de tariru și peniru netezirea suprafe
tartru radiculare.
ții de
Din cauza riscului de traumatism dentar și gingival, a alficultă
a superiorităţii chiuretelor şi detartrajului cu ulirasuneie,
Ltilizare ascuţire,
iimitată utilizarea pilelor, dălților și săpăligilor periru detariraj este limitată.
Chiuretele parodontale
Sunt instrumentele cele mai eficiente în delartrajul subgingival,
pungile
chiuretajul rădăcinii și al ţesutului de granulație din
parodontale. _
a
Acces _Dimensiunile reduse în grosime și lăţime, forma adecvată
aceslor a în pungile parodon tale,
chiuretelor permit pătrunderea
spaţiile interdentare și interradiculare cu o ușurinţă și o siguranţă în
are
ceea ce privește lipsa de iraumatism gingivo-dentar superio
aricăror instrurmente.
Forma chiuretelor permite adaptarea la curbura supratețelor
pe care celelalie instrumenie de mână nu o pot realiza.
radiculare,
ivale,
Senzajia tactilă produsă de prezenţa tartrului şi a cariilor subging
are esie apropia tă de a sondelo r
de neregularitățile suprafeţelor radicul
exploratorii.
Parte activă Datorită fineţei părții active, a elasticității acesteia în joriațiune Cu
pungilar
restul instrumentului, prin deplasarea sa în interiorul
dure,
parodontale se percep Cu ușurinţă curburile, obstacolele
după
rugozitățile, netezimea suprafețelor explorate înainte și
tratamentul mecanic.
a
Cercetările de microscopie electronică arată că prin folosire
în raport
Coa mai chiuretelor se realizează cea mai netedă suprafață radiculară,
netedă cu alte instrumente.
suprafață Partea activă
radiculară Chiuretele pot avea partea activă la un singur capăt sau la ambele
a
capete. În acest ultim caz, partea activă este imaginea în oglindă
' - \ '
celuilalt capăt.
Curbură Partea activă a chiuretelor are două margini ascuţite care se
106).
convexă unesc la vârf după o curbură convexă în formă de lingură (fig.
SINGIITEI I PARODONTOPATIILOR MARGINALE
rezultă dim aij*î“şăîî} ei

suprafețele laterale.
în seciiune,
convexă (fig.1 E .
muchie ascuţită), Curburi
Fig. 106 Fig. 107

etă parodoni e pri
wmm ca ac „ primul segm

părții [ fsr\% inul pare îoâ cu axul Axut vertieal
verilcal al d al dintelui
Ţ
E\Jăâné;!:"u 1G mai bună
și confort de Eums…, peniru usi
manipulare, mâneru
Mă wsuă poE
sau la Eâ,??"îb&îéîé capeite
Î aciive) cu un me…ş&am ţ
al plasiic, ;amaînmfmî colorat
of p a a 1a
COONICArea !JE? UTT
Codificare
Există două tipuri principale de A

chiurete: Lşş**sixfşrtjaie \Î—»i speciale, Fio 108
MÎECEHCQ anumiar Sîjpr'cîî%îé„ Angulaţia părții activeselectiv
Chiuretele universale se carac- eficientă la chiuretole Chiurete
terizează prin faptul că suprafuța Universale
(A) și speciale (B) - universale
facialăeste situată la un unghi de 90*
. de axul longitudinal al părții pasive vecine (fig. 108 A),
SA HORIA TRAIAN MIMITAIU — PARODONTOLOGIE
p
Chiu
Uî„éă"îgă k;;…,}w„… e, retracții f

tele uni varssaâg sunt, de asemer
adevărale î auo %C[EUH CONCAN ULL
asupra pe retelui moale, gingivel,

radicular) al pungii.
Cele mai frecveni falc
- BRARNHART 2 și =
— f“QL IMBIA MoCALL
Chiurete
speciale
arele caracte Cî
Unghi de 70* _ „,Upmîaţa f
longitudinal al primei
Jeșii g»u„aod“
Ww—*m„m
âe:» gi nqw„l alţ
în anumi zone și
L}î}GCîâEé,Î în acest scap;
tive chiurelei
termina ie adapte ale curbe
curbe. aie rădâcinii
_ g;îşe.réé;… AN
GChiuret
instrurnente
ATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARGIN ALE
— V/2, 3/4 pentru incisivi și can uni;

- 5/6 pientru incisivi, canini și premolari;
————— 7/8 și 9/10 pentru fațale vestibulare și orale ale dinţilor laterali
(9/10 în special pentru molari);
— 11712 pentru suprafeţele meziaie ale dinţilor laterali;
— 13/14 pentru suprafejele distale ale dinţilor laterali,
În praciica uzuală se folosesc numai Datru chiurete GRACEY În practica
standard:
uzuală
-- 5/8, pentru dinţii frontali superiori și i inferiori;
— //8, pentru feţele vestibulare și orale ale malarilor și pre-
molarilor;
u u u 11/12, pentru suprafețele meziale ale dinţilor iaterali;
— 1 '“Mé%, peniru suprafeţele distale ale dinţilor laterali.
Pentru dinţii laterali ox dstă chiurete e':mm&;uraw “î/î/â care
acţionează cu un capăt mezial: 11 şi m w iălalt distal: Chiurete
si 12/13 cF;
asermenea pentru mezial: 12 și distal” 13 în locul Ghn\…m;n&!(;w 11/12 și bom| M…î&
…e“;/
În varianta 15/16 se acţionează X mai ușor mezio-vesiibular si

mezio-oral.
Chiuretele GRACEY „profilactice“
Suntîn număr de 4 (1/2, 3/4, 5/6, 7/8)și au partea activă la fel ca
ia chiuretele standard, dar diferă de acestea prin f"ap ul că porţiunea
vă este mai scurtă, mai rigidă și sunti folosite în special pentru Porţiunea
=
?nwpâ riarea îauîru!u: supragingival, pasivă mai

Chiuretele GHRACEY „profilactice“ au numărul de cod precedat scurtă
de F»”*
Chiuretele GRACEY „peste cinci” sau ,eî:îa…sţpââ einci”
Sunt în număr de șapte (" /2, 3IA, 5/6, 718, 11/12, 13/14, 15/16), cu
Porţiunea
variantele 11/14 și 12/13 și au prima wr;xuno pasivă m„.—u lungă
cu pasivă nai
3 mm decât o chiuretă standard, în sc apul de a pătrundeîn pungile
lungă
mai adânci de 5 ram, acola unde chiuratele standard nu au acces,
Chiuretele GRACEY „mini cîncl“
Sunt În număr de șapte (1/2, 3/4, 5/8, 7/8, 11/12, 13/14 1, 15/16), cu
varianiele 11/14 și 12/13, şi au o parte activă mai „a,…raa. cu o lungime
cât 1/2 din partea aciivă a chi urvîwof standard, pentru un acces mai Parte activă
iacil în zone de incongreuență denio- a!vgo:„ ră cu înghesuire și la
=
nivelul furcajiilor. Partea pasivă este, ca sși în cazul chiuretelor „după mai scurtă
ainci“, cu 3 mm mai lungă decât îa chiuretele standard, ceea ce îi
permite insinuarea în pungi de 5 mm sau mai mari.
Chiuretele extrarigide
QUE“YÎ îot patru perechi numerotate 5/6, 7/B, 9/10, 11/12, au părțile
activă și pasivă mai rigide și sunt inscri ipţionaie „extrarigide“,
w:é caţii: îndepărtarea depozitelor de tartru foarte adeerorte, dar
au ca dezavantaj, când sunt folosite fără un control rguros,
îndepărtarea excesivă prin chiuretajaj a comentului radicular.
radi “M?}Y
*s;wwî'%j*é tesutului de granulajie de
pungilor pat mu*“uaî
Acţiu
u acţion
: , I SUpTE
intoarcere la , a mânerul. P "in î
' “% 1B0*, ;i duce î'“
l invers wn sutulu
“ granulație și
LT radiculare. și d
L câmp închis.
Telmica Tehnica de utilizare a chiureielor
Alegerea a 1. Se alege chiureta potrivită pertiru

chiuretei b grupa de dinţi iratat
2. Se ia pu %“'m:î: de sprijin pe dintele
care ur'maază a fi detartrat sau pe dinţi
VQMH
Acţiune 53;… Capătul aciiv ai chiuretei se

introduce cu blândeţe subgingival, cu
suprafaţa facială paralelă cu rădăcina
Fig. 110
(fig. 111 A). La baza pungii parodont le
Mocdiul de acţiune al
ARACEV Qeaé%ubîui depozitului de tartru, supre
chiuretelorG face cu
facială se rotește până când
suprafaţa rădăcinii un unghi mai mic de 90* ffig. 111 B)dari
Unghiul de
alac de 45* (flg, î 11 C). Acesta reprezintă „unghiul de atac”.
Pentru dislocarea tartrului se fac mișcări active de î
ocluzal și incizal, dar și de presiune laterală cont
mmf“% cu permanent contactul cu diîî…cm fără a traumaliza p»c:i Inea cea r}„
dintele declivă a șaniului gingival sau a pungii pamdw&m
4. Mişcările verticale de tracţiune se ombină cu depiasări
orizoantale și oblice.
Deplasări Depilasările verticale sunt folositela
" supratețele apro)(!…d;i'? ale dinţiiar i…maî%
Deplasările oblicese fac mai £
dinţilor laterali (fig. 112 8). Miș
h:\ă
ă
bine în zona de joncțiune smalţ-cement (fig. 112 C); întreaga supra- Caroiajul
faţă radiculară accesibilă este „caroiată“, brăzdată de cele trei tipuri de - suprafeței
miș Cc:… veriicale, oblice și arizontale, radicuiare
5. "Pentru chiuretajul țesutului de granulaţie, partea activă se
piewa—ăş_a invers (se întoarce cu 180* ) si se deplasează prin îracţiuni
succesive în direcţie coronară (fig. 111 D),
ig. 111 Fig. 112

Poziţiile de lucru Direcţiile de deplasare
ale chiuretei GRACEY a chiuretei
Chiuretajul complet al pungilor parodontale de ţesutul de Chiuretaj

granulaţie şi osul ramalit, osteilic trebuie completat cu chiurete complet
chirurgicale clasice.
E ' - Poziţii de
Poziţii de lucru pentru detartraj: lucru
- Detartraj mezial la 21 (fig. 113);

-— Detartraj mezial la 32 (fig. 114);
— Detartraj mezial la 14 (fig. 115);
— Detartraj distal la 15 (fig. 116);
-- Detartraj mezial la 18 (fig. 119);
— Detartraj lingual la 16 (fig. 120);
— Utilizarea săpăligii de detartraj pentru 34 (fig. 121);
— Utilizarea dăltiţei de detartraj distal de 32 (fig. 122);
— Detartraj vestibular la 42 (fig. 123).
IORIA TEAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGI
p
m R ATAMENTUL GINGIVIT = LOR ȘIE PAROD C INTOPATIILOR j
k
AA RGIN E A LE
ig
ig. 127
! g
HOF rA TE
resiurilor de tartru inclar

Resturi de Este procedura de îndepărtare a
a cementului infilirat microbian,
tartru coment, rămase după detartraj, si
afaţă natedă, necontarninată.
Cement necrotic, pentru a abține o supr
îndepărtarea în totalitale a
infiltrat Detartrajul nu esie suficient peniru
ă de mici fragmenie, rămi
tartrului subgingival care, sub form
a
suprafeţei cemeniului radicular.
încastrat în nișele și nereguiaritățile
Cementul însuși este invadat ce ecii microbiene provenite din șanțul
Detartrajul nu este deci compiet
Chiuretajul gingival sau pungile parodoniale.
cementului radiCular.
cemeontului dacă nu se însoțește de chiuretajul
mai bine ca pentru chiuretajul
Set de falosească un set de chiurele speclale
zale pentru deiartraj.
chiurete mai flexibilă și care nu au fosi utili
Tehnica de chiuretaj radi cula r
în pungile parodont
introducere în Chiureta se introduce cu blăndeie
punga porţiunea cea mai declivă.
parodontală
Fig.125
Fig.124
în Periaj dentar
Direcţiile de deplasare a instrumentului
chiuretajul radicular
unghi între 45* și 90* înţă de

Plasars Partea activă se plasează la un
rădăcină. '
tă.
Presiune Se aplică o presiune laterală controla
al, repeiate, până se abține
controlată Se fac tracţiuni spre incizal sau ocluz
o suprafaţă netedă.
le (fig. î 2a).
Deplasări Se fac și mișcări oblice şi orizonta
TRATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONT OP/—'\TI!LGP MARGINALE
e
Chiuretele nu trebuie împinse cu forţă în spre apical, deoarec
e
blocurile de îarir : 7' i alte detritusuri pătrund în ţesutul parodontal
şi pot
provoca inflamaţii acute, abcese paradontale marginale.
Pa măsul a ce suprafața radiculară devine netedă, premum
Netezire
xercitată asupra rădăcinii trebuie redusă. După chiurete, se foloses
c completă
mic—îsau răzușe fine pentru o netezire completă a rădăcinii.
&mmşawmé fină și lustruirea suprafețelor dentare după detartra
j
se realizează prin mai multe modalităţi:
Cupe de caueiuc simple sau ssepitate în interiar de lamele fine.
Cupele de cauciuc umph;w cu paste de lustruit sunt antren
ate în Cupe de
fé::zîiaîiw de piesa de mână la care se adaptează. Cuupele de cauciuc
se LAuGIuC
aplică pe suprafețele vestibulare și orale ale coroanelor
dentare.
& olosirea internpestivă, necontrolată, cu viteză«Și apăsare excesiv
ă a
cupelor de cauciuc, poate produce leziuni &19 marginii gingival
e şi
aislocări ale stratului de cement radicular, care, în regiunea cervical
ă,
esie foaarte suhțire.
Periute morntate, din plastic,î“ formă de pâlnie sau w&î se Periuţe
adapiează la piesa de mână în contraun ighi (fig. 125) sau la
plesa montate
dreaptă.
Peria în formă de pâlnie, încărcată G u pastă Iu…îruîî se
aplică
în rotație pe feţele vestibulare și orale şi se depi
ase ază aproximai atât Acees
cât le permile accesul mîardenîaz…
interdentar
Periiia în formă de roată se aplică cu partea activă pe fețele
Paerii roată
vesilbuiare și orale în plan vertical, paralel cu axul lung al dintelui
și în
spajiul interdentar.
Sensul de rotire al periilor roată trebuie ales astfel încât ele să
nu
sw
fie antrenate către gingie, unde prin derapaj pot

S
D
=
—
a
a
=
a
=
D
produce răniri
serioase ale acesteia și ale părilor raai Învecinate.
Folosirea excesivă & unei perii aspre rotative poate
cauza
dislocări ale cementului radicular din' zona cervicală a dintelui.
Supraieţele aproximale se curăţă fin și se lustruiesc cu: Dislocări
— discuri fine;
Discuri fine
- pene interdentara de lernn de balsa sau de portocal, mențţinu
te
într-un dispozitiv de prindere;
— benzi late de mătase cerată.
În toate siluaţiile, se folosesc paste de lustruit care canţin particul
e aste de
fine de carbonat de calciu, carbonat de ma gneziu, piatră ponce,
săruri lustruit
m fluor, fluorura de staniu cu efect d&„emtb…zam dentinar, oxid
sau
icat de zirconiu, aditivi, substanţe aromatizante ' (de mentă, căpșuni
)
9? CGÎO ranți, ghcersnă,
instrumentul de profilaxie EVA System (imaginat și realizatd instrumernt de
dr. PER AXELSSON, Karlstadi, Suedia) constă dintr-o piesă de "nana profilaxie
%pema ă, la care se aplică o pilă (răzușă) de formă triunghiulară mult
alungită, Aceasta este din aluminiu, cu o faţă activă diamantată și cu
cealaltă faţă netedă.
Dă
L3
a
enată într-o misca
În acţiune, pila diarmantată este antr
alternativă de „du-te vino”.
corectarea obturaţiilor în
Sistemul esfe indicat, în special, penir > ap
onomice, situaie pe
axces, din amalgam sau materiale fizi
ximale ale dinţilor.
u îndepărtarea depozitt
Depozite de Instrumentul poate fi folosit și pentr
cu instrumenie de mână sa
tartru dure de tartru, inaccesibile detartrajului [
e fi folosit pentru
cu ultrasunete. De asemenea, poai tic, nTumai
cementului nacra
supratejelor radiculare și îndepărtarea
zonele expuse prin retracție gingivală.
instrumentului, este obli b satorie
Tratarea După folosirea
accesibile (prin retracţie gingivală)
suprafețelor feţelor radiculare
radiculare lustruit și desensibilizanie.
j
Ascuţirea instrumentelor de detarira
ori este nevoie, chiar înainte
Ascuţire Trebuie făcută, în principiu, de câle
și după fiecare folosire.
Pentru ascuţire se folosesc: cu
onica,
Pietre de — pietre Arkansas de formă dreptunghiulară, cilindro-c
ascuţire grade diterite de duritale;
— pietre India;
care reține și întătură particulele
Uiel — un ulei special pentru ascuţit,
metalice rezultate; ascuţirii
din material plastic, nentru tesiarea
Testarea — un cilindru
ascuţirii instrumentelor.
DERTRAJUL CU ULTRASUNE TE
manual, pe care nu î paate
Adjuvant Reprezintă un adjuvant al detartrajului
înlocui în totalitate.
cu ultrasuneie esie tarirt
Domeniu de Domeniul de aplicare a detartrajului suo
tartrul subgingival, situat imedial
aplicare supragingival și, numai în parie,
marginea gingivală lbară.
ipale tipuri de aparal
Aparate de Au fost imaginate și folosite două princ
detartraj detartraj cu ultrasunele:
ric;
— aparate bazaie pe afectul piezoeleci
— aparate magnetostriciive.
componenie principale:
Componente Armbele tipuri sunt formaie din patru
energie de înaltă frecvență;
1. generatorul eleciric, care nroduce
aciivă;
2. piesa de mână şi pariea terminală
3. sisternul de răcire cu apă;
4. dispozitivul de pornire-oprire.
tolerate de bolnavii cardiaci
Bolnavi Aparatele piezoelecirice sunt mai bine
er).
cardiaci purtători de stimulator cardiac (pacamak
THATAMENTUL GINGIVITELOR GE
xâtjv!};
Aparatele magnetosiric ctive folosesc energia de înaltă frecvenţă

care raém% ă din trecerea în spirală a curentului electric în jurul unui
pachet compact de bx ATIZI tale) ferom agnetice, situat în corpul piesei Henzi
principale, feramagnetice
Senzile feromagnetice (tole) converte: c energia electrică în
energie magnetică sub formă de vibraţii iapide de la 20.000 la
43.000 cicli pe secundă, ceea ce corespunde unei depiasări de circa Cloli/secundă
28--30 pum, într-un sens și în altul, al vârfului părții aclive.
Trajectoria deplasării este de trei feluri: înainte-înapoi, circulară Fraiectorii
sau în formă de B,
Acest tip de aparat este practic înlocuit de aparatele
piezoeledtrice,
Aparatele piezoelecirice folosesc impulsuri elecirice de înaltă
frecvenţă care produc efect (energie) ultrasonic. Mişcarea generată de
un sistem de cristale de cuarj, care se contraciă și se dilată sub
'zfă…wmz curentului eleciric, are o deplasare liniară bipolară pe o
, anţă de 2-3 mm la o frecvență de 25.000-50.000 de cicli pe
Cavitaţie
secundă, În cazul ambelor tlipuri de aparate, la vârful instrumentelor se implozie
concentrează un ilux acustic, turbulenţe și fenomenul de cavilaţie,
care constă în formarea unui flux de bule de implazie generatoare de
Wicrounde de șoc cu acţiune de dizlocare mecanică a structurilor
învecinate.
F
gs*“a&a activă este realiza stă, în principal, în trei variante, ca formă Spatulă
și mod de acţiune:
Forma de spatulă cu capătul activ:
— secţionat nerpendicular pe axul longitudinal, pentru detartrajul
fețelor vestibulare și orale;
— seciianat oblic cu un unghi ascuţit, pentru zonele adiacenie
aproximale interdentare;
rotuniit, pentru suprafeţele concave, supracingulare.
Spatula este indicată la începulul detartrajului, pentru îndepărtarea
depozitelor supragingivale de tariru, pete colorate, detritusuri organice,
nî…zî("î uşm' de aplicat pe fețele accesibile ale dinţilor situate
i!aw*” f?“&f seceră cu vârf ascuţit este un insirument universal,

indicat pentru detartrajul feţelor proximale, meziale și distale și a
șanţului gingival.
Heprezintă instrumentul de detartraj fin, eficient în special de la
incisivi până la supratața mezială a primului molar.
Instrumeniele în formă de spatulă și de seceră primesc letul de
Jei de apă
apă necesar răcirii dintr-un conduct tubular exterior (la (_zparaîei„e mai
vechi) care poate fi dezasamblat pentru curățire sau a aparatele
moderne) din interiorul tubutar al părţii aciive.
Sondă Forma de sonmdă, cu paârtea activă subţire.

Datorită formei și d%me%iuniior sale, are acces pe inaie
suprafeţele dentare și este activă în șanțul gingival și în pungile
parodontale mici, de 3-4 mm, unde, la valori medii aie purterii
instrument generatorului de ultrasunete, dislocă depozitele mici de îarîru
ulrafin subgingival restani. Este un instrument ultrafin de detartraj.
Reguli de apiicarea instrumentului activ de detariraj
Apliicare Se recomandă aplicarea instrumentului manual (piesa de mână
renţinut ca un creion, cu văârful părții active situatmai mult prir ;mmw;
greutate și doar atunci când operatorul resimteo re istenţă mai mare
Presiune uhr : partea tartrului să se aplice o presiune a:mmmăaî&„ partea activă &
controlată instrurmentului se situează paralel cu suprafațadintelui, la început 1
vibraţiiy pentru a controla wgmziîă&;!î iar în amwîa&es df»păaqa ile ;„é„r aw
mod aantinuu, realizând un GF“UQK;XJ pnn lungi îra ee curba“ie n rapor

izocline cu izoclinele morfoalogiei dentare și paralel cu marginea gingi v&ăm
liberă.
Dispozitivul de spălare este folosit la unele aparate în cazul
GSUN infecţiilor acute din zona șanţului gingival, gingivo-stomatita uleero-
necrotică. !
Puterea de ieșire a vibrațiilor produse se reglează la o intensitate
mică, medie sau mare.
Flux de apă Fluxul de apă care în mod normal “ff;;rmeafă, la leșirea din tubul de
aducţiune, un nor îin de particule poaie fi, de as emenea, e sglat la un
debit mai mare sau mai redus.
Unele aparate mai noi cuprind şi un dispazitiv de fmpşe : ști şw
m
Jet de pulheri puternică a unui jet de pulberi fine (bicarbonat de sodiu) în SE C )W„
îine albirii suprafeţelor dentare
indicații îndicaţiile detartrajului cu ultrasuneie:
1, Tariru supragingivat.
2. Petele coalorate depuse pe suprafața smalțului.
3. Tartrul din șanţul gingival sau din pungile parodontale superti-
ciale, de 3-4 mm.
Avantaje față Detartrajul cu ultrasunete prezintă avantajefaţă de de j
de detartrajul manual cu instrumente clasice și, de aceea, este îndicat și în
manuai wmămdre!é situaţii”
&GSUN - În gmq;vos tomatita ulcera-necrotică (GSUN), pentru îrw…%aşfşăs—
îar a qrosmm a depozitelor mari de î.arîm, cu hiândeţe, peniru a nu
ocentua durerile. Faţă de detartrajul manual, există avantajul lipsei de
deşapart; a instrumentului, care esfe m&nţzrwî și d;;!mm cu a îufîă
redusă. Riscul de suprainfectare sau de difuzare a infecţiei este redus
Hamoîiiéş 5. La bolnavii hemofilici și în formele de parodoniite acute
hiperplazice, ulcerate, cu sângerări acceniuate, datorită traumatis-
mului gingival mult mai redus decât în cazul detarirajului cu
instrumente clasice.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR r p
MARGINALE dă
&. În fazele incipiente de îmbolnăvire: gingivita cranică și parodari- Faze

lita marginală aronică superlicială, pentru acţiunea eficientă, inciplente
neiraumalioă.
7..În cursul intervențiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor intervenţii
depozite foarte aderente de tartru subgingival. chirurgicale
Chiuretarea suprafețelor radiculare prin îndepărtarea cementului
necrotic se realizează mai bine cu instrumentar manual decât cu
ultrasunete,
Contraindicaţiile detartrajului cu ultrasunete Contraindicaţii
1. Bolnavi cu bali infecţioase, contagioase.
- Pacienţi cu reflexe de vomă exagerată,
Ţ
-. Hiperestezie dentinară accentuată,

4. Copil mici,
p
5. Bolnavii cardiaci purtători de stimulator cardiac (pacemaker), în
ă
cazul aparatelor magnetostrictive.

Graviditatea nu reprezintă, în sine, o contraindicație a detartrajului -
Graviditate
cu ulirasunete, de asemenea, nici bolile psihice, cu excepția unor
anumite episoade sau forme de îmbolnăvire psihică majoră, situaţii
când nu se poate colabora cu pacientul.
Taimica detartrajului cu ulftrasunete Tehnica
A, Pregătirea pacientuiui
a) Poziţia pacientului în fotoliu trebuie să fie apropiată de verticală, Poziţia
pentru a preveni refluarea excesului de lichid în faringe, chiar dacă se pacientului
folosește aspiratorul bucal,
h) Protecţia pacientului se face cu un şorţ cu piept lat, până sub Protecţia
bărbie, din plastic gros și cu a lavetă absorbantă de unică folosinţă, din pacientului
hârtie piasiifiată, apiicată pe deasupra, sub bărbie.
c) Anestezie de contact la persoane emotive, hipersensibile, Anestezie de
B. Pregăltirea instrumentarului contaci
a) Alegerea și așezarea în ordinea de lucru a părților active. instrumentar
Fixarea primului instrument de lucru în piesa de mână a
aparatului,
b) Controlul jetului de apă, care se reglează asifel încât să
răspândească un nor fin de pariicule. ,
c) Controlul puterii generatorului de vibraţii și aducerea lui la un Contralul
nivel mediu sau patrivit condițiilor de lucru. ! puterii
d) Aplicarea aspiratorului de salivă. generatorului
C. Aplicarea instrumentarului de detartraj cu ultrasunete
a) Detarirajul vertical. Se începe cu instrumentul în formă de Detartraj
spatulă, care, meninut cu partea acfîivă la un unghi de 45* taţă de vertical
suprafața de smalţ, este antrenat dinspre marginea incizală sau
suprataţa ocluzală căire coletul dintelui și înapoi, Pentru fiecare.
suprafaţă dentară sunt necesare 6-10 deplasări verticale în dublu Deplasări
Sens.
dei
Detartraju ţ b) Dotartrajul orizontal și în diagonală completează
ețelor ve»uw… OE
arizontai verti cal printr-un caroiaj sisiemaiie a) suprai
se înlocuitește c J variania
Partea aciivă a Instrumentului de tip spatulă
de Î%“ă spaţiile
sa secţionată terminal în unghi asc uţit, care pătrun
cu mp&î ul termin al rotunii
m,rc:ienîar… şi cu varianta de pa“mia
concav ă, ale incisivilor
ctivă pe vumaîeî;mle dentare orale, în formă
superiori și interiori.
Detartraj fin c) Detartrajul îin se îace cu invîrume\'xî_;é p
punctele de tartru restant de pe s
îndepărtează
z,ax f:„e:&aaa
supragingivale accesibileș și tartrul din șanţul r,ş.rşw
nentulu i, după care, prin£ş:z%v“
dépiv“îw vârful neactivai aî instrur
fine, de- % mg„g
contactului de pornire, se fac deplasări mici,
gingival.
sondăa, cu ci
Detartraj d) Deitartrajul ultrafin se tace cu instrumentul tip
'zăe? coron
ultrafin îndepăriează depozitele punnotiforme din gropițele …,;anî…
wumam mici,
și se dislocă tartrul din șanţul gingival sau pungile pa
limitate , execu tate plând,
b fâră :
3-4 mm adâncime, prin mișcări
i frez zelor :w turbină în prepar al
De altfel (ca și în cazul folosiri
piesei active $
cavităţilor), apăsarea excesivă opreșie vibrația
detartrajului.
P)(Ş?QF%Q%“ZŞ”&
Durata de Durata de menţinere a instrumentului esie legată de
aamî rului,
menţinere clinică a practicianului și de rezistența ia dislocare a
menjin erea capătu lui activ al inst irumentului de
Este preferabilă
un contaot flx,
detartraj în contact mobil cu supraiaja vizată, “?eaâî
prelungii în aceeași zonă de acţiune.
să nu prezinie
Vâriul Vârful instrumentului de detartraj trebuie verifical L
care produc traumatisme puternice ale
instrumentului neregularităţi, rupturi
suprafețelor dentare.
Avantaje Avantajele detartrajului e u ultrasuneie
1. Mijloc de detartraj modern, eficieni, ergonomic.
de
Acţiune mai 2, Acţiune mai puţin traumatiz rantă asupra structurilor
cores ş,run“; famr Posibil itat
puţin gingivale, când este folosit în mad
în c&ăzuî
traumatizantă folosit în afecţiuni gingivale acute, la hemolilici,
capiiarc
denta
Depozite . Îndepărtarea depozitelor pigmei niate de pe supraiejele
M„h îmmm
pigmentate 4… Bine Supormt mduramf—; la persoane adulle,
\
neuropsihic, fără tenomene de hiperestezie dentinară.
Dezavantajele detarirajulu i cu ultra sunel e
Dezavantale
dicular pe
1, Vibraţiile puternice, aplicate tirp îndelungat, perpen
rismel
pri or de smaîî și
suprafaţa dentară, pot produce desprinderi aie
dislocări ale cemeniului.
desprinderea
2. Vibraţiile puîprmw în șanţul gingival pot produce:
re, în special la cc ol
epiîcimlur joncţional și a ligamentelor supraalveola
și tineriîn perioada de creștere.
THRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 327
3. Durerile hiperestezice sunt, uneori, greu de suportat de ,

Dureri
pacienţi, de la început sâu după utilizări repetate ale detartrajului cu - hi iperestezic
ultrasunele,
4. Sub acţiunea vibraiilor produse de ultrasunete, partea Vibraţii
mecanică aciivă poate disloca obiurațiile metalice sau nemetalice în
L“rî?“… unor retenţii insuliciente ale acestora sau ale unor carili
ecundare care subminează stabilitatea obturaţiilor; de asemenea, pot
fş dzsiwc&î„; faţetele insuficient ancorate pe suportul metalic al unor
coroane sau punţi,
5. Jetul de apă proiectat pe dinte și gingie se împrăștie într-un nor - Nor fir
îin, care poate antrena, în micraclimatul cabinetului, particule mici de
detribus organie cu microbi patogeni. Acestea pot fi inspirate de medic Microclimat
și persoanele din jur, în absența unei protecţii corespunză- Protecţie
loare: mască, ochelari, scut facial de protecție din material plastic Risc de
usor. Hiscul de mfwţm sste mai mare în cazul detartrajului efeciuat pe inferție
un teren septic, de exemplu: gingivostomatita ulcero-necrotică, '
hiperplazii ulcerate, infectate, subacute sau acule, abces pparodontal
marginal.
5, denîui de apă reduce buna vizibilitate în aria de detartrajși poate - Reducerea
f praiectat spre practician mai ales în cazul detartra jului paăaîmai al vizibilității
alinților îmmaif superiori,
7. În timp, rezistența la solicitările vibratorii intense ale metalului
mx care este confecționată partea activă a instrumentului scade uneori
Q.
ină la fracturarea vârtului, ce poatefi proiectat în mucoasa faringiană Fracturarea

—ş
u înghiţit. vârfului
ş—\
DETARTRAJUL SONIC
Exiată instrumente de detariraj asemănătoare cu cele acţionate
& ultrasuneie, dar care sunt antrenate de un jet puternic de aer, find Jet de aer
—,fng:}îa sate în locul piesei de turbină
Avantajele detartrajului soric: Avantaje
— preţ de cosi mai mic decât al aparatului cu ultrasunete;
- volum redus;
— aplicareși îndepărtare ușoară .
- consum redus de energia, a…şîe antrenat de jetul de aer;
— vibraţii de intensitate mai redusă, mai bine suportat de pacienți,
în gene raă și de cei cu hiperestezie dentinară, în special;
— Nu necesită răcire cu apă; nu contaminează mediul ambiant cu
particule ş„)wî toare de miarobi,
Wezavantajele: * Dezavantaje
— are o singură treaptă de putere; vibraţiile sunt de
2,000-6.500 cicli pe wc*cund
- eficiență ma i redusă dam? a aparatului cu ultrasunete,
FOBIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Ca urmare a interesului redus sau inconstant al unor persoane

pentru îndepăr Îdf* zilnică prin periaj a plăcii bacierie f:a, pémî*w
prevenirea consecinţelor acesiei situații, care duce în nw cert la
Medicamente inflamație gingivală sau parodontală, au sxistat preocupări și co ntinua
a gî aCĂ să se slaboreze o serie de medicamente cu acţiune antiplacă, Acestea
sunt înglobate în dentifrice, ape de gură, tablete, gumă de mesiecal
sau se prezintă sub formă de soluţii sau geluri.
Tratameni Prin acest tratament medicarnentos se urmărește:
nedicamentos — îndepărtarea plăcii existente;
BDbiective — prevenirea colonizării microbiene a plăcii dentare;
— prevenirea formării tartrului ca urmare a calcifierii plăcii micro-
ă}ia—ané
Dintre antisepticele cu acţiune:eficientă chiar specific aniiplacă se
detașează: clorhexidina, sanguinarina, îriclosanul.
Clorhexidina
Antiseptic de Clorhexidina este un antiseptic de eieciie împotriva păa…
microhiene daforită absorbiiei și menţinerii prelungite în timp pe
elecţie
suprafețele dentare. Efeciul este o urmare a puternicei încârcăt
cationice şi deci abilității de a se uni cu grupările anionice de gw
suprafeţele bacteriene și dentare.
Aceste legături pot afecta celule Ira microbiene în diferite moduri:
Alectarea alterarea parmeabăliîâîâă seretelui celular, modificare rasi…éapmf'wr de
Céââuâéş!w pe suprafața celulei microbiene, cu ealect asupra î…wnîf lui nutritiv de
nicrobiene la acest nivel.
În egală măsură, clorhexidina esie capabilă să se atașe 4
Acţiune în glicaproteinele salivare, reducând îformarea plăcii bacteriene. Acţiunea
timp clorhoxidinei se exercită între 8 și 12 ore, în funcţie g"mţau; de
absorbiie și de remanenţa pe su wa…î(,ţa—„e gingiva-dentare.
C wmmmdma stimulează producerea de către neutrofile a
anionului superoxid 5. În general, clorhexidina are o acţiune mai ţ_—_;a':*ă-»
împotriva germenilor gram-pozitivi decât asupra celor gram-ne-
gativi.
Concentraţie Clorhexidina în concentraţie de 0,1 ug/ml are acţiune
hacteriostaiică, lar ia 100 ug/ml — acţiune bactericidă.
LOE, DAVIES 5. a. au siudiat și descris efeciele âîîîf?“( oroniane
ale folosirii soluţiilor de clorhexidină în apelede gură sau în aplicaţii
„)ca!e asupra formării plăcii și evaluției fş;rgw ltelor la om.
C…îlmhc—xidma peniru uz stomatologic, din punct de vedre chimic,
Produs tipiza este 1-1 heamem?n bis [5-(p-cioraphenmbzouamd di D gluconat și
prezintă sub unui produs tipizat pentru uz stomatologie:
TRATAMENTUL GINGIVIFELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 329
DI 2% de gluconat de clorhexidină în apă, alcool 11,6%, glicerină,

deisostearat de sarhitol, zaharină, arome.
Alle produse care conţin <.imhe&xşdmă pentru uz stomaiologic Alte produse
(C;Oîîéîiăîé* de clorhexidină, unele sub formă de spray, utilizate ca
aniiseptic cutanat după intervenţii chirurgicale — Clorhexidin-sr pray,
pmdm românesc, sau Hibidens, SUA — pentru spălarea mâinilor, sunt
contraindicate pentru folosirea în cavitatea bucală) sunt:
— soluţii pentru clătirea guril având o concentrație mai redusă de
clarhexidină: 0,05%, în asociere cu clorură de cetilpiridinium 0,05%, cu
0,05%
afecie secundare mai reduse;
— geluri 0,2%; Geluri
— — — lacuri de protecţie folosite în profilaxia cariilor de colet : Lacuri
hiperesteziai;
— membrane de geloză consistentă în care se încorporează Membrane de
clorhexidină cu eliberare lentă în pungile parodontale (Periochip); gelază
- cimenturi chirurgicale cu clorhexidină încorporată. Cirmenturi
indicaţiile folosirii clorhexidinei: indicații
— prevenirea depunerii plăcii microbiene;
— prezenia plăcii microbiene;
- gingivite acute;
— abcese parodontale marginale;
- gingivite cronice și parodontite marginale cronice.
Mod de utilizare: Utilizare
Se recomandă clătirea gurii cu saluţii de clorhexidină sau aplicări
de gel, de două ori pe zi, dimineaţa și seara, timp de cca 30 de
secunde, după periaj.
ingajia supragingivală, o dată pezi, cu 400 ml de clorhexidină lrigație cu
soluție 0,02%, produce o inhibare to..aia a formării plăcii supragin- saluție 6,02%
givale, fără efecte secundare de colorare.
În gingivitele cronice și parodontitele marginale cronice, s-au
obținut *qui'aîé remarcabile prin irigafii ale șanţurilor gingivale sau
bungilor parodontale cu clorhexidină soluţie 0,2%,
rigație cu
soluție 0,2%
introducerea în pungile parodontale a unor microtuburi
Microtuburi
semipermeabile cu soluţie 20% clorhexidină exercită o acţiune
terapeutică favorabilă asupra abceselor parodontale marginale.
Efecie secundare
Utilizarea prelungită a clorhexidine poaie fi urmată de unele Efecie
ecie secundare: secundare
— depunerea crescută de tartru supragingival. Se recomandă, de Depuneri de
aceea, controlul depunerii tartrului ş:mdepar area lui la intervale de cel tartru
mult 6 luni;
— colaraţiile galben-maronii afe dinţilor, obturaţiilor fizionomice și
Colorații
ale s praw—*—î i dorsale a limbii. Coloraţiile dinților și ale obturațiilor se
TRAIAN DUNITEIU — P/—kHO[)ON"!“C)LC)Ş}g -
Z0
LA
. HORIA
ă
și
îndepăriează prin periaj rotativ cu pasle de curățat
dupa detariraj; efeciul de colorare poate fi redus
. clorhexidinei cu polivinil — pyrolidon 5 — 10 “
sau gust amar;
Modificări aîş& — modificări tranzitorii ale senzajiei gusialive
îN
senzației — iritații minime și descuamări superficialele ale mucoasei îa cale,
gustative specialla copil;
Heacţii — reacții alergice;
alergice — tulburări digestive, reacții de intoxicaţie alcoalică prin ing
.
voluntară sau accidentală;
persoa ne s-au ohserv al turnefacții
Tumefacţii — la un număr redus de
9'”
parotidiene parotidiene după folosirea îndelungată a clorhexidin
au fosi evideniiate, f—»xşzerimental, reacţii oncag
»»»»» la șoarece
suni folor
dar la doze de 3.200 de ori mai mari decâi cele câre
utilizarea zilnică a soluțiilor pentru clăiirea gurii.
l în solul
Din cauza efectelor secundare, folosirea clorhexidine
de scurte de limp, în
Perioade pasie, geluri elc. trebuie limitată la perioa
limitate de alternanță cu îngrijirile uzuale prin periaj deniar.
d — r
timp Cu toate aceste efecte secundare, clorhexidina s-a dove
n dm%bî de activ „;J
Nu dezvoltă studii /n vitro şi în vivo — un agent antimicrabia
rezisiență
rezistență din eficient asupră plăcii microbiene și care nu r dezvoltă în timp
partea din partea microorganissmelor bucale,
Sanguinarina !
microbilor
Este un alcaloid (benx c&fma nammr éiW*\ extras din Sanguin
eficien tă asupramşâcă' miorobier
canadiensis, cu acţiune antiseptică
mai reduse decât ale clorhexidinei, dar Î
şi efecte secundare
nceroase la nivelul
Leziuni pre- atribuie un risc peniru u apariţia unor leziuni preca
a
cancer oase mucoasei cavității bucale.
microorganismele din șanjul gingival și ŞŞ}'E
inhibă
fiind falosită, în combina
parodontale, formarea plăcii și ”inqă'\/im,
ANSRY). în 31;5:…"3:
săruri de zinc, la o concentraţie de 16 ug/m | (SOCH
20-50%.
timp de la aplicare, reduce depunerea de placă cu
Sanguinarina se comerciali zează sub formă de apă de gură, în
Apă de gură
"centrație de 0,03%.
Triclosar
ă'îé'\f Cu
Este un eter hidroxifenil cu o eficiență de cca 65% C“Qmţ}'*î
imporiant
clorhexidina, cu acţiune antimicrobiană asupra unul număr
de patogeni parodontali
și pe seama
Acţiunea anîimf!amaînara a triclosanului este pusă
cu rof patogen
inh;mrn prostaglandinelor, mediatori a! mfîdmaîxel
recunoscut în producerea bolii parodonta
0,1%, paste de
Apă de gură " Triclosan este utilizat sub formă de:eapă de gură
mu, sau ca gel în aplicații
Gel dinţi în combinaţie cu citrat de zinc și mmăa
îc,cale,
ALT E SUBSTANȚE MEDICAMENTOASE

FOLOSITE ÎMPOTRIVA PLĂCII
BACTERIENE
Ape de gură care conjin 'un amestec de compuși fenolici cu
Compuși
melilsalicilat (Listerina), Efectul antiplacă este evident după
o fenolici
utilizare mai lungă, de ordinul lunilor. Exercită și o acţiune
aniicandidozică la nivelul cavităţii bucale.
Compușii de amoniu cuaternar, cum este clorura de
cetilpiridinium, folosiţi în ape de gură, reduc depunerea de
placă
bacieriană cu o eficiență mai redusă decât a clorhexidinei.
Efectele secundare posibile: fecte
— iritații ale mucoaselar; secundare
— senzaţie de arsuri linguale;
- coloraţii minore și reversibile ale dinţilor.
Alte antiseptice cu acţiune antiplacă microbiană sunt: Alte
— ricinoleatul de sadiu; antiseptice
— parahidroximercuribenzoatul de sodiu: antiplacă
- cioramina T;
— alorura de berzalkorium;
— alexidina;
— octenidina (din clasa bispiridine) are acţiune asemănătoare
Ontenidina
clorhexidinei.
Fluorurile
Experimentele desfășuraie în vifro au arătat că fluarurile au un
efect antirmicrobian (aniiplacă) printr-o serie de mecanisme ca: Mecanisme de
-— reducerea glicolizei: acţiune
— inactivarea unar enzime miciobiene;
— modilicarea permeabilității de membrană:
- inhibarea formării substratului polizaharidic al plăcii, sintetizat
de
ceiulele microbiene;
— reducerea abilității hidroxiapaiitei pentru fixarea proteinelor;
Fixarea
— diminuarea energiei de suprafaţă a smalţului, acţionând ca
protelinelor
agenți tensioactivi care împiedică depunerea plăcii microbiene.
Agenţi
Se folozesc: tensioactivi
— flucrura de sodiu;
— fluorura de staniu sub formă de aplicaţii topice sau prin îrigații Aplicații
subgingivale cu soluţie 1,65%, care acţionează împotriva spirochetelor topice sau irl-
și reduce indicele de sângerare, situaţie care se menţine gaţii
cca 6
săptămâni.
Silicatul de zirconiu din cormpaziția unor paste după detariraj,
exercită acţiune antiplacă.
I HORIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Ă '"&**âbăwâ"ice ca tetraciclina, vancomicina, eritromicina, kararmi-

um spiramicina, metronidazolul ș. a. au oifeci împotriva germenilor
}\Jîfi…;âj,
Potenţial Penicilina trebuie evitată sub forma aplicaţiilor pe mucoase, din

alergizant Cauza paimţsah…m alergizant crescut.
Enzi Enzime, ca dextiranaza, exercită în Vilro o acţiune de dizolvare a
plăcii și inh bd ormarea ei în experimente la animale. La arm, acţiunes
antiplacă este redusă.
zime ca: tripsina, chemotripsina, amilaza, Îp za,
nu au o acţiune antiplacă eficientă.
TITUDINEA FAȚĂ DE OBTURAȚIII

“%&ă%%&ă'%a%wâkîm
N EXCES ÎN PROFILAXIA
ă%%%&%&?é%&%ă&%%%%%m&
Obturaţii în Depistarea obturaţiilor în exces se face cu sonde obișnuiie, bi
exces ascuţite, dar cel mai ușor cu sonde!cé parodoniale de
flexihile, care sunt deplasate dinspre abiurajie spre diriie p
circumferinţă a abiurației. Când acest lucru nu este posi
radiografie cu îllm „mu;»m”î“ ne poate oferi o imagine semnilicali
ohturațiilor aproximaie în exces,
Prezenţa unei inflamaţii a papilei interdentare, sângerarea ușoz
la atingere în vecinătatea unel obiuraţii aproximale ne obli qî îaw
controlul adaptării acesteia faţă de suprafața dentară.
Hiefacere În faţa unei obiuraţii în exces, …sî„vîmf—*a terapeutică este, în cele
carectă mai multe cazuri, îndepărtarea și neraa corectă. !
Corectarea obturației se face numai când excesul este mic
există carii secundare, spaţiul interdentar esie liber sau obiurația
la distanţă de gingie.
Excesul de obiurație se îndepărtează cu freze diarnarit
acţianate dinspre obturație spre margine, benzi și discuri db*“afî\„ 3
în final, prin radieri ale joncţiunii obturaţie—dinte cu benzi de lustru
canuri de cauciuc.
Se poate uliliza și tehnica „ENA System”, descrisă anterior.
TRATAMENTUL CARIILOR
R IN
PARODONTOPATIILE MARGI
Faza inițială Tratamentul parodontopatiilor marginale cronice, în f
combatere a infecţiei microbiene și a inflamaţiei gingivale, irebule să
cuprindă tratamentul tuturor cariilor existente și îndepăriarea iarirului
si plăcii dentare bacteriene.
TRAT AMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 3d
RJU ni m'u kQ 5 special, cariile de colet sau cele aproximale, ce Carii de colei
fÎ avorizează retenţia detritusurilor și resturilor alimentare fermentabile,
care iniţiază şs întrețin inlamaţia gingivală. Nu trebuie neglijate nici
cariile ocluzale, care, netratate, determină dureri la masticaţie, depla- Carii ocluzale
sarea acesteia în zona fără carii şi iniţierea, ţf„rin lipsa de autocurățire,
a unei gingivite sau paradoniite în zona cu carii. În unele situaţii, se
poale recurge la exereza tatalăa dentinei alterate, obturația provizorie
a cariilor şi finalizarea obturaţiei după tratamentul parodontal.
Înainte de a pregăti o cavitate aproximală sau de colet, îrebuie Tratamentul
tratată inflamația papilei și a marginii gingivale adiacente procesului papiiitei
carios.
' Dacă gingia este hipertrofiată printr-o iritaţie de dată recentă,
nărirea ei de volurn se reduce prin tamponament sau meșare cu o Tratamerntul
—_
substanță cu acţiune astringentă. hipertrofiei

Atingerea cu perhidrol are un ușor efect cauterizant pentru
omponenta hiperplazicăa turnefacției gingivale.
Atunci când s-a instalat o hiperplazie și papila gingivală sau Tratamentul
marginea gingivală liberă burjonează deasupra sau în interiorul hiperplaziei
procesului carios, esle necesară desființarea polipului gingival prin
cauierizare chimică cu acid tricloracelic sau electrocaulerizare în
iormele mici și mijlocii și prin gingivectomie în orice situaţie. Practica
obiurației temporare cu gutapercă (după exereza dentinei alieraie),
modelarea acestela pentru a îndepărta polipul gingival timp de o
„ăpîămână și cauterizarea oferă un rezultat numai în cazul unei
hipertrofii de dimensiuni raduse. În cazul hiperplaziei gingivale, numai
electrocauterizarea și, mai ales, excizia chiruirgicală este urmată de o Excizia
vindecare sigură, chirurgicală
C} condiție indispensabilăa protecţiei parodonţiului marginal este
asigurarea unui contact intim pu“fecî între materialul de obturație și
mmgmue cavităţilor aproximaleși de colet. Acest lucru se realizează
prin:
— fegularizarea marginiior cavităţilor, al căror contur trebuie să fie Contur linear
îinear, drept sau curbat, dar fără anfractuozităţi;
— rotunjirea unghiului dintre pragul gingival și pereţii laterali verti- Rotunjirea
cali ai cavității de clasa a Il-a. Menţinerea unui unghi ascuţit nu permit urighiului
pătrunderea materialului de obiuraţie. Spaţiul restant favorizează
reienția organică și instalarea inflamației gingivale.
— bizoiarea pragului gingivaf al cavităţii de clasa a ll-a. Menţinerea
"Ul prag gingival nebizatat este o greşeală frecventă și favorizează Bizotarea
instalarea cariei secundare, ca urmare a desprinderii prismelor de pragului
smalţ fără inserţie pe dentina subiacentă. Bizotarea pragului gingival
gingival se face în mod corect cu instrumentar manual, folosind
alternativ bizotatoarele de prag gingival dinspre vestibular spre oral și
invers;
dd HOBIA TRAIAN DUNMITRIU — PARODONTOLOGIE
Hestaurarea -— restaurarea coreciă a curburilor vestibulo-araie ale coroanei

curburilor deniare. Prin ş„)roa;(—…}gu! carios sunt distruse bombeurile vestibulare și
orale care asigură protecția sanjului gingival și a crestei marainii
gingivale libere faţă de impaciul alimentar traumatic.
În mod normal, aceste proeminențe asigură o deflecţie a
alimentelor care ajung pe versantul vestibuiar și orai al gingiei și
Masaj produc un masaj cu efecte favorabile asupra circulației din corionul
gingival.
Retacerea acestor curburi nu trebuie să fie În exces, deoarece
sunt favorizate retențiile alimentare și placa bacteriană în zonele
Alte siutații subiacente, care se măresc în timp prin retracţie fiziologică sau îndiw
situaţii (perlaj excesiv, traumatic, gingivectomie). De asemenea la
curbură aplatizată nu este admisă, decarece nu asigură waîa a
gingiei subiacente,
Matricele pentru obiurajii de colet. Sunt realizate dintr-un maierial
plastic transparent, de con'—alsîema redusă, deformabilă. Au dimensiuni
diferite, în funcție de mărimea cavităților și formă ovalară sau rotundă,
convexă spre exterior și FQHC&V& spre suprafața din ipnu se menţin
Tije de plastic prin presiune cu aquîoruî unor îije de plastic.
Calități Calităţi:
— asigură, prin transparenţă, fotopolimerizarea m aferialelor com-
pozite;
— menţin o presiune uniformă asupra materialului de obturajie în
timpul perioadei de întărire;
— realizează o suprafaţă netedă, chiar lucioasă a ohbiturației;
— asigură o curbură de deflecție corespunzăloare;
— favorizează o bună adaptare și etanșeizare a marginilor ob ă
raţiei la dinte.
În cazul aplicării în exces a materialului de obturație, acesta
depășeste marginile cavităţii, ceea ce necesită mdaparwré excesului
și finisarea periferică a obiuraţiei,
Adaptarea corectă a obturației ia nivelui pragului gingivat și
pereţilor laterali în cavitățile de clasa a ll-a
Maijoritatea obturațiilor aproximale pentru cavități de clasa a ll-a,
realizate din mafteriale compozite, nu sunt bine adapîaâe pragului
gingival, faţă de care sunt de cele mai multe ari în exces
Adaptări
Adaptări incorecte
incorecte
Acestea sunt consecinţe ale următoarelor cauze:
Cauze
— curburile suprafeţelor aproximale sunt concave în zona pragului
gingival;
— înatricea dentară nu se adapiează bine la acest nival;
— penele interdentare nu obiurează în întregime ambrazura gingi-
vală; '
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE JS
— papila gingivală inflamată, cu exsudat, sângerează cu ușurintă,
burjonează uneori în cavitate și nu permite a bună uscare a pereţilor
„cavităţii și a pragului gingival.
Aiitudinea terapeutică faţă de inflamația papilei interdentare
vecină procesuliui carios
O condiţie indispensabilă pentru reducerea inflamaţiei papilei este Reducerea
mai întâi exereza în totalilate a dentinei alterate și obturaţia provizorie inflamației
a cavității. Nu este normal să se treacă la obturaţia definitivă a cavităţii
înainte de reducerea inflamaţiei gingivale din vecinătate.
inflarmaţia papilei trebuie tratată corespunzător prin îndepărtarea Substanțte
iarirului și a plăcii subgingivale și administrarea topică a unor anti-
substanţe cu acţiune antirmicrobiană. Papilele hiperplazice, excesiv microbiene
nurjonate, se excizează chirurgical sau prin electrocauterizare, Excizie
respectând condiţiile de prevenire a încălzirii excesive și a combustiei Electrocau-
necontrolate a jesuturilor moi și osoase subiacente, terizara
Cea mai bună protecţie o reprezintă diga, care împiedică Diga '
pătrundera salivei și a sângelui în cavitate.
Ohiuraţia pentru cavităţile de clasa a Il-a presupune o serie de
rmanopere indispensbile ca: bizotarea pragului gingival, aplicarea și Manopere
scoalerea corectă a matricei și penei interdeniare, madelarea cu indispensbile
spatula a joncţiunii dinte-obturaţie, care nu se pot realiza în rmod
corespunzător decâi după un iratament antimicrobian gingival.
În caz contrar, gingia va sângera mai mult sau mai puţin la rnici
atingeri, câmpul operator va fi inundat, iar calitatea în timp a obturaţiei
va fi compromisă. Încercările de a bloca în ședinţă sângerarea
gingivală prin folosirea substanţelor astringente pe o papilă inflamată Substanţe
și hiperpiazică nu sunt jusiificate și nici eficiente. astringenta
rolosirea meşelor de vată, mătase, îmbibate în soluţie de clorură
de zinc 5-10%, sulfat de aluminiu 5%, preparate în cabinet sau
tipizate, se face numai la nivelul unei gingii aduse cât mai aproape de
normal, printr-un tratament antimicrobian prealabil şi au scop de Tratament
prevenire a unei sângerări posibile, fiind riscul crescut de traumatism antimicrobian
aingiva! al manoperelor enumerate mai sus. prealabil
Pentru adaptarea corectă a oblurației la pragul gingivai se pot
folosi pene interdentare anatoforme (GĂUCAN), introduse dinspre Pene
oral, care împing matricea în coardă de arc de cerc în contact intim cu anatoforme
suprafața dentară curbată, deseori concavă. Matrice
După fularea materialului de obturaţie, se scot în ordine: pana
anatoformă, mairicea şi, cu ajutorul unei spatule fine se adaptează
intim obturaţia la nivelul pereţilor laterali. Adaplarea abturaţiei la nivelul
pragului gingival după scoaierea matricei cere un instrument de îineţe
și o deosebită dexteritale. Dexteritate
Șanţul gingival trebuie controlat cu o sondă exploratorie, pentru
depistarea
F și
L îndepărtarea eventualelor fragmente
1 de material de
Spălarea mă)îumîza căzuie la acest nivel. Spălarea cu jet de apă contrib a

șanțului asemenea, la degajarea șantului gingival de posibilele resturi de
gingival E“r'âdmxâdî de oblurație.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Su a ţ : , e ER €
ANTIMICROBIAN Al. GINGIVITELO
CRONICE ŞI PARODONTITELOR
E E . p g , : A r. . ,
MARGINALE
Îndepărtarea plăcii bacteriene și detartrajul nu înlătură prin ele
însele leziunile septice de iip inflamator și proliferativ ale ;:}âxrsix:icf;'";;:u'ué
Evoluție rnarginal superticial și profund. Acestea pot evolua și în absenţa unui
tratament medicamenios antimicrobian și, implict, anănwniamaim
adecvat,
Este greșită ideea că, după debridare gingivală și sié;}'“':“}'“î'”aţ,
sângerările glrgwaîe dispar de la sine fără nici un alt tratament, Asti
Debridare într-o gingivită cronică sau o parodontită marginală …,„…„mr
gingivală superficială, după debridare gingivală cu îndepărtarea plăc
imicrobiene, a produşilor de meitabolism și a tarirutui, ;““m„fu“ffswa„fzé-—v
existenie pe pereiele moaie al sanţului C?l'it„jl!/&.' și la nivelul apiteliuiui
Proliferare - joncţional se menţin și se pot suprainfecta; fesutul de granulajis, chiar
M%%}m de volum redus, conîinuă să pfO/iiP!"/ ze, apar sângerări la masi
PrOOreSVĂ sar periaj, epiteliul joncțional es e afeciat progresiv pâna la ulcerare și
cjg.”;mndwm de dinle. '
în ţ….&rodo ntilele marginale cronice profunae cu şîn„mq' ş;a;":zrrwwrîr%
adevărate și secreţie puruleniă, aceasta persistăş dupş elimin
plăcii și !ridemam.ea oricât de minuţinasă a îarîiu . Fat
chirurgical instituit în aceste condiții poate duce lia o ?năéam*
Complicații microbiană a osului subiacent și instalarea unor complicaţii
la distanță.
Tratament În aceste situaţii, numai un tratarnent medicamentos judicios ales
medicamentos poate opri evgiu;.xa microuiceraţiilor,lar în cazul pungilor parodantale
cu secrejie purulentă reduce sau sistează formarea acesteia în
vederea suprimării chirurgicale a pungii fără riscul suprainfectării
osului alveolar.
Tratamentul medicamentos este necesar, de asemenea, pentru
combaierea unor complicaţii infecţioase cu caracter acut sau subacut,
infecţii localizate sau generalizate la nivelul gingiei și parodonțiuliii
*
GSUN profund, gingivostomatila ulcero-necrolică, me&,ui parodontal

marginal.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARGINALE - DI
MODALITĂȚI DE APLICARE
A SUBSTANȚELOR MEDICAMENTOASE
îN TRATAMENTUL ANTIMICROBIAN
(ȘI IÎMPLICIT ANTIINFLAMATOR) AL
GINGIVITELOR ȘI PARODONTITELOR
MARGINALE SUPERFICIALE,
AGRESIVE SAU CRONICE
Tamponamentui; badijonajul
Tamponamentul se realizează prin aiingeri uşoare sau medii, Atingeri
controlate, cu sferule (bulete) de vată sau tampoane din tifon.
Badijonajul se face prin șfergerea unei suprafeţe de mucoasă Stergerea
gingivală şi bucală și se realizează cu sferule (bulete) de vată cu
diametrul de 3-5 mm, sterile,
Metodele sunt indicate în tratamentul medicarentos al gingivitelor
cronice, parodontita marginală cronică superficială și ca adjuvant în
parodoniite agresive și cronice, înainte și după tratamentul chirurgical.
Tamponamentul corect executat asigură contactul substanţei
medicamentoase cu gingia și pătrunderea în epiteliu și corion, tontactul cu
stimulează circulația și vascularizarea, gingia
Prin badijonaj, sferula de vată, menţinută cu o pensă dentară, este
antrenată de 8—10 ori într-o mișcare de rotaţie la baza papilei, urmată Aotaţie la
de o deplasare lineară spre vâriul ei. Între papilele gingivale, la nivelul baza papilei
marginii gingivale libere, mișcarea este de-a lungul acesteia, înainte şi
înapoi, de cinci-șase orl; presiunea este fermă în inflamațiile cronice,
moderată în cele subacule și uşoară în complicații acute.
Tamponameniul ușor cu soluţii colorante este indicat pentru
evidenţierea plăcii microbiene. Acţiunea trebuie să fie blândă, de
atingere ușoară a suprafeţei gingivo-dentare și nu de apăsare, care ar
îndepărta depozitul de placă.
În formele involutive de parodontopatii marginale cronice,
Tamponamment
iamponameniul ferm cu substanțe revulsive, de aclivare a circulaţiei, ferm
aste un adjuvani al masajului gingival,
Badijonajul prin mişcări circulare, deplasări sub presiune este Contraindi-
contraindicat în abcesul parodontal marginal, gingivostomatita ulcero- caţiile badijo-
necrotică, gingivite acute. najului
Meșa gingivală (meșajul șaniului gingival)
Se obţine din vată sterilă sau fibre de acetat de vinil, cu diametrul
0,5-1 mm și lungimea de 1—-2 cm. Se umectează în soluţii antiseptice
sau antibiotice (tetraciclină, doxiciclină, ofloxacină) și se introduce în Doxiciclină
șanţul gingival cu vârful bont al unei sonde vechi secţionate sau cu
ajutorul uinei spatule,
BR HORIA TRAIAN DUMITEIIU — PARODONTOLOGIE
Meşoie au calitatea de a permite substanţei aciive să își exercite

acţiunea un îimp mai îndelungat decât în cazul îanwunqmmi „hui
gingival. Meșele pol îf impregnate cu aniibioiice ca ietraciclina sSalu
impregnate derivatul său doxicilina, sub forma unor produse tipizate peniru uz
stomatalogic din care subsianţa activă se eliberează conform studiilor
efectuate in vitro cu o rată de cca 2ug/hicm. În cursul tratamentului,
Concentraţie meșele sunt menţinute cca 10 zile, realizând o concentrație în fluidul
în fiuidul șanţului gingival de 1.590 ug/ml, în timp ce concentrația nlasmatică
santțului este mai mică de 0,1 ;„Lg/mi, de cca 20 de orf mai scăzută deé„,a în
gingival urma unsi administrări arale de 250 mg tetraciclină la interval de 5 ore.
Timpul de menfinere esie de 5-10 minule pentru solujia de
Extracte clolură de zinc 20%, o jumălate de oră pentiri antiseviice biânde,
vegetale necaustice, de iip Proiargoi 1% sau extracie de piante ca: Fomazulan,
7icivercl.
În Clinica de Parodontologie din Bucureşti am realizat și introdus
în tratament, cu cele mai bune rezultale, antibiotice sub formă de
a I
unguent, tetraciclină și metronidazol, în vaselină: pasta TM ce poate fi
fe
=
=
>
w
=
î
p
aplicată cu ajutorul meşelor (unguent confarm „Farmacapeei ramâne“,

ed. X = preparat farmaceutic de consistenţă moale, destinat aplicării
e piele sau mucoase În scop mmgeuug sau de protecție),
Aplicarea cu spatulă
În hiperplazia de sarcină, care, de regulă, nu se excizează și :
cărei exiirpare este termporizată până după.naștere, se fac aplicații cu
Perhidrol spatula umeciată în perhidrol;, se introduce în șanțul gingival și se
aplică pe versanţii exiern și intern al masei hiperplazice. Aplicarea de
izolare perhidrol cu spatula se face în condiții de izolare, pe grupe de dinţi,
În contact cu perhidrolul care acţionează ca antis ieptic și ca un
cauterizani energic, mucoasa gingivală și exsudatul inflamator
dezvoliă o spumă aefervescentă, care se menţine 2 până la 5 minute,
după care se îndepărtează cu jet de apă și clătire.
Cu spatula se pot introduce în șanţul gingival sau pungile
A
Unguenie parodoniale accesibile unguente cu antibiotice: pasta TM. ÎC; cu
spalula se apiiră la coletul dinților paste fluorurate, desensibilizante, în
Hiperestezie îratarnentul hiperesieziei dentare.
e pot iolosi instrumente care prezintă o ansă cu ajutorul cărela,
ş
Capilaritate prin Sap'mr"iîaîc„ se aplică, la nivelul ginglei, o soluţie medicamentoasă,
La fel, prin capilaritate se pot aplica solujii cu o pensă dentară
OD!ŞHUIîa„
Aplicarea cu sondă
Sonda derilară, cu capa;ui teșit prin secţionare și urnectat în soluţii
cauterizante, precurm nitratul di“—* argint 30% sau acidul oramic, se
re sr…msa ște prin atingere punctiformă a unor microburjoane gingivale de
esut de granulaţie, care se dezvaliă, umeari, după gingivectamie în
Vî“*fîé-*î'ea desiiinţării pe cale chimică a acestora. In acelasi mod pot fi !
[i
aplicate pe gingie și alte substanţe medicamentoase.
TRAȚAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPAT HILOR MARGINALE
FPulverizații
Se fac asupra miaoasei bucale și gingivale cu spray-uri
aniisepiice sau anestezice
și cu acţiune antisepiică.
Spalături
spălăturile largi cu soluții antiseptice (cloramină 3%
permanganat de potasiu 1/10.000, apă oxigenată), provenite din
seringă sau spray, sunt indicate în gingivite şi Şînanhte acute,
GSUN
gingivostomatita ulcero-necrotică.
Ciătirea gurii
Clătirea gurii cu soluţii antisepiice (clorhexidină 0,12%) după
După periaj
periaj gingivo-dentar are acțiune anliplacă şi de prevenire a depunerii
acestaia. :
Clătirea gurii cu soluții colorate evidenţiază prezența plăcii
micrabiene.
irigaţiile gingivale
irigaţiile subgingivalecu soluţie clorhexidină
0,2%, în tratamentul irigații
antimicrobian al gingivitelor și parodontitelor marginale cronice. subgingivale
Hezultate bune s-au obținut prin irigaţii subgingivale cu soluţie de
iluorură stanoasă 1,65%, cu acţiune antibacteriană inclusiv asupra
spirochetelor.
Dizolvarea
Dizolvarea prin suptîn cavitatea bucală a unor tabiete, D'zmvar > în
comprimate sau drageuri cu acţiune antiseptică &%amngmşep„ chidul f vucal
Fenosept), antimicotică (Stamicin) sau de relevare a prezenţei plăcii
microbiene.
instilații în pungile parodontale
În parodontitele
f marginale cronice pHNdeP(WJGX%UdâÎpUHH?DL
este noceoara diminuarea sau sistarea acesteia înaintea unei
intervenţii chirurgicale.
În aces t scop se pot folosi prăduse ca metronidazolul
sub formă
de gel dentar 25% sau neomicină în asociere cu corticosteroizi în
FJ roduse fipizaie cu acţiune antimicrobiană și implicit antiinflamatorie.
in cadrul Caiedrei de Parodontologie din București folosim cu bune
rezultate produsul TM, unguent cu tetraciclină și metronidazol care Pasta TM
poate fi folosit ca pastă şi în pungile parodontale.În acesi scop,
produsele sunt introduse în recipiente speciale din sticlă, prevăzute cu
dop de cauciucla unul din capete şi un alt dop,de plastic, la capătul
opus, prin care se exercită o presiune necesară evacuării conţinutului,
Acesta esie aplicat cu o seringă specială de iip Unliject, realizată
pentru instilaţii,
Seringă
dar și pentru infiltraţii prin injecţie.
Pentru instilaţie în pungile parodontale se procedează specială
în următorii
iimpi:
Pregătirea seringii:
wracgjennn(WJpaoulawlndoduce;n„xupuîaennwu se aplică acul Ac de
special de instilație tip canulăcu capătul scurt (dinspre câlăreţul de instilaţie
HORIA TRATAN DUNMITIUU — PABODONTOLOGIE
blocare a pătrunderii în recipient) care perforeză dopul de caucius al

recipientului;
Dispozitiv xează acul cu un dispaziliv conic, prevăzut cu o fantă
conic lă, care îi permite introducerea și scoaterea fâră a alinge vârful acului;
— se acţionează pistanul seringii până la apariția unei mici cantități
de pastă care se îndepăriează.
FPregăiirea pacieniulti:
Exprimare
una-două presiuni usoare, efectuate cu degetul înmănușat sau cu
capătul rotunjit al mânerului unui instrument parodontal și se
îndepărtează prin clătire cu apă;,
Spălături -— se fac spălături ale pungii paradontale cu soluţii antisepiice
(cloramină 3%., apă oxigenată);
izolare — dintele sau zona derilară cu pungi parodontale se izalează.
Apilicarea pastei antibiotice:
— acul seringii este introdus prin mișcări blânde în interiorul pungii
parodontale până în parţiunea cea mai adâncă, unde se întâmpină o
ușoară rezistenţă când pacieniui resimtie o durere redusă;
Refluare — se acţionează pistonul seringii până când pasta refluesză la
gura pungii parodontale;
Menţinere — se îndepărtează seringa și se menţine instilația timp de 10-15
10-15 minute minute, în condiţii de izolare;
Doud-patru — instilaţille se fac la una-două zile înterval, două-pairu ședințe,
ședințe până la reducerea semnilicativă a exsudatului purulent.
Tratamentele subgingivale convenjionale (detartraj suhgingival,
urmat de tamponament sau badijonare care, de fapt, acţionează rnai
mult supragingival) menţin adesea bacterii patogene în această zonă;
Acţiune de aceea, plasarea subgingivală a pastei cu antibiotice TM are acţiune
directă directă asupra zonei balnave și evită unele efecte secundare ale
administrării sisternice.
Aplicaţii subgingivale de substianje medicamentoase cu
eliberare lentă
În tratamentul antimicrobian al pungilor parodontale și al
abcesului parodontal marginal se utilizează substanțe ca tetraciclina,
metronidazolul, clorhexidina.
În vederea prelungirii timpului efectiv de acţiune, substanţele
medicamentoase sunt aplicate asttel:
Tubi semiper- — în tubi sernmipermeabili de celulază, din care substanța activă,
meabili clorhexidina 20%, se alirnină prin dializă;
Încorporate în — încorparate în mairici sau fibre nedegradabile: metilceluloză
matrici, filore fAtridox) hidroxiprapilceluloză, etilvinilacetat, metacrilat, care sunt
' îndepărtate după 10 zile;
— metronidazolul este încorporat într-un amestec de mona-
gliceride și trigiiceride, în contact cu apa formează cristale lichide
TRATAMENTUL GINGIVITELOA SI PARODONTOPATIILOR MARG î\ ALE 241
é'aşexâgz:;r tale, din care substanţa acilvă se eliberează leni. Amestecul

su formă de gel introduce cu o seringă de instilaţie în pungile. Gel
barodontale, und UÎ% me semisolid, adereni de pereţii pungii,
b !(d(—“;î'râ”iclblî dar cu o bună Sîam:aî„îo chimică a metronidazolului, Metronidazol
î:…— î lent; unele produse conjin matronidazol 25% care se menţine
activ în pungile parodontale una-două % tămâni (Elysol
m&mbşan… consistente din geloză biodegradabilă ampr&gnatâ cu Gelază
substanţă antimicrobiană. lJn astfel de produs iipizat pentru uz
Di“c…;nmr;a, conține 10 unităji terapeutice protejate de o folie
HPMÎ Zată de alt "“îiria, Fiecare unitate este o mică pană cu lăţime de
4 mm și lungime de 5 mm, ratunjită la unul din ca pele, de 0,5 mrn
grosim e“ culoare gam&m -€ -mţ cu un conţinut de 2,5 mg glucanat de
hexidină — introdusă și meniinută timp de șapte zile în pungile Clorhe idină
4»9
'E„
paradontale. Examenele .m:c::;ui:wăagme„ eoxarninarea microscopică în
camp întunecat, probele ADN au arătat o afectare importantă a
germenilor implicațiîn etiologia bolii parodontale.
Indicaţii: ţ…mm… parodontale de 5-8 rmm. Pana se introduce cu
„nx…î nea rofunjită în punga parodontală cu o pensă, cât mai profund. Marginea
Aplicarea se face după tratarmentul chirurgical al pungilor sau înaintea rotunjită
acestuia, pentru reducerea colonizării microbiene și chiar dispariția
morfociinică a pungilor mici şi reducerea profunzimii celor de Dlspariţia
adâncime medie, pungilor
YAMAGAMI, TAKAMORI ș. A. (1992) folosesc în chirnioterapia pungi-
parodontale afloxacina, un amz'w!m;c LhWQÎ()?îîC aplicat pe un Qfloxacină
substrat p&iimăar de hidroxipropilceluloză (stratul extern) şi acid
: ilic (stratul intern), Pelicula îmbibată în ofloxacină este
ma„ém \0„„;…23 î…mv::g:îsx treptat substanța activă şi nu trebuie
îndepărtată din ga paradontală,
Chimioter a…ş.;aa, pungilor parddontale are avantiajul acţiunii
anilmicrobiene locale dirocie și lipsa efectelor secundare ale
administrării pe cale generală.
infiltraţii submucozale cu soluţii de biostimulare sau iretiltratii
cu soluții anestezica
Subsianţele de biareactivare se infiltrează sub mucoasa fundurilor infiltrații
e sac vestibulare, superiicial și în funcţie de cartitate, în 1unti-—patru
;;mm:îe: în fosa canină la maxilar, în dreptul rădăcinilor premolarilor la
nandibuiă.
O formă pariiculară de infilirajie o constitule mezoterapia care Mezoterapie
constă din multiple micrainjectări în jurul suturilor (plăgilor chirurgicale)
mucoasei gingivale, într-o singură ședinţă, cu Voltaren. Acţiunea
antiinflamatoare, antiedemataasă și antialgică este superioară
administrării orâle sau parenterale de lungă durată a Voltarenului
=
T, 1990).
MORIA TRAIAN DURMITRIU— PARODONTOLOGIE
u…?éâî?é»ă'éé? e %3“&%}%&%“?&%?&&3% antimicrob

„»ş iratarmeniul gingivitelor și parodontitelo
inarginale superticiale, agresive sau cro
Calități Caltăţile unmri medicameni antimicrabian idoal'
& acţiune antimicrobiană seleciivă, capacitatea de a di: iruge
*"W"wbiî sau a inhiba dezvaltarea m !c„ghwn tfără fenomene toxice
Facar de asupra a organismului gazdă;
infecţie é»} alfuziune bună în focarul de infecţie;
Spectru & spectru antimicrobian larg;
anfimicrabiari & persistenţăîn timp sub formă activă în lic
organismului (după administrarea pe cale gene işshp
infecţie;
& absenţa reaciiilor de sensibilizare locale și generale;
Rezistentă & să nu dezvolie rezistenţă microbiană;
microbiană & praţ de cost scăzut, accesibilitate în procurare și modalilate
ușoară de administrare.
Eiîşa&;şş"ăgj"&ş“g Tratamentele cu substanțe chimiolerapice sunt eficiente numai
ingivală după debridare gin qsvaia detartraj și chiurelaj radicular.
Substanţele cu acţiune antimicrobiană pot fi:
Antiseptice Antiseptice: substanţe chimice cu acţiune tm
Dactericidă asupra microbilor şarîonaţr e tegur
care în doză aciivă sunt netoxice faț fde jăe:)uîuz!_
Dezinfectanţi Dezinfecianţi: substanțe chimice cu ac cjiune predomii
suprafețe bactericidă, utilizate pe suprafeţeler *mammmc (instrumenie, măn
' e
neanimate Chirurgicale, suprafeţe ale aparaturii medicale și stomatalogice), care
în doze active sunt iritante și toxice pentru țesuturi,
În funcţie de concentraţie, un aniiseptic se poate comporta și ca
un dezinfectant.
Antisepiicele și dezinfectantele au ca princ ipală caracteristică
…,;d/unew nesaiectivă faţă de microbi,
Substanţele antimicrobiene cu acfiune selectivă sunt grL
chimiolerapice propriu-zise, care sunt substanțe des Eîé—“?f
(Neosalvarsan, compus organic de arsen cu awu e ari îsé
descoperit de PAUL ERLICH, este considerat primul chimioteragnş} și
antibiotice, substanţe obţinute prin purificarea unor produși de
meitanolisrm ai unor că„,sş;mrc:i sau bacterii (penicilina descope î'f îr
1929 de FLEMING și purificată în 1939-—-1940 de FLOREY s;; CHAIN).
De»unmcm majoritatea an î!bzc„mş:eim se obţin pe cale sintetică sunt
şmiu categoria chimioterapicelor. În practica Zî”léădi(;&î% se recurge
nsă mcmimum la utilizarea termenilor de chimioter rapicși antilbi uxir:,
substanță m'ér care se dc*flneşîe% orice substanţă cu acţiune anii mmmb iană care,
antimicro- în doze active, împiedică nu!îrpha&rea bacteriană în mod selectiv, pr;n
biană -interlerarea specilfică a unei căi metabolice bacteriene: Pe lângă
Antivirale, chimioterapia antibacteriană s-au obţinut chimioteraapice antifungice
antitumorale5 (antimicolice), antivirale și antitumorale (citostatic e).
TRATAME NTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE
£I
e
î
Antiseptice
n fe R
Antiseptice care denalurează proteinele microbiene

În această categorie intră umîanţéai&
s acide, bazice și alcoolii,
Acizi
Acidul ciirie în soluţie apoasă cu un pf de la 0,5 la 5 a fost
itilizat pentru mnmmmze\a chimică a suprafeței radi cuă&r& în Condiţianare
i.z'(,a,:,ka.maşnmi chirurg al parodoriitelor marginale cronice, în scopul chimică
unei bune “c—ţ—f…'wné;răré ei:iî»nj…'î(}îi\/é} și a reacolării gingivale.
În același scop s-au utilizat acidul fosforic și EDTA (acid etilen Anid fosiorice
diaminotetraacelic). Hezultatele obţinute nu sunt semnificative pentru
o mali bună vindecare a parodonțiului marginal, Decontarti-
Holul acidului citria constă totusi în decontaminarea bacteriană a nare bacte-
suprafeţelor radiculare. riană
Acidul cromie wk utilizat în aplicaţii scurie, cinci-sase secunde,
urmate de spălături cu ser fizialagia, apă U…îîâ?…hcj sau curentă în:
»»»»»- pungi parodon *…î“ cu exsudat puruleni pentru sistarea sec reției;
-— fistule apico cşrrmwfa!é—
— ulceraţii gin mv(a de cauză microbiană.
Cauterizarea jesutului de granulaţie din pungile parodontale
adânci nu este completăși se pot produce necraze de vecinătate ale Mocroze de
asului și fesuturilor mai, vecinătate
F\ău se fac alingeri cu acid cramie (Orthochrame) pe ulcerațiile
herpelice,
Acidui maieic, j asociat cu triclosan și metoxietilen în pastele de iclosar
dinți, măreşte capacitatea antibacterianăa acestora, M&şmx stilen
Acidui rosmarinic, moăuţ&* S%, aplicat experimental la maimulea,
raduce inilarnația gingivalăși acumularea de placă bacteriană
€
Acidul salicilic are proprietăți keratolitice și keratoplastice. În Keratoiliice,
concentrație de 1%, asociat unui extraci vegetal astringent, este keraioplastice
indicat în iratamentul redicamentos al gingivitelor și parodontitelor
marginale cronice (pradusul Pyralvex),
Acidui tanic este utilizat ca astringent girigival și agent defleciar Agent
at șanțului gn“mva! înainte de amprentarea bonturilor dentare, deflecior
Efectele toxice ale acestula asupra unor organe, în special la
nivelul ficatului, nu sunt evidente la aplicări de scurtă durată; ufilizarea
un timp îndelungat, ca în cimenturi chirurgicale este însă
contraindicată și a condus la excluderea acidului tanic din componenţa
acestora.
Baze
Bicarbonat de sadiu, în soluţie apoasă 20%, este un adjuvant al Soluţie 20%
aiamentului antimicrobian de urgenţă în gingivostomalita ulcero- GSUN
necrolică, în tratamerntul gingivostomatitelor micalice și al stomatitei
sub placă protetică. Eficiența antimicrobiană crește prin asocierea
3AA 'HORIA TRAIAMN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
%:;i(;aréţ)r;în' z»şiui ui de sodiu sau de mf%nu GUu apă axige încorparate

e (melioda KEYES),
fâfmm!… atilic 70% (sa“;î“ tolosit pentru badijonarea muca

gingivale și bucale înaintea infiltrațiilor anestezice, de ăş)iu.am\um e si
Vehicul ca îff—'“hlâ“ I pentru produse cu acţiune antimicrabiană și
antiinflamatoare.
Concentrajia de alcooi etilic în unele produse de uz storm waiologie

- '
Denumire preparat Concentraţie alcaoi ; pH
pp
/
Cepacol 14% 60 [
Listerina 28,9% 42 |
Coal Mint Listerina 22% 4,2 î
Peridex 11,6% 5,6 ,
Viadent 11,5% 45 ;
-1
Aminoaicooii: un efect puternic antiplacă î au antisepticele „din

Delmopinol generaţia a treia“ reprezentate prin dpimmpér l care a fost utili în
ape de gum„ în concentraţie de 0,1—0,2%. Efectale secundare ca
modificări importante ale gustului, senzaţii accentuate de
coloraţii intense și persistente au redus folosirea acestui antise
Antiseptice care biochează enzimele microbiene
Substanţe oxidante
Peroxidul de hidrogen 3% sub formă de apă oxigenată.
Apa oxigenată Este un bun antiseptic pentru mucoasa gingivală, bucală și
iaringiană, acliv asupra Sfreptococcus pyogenes, spirochete, bacterii
anaerobe. Apa oxigenată se utilizează ca atare £ au fé;fumd 1/4 pentru
spălături cu acţiune antiseptică, hemostatică și de înd lepăriare a
deiritusurilor organice în' ' '
— gingivite acute sau subacute;
— pungi parodoniale pentru îndepărlarea exsudatului inflarnator;
— abcese parodaniale marginale incizate;
— gingivostomatita ulcero-necrotică;
-— plăgi traumaiice infectate ale părților moi din cavi éaîen buco%a
— plăgi chirurgicale paradontale înaintea suturii sau p…ae aril prin
cimenturi chirurgicale;
— plăgi chirurgicale proiejate pentru îndepărtarea depozitelor de
fibrină și a detritusurilor organice.
soluţia de perhidroi (peroxid de hidrogen 30%).
Are acţiune antimicrobiană, în: special asupra germenilor
Efeci anaerobi, exercită un efect cauterizant bine suportat de gingia
cauterizant hiperplaziată, în special în hiperplaziile de sarcină, în cursul
iratamentului conservator de termporizare a exciziei gingivale. Poate fi Temporizarea

utilizat pentru albirea dinţilor ţinând cont însă și de efectele secundare oxciziei
ale acţiunii chirnice asupra struclurilor dentare, gingivale
X
Peroxidul de hidragen poate fi încorporat într-o ceară albă aplicată Incorporat
pe o faţă a unei benzi din material piastic de 7 cm lungime și 1,5 am
iaţime, Banda de plastic se aplică cu partea încărcată peste gingia
inflamată a unui grup de dinţi: frontal sau lateral. Prin presiune digitală
și înmulerea cerii, amestecul se mulează intim pe gingie. Se repetă
ziinic, câte 10 minute pe ședinţă, timp de trei-șase zile. Efectul este
antimicrobian și antiinflamator. indicaţii: gingivite cronice, parodoniite indicații
marginale cronice superiiciale (produsul Gingivox).
Permanganatul de potasiu (soluţie 1/5.000-1/10.000), este Spălături
utilizat sub formă de spălături în:
- gingivite acute și subacute;
- gingivostomatita ulcero-nearotică;
— prin clătire în cursul tratamentelor stomatologice uzuale sau
după intervenții chirurgicale,
Compusși halogenaţi:
Cloramina B (natriubenzensulfoncloramida) eliberează clor acliv,
care în combinaţie cu apa pune în libertate oxigen în stare născândă
în soluţie apoasă 3%o; se utilizează sub formă de spălături în: Soluție 3%
— gingivite acute și subacute: îndicaţii
— pungi parodontale cu exsudat purulent;
-— abcase paradontale marginale după incizie;
- gingivosiornatita ulcero-necrotică;
- stomnailie și gingivostomatite acute şi subacute.
fodui '*
Este utilizat în combinaţie cu detergenți anionici fodofori, mai puţin lodofori
iritanți decât iodul, activi faţă de spirochete, bacili fuziformi, fungi și nu
colorează pielea și mucoasa.
Acţiunea antimicrobiană &;ev' oxercită în 'urma irigațiilor
subgingivale, în pungi parodontale, o dată pe zi, timp de 14 zile, cu
povidon-iodin 1% (produsul Betadine).
lodiseol
Antiseptic iodat cu efect rapid și de durată, diluat în apă 1/20 Diluat 1/20
pentru gingivite, stomatite, afte, herpes, leziuni traumaiice ale
mucoasei bucale, ulilizat prin spălături, clătire, irigaţii subgingivale.
Combinaţii ale metalelor
Clorura de zine, soluţie offic. 30%, a fost unul din antisepiicele
folosite în mod curent în tratamentul formelor inflamatorii de
îmbolnăvire a parodonțiului marginal. Clorura de zinc se prezintă iniţial
sub formă de cristale care se dizalvă în apă distilată. În afara soluţiei Cristale
oficinale de 30% se pot prepara soluţii mai slabe, cel mai frecvent de solubile
5-10% și 20%. În tratamentul prin meșaj al șanțului gingival
< se
46 MORA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
foloseşte soluția 5—-10% pentiru 30 ”i(:é minute și soluția 20% neniru

- (} minute, féu… care meșele se îndepăriează, Clorura de zi ;
oriosialică și ugor astringentă prin afeci vasacori ,
asirir sta a::e evident în cazul gingivitelor cronice în stadille iniţiale,
pamcén“*a marginale cranice superficiale, Fîîecîu% VASOGE f;îé”izzmr se
manilestă asupra zonelor congestionate, cu p&ăwr 3 aciivă și
culoare roșu deschis, care sub acţiunea clorurii de e %vm rmai
albicioase. Elfeciul vasoconstrictor este redus asupra zonelor cu
infiamaţie veche și vasodilataţie pasivă, de stază, colorate în roșu
vima%:„a„ De aceea, tratamentul cu dlorură de zina al papilelor
gingivale excluse func îw nai, dilacerate, excesiv de îriabile, de culoare
intens. violacee, ca în forrnele avan isafe de w;m(;mg* margir
cronică superlicială sau în parodontita marginală cron xroi
Lipsită de este eficient; a/ci afeclul vasoconstricior se
&ct acceniuare și mai mare a stazei focale, prinir-a „ui;a„,aw 2 circuiafiei,
î
terapeutic & cărei df"ndm/c.ă esle oricum deosebit de lentă; astfel, fenamonul zw
Electe „băltire“ a sângelui se menţine, solujia de iratament fiind numai
contrarii chirurgicală (DumrTRru tHT).
Ca urmare a vasoconstricţiei produse în zonele susceptibile de
Hemostatic congestie, clorura de zinc are și un efect hemostatic.
Cea mai eficientă acţiune de natură chimică a clorurii de zinc este
Cauterizare efeciul de cauterizare, în saluţie cancentrată de 3 , a ZONSIOr
de microuiceraţii ale peretelui moale ai sanjului gingival și ale m j
gingivale libere. Aceste zone minuscule, greu de văzut cu achiul liba
care sângerează la cea mai mică aiingere chiar cu un mquw;w;k
neascu[ii, suni sediul unor microulcerații suprainfectate pe fondul unei
meiopragii (fragilităj) vasculare întinse. Chiuretajul Înstrumer jai ai
micrauicerajiilor este greu de controlat. Numai aplicarea solujiei de
clorură de zinc 30% are un efeci cort de desfiintare prin cauterizare
chimică a acestor zone, care Îîntrejin și amplifică efectele distructive
ale inilarnaţiei microbiene (DumTRi F-T),
Cicatrizant Clorurii de zinc | se atribuie și o acjiune cloatrizantă, dar acest
alfoct nu esfe bine precizat.
Apă de gură Sulfaiul de zinc în solujie slabă intră în f*(mmwnia apei de gură,
Alte combinaţii ale metalelor ca: sulfaiul feric, suffatul de
ahiminiu, clorura de dé'“u miniu surt utilizate în soluție sau în fibre
impregnate pentru acţiunea antiseptică și de lărgire a șanţului gingival
înainte de amprentarea bonturilor dentare.
Protargoi, saluţie 1% proteinat de argint (Argentum proteinicum,
Acţiune Argenii proieinas, cf. „Farmacopeea rom.“ ed. X), c T% ine circa f//u
măgafémâmă&îză argint, care exercită o acţiune oligodinamică cu sfect [ acteriostatic
este neiritant, foarte bine talerat de mucoasa bucală.
Indicații " e utilizează în: !
— gingivile acute și subacute;
- gingivite și parodontile marginale cronice după det
TRATAMENTUL GINGWITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR !\/l/\RL:INA
a
—
E
— sanţul gingivalș ! pungile parodontale cu exsudat inflamator sub
formă de irigaţii sau meșe;
- tratamentul abcesului parodontal marginal;
: : : gingivostornalita ulcero-necrotică, gingivostomaiitele acute și GIN
subacute, sub formă de aplicaţii prin tamponare, badijonare idrg
Azotatul (nitratul) de argint are acţiune bacteriostatică în
concentraţie slabă. Soluţia de azotat de argint 30% are df_;suum
caulerizantă şi bactericidă. Este indicat în aplicațiile -locale, strict Cauterizani
lezionale, prin atingeri punctiforme în caz de:
— aite bucale, gingivale sau cu altă localizare;
— porţiuni mic;ăşk.)s…njgnate, de ţesut de granulație restant sau apărut Tesut de
'a nivelul marginii gingivale, în special după gingiveciomie: are acţiune granutație
bactericidă, de cauterizare și stimularea vindecării restani
Fenosepi (ienilmercurie borat, maerfen), în soluţie apoasă 2%, Soluţia 2%
pentru atingeri QÎ&? UZ exiern, este Uun compus organo- morcuriaă cu pentru atingeri
acţiune bacleriostatică, antifungică și antivirală. Este indicat în Soluţia
gingivite subacute și acute, gingivostomatita ulcero-necrotică. Soluţia G %
=2% se foloseşie în acest uliim caz diluată la 0,01-0,05% pentru clătire
sau spălături.
Coloranţii au acţiune antienz imatică și de distrugere a acizilor
nucleici,
Violetul de gențiană '“% se utilizează în leziunile herpelice
infectate, în infecţii și ulcerații ale mucoasei buccale, girîqvneîumaîiîn
micotice, violet de genţ;aua 1% în soluție slabă de alcogl alilic 10%
(produsul Vialin).
Albastru de metilen 2% este un colorant al piăcii hacteriene și se
aplică prin atingeri ușoare cu bulete de vată. Are acţiune antiseptică
redusă și poate fi utilizat în absenţa altui antiseptic, prin badijonarea
mucoasei gingivale, bucale sau faringiene inflamate.
éfm vanol, soluţie 1/5.000, este un bun aniiseptic în gingivostoma-
Alvanal
a cero-necrotică. 5e utilizează sub formă de spălături bucale largi. 1/5.800
FZ&ul de Congo este un colorant diazoic (benzidin-diaza-
aftil-amino 1, sulfonat de sodiu) cunoscut pentru unele caalităţi:
mîasîaî!f„ inhibitor al unor pménm pro' w!“:ae, stimulator al
proiiferării enitaliale si cicatrizant. A fost utilizat prin înstilații în sanțul Cicatrizant
gmgwaâ și pungile parodont 'aw (CAHANA 1982) și chiar prin injecții
intragingivale (LEBOIRG), cu efect hemostaiie și antimicrobian în
gingivite și paradontite marginale. Poate fi utilizat, de asemenea, în
iratamentul stomaiitei ulcero-necrotice, afte bucale, hherpes,
Antisepiice care distrug mmembrana celulei microbiene
Derivaţii fenolici sunt agenți tensioactivi sau surfactanţi. Fenalul Fenal 2%
27 solujie apoasă poate fi folosit in chimioterapia antimicrobiană a -
cementului radicular.
Din acest grup face parte Ciwhf—mmw… a descrisă a anteriar. Clorhexidina
18 HOHRIA THAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
fv fe/ K produse cu 4%:“%?'&…5& éz?/î?â“'i%?é'—îâ?îfffé“ăş

, ECAM
H %:; *:}mjâmz faţă de …1;

n îwî»;—: .
gram-pozitiv e și gramm-negative și asupra Treponema vincenii, Candids
albicans.
indicaţii Indicaţii:
_c:;mgivi"&;
- gingivosiomalita ulcero-necrstică;
— stornalite micotice,
Pulverizații Adrministrare: pulverizaţii sau tamponament de câteva ari pe zi.
Faringosepi (Ambazone, lversal, Promassol). Antiseptic Îv
îaţă de Streptococcus pyogenes, Strepiococeus viridans si alți
germeni patogeni ai cavității bucale.
indicajii:
— gingivite;
— gingivostornatite,
Pentru supt Administrare: câte un comprimat (pentru supi) de 4- ari pezi
pentru adulți și 1-4 arl pe zi pentru capii.
Antibioticeși chimioterapice
Antibioticele sunf Sbh tan te produse de miceroorgan

etizate după modelul structural al unor compuși natura î
Chimioterapicele sunt imaginate de om și obţinute în laborator
prin sinteză,
Acţiune Antibioticele acţionează asupra microorganismelor prin:
asupra micro- -— Inhibarea sintezei peretelui celular:
organismelor & Penicilina, Ampicilina, Amoxicilina, Bacitracina, Cefalosporine
— inhibarea permeabilității membranei citoplasmalice:
e Nistatina, Polimixina;
E.x ibarea sintezei proteice:
Doxiciclina Tetraciclina, Doxiciclina, Streptomicina, Kanamicina, Neorni-
céna, Gentamicina, Eritromicina, Oleandomicina, Spiramicina,
Lim;mric;ina, Clindamicina, Cloramfenicol.
Inhibarea sintezei acizilor nucteici:
Ciprofioxacina & Fluorochinalone: Ciprofloxacina, Norfloxacina, Ofloxacina.
Antibiotice folosite în tratamentul parodontitelor marginale
cronice
Tetraciclina (Tetramig, Hexaciclina, Chimociclina, Rubitracina,
Microsfere Mynocina, Minociclina — sub formă de microsfere, Doxiciclina
Lysoclina, Terramicina, Vibramycina, Glicilciclinele) are următoarele
e
acţiuni: 5 : : U
Membrana — acţiune antimicrobiană prin modificări de transfer la nivelul
celulară membranei celulei bacteriene și intracelular prin inhibarea sintezei
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPAT HLOR MARGINALE 349
proteice la nivelul ribozamilor, îi……- bacteriosiatică a tetraciclinei

se emmrî… pe bacterii gram-pozitive ca :émlmamyam Viscosus, A.
israelii, A. naeslundii, specii de «îré}pmwr“ S. mutans, S, salivarius, pe
numeroase bacterii anaerobe, patogeni parodontali, deși unele specii linele specii
de Aggregatibacier actinamyesiemcomitans sau Fikenellg corrodens
sunt rezistenie faţă de tetraciclină, Noii compuși semisinteiici de
tetraciclină, glicilcicline (dimetilgiicilarido-minociciina și 6 — &licileiciine
f?'in2'01/(—wf—“-fîfţGXHG*[fHé'JiL/'II?d} au acţiune și pe patagenii parodontali care
au dezvoltat rezisteniă față de tetraci ,.hn':%„
— aciiune dmimf amatorie prin reducerea efectului chemotactic
de atracție, pe care fragmentele de colagen disirus le exercită as supra m*“ omotactic
polimorfonuciearelor din peretele și lichidul șanțului gingival, ceea ce redus
reduce inflamaţia de la acest nivel:
— activitate antiproteolitică și antioxidantă faţă de radicalii liberi Hadicali liberi
de oxigen;
acţiune anticolagenolitică prin inhibarea enzim alor colageno-
Hî%w (&x.éercéîa?ă în special de Doxici ş,î:m a mairicei metalpratei-
Metalratel-
nazelor (exercitată în special de E\fmomcl na) aă gelatinazelor și naze
elastazelor; în acest mod impiedică distruaţiile de co lageni care se
produc în inflamaţiile parodonțiului marginal; proprietățile
anticolagenolitice ale tetracicline! sunt folosite în balile generale Anticolageno-
E
însojite de degradări importante ale colagenului: artrita reumatoidă, itlog
r
epidermoliza distrofică buloasă, diabet;
— acjiunea reparatorie şi regeneralivă a tetraciclinei exercitată Regenerare
asupra parodonţiului marginal este dovedită prin cercetările lui
MOSCOW și TANNENBAUM (1991);
— acjiune de condifionare a suprafetelor radiculare care devin Condiţionare
astfel mai susceniibile pentru fixarea la acest nivel a fib roblaștilor;
— înhibă resorbția osului alveolar produsă a p prin diferite acţiuni: Hesarbţia
microbiană prin endotoxine, prostaglandina E sau hormonale prin OsSDASĂ
acțiunea continuă a hormanului paratiroidian. înhibată
Eficienţa unui antibiotic în boala parodontală depinde de
îndeplinirea a două condiții esenţiale:
- antibioticul trebuie să acţioneze g“»îe:e“ aniţial asup structurilor Acţiune
moiĂ și dure o50ase ale parodonțiului marginal; , preferențială
- antibioticul trebuie să re&}aiizzéaze la nivelul acestor structuri o Concentrație
conoentrație eficientă terapeurtic. elicientă
Tetraciciina satisface aceste dauă condiţii:
se cs“n(…;emma ză preferențial în structurile asoase în geneml la
rşv&m dințilorși oaselor maxilare, inclusiv a proceselor nivem!a
— administrată în doză uzuală de 0,5-1 g/zi, se concentrează în Concentrare
lichidul șanţului gingival și anume 4-8 ug/ml, ceea ce .epw ă o n lichidul
Canumxc—\ dublă sau chiar triplă celei din ser, Acoastă constatareeste sanțului
deosebit de utilă în tratamentul cu tetraciclină al bolii parodontale, în
gingival
HORA TRAIAN DUNMITIIU — PARODONTOLOGIE
secial în …ăd oda nîm ;w&mi!ă sau în 'fwmzr: afş *
aite ai L…;i&… ando030a5 ntă, dar mc% esie ac

germenii sanțuiui qmgwai …mm concentraţiei superioare cel
sângele bolnavului, În aceste concentrații …Mş& "zîmié; w c
poaîe să aihă acțiune antibacteriană în fluidul
toarte scăzute, de ordinul O, Tug/ml. Trebuie semmw&
unor autori care consideră că nivelui ţâ*&.samcimm sn Z dul sanţ
qmqwc*l variază, în funcție de persoariele invesii
ci poate îl uneori la valori mai reduse r%f;….
î„zO'î»D…a„n\Jș. a., 2000),
Efecte secundare ale folosirii tetraciclinei:
— apariția de candidoze;
— tulburări gastrice și intestinale;
— alergil;
— uneori fonamene de fotosensibilizare;
— tuiburări hepatorenale;
— folosirea îndelunigată a trenează Tiscul apariliei de spacii
— ulilizarea în timpul sarcini! și la copii sub 6--7 ani p

unor tulburări de erupție, de demineralizare și coloraţiia
În inflamai tiile parodonţiului marginal, tetrac î!!sm
administrată pe cale generală și locală.
Pe cale generală, po „Qăoq asie de %,5B00-1r
două-trei luni chiar și sase-nouă luni, în speciai
parodontitei juvenile și al altor forme de parodoniite agresi
vârstă și numai după uiilizarea în prealabit a altor antibiatice,
schemă de tratament individualizată şg„ u fleca
indivi &ăaaa m“w Qamdcm“opf-“' Aceșiia trebuie urmăriţi în a acee
inând cont de riscul efectelor se35;îa“iamx
Tratamentul local se facepr
api ;aua subgingivale cu âşţi)ăâîi„iî sub formă de ung
— irigaţii subgingivale sub for *ă de soluție (SILVER-STEIN,
. me;:… de vată sau acetatde vinil introduse ingival;
— microtubi de dializă;
— hşşanz“ aariîica
adrul Caiedrei de Pă!Oa}G””îLf“)ngEé:' a Fa
î:)éîFYY;dă/ţi din L—îucd rești, uî!şl cu tfoarie bune rezulîa e aplicaţii ! :
n sanţul gingival și pungile paradontale cu pasia TM (Tetraciclină și
Metronidazal)
Penicilina este activă asupra. ocosilor - P-hermolitiei,
-
ctinomicetelor, apirochetelor; ma straptococilor suni

rezistenii.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MABGINALE Zţîî}îé_
Penicilina V (Oracicline, Ospen, lsocilin) este o fluoximetilpeni-

cilină utilizată pe cale orală în infecţii acute: gingivostomatita ulcero-
F
nearoiică, abcese parodoniale marginale, pericoronarite.
Penicilina G este o benzilpenicilină utilizată pe cale parenterală
în aceleași afecţiuni, când starea generală este alterată, cu febră
mare, având un efect mai rapid decât penicilina V, :
Principalul dezavantaj al folosirii penicilinei îl consiitule reacțiile
alergice, uneori grave, ce pot apărea și la persoane care aparent nu
au fost în contact prealabil cu antibioticul (a fost tratală cu penicilină
fără să șile, a consumat lapte de la animale tratate elc.)
Testarea sensibilității la penicilină se face obligatoriu la pacienții Testarea
cu antecedente alergice prin injectarea intradermică a 0,02 ml din sensibilității la
soluţia de 100 ug/ml sau prin aplicarea unei soluţii de 10.000 ug/mi pe penicilină
o scarilicație în piele. Testele intradermice şși conjunctivale nu sunt
însă fidele și pat fi chiar periculoase.
injectarea submucozală a unei soluţii de penicilină și novacaină
sau xilină (în gingivosiomaiita ulcera-necratică, în jurul unor focare Conira-
inflamatorii) este contraindicată, indicaţie
Alergia la penicilină se tratează cu antihistaminice, adrenalină,
glucocorticoizi. În șocul anafilactic este necesară iniectarea Soc anafilactic
intravenaasă lentă de 0,1-0,5 mg adrenalină, în soluţie diluată cu ser Tratament
fiziologic, hemisuccinat de hidrocortizon în doze mai mari de
0,050-0,300 g:
Ampicilina este un antibiotic obţinut prin serisinteză, similar cu
penicilina, dar cu un spectru antibacterian mai larg.
Ampicilina este indicată în infecţii severe, în gingivostomatita
ulcero-necrotică, abcese parodontale marginale cu alterarea stării
generale, febră accentuată (peste 38*-38,5*C).
Doza zilnică de ampicilină este de 1,5-—-4 g, în mod obisnuit două Posologie
capsule cle 0,250 g sau o capsulă de 0,500 g la 6 ore sau câte 1 E
lujie injectabilă la 12 ore; în intecţii grave, doze mai mari, până la 6g/zi,
adrninistrate fracţionat sub formă injectabilă, la interval de 4-—8 ore.
Amoxicilina esie o beta-lactamină, un derivat de ampicilină cu
spectru de acţiune similar.
Elicienţa amoxicilinei este deosebită în tratamentul infecţillor paro- Amoxicilina
donţiului marginal cu Aggregatibacier actinomycetemcomitans.
Acţiunea amoxicilinei asupra stafilococilor este redusă daiorită
hela-laciamazei (penicilinaza) secreiată de aceștia, Asocierea
amoxicilinei cu acidul clavulanic care inhibă beta-lactamazele este Acia
produsul Augmeniin. clavulanic
Augmentin se utilizează în tratamentul parodoniiielor marginale
cronice profunde, progresive, refractare la alle tratamente anli-
microbiene.
HORIA TRALAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Slfecte £Efecle secundare:

secundare _ a!&rqii—
— îulburări gastrointestinale;
Contraindicații Contraindicaţii:
- herpes;
— mononusleoză infecţioasă;
— leucerie lirmfoldă,;
— tratament cu alapurinol,
Se tolosesc 1-2 cpr. (în funcţie de gravitatea infecției), de două ari
pe zi “imp de opt zile, cu sau fără metronidazal,
Ce mi&mfmrm&!& sunt antibiotice beta-lactamice, clasificate după
Generaţia a spectrul antibacterian în trei generaţii. C„!r»x;amwm iele din generajia &
a
Wroia îreia suni mai ;—\î:f— iente împoiriva germenilor gram-negalivi. Diri
Cefroxadina această generație, pentru uz :;m*n…c;!;…sgn(„se foloseste cefroxadina
(wmdu su Ow por;, din care se administrează 500 mg, de două ori/zi.
Ca și peniciiinele, cefalosporinele provoacă fracvent fenomene aler-
(jlfîi}„ iar cele din generaţia a Ha mai ales, suprimând flora intesti
â, pot îi cauza unor sângerăr p»m deficit de vitamina K, suprai
cu enterococ, calitei pseudomembranoase, unor candido:
Neomicina (negamicin) este un antibiatic amin agww,»„…, cu
Germeni spectru bacterian asupra germenilor gram-negativi €
gram-negativi administrează pe cale parenterală, datarită ofo- și im*mmxm ,
Adrr inistrarea pe cale orală este urmată de o absorbiie intesii
redusăși poale îl cauză de disbacteriozăși de candidoze Tr“t…„gm„w
Se uîi!tzeazd în aplicaţii lacale în dwmataioqw Şl oftalmol C?fjv(—*
În stomatologie utilizăm neomicina pentru combaterea infecţiei diri
GSUN parodontitele marginale aronice, acutizate, gingivostomatita ulcera-
necrotică sub formă de calutarii în aplicații locale.
Streptomicina este un antibiotic aminoglicozidic cu un spectru
antibacterian asemănătar nwmfcmm e asociază p mif“”mîai în
administrarea parenterală, prin îJech în tratamentulinfecţiilor acute
din sfera aparatului dento-maxilar, în doză de 1-2 g/zi.
Apiicarea locală în plăgile c:hirs,Irgicale este contraindica A datorită
potenţialului alergizant.
Eritromicina are o acţiune redusă asupra patogenilar parodontali.
Prin administrare pe cale generală nu se acumulează îîn hohidul
sanţului gingival. Poate provoca reacții alergiceși efecte sbcundare de
tipul tulburărilor gastrointestinale.
noxitornicina fioxitomieina este un derivat de eritramicină care se regăsește în
iluidul șanţului gingivai și în ţesuturile gingivale, Este activ asupra
Aggregatihacter actinomycetemcomitans.
Spiramicina se regăseşte în lichidul sanțului gingival după
Acţiune anti- administrare pe cale generală;. are a GGMHEÎ!CSU ă acţiune
spirochetală antispirochetală și de reducere a inflamaţiei din Kpungile parodontale.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR \J'IARG!NN e
d
Azitromicina se fixează cu ușurinţă de structurile parodontale

şi
are acţiune asupra unar patoageni parodontali ca Aggregatibacte
r
actinomyceiemcomitans ș.a., dar nu şi asupra unor specii
ca
Fusobacieriurn f?uc;f»„?ff…m Ei/feann/'a corrodens, Micromonas
micro,
enterococi și stafilococi care sunt rezisi tenţi la ac„îum&a
azitromicinei. Posologie
Se administrează în doză unică zilnicc, imp de trei zile,
ceca ce
ușurează utilizarea clinică, Poate produce fenomene de
tip
Hertzheimer prin eliberare masivă, într-un timp scurt, de endotoxine
bacteriene.
Ciindarmicina este un aniibiotic (lincosamidic, cu un ar minozahar
a
n struciură) al cărui spectru antibacterian cuprinde majorit
atea
bacteriilor gram-pozitive, inclusiv multe tuip! ni de stafilococauriu
sși Hacterii
majoritatea germenilor anaerobi patogeni
gram-pozitive
Se administrează în bolile marodgnţtluîue marginal refractare la
Contraindicații
Watament, nurnai la adulţi, nu și la copii, nu î n parodontita juvenilă.
"osologie orală: 300 mg/zi, timp de opt zile.
Prezintă efecte secundare severe: colită pseudomembranoasă
Efecte
hemoragică (efect al creșierii intestinale a Clostriditum dificile) și,
în secundare
mod obișnuit, diaree.
Marfanil (Mafenid, Sulfamynol) este o sulfamidă cu speciru
Sulfarnidă
antibacierian aciiv faţă de anaerabi și tulpinile sulfamido-rezistente.
Se administrează local, pe mucoase infectate, plăgi chirurgicale.
Potenţial
Are poteniial alergizant.
alergizant
Ciprofloxacina și ofloxacina suri derivați sintetici: flugarochino-
lone cu aciivitate antibacteriană echivalentă cu beta- lactarnidele, Sunt
active pe bacili gram-negaiivi, enterobacterii, Ps eudomonas, stalilo-
coci, Aggregaiibacier HCÎ/!?OIn}/f“&“f&“'lî?("&î)/fîiîdi7.,;
În parodontitele ma arginale cronice şi complicaţiile lor, fluorochino-
indicaţii
lonele se utilizează numai în prezenţa germenilor enumeraţi.
/î socierea ciprofloxacinei.cu metronidazolîi potenlează activitatea
Asociere cu
și se indică la pacienţii cu alergie la amoxicilină care nu pot benefici
a, metronidazol
peka!w generală, de asoclerea amoxicilină—metronidazol.
Posologie arală: Posolagie
— 400 mg/zi în două prize, timp de opt zile, pentru afloxacină;
— 1 g/zi în două prize, timp de o pt zile, mn*ru ciprofloxacină.
În timpul tratamentului trebuie evitată folosirea concamitentă de
anliacide, tetracicline, cloramfenicol, nitrofuran.
Contraindicaţii: Cantraindicații
— capii sub 5 ani;
— gravide;
- tulburări ale sisternului nervos;
— SIDA;
-— deficit de glucozo-B-fos î -dehidragenaz
HORIA TRAIAN DUMITRIE — PARODONTOLOGIE
Tulburări secundare:
— alergii cutanaie;
v v v tulburări gastrointe stinale;
» » » tendinapalii;
— mai rar cefalee, vertij, somnolență, afecţiuni hemaiologice
Produse Specialitaţr:
iarmaceulice — ciprofloxacina: Ciflox, Aristin;
— ofloxacina: Tardiv, Oilocet,
Mitrofurantoina, derivat de nitrofuran, este activă îaîă
stafilococul auriu și specii de Pseudomonas. Poaie fi utilizatăf
reducerea secreţiei purulente din pungile parodontale și în tratamexsă,uî
plăgilor chirurgicale. Are potențial alergizant.
Metronidazolul este un chimioterapic de sinteză, derivat dir
nitroimidazot. Este activ (bactericid) faţă de bacteriile anaerobe în
special Porphyromonas gingivalis și Prevotelia intermedia, dar și
Clostridium şi Bacteroides. Are acţiune eficientă asupra treponernelor
și Fîî'()'îlGZOai'é}l…“„
Utilizarea metronidazolului reduce semnificativ populația de
îî?ăm&mă bacterii patogene ca: Eubacterium şi spirochete, dar elicienţa esie mai
redusă redusă asupra speciilor de Ga/…)nocymphaga
Metronidazalul înregistrează niveluri crescute în lichidul sanțului
Parodontite gingival și în țesutul gingival la scurt “îwnp după adminisirarea pe c: ale
agresive și generală ceea ce îl face a fi folosit în multe cazuri de parodon
cronica agresive, în special, dar și marginale cronice.
Administrare Metronidazoalul se administrează sub formă de:
— comprimate 0,250g
-— unguent 3%
— gel 3%
— gel 25
Ornidazaol este asemănător cu metronidazolul.
îndicații Aceste substanţe sunt indicate în:
— parodontita marginală profundă progresivă, cu evoluţie
— parodontite marginale cronice recidivante, cauzaie
anaerabi;
— gingivostomatită Lic:*e:—am npcmîţca unde acţiune a derivaților iml-
dazolici este deosebit de aciiv
Pozologie Posologie medie pe caîe orală: 500—-700 mg/zi, timp de
10-15 zile, eveniual asociat sau alternativ cu tetraciclina.
Elfecte Eflecte secundare:
secundare — tulburări digestive;
r
— leucopenie tranzitorie;
— traversează bariera placentară;
-— efecte cancerigene la animale, dar nesemnalat
TF %'\7 AMENT — GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPA THLOR MARGI ÎNALE
specialitaţi:
- Metronidazol: Flagyl, Hodogyl (asociere cu spirai nicina), Produse
izon, Klion, Trichopol;
farmaceutice
— Ornidazol: Tiberal.
=
Antim cotice antifungice,
cej
Mistatina este un antibiotic polienic acîiv mai ales fajă de
levurile
parjinând genului Candida.
Acţionează fungistaltic sau ffungicid, în funcţie de concantrație,
prin Antimieatice
croșterea permeabilității membranei celulare a ciupercilor.
Este eficace numai local, deoarece nu se absoarbe decâi foarte
Elicienţă
m„…n la nivelul pielii, mucoaselor sau tractului gasirointestin
al, locală
În îmîdmuméw stamatologice, nisiafina se foloseşte sub forma
produselor: Nistatin, Nystalocal și Stamicin.
MNistatin: ţ}k sere suspendabilă conținând nistatină 400,000 U.t/g;
Prezentare
Hacon de pulbere (peniru suspensie orală) care conține 0,480
g
aiină pură, 2.400.000 U.I. = 24 doze a 100.000 UL; 1 m
de
suapensie conţine 100 000
Nistatin sub î"o mă de ţ}uiă' ere pentru suspensie orală este
desiinai sugarilorși copiilor, dar şi pentru adulții care preferă această
medicaţie topică lic nd…
îndicaţii:
— stomatita micoiică a nou-născuților;
— stomatită micotică și candidoza esofagiană la sugari, copii și
adulţi;
— stomatită sub placă protetică de cauză micoatică;
— profilaxia candidozei bucale la nou- născuţi.
Caniraindicaţii:
Contraindic ații
— alergie la Nistatin.
Heacții
feacții adverse:
adverse
- produsul este bine tolerat de toaie grupele de vârstă, dar după
dozemari pot apărea uneori tulburări de tranzit intestinal (diaree).
Mad de administrare: Mad de
— propararea suspensiei: în flaconul cu pulbere se inti 'oduc 20 ml
administrare
apă J;f_—.u! tă, după care se agită energic Ham iul. Suspensia
\mţmu…i
se picură cu pipeta direct pe limbă, ca atare sau În amesiec
cu lapte,
mere, jeleu;
— la sugari și conii, doză de 100.000 U., administrată ae patru ari/zi,
Sugari si capil
— ia adulți: 1.000.000-—-1.500. O% U.l/zi, fracţionatăîn patru I prize, Adulţi
Administrarea trebuie continuaiă timp de 48 ore după vindecarea
olinică, pentru prevenirea recidivelor, atâi la capii, cât și la adu!ţf.
În cazul asocierii candidozei bucale cu infectarea mucoasei
iazale sau rectale se impune un tratament 1 topie cu unguent, iar în
Unguent
HORIA THAIAN DUMITRIE — D!\HODON l(")Lf)(“S'î
noal
cazul infectării concamitente a mucoasei vaginale un tratamen
cu ovule sau comprimate de uz intravaginal.
Pradusul Nystalocal ungueni conţine nistatină, clor
dexametazonă. Se aplică pe muaoasa hucală, în gingivile și stormaii
micotice,
Stamicin (Mycostatin — SUA, Moronal — w„»emama
sub formă de drajeuri cu un conţinut de 500.000 l J
Este un aniibiotic cu structură polienică, ex m… ! e:*;u!î…% de
„…wlmuz“omy&gd noursei, foarte aciiv taţă de Candida albicans.
fe indicat peniru profilaxia candidozelor care poi apărea în
cu aniibiotice cu spectru larg de acţiune, peniru
cursul …;mm—nîeim
tratarnentul candidozelor localizate ia nivelul ammmwiaf îu
bucofaringiană, intestinală, anală; de asemenea, în
digestiv:
tratarmenul candidozelor pulmonare,qcémaaâw--„ cutanate.
În medicina dentară se uî…ze,a:“ la adulți după &)xfmâemţi&vw şwin
un
Eramen examen micologic a Candidei albicans. Se dizolvă în salivă câle
'
micologie drajeu la interval de 4-—5 ore, în fotal 1214 d ;a„;awă„_ Tratan
continuă una-două zile după dispari ția semnel or clinice
micotice și se precizează sficiența antifungică prir
examenului micologic de laboraior.
Antifungic Pimafucin oste un antibiotie cu acţiune antifungică, obţinut din
culturi de Strepiomyces nalalensis.
Aod de prezeniare:
— comprimate orale care canţin 10 mg natarnicină;
— suspensie pentru aerosolizare sau peniru '
(flacon de 20mi, 25 mg natamicină/ml),
Acţiune: antibiotic cu proprietăți antimi
Proiozoare albicans activ și împotriva protozoarelor
indicații îndica[ii:
w w w stornatite micolice;
Şîqmaîiw sub placă proteii de obicei SUpraii
Candida albicans
solagie /ăn'fr*m/„yzraw
4
— în candidozele orale, la adulți, câte un comprimat pentru supi,

a
de 4-- ori/zi, tirmp de 7—10 zile sau

— câte 1 ml suspensie peniru uz exteri, aplicată pe mu
bucală de 4- ori/zi, timp de 7-19 zile;
— a copii: în general, câte 0,5 mi de suspensi
5-7 zile, sau mai mult în funcţie și de negai
micologie.
Alte Alte antimicatice cu acţiune locală:
antimicatice — miconazol, produsul Daktarin oral gel, conțina micanazol 2%,
Administrare: :
Posologie
— la adulţi și copii pesie 1 an: 1 ÎWÎUM de 4 ofi/zi;
— sub 1 an, 1--2 lingurile pş“* zi;
— elatrimazol oste un agent aniifungic de tip imidazol care acţio-

nează prin liza componentelor fostolipidice ale membranei celulare a
speciilor de Candida: produsul Canesten;
— haloprogin, produsul Mycilan;
— Huconazol este un antifurigic de tip fluor-bistriazol activ împa- Specii de
îriva speciilor de Candida;
Candida
— ketoconazol este un antifungic de tip imidazol activ faţă de
specii de Candida,
PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI

CU ANTIBIOTICE ADMINISTRATE PE CALE
GENERALĂ ÎN BOLILE PARODON ȚIULUI
MAFGINAL
indicajiile principale ale adrninistrării antibioticelor pe cale Indicaţii
generală la boinavi parodontopaji sunt:
a) în afecţiuni acute ca gingivite acute si gingivostomalite acule în Gingivostoma-
special când se asociază cu manifestări generale, stări febrile. tite acute
b) în compiicajii cu inflamații acute circumscrise: abcese para- Abcese
dontale rmarginale. parodontăle
c) în parodontitele agresive unde sunt implicate mai multe specii marginale
de patogeni paradontali cu manifestări severe de distrucție epitelială și Paradontite
degradări importante ale ţesutului conjunctiv.
agresive
a) în parodontitele marginale cronice tratamentul trebuie indivi-
Parodontitele
dualizat în mod eclectic, de la caz la caz. Tratamentul sistemic cu
cronice
antibiolice dă rezultate bune în numeroase cazuri și trebuie instituit la
acei p&cmm la care au fost epuizate pusibiliîă&ile tratarnentului
mecanic și de aplicare locală de antiseptice „și antibiotice și la care
pers pwiwc„—a piergerii dinților este iminentă. În Clinica de Parodon-
tologie din București am obţinut rezultate bune și foarte bune în
parodoniite marginale cronice la adulţi după schema proprie de
Schema de
administrare a antibioticelor pe cale generală folosind amoxicilină,
tratament
matronidazolși tetraciclină.
e) în parodontite distrofice pentru eradicarea componentei infla-
matarii septice;
î) în parodontite cu caracter recidivant.
g) înainte și/sau după manapere sângerânde: detart traj subgin-
gival, debridare gingivală, intervenţii chirurgicale care provoacă bacte-
riernii și pot crea complicaţii loca-regionale, la distanţă sau generale. Bacteriemii
Contraindicaţii principale ale administrării antibioticelor pe cale Contraindicaţii
generala la bolnavi parodontopaţi sunt: \
- Utilizarea tetraciclinei în timpul sarcinii și la copii sub 67 ani, Sarcină
demarwc poate fi cauza unor tulburări de erupţie, de mineralizare
defeciuoasă și coloraţii ale dinţilor.
HORIA TRAIAN DUNMITRIU -- PARODONTOLOGIE
- Administrarea de metronidazol în sarcină pă î urmi
f
fcacîp (Waî()'-;j“h&*
Alergie 3. Penicilina la pacienţi cu antecedente alergicela acest aniibiotic,
wrwvc„e poate mducu stări de șoc anaiilaciic.
4. Glindamicina nu se administrează la copii, în parodontita juve-
nilă, la pacienţii cu antecedenie de tu lburări gastrointestinale și mai
ales la cei care au prezentat fenomene de colită uicerohemor
unul dm efectele secundare frecvent produse de acest antibiotic.
Avantaje Avantaje ale administrării antibioticelor pe cale genere
bolnavii parodontopaţi:
- administrare ușoară, de regulă pe cale ora
— acţiune eficientă atâi asupra paîcsgémzî…;&';m j ntali, \\„1' &
pra microbilor patogeni care produc îmbolnăviri în alte zona ale

cavităţii bucale și oaselor maxilare: parodonţiul apical, limbă, istrnul
faringian și tonsilele palatine, jesutul limfatic waldalerian.
— acţiunea antimicrobiană extinsă asupra unor specii mrmw%…şwm
patogene cu alte localizări decât cea gingivopat rodontală reduce risculi
reinfectărilorși al recidivelor de îmbolnăvire ale parodonțiului ma gir al,
- cahîţawa unor antibiotice de concentrare selectivă înîn unele
structuri sau țesuturi;în această privinţă tetraciclinele dețin primul loc,
cu cea mai mare, stabilă și mai activă conceniraţie în gingie,
desmodanţiu și asul alvealar.
Dezavantaje Dezavantaje ale adminisirării antibioticelor pe cale generală la
bolnavii paradantopaji:
— concentrația de substanță amva i& ni\/Mmî …nnm îm f*sngw»& a
desmodanțiului, osului alveolar și
la un antiblotic la altul;
— posibilitatea — recunoscută în practica admin rii
Tulpini aniiinfecţios a antibioticelor — de apariţie a unor tulpini mme
rezistente rezistente la acţiunea acestora.
Electe — existenţa unor efecte secundare nedarite, NE
secundare
k
alergii, stări de râu (de tip dfâl„!ffif"r'î!?"l asemănătoz e celor produs
Antahuz) în cazul consumului de
e
alct u la administrarea si
metronidazolului la pacienţi ueprevemg t și ne în acest sens.

S-au mai descris:
înfecții - infecţii neonatale cu streptococi de grup B după adrnir
neonatale de amnpicilină și/sau arz»c;xmxlma,
Artrapatii — distrucții cartilaginoase și artropatii după adminisi
CI
i
fluorochinolone la animale sși tendinite observale la om;

— reacjii toxice ale fătului la maimuţe după admin
iromicină și claritromicină.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARGDONTOPATIILOR *\/SIL\H(JH\!AI….F -
_.
î
éîw f*w%fontopaţ f
f% ntibioticele folosite mai frecvent în tratamentu uf parodontiielar sunt:
- Tetraciclinele (tetraciclina, doxiciclina, 1minodiclina) sunt indicate în
Doxiciclina
infe €:“î+; ile în care predomină Aggregalibacter aciinomycetermcomitans.
-. Metronidazoiul este util în parodoniite diagnosticate ca
Metronidazol
refractare sau rebele la tratamentul convenţianal, mecanic şi
medicamentos local, în intecţii cu Porphy Vramonas gingivalis șilsau cu
avotelfa intermedia.
3. Clindamicina este aciivă pe diverse Şpwii de anaerobi gram- Clindamicina
negativ, în infecţii cu Micromonas micras, streptacoci P-hemolitici
Produce frecvent fenomene secundare: diaree si uneori colită
ulcerahemoragică.
4, Fluorochinoloneie, ciprofloxacina sunt active ţ;ws: staiilocaci, Fiuara-
Pseudomonas, Aggregatibacter âă?î/!wfwwfemg:wm;î La fel ca Ghinolane
leiraciciinele și rnetronidazali E pătrund în lichicdul gan'şu;ui gingival
unde pot avea concentrații mai mari decât <';—e;—3i<—3 din serul sanguin.Se
concentrează de asamenea în țesutul gingiva
5, Azitromicina se fixează cu ușurinţă de structurile parodoantale
Azitroriicina
ormale sau bolnave fiind activă faţă de mulți patogeni paradontall.
UJnale specii ca Fusobacterium nucleatum, FEikenella corrodens,
Micromonas micros, enterococlii și stafilacocii sunt rezistenţi la
acţiunea azitrornicinei,
h
Faosolagia, modalitatea de administrare În irmp a antibioticelor pe

Posologia
cale generală la bolnavii parodontopați diferă după: greutatea corpului,
timpul de metaboiizare, rata de eliminare din ot rganism, durata efectivă
a aciivităţii antimicrobiene. Din datele literaturii de < speociaiitate și din
experienţa personală optăm pentru următorul mod de administrare
seleciivă și individualizată a unor antibiotice diferite:
— amoxicilina (cu sau fără acid c!avuîanic)ş de dauă ori/zi;
— metronidazol, de doauă sau trei ori/zi;
C%imdamiwina,
— de două ari/zi;
- tetracicline (doxiciclina), o dată sau de două ori/zi;
-— azitramiaina, o dată/zi.
Asocierea antibioticelor administrate pe cale generală conduce la
isocierea
efecte însumate, benefice, cu distrugerea unor specii microbiene şi
antibioticelor
ameliorarea până la vindecare a m… parodontale. Astfel, asacierea
metronidazol-amoxicilină poate eradica Aggregatibaciter actino-
mycetemeomitans în parodortitele agresive cu debut precoce: cu
vindecare în parodontita juvenilă și ameliorareastării de îmbolnăvire în
parodontitele prepubertale. La pauienţii alergici la amoxicilină (la
f-lactamine în general) se poate asocia, cu bune rezultate
metronidazal cu ciprofloxacină
360 FHOFIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
interacţiuni cu În administrarea pe cale generală a aniibioticelor la balnavii

alte medica- parodontopaţi trebuie ținut seama și de interacţiunile acestora cu alte
mente medicamente care pot fi uiilizate simultan. Astiel:
— antiacidele, în special pe bază de săruri de aluminiu şi bismut ca
și produsele care conţin fier, calciu, zinc și magneziu scad, prin
chelare, absorbţia tetraciclinelor și fluorochinolonelor;
Cimetidina — Cimetidina crește nivelul seric al fluorochinolonelor;
Sucralfat — Sucraltatul scade absorbţia fluorochinolonelor;
— Barbituricele și hidantoina reduc efectul antimicrobian al metro-
nidazolului și timpul de înjurnătăţire al doxiciciinei;
— Aniidiareicele scad absorbţia clindamicinei;
Probenecid — Probenecidul scade clearance-ul ciprofloxacinei;
Tranchilizante -— Tranchilizante de tipul diazepamului se metabolizează lent și
produc o ușoară inhibare respiratorie și relaxare musculară.
Administrarea pe cale generală de antibiotice la bolnasvi
identificarea parodontopaţi poate fi precedată de identificarea germenilor patogeni
patogenilor parodontali și de controlul prezenţei sau dispariției acestora după circa
parodontali irei luni de la tratarentul antimicrobian. Se pot folosi metode de cull-
vare a patogenilor parodontali sau fehnici de detecție moleculară
genetică, anticorpi manocionali sau policlonali sau de imuno-
serodiagnasiic.
F 5
Medicaţia cortizonică: glucocorticoizii

Glucocorti- Glucocorticoizii au acţiune antiinfamatoare și antialergică.
COIZII Principalul glucocorticoid este hiidrocortizonul sau cortizolul.
Hidrocortizonul și glucocorlicoizii, în general, reduc inflamația e
cauze variate: agresiune fizică, chimică sau biologică (infeciii, reacii
alergice).
În ţesuturile inflamate, inhibă macrofagele, migrarea polimarta-
nuclearelor, fagocitoza, reduc permeabilitatea caplilarelor și vasodila-
taţia, scad sinteza prostagiandinelor.
În faze tardive ale inflamației, exercită o acjiune de inhibare a
sintezei proteice, fibroblaştilor, osteoblaştilor, limfocitelor, a diverselor
celule de origine mezenchimatoasă, a depunerii de colagen și
limitează proliferarea capilară.
Eectele clinice ale acestei acţiuni sunt: reducerea inflamației,
hiperemiei, exsudaiului inflamator, dar și scăderea proceselor
reparatorii ale țesuturilor lezate prin reducerea proliferării celulare şi a
Asociera cu cicatrizării. De asemenea, sub tratarnent cartizonic crește frecvența și
antiricro- gravitatea unor infecţii bacteriene, micolice, parazitare și viroiice, ceea
biene ce impune asocierea cu substanțe antimiorobiene.
Glucocorticoizii împiedică producerea unor citokine
S
blochează acţiunea lor și sunt eficace în combaierea unor manilestă

3,
Acţiune
antialergică alergice. '
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 161
Principalii glucocorticoizi folosiţi în practica stomatalogică sunt:

— idrocoriizon acetat. soluţie injectabilă sau aplicaţii locale Hidrocortizon
— Prednison: adminisirai pe cale orală, ineficace în aplicații Prednison
-— Prednisolon: este eficace în aplicaţii locale 0,25%-0,5%; Prednisolon

— Triamcinolon: produse Kenacori, Oracart, Volon (Squibb), Triameinolon
Kenalog în Orabase (Squibb), Extracort pentru aplicații locale în
concentraţie de triamcinalon acetonid de 0,025-0,5%;
— Hoxametazona sodiu fostat; produsele sunt hidrosolubile si se Dexametazona
administrează sub formă de soluție sau unguente 0,05-0,1%.
— Nystalocal conţine nistatină, clorhexidină, dexametazonă și
este indicat în gingivite și stornalite micotice.
În general, corticoizii folosiți în aplicații locale suni asociaţi cu Asacleri
artibiolice, antimicotice, antiseptice.
Antihistaminice
În tratamentul local al unei infecţii bacteriene sau fungice orale se
pot folosi antihistaminice de tip Romergan, sol. orală 0,1%, maleat de Malest de
dimetinden (Fenistil), în calutorii cu antibiotice și corticosteroizi pentru dimetinden
acţiune antialergică și anestezică de suprafață.
Antivirotice
Substanțele cu acţiune antivirată eficlentă de uz terapeutic sunt în VZ terapeutic

număr mic, din cauza dependenței metabolice a virușilor de celula
gazdă, ceea ce nu permite un atac antiviral seleciiv.
De asemenea, principalele substanţe cu acţiune antivirală
profilactică sau terapeuticăau un efect slab asupra formelor acute,
severe de infecţie harpatică și redus sau absent în leziunile stabilizate
sau în infecții latente. '
Dintre substanțele antivirotice se cunosc:
-— armantadina: produsele Viregyt, Arnantadine; Amantadina
— Vidarabina: produsul Vidarabine cu acţiune asupra- virusului
herpes simplex;
— acielovirul: produsele Acyclovir, Zovirax au acţiune asupra Acialovir
virușilor herpes simplex și varicelo-zosterian. '
Administrat la bolnavi cu deficit imunitar, acielovirul este eficace în
îratamentul infecţiei cutaneo-mucoase cu virusul herpesului simplu și
poate preveni infecţia bucală, faringiană și esofagiană cu acest virus.
Administrarea locală se face cu Acyclovir 5%, la interval de 3—4
ore, timp de șapte zile.
Aciclovirul este, în general, bine suportat,

usturimi, prurit, congestie locală.
Acţiune Hodilemid este un produs cu acţiune antiherpetică, antiinfiar
ÎMuUNG- toare \;i imunomadulatoare pe bază de edetat disodic muonocaliin
5
modulatoare cisteină
E și gluconat de calciu, administrat sub formă injectabilă.
Alfe substanțte (produși) cu acţiune

terapeutică locală sau generală în gingiv
r »\
si£ parodontite marginale
Aci dmâ C
„Acigul hialuronic, deși este cunoscut ca un mpaw ! prinal
hlalu
D
“
e
ş:)roc%eia de vindecare și regenerare îăăwară; a în“s'*n aplicat wwn mult

n tratamentul unor tulburări în articulaţia temporo-mandibulară și mai
!Juîm în parodontite. Studii recente atribuie acidului hialuro o o F&Uwéă
acţiune antiinflamatorie, dar nu și o acţiune am!p!aca De aceea, aciol
Adiuvant hialuronic sub formă de gel sau spray este indicat ca adjuvant £
tratamentului antimicrobian și de regenerare în gingiviie, paradonk;
marginale superficiaie și profunde.
Bifostonaţi E'v?ifbsfor aţii sunt produși utilizaţi în tratamentul af
generale care interesează metabolismul 0s0s datorită calității
mhim resorbjia osoasă. Aceste substanțe au O afinitate
pentru fesutul osos, cresc ritmul de diferențiere si multiplicare
osteoblaștilor și inhibă, în aceiași timp, aciivitalea asteociastelor.
Datorită acestor calităţi sunt folosiţi în pai Qdmmm ogie "fsnîm stirmu-
<
larea Qî%qem'—* ;fmi în îra'*“&"rwr*îé'—'\în chirurgicale
Tegenerare parodoniale când se folosesc materiale de adiţie; de
w
utilizaţi pen.u promovarea \é;,me;ef.i osului
S
030GASĂ
implante endoaasaase,
aendoosoaase Produşi naturali
În această categorie sunt incluse substa mw natur
Efecie siructură organică da„îuă fîi; complexă și dM,SL antimic
secundare antifungice, antivirale și antiinflamatorii, lipsite, îgéiîîîéîâi de eiec
nocive secundare nocive.
âîâ'aşsiîă„z% " Produsele terapeutice apicole au la bază substanje ca
apicole pmpal!„!…„ păstura de albine, extractul de larve de masculi.
Propolis Propolisul — produs nal tural de secrejie ai albinelor, are o
compoziție complexă: flavone, enzime, uleiuri volatile, est tart al acizilor
aromatici etc. Propolisul exercită următoarele sfecte:
— antibacterian;
-— antimicotic;
antiinflamator;
2
— VASDLONS
THRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 36:
£ ;
(„î
m%l… s.—!!…rţ
Julizarea propolisului în tratamentul gingivitelor și oarodontitelor
marginale, recunoscută iniţial ca a terapie naiurală eficientă, se face Potențialul
actualmente ţinând cont de poteniialul alergizant destul de imporiant al alergizani
produsului,
Pronparodoni este un produs original românesc care conţine: rroparodont
propolis, exiract de mușeţel, salvie și cimbru, într-un vehicul
rmâ ic, pe bază de polietilenglicol și hidroxid de alurniniu. Eficienţa
'ă și antiinflamatoare este dublată de acţiunea blândă,
ne a, fajă de mucoasa gingivală (Brevet de Învenție
r. &3(3%4/2?% 09. 'éî%fé;„ Autori: M. Gafar, A. T, Dumitriu, Lucreţia
Căuţi, T. Gidoiu, Elena Palos),
Stomagingiv, produs ariginal românesc cu acţiune antibacteriană Stomagingiv
£,
iinflamatorie, f*cmww extr ;wî V ai antocianazidia, neamicină,

nidrocortizon, anestezină, mel a…m în glicerină, (Brevet de
invenție nr. $3512/28.09,1987, M&m“&: L. Ciuiei, Viorica Isiudor,
M. G…am„ H. P, Durmitriu).
-xtraciui de larve de masculi (trântori) de albine (produsul Larve de
Af :—:E&mi) are elect biostimulalor loca! și general. mascauli
“rodusut Apilarnil sub formă d&r drajeuri exercită un efect
ă':}éws;îérm„ş!aî;m„ iar Apilarnil-Prop are un efect antimiorabian şi
cicatrizant, datorită canţinutului în propolis. Areși efecie secundare de Ffecte de tip
tip hormonal ca apariția de noduli mamari cu caracter benign şi hormonal
tranzitoriu prin întreruperea tratamentului,
Extractele vegetale sunt dotate cu proprietăți farmacodinamice
complexe, fără eleciele secundare ale produșilor de sinteză.
Produsul Homazulan conţine exiract de chamomillae (flori de
musșețel).
Chamazulena din acest extract are următoarele acţiuni Chamazulena
— antiinflaratori IG\,
— decongestivă;
————— antihistaminică;
— antialergică
— cicatrizantă; Acţiune
— spasmolitică de tip papaverinic, spasmolitică
Mecanismul de acjiune a extractului de mușeţel este complex şi Mecanismul
se dalorează: de acţiune
— blocării histaminoliberatorilor naturali (fibrolizina);
— hlocării recaptorilor histaminergici;
stirnulărit axului hipofizo-corticosuprarenalian cu eliberare de
gâucocorticosieroizi,
364 HORIA TRAIAN DUMITRIU — PAFIODONTOLOGIE
ndicații
acții denta
- gingivite și pa e»am nine—”a marginale subacute și acuie
- - - pungi parodontale după evacuarea exsudatului inflarnator;
- stornatite subacute și acule;
- gingivostornatita ulcera-nearolică;
— abcesul parodontal marginal;
- leziuni traumatice erozive, ulcerate ale mucoasei bucale: afle,
leziuni herpelice;
- gingivite hiperplazice, în special suprainfeciale;
— glosite;
— cheilite.
Mod de Mod de administrare.
administrare - badijonai;
— rnesaj;
— instilaţii;
— spălături.
Ticiveral Produsul Ticiveral este un extract hidroaleoolie din Herba serpyili,
Folium menthae, Flores chamomiliaeși ferba dracocephaii.
Acţiune: slab antiseptic, hipoestezic, antiinflamator, favorizează
cicatrizarea.
Îndicaţii și mod de adminisirare: ca la produsul Romazula
Extractum calendulae: exiract de î şm' i de gălbenele; are a„;'şăz,f:sf“zé…aş
Antiexsudativ antiinflamatorie, antiexsudaiivă.
Extractum salviae: extract de salvie; are acţiune antimicrobiană
si antiinflamatorie.
Extractum radix âymphyéy: extract de rădăcină de tătănes
Efeci posedă pe |i Î
cicatrizant cicatrizani, datorită „Qrţ w'utlu CFQSCI*Î de alantoină,
Alantoină timpul de vindecare a plăgilor positraumatice sau posic niu„;%"z:;;wt
Carcinogen, nivelul mucoasei bucale, în' 'f—”“ssm"m% race
hepatotoxic genotoxice, carcinogene şi hepatotoxic
Astringent Extractum ratiariae are acţiune âi“şî;ârşgenîâî mativ peniru care
este folosit în ape de gură, paste de dinţi medicinale.
Cxtracium rhey ră în compoziția ş:;rgau… dui %y wx alături de
acid salicilic, alcool. Produsul are acţiune keratolitică Îafîf)%c “v Î
astringentă, antiseptică, antiinflamaitorie, anesiez Că.

indicaţii: !
-— gingivite acule si subacule;
— parodoniite marginale cu fenomene subacute și acut f
D
- — afle bucale cranice, recialvanie.

Contraindicații Contraindicaţii:
— abcesul parodontal marginal (înainie de incizie și
conţinutului). !
THATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 365
Alte produse:
Gingivital (ermed — Germania) conţine: eugenol, timol, Exfrac-
ium salviae, azulene, propicaină, alcoal etilic, Este indicat în
tratamentul gingivitelor și parodoniilelor marginale cu evoluţie
subacută sau acută, complicațiile infecţioase ale parodontitelor
marginale cronice, pericoronarite, după detartraj și tratamente După detartraj
chirurgicale și parodontale,
Gingisan (Yeva - lsrael) sub formă de saluţie conţine: Etracium
Hos chamomillae, Folium eucalypti, Fiadix liquiritiae, sub formă de
unguent carine, în plus, benzocaină 2% cu acţiune anestezică.
indica[ii: la fel ca pentru produsul Gingivital.
Produse imunobiologice:
În tratamentul parodontopatiilor marginale cronice produsele — Mecanisme de
„vaccin stafilococic“, Cantastim, Imudon, Polidin sunt preparate acţiuna
vacteriene cu acţiuni precum:
— creșterea rezistenței antiinfecioase;
— creșterea puterii fagocitare a polimarfonuclearelor;
— creșterea valorii complementului seric:
— croşterea clearance-ului bacterian al maarofagului;
-— creșterea imunoglobulinelor serice (în special lgG și IgA);
— stimularea formării de anticorpi aglutinanţi, specifici, față de
germenii din care este campus preparatul.
Produsul „vaccin siatilococic“ este o suspensie în soluţie salină
fizialogică, de diferite tulpini de stafilococ, inactivate prin căldură.
Produsul „vaccin stafilococic“, folosit iniţial în tratamentul
piodermiielor stafilococice, s-a dovedit activ la balnavii cu reumatism Piodermite
cronic degeneraiiv, la care, în cursul tratamentului cu acest
imunornodulator, s-au constatat fenomene de reactivare și uneori de
ameiiorare a suterinţelor articulare (EFTIMESCU).
Plecând de la această observaţie și considerând joncţiunea
dento-osoasă o ariiculaţie cu fenormene inflamatorii și degeneraltive
caracteristice bolii paradontale, am folosit cu rezultale semnificative
produsul „vaccin starilococic” în tratamentul bolnavilor cu parodoniită
marginală cronică profundă (GAFAR, GEORGESCU, DUMITRIU, CODIȚĂ,
NEGUȚ,1987), Prezența, uneari, a stafilococului în exsudatul inflamator
al pungilor parodontale este un argument în plus în favoarea utilizării
produsului „vaccin stafilococic”, ca imunomodulator adjuvant utilizat imunomodu-
alături de alte proceduri în cadrul iratamentului complex parodontal, iator adjuvant
Produsul „vaccin stafilocacic“ se prezintă în următoarele
concentrajii:
a) vaccin concentrat corespunzător la 1 miliard de corpi bacte-
rieni/mt;
b) vaccin diluat 1/10 corespunzător la 100 milioane corpi bacte-
rierii/ml;
MORIA TR AM DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
c) vacain diluat 1/100 corespunzător la 10 milioane corpi b

rieni/mi;
d) vaccin diluat 1/1.000 corespunzător la i mili
rieni/ml,
Conţinutul ftolelor&
si al vaccinului diluat ă/ „suî\pew în cazul ;;é.dx.ţ;oro
i/1.000. Înainte de întrebuințare, conţinutul fiolelori
pentru o bună omogenizare a suspensiei.
Administrarea se poate face subcutanat, intramuscular sau sub
mucoasa mobilă a fundurilor de sac vestibulare.
Aitmul de administrare este la două-trei zile.
Reacţii În ul unor reacţii locale manifeste (eritere întins
secundare dureroase) sau generale (febră, curbatură ), se mărește
dintre inoculari, care se fac cu doze mai diluate.
Posologie:
— din diluţia 1/1000:0,1 0,…:; 1ml,
- din diluţia 1/100:9,1; O 0,„; Î,;
— din diluția 1/10:0,1 O ,E*„ 1 rs î
- din vacainul concentrat: O, 1:02:0403 îml.
Asociere cu Goncomitent cu vacainul stafilococic se admini
aribiotice pe cale locală și f;ef—méâmiâ
muna- Produsul „Carntastim“ oste un produs bialogic î“nun…î*muld
stimulator extract antigenie din Pseudomonas aerugynosa, cu acţiune
stimulare a macraiagelor.
îndicaţii:
a) parodontopatii é:ef„}ww“îwa ai de involuţie;
b) înaintea tratameniului chirurgical al parodontitelor marginale
oranice;
c) în perioada de vindecare după iratameni chirurgical
parodoniitelor marginale cronice sau după atacul acut al
gingivostornatitelor ulcero-necrotice.
Mod de administrare: subcutan sau sub mucoasa mohilă a
fundurilor de sac vestibulare.
fiitra de administrare: o fiolă/ 2l ăptărmână, timi
pauză 1-1,5 luni, după care se reia adminis
săptămâni.
Îmudon FProdusul „Imudaon“
Extract liafilizatdin specil bacteriene de:
- Lactobacillus acia crphlfw
l
- Lactobacillus helveticus;
1
-— Lactobacillus laciis;
-- Lactobacillus fermentatun
= PPE:
S „'f*z*;fu oGĂă grupa A-S î(? '““î”““; H-Z s18, E
TRATAMENTUL NGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 3B
— Klebslella pnoumoniae;
— (arynebacterium pseaudodiphterieurm;
— Fusilormis fusiormis;
ndida albicans.
Extraciul esie inclus în elilmercuritiosalicilat si excipient până la
2 g/commprimat.
După cum se constată, extractul este produs din specii
nicrabiene care nu sunt implicate direct în etiopatogenia gingivitelor și
parodoniitelor, dar utilizaraa ş„mdu&âu!u; esie jusiificată prin calităţile
°S de Im …)rmduiamr la fel ca și în cazul celorialte produse muna-
munobiologice actuale, modulator
fridicaţii: îndicaţii
— gingivite;
— parodoni ite marginale oronice;
— alvedlite;
- pericoronarite;
— ahcese parodontale marginale;
glosite;
j
qî.w vallte;
Î
— affe,
Posalogie, mod de administrare:
Profilaxie: & comprimate pe zi, subiingual,timp de 21 zile, Se
aleciuează două-trei cure pmîwc ice pe an.
Î n afecţiuni acute: 8 comprimate pe zi sublingual timp de 10 zile.
l n afecţiuni cronice: 4-8 comprimate pe zi sublingual iimp de
-1 zile, Se efeciuează cure terapeutice cu intervale de pauză de două
tuni timp de unu-doi ani,
Alte produse
Alte produse biologice:
p
F alidin administrat parenteral și Aerodin (insiilații în pungi,
pulverizaţii pe rmucoasa bucală).
;éâé%“ TE ACTUALE ALE PROFILAXIEI

SPECIFICE ÎN PARODONTOPATII
tiologia microbiană în formele distruciive ale parodontopatiilar
marginale cronice fiind în prezent unanim recunoscută, se impune o robiană
concentrare a eforiurilor pentru o proilaxie specifică în cadrul acestor
îmboinăviri,
x
Prafilaxia bolilor de etiologie microbiană poate fi specifică sau
nespecdifică.
Profilaxia nespecilică se adresează factorilor favorizanți, în timp Profilaxia
ce profilaxia specifică se realizează prin vaccinuri antfbacteriene care specifică și
determină
== producerea de către organismul v…jc:ăZdăa unor elemerniec nespeciiică
ca racier specific de apărare antimiarobiană
HORIA TRAIAN DUMETRIIU - PARODONTOLOGIE
Prepar unul vaccin eficient presupune, în şnmuă |

stabilirea unui agent patogen cauzator „sigur“ al afecţiunii; pornind
ia structura aniigenică a acestula se poale obţine un prepi
putere imunogenă bună și cu mai pujine efecie secundare,
nentru organisrm.
V%Îm}m î. Vaccinurile clasice sau „conveni ionai
Utilizate în profilaxia afecţiunilor bacteriene sunt preparaie fle din

factori fizico-chimic
£
culturi bacteriene omorâfe, folosind diverși
avirulente, dar cu păstrarea puterii imunogene a bacieriei, fie din
culturi bacteriene vii cu virulenţă atenualta.
- - - înlăturarea virulenţei culturilor bacteriene se realizează,
prin tratarea cu fenol, formaldehină, merthialat sau, mai ş*fmf':ăş— m, CU
substanţe ce alterează materialul genetic bacierian' betapropiolaciona
sau unele imine.
prin €
Vaocinuri „Vil” — vaccinurile „vii”, cu virulența aîm,e 3„ se objin
bacteriilor pe medii nefavorabile, timp îndelungal:
Avantaje și Vaccinurile convenţionale prezintă avantaje și dezavantaje. Astlel,
dezavantaje cele cu bacierii omorâte prin factori fizico-chimici suni avirulente,
' stabile, dar slab imunogene și nu realizează ş…„mî&aézţî;ia Îc
mucoaselor, în timp ce vaccinurile vii, cu virulenţa atenuată sunt bune
Imunogene imunogene dar sunt instabile, p r&?mîa riscul recâștigării viruleniei.
. Vaccinurile moderne
Inginerie Se realizează prin tehnici de inginerie gensiici

Qg%“;” urmărind să înlăture inconvenientele vaccinuri Eor
Biotehnologie Aceste procedeae
”
de biotehnologie au. devenit posi
e
cunoașterii i
precise a structurilor moleculare ale nuoleici
bacterieni.
Stahbilirea structurii genelor ce codilică, în ADN hacteriari
fracțiunile imunagene din microorganismele pa > posii
!n.ma:% ucerea acestara în alte gazde, care vor sinietiz
vor fi lipsite de aciivitate patogenă. Prin metode wm ioas e
Ceiule !denîlîzc:a.e sunt oxtrase și introduseîn celule procariote [Escheric
Ă colh, eucariate, cluperci (Sacharamyces cerevisiae) sau NIru
(Vaccinia). Genele introduse reaiizează f%*(m'*”iâ} &mţs genetici cu
materialul propriu genetic al gazdei, care vă sintet ructurile Nou
codificate cu putere imunogenă și asifei pot fi u'â:âîé;;:;„„î& ca vaccinuri
" lipsite de patogeniiate.
Palipeptide Sinteza chimică a paiwapîmfmm bact
bacteriene reprezintă o altă posibilitate modernă de pre
TRATAMENTUL GINGIVITELOR &I PAHODONTOPATIILOR MARC ;ÎNMLL 369
aceasta a devenii posibilă în urma cunoașterii secvențialităţii

aminoacizilor din structurile re*,w cilve și a determinaților antigenici.
După sinieză, nentru asig “ erii imunogene, fragmentele
palipeptidice sunt cupiate cu difc„ te molecule „purtător“ (polipeptide
polimerizate, anatoxina telanică). Această tehnică ridică unele Determi m& nţi
probieme legate de obținerea unor determinanți antigenici eficienţi, antigenici
Vaccinurile anti-idiotip, ribozomale pot îi realizate prin metode Vacalinuri
noi, variate, care sunt încă în stadiul de cercstare ribozomale
Tehnicile moderne urmăresc abiinerea îi(—“ vaccinuri lipsite de
nocivitate, cu proprietăţi imunogene eficiente și posibilități de
preparare ieftine, pe cale industrială.
Vaccinarea Îîn boala parodontală

Healizarea profilexiei p%efr% prin vaccinare antibacteriană în
boala parodontală ridică încă probi eme. Acestea sunt legate de
dilicultatea c [ aunvaccin eficieni întrucât, în etiologia bolii, nu
a putut fi incriminal, în mod cert, un singur microorganism, ci o
asociaţie de bacterii, ce concurează, în mod sigur la realizarea Asociație de
ieziunilor distructive mn“smwa bacterii
Le asemenea, nu s-a stabilit încă precis raportul între deficiențele
imunol agice în limfocitele T sau B și gradul de distrucţie tisulară în
parodontopatii, Studiile au arătat că persoanele cu delficiențe în
itoză, ca în neutrapenie prezintă forme de parodontopatii cu Neutropenie
leziuni distruciive mai pronunţate,
Examenul microscopic al jesutului parodontal lezat arată
x aîe** nţa, în zona epiteliului joncțional, a numeroase neutrofile cu
baclerii fagocitate, ceea ce relevă rolul neutrofilelor în apărarea
antibacteriană în parodontopalii fiind implicate astfel în mecanismele
imunității nespecifice. .
La noi în ţară s-au efectuat încercări de obţinere a unar preparate Hol imunizani
cu rol imunizant în boala parodontală (BĂCANU, 1969; HAIMOVICI,
1872). Un calectiv format din GAFAR, GEORGESCU, DUMITRIU, CODIȚĂ
UŢ (1987) a studiat g…w…zaebah tățile terapeutice prin vaceina„rapm *
locacică în boala parodontală
În anumite forme dlinice de boală parodontală au fost incriminați
ca „patogeni parodontali": Aggregatibacter aciinomycelemeomilans, în
parodontita juveniiă, și %whyxormwas F]/f?!jivalis în parodontita rapid
progresivă. Experimentele pe animalau confirmat faptul că prezenţa
acestora interlerează cu leziunile dis f…„ î“lve din ţesuturi, realizate prin
mecanisme imunologice.
După modelul vacainurilor convenţionale s-a încercat, încă în .
urmă cu mulți ani, prepararea din Porphyrormonas gingivalisa unui Vaccin
vacoin corpuscular, omarât prin tratare cu formol. Acesta a fost corpuscular
EI HOBIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
experimentat pe animal (TAUBMAN). lmunizarea mairmul

vaccin a dus la descreșterea cantității de bacterii negru
speciile Bacieraides în leziunile gingivale| induse
Imunizare la Imunizarea șoarecilor a determinal dirminuarea ş:»wrdesrilor 08
șoareci leziunile parodontale provocate. Nu s-au făcul orl
voluntari umani cu acest preparat, deoarece efecte
nocive nu au putut fi stabilite cu deplină acuratețe șiiinii
“ &
uri moderne în boaia parc
Dintre bacteriile asociate bolii parodontale,

gi!“fgiva!iş, sansiderat primul patogen la adult, cât și ;
viscosus intră în componenţ a plăcii bacteriene & jw*ng:'vfz»îé&; s
acţionează într-o primă fază prin aderenţa de zb trat, Acea
suba?…% aderenţă este determinată de structuri specific de îlp
Împledicarea aderenţei la substrat ar pu&ă& cons stiful
important de profilaxie prin fapiul că înlăt a germeni
respectivi, prin imunizarea organisrmului faţă de ?;m%:wăiî& structurale 2
acestor bacterii.
Vaccinu Realizarea unor vaccinuri antiadezive este posibilă prin metode
anti Eé%d&ăéâdéé -moderne de clonăre, recombinare a geneior 'â"ăz—ie,g lare sau sir
chirmică a polipeptidelor “Hagmaw
Colonizarea bacteriană la Porphyromanas gingivalis esie > me ::î*'“
de fimbriile de la suprafaţa celulei bacteriene consiituite din s unirm
Fimbrilină proteice c“ig fimbrilină. Gensele care codifică această fimbrilină

clonate și secvenţializate, stabilindu-se că amintita proteină areÎ“':'
de 35 KD. Acoste date aferă baza pentru def“r\a;“zşrw“reaa determinanţitor
antigenici cu rol imunizat. Folosirea ca vaccin a unui as tfel de preparal
va preveni colonizarea bacteriană prin acţiunea anii afîm?îw”
Actinomyces viscosus este un microorganismn oral intens si
deoarece face parle din bacteriile care colonizează &upra“ |
dentare în primul front. Prezintă importanţă nu prin implicare «
afecţiuni pg_rodonîai& d prin faptul că intensifică adere
patogeni pamdmîaii ca Porphyromonas gingivalis. Actinamyces
Gliaoprafei- viscosus prezintă o înaltă afinitate pentru glicoproteinele saliva re, dar
nele salivare aderă șiŞ de celulele epiteliale, leucocite sau alte hacterii, ca
Streptococcus sanguis. Activitatea dublu adezivă se daio ză faptului
,33
Aciivitate
că posedă două tipuri de fimbrii cu aclivitate lecti nică. S-a reușit
lectinică
studierea structurii și clonarea ambelor iipuri de fimbrii, Astfel, tiput 1
de fimbrie, responsabilă de atașarea bactleriilor de supraiața dinților,
aste reprezentată de o proisină de 65 KD
Tipul 2 de 59 KD esie o fimbri& impuc:am
Actinomyces viscosus şi diferiți streptococi, ţ
antigenie neutrofile. Eolosirea unui preparat antigenic obţinut
RATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MAÎÎ'%G!N/—\LE
K
-
fimbriale ar determina apariţia de factori antiadezivi f aţă de aclivitalea
Ci—'—}?(}i două componenie, împiedicând formarea unei pl aci bacteriene
cu implicaţii »?;aww 1o în apariția ş;:arîa'ă dentare sau holii parodontale,
Cionarea genmelor ce codifică aceste protelne fimbriale ale ŞI &maw
bacteriilor !Tnşr…o::a.i.e direct sau indirect în patogenia bolii paradontale genelor
constiiuie un prim pas către- atapele ulterioare de recombinare Hecombinara
geneiică. introducerea genelor ce codifică sinteza acestor fimbrii genstică
într-un p dî—â…id bacterian (de exemplu la Escherichia col), în drojdii Recombinanţi
(Sacharomyces cerevisiae) sau în vector viral va duce la formarea de genelici
recombinanţi genetici ai gazdei cu expunerea genei flagelare prin
sinteza proteinei componente.
fî*»mamă tehnică stă la baza cercetărilor actuale pentru prepararea Cercetări
UUL A accin antiparodontopalie(ca şi vaccinul anticarie).
actuale
,;îabmma secvențialității bazelor DNA determină un progres
important în studiile de hibridizare .…a!e acizilor nucleiai cu consecinţe în
descoperirea epitopilor determinanţi și secvențialitatea aminoacizilor
din palipeptidele responsabile de mwvn…%a bacterillor de subsirat,
Healizarea de peptide sintetice, pornind de la cunoaşterea
:„;ewmî&!iu inoacizilor componenţi, a devenit asifel posibilă și, ca
atare, un x 3t©5“îiiâ£ vaccin din peptide sintetice ar putea fi realizat prin
stal lzma secvenţialității antigenelar filagelare,
Anticorpii monoclonali deţin, de asemenea, un rol potenţial m Arntticorpii
ohţinerea unor preparate vaccinale în aî&;eţâuni!&ş orale. monacionali
Aceşti anticorpi sunt sintetizați de celule formatoare derivate din
limtocitele B. Experimental s-au u…m…mnaţ imfociâaâ& B splenice de
șoarece cu celule plasmatice tumorale, obţinându-se sinteza de Sinteza de
anticorpi cu o singură specificitate. Astfel de aniicorpi monoclonali s-au anticorpi
.
obţiI wf îam de componeniele fimbriale ale de tip 1 și 2 la Actinomyces
viseosus. Dintre patogenii parodontali au fost …Ju&taî: și s-au obținul
an î;(;c:;rp; monoaclonali iaţă de Porphiyromonas gingivafis și Prevotella Anticarpi
intermedia, folosiţi pentru identificările acestora în placa 3ubgw igivală monoctonali
si pungile paradontala,
Anticorpii monoclonall obținuţi faţă de Aggregalibacter
actinomycstermcomitans recunosc polizaharidul determinant de pe
suprafața celulelor T ca și leucataxina.
Actualmente, descoperirea și prepararea acesior' anticorpi
monoclonali are ap;ăăf;aţiă în diagnosiic, în ideniificarea bacteriilor orale,
iar pasul următor va fi desigur utilizarea lorîn obținerea de preparate
vaccinale antiparod cmwpaî!w
În îmbalnăvirile parodonţiului marginal, o acţiune tmpwdnî a
anticorpilor monocionali poate fi imunizarea pasivă a organismului faţă imunizare
de patagenii parodontali. pasivă
În siadiul actual al cercetărilor privind proftilax
didoniopaliile marginale cronice, ree
HORIA TRAIAN DUMIETEEU - PARODONTOLOGIE
canslitule încă o problemă de pe 'speciivă, nu Eprea îndepărte

J
dR iwm rfs—wu!îmiuîu n;k»ţmuî' prin tehnici de bioingineri e genatică în
UOneCa iorme e a altor mmx bacleriene.
a ?îî*ăm ă… ERULUI nk* Eioat

AA Văor
JLOGIE
AS
Asocierea Denumirea L x)E&ÎÎ' R provine din asocierea iniţialel
înițiaielor termeni din Ir k”a fmqî&,rfa care delinesc %du% de formare
luminoase rmonoct ome, coerente, polariza R puternic a
rezultat ai unei emisii stimulate de zixd…iţ *;cş ht Ampliicalion Dy
Siimulated Emission af Padiations.
Caracteristici
Caracteristicile (parametrii) de funcționare a unui laser sunt:
— lungimea de undă care în cazul radiaţiei laser este unică și
Morna- conduce la calitatea de monocromatisnr, maximele și min W“*'„ă…s
cromatisii undelor sunt idenlice în unitatea de timp, cesa ce coniferă :
calitatea de cosrenfă, iar orientarea undelor în spațiu are caracter
absolut și reflectă starea de pole fizare;
— puterea care depinde de amplitudinea pulsaţiilor, are diferite
valori și se măsoară în watf;
— frecvonja de modulare axprimă rapartul dintre numărul de
oscilaţilsecundă și se măsoară în hertz,
— den '“iz*aiaa de putere definește energia emisă pe unilaie de
suprafață și se apreciază în Joule/cr?.
Efecte Efecî&ie bialagice atribuite radiaţiei laser, unele cunoscule, altele
biologice încă în curs de cercetare, sunt în principal:
stimularea sintezei de ADN;
— activaroa fagocitozei;
— promovarea unor mediatori locali ca histamina cu acţiune
analgezică;
— creșterea aclivităţii fibroblaștilor și a sisternelor enzimaiice, cu
otect favorabil în procesele r'ep\a.r*amrii"
— favorizarea schimburilar ioniceîn cadrul pompei Na/K;
— stimularea locală a dinamicii vasculare;
- acţiuni antimicrobiene și chiar antivirale, antiinflamaiorii, hermo-
statice și miorelaxanie;
Domenii de utili zare și avantaje ale lasei
parodontologie
Acţiune anti- 1. Acţiunea antimicrobiană
microbiană Se atribuie laserului Er: YAG (Erbium — doped, Yitrium —
Aluminum — Garnet) o aciivitate antimicrobiană
fajă de ş*aî'cm;wii
g:samdenta!ă (SCHWARTZ, SCULEAN ș. a., 2001). De asemenea, iaserul
1 dioxid de carban are o acţiune de decontaminare microbiană la
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARGDONTOPATIILOR MARGINALE
nivalul rădăcinii deniare si a osului alvaolar (BAHONE, COVANI $. &,

2002), iar şaaewi diodiă 980 nm este folosit pentru tratamentul
p :ş;impig…m telor UZNY, FIEYM Ș. a.2004),
„Detartrajul și chiuretajul rs'acîicuă':zr cu laser Detartraj,
ste utilizat laserul Er: YAG sub anestezie locală, la densități de chiuretaj
putere de 80 și 100 mJ când la microscopu!l elecironic cu balelaj SEM radicular
se remarcă o suprafajă radiculară de tip „coajă de coopac“ sau de
150 m când apare o suprafaţă rugoasă de tip „solzas“ (FOLWACZNY;
MEHL ș. a., 2000),
3. Îndepărtarea chirut 'gicală a ţesulturilor moi Chirurgie
Cu laserul de tip Nd: Yag (Neodynium: Yttrium — Alurminum —
Caarnet) se ţaoîî"edwărîa tesuturi moi printr-o reacție de fotoabiaţie prin
care fluidul tisular supraîncălzit se vaporizează, acţiune urmată de
O coagulare …văara și hemostază vasculară (BAGGETT, MACKIE 5. &.,
Jîgqoî
Această acţiune c En rurgicală &»îe'_rtî!ézată și pentru:

Excizil
Debridare
- evicţie mc;'ra
a Eviaţie
—p lo
pilectomia;
incizia rîb s ului parodontal marginal;
-— decapusonări;
— tre şammia,î enectormie;
— gingiveciomie, gingivoplastie; Giingivec-
— îndepărtarea țesutului de granulaj tarie, girt-
Nu este necesară sutura givoplastie
4. Alte acţjiuni ale laserului în parodontologie se referă la Depiqmeniare
posibilitățile sale de a produce depigmentarea gingivală, tratamentul gingivală
aftelor recidivante, albirea dinților. '
Dezavantaje ale laserului în parodontologie
Dezavariaje
1. În cazul laserului cu dioxid de cdi'băî)!'i foiosit nentru tratani'm'uă
suprafeţelor radicuiare sau în exciziile de os se produc sechestre
Sechestre
0s0ase care se înconjoară de celule gigante, multinucleate sau de o 0504SE
capsulă fibroasă, fenomene care întârzie sau chia compromit o
vindecare normală, '
2. Laserul diodă GaAlAs „arde“ matricea organică a cementului și
în'apiwâicé reinserția ligamentului periodontal,
- Laserul NA: YAG folosit pentru detariraj și chiuretaj radicular
este mai puţin eficient decâl dacă se folosesc ultrasunetele și
chiuretele gingivale.
4. Țesuturile fibrozate se îndepărtează cu dificultate sau ineficieni.
5„ Aplicarea laserului pe formaţiuni turmorale insuficient explorate,
Contra=
cu poteniial malign, este periculoasă şi contraindicată,
indicație
. HORIA TRAIAN DUNMITFIU — P ARODONTOLOGIE
6. Analgezia cu laser ă î multe cazuri

p
redusă :ar„ru»„aiaîez…aa iw ală.
Tratamentul éfaî“if*ié?î'î%cu laser necesită A pertormal
inve: "ia mai mari și costuri carespunzătoare.
Personal 8. Tratamentul c Îcî—f:;%îî nu poate fi efectuat decâi de un personal
instruit instruit care *zreşh…e să evite wpunwm ia radiaţii a ochilor tuturor
persoanelor și a abdornenului la gravide.
Tratamentul m eşéimm“şamsfi local și general
\„"x
antimicrobiană și antiinflamatorie, împreună cu ;mcve;î
wc—wdrî'wf* a piăcii maw ene, ă "……Eu | supra- și
urmate de vindecare EF în cazul gingivitelor și în majc
clinice de parodoniii ;,„ marginală crorm…ă superiicială;
avansate de îmbolnăvire parodontală marginală de tip int
produc însă ameliorări şi nu vindecări propriu Zîîé&}ş dac
roalizate și alte două obiective majare în alara Ş;L,épr%wwa
anume:
T, îndepărtarea ţesuturilor degradate, a struciurilor patologice si
2, recuperarea fungțională a dinților parodontolici.
Pungi Pungile parodontale și conținului lor Da“()lf;}(“if*“”*af'mmf"%î
parodoniale lesut epitelial și conjunciiv de gi anué&va„ os ramolit, osieitic, exs
inflamator se suprimă cal mai eficient prin proceduri …E.fşfcaăsa.
Înaintea tratamentului chirurgical parod gnmi pi mpw -zlis, £
sunt necesare măsuri chirurgicale de îndepăriare a focarelor
microbiene nerecuperabile prin tratament conservaior:
. 'i…a;îţga a) Extracţia dinţilor parodoniotici nerecuperabili, care este indicată
linţilor în cazul dinţilor cu mobilitate excesivă, în pian orizontal și în sens axial.
g:mwéîăm'aîm%m Decizia de extracție a acestor dinți este dată de | iţJâăa unui supor!
ner as0s alveolar, capabil să susţină diniele în cursul unui aci minim de
masticaţie.
Examenul clinic al mobilității dentare este suficieni în aceste ca-
zuri pentru a constata excluderea funcțională completă a acestor dinii.
=
Extracţia ?r buw făcută sub anestezie corespunzătoare, cel mai

bine prin infiltra
Tendinţa de» extracţie fără anestezie a acestor dinţi este fotal
gresită din urmăloarele maiive: : '
riabilitate — dinţii parodontafici cu mobilitate excesivă au o v
radiculară evoluție a bolli şi prezintă de regulă o friabilitate radicu â
THATAMENTUL GINGIVITELOR I PARODONTOPATIILOR MARGINALE 375
cazul rădăcinilor subțiri, "î"grma care sunt suscepiibile de fractură

printr-o extracție aÎ'îWL .m' aî*ă lo anes w recuperarea
restului radicular îr conaiții, chinultoare pentru
bolnav;
— chiuretarea completa ă fesutului deg; inulaţie restanteste c Chiuretajul
de realizat în ahsenţa anesteziei, ceea fwgffea?a %an% rări țesutului de
persistente și revenirea la medic pentru upn a acestora granulație
— în cazul înlocuirii ţesutului de granulație wmrr un îé:' t scleros
sau hialln, extracţia „uscată“ fără nc,araéa trebule urmată de
chiuretarea alentă a acestul î&muî susceptihil de a se infecta, de a
favoriza apariţia unei alveolite; în absenţa anesteziei, chiuretajul Alveotită
postextracţional nu poate fi realizat în (gn&îzî;i i normale;
b) Marmrfar;mfw osi fe indicată în cazul unor pungi parodontale Premolarizare
cu exsudat pwuîom persisient, după ce tratamentul medicarnentas și
chirurgical de suprimare a pungii a eșuat. Se realizează, în special, la
nivelul mo (…ar!nr feriori, unde, după devitalizarea și G%"»Ma raa Go m:.m
a rădăcinii sănătoase, coroana dentară este
.
\f'é%ăfiîjibl,îlfiî'—é}ă'aî,s, iar rădăcina cu punga parodontală este extrasă,

c) Amputarea radiculară (FARRAR, 1884; BLACK, 1886) se Amputarez
realizează după devitalizarea şi obiurarea rădăcinilor *'“w lătoase și radiculară
constă în secţionarea rădăcinii cu punga parodontală rebelă la
atament, la nivelul joncţiunii corano-radiculare, urmată de oxtracția
oasiei radăcini; de asemenea, se realizează în afectarea gingivo-
osoasă de gradul IV a bi- sau trifurcațiilor. Furcaţii
Amputarea %":_ad'f;uăzaam asie indicată mali îî'm'*vw** la rădăcina Rădăcina
palatinală a molarilor superiori, atât în cazul unei pungi parodontale palatinală
are Nu „:z:,d&az la tratament, cât și în cazul unei retracții excesive,
uneori până la apex, a fibromucoasei care acoperă rădăcina
palatinală.
a) Extracjta resturilor radicula f"g»"? nerecuperabile
Tratamentul chirurgical în ' parodontopaiiile marginale are trei
principale obiective: Dbiective
1. destinţarea pungilor parodoniale și a conținutului patologic al
acestora;
2. îndepărtarea gingiei hiperplazice care nu poatefi redusă prit
mijloace conservatoare:;
3. modelarea ţesuturilor moi gingivo-periostale prin proceduri de
istie și a celor dure: osul alvealar cu restaurarea adiţională.
”…-3 încercat desfiinţarea pungilor parodontalemarginale prin
proceduri nechirurgicale, cţiune
Utilizarea de substanţe chimice cu acţiune caustică caustică
S-au vén„—,!î sut „î ni jech imiice amdş„ u!fun (etil acid „::»u!îwsm mri"j Acizi
cromie tanic, acid sul Haze
F SA în ăfT Argilă, czolin
HOBIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLEU
;“'!
Î R
3-
(balus rubra) sau caolin (bolus alba), hipoclorit de sodiu r
acid citric.
Motoda utili: arii substanțelor chimioe causiice are
Dezavantale avantaje:
— acţiune caustică distructivă neseleciivă cu mpema
tesulurilor sănătoase din vecii wgaîe“ *ş&a*;ra::z& ale OSu
țesuturilormoi gingivo-paradontale și ale pulpei denîaw;
-— dlesfiinţarea atât a conţinutului n…g'nqăc câtsi a Ş…H%E“éi c
pungilor paradontale, ceea ce reprezintă în
chimică, dar fără controi asupra ariei de distruci ;e…
Necrozele Necrozele tisulare sunt urmate de o
lisuiare fibroasă, adeseori inesteiică.
Electrocaule- Elecirocauterizarea
rizarea Se realizează prin curenți elecirici de înaltă frecvenţă (1,5 până la
7,5 milioane de cicli pe sacundă), care sunt de trei tipuri: curent ealeotria
parțial redresai, total redresal, total redresat și filtrat.
Flectrozii activi sunt sub formă de:
-— filament subţire pentru incizie-excizie;
— ansă de formă circulară, rombică, trapezoldală sau ca un contur
semnilunar pentru cauterizare propriu-zisă,
r r r sferă cu suprafață netedă, bară cilindrică,
ascuţit pentru cauterizare, hemostază, desensib iz„gre z:îe„m ina
Cu ajutorul celor trei tipuri de electrozi
Alte acțiuni
cauterizarea propriu-zisă, se mai pot realiza:
- secţionarea tisulară;
me!ew:acuag\…iiarşaa;
- fulguraţii;
- aleciradesicajie.
Avantaje Avantajele electrocauterizării
aria de cauterizare asupra pungilor parodontale, a perejilor și
conţinutului lar poate fi controlată de medic, în anurmite limite;
-— intensitatea curentului elecirie Déiî!dîé; fi dozată în funcție de
volumul de ţesut cauterizat și apropierea de fesuturile sănăloase
învecinate;
-— prevenirea sângerării În câmp uscat;
a
Electro- -— reducerea hemur&g:&! prin electrocoagulare, dar numai iniţiai,

coagulare momentul prirei sângerări;
— se autosterilizează, împiedică difuzarea microbilor în cursul
Cauterizare intervenției;
uniformă — asigură o cauterizare uniformă, în suprafață.
Dezavantaje Dezavantajele electrocauterizării —
— riscul de interferenţe cu aciivitatea stimulatorilor cardiaci (pace
makers);
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR f\/IARGINAI
-—/
-£
&
produce un miros neplăcut și, uneori, tulburări gustative
termporare;
— riscul nacrozelor de combustie as upra lesuturilor moi învecinate Necroze de
și a osului 'aévacşm prin manevre neglijenie, necontrolate. combustie
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
DE DESFIINŢARE A PUNGILOR
ARODONTALE
Heprezintă metoda cu cele mai multe indicaţii și tehnici de
rezolvare a consecinţelor distructive ale infecţiei microbiene asupra
parodonțiului marginal,
Pregătiri preoperatarii
Înaintea intervenției chirurgicale sunt necesare unele pregătiri,
măsuri menite să prevină posibile accidente și incidente nedorite în
ursul actulul operator,
Determinarea unor constante biologice și corectarea lor în Constante
cazul în care prezintă abateri semnificative de la valarile normale. bialogice
În mod obișnuit, iinciziași decolarea părților moi gingivale, situate
superficial, sunt urmate de o haă maragie ușoară, produsă de leziurile
capilare care, printr-un mecanism reflex (reflex axonic), praduc o
coniracţie a sfincterelor precapilare într-un interval de câteva zeci de
secunde.
Uneori, rezistența capilarelor este scăzută: în carema vitaminelor Hezistenţa
C și P, trombocitopenii, la hepatici, hipertensivi, uremici, în diabet. capilară
Hezisienţa capilară se determină prin pmba garoului — Proba
HUMPEL-LEEDE -, de compresiune, sau prin depresiune cu ajutorul garoului
unei mici ventuze de sticlă, prevăzută cu o pompă de aspiraţie,
aplicată în regiunea plicii cotului.
Determinarea și corectarea timpilor de coagulare, de ssângerare și Timpt de
de protrombină sunt obligatarii înaintea unei intervenții chirurgicale; soagulare,
- numărăioarea de leucocite se impune ori de câte ori depistăm sângerare,
hiperplazii gingivale eytime pe aril mari, asociate cu leziuni ulcerative protrombină
ale mucoasei gingivale și bucale;
— glicernia, uneori proba %“prglicemieă provocate, poate depista Hiperglicami
un diabet în stadiul biochimic cu manifestări clinice inaparente. provacată
Alte constante biologice care se pot determina preoperaior au fost
enumerate la capitolul de examene complementare ale bolnavuiun
parodontopat.
2. Aprecierea gradului de Îmbolnăvire se poate tace prin examene
clinice și paraclinice (indici, teste).
378 HOBRIA TRAIAN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Tesuturi 3 Ffectuarea tratamentului antimicrobian reduce compane

afectate anțiinflamatorie, hipertrofică, a leziunilor parodontale
ireversibii nedicului exereza numai a ;a;…… ilor afectate în mod
4. Pregătirea psihică a pacienţilor este necesară pentru & h
cooperare în cursul intervenţiei și constă în explicarea .„ww i şi
necesității acesteia, precum și expunerea sumară a desfășurării ei, în
special fapiul că va fi efectuată sub anestezie și într-un timp scuri.
Uneori, este necesară și o medicaţie calmantă cu sedalive,
tranchilizante minore.
O pojiune calmantă care poaie îl administratăc o jumătate
oră înaintea imwvmîpî conţine: bramură de c13… tiriotură
vaiwmw lurminat sodic în soaluție apoasă.
Se mai pot utiliza: Meprobamat, Diazepam în doze î
o &
î“
Tratamentul chirurgical al parodontopatiilor marginal DOMCe
Ş
realizează prin:
1, Suprimarea pe cale chirurgicală, sângerândă, a pungilor
paradontale.
2. Îndepărtarea hiperplaziilor gingivale.
3. Corectarea defectelor mucogingivale.
Existenţa pungilor parodontale determină următoarele situaţii
EA
Situaţii
anormale anormale:
a) menţinerea plăcii bacieriene subgingivale
îndepărtării cotidiene prin periaj;
b) persister ";taunuil țesut de granulație infectat
c) resorbţia osoasă continuă,
Prin îrai amenî :hirurgical se creează acces la WEF?}“
pentru îndepăriarea în totalitate a iartrului f—:z
subgingivale.
Gingia mărită de volum prin fenomene hiperplazice
numărului de celule şi a ap„arawă ui fibrilar nu revine Ţ
tratarent medicamentos, ci numai prin excizie chirurgicală modelantă,
Detecte Defectele mucogingivale sunt produse în urma u&f“*î“aw of
mucogingivale excesive datorate unor bride, frenuri, traumei prin peria] dentar, impact
alimentar, traumă ocluzală, obiceiuri vicioase.
Consecințele principale sunt:
a) aspecte nefizionomice;
b) hiperestezia dentinară.
Prin iratamentul chirurgical al acestor defecie se objine o
remadelare morfofuncțională și fizionomică.
ndicaţii indicaţiile tratamântului chirurgical parodontal suri ă;:'»z“iaîai—r de
bolile pd rodontale sau situaţiile disfuncționale care au produ
. pungi false nereductibile prin iratament antimickxuîc; an;
2 pungi paradontale adevăr ÎE
3, hiperplazii qr.gwai&a (cu sau f pumş false
4. detecte riucogingivale.
THATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 378
Ontr (caé'rş»tm:şşf/wiş* Taiameniului chirurgical parodontal sunt
de Contraindicații
ordin local și general,
Principala contraindicajie locală a tratamentului chirurgical
Locale
parodantal este legală de starea iglenei bucale,
Aceasta, uneori, nu oste afectuată cor punzător de către
pacient, în pofida instrucţiunilor date de medic sau de igienistul dentar
În astfel de situații, intervenţia chirurgicală este urmată de recidive ale
intlamației gingivale şi de eșecul aperator,
Unele suferințe acute, ca gir ngivostomatita ulcera-necratică, nu
permit efectuarea intervenjiei chirurgicale de suprimare a conţinut
ului
pungilor sau a hiperplaziilor gingivale decâi du upă o perioad
ă de
tratament medicamentos antimicrobian.
Contraindicaţiile generale Cantraindi-
Intervenţia chirurgicală nu trebuie etectuati naintea unei exigente
cațiile
consultaţii, din care să rezulte că pacientul nu folosește o medicaţie
generale
anticoagulantă sau imunosupresivă,
Bolile generale care contraindică în mod absolut intervenţia
Absolute
chirurgioală sunt:
1) leucemiile acule; Leucemii
'“'} infarctul de miocard mai recent de o săptămâni; acute
3) hemofilia;
4)' stările cașectice din T.B.C,,
tumari rnaîgna
5) stârile avansate de mgqfua; ență cardiacă, hepalică sau renală;
5) psihozale majam
Bolile generale care presupun o invesiigaţie completă și o
compensare mmdmzwwmna ănar&as…*punmmara, în relaţie cu medicul
internist, înaintea intervenției hirurgicale paradontale sunt:
1) diabetul;
2) boala ADDISON; .
3) boli cardiovasculare: nipertensiunea arterială, insuficienţă
coronăriană, purtători de implante vasculare;
4) epilepsia, boala PARKINSON,
instrumentar și materiale
insirumentarul specific folosit în chirurgia pa rodontală este alcătuit
u tfig. 126)
rUMmantar …ş inim de ahirurgie

arodontală
380 MOBIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
instrumentar 1. Instrumentar de consultație și explorare:
— sonde parodontale și exploratarii, pensa CRANE-RAPLAN
pentru măsurarea și marcarea adâncimii pua“sgiiw paradontale
gingivectomii). Este o pensă cu un braţ drept și unul angulat, ascuţi
…a…iul drept se introduce în punga pai mşjonîa!a ar cel cu vârt produce,
Câmp din exterior, prin apropierea celor două brațe, puncie hemoragice.
operator 2, instrumentar de g}reqéîima câmpului aperator și de anestezie.
incizie . Instrumeniar de incizie și secţionare:
=
— bisturie cu lamă de unică folosință, cea mai ulilizată fiind
numărul 15—„ dar și 11, 12 b arcuată, folosită pentru incizia verticală
secundară de tip RAMFJORD (operația WIDMAN maditicată);
— bisturie de f'“ingî\m(*mmig tip GOLDMAN-FOA pentriu inc
vestibulare și aproximale: au partea activă de formă triunghiula
alungită, angulată faţă de mâner;
— bisturiu ORBAN angulat, pentru diferite incizii în plan orizor
— instrumentul KIRKLAND numărul 15 sau 16 are pariea activă :L}w
Lama forma unei lame triunghiulare, cu o margine convexă ascuţită și un vârt
triunghiulară mai lung decât celălalt. instrumentul este folosit pentru incizia iniţială
marginală și aproximală, ca și pentru îndepăriarea gingiei incizate
Wé% “?}
Fig.127
Bisturie folosite în
„ : v chirurgia parodontală
Decolarea 4. Ins'[rumer„ar de decolare a lambourilor și evidențiere a osului
lambourilor alveolar:
— decolatoare mucozale și periostale,
5. Instrumentar pentru îndepărtarea feSL&…ÎU Cfié} granulajle,
chiureiaj radicular și pentru modelarea osului alveolai
Chiurete — instrumente de detartraj "ubgingiva!"
chirurgicale — chiurete chirurgicale cu margini ascuţite, rotunde £sau ovale, de
tip cupă sau inelare;
— chiurete GRACEY (în condiţiile decolării unui lambou, f»ir»* pot
acţiona cel mai eficient și direct controlat asupra osului alveolar)
Răzușe — răzușe sau pile subgingivale;
-— pense ciupitoare de 0s
— dăltiţe (de 0S); !
Freze de as — îreze, preferabil de os LINDEMAN;
TRATAMENTUL GINGIVIT ȘI PARODONTOPATIILOR ff\'i(! NALE
éi…Er Lunwnm dw &u:…
…\„
——— ;:}9?*:&;3 m raam natu
7, înstrumantar ajutăt instrumentar
-— spatule; ajutător
— depărtătoare;
— Dense;
— discuri, freze;
— cleșii de extracţii;
v&rfmgi de spălătură;
» » » ciești pentru f:am„…
canule de aspirație.
î
. Materiale:
LA(»
P
- câmpuri chirurgicale;
ţ
— Comprese de iifon,
- rulouri de vată;
— bulete de vală;
— anestezice;
— lichide antiseptice de spălătură, ser fiziologic;
— fire de s Jauré,
- clmenturi chirurgicale, Cimenturi
chirurgicale
%wgé&g recenteîn tratamentul

cniE“ăăăagă»â%ă l parodontopatiilor
marginale
Microc ă“ş irurgia parodonială
Aelferiri asupra posibilităților de “'}ă:im a imaginilor dalează cu

2800 de ani î. Ch,, când au fost ijf»}…„ simple meniscuri lenticulare
de sflclă în Egiş:u( ELCHER 2001).lÎ â%î la Amsierdam, Anton vari
LEEUWENHOOK 3 & îrwtprrwi s”ni(:fs? scap format din leniile. În 1876,
medicul german SAEMISCHa folosit pentru prima oară la examinare
lupa de sticlă. Lupa simplă, compusă sau prismatică âre însă Lupa simplă
dezavantajul unei greutăţi mari atunci când se urmărește o mărire
anmf ativă a ţmfî!wm de câmp observate și a deformării imaginii în
cursul inevitabilei mișcări a capului,
p armte:e microchirurgiei este Carl NYLEN, care a folosit prima aară
în 1921 un microscop binocular pentru chirurgia urechii. În domeniul
medicinii deniare, microscopul a pătruns i;îupă utilizarea %a pentru
„uîur vaselor de sânge cu diametrul de 1 mm (JACOBSEN, …JA%/
1960), a cnirurgiei artroscopice, Wuroîmme și îrmamgnf;pxz;esi & fost
FIORIA ME? VAN DUBITERIU — Pf\ROUON TOLOGIE
utilizat în domeniul nostru de activitate de către APOTHE

anul 1978. În 1993, SHANNELEC și TIBBETTS organizează un cur
microchirurgie parodontală în cadrul îniâlnirii anuale a Acade
Americane de Parodontologie.
Microchirurgie Microchirurgia parodontală sub microscop prezintă aval
mmr“îanto legate de îndeplinireaa trei obieciive:
_ luminarea mai bună a câmpului operator prin folosirea iibrei
umm coaxiale care transportă lumina la piesele de mână, instrumente
sau lupa microsCw ului; se pot observa asifel mai bine bpnzw*'— de
tartru sungingival, î …ul de granulație, se poate conaîaîa ac …„re“ge'
îndepărtării '—"şwîo ra de pe suprafața rădăcinii și respeciiv a osului
alveolar.
Mărirea 2. Mărirea imaginii câmpului 0pe ior. se pot executa astfel în
imaginii mai precise ca localizare, lungime și îralect.
î “m Asemenea,
ei se abiine
o mai bună repaziționare a ţesuturilor și suturi cu ace aÎO ain iuni
mai mici.
Precizia 3, Cresierea preciziei acr“u!ui ':w(:îvrai'o;'; acoasta se abține prii
actului folosirea unui microscop extern £ iși
operator spre deosebire de lupă, nu îl mqm ă pe
imdgima aâmpuluî m“c» “*ce[\/enue prm f*e;}%'
…a ce îa\/rsnîeam o mai bună vmdm,şa re

În chirurgia parodontală este necesară și suficientă «
câmpului operator de 5 până la 12 ori pentru a înde
iluminare, mărirea imaginii, creșterea preciziei actului
parodontal.
Microchirurgie Instrumentele de microchirurgie, mai mici ca dimensiuni, suni
împrumutate din chirurgia oftalmologică: *
— bisturiu cu margine în semilună care poaie îl folosit pentru i
intrasulculare, secţionarea fesutului f.:unjumîw pe !î… iune
corionului gingival și pregătirea spaţiului primitor de grefă ca și pentru
abţinerea grefei înseși;
— bisturiul în formă de lingură folosit pentru objinerea spaţiului de
plasare a grefei conjunciive;
-— ace de sulură de mici dimensiuni: 6,6 mm lungime, curură de
140*
Micropense -— micropense pentru menţirerea acelor;
În microchirurgia parodontală se realizează șase-șapie suluri față
Fire de patru-—cinci suturi în chirurgia uzuală.
resorbabile Materialul de sutură folosit în chirurgia parodontală este
Fire reprezentat de fire res sorbabile: caigut, polyglactin 910, paliglecaprone
nerssorbabile 25, polydioxanoneși fire neresorbabile: mătase, nailon, poliester.
""'"mp“ Principalii iimpi în intervenţiile chirur gww!& afe parodonțiuiui
principali marginai:
î?reqăîi rea câmpului operator,
2, Anestezie,
3. Accesul în zona de operat prin: Acces
— acces diract;
- incizie;
- secţionare;
— deacolare.
4. indepărtarea gingiei excizate (în gingivectomii), contraincizii îri Contraineizii
gingivoplastii;
5. Indepărtarea conţinutului pungilor parodontale prin:
— chiuretajul pungii;
- chiuretajul rădăcinii;
— chiuretajul 0508
5. Tratamentul antimicrobian prin spălături cu soluţii antiseptice
Tratament
sau ser fiziologic în pungile parodontale evidale sau în abcesul
antimicrobian
parodontal marginal (cu soluţii antiseptice sau paste cu antibiotice);
7. Protecţia plăgii prin:
Protecţia
— meșe supragingivale interdentare;
plăgii
— SUlUră;
-— cimenturi chirurgicale.
Metode și tefinici de chirurgie parodontală
Procedurile de bază în chirurgia parodonţiului marginal sunt:
Proceduri
1. Chiuretajul gingival și subgingival.
chirurgicale
2. Gingivectomia,
de bază
3. Gingivectomia gingivo-plastică,
4. Operaţiile cu lambou.
S. Chirurgia osoasă alveolară.Grefele osoase și terapia de adiție. Terapia de
&. Chirurgia mucogingivală.
= adiție
In cadrul acestor intervenţii şi, în special, în chirurgia osoasă se
realizează și importante acte terapeuiice, cum sunt:
— ostectomii și osteoplastii;
— resiaurarea osului alveolar prin grefe, implante granulare de Regenerare
adijie, sau de alt iip și prin regenerare tisulară ghidată. tisulară
ghidată
CHIURETAJUL GINGIVAL
ȘI SUBGINGIVAL
CHIURETAJUL GINGIVAL
se efeciuează în șanţul gingival și pungile gingivale false, tără a
Sant gingival
âși, de regulă, nivelul de inserție a epiteliului joncţional, Este o
formă avansată de debridare gingivală pe cale chirurgicală.
Îndicaţii:
Indicaţii
Chiuretajul gingival este indicat r:
1. Gingivite cronice cu microulceraţii, pe peretele moale al șanțului
gingival și sângerări la cele mai ușoare alingeri;
HORIA TRAIAN DUNMITRILU — PARODONTOLOGIE
”sq:w e cronice și, mai ales, în parodontite marginale cronice

IE cu pungi m;… care nu cedează la tratament
antfirmici'oman
Contraindicații Contraindica[ii:
Chiuretajul gingiva! este contraindicat în:
1. Gingivite alergice;
2. Gingivite fibroase cu aspect clinic fibromat
Anestezia este de coniaci saup rin infiltrație,
Tennică Tennică:”
Instrumentarul principal este reprezentat prin chiur rete fine de ti
GRACEY, Acte tg…;a se nîmduc Uu D!anm Lé“ îr ,;;anm„ gltîf"şivcş%
punga falsă și & maâna oi
se execută o presiune mmdaasdif„a ţ» marg ea (Şî"lj\/riî Îibf»“!a și gingia
fixă (fig. 128)
C ormpres's Această cori îpî“„…(* digitală are W;aîu*
digitală gAA e a siabiliza gingia și de £ şw%m;w chiur “:
să se încarce cu țesulu “
u'D
granulație inflamat,
Tracţiunile chiuretei se fac
blândeţe, sevitând posibilele dilacei
gingiei inflamate.
În urma chiuretajului se
sângerare care diminuă treptai
îndepăriarea țesutului de
Microulceratii microulcerațiilor gingivale.
Sanţul gingival se spală cu ser
fiziologic sau cu saluţie de gluconat de
clorhexidină 0,12% cu ajutorul unei serinţ
Gingia se aplică pe dinte cu presiune
moderată și poate fi pratejată cu meșe
Fig. 128 iodoformate afânale, aplicale interdeniar
Ciment Chiuretajul gingivat peste papilele interdentare sau se poate
chirurgical folosi un ciment chirurgical de protecţie.
Chiuretajul gingival trebuie efectuat după detariraj şi se
completează prin chiuretajul radicular
I€ al eventualelor zone de ft=mw3î
dezgolit, preferabil într-o ședinţă urmăioare. Hacîîuawa în acesas
ședinţă a detartrajului și chiuretajului poale îi ur rmată de intruzia un
fragrmente de tartru infectat în peretele gingival.
Ultrasunete Chiuretajul gingival poate fi efectuat și cu ultrasunele sau prin
electrocauterizare.
CA arură dş Aplicarea de substanțe chimice, precum soluţia de alorură de zinc
zinc 30% 30%, este eficientă numai în cazul unor șanțuri gingivale mict, CU
peretii friabili, unde riscul dilacerării mecanice esie mare sau în zone
de micraulcerații greu accesibile efectuării chiuretajului iristrumern ial.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR 1 V'!/ngul*\îAi E
NURETAJUL SUBGINGIVAL
e realizează î "w 3i parodontale adevărate, dincolode zana de
inserţie a epiteliului u?…f… al.
indlicaţii: Indicaţii
1. Pungi parodontale mici, de 2-4 mm adân Icime;
z. Pungi parodontale foarte adânci; rajiunsa chiuretajului subgin-
gival în aceste forme avansate de boa ăă osie dublă și este explicată
prin necesitatea de a tatona reaciivitatea locală și posibilit
ățile de
v%nda„arw înaintea unei intervenţii mai a ple, cum este o operație cu
iambou, De asemenea, prin chiuretaj se îndepărtează o impf;)r'i'anîă
cantitate de țesuluri af&cîaîa, caea ce usurează efortul impus de
interverția următoare
3. F“u ngi par QdG zîe„,&ăe:x adânci, pe una saudeua feţe ale rădăcinii
situate în zone accesibile sau care devin accesibile& prin crearea
unui Microlambou
microlar nbf…m ş…w itar;
papilar
4. Pentru a reduce riscul de acutizare prin suprainfectare
pungilor pamdm ale și de apariţie a abcesului parodontal marginal
;
5. Ca tratament definitiv al abcesului parodontal marginal la
morn 5'; radiculari;
5. Fisiule apico-gingivale
/ Pentru termporizarea é%xîrzacîie:»' la holnavi cu afecţiuni generale,
unde nu se pot realiza intervenții armple de chirurgie parodon
tală;
8. Hecidive, după alte intervenții chi rurgicale
!"“'gj;';i;raif;gjj”„f„fg[j'
Contraindiecații
T, La nivelut bi- și trifurcaţiilor radicular re, unde nu este elicient ca
întervenie s Wgu ara;
2, La dinţi cu mobilitate crescută și pericol de avulsie prin
manevrele de chiuretaj. '
instrumentar. se includ toate instrumentele destinate în idepărtăr
ii
lesuiturilor alterate, lar în cazul chiuuretajului cu microlambouri
papilare
si r mentarul de incizie și secţiorare
?/?/};“—g—?:
Shiuretajul subgingival poatefi efectua Lpe un dinte, un sextant
sau mai mult, -
Există două variante de tehnică:
1. Chiuretajul în câmp închis, fără decolări cgingivale, când Shluretajul în
in > lăsală în poziţie deasupra hmmw!ţ …fw…w' câmp închis
tracţionare pentru accesul instrumentului la
eficienţă redusă, fiind realizată în condiții de

Dciîf) îi şăaaîa HQ„J la pungi cu adâncimi
HIRT - PARODONTOLOGIE
lecţie
Ş d:……"i cu indicații
intrasulculară cu bisturiul fpr
mîo 'dentare ţiaî… la d a wuăar urmate
țesutului epiteliat sși é'“;Ol"*iL„Z”îCÎ' ubiacent inilamal
: astfel mioro favoriz
gile paradonta
“… sazul papi
£
| fî.kîîé'*ÎÎF)' , incizia se face fapma„pu
ora !, cu bisturiul : cu forfec
în întregime cu suturile bomai
l Fig.130
Excizia papilei Chiuretajul …»ubg%r&gă*—w%
Prin acest acces la pungile parodontaie, €

deschis se realizează În condiții de mai bună V2 ;h!!/z*sîc—* (fig. 13
În pungile parodontale se efectuează:
— chiuretajul ţesuturilor de granulație până la oprirea sân gerării;
Chiuretaj — chiuretajul rădăcinii până la senzaţia de alunecare& usOAră;
— chiuretajul osului alveolar de consistență moale, ramolii prin
osteiță, până la os sănătos, momeni anunţat de consistenja crescuia
percepută faciii.
Tesutul de granulajie de pe fața interioarară a microlambourilor
papilare se chiuretează sau se îndepărteaz ă cu foarfeci de plasile
mucozală. \
Spalare După oprirea sângerării se commieam conţinutul pungii, se spală
u ser fiziologie sau cu gluconat de clorhexidină 0,12%.
Biovitra- În interiorul pungilor se introduc implanie granulare de
ceramică hidroxiapatită sau, mai bine, de biovitroceramică.
Protecţia plăgii se face diferențiat:
Mese — microlambourile papilare se strâng în spaţiile interdentare și se
iodoformate protejează cu meșe inierdeniare iodoformale,aaplicate afânat, fără
THATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 3O7
£ se N ia 24 de ore. În cazul introducerii

hidroxiaț datită sau biovitroceramică este obligatarie
microlambourile papilare de lungime medie se suturează

interdentar, iar sutura se înde f„…ri a 3-7 zile;
=
Fig.131 Fig.132
Proiecţia plăgii Sutură după chiuretaj și implant granular
în cazul exciziei papilei de la bază se aplică ciment

chirurgical,
de protecție, care semegîţméi îrei zile, după care se îndepă
rtează, Se Ciment
face toaleta plăgiiși se aplică din nou ciment pentru încă 3-4
zile. chirurgical
Gimenturile chiru rgicale pot fi acoperite, proiejate si
menţinuteîr
poziție cu foi adezive de staniol MBUALEW),
De cele mai multe orl, chiuretajul gingival și subgin
gival se
nsaţesc, dmw}w"a apar trecvent mici pungi de 1-3
mm , localizate în
.,—„amţui gingiei inflamate, concomitent cu prezenţa de
pungi false
GINGIVECTOMIA
Este intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează
:
a) peretele moale (extern) al pungilor parodantale. Prin
aceasta
e realizează:
- desfiinţarea posibilităţii de reterţie a plăcii microbiene;
— accesul direct la fesuturile infectate care pot fi mdepa iale
U Acces direc
ușurinţă;
— prevenirea recidivelor;
5) gingia hiperplaziatăși pungile false sau adevărat te subiac
ente,
Gingivectomia este deci o intervenţie radicală, prin care se înterven e
suprimă, într-o singură ședinţă, suportul morfologic al
boiii parodontale radical
de tip distructiv sau proliferativ.
D<
Gingivectomia este intervenţia cu cel mai înalt grad de eficien

ță
ierapeutică, dar care este urmată de sechele vizibile: zone
radiculare
SER
DGIE
denuf%:-xw și resirnţite senziliv prit

ă +
1 aneutice compiler
Pungi supraalveolare cu un pw gingival fibro

anţă _en'réî, care nu wmî“ îf chiure j
chiuretat, nu se reacoleaz
2 faba“*n% gi nqwa. L ate în gra}f'"m,…ş …zpnv interdenta
3. Abcese paradontare marginale rec retole exiern
al păî%î“î“ îngroșat, fibrozat după înce âri '&%\w,manî
impropriu (“"iî;waréa cu fwmc…i, evacuare Incorij
tratamente prelungite cu antibiolice) sau cu punci
bi- și' mwhuia
a
ungi parodontale de ;aa…ian
subţire, ,—„;Eak; m„gml&aza\îş
subgingival.
5, Pungi parodontale cu exsudat inflarm
'imw*n“% H chirurgicale,
- Hiperplazii gingivale de cauză microbia
uneori, normonală.
Indicaţii pen- 7. indicaţii ale gingivectomiei legate
ru alungirea dentare:
coroanei a) În ”157;1'?37&…'&;» patologice
dentare face printr-o intervonţie (;„şzfnpus;a c
zmgeEâ“şw a marginii osului ah '
b) Cavităţi cu distrucţii df—… are ”ubg”
cm con înarm g(:»imară și realizarea finală
: EZBE%E m…ă î'“w&m

amw radiat
şmma…şîgă
a bontului fhemn”*x
alU '";mău:
tului mvw
CU Ccoroanăc.şhmcă SCL inaâ
i SU
De regulă, gărzgiw î
contraindicată
C»OVH, amna 'fc„ m
f“ămq„wse alergic
Hipertrofii gingiva vatameni
TRATAMENTUL GINGIVITELOR Si PARODONTOPATIILOR MARGINA LE 3
e
£
3. Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoză
(în absenţa
iratamentului bolii sisternice).
A. Unele gingivite hiperplazice de cauză hormonală;
în sarcină se
recomandă temparizarea gingivectorniei până după
naștere.
5. Pungi parodontale os0ase (se preferă lambouri),
Pungi osoase
&. Pungi parodontale adânci care depășesc linia
a
îa
(joncţiunea)
mucogingivală.
7. Contraindicaţii ale alungirii coroanelor dlinice prin
gingivec-
tornie:
a) igienă bucală defectuoasă;
b) dinţi fără valoare strategică peniru restaurarea proteti
că;
o) implicarea furcațiilor la molari şi premolari,
NOTĂ: În faja unei creșieri de volum a gingiei înainte
de a decide
iratamentul prin gingiveciomie trebuie răspuns la următo
arele Întrebări
majore;
1) Este mărirea de volum a gingiei de nalură sistem
ică și, mai Boll generale
ales, leucemică? Hăspunsul este dai de aspeciul clinic
și de rezultatul
examenului de fahorator.
În fafa unei hiperplazii gingivale cu caracier extiins,
generalizat, nu
siecluaji nici o manoperă sângerândă înaintea unei
fiernoieucograme
(numărul de leucocite poate fi solicitat de urgenţă la
cel mai aprapiati Număr de
faboraior de analize),
leucocite
2) Este mărirea de volumn a gingiei o hipertrofie sau
o fiperplazie? Hipertrofie
Răspunsul este dat de evolujia sub Iratament antimi
crabiari. sau
Oricum, orice hiperplazie are și o componentă
hipertrofică hiperplazie?
revarsibilă ce trebuie redusă vrin tratament medic
amentos instituit
înaintea gingivectomiei.
Anesiezia locală se obţine prin contact sau prin
infiltraţie, în
funcţie de mărirea și extinderea zonei operate,
După obţinerea anesteziei se poate injecta a cantita
te mică
(0,1 ml) de anestezic în fiecare papilă interdentară din
zona implicată
în operaţie. Efectele acestei metode sunt:
— acceniuarea turgescenței papilare, ceea ce ușurează
incizia si Turgeacenţa
excizia;
papilei
— feducerea sângerării prin vasoconstricţie.
„
instrumentarul adecvat gingivectomiei se referă la marca
rea
adâncimii pungilor și la efectuarea exciziei.
Tefinică:
1. Marcarea porţiunilar celor mai declive ale pungilor parodo
ntale sondă
se face cu o sondă parodontală gradată sau, mai bine,
cu pensa parodontală
CRANE-KAPLAN (fig. 133).
, gradată
Braţul neted al pensei se introduce în pungă până întâmp
ină a
rezisienţă ușor depresibilă. Prin apropierea braţelor pensei
, vârful
exiern creează un punct hemoragic (fig. 134). Acesta este
situat însă
HOBIA TRIAIAN DUMITRIU-- P ARODONTOLOGIE
cu 1-2 mm mai coronar decât porjiunea cea m al dec

a țesutului de granulaţie.
grosimeîă
Fig. 124
Fîe…awă hwewm-“ SE marchiei
M(ş
'â ăncizw se face cu bisturiul cu lam

iq. 18 E;& îdîd de pli
spre apical de
SUS privini3I nivelul
r
Fig. 135
incizie îr bizou exteri Ciment „h irurgieal
Lama bisturiului se menţine în contact cu suprafaţa dintelui

încizie primară
reprexmta linia de incizie primară. w
În zonele aproximale incizia secundară este uşurată m jE ul
Ur
ascuţit al bisturiului KIRKLAND. Acesta se poale însă folosi £ % la
început pemru schiţarea inciziei primare. “
incizia Incizia secundară se poate face independent de incizia pr imară,
secundară cu bisturiul GSOLDMAN-FOX sau cu forfecuța de plasile.
H ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE
3. Excizia gingiei se realizează cu instrumentul KIRKLAND, cu Excizie

pense anatormice și este gur“aîa prin acţiunea instrumentului de
delartraj în formă de „gheară“ aplicat interdentar.
4. Detartrajul minuţios al rădăcinilor expuse
5. Chiuretajul rădăcinii.
UN
5. Îndepărtarea ţesuturilor de granulație: epiteiial și conjunctiv

P
Tesut de
ai voluminos), se face în toate cazurile.
granulație
NOTĂ: În gingivitele hiperplazice, după îndepărtarea gingiei mă-
rile de volum se constală, de regulă, un grad de sângerare mai
mult
sau mai pujin intens, produs de un lesut de granulajie situat, în
Spe-
clai, în zonele aproximale, la baza pur 1gilor, ceea ce indică depăşir
oa Parodontită
stadiului de inflamaţie gingivală spre parodontită marginală.
marginală
În cursul iintervenției, mdoparmm sângelui se face cel mai bine
prin aspiraţie.
7. Modelarea fină a conturului gingiei se face cu forfecuţe de
plasiie sau clești de ţesut; utilizarea unor pietre duamdnîaîe este
posibilă, dar trebuie limitată la situaţiile când conturul gingival are o
consistență fermă,
Elecirocauterizarea poate fi utilizată pentru corectarea conturului
Contur
gingival de la început sau după incizia iniţială.
gingival
Elecirocauterul nu trebuie să atingă obiuraţii metalice, osul,
periostul sau instrurmentele de consultaţie.
8. Toaleta plăgii se face cu ser fiziologic sau cu soluţie de gluco-
nat de clorhexidină 0,12%.
3. Protecţia plăgii se face cu cimenturi chirurgicale: din acest
Cimenturi
punct de vedere trebuie menţionat că cimenturile chirurgicale cu oxid
chirurgicale
de zinc-eugeno/ pot produce reacții alergice datorită eugenatului.
Alte componente ale cimenturilor chirurgicale ca: fibrele de azbest Nu fibre de
implicate în producerea unor tumori maligne sau acidul tanic cu efecte azbest
nocive asupra ficatului au făcut ca utilizarea acestor cimentur Nu acid tanic
i să fie
abandonată,
Cimentul fără eugenol este unul dintre cele mai utilizate și conţine
oxizi metalici și acizi grași. Cimentul se poaie objine prin amestecul
a
două pasieși se aplică pe zona aperată prin modelarea cu degetele
lubrifiate cu vaselină (Coe — Pack), Se întărește după 10—-15 minute.
De asemenea, se poate prezenia sub forma unei paste unice și care
se întârește în contaci cu mediul umed al plăgii şi al cavităţii bucale
(Peripac). Se aplică sub forma unui cilindru modelat cu degetele
înmănușate, umezite cu apăși se introduce interdentar „ pe suprafața
coronară, circa 1/2 din înălţime și ps plaga gingivală fără să acopere
ama mucoasei mobile, bridele, frenurile și zonele de inserție înaltă
a
fasciculelor musculare (?sq„ 136).
Alte cimenturi chirurgicaie:

și alcaoi
— Giment chirurgical cu oxid de zinc, caolin, etilen glicol
(Peridres); —
2a
Cianoaorilaţi — Clanoacrilajii , aplicaţi sub formă lichiaă, se solidifică în 5-10
secunde;
— Geluri metacrilice în care se înglobează clornexidină.
considerăm €
Cimenturile se menţin, în medie, o săptămână. Noi
D<
tat; se fac
este bine ca, după primele îrei zile, cimentul să fie îndepăr
=,
zile.
toaleta plăgii și se aplică din nou cimeni pentru cca 3-4
frontal ă oste favoriz ată de
Menţinere Menjinerea cimenturilor îÎn zona
dinţilor laterali , cu
aplicarea unor benzi adezive de staniol: la nivalul
de acrilat sau
fundul de sac vestibular puţin adânc, se pot folosi chei
rat de un îir
înainte de aplicarea cimentului, coletul dintelui este înconju
mm, de care
de mătase înnodat vestibular, cu capetele iăiate la 3—4
cimentul va adera.
Vindecare Vindecarea plăgii după gingivectomie
inflamatorie
Imediat după intervenţie, în țesuturi are loc & reacție
leucocitar în
cu caracter acut, caracterizată prin vasodilataţie și infiltrat
prezint ă intense fenomene
corion. Țesutul conjunctiv perivascular
chima le nedifer enţiate.
proliferative ale fihroblaștilor și celulelor mezen
iale, ceea ce
Mitoză Se asociază şi o mitoză accentuată a celulelor endotel
accentuată coniurează tabiaul formării unui ţesut de granulaţie,
două zile
Cheag fibrinos La suprafața plăgii se consiituie un cheag fibrinos: la
siraturi :
după gingivectomie, această zonă prezintă trei
-— cel superficial are caracier necrotia; !
— stratul intermediar este bogat în leucocite;
stratul profund este fibrinos.
3
o rată de
Epiteliul începe să se dezvolte sub stratul fibrinos cu
t treptat. Formar ea
0,5 ram/zi, în timp ce stratul necrozai esie elimina
reacțio nală din
jesutului de granulație în cantitate mică, manifestare
n întâlnit în
partea capilarelor și celulelor din corion, aste un fenome
ție se
aproape toate cazurile. Prin suprainfectare, ţesutul de granula
clinic, ceea ce impune
dezvoltă excesiv și devine evident
cauterizarea sa,
de granulajie
— Pentru a împiedica dezvoltarea în exces a ţesutului
!
sunt necesare:
— netezirea corectă prin chiuretare a suprafeţeior radiculare;
— îndepărtarea în totalitate a ţesulurilor infectate;
— aplicarea corectă a cimentului chirurgical;
— controlul postoperator al plăgii, aplicarea cu disoernământ a
Control
punctiforme âle
postoperator substanţelor antimicrobiene sau cauterizante: atingeri
microburjoanelor de ţesut de granulaţie cu azotat de argint 30%, acid
tricloracelic 10-30%, clorură de zine 30%.
TRATAMENTI GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 83
La microscopul electronic s-a constatat, d lupă 12 —4 zile de la
int www ie, apariția unei noi joncţiuni dento-eniteliale cu formarea
laminei bazale și a hemidesmozomilor.
La 14 zile de la gingivectoriie, înireaga suprafață a plăgii este
amoperită de epiteliti.
Schimbarea mai frecventă a cimentului chir urgical grăbește Schimbarea
vindecarea plăgii, cimentului
-TOMIA GINGIVO-PLASTICĂ
sarisă în 1967 de prof. dr. Valerian PoPEScu (la care am
it cu Jawîe îmbunătățiri inspirate din efectuarea operajiilor cu
mmd obișnuit, gingivectomia se însoţește de o serie de

manopere de plastie Fgrir% care se urmărește restaurarea morfoiogiei
funcționale a conturului gingival prin proce duri plastice:
- axcizia papilelor cu fenomene de stază, excluse tunaţional;
…wdcféarm marginii gingivale cu forfecuţe de plastie sau cleșii
de piasî&p tisulară;
— subţierea marginilor gingivalecu pietre diamantate.
Există si :“;iîua“ă; speciale când sesmpum Oo modalare nînmâ a
festonului qx "gival și repozijionarea cât mai aproape de coletul denta
al r …argm gingivale reconturate chirurgical.
fé»dd…g%z…d astfel o intervenţie completă, în care gingivectomia
%îés un“n&îa de realizarea unui lambou mucozal sau mucoperiostal, Lambou
repoziționat spre coronar. Este evidentă întrepătrunderea și repoziţionat
combinarea elementelor de chirurgie parodontală care, din moiive
didaclice, se tratează în mod separat.
indicaţiile de ordin special al gingivectorniei gingivo-plastice sunt: indicaţii de
1. Sechelele gingivale rămase după gingivostomatita ulcero-ne- ordin special
crotică.
Fibromatază gingivală cu îngroșarea excesivă a marginii gin-
găvaiés.
3. Descoperirea unor porţiuni de rădăcină în uri ma gingivectomiei
e îuam de necesitateîn zonele vizibile, frontale.
În alte situaţii, indicaţiile gingivectomiei gingivo-plastice sunt indicaţii
comune cu ale gingivectomiei simple (mai puţin în abcesele gingivale comune
unde gin gwecw_m—;s, rezolvă definitiv situaţia sau în reconturările
parodanţiului marginal la dinţii cu coroana excesiv scurtată prin
abraziune patolacică).
Offî!d!f?diaaj!!„ Contraindicaţii
u
î, Gingie subiire , friabilă, slab vascularizată, care nu se pretează
la moadelare plastică.
2 Involuţii gingivale precoce, limitate la
dinţi, din cauza gradului înalt de recidivă. Aicl
chirurgie mucogingivală prin la "bouri repoziți
constituie, de altfel, tot o plastie) sa
Anostezia se face priri ÎNfill ,
mie sși
Insirumentarul este același ca si peniru gingivecto
instrumentar instrurnentar și material de sutură,
Tehnică: bisturiul cu lama nr, 15 (prefera
incizie - făcându-se o incizie combinată
combinată asulcular, la nivelul marginii gingival ibare, :
fibroasă excesivă F
Bizou interri Incizia se face în bizou inttern la 45* faţă

dentar, incizia complet
se
MAN-E sau cu foriecuțe de plas
caracterului particular al gingi vopla stiei (fa
clasic sau modificat) (fig, 137). Se îndepariea
: GU
nerecuperabilă, îngroșată, fibroasă, cu peonsa
ajutorul unor instrumente de detartraj „gr
de ţ
Dacolare Mucoasa gingivală restantă se decole Ză cu grijă
acest lucru nu se f
muco- situații cânc, din cauza friabilității mucoasei,
lă
face și se realizeză o decolare mucoperiostaiă.
periostală
Fig. 138
Fig.137
! Contraincizie
încizia pentru gingivectomia
gingivo-plastică . în mucoasa alveolară
sa alveofară,
Lipsa de Chiar dacă decolarea se faca până la mucoa
posibi lă, liposa de
elasticitate a acoperirea defeciului denio-alveolar nu aeste
o realitate, admiţând că
mucoasei olasticitate a mucoasei gingivale fiind
„întinderea” mucoasei,
gingivale repoziţionarea la colet esie posibilă prin
(Notă: DUMIT RIU HT
acoasta se rotrage postoperator
TILOR MARGINALE
a de (îîî»k%î l dinţilor. Frenatomia sau frenectomia sunt

cele mai multe cazuri. În această interveniie se regăsesc
Uf'wé—}cé'm“e" raţie cu lambou si chiru
;m… ţesuturile alterate prin:
; al rădăcinii;
î”î'“rfîd'f*!dnî" sului Jhx solar prin înlăturarea zanelor Excizia
lce —Eăî%”h}znfc'—j„ modelantă
e fauîwwwé porţiunea gingivală decalată în poziție cât mai Sutura
Ă, la coleiul anatomic al dințelui (fig. 139). lamboului
f%îr'»x suturează marginea caudală(apicală) a mucoasei alveolare a Sutura
fu V"fuiUl de sac resiant la periostul subiacent, pentru a nu permite mucosei
a inevitabilă & ar*%wi', prin îrac:m,mi și prin msetaplazia alveolare
IDI în iimpul vindecării, …ww …,nmrw ucerea conseculivă a
afăavcimit fundului de sac vestib é:jrm asemenea se previne
ierea" și alunecarea E;p?'»'“é—( u„aî aza.mwuiwc; are a fost aplicat cât
mai aproape de coletul dintelui,
Periostul dşnwoş„»e it va îi protejat cu meșe iodoformate, schimbate Mesa
Î - trai zile, ;z se va acoperi de enitaliu în T2-14 zile. iodoformate
Firele de mt se scot la 7-B zile. Vindecarea clinică Fire de sutură
survine după 7—-10 !8 cu redarea unui aspect fizionomiccCOrBs-
punzător.
Gingivoplastia execulată cu turbina are osenm de dezavantaje: Gingivoplastia
V V V excizia nefiziologică, prin smulgere, a tesuturilor: cu turbina
'e aburidentă;
if„î
onjunci
Prin lambou s
decolat de osul &
raomentul îm„ olat pi
a î desr
lăgii osoase subiaceni
ionomic.
În raport cu osul alveolar subiacent, larnbaul c
-— roflectat în întregime
varțial refleciai.
—
În funcție de st
— mucazal;
- mucoperiastal.
EE'& raport cu poziţia în care
f[ămî el poalieţ fi repazilionat:
cal;
ăm…:é ral;
— Goranar.
În raport cu gradul de extindere a lamboului:
4 4 4 lambou extins: pe un grup de dinţi, pe o arcadă,
— lambou limitat: în L, pe unu-trei dinţi.
Avantaje fw intajele mwam/mr CU /fw)bm„ sunt:
Un acces bun la nivelut rădăcinilor, pungilor interdentare şi
interradiculare.
2 Eliminarea conținutului pungilor situate aproape sau dincola de
„şgm;îâwwa mucogingivală.
. Asigură accesul la nivelul osului alveolar pentru caredt
de;îfesîaior resoarbilve ale acestula
4. Crearea unei zone fără țesuturi patologice în scopul unei b
reacolări gingivale.
Dezavantaje Dezavantaje:
1, Dilacerări întinse mucoperiostale, risc de rupturi, franjurări sau
de necroze, prin incizii necorespunzătoare cu aféja,m rea irigatiei
larmooului, : '
2. Reiracjie gingivală prin vindecare fibroasă retractilă și rezecția
maodelantă substraclivă a osului subiacent.
THRATAMENT UL GINGIVITELOR SI PARQODONT
îndicații
3 de e s”j'mc*
' (:ngwaă
verticală, 1 suniformă
unş;şă ş&aw…w oniala osoase,
Abces parodontal marginal serpiginos la mona- și pluriradicu-
iari,
S. Abces parodontal î"nammaă de orice fel la nivalul din
îlor later z
5. Aplicarea de implante granulare în pungile parodani
de adiţie.
7. %ma%vwîî de regenerare tisulară ghidată.
8. În vederea amputației radiculare la dinţii pluriradiculari.
9. Fiecidive după chiuretaj subgingival.
Caniraindicaţii:
ţ, ;îilî“n*—*icu &Mmb e avaan%aî:a ţmm n f%mmp! rea 3Q>(Uilgi
a pş… ww„
Mn ie psoasă mrazm“&id fără Sermne M(“ ini la„,rtraag 0 L„; pu*agg;

pbarodontale,
,
3. aafnmu
Î
m& pe un singur dinte pr in incizii efectuale pe o
Mucoasă subțire, întinsă, slab v„wc;afldr
Anestezia: prin infilirație troncularăa periferică și/sau plexală.
înstrumentar. complex, adecvat reflectării Emhcw lor, îndepăr
tă
tesu mmf» ;mî&}âmf…m și proieciiei plăgiiprin sutură,
Fă«
Tehnici
L mai cunoscută wa%mm& ale cărei baze au fost puse de
NEUMAN, în 1912, și WIDMAN, în 1916, dar care a cun OSGUt
numeroase
(care var fi expuse În P(}Hî…!nmm), esie:
ERAȚIA CU LAMBOU MUCOPERIOSTAL

DEE
ÎE Bas Î LECTAT ÎN TOTALITATE
\
Zu& a dinte, un grup de dinţi sau pe întresaga Timpii
arcadă, Dupăîr a arw;éîezieh timpii intervenției sunt: interveni a”
1, incizie orizonială %Î"s bizou intern — până la marginea crestei
ncizie
alveolare, la cca. u,a “î mr de marginea gingivată liberă, efeciuat
ă orizontală
cu un bisturiu cum zăerşamamăn w.TT, 12, 15 sau 15c,
2. Pentru reflectarea în totalitate a dmbouiu se praciică două
incizii verticale pe versantul vesiibular al osului alveolar, la distanţă de
încizii
un dinte, de o parte și de alta a zonei bolnave, de aperat.
verticale
înciziile așa-zis verticale vor avea un traiect ușor oblic faţă de axul Traiect oblic
di wiu i și în afara zonei operate, astfel încât să rezulte un lambou
în
formă de trapez, cu mm mare, spre fundul de sac vestibular,
ceoa ce
H asigură o mai :Î*'J:' 1ă irigație.
L de T
i iloc a
Lambou
u apariţia unor sechele dehist

[ [ : salajul d
gu incizia verticală.
Capătul opus al inciziei vertica LQ
W“ăéădî“ăî dedliv iață de &d…aw imea
! larmbourilor limitate „m L*, incizia ww%… ,
i„îî…ă din capelale inciziei wxmm„icî care se
unu-trei Jrîl pentru tratamentul unor pungi
interradicular (fig, 141).
é!éîé!/éî!&é? famboului se face cu decoalatoare f
roape în aproape, cu precauții pentru a
ucmwm atul. Aderenţele periostale postinflamalorii,
D
D
D
e
—
sridele se secţi (}M„iî?ăcu forfecuța de şa%îşg„

Lamboul vestibular poate îi menţin
+r
&.
e—-'t'
Fe
—
c
-
fn}
a—
E
a
c
R
TJ
de tracţiune, ancora t hémş}„ at ;é

de o pensă
Lambour
fe ile laterale palatinale pot fi
alveolar prin apropiere de linia madeam, cu un îir de £
a
nesi U E
FE
asut de
AITEIU — PARODONTOLOGIE
Fig.145 Fig. 146

Material de adiţie în zona rezorbiiei Sutura ptăgii
DSOASE
%E Spălarea plăgii cu ser fiziologic, soluţie de gluconat de
clorhexidină O, 12%.
Adiţie 1 î„%„ Aplicarea materialului de adijie în vede
conjinutului pungii și a restaurării pereţilor alveola
resorbție osoasă (flg. 145 ).
Membsrane 14. Aplicarea și menjinerea membranelor resorbabile
resorbabile în mdr… procedurii de regenerare tisulară ghi idată.
Sutură 15. Proteciia plăgii prin sutură (iig. 146) :si, eve
chirurgical, în special unde planurile de sutură nu se aling
Fioluri Sutura îndepiinește următoarele roiuri:
— reduce sângerarea postoperaloiie;
— menţine fesuturile în pozijie nedepi lasabilă;
— reduce durerile stsiopamîom
-— asigură contenţia și reţinerea m vaterialului implantat în
parodontale sau/jși a membraneior în intervenţiile de 3
tisutară ghidală;
, — favorizează vindecarea
Ace de sutură Suiura se realizează cu ace curbe sau drepte
atraumatice; ca fire de sulură se folosesc: pri
rosorbabile, firul de mătase, din catgui, păr de cai,
HATAMENTUL GINGIVITELO H ST PARODONTOPATIILOR MARGINA LE
Heguli de sutură;
— aplicarea firuiui de suiură în porțiunile cele mai keratinizate ale
.r
nur număr sulicient de fire de sultură;
— — — realiz prin alingerea marginală a planurilor

sulurale; cârn sste posibil, sutura de „poziție“ este
si utilă și r o fi compleiată și protejată cu cimenturi
firelor de sut
producă necroză, dar să meni - mbourile și eventuala
membrană sau materialul şăa aqdiţie
Sulura poate fi: Fipuri de
„intreruptă“, în puncie separate, procedeul cel mai frecver sutură
iolosit (fig. 148):
- în „lasou“, pentru$
a meniine un lambou unic repoziţionat .
coronar, pe o singură față a dintelui sau lateral (fig, 147);
- continuă, similară celei în „lasou“, peniru menținerea în paziţie
coronară a unui lambou mai mare, siluat pe același versant al dintelui
îlig. 148);
— de „plăpumar”, când firul de sutură nu urmează un |
cominuu peste marginile lambourilor, iesind la w”afdgm înainte de
acestea. Poaie fi orizontală sau w—wîlc ă (Mig. 132). Se utilizează în
…;
zonele aproximale, deasupra unor implanturi granulare.
OPERAȚIA CU LAMBOU MUCOPERIOSTA

PARȚIAL REFLECTAT
A fost descrisă, în 1974, de MAMFJORD și NISSLE c cu un impact Impact
deosebit asupra multor practicieni parodontologi și consiitu: o deosebit
modificare a tehnicil desorise de WIDMAN
„ chiurete
Fig.152
incizia completăîn operația cu
lambou parțial refleciat
erării, spălarea cu soluţie de ser fiziologic ş

2 a ţesuturilor patolagice, se suturei
intrerupiă. Se poate aplica un ciment Ciment
ele unde lambourile nu se întâlnesc chi irurgical
LE CU LAMBOU MUCOZAL
Constau în decolarea numai a mucoasei, sau a mucoasei și Dwm”amm
submucoasai, de periosUa Lnî;i;,swm Prezenja periostului menţinut pe ucoasei
08 et„c néacswă pentru a primio grefă gingivală de vecinătate sau de '
la distanţă. În acest caz, lamboul mucozal esie suturat la periost
cât
mai decliv spre fundul de sac vestibular.
intervenţia se practică pentru: indicaţii
— desfiinţarea bridelor și inserțiilor musculare înalte …9 e
tracţionează marginile gingivale și predispun la retracţie gingivală (de
…—"îî
oabicei, în regiunea caninilorși pre molarilo ' inferiori);

A TRAIAN DUMITEIEI — PARODONTOLOGIE
fundutul de sac vestioula
5“%“”5 TAȚIA CU LAME

CAL
v»aa
palaiinale.
HReducerea volumului osului aivealar
În cursul operaţiilor cu ianrmwv 'm ag„}mzé
im„wa Q mudéé;iar&* ă
izeză pe îmm ul ţ)!“%hr'**)\îuîéâi'î aî res

În consecinţă, nivelul de fsy&w a tambaului,
intervenţiei, este siluat mai apical.
Desfiinţarea pungilor parodontale palatinale
La nivelul rădăcinilor palatinale, mucoasa mastic
nalatine nu prezintă o componentă alvealară mobilă, de
apical.
Decarece aa;eaaş*aadéé_ asare
si a îndepărtării c ”hm tult „Amăagm al pungii (inclusiv
Ă osul
osteilic), se ş:;'rs;â că amîna a tehnică:
incizie în !;:tşîzau If „… ă ţgmwe ,
bfu ndui p 153)și excizarea D
Fig.t5a Fig. 154

incizia în bizou interrt pentru inaizia pentru decolarea mu
desfiinţarea pungilor parodoniale palatine
palatinale
ş g…ă&.îazşm
val se ş}rm“îic si în
—î…* radici £m Retracţi

ANA
i pe î“'u noţia
utului epitelial
lîn(ţagdwlregenerării tisulare ghidate.
U iambou parția Îî"î%'ff&ăcî”î condiţionarea Lamboau
acia m A sau tetraciclină și, în
acţi wf“e:.n unei “nm"a: izit orizontale a
fundul de sac vesiibular penruF a usura
. Fig.156
Lambou parțial reflectat Contraincizie în mucoasa alvealară
VUNITEMU
— P AHODONTOLOGIE
caronar
în fibra €
Fig.157
Matoriai d
RURGIA OS
Î
>
a
O
z
n
îndicaţii ' a) Infervenții de rezecție și modelare osoasă — osiectomii și

osfeoplastii se realizează în: \
— pungi parodontale osoase, create printr-o resarbiie alveolară
preferențială, acolo unde osul alveolar este întârit de prelungiri din
corpul oaselor maxilare, mai rezistente la resorbție; menţinerea unui
perete extern osos creează condiţii favorabile peniru recidiva
Atenuarea inflamației seplice; I
neregula- — resorbții osoase verticale, urxăe se atenuiează nere
ităţilor conturului osos alvealar;
THATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILORI MARGINA
anei clince a dinţilor prin gingivectomie

u;u!uă alvealar ia un nivel mai decliv,
Ul mucogingival,
- X arsanţilor osului alvealar,
mzmam l asfaurare a osului alvealar
orea prin mecanisme naturale a 0s lui alveolar
ssibilă fără o in îrwmim ajutătoare, terapeutică. e disting,îr
ş:;e_—mş„ două direcţii de 'î.aîa meni:
- fâră utilizarea unui material adijional și
j
- prin tratament de :-a;d ie.

ărs primul caz, se ănsis,m in A mogd deosebit pe îndepăr wm țosi
ie epitelial din pungile parodontale și a é—%!îé* Iu ie:m
Tesutul apitelial îmmauwa restruciurarea ceme aîuiu &
jesutului conjunciiv desmodontal. Îndepărtarea is…'se poate face prin:
: szm;ramă WM… nipociorit de sodiu, antiformină, fenol — dar
1o acţiune neseleclivă față de țesurturi;
ţi : 1 a, în și ' pietre al r'rrfî\/é;, cemş-w,
asemenea, nu pot fi contrOÎ[ZH cu precizie pentru a acţiona numai pe
lesutul epitelial;
interveniii chirurgicale parodontale de eliminare a epiteliului —
dar acesta poaie prolifera din marginile plăgii.
=R
ÎZCW EI A%
Urmărește completarea defectelor osului alveolar printr-un

maierial suscepiibil să favorizeze prin neomineralizare regenerarea
DSOASĂ.
isocierea procedurilor de regenerare tisulară ghidată cu terapia
e adiţie feprezmta o modalitate modernăși eficiontă de tratamont a
a:immtelor osoase parodontale, Hezultate « „im ebite se abţin în special Tratamentul
în îmîamanîui furcajiilor, dar metoda poate fi folosită curent și pentru furcațillor
regenerarea os50asă a pungilor parodontale din spaţiile interdentare.
GREFELE OSOASE
Heprezintă o formă imporiantăa terapiei de adiţie care urmăreșie: indicaţii

— reducerea adâncimii pungilor parodontale;
— realizarea unei joncţiuni gingivo-dentare înalte;
— micşorarea gradului de resorbție osoasă;
— înălţarea nivelului de os alvealar restant.
Clasificarea grefelor osoase după particularităţile legale de Clasificare
origine, natură și implicaţiile imunologice:
Grefe de arigine umană:
TRAIAN DUMITAIU — PARODONTOLOGIE
e d&“ as recaltr
ai inalvid, Perir
S a vm ticu Ep de as carlical amestecat cu sânge („Ccoagul 0so

- - - tragmente din peret PÎG alveotar, recoltate du
DI s
asia fragmente sub formă de pană, dislocate dii 3
—
m ei pungi şac:şşo&c„-n.laj! , pe care a ablurează prin imz
mente din cl a edentată sau din exostoze;
obținut prăr trepanare din corpul '“m;tmu u% ţÎlare:
ş'ze(;a„l r, spongios, recoltat din zona tuberazi
spongios recomandă la persoane îinere cu măduvă 0s J?îna „roșie”.
decolarea mucoasei și trepanarea tablei 056a
spongios se recoltează sub forma unor carote, cu a
apecială sau cu o chiuretă chirurgicală bine ascuiită;
&) din alara cavilății bucale:
s Miac “ — fragmente de 05 medular recoltat din
-— îragmente de as lliac în stare proaspăte
afe alogene & Grefe osaase &?!&fo%é%sau g:smwmgfâ Em
Os lofillzat — 085 iliac E"meduăar i;c…n izat m„…k„vm…

docalolficat freaze — dried bone allografts");
Os H liofilizat - as iliac rmedular liofilizat mineralizatF
mineratizat aried bone allografts")
— s mineral (0s IPO\/ …\IF“ STI).
Au avantajul stimulării proteinelor de marfaţ
SIDA Dezavantaj: posibilit î&&î ransmiterii unor infeci
Maleriale înlocultoare (substiluenii) de 05 ;î»fwg;&m'îé) de Î&
specii animale:
Grefa e Grefe osoase heterologe sau xenagene recoltate de la
heteraioge animale (Zw wrw}
— 05
hidmyicag—muîe CESEQ — Oiîf—', mmn
E
— matrice anorganică de hidrox mpanî… de la bovine (ABM) asOT
ciată cu o peptidă de colagen (P-15) produsul denumit ABM/P-15
(YUKNA, CALLAN ș.a., 1998).
Dezavantaje Dezavantaj: posibilitatea iraru—mşîom unei mh produse de prioni
Prioni care produc la vaci encefalopatia bovină spongiformă după o incubajie
Osul, de cinci ani sau de producere la om a bolii CREUTZFELDT-JAROB
transmițător după o incubaţie de zece ani. Riscul este însă neglijabil sau inexisient
incert pentru la nivelul cunostinţelor actuale momv it cărdra Organizaţia' Mom lala £
prioni, după Sănătăiii a calificat asul ca fiind netransmisibi! pentru bolile prionice.
â“JE\ES Asocierea materialelor-grefă de îînlocuiire a osului aăv&scsaî resorhit cu
4
peptidul P-15 (o struciură biochimică sintelică cu o secvenţă de 15
rr
aminoacizi) stirnulează fastataza alcalină, cresterea acizilor nucleici și
sinteza proteică, c ce promovează vindecarea defectelor osoase
parodoniale (CIAN, BHATNAGAR, 1996; YUKNA, CALLAN, KRAUSER,
1998), ,
Mateariale sintetice Înlocuiloare (substituenţi) de os:
& Greie (inateriale) sintetice aloplasiice Grefe
Se descriu în prezeni următoarele tipuri de materiale aloplastice: sintetice
- hidroxiapatite nepoaroase; Hidroxiapatite
— hidroxiapaltite poroase;
— heta îricaloiu fosfat;
& copolimeri asociaţi cu hidroxid de caiciu' Copalimeri
& PMMA (polimetilmetacrilal);
& PHEMA (polihidroxietilmetacrilat);
-- sticle bioaciive: săruri de sodiu, calciu, fostat, dioxid de siliciu.
Se admite că hidroxiapatitele, PMMA, PHEMA sunt, de regulă,
nerezorbabile în timp ce beta tricalciu fostat și sticlele bioactive sunt
rezorobabile.
& Alfe materiale utilizate în terapia de adilie: Alte materiale
— sulfatul de calciu;
-— fragmenie de scleră, dura mater, cartilaj, cement, dentină;
— colagen (pelicule, membrane, matrice, bureţi, gel);
— pulbere de coral, carbonat de calciu coralier;
ferapia de adijie cu hidroxiapatită și biovitroceramică face
obiectul unei îndelungate preocupări în cadrul Catedrei de
Parodontologie din București.
În acestă direcţie am efectuat (DumITRIU HT, DUMITRIU Anca Silvia)
cercetări experimentale pe animale de laborator la care am urmărit
sfeciul implantării chirurgicale a granulelor de biovitreceramică la tibia
și mandibula de iepure (fig. 160, 161),
o e
Fig.160 __Fig.161
Aspect al conexiunii între fragmentul Aspest al adşpîăriă și integrării
granular de biovitroceramică și compacta biovitroceramicii la nivelul osului
asoasă — Ubie de lepure sporngios
Cele mai utilizate produse au fosi:

- /HZ(—V,DO}“EE 200, o hidroxiapatită cu structură poroe
osul uman, neresorbabilă. Se obţine dirt scheletul coraiilor m
supust unui pmceş hidroiermal, prin care carbonaiul de mic
convertit în hidroxiapatită. Porozitatea sa esie de 190-23l
dimensiunea granulelor este de 425-500 um;
— Synthografi este un beta iricalciu fostat resorbabil;
— Frialit este un pentacaleiu-hidroxid-tritosial neresorbabil;
-— Allatropat 50 este tot o hidroxiapatită de pentace :
îrifg…„faî neresorbabil; granulele variază între 0,3 şi r
ratamentele parodoniale, până la 5 mm diametru în înălțările de
creastă (mlt.…éîl'[…
— Permagrafi, hidroxiapatită neresorbabilă. Se pot folosi:
Periograf, Calcitite, Osprovit, Algipore,
Biovitro- — Biovitroceramica (wollastonit-apatita) folosită de noi sub forma
ceramica nirodusului original românesc PAW-i realizat de …j Tiberiu
PÎGŞ“% Popescu-Negreanu este superioară hidroxiapatitei, datorită ionilor de
…'}&“ă…ag fluor care conduc la formarea de fluor-hidroxiapatită.
romanesc Materialul se prezintă sub formă de granule, fragmente de aspect
PAW-T - cuneiform, piăcuțe, lame, matrice spongioasă care pot îi fasonale
&ranule după forma defectului osos care esie obiurat. Granulele au dimensiuni
Mairice variabile: 0,5-3,5 mm în diametru.
spongioasa De asemenea se prezintă și ca membrană resorbabilă.
Membrane Maierialul poate fi obţinut într-o formă poroasă sau fără porozități.
resorbabilă Biovitroceramica este un material bioactiv care adițianează de
Ă
WW?E osul natural fizic sau chimic

bioactiv Interconectarea fiywa se produce prin pătrunderea fibrelor de
Interconec- calagen în porozităţile materialului, urmată de siimularea praceselor
tarea fizică de osteogeneză.
înferconec- Interconectarea chimică are loc la nivelul interfejei implani
tarea cnimică granular-os. În primele ore după implantare are loc o migrarea ionilor
Ca2+, P5+ şi Na*t din stratul superficia! al implantului, ceea ce
determină ca ionii Sif* din granule, rămași cu valenţe libere, să
capteze din plasmă ioni OH” cu formarea unei rejele bogate în gei
Gel silicie silicic; plasma din imediata vecinătate a implantului se suprasaturează
de iani Ca2t și PS* și își modifică pH-ul Acum intervin prompi
Sisteme sistemele tampon ale organismului, care determină depunerea de
tarmpon ortofosfat de calciu pe suprafața și în interiorul gelului de siliciu, cu
Cristale formare de cristale aciculare epitaxiale de hidroxiapatită. Acestea sunt
epitaxiale puternic legate de granulele de biovitroceramică prin iniermediul
grupărilor Si-OH ale silicagelului din sfraiui superticial.
Concomitent cu fenomenele de interconectare chimic că sunt
antrenatfe moadificări ale ţesutului conjunctiv bine vascularizai, carer|
„A e
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONȚOPATIILOR MARGINALE 41
E
invadează microporozităţile granulelor sau supratfaţa
granulelor Miora=
neporoase și amorsează prin fibroblaști formarea de fibre
de colagen, porozități
Prin cuplarea crisialelor de hidroxiapalită cu colagenul
se iniţiază
procesele reparatorii de osteogeneză. Acest proces are loc în circa Dsteogeneză
base luni, w
În condaiţii de inflamaţie, prin vasocilataţie și hiperemie
activă, ionii
de caleiu și fosfor sunt transportaţi de fluxul sanguin, -ul
nu urcă la
nivel bazic, deci nu sunt create conditii peniru recrist
alizarea Hecrista-
"idroxiapatite! pe suprafața granulelor. Se produce astfel
Î
un proces de lizarea
hiodegradare a wollastonit-apatitei. În consecință, condiţi
a succesului hidroxiapatitei
biointegrării granulelor de biovitroceramică depinde în
mod direct de
acţiunea eficientă a tratamentului anti- Tratamernt
microbian asupra inflamației septice. În antimicrobian
condiţii normale, defectele osoase resorbiive
ale osului alveolar sunt restaurate în
totalitate și se menţin perioade îndelungate
(flg.162, 163).
Fig.162 Fig. 163

Aspect radiologic de Obiurarea defectelor osoase
resorbiie osoasă cu împlant granular
avansată (preoperaior) _ (postoperator)
REGENERAREA TISULARĂ GHIDATĂ

Este o valoroasă achiziţie ierapeutică și constă din blocarea Alocarea
proliferării ţesutului epitelial în interiorul defectelor osoase
parodontale proliferării
și de stimulare a restructurării conjunciive desmodontale.
Hegenerarea iisulară ghidată este o modalitate terapeu epitelialului
tică Tehnlej
realizată prin tehnici chirurgicale care folosesc în princip
al bariere chirurgicale
mecanice, unele cu valoare biologică: matricele de hiovitr
oceramică în Bariere
colagen și care conduc la. regenerarea gingivo-parodontală
[DuMITRIU HT). mecanice,
bialogică
HOBIA TRAIAMN DUMITRIU - PARODONTOLOGIE
Primele studii care au demonstrat rolul favorabil pentru

restaurarea parodonţiului profund prin împiedicarea granulației
epiteliale au fost efeciuate de BJORN, în 1961. Dovezi histologice
Neoinserţie privind neoinserția după regenerare tisulară ghidată au fost prezentaie
și
în urma studiilor pe animale de NYMAN şi colab., 1982; AUKHIL
colab., 1986; BECKER și colab., 1987, STAHL și colab., 1980,
Holul de barieră între epiteliu și ţesutul conjunctiv desmadonta! îl
au „rmembranele“ (fig. 164), care suni:
U _
O Q5 A Fig. 164
() CI Uj * j erite îforme deH
Diferite
> — — membrane
e neresorbabile:
PTFE — membrane din politetrafluoreiilenă expandată (ePTFE Gore- Tex);
— cauciuc (latex) de digă; prezintă o serie de avantaje:
— adaptare bună și etanșă, mai ales la nivelul concavității
interradiculare;
— posibilitatea tratării simultane a unui număr crescut de
defecte parodontale vecine; *
— buna separare a cheagului de posibila contaminare
bacteriană;
— preţul de cost redus.
e resorbabile: V
Calagen — de colagen, care reprezintă o importantă proteină atât pentru
structurarea desmodonţiului și ligamentului periodontal, cât și a osului
alveolar și a cemeniului, activitate care rezultă din praprietatea sa
chemotactică faţă de fibroblaști. Colagenul are de asemenea
proprietăți hemostatice prin aciivarea agregării plachetare cu formarea
rapidă a unui cheag și stabilizarea plăgii postoperatorii. Aceste două
calităţi sunt cerinţe esenţiale ale regenerării osoase. În Clinica de
Membrane de Parodontologie din Bucureşii folosim în mod curent membrane de
colageni cu colagen cu pariicule fine de biovitroceramică înglobaie peniru o bună
biovitro- vindecare postoperatorie în intervenţiile chirurgicale de 'regenerare
ceramică tisulară (parodontală) ghidată; în același scop utilizăm maftrice de
colagen (de tip spongios) cu biovitroceramică;
Acid polilactie — acid polilactic (folosit cu succes în tratamentul defectelar furca-
ţiilor de clasa a ll-a: LAURELL; FALK ș. a., 1994), '
— acid poligiicolic; -
— poliglactin (vyeril);
— dura mater liofilizată;
— armesiec de copolimeri din acid polilaciie și tributilcitrat (Guidor); Grefe

— grefe autogene de periost (LEKOVIC, KENNEY 5.a,, 1991) 5 autogene de
Membranele neresorbabile au dw avaniajul reintervenției periost
chirurgicale, de îndepărtare după cca cinci săptămâni de aplicare; RAelntervenţie
efectele nedorite sunt: disconfortul resimții dp pacient, care trebuie să
Membrană resorbabilă
Fig. 167 Fig. 168

Sutura lamboului Aspect radiologic pre și postoperator
wua interve cu anestezie și incizie precum și pericalul

nieim*wm bacteriene. Numeroase studii descriu efectele bensfice ale
asocierii membranei neresorbabile de ePTEE si os liofilizat decalcificat
(GUILLEMIN, MELLONIG Ș. &,, 1993) sau mineralizat (ANDEHEGG, MARTIN
5a â,, %'ig. În experimente pe animale, la câine, rezultate bune
în
direcţia unei acţiuni osteoconduciive s-au Qmi“i…î cu os mineral bovin. Ds mineral
Membranele utilizate nu au repre nîai un mijloc benefic și substanțial bovin
în formarea noului 08 (ARTZI, wâ%!&_)%…ş. a., 2003).
Mvm ranele se utilizează în: indicații
! - iralarmteniul defecielor furcațiilor de clasa a Il-a și a lll-a:
414 HORIA TRAIAN DUMITRIEU — PARODONTOLOGIE
— resorbția asoasă limitată (unu--doi pereji);

si sunt mai eficiente în:
— incongruenţe dento-alvealare cu înghesuire;
— resorbții osoase orizontale.
Pentru a ovalua rezultatele obținute prin regenerare tisulară
yhidată, numeroși aulori au realizat r eintervenţii chirurgicale (lai diroa
un an) prin decolări de larmbouri în zonele iratate iniţial și au urmărit
Noul nivei al refacerea struciurii osoase prin reperarea noului nivel af marginii
crestei asoase crestei osoase îaţă de joncțiunea smalţ-ciment.
Fiezultatele obținute în Clinica de Parodontologie din București
fostmai bune prin folosirea membranelor în asociere cu un material
adiţie: inițial hidroxiapatită, ulterior biovitraceramică PAW 1 auffăra
derivați ai matricei smalțului (fig. 165, 166, 167, 168) \ă}…lmn RIU HT
DUMITRIU Anca Silvia, Glasgaw, 2001; Sydney, 2003).
CHIRURGIA MUCOGINGIVALĂ
Se realizează prin praceduri comu trat amen tul o hirurgical de
desfiinţare a pungilor parodontale sau ca intervenții de sine StAtătoare.
Principalele intervenţii de chirurgie mqumguml& sunt:
farefe libere Grefele gingivale libere sunt folosite pentru creşterea zonei de
gingie fixă, redusă de obicei, prin bride cu inserţie înaltă (frecvent în
zona caninului și premolarilor inferiori).
Tehnică Tehnică:
Metoda se realizează în mai mulţi timpi:
— desfiinţarea pungilor parodontale, dacă acestea există, prin
gingivectomie; !
— pregătirea zonei primitoare printr-o incizie orizontală de-a lungui
joncțiunii mucogingivale şi decolarea mucoasei subiacente care se
suturează decliv, la periost lăsând i!bera o suprafaţă a acesteia pentru
a primi grefa;
Pregătirea — pregătirea grefei care este recoltată cu bisturiul sau cel mai bine
grefei cu un mucotom, din zona netedă a mucoasei palatinale, situată
aproape de coletul dinţilor de pe aceeași parte cu zona grefată de la
mandibulă;
Apilcarea — aplicarea grefei peste zona denudată, sutura separată (unii
grefei autori preferă catgui) a marginii coronare și a capetelor laterale;
Protecţia — protecjia plăgii cu meșe de tifori sau ciment chirurgical, aplicat
plăgii cu grijă, pentru a nu se insinua între marginile grefei (în speciai, cea
apicală, nesuturată) și zona primitoare.
Lambow Operafia cu lambou deplasat apical efectuată cu dublu scop:
deplasat eliminarea pungilor parodontaleși creșterea zonei de gingie fixă, dar
apical fără adâncirea fundurilor de sac vestibuiare.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILO A MARGINALE 415
Operația cu lambou deplasat coronar eră ește acoperirea Lambou

'eţei radiculare cu retracție gingivală. Este o iintarve "!ÎSF* ('ÎE—* sine deplasat
stălatoare sau poale urma ia două luni după aplicarea ur ei grefe coronar
gingivale libere.
Ciperaţia cu lambou deplasat iatoral este indic ala mă
DENu acope- Lambou
rirea unei zone de retracție gingivală pe dinții izolaţi. deplasat
Tefinică: lateral
— e inclze sază marginea gingivală care limitează zona de retracție Tehnică
si se excizează porţiunea subţire dinspre această zonă;
— Se decolează un lambou la sral rmucozal sau mucoperiostal,
suficient de lat pentru a acoperi în întregime zona de retraciie:
— Se deplasează lateral lamboul pediculat și se suturează la
gim%z& ad“scw tă și mucoasa alveolară;
Se protejează plaga cu ciment chirurgical.
Frenoiomii, frenectomii, frenaplastii sunt interve nţii auxiliare, întervenţii
necesare în chirurgia mucogingive auxiliare
Îngrijir ile ;zy www rii se referă la: Îngrijiri
tamont antalgic (la nevole) și aniiinflamator: bostoperatorii
wwwww âgi&:na zonei Gţî»él—îî&îé și a întregii cavități bhucale:
-— reluarea progresivă a masticaţiei;
— controlul plăgil la Z4 are;
— controlul final al plăgii suturate sau altfel protejate;
— Controale periodice,
ELEMENTE DE IMPLANTOLOGIE
ÎN TRATAMENTUL
PARODONTAL
aţiunea folosirii implantelor dentare a rezultat din existerţa unui
nmumăr crescut de persoane la care ac„eaem procedură terapeutică
reprezintă o altésrr ativă mai bună decât tratameniul prin proteze fixe și Alternativă
mai ales mobile. O experienţă conteraporană de mai bine de 35 de ani
de utilizare a implantelor și de siudiu ştiințific al comportamentului
acestora le-a atribuit calităţi deosebite de osteointegrare (BRÂNEMARK, Osteo-
1995) sau de anchiloză funcțională (SCHROEDER, ZYPEN $. a,, 1981) în integrare
oasele maxilare. Numeroase studii și cercetări confirmă succesul
aplicării de impianie la persoane sănătoase din punct de vedere împiante la
parodontal. De asemenea, în literatura de specialitate sunt relevate bolnavi
numeroase cazuri de implante aplicate la pacienţi trataţi pentru parodontopaţi
îmbolnăvirea parodonțiului marginal, deși în această direcţie sunt
necesare studii longitudinale relevante
416 HOHIA TRAIAN DUNMITRIU — PARODONTOLOGIE
Formele caracte "i&;'i'é”e» pr care le-au avii

utilizate în ultimele decenii au îost de implante su
amă. Implantele subper *gî* s-au confruntat c Pu serie as& nţg'
privind starea ţesuiurilor moi învecinale și riscul de fractura
scheletului metalic. ampia…eî&u lamă au o !rsîw“”aă r”ăg%zf„s <;3ué
maxilar în care se înglobează printr-un fesut moaie,
'u;a„ de mortalogia ligamentară și nu prezintă o sulicier
suprasoli icitările ociuzale (LINDHE, 1998).
În perioada actuală implantele sunt (*Eaa îa„aîéi după formă și
\<
modalitatea de raportare sau fixare în structu : impia
subperiostale, transosoase și andoosoase.
potfi cilindrice sau sub formă de șurub, acesie
Suprafața influențează, prin mărime și conformajie, modul de

fixare și stabilitatea în timp a implantului. Din acest punci de vedere
diferențiază implante cu suprafață netedă sau rugoasă prin:
oxidarea fitanului și aliajelor sale (SECKINGEA, BARBER
6),
— sablare maecanică (BLOCK, FINGER ș.a., :1989; WANNERBERG,
ALBREKTTSON “Oof}},
— Dr 5…3&9!…;“9 si iratament acid (BUSER, NYDE
— implante din titan tratate în mac;ăm cu
VIRTANEN, PELTOLA &.a., 1995);
am;)i„m te &Gq;pw ite cu un strat de paiita
BLOCK ş.a., 1987; COCHRAN, 1996; GROSS, BERNDT ș.a., 199B)
Criterii de Criterille d&smn ale &Vr:l…c;î"! UGG %uhéă unul implant sunt:
— — — reducerea mabilitații patolagice
— atenuarea până la dispariţie a Jş„şc“orâ fortului funcțional;
— absența dureril;
dispariția :mmă: ă si a radăaî%“ar„…pam"éiw ţ“wwgismî&
(ALBREKTSBON, ZARB ș.a., 1986). Aceste criteriisunt utile în aprecierea
infegrarii implantului la „…… ctura os0asă, dar nu oferă suficiente dale
privinid comportameniul ţesuturilor mai înconjurătoare.
Tesutul periimplant este reprezentat de mucoas iasticatorie cu
un strat epitelial atașat (m implant prinir- Q reinserție
nau epiteliu jonajional. Între gingie ca structură natura
mucoasa periimplant există asemănări aîş»t la nivelule
al fesutului conjunctival (RUSER, WEBER $ 1991 )
w')i scurt si foarte netad %a“ău-f'“ riscul ?GÎ ag;!m MUC
(JOLY, MARTORELU de l 208
, )
é;*—”szwfw' =
conectare susţinută de autorul teoriei prin experimente pe animale de
laborator. Această modalitate nu a fost acceptată de lumea științifică, Controverse
fiind invocată metodologia imperfectă a anilor '70 de secţionare intactă
a osului și a nmpuanmiur metalic și de redare cu acurateţe a interfeţei
acestora. Alţi autori au folosit o tehnică nouă de secţionare conco-
mitentă a osului nedecalcificat și a implantului metalic fără o separare
prealabilă și au descris aspecte de autentică osteointegrare
(SCHROEDER, POHLER ş. a., 1976, 1978, 1981). Aceasta nu se produce
însă în absolut toate cazurile (LINDHE, 1998) fiind definită de unii autori
mai mult pe criteriul stabilității clinice faţă de criteriul histolagic (ZARB,
ALBREKTSSON, 1995),
Biointegrarea reprezintă modul de fixare al hidroxiapatitelor în Biointegrarea
raport cu osul şi diferă de implantul metalic prm crearea unei legături
directe, biochimice.
Implantele nu sunt legate de os de un aparat ligamentar; de altfel,
osul în care sunt introduse implantele nu se comportă ca osul alvealar
natural, care este o prelungire de tip apofiză a corpului oaselor maxilar
şi mandibulă. Mucoasa siiuată în jurul implantului are o tendinţă de
organizare de tipul unei joncţiuni epitelio-conjunctive (BERGLUNDH,
LINDHE, 1996, COCHRAN, HERMANNş, a., 1997).
Deosebit de semnificative pentru potenţialul de regenerare al
parodonțiului în raport cu implantele sunt experimentele pe animale la Experimente
care în alveole, după extracţie, au fost lăsate porțiuni de rădăcină cu pe animale
parodonţiu marginal şi care au arătat că, pe suprafaţa implantelor
introduse în aceste alveole, s-a constituit un sistern de legătură cu osul -
alveolar prin formare de neocement și un nou ligament periodontal
(BUSER, WARRER ș. a., 1990, WARRER, KARRING$. 2., 1993).
Alegerea pacienţilor pentru aplicarea de implante urmăreşie în
primul rând excluderea situaţiilor care pot cauza eșecul tratamentului,
Astfel, principalele contraindicații sunt: Contrain cicații
— igienă bucală defectuoasă;
- furnatul axcesiv;
-— diabetul decompensat;
- alcoolismul;
— iradierea în scop terapeutic a oaselor maxilare.
Vârsta nu constituie un factor de risc, dar trebuie luat în consi-
deraţie faptul că protezarea implantelor trebuie să ţină seama de creș-
terea oaselor maxilare. Subiecţii cărora li se vor efectua implante tre-
buie preveniţi asupra posibilității de insucces în unele cazuri și asupra
faptului că, în aceste situații, există alternative eficiente de tratament.
Alegerea :mplanîeior implantele cu o suprafaţă rugoasă sunt Alegerea
considerate de ufii autori mai bune decât cele cu suprafațanetedă; de "'
asemenea, rata succesului prin folosirea implantelor este mal mare la
implaritelor
mandibulă decât la maxilar (COCHRAN, 1999).
Pregătiri preoperatorii. Înaintea actului chirurgical de introducere a

implantelor trebuie apreciate și evaluate:
— cantitatea și calitatea osului maxilar și mandibular: osul cu o
corticală bine dezvoltată (a cărei densitate a matricei mineralizate esie
de 80-90%) -este mai favorabil implantării decât osul bogat trabecular
(cu o densitate a matricei mineralizate de numai 20—-25%) (SCHENK,
Radiografii BUSER, 1998). Radiografiile retroalveolare sau panoramice sunt indis-
pensabile pentru aprecierea stării osoase, a vecinătăţii unor zone de
risc prin perforare sau distrugere ca: sinusul maxilar, canalul
mandibular, orificiile mentonier și infraorbitar, rădăcini. de vecinătate;
rezultate superioare se objin în evaluarea acestor elemenie de
vecinătate prin tomografie computerizată tridimensională;
Resiaurare — necesarul de restaurare protetică: numărul de dinţi absenţi, tipul
protetică și mărimea edentajiei: studii longitudinale 'efectuate pe subiecţi cu
edentaţii totale au arătat că practicarea de implante a înregistrat o rată
de succes mai mare de 90% (FRITZ, 1996), iar la pacienţi cu edentaţii
parţiale rezultate favorabile s-au înregistrat de asemenea în peste
90% din cazuri când s-au practicat implante atât la maxuiar cat și la
mandibulă (SBORDONE, BARONE,1999).
Regenerarea osoasă ghidată, controlată, esie 'indicată după
extracţia dinților parodontotici și se realizează prin aplicarea de greie
osoase şși folosirea de membrane neresorbabile sau resorbabile
Grefe osoase (v. „Grefe osoase“ și „Regenerarea tisulară ghidată'). În astfel de
situaţii este necesară o perioadă de timp de trei până la șase luni de
la extracţie până la aplicarea implantului, De asemenea, înăjarea
Sinus maxilar r . podelei sinusului maxilar este considerată o praciică eficientă în
_crearea unor condiţii optime de aplicare a implantielor în zonele dinţilor
laterali la maxilar. Rezultatele experienţei în acest sens a 38 de
chirurgi care au efectuat 1.007 înălțări ale podelei sinusului maxilar și
au aplicat 2.997 de implante monitorizate trei sau mai mulți ani într-o
perioadă de zece ani, au demonstrat eficienţa metodei, deși nu s-a
identificat încă materialul ideal de adiție utilizat în acest scop (JENSEN
SHULMAN, 1998).
Aplicarea propriu-zisă a implantului trebuie să respeaîe („ei puţin
Reguli îrei reguli:
— reducerea traurmnei termice la frezarea asului maxilar;
— respectarea unei perioade de vindecars iniţială de trei până la
sase luni care să permită procesul de osieoinlegrare;
— asigurarea unei bune stabilităţi iniţiale a implantului, care să nu
permită microdeplasări mai mari de 100 pm.
îmobilizare * Imobilizarea implantelor de dinții naturali-vecini-poate-ţi-o: mewd'ă
de stabilizare, deși s-au descris intruzii ale dinţilor imabmzaţ!
reducerea înălțimii cresiei 0soase. ' ' _,—
împlantele aplicate după reguli biologice moderne sunt bine

tolerate şi, de regulă, în primul an nu ridică probierne de mobilitate și
eliminare. Se consideră tatuși oportună instituirea primelor măsuri cu
caracter antimicrabian și antiinflamator imediat ce se observă cele mai
reduse sermne de inflamaţie în jurul implantului (SBORDONE, BARONE,
1895), !
Șanţul periimplant și suprafaţa accesibilă a implantului endo-osos Sanţul
pot fi colonizate microbian de flora nepatogenă a cavităţii bucale, dar periimplant
în unele condiţii ca: manopere chirurgicale incorecte, suprasolicitare
ocluzală, scăderea rezistenţei locale sau prin boli generale pot apărea
infecţii, periimplantite produse de patogeni parodontali ca Forphyro-
monas gingivalis, Prevotella intermedia, Fusobacterium nucleatum
sau streptococi, mai frecvent în trauma ocluzală (ROSENBERG,
TOROSIAN, 1991). '
Importante în depistarea în stadii iniţiale a periimplantitelor sunt Periimplantite
deierminările stării de inflamaţie cu ajutorul markerilor biochimici Markeri
(v. „Diagnosticul îmbolnăvirilor parodonţiului marginal'). biochimici
Folosirea chiuretelor din oţel este contraindicată pentru Ghiurete din
îndepărtarea iartrului depus pe suprafaţa expusă a implantelor din oțel
titan, deoarece produce striații favorabile acumulării plăcii bacteriene.
Pentru evitarea apariţiei acestora au fost realizate chiurete din titan, Chilurete din
dar eficienţa acestora în a proteja suprafaţa din titan a implantelor de titan
apariția de striaţii este pusăla îndoială de unele studii (Fox, MORIARITY
ș. a., 1990). De aceea, se recomandă o examinare clinică precoce și
la scurte intervale de timp a pacienților cu implante şi evitarea instituirii
manoperelor mecanice. Este indicată o bună igienizare a implantelor
şi instituirea precoce a tratamentelor medicamentoase conservatoare, Igienizare
antiplacă bacteriană.
Îmbolnăvirile periimplant pot fi tratate prin proceduri conserva-
ioare, medicamentoaseşi prin tehnici chirurgicale cu rezultate bune,
deși unii clinicieni, mai rar, consideră că un implant mobilizat trebuie
îndepăriat (ESPOSITO, HIRSCH ş. a.,1999).
Bibliografie pentru „Elemente de împlantologie în tratamentul

parodontal“
Bain CA, Moy PK, The association between the failure of dental implants and
cigarette smoking, /nt / Oral Maxillofac Surg 1993; 8: 609—515.
Balser UC, Buser D, Hess D, Schmid B, Bernard JP, Lang NP, Aesthetic
implant resiorations in partially edentulous patients a critical appraisal,
- Feriodontoal 2000 1998; 17:132—-150,
Berglundh T, Lindhe J, Dimension of the peri-implant mucosa. Biological
width revisited, / Clin Periodontol 1996; 23:971-973. —
Block MS, Finger IM, Fontenot M&, Kent JN, Loaded hydroxyapatite coated '
and grit blasted titanium implants in dogs, înt / Orai Marillofac împtants
1989; 4:219-225, —
420 HORIA TRAIAN DUMITRIU -- PARODONTOLOGIE
Brănemark PI, Introduction to osseointegration, in: P. l. Brănemark, G. Zarb,

T. Albrektsson, eds., Tissue întegrated Prosiheses: Qsseainiegration in
Clinical Dentistry, Chicago: Quintessence, 1995; 11-78,
Buser D, Warrer K, Karring T, Formation of a periodontal ligament around
titanium implants, ! Periodontoi 1990; 61: 597-601.
Buser D, Warrer K, Karring T, Stich H, Titanium impiants wn:h a true
periodonta! ligament, An alternaiive to ossecintegrated implants, nfern /
Oral Maxillofac împlants 1990b; 5: 113-—116.
Buser D, Nydegger T, Hirt HP, Cochran DL, Nalte L-P, Removal torque
values of titanium implants in the maxilia of miniature pigs, /nf J Oral
Maxillafac Împlanis 1998; 13: 611-619.
Cochran DL, Implant therapy l. Ann Periodoniol 1996; 1: 767—-795.
Cochran DL, Hermann JS, Schenk RK, Higginbottom FL, Buser D,
Biologic width around titanium implants. A histometric analysis of the
implanto-gingival junction around unloaded and loaded nonsulmerged
implants in the canine mandible. J Periodoniol 1997, 68: 186—198.
sochran DL, Endosseous dental implani surfaces in human clinical trails. A
comparison using meta-analysis, / Periodontal 1999; 70: 1523-—1539.
Esposito M, FHirsch J, Lekholm U, Thomsen P, Diferential diagnosis and
_treatment of strategies for biologic complications and failirig oral implants:
A review of ihe literature, înf / Ora! impilants 1999; 14: 473-—490.
Fritz ME, implant therapy. Il, Ann Periodoniof 1996; 1: 796-815.
Fox SC, Moriarity JD, Kusy RP, The effects of scalinga titaniurn implant
surface with metal and piastic instrumenis. An în vitro study, / Periodantal
1990; 61: 485-—490.
Gănuţă N, Bucur A, Gănuţă A, Tratat de implantologie orală, Editura
„Naţional“, Bucureșii, 1996.
Gross KA, Berndt CC, lacono VI, Variability of hydroxyapatite-coated dental
implants, ÎntJ Oral Maxillofac împlants 1998; 13: 601510
Hămmerie CH, Karring T, Guided bone regeneration at oral implants sites,
Periodontol 2000 1995; 17: 151—-173.
lacono VJ, Sbordone L, Spagnuolo G, Ciagiia RN, Games EC, Baer PN,
Clinical and microbiological evaluation of dental implants: A retrospective
analysis of success and failure, Aecent Adv Periadonioi 1991; 2: 85-91.
Leimola-Virtanen I, Peltala J, Oksala E, Helenius H, Happonen RP, II
iltanium plasma-sprayed screw implants in the treatment of edentuious
mandibles: a follow-up study of 39 patients, Înt / Oral Maxillorac implanis
1995; 10: 373—378.
kinkow I, Theories and techniques of oral :mpiar»îology, St. Lauis, C. V
AMosby, 1570
Lorenzoni M, Perti C, Polasky RA, Wegscheider. WĂ, Guşded bone
regeneration with barrier membranes — a clinical and radiographic
follow-up study after 24 months, Clin Orai Impl Res 1999; 10: 16-23,
Mihai TA, Implantologie orală, Editura „Syvi“, București, 2000.
Misch CE, Contemporary implant dentistry. Mosby Year-Book, 1993.
Hosenberg ES, Torosian JP, Slots J, Micrăbial differences îN tiwa' clinically
distinct types of fa!iurm of o&,semmeqraîaa implants, Cfiri Ofal împi Res
1991;, 2: 135-144,
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 421
Sbordone L, Barone A, Ramagiia L, Ciaglia RN, lacono VJ, Antimicrobial
suscepiibility of periodontopathic bacteria associated with failing
implants, / Periodoniol 1995; 66: 69—-74, ,
Slăvescu DD, Heinrich B, implantalogie orală, Editura „Ftamcartexim“, 1998.
Sbordane L, Barone A, Ciaglia RMN, Ramaglia L, lacono Vi, Longitudinal
study of dental implants in a periodontaliy compromised population,
J Periodantoi 1999; 70: 1322-—-1329.
Schenk RK, Buser D, Osseointegration: a reality, Periodontol 2000, 1998; 17:
22-35. 4
Schroeder A, Pohler O, Sutter F, Gewebskreaiion auf ein Titan —
Hohlzylinderimplantat mit Titan — Spritzschichtoberflăche, Schweizer
Monaisschrift fir Zahnheilkunde 1976: 86: 7 13-727; What is
asseointegration, /nt J Periodontics. Riestorative Dent 1987; 7(4): 9-21.
Seckinger Ri, Barber HD, Phillips K, Saleh N, Ferrarie J, A clinical study of
iitaniurn plasma sprayed (TPS)-coated threaded and TPS-coated
cylindrical endosseaus dental implants, Guide /mpl ies 1996; 1: 5-8.
Schroeder A, van der Zypen E, Stich H, Sutter F, The reactions of bone,
conneciive tissue and epithelium to endosteal implants with titanium —
sprayed suriaces, J Maxillofacial Surg 1981; 9: 15-—25,
Smith DE, Zarb GA, Criteria for success of osseointegrated endosseous
implants, / Prosthet Dent 1989; 62: 67—572,
Wannerberg A, Albrekitson T, Suggested guidelines for the topographic
evaluation of impiant surfaces, int J Oral Maxillofac implants 2000; 15:
331—344,
Warrer K, Karring T, Gotfredsen K, Periodontal ligament formation around
different types of dental titanium implants. l. The selftapping screw type
implant system, J Periodontol 1993; 64: 29-34,
Weyant R, Burt BA, An assessment of survival rates and within — patient
clustering of failures for endosseous oral implants, / Dent Res 1993; 72:
2-—8.
Zarb G, Albrektsson T, Osseointegration — A requiem for the periodontal
ligament? An editorial, /ntern J of. Periodontol and Rest Dent 1995; 11:
B5-91.
Principalele direcţii de tratament descrise până acum —

Vindecare antimicrobian și chirurgical — pat conduce la o vindecare morfoclinică,
morfoclinică dar nu și funcţională, a dinţilor mobili și a arcadelor dentare.
Acţiuni Pentru a preveni sau a trata disfuncţia ocluzală la bolnavii
terapeutice parodoniotici se practiică:
— ajustarea prin șlefuire a suprafețelor ocluzaie;
— restaurări protetice;
— tratamente ortodoniice;
— imobilizări, ca tratament parodontal speciiic,
Slefulrea selectivă este motivată de studii aprofundate care arată:
— în cazurile de masticaţie unilaterală mobilitatea dentară pe
Slefulre Dpartea cu hiperfuncţie se reduce prin șlefuire selectivă și masticaţie
selectivă bilaterală (MOUHLEMANN);
— șlefuirea selectivă reduce până la eliminare bruxismul, asin-
cronismul muscular, contracțiile musculare, durerile musculare și
articulare (RAMFJORD, POSSELT).
Obieciive Sletuirea selectivă urmărește:
— desfiinţarea contactelar premature pe distanţa dintre reiaţia cen-
trică și intercuspidarea maximă și a interferenţelor ocluzale în mișca-
rea de propulsie și de lateralitate mandibuiară, când apar suferințe
parodontale, musculare și la nivelul articulaţiei terporo-mandibulare
— dirijarea și orientarea forţelor de masticaţie în axul lung ai dintelui;
— instalarea unor relaţii ocluzale stabile de tip vârf cuspid-fosă și
contact îripodic care promovează o bună protecție funcţională a
parodonțiului marginal.
Slefuirea selectivă nu se face în mod preveniiv, la dinţi foarie
Disfuncţie și abrazaţi, ocluzie adâncă și dinţi cu mobilitate de gradul Îl-HH, ocluzie
suferință încrucișată, ocluzie deschisă prin interpunerea limbii, edentaţii întinse,
parodontală ci numai la dinjii cu semne de disfuncţie și suterinţă parodontală.
Etape Etapele echilibrării ocluzale prin șleiuiri selective;
desfiinţarea contactelor premature în relaţie centrică și
realizarea de /ong-ceniric;
— eliminarea interferenţelor ocluzale în mișcarea de lateralitate;
— eliminarea interferenţelor ocluzale în mișcarea de propulsie;
— controlul contactelor acluzale în intercuspidare maximă.
Tehnică Tehnica șlefuirii selective:
Contactele premature sau interferenţele se depistează în relație
centrică și în intercuspidare maximă prin metoda monomanuală
(POSSELT) sau bimanuală (DAWSON).:Pentru decelărea și'purerea în
evidenţă a contactelor premature se folosește hârtia de articulare
dublu colorată pe cele două suprafeţe. j
TRATAMENTUL GINGIVITELOR $I PARODONTOPATIILOR MARGINALE 423
șlefuirea se face cu pietre sau freze diamantate cilindrice sau

sferice. Întotdeauna este riecesară planarea fină a supraieţelor șlefuite
cu gume ușor abrazive și aplicarea de paste fluorurate pentru
desensibilizare în vederea prevenirii transformării lor în zone de
declarișare a bruxismului.
Desfiiniarea contactelor premature
La alunecarea spre anierior, în plan sagital, a mandibulei din relație Contacte
centrică, cel mai frecvent contact prematur se constată pe versantul premature
mezial al cuspidului palatinal al primului premolar superior și corespun-
de confruntării dintre versantul mezial superior și distal inferior (formula
mnemofehnică MUDL), De regulă se șlefuiește din versantul superior, MUDL
dar și din cel inferior, dacă există un contact prematur voluminos.
La alunecarea laterală a mandibulei se șlefuiesc contactele
premature de pe versantele superioare orientate în aceeași direcţie și
versantele inferioare arientate invers sensului devierii mandibulei.
Astfel, se urmărește ca vârful cuspizilor să se plaseze cât mai aproape. Vârful 1
de centrul fosetelor corespondente. Pentru aceasta se îndepărtează cuspizilor
mai întâi din pantele cuspidiene ale dinţilor maxilari cu lărgirea Pantele
fosetelor acestora și doar in extremis din vârful cuspizilor, când aceștia cuspidiene
blochează în mod manifest mișcările de propulsie şi lateralitate.
Controlul îndepărtării contactelor premature se face prin constatarea Cantroal
instalării de contacie simultane pe ambele părţi ale arcadelor.
Desfiinţarea interferenţelor interferențe
interferenţele în propulsie se depistează între versantele distale
ale dinţilor maxilari și cele meziale ale dinţilor mandibulari (formula
mnemotehnică DUML). DUML
Contactele. premature şși interferenţele pe partea lucrătoare se
îndepărtează prin şlefuirea versantelor palatinale la dinţii maxilari și a
versantelor vestibulare la dinţii mandibulari (formula mnemotehnică LSVI
LSVI), iar pe partea nelucrătoare din versantele ocluzale orientate spre
vestibular la maxilar şi din versantele ocluzale orientate spre lingual la VSLI
mandibulă (formula mnemotehnică VSLI).
În cazul denivelărilor mari ale planului de acluzie se face ablația Plan de
lucrărilor protetice, montarea în articulator a modelelor care rezultă din ocluzie
această situaţie, întocmirea unui plan controlat de șletuire seleciivă pe
articulator și transpus ulterior în cavitatea bucală.
Coronoplasiia în accepţiunea actuală reprezintă o reducere Coronoplastia
seleciivă a suprafeţelor ocluzale care produc suprasolicitări
parodoniale manifesie. La nivelul suprafeţelor ocluzale pot apărea
faţete de uzură, dar care nu se însoţesc de semne de suferinţă
parodontală prin traumă ocluzală. În absenţa acestoră nu se
recomandă coronoplastia, șlefuirea ocluzală preventivă.
Coronoplasiia prin șlefuiri ocluzale are ca scop reducerea Șiefuiri
contractelor premature, a supracontactelor ocluzale oligo- sau ocluzale
pluridentare, în vederea restabilirii rapoartelor cuspid-fosă şi
prezervarea stopurilor ocluzale stabile.
Șletuiri Slefuirea coronară a dinţilor parodontotici care au suferit mi-

coromare grări patologice și care prezintă coroane clinice lungi se realizează prin:
— remodelarea coraanei dentare,
— scurtarea coroanei clinice și, uneori,
— devitalizare, ceea ce constitule atât o necesitate care decurge
din șlefuirea importantă a înălţimii coroanei alungite, cât și un
procedeu de tratament parodontal adjuvant.
INDIVIDUALIZAREA MICROPROTEZELOR
LA BOLNAVII PARODONTOPAȚI
Coroane de înveliș acrilică
Coroana de În contrast cu avantajul fizionomic, coroana de acriiat este deo-
acrilat sebit de iritantă pentru parodonţiul marginai de înveliș prin: adaptare
axială şi transversală necorespunzatoare, modificări volumeirice în
iimp (contracţii ale acrilatului), parozitatea acrilatului şi, deci, retenţie
de placă și resturi alimentare. Din aceleaşi motive, chiar în cazui co-
roanei acrilice cu prag, pot apărea în timp spaţii retentive în zonele
marginale, de cimentare la nivelul pragului. Aceste considerente fac
din coroana de acrilat o modalitate improprie pentru boinavii
parodontopaţi
Coroane La bolnavii parodontopați, coroana acrilică are indicaţii resirânse
metalo- şi trebuie înlocuită cel mai bine cu coroane metalo-ceramice.
ceramice
Fig.168
Punte cu coroane
supragingivale
Camanei& da !HW.?!'IŞ maîa!me? sunt folasite ca elemente solitare
în distrucții coronare întinse sau ca elemente de agregare în punți
stabilizatoare, deci cu rol de imobilizare a unor dinţi parodontatici.
Datorită mobilităţii lor — chiar reduse prin tratament medicamentos
sau chirurgical —, dinţii cuprinși în sistemele de punţi stabilizatoare pot
Micro- favoriza — prin microdeplasări intraalveolare — descimentarea
deplasâri elementelor de agregare a punţii. De aceea, o primă grijă'în alegerea
Descimentare coroanelor metalice este ca ele să aibă o suprafaţă de contact cât mai
mare cu a bontului; aici însă intervine un impediment legat de extin-
derea axială excesivă, subgingival, a coroanelor: iritaţia parodonțiului
marginal afectat de îmbolnăvirea anterioară. Din compararea
Caroanar necesității de a avea coroane de înveliș cu suprafață cât mai mare d»a
supra- cimentare, cu evitarea lezării parodonţiului marginal, rezultă că esi
mai indicată coroana de înveliș supragmgwaia care se Qmeşîe la ma
pingivală
2 mm de marginea gingivală liberă (fig, 169). /
THRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODCNTOPATHLOR MARGINALE 425
Coroana de înveliș din două bucăţi nu este recomandată ca
slement de agregare în punțile stabilizatoare, fiind de*formabda ceea
ce deîwmma o descimentare mai ușoară.
În cazul coroanei turnaie, care este cea măi valoroasă din punct Coroana
de vedere al rigidităţii și adaptării, preferăm coroana fără grosime turnată
dirijată, tot pentru a evita descimentarea, care se produce mai uşor în
cazul unei coroane cu grosime dirijată, deci cu un strat mai gros de
ciment și care se poate fractura mai ușor în condiţiile angrenării
reciproce a unor dinţi parodontolici cu grade diferite de mobilitate.
RESTAURAREA PROTETICĂ
A BOLNAVILOR PARODONTOPAȚI
Trebuie să aibă în vedere realizarea unor lucrări pe cât posibil
fixe, stabile, În acest sens, punţile dentare prezintă unele particu-
iarităţi.
Dinţii stâlpi care servesc drept sprijin și ancorare pentru Sprijin și
elementele, de agregare trebuie să fie astfel aleși, ca număr și ancorare
îîc)pc:»grafxe încât solicitarea lor să se facă în condiţii fiziologice.
În ceea ce priveşte corpul de punte trebuie luate în considerare
două elemente:
1) Relieful ocluzal, tără a fi exagerat de cuspidat, trehbuie să
Relief ocluzal
reproducă relieful ocluzal al antagoniştilor. Când aceștia sunt naturali
se va modela un relief ocluzal corespunzător unei intercuspidări
maxime. Când antagoniștii sunt artificiali, se va evita o modelare strict
„în oglindă“, preferându-se un relief mai atenuat care să împiedice
blocajele ocluzale.
2) Corpul de punie î ebuee să fie mai îngust, acest lucru fiind Corp de punte
realizat prin reducerea lăţimii lui dinspre vesiibular (la arcada redus în
superioară) și dinspre lingual (la arcada inferioară) pentru a proteja și lăţime
merţine zona stopurilor ocluzale stabile.
3) Haportul cu creasta edentală trebuie să permită accesul Rapart cu
;ioacefor speciale de igienizare (Superfloss), creasta
În conceperea și realizarea protezelor acrilice mobile trebuie ţinut
seama de protecţia parodonţiului marginal prin decoletare în zona Pmtécîăa
gingivală, menţinerea contra croșetului reprezentat prin margine parodonţiului
bazei protezei în dreptul croșetelor (evitarea șletuirii la acest mve! marginal
peniru a permite inserarea pe câmpul protetic cu dinții neparaîeh esie
necesară paralelizarea preatabilă prin şlefuiri și coroane de învelis
corespunzăioare).
TRATAMENTUL ORTODONTIC
Proceduri Este realizat prin proceduri specifice și urmărește:
specitice — reducerea riscului de retenţie a plăcii bacteriene, de exemplu în
incongruența dento-alveolară cu înghesuire;
— reducerea diastemei patologice rezultată prin migrări ale dinţilo
parodontotici;
— tratamentul ocluziei deschise (cu potenţial patogen asupra
parodonţiului marginal);
— deplasări ortodontice cu imobilizarea concomitentă a acestora
pe o perioadă de timp (placa HAWLEY).
5cop Unul din principalele scopuri ale tratamentului ortadontic asociat
procedurilor terapeutice .complexe ale bolii parodontale este
promovarea stării de reabilitare estetică prin restaurarea aspectului
fizionomic al gingiei şi, în particular, al papilelor interdentare din zona
dinjilor frontali superiori și inferiori, precum și corectarea migrărilor
acestor dinţi.
La pacienţii parodontopaţi, succesul tratameniului ortodoniie
Forțe depinde într-o măsură importantă de folosirea unor forje oftodontice
ortodontice controlate, continui, în condlţule absenţei inflamaţiei septice gingivo-
parodontale.
Dinţii frontali afectaţi de boala parodontală în stadiu avansai
prezintă migrări patologice, care conferă un aspeci inestetic major; ei
sunt în mod vizibil deplasaţi, alungiţi şi produc prin aceasta eiecie
nefizionomice și disfuncţionale. În încercarea de reabilitare a acestor
Metode dinţi se pot folosi metode combinate de tratament chirur gical
combinate de şi ortodontic, de intruzie a acestor dinţi (CORRENTE, ABUNDO, $: &.,
tratament 2003).
Condiţia principală pentru ca tratamentul asociat, pai rodontal și
intruzie a ortodontic, să realizeze o intruzie a dinților parodontotici și să conducă
dinţilor la formarea unei neoinserții este respectarea de către pacient a unei
parodontotici bune igiene bucale.
Criterii de Criteriile de alegere a dinţilor parodontoiici pentru realizarea
alegere intruziei chirurgical-ortodontice sunt, în general"
— un indice de placă mai mic sau egal cu 15%;
— adâncimea pungilor în jur de 6-8 mm;
— resorbţia osoasă să fie situată pe un versant, de préfenma me-
zial (mai ales la incisivii centrali superiori);
— migrarea unui incisiv superior spre vestibular cu circa 1-2 mm
faţă de incisivul central vecin.
intervenţia chirurgicală constă dIH realizarea unei aperaţii cu
intervenţia,
chirurgicală lambou total reflectat, îndepărtarea' aterită a ţesuturilor” patologice;,
creșterea volumului de ţesut moale: prin greie libere deé mucoasă,
sutura în puncte separate menţmuia zece zile.
Tratameniul ortodontic poaie fi instituit din acest moment şi se rea-

lizează cu aparate fixe căre induc o forţă controlată (10-15 g) pentru
închiderea spajiilor interdentare și intruzia dinţilor migraţi patologie
vertical. Pentru menţinerea rezultatelor, dinţii sunt imobilizaţi prin șine Mobilizare
de material compozit (CORRENTE, VERGNANO, 2000) sau, mai bine, prin
aparatul-șină MAMLOCK care asigură o contenţie de lungă durată, Aparatul-șină
permanentă, rigidă, ceea ce favorizează cel mai bine vindecarea, MAMLOCK
contenţia și confortul biologic al pacienţilor (DUMITRIU HT, 1978).
MOBILIZAREA DINȚILOR
PARODONTOTICI
Imobilizarea dinților parodontotici constituie un mijloc terapeulic Echilibrare
de echilibrare funcţămnală în cadrul tratamentului Complex al funcțională
parodontopatiilo
Heechihbraraa funcţională prin imobilizare rezultă din consoli-
darea dinţilor existenţi într-un monobloc pluridentar, pluriradicular: Se Monobloc
creează condiţii de stabilitate și de rezistenţă a dinţilor mobiii faţă de pluridentar,
forţele transversale care, în condijiile îmbolnăvirii parodonţiului de pluriradicular
susţinere, au un rol traumatizant, patogen asupra acestuia.
În perioada actuală există un mare număr de sisteme de Tehnici
imobilizare a dinţilor parodontotici care beneficiază de îrmbunătățirile și moderne
modernizările materialelor folosite, a tehnologiei de prelucrare, a
concepțiilor moderne, biologice, asupra odontonului.
Menţinerea și tendinţa permanentă de îmbunătățire a procedurilor
terapeutice de imobilizare în cadrul tratamentului complex al
parodontopatiilor este consecinţa firească a aportului adus de
imobilizare în prelungirea duratei de existenţă funcţională a dinţilor, a
etectului eutrofic exercitat asupra țesuturilor parodontale. Efect eutrofic
Valoarea imobilizării în tratamentul complex al parodontopaiiilor
mdrg.nale cronice a fost studiată prin cercetări Pxpenmenîale de
fotoelasticitate (DUMITRIU HT, HuuT, 1978).
CERCETĂRI EXPERIMENTALE
DE FOTOELASTICITATE
Foloelasiicitatea e%te o metodă apiică de studiu a tensiunilor Fota-
mecanice care apar în sisteme deformabile prin solicitări. Dintele și elosticitatea
parodonțiul. marginal, nefund suscephblh de a fi cercetaţi în rmod direct
prin metada fotoelasticităţii, am recurs la modelarea lor analogică . Modelare
într-un mediu transparent, birefringent, format din geloză, glicerol, apă analogică
şi P-naltol, în care am plasat șase dinţi frontali naturali și trei dinţi Dinţi naturali
iaterali. Aceştia au fost solicitaţi cu a farţă constantă de 500 g în mod

solitar și după imobilizare.
Lumină Modelul parodontal a fost traversat de un fascicul de lumină
polarizată polarizată, albă, când am obţinut imagini coloraie sau monoaromatice,
rezultatul fiind apariția unor franje albe și întunecate, alternante.
Franje Aceste franje rezultă în urma fenomenului de birefringenţă (anizotropie
Birefringenţă optică) pe care îl suferă modelul supus la solicitări. lzocromatele
(franjele) reprezintă, în ultimă instanță, traiectul tensiunii mecânice, iar
Ordinul numărul lor (ordinul izacromateiar) gradul de solicitare. Astfel, prin
izocromatelor solicitarea solitară a unui incisiv central inferior (fig. 170) sau a unui
molar ordinul izocromatelor a avut o valoare înaltă (cca trei și respeciiv
. ,
Fig.170 Fig.171
Tablioul izocromatelor la solicitarea Tabioul izocromatelor la aceeași solicitere
solitară a unui incisiv central inferior după imobilizarea dinţilor frortali
șase) în timp ce, la aceeași solicitare, în condiţii de imobilizare a

întregului grup fmmal (fig. 171) și a dinţilor laterali ordinui
EZQCÎDmdte!QÎ s-a redus semnificativ.
Cercetările de foioelasticitate au arătat că atât la nivelul dinţilor
Repartizare a frontali, cât și laterali, imobilizarea realizează o repartizare aproape
tensiunilor uniformă a tensiunilor în aria parodontală a tuturor dinților aflaţi în
sisternul de contenţie şi la o valoare mult mai redusă, deci mai ușorî
suportat de către parodonțiul de'susţinere.
Principii de imobilizare:
, Angrenarea mufltidirecţională a dinţilor mobili într-un bloc
unitar capabil să se opună forţelor paraaxiale, a componenielor oblie
sau transversale rezultate din masticaţie, forțe cu caracter nc»căv
asupra parodonţiului de susţinere.
Din cauza curburii arcadelor dentare, direcţția principală de
solicitare la forțele transversale nocive variază după poziția dinţilor. În
Situaţii, acest sens, există trei situaţii:
a) Incisivii suportă mai bine forțele” care acţionează în plan frontal,
în sens mezio-distal, dar sunt deplas aţa.de forţele din planul sagital, în
sens vestibulo-oral. ! j
-b) Premolarii și molarii suportă acţiunea forțelor în plan sagital, în

sens mezio-distal, dar sunt deplasaţi de farţele care acţioneazăîn ptan
irontal, în sens vestibulo-oral.
c) Caninii sunt deplasați de forţele transversale cu o direcţie
oblică, la cca 45 față de planul sagital sau frontal.
În cazul unei imobilizări unidirecţionale, când sunt solidarizaţi dinţii imobilizare
situaţi în același plan, aceștia vor continua să fie deplasaţi sub acțiu- unidirecţia-
nea forţelor care acţionează perpendicular pe axul (direcţia) de nală
mobilizare.
Dacă imobilizarea cuprinde dinţi din cel puţin două grupe (direcţii),
deplasarea unui grup va îi împiedicată și anulată de rezistența opusă
de celălalt grup, care va fi susținut de grupul precedent. Acest lucru
rezultă din angrenarea muliidirecţională a grupelor de dinţi, în cadrul Angrenare
căreia, efortul la forţele transversale nocive este preluat și neutralizat multidirec-
de grupul de dinţi situat în planul de acţiune al acestar forţe. țională
Imobilizarea este cu atât mai eficace, cu cât „poligonul de imobilizare“, Poligon de
supratața delimitată de dinții angrenaţi, este mai mare, ' imobilizare
Dinţii incisivi, situaţi, în special la mandibulă, pe o direcţie, în linie
dreaptă, trebuie solidarizaţi de canin bilateral și chiar de premolari,
ceea ce mărește considerabil suprafața poligonului de imobilizare,
Aceiaşi principiu, de angrenare multidirecţională, trebuie aplicat și
dinţilor laterali, premolari și molari, care vor fi solidarizaţi de canin și Dinţi laterali
chiar de incisivi.
Valoarea imobilizării va crește dacă ea va fi extinsă și la dinţii
hemiarcadei opuse, ceea ce înseamnă că efectul terapeutic maxim se
obține solidarizând toţi dinţii unei arcade.
4, Extinderea maximă a sistemului de imobilizare pe un număr Număr mai
cât mai mare de dinţi, incluzând și dinţii cu mobilitate normală, ferm mare de dinţi
implantaţi, din vecinătatea zonei afectate.
Prin repartizarea forţelor pe un număr cât mai mare de dinfi,
sarcina individuală scade și este preluată de întregul grup de dinţi
angrenaţi prin imobilizare.
Extinderea maximă a imobilizării corespunde și principiului de
angrenare multidirecţională, întrucât, pe lângă reducerea sarcinii Stabilizare la
individuale a dinţilor, se realizează şi o stabilizare faţă de forţele forţe
transversale nocive. „ transversale
Din punct de vedere al extinderii maxime, cele mai bune rezultate
se obţin prin sisteme de imobilizare care cuprind toţi dinţii unei arcade.
Se realizează în acest scop „proteze de imobilizare totală“, „punţi de
stabilizare“ sau de „solidarizare“ considerate ca fiind cel mai complet Mijloc de
"și mai rajional mijloc de imobilizare. imobilizare
3. Locul optim de aplicare a sisternului de imobilizare.
Zona desmodontală în care dintele prezintă amplitudinea cea mai
redusă de deplasare constituie punciul iypornochiion (H) sau „centrul Hypomochlion
desmodontal de rotaţie a dintelui“.
430 HORIA TRAIAN DUMITHIU — PARODONTOLOGIE
La dinţii parodontătici, punctul hypomochlion are o permaneniă

tendinţă de coborâre spre apical ca urmare a resorbţiei osului alveolar
de susţinere, putându-se confunda în faze avansate de îmboinăvire cu
însuşi apexul dintelui. Dintele se comportă astfel ca un corp în mișcare
Traiectorie de rotaţie, al cărui punct incizal () descrie o traiectorie (arc de cerc) din
ce în ce mai mare pe măsura deplasării spre apex a axei de rotaţie.
Asupra unui corp aflat în mișcare de rotație se stabilește o
corelaţie între mărimea forţei şi distanţa de la locul de aplicare a
acesteia la axa de rotaţie, distanţă care reprezintă „braţul forței".
Momentul Corelaţia între forţă și brațul ei este „momentul forţei“ sau „momentul
forţei de rotaţie al forţei“ și rezultă din relația:
Relaţie '
unde:
, F = forţa aplicată incizal sau ocluzal;
Braţul forţei l = braţul farţei, distanţa de la locul de aplicare a forţei până la
punctul de rotație fypomochliion.
În figura 172 a, este
reprezentată schernatic solicitarea,
în condiţii normale, a unui dinte cu a
forţă F care realizează deplasarea
punctului incizal l în ! și a punctului
apical A în A' corespunzător lungirnii
diferite a brațelor forţei ! și P.
Momentul ' farţei la dinţii
parodontotici are o permanentă
Tendință de tendinţă de creşiere pe seama
creștere alungirii braţului forței l, (fig. 172 b),
dar-această tendinţă nu devine reală
C deoarece bolnavul menajează în
Fig.172 mod volurt'ar dmţuv de prşsu…îpl
Reprezentarea schematică a oxagerate și execută o masticajie
momentului forței în condiții superficială cu o forţă F,, mai mică
normale (a), de resorbție osoasă decâf în mod normal. Rezultă deci
(b) și de imobilizare (c) că momentul forţei poate rămâne la
Aceeași o aceeași valoare pe seama
valoare reducerii forţei de masticajie, corespunzător cu creșterea braţului
forjei, deci: '
Mp=Fxl=F4XI4 " (4)
Sistem În această situație, imobilizarea urmărește ca prin angrenarea

funcţional reciprocă a dinţilor mobili să se consiituie un sistem funcţional rezistent
ia forțe. normale sau chiar crescute, în vederea unei masticaţii

eficiente. Prin imobilizare, rotaţia dintelui nu mai esie posibilă datorită
fixării dintelui mobil de dinţii vecini. Se trece astfel de la situaţia unei
pârghiicu un singur punct fix la aceea de corp geomeftric, la care Corp
rotaţia în jurul acestui punct este desfiinţată prin crearea, ia distanţă, a geomeiric
unui alt punct de ancorare și de rezistență.
Aplicarea acestui punct de imobilizare reduce din braţul forței Reducerea
alungit în mod patologic și asigură o creștere a forţei eficiente de brațului forței
masticaţie, carespunzător acestei apropieri.
Pentru demonsirarea acestei afirmații, în fig. 172 c este ilustrată
situaţia schematică în care dintele este imobilizat de dinţii vecini la
nivelul punctului X pe care, în mod convenţional, l-am plasat la o
distanţă față de punctul incizal de 4 orf mai mică decât l,, distanţă
noiată l. Respectând reiația (2) rezultă că și în cazul imobilizării,
mormeniul forței rămâne neschimbat, deci:
Momentul
forței
M = Fş X lş = Fo X k (3)
Extremitatea
unde: brațului forței
F = forţa aplicată dintelui imobilizat, și deoarece l, = 4 l, momen-
tul forţei în situația dintelui imobilizat poate fi reprezentat prin relaţia:
W&f = F1 Xx4 i2 (6)

Sau:
Mr = 4F, X lo (7)
de unde rezultă că F, poate fi mai mare de 4 ori decât F,, deci, de
atâtea ori mai mare de câte ori am redus distanja dintre punctele
hypomochiion (H) și incizal (Î) prin plasarea imobilizării mai aproape de
acest ultim punct,
Rezultă, astfel, că pentru a obţine &conomie de forţă și o
rezistenţă maximă în imobilizarea dinţilor parodontotici, fixarea
acestora trebuie să se facă cât mai departe de axul de rotaţie al
dinţilor, la extremitatea braţului forţei cu cea mai mare lungime.
În conformitate cu acest principiu, angrenarea dinţilor mobili
trebuie să se realizeze cât mai aproape de marginea incizală sau de
suprafața acluzală.
4. Principiul biologie corespunde măsurilor ce trebuie luate în Principiul
vederea unei integrări funcţionale a sistemului de imobilizare în biologic
cavitatea bucală.
_a) Sistemul de imobilizare trebuie să permită o bună întreţinere Întreţinere
prin autocurăţire și igienă artificială. În acest sens trebuie ca:
— imobilizarea să nu ofere zone de retenţie extracoronare pentru Retenţie
detritusuri fermentabile;
A HORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
— limita dintre sisternul de imobilizare și subsianța dentară trebuie

Autocurăţire plasată în zonele cu o bună autocurăţire. Trebuie evitată piasarea
acestei zone la nivelul puncteior de coniact;
— prin imobilizare trebuie respectată ambrazura gingivală, chiar
dacă spațiul său este liber prin retracţia papilei. Sistemul de imobilizare
trebuie conceput astfel încât să se comparte ca un corp de punte
Suspendat suspendat, la distanță de papila interdentară, permiţând accesul periei
de dinţi și a mijloacelor secundare de igienă bucală;
b) Realizarea sistemului de imobilizare trebuie să respecte
Organul organul pulpar indemn de leziuni inflamatorii sau degenerative, să nu
pulpar afecteze imediat sau tardiv starea de vitalitate a pulpei dentare; să se
realizeze cu pierderi minime de substanţă dentară.
Traume c) imobilizarea trebuie să nu genereze traume ocluzale sau efecie
ocluzale ortodontice; —
d) Restabilirea integrală a funcţiilor aparatului dento-maxilar;
Materiale e) Realizare prin mijloace cât mai simple, dar eficienie, cu mate-
curente riale curente, la un cost scăzut.
Cost scăzut î) Imobilizarea trebuie să se integreze biologic într-un iimp scurt în
cavitatea bucală, să nu tulbure exerciţiul funcțiilor și să fie bine
suportată de pacient.
IMOBILIZARE PRIN SISTEME FIXE

SAU MOBILE?
Sistemele mobile de imobilizare se realizează relativ ușor, din
punct de vedere al concepţiei și executării tehnice. Ele nu necesită nici
un fel de manopere cu pierdere de substanţă dentară sau, unsori
nurnai uneie extrem de reduse, superficiale (lărgirea nișei masticalării,
lăcaşuri pentru gheruțe incizale sau pinteni ocluzali).
Sisteme Sistemele mobile de imobilizare sunt mai agreate de pacieni,
mobile nefiind nevoie de prepararea dinţilor, pot oferi periaade de „adihnă
parodontală“, se pot scoate în caz de necesitate, se pot combina cu o
Avantaje proteză mobilă. Ele mai au avantajul unei bune înireţineri igienice, care
se execută corect după îndepărtarea lor din cavitatea bucală, se pot
corecta cu ugurinţă unele defecte apărute în cursul purtăritlor și au, în
general, un preţ de cost scăzut, putând fi confecţionate din oţeluri
inoxidabile curente.
Dezavantaje Aceste sisteme au și o serie de dezavantaje care au deierminat
restrângerea câmpului lor de aplicare sau chiar renunţarea la folosirea
lor în imobilizarea dinţilor. ! !
Deoarece o șină mobilă de imobilizare este, în mod permanent,
cotidian inserată și dezinserată (pentra' curăţire), ea exercită”asupra
Microtrauma- parodonţiului de susținere microtraumaiisme repetate, solicitări
tisme repetate nefiziologice. Acestea apar atât la inserarea, cât şi la dpzinserarea
șinei, în momentul depăşirii reliefului retentiv, ecuatorial, al dinţilor

imobilizaţi.
Susţinătorii sistemelor mobile consideră că cele fixe împiedică
sisternul eutrofic exercitat de mobilitatea naturală, fiziologică a dintelui
asupra 'parodonţiului de susţinere. Această afirmajie este pur
teoretică, peritru că, în realitale, sistemele fixe nu exclud deplasări Deplasări
foarte reduse în sens axial ale grupului de dinţi imobilizat. reduse
Efectul traumatic asupra parodonţiului de susţinere al imobilizării
prin sisteme mobile a fost evidenţiat de RATEITSCHAK, care a observai
o creștere a mobilității dentare, în medie cu 23%, la o lună după
imobilizare,
MUHLEMAN consideră că mobilitatea dentară după aplicarea de Mobilitatea
sisteme mobile de imobilizare crește cu 15% faţă de cazurile dentară
neimobilizate.
Imobilizarea fixă prezintă și unele dezavantaje: de cele mai multe Dezavantaje
ori se execută cu sacrificiu de substanţă dentară, necesită eforiuri clini-
ce și de laborator pentru confecţionare, necesită materiale cu înalte
calităţi mecano-chimice, deseori aliaje nobile, cu un preţ de cost mai Preţ de cost
ridicat, ridioat
În schimb, prin imobilizarea cu sistene fixe se realizează un Ancoraj rigia
ancoraj rigid și continuu ai dinţilor, ceea ce are drept consecinţe: și continuu
a) neutralizarea forţelor paraaxiale, nocive;
b) repartizarea echilibrată a solicitării pe întreg grupul dentar imo-
bilizat;,
c) integrare biologică superioară (preferată de bolnavi).
Aceste caiităţi biomecanice ale sistemelor fixe le conferă
superioritate faţă de cele mobile, astfel încât, actualmente, în literatura Superioritate
de specialitate se vorbește, aproape exclusiv, despre sistemele fixe,
care sunt consacrate în imobilizarea eficientă a dinţilor parodontotici.
ATITUDINEA FAȚĂ DE PULPA DENTARĂ

ÎN IMOBILIZAREA DINȚILOR
PARODONTOTICI
=ste importani să apreciem dacă în parodontopatiile marginale
cronice, care reclamă în cadrul tratamentului imobilizarea dinților, este Extirparea
oportună sau nu extirparea pulpei dentare. Acest lucru se pune cu o pulpară
deosebită acuitate în cadrul imobilizării de durată, prin sisteme fixe, de
cele mai multe ori cu o canstrucţie complicată, care ridică serioase
"probleme de tratament în cazul unor complicații pulpare, fără ca
întregul sistem să sufere. Este oportun deci să ne întrebăm:
— este utilă menţinerea vitalităţii pulpei pentru dinte şi parodonțiu?
— poate constitui pulpa restantă un factor de risc pentru evoluţia, Factor de risc
În continuare, a parodontopatiei?
434 FHORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
— are vrea influenţă favorabilă devitalizarea asupra parodonțiului

marginal și, implicit, asupra duratei de folosinţă a sisternului de
imobilizare?
Pentru a încerca să răspundem la aceste întrebări, trebuie să
plecăm de la consideraţiile teoretice și practice expuse anterior în
Corslații capitolul. „Corelaţii între paiologia endodontică şi a parodonțiului
marginal“.
Între pulpă și parodonţiu există o serie de corelaţii fiziopatologice.
Comunitatea Principala verigă de legătură o constituie comunitaiea de vasculari-
de vascula- zaţie și inervaţie a pulpei și parodonţiului. În parodontopatiile margi-
rizație nale cronice, pulpa dentară prezintă frecvent fenomene de degeneres-
Degeneres- cenţă reticulară, care pot fi explicale prin alterarea dinamicii vasculare,
cență provocată de îmbalnăvirea paroadontală. S-au mai desciis unele
modificări ca: vacuolizări şi atrofii ale odontoblaștilor, degenerescenţă
vacuolară și fibroasă, depuneri calcare de-a lungul vaselor și fibrelor
nervoase, hiperemie sau stază cu varicozităţi vasculare până la
aspecte cavernoase, îngroșarea peretelui vascular, depuneri
Dentină remarcabile de dentină secundară în zonele. cervica-radiculare,
secundară expresia influenţelor exercitate de stimulii nocivi în zona coletului
deniar. '
Efectul favorahil al „depulpării“ este atribuit întreruperii sursei de
excitații patogene, scoaterii din circuitul vascular a unei zone de stază
Scăderea și intensificării irigaţiei parodontale. Se atribuie însă „depulpării“ şi un
irigaţiei afect invers, de scădere a irigaţiei parodontale, ceea ce ar influenţa
parodontale nefavorabil evoluţia parodontopatiei. Trebuie avut în vedere și riscul
infectării parodonţiului -apical, al dezvoltării unor forme latente de
infecţie. Extirparea vitală poate fi urmată, uneori, chiar dacă s-a
realizat în mod corespunzător, de modificări de culaare a dinţilor.
Reducerea Prin extirparea pulpei s-a constatat reducerea procesului
inflamației inflamator şi a mobilității dentare la 78% din dirțţii „depulpaţi“” (BABA,
1987).
Pentru a aprecia oportunitalea extirpării pulpare în imobilizarea
dinţilor parodontotici trebuie luate în considerare o serie de
Circumstanțe circumstanţe:
1, Starea organului pulpar.
Y
2. Gradul de îmbolnăvire parodontală a dinţilor.
3. Sistemut de imobilizare preconizai.
1. Înainte de realizarea unei imobilizări dentare este necesară
aprecierea stării de reactivitate a pulpei prin teste de vitalitate.
Din considerentele tearetice și experimentale cunoscute până în
Fenomene »
prezent rezultă o frecventă interesare--a: pulpei “dentare Af
degenerative, parodontopatiile marginale, care se manilestă prin îenomene
distrofice degenerative, distrofice, cu o reducere a vitalităţii pulpare. ;
- 2. În cazul pungilor parodontale adânci, vascularizaţia pulpei este

afectată prin suprimarea aferenţelor vasculare desmodoniale. De
Lezarea
asemenea, în cursul intervenţiilor chirurgicale, există riscul lezării pachetului
pachetului vasculo-nervos pulpar prin accesul instrumentelor în zona
vasculo-
parodonţiului apical. Acest accident, nesesizat pe moment, va duce la nervos
necroza puipară şi complicaţii septice ulterioare, după fixarea Necroza
aparatului de imobilizare. pulpară
Domeniul de aplicare al „depulpării” îşi găsește indicaţii la dinţit cu
resorioție osoasă avansată, unde, pe lângă starea patologică a pulpei,
mai poate surveni și infectarea retrogradă sau laterogradă a acesteia.
3. Extirparea pulpară a dinţilor parodontotici, pregătiţi în vederea
imobilizării, oferă sistemului de imobilizare posibilitatea de ancorare în
Ancorare în
canalul radicular. Prin aceasta, retenţia și soliditatea imobilizării
se canalul
îmbunătăţesc. Pentru unii dinţi — cum sunt incisivii centrali inferiori, radicular
incisivii laterali superiori — este dificilă realizarea unor sisteme de
imobilizare de tip intracoronar (atele metalice cimentaie, șine de
imobilizare cu știfturi parapulpare), datorită volumului coronar mic şia
riscului de deschidere a camerei pulpare. În aceste cazuri, extirparea
pulpară și utilizarea canalului radicular ca loc de inserţie a sistemului Lac de
de imobilizare constituie soluţia terapeutică optimă. inserţie
Extirparea pulpară efectuată înaintea imobilizării dinţiior
parodontotici este indicată în următoarele situații: ' Indicaţiile
1. Pulpa dentară prezintă o reactivitate scăzută, atunci când la devitalizării
testarea vitalității se obțin răspunsuri slabe la excitanţi puternici, pulpare
Fenomenul trebuie să fie verificat și la dinţi indemni parodontal, pentru
a aprecia realitatea alterării vitalităţii pulpare a dinţilor parodontotici.
2. La dinţii cu procese carioase mari, obturaţii vechi, voluminoase,
realizate cu materiale cu potenţial toxic pentru pulpa dentară.
3. La dinţii cu pungi parodontale foarte protunde, care ajung până
în zona parodonjiului apical, unde există riscul lezării intraoperatorii a
" pachetului vasculo-nervos pulpar.
4. Binţii cu volum coronar mic (incisivii centrali inferiori, incisivii
laterali superiori), dacă există riscul deschiderii camerei pulpare prin
folosirea unor sisteme de imobilizare de tip intracoronar,
5. La dinţii care au suferit traumatisme accidentale sau
Traumatisme
chirurgicale (luxaţii, subluxaţii, fracturi).
&. La dinţii cu madificări discreie de culoare, chiar dacă răspund
-la testele de vitalitate.
" 7, În situaţiile în care se constată o ameliorare a îmbolnăvirii
parodantale, a mobilităţii dentare, după extirpări pulpare efectuate ca
iratament al unor carii complicate, se recomandă, de asemenea, Carii
extirparea pulpară la dinţii parodontotici. complicate
ATITUDINEA FAȚA DE IMOBILIZAREA

DINȚILOR RESTANȚI CARE MĂRGINESC
BREȘSELE EDENTATE
Dinţii restanţi reprezintă prinicipalele elemente de stabilizare a
câmpului protetic edentat parţial, pregătit în vederea restaurării
proteiice.
Factori de Principalii factori de care trebuie să se ţină seama peniru ca
stabilitate protezarea să beneficieze de o bună stabilitate și să nu acţioneze
nociv asupra țesuturilor din cavitatea bucală sunt:
— numaărul dinţilor restanţi;
— poziţia și direcţia lor de implantare;
— marfologia corono-radiculară a fiecărui dinte în parte;
— calitatea implantației;
— rapoartele ocluzale dintre cele două arcade.
În concepţia modernă asupra tratamentului de restaurare
Dinţii restanți protetică, dinţii restanţi au un rol hotărâtor în stabilizarea biologică a
protezelor parțiale, deoarece ei asigură ancorarea, sprijinul şi
imobilizarea protezelor.
Pentru menţinerea dinţilor care mărginesc breșele edeniaie în
vederea cuprinderii în suportul dento-paradantal al protezei se
Solidarizare recomandă solidarizarea lor cu unul sau doi dinţi diri vecinătate.
Situaţii clinice Sunt utile în acest sens:
— solidarizarea premolarilor, în cadrul edentaţiilor terminale;
— solidarizarea premolarului 2 cu caninul printr-o punie în eden-
taţiile latero-terminale;
-— solidarizarea dinţilor frontali mobili prin coroane reunite, în eden-
taţiile termino-terminale,
NOTĂ: Din experienţa personală nu este recomandabilă
Premaolari solidarizarea premolarilor mobili în edentaţiile ierminale. sau laterale
mobili atunci când mabilitatea lor este în special rezultatul bruxismului sau a
altor suprasolicitări anormale (spartul sâmburilor, oaselor, scoaterea
prin efortul diniţilor a dapurilor), iar aspectul radialogic al osuiui alveolar
arată o osteltă difuză, cu demineralizări imporiante și lărgirea spaţiului
desmodontal, chiar dacă resorbția osoasă nu este importantă. În astiel
de cazuri, trauma ocluzală excesivă produce rupiuri de ligamente,
Histoliză microhemoragii în desmodonţiu și antrenează fertornene de hisioliză
cu punct de plecare în parodonţiul profund, o evoluţie leniă spre
suprafață și apariţia, în timp (uneori după luni și ani), a unei mobiitaţi
patologice, în general fără pungi parodontale și exsudat puruleni.
Când dinţii restanți sunt insuficient sau slab- implantaţi se
"realizează legături labile între proteză: și dinţii-stâlpi, carelasă”o
oarecare libertate de miscare șellor pmîef/ce fără să fie anirenafi și
dinţii restanji. „ . j
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MAF((J!NA! E 43
—
În concluzie, se poate aprecia oportunilatea menţinerii dinţilor
restanţi în cadrul protezării, când gradul de mobilitate este pufin
crescui fajă de valoarea fiziologică şi când nu rezuliă dintr-o iraumă
ocluzală brutală; aplicarea cu discernământ a unor piese protetice care
să respecte faciorii mai sus enumnera[i permite, de regulă, menţinerea Dinţi iimitanți
dinților limitanţi și creșierea siabilităţii lucrărilor protelice (Notă:
DumTRIU HT),
ALEGEREA DINŢILOR PENTRU

IMOBILIZARE, A METODEI ŞI A
MOMENTULUI APLICARII ACESTEIA
ALEGEREA QEMFW;ŞW ÎNCLUȘI ÎN SISTEMELE DE

IMOBILIZARE
Alegerea dinţilor ănc:!uşé in sisternele de imobilizare sau a extracţiei Alegerea

dinţilor nerecuperabili în acest mod este o problemă de cea mai mare dinților pentru
importanţă. imobilizare
Considerăm improprii dinţii frontali a căror deplasare totală Dinţi
vestibulo-orală a marginiiitincizale este egală sau mai mare de 2 mm, improprii
precum şi dinţii laterali cu o mobilitate de gradul II spre lll. Acest
criteriu al mobilității dentare, apreciată prin mijloace clinice uzuale sau
speciale (mobilometrul dento-parodontal), trebuie carelat însă, în
primul rând, cu gradul de resorbţie osoasă a septurilor interdentare și
interradiculare. În acest sens, considerăm că pot îi menţinuţi pe Dinţi care pot
arcade, în vederea imobilizării, dinţiia căror resorbție osoasă nu îi mentinuți
depășește 2/3 din înălțimea septurilor alveolare, dar aceasta numai în
condiţiile unul tratament complex: medi camentos, chirurgical și de
reechilibrare funcţională, în condiţiile unei stări i gerierale normale sau
compensate prin tratament. Sunt excluși de la această regulă dinţii
iimitanți ai unei breșe sau spaţiu edentat care prezintă o resorbție
osoasă mai redusă, dacă mobilitatea rezultă dintr-o traumă ocluzală Traumă
(bruxism) sau dintr-o inflamaţie cu exsudat purulent care nu cedează ocluzală
la tratament medicamentos și chirurgical.
În situaţii limită, când decizia de păstrare sau de exiracţie a unui
dinte mobil este incertă, este bine să practicăm o imobilizare lmobilizare
femporară prin sisteme rigide, nedeformabile (atelă acrilică, atelă de ternporară
compozit), cu caracter de diagnostic, menţinută timp de câleva rigidă
săptămâni: sau chiar luni de zile;, după această perioadă se poate
aprecia mai bine șansa de reușită pentru instituirea unui tratament:
pamwnîai complex, în special a imobilizării,
ALEGEREA METODEI DE IMOBILIZARE

Perioadă imobilizarea temporară asigură pentru o perioadă limitată de
limitată îimp condiţii favorabile pentru vindecarea parodontală, în urma
tratamentului compiex, în special a tratamentului chirurgical.
Sisteme imobilizarea temporară prin sisteme extracoronare (ligaturi, atele
extracoronare acrilice mobile) este indicată la dinţii cu paradontită marginală
profundă, de dată recentă, cu mobilitate redusă, la care s-a intervenit
chirurgical. Dacă, după un interval de 1,5-2 luni de la intervenție și
imobilizare, dinţii își ameliorează implantația și devin mai fermi, se
Controale poate renunţa în continuare la imobilizare, cu condiţia unor controale
bilunare bilunare, timp de circa & luni, perioadă în care se constată acesași
reducere a mobilității.
Dacă după intervalul de 1,5-2 luni de imobilizare temporară
mobilitatea se menţine ia nivelul iniţial sau prezintă doar o ușoară
imobilizare de tendinţă de scădere se poate institui o fmobilizare de durată sau
durată permanentă prin sisterme mai rezistente: extracoronare (rigide) sau
intracoronare (fixe). '
Imobilizarea îixă și rigidă, cu caracter permanent, se poate institui
şi de la început, imediat după intervenţia chirurgicală, fără o perioadă
de tatonare, dacă dinţii au o resorbţie alveolară redusă, situată parțial
pe una-două feţe radiculare, osul restant este norma! conformai, fără
fenomene de halistereză avansată, iar pungile paradantale sunt mici
sau mijlocii (3—8& mm), cu exsudat redus.
Imobilizare Aceasta este o metodă de imobilizare permanântă precoce —
permanentă previne recidiva bolii prin crearea, de la început, a umor condiţii de
precoce stabilitate funcţională ocluzală a dinţilor parodontotici.
La pacienţii tineri și de vârstă medie, cu mobilitate redusă, chiar
Imobilizare persistentă după îratament chirurgical, sunt-uiile sisterhe perrmanente
permanentă tardive (după o perioadă de tatonare prin imobilizare temporară),
tardivă execulate cu concursul laboratorului de tehnică dentară din materiale
cu caracteristici superioare de rezistenţă și durabilitate,
În situaţia extremă a dinţilor cu mobilitate maximă este indicată,
Mijloace uneori, În vederea amânării extracţiei dentare, imobilizarea prin mijloa-
amp!e ce simple, extracoronare (ligaturi metalice sau din material plastic),
care asigură o funcţionalitate limitată în timp (pentru o perioadă de una
până la trei luni) a dinţilor cu grad avansat de resorbţie osoasă.
MOMENTUL APLICĂRII IMOBILIZĂRII
Imobilizarea se poate institui naintea altor proceduri îéérapeutice

sau ulterior, după tratament medicamentos sau chirurgical..
THATAMENTUL GGINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE
În raport cu intervenția chirurgicală, alegerea momentului aplicării

imobilizării trebuie făcută de la caz la caz, dar ca reguli generale este Heguli
bine ca: generale
— imobilizarea să preceadă intervenţia chirurgicală numai în cazul
unei mobilitâţi mari, pentru a evita traumatisme parodontale, ale Mobilitate
pachetului vasculo-nervos pulpar sau chiar avulsia accidentală a mare
dintelui; '
— în cazul unei mobilităţi medii sau reduse este preferabil ca Mobilitate
imobilizaroa să se facă după intervenţie, pentru a nu stânjeni prin medie sau
w
prezenţa sa actul chirurgical și pentru a benaficia de un interval de redusă
tatonare a șansei de vindecare și de realizare a unei contenţii
Dermanente, mai rezistente.
E
CLASIFICAREA SISTEMELOR
DE IMOBILIZARE
Prin definiție, un aparat de imabilizare esfe desemnai să fixeze
părţi mobile sau deplasabile, unele în raport cu altele.
Există mai multe denumiri care se dau sisternelor de imobilizare: Denumir!
— „atelă“”, termen de împrumutai din procedura de fixare a oaselar
tracturate;
- „SiNă“;
— „bară de fixare“;
- „aparat de imobilizare"“.
Se cunosc actualmente numeroase sisieme de imobilizare;
clasificarea acesiora, necesară pentru alegerea celui mai potrivit și
oD
eficient mijloc, este îngreunată de faptul că nu se poate trasa

delimitare sirictă între sistemele de imobilizare temparară $
permanentă, Este cunoscut din practica uzuală că unele metode, în
special irtracoronare, executate în cabinet fără ajutorul laboratorului și
considerate „semipermanente“ (MANSON), sunt menținute praciic, în
mod permanent, cu condiţia uneli dispensarizări riguroase (controale, Dispensarizări
Răcoreciuri,
ll E r r oă A refaceri periodice). osisternatizarea
Saiat - <
metodelor
Ţ
de
Te
contenţie
rmnitantia
z
depinde mai puţin de modalitatea tehnică de realizare și rnai mult de
prognosticul afecţiunii paradontale, de eficienţa tratamentului complex,
de stabilitatea în timp a rezultatelor obținute.
Criteriile cele mai uzuale de clasificare a șistemelor de imobilizare Criterii uzuale
1. Perioada de timp în care se menține imobilizarea: Perioada de

-— imobilizare temporară; timp
— imobilizare permanentă (de durată, definitivă). helaţia CU
2. Relaţia dintre sisterul de imobilizare și dinţii angrenaţi: dinţii
— imonilizare extracaronară; angrenaţi
440 MOFIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
— imobilizare intracoranară si/sau intraradiculară;

— imobilizare pericoranară.
Caracterul 3. Caracterul conexiunii dintre sistemul de imobilizare și dinţii
conexiunii angrenați:
- imobilizare prin sisteme fixe;
— imobilizare prin sisteme mobilizabile;
— imobilizare prin sisterne demontabile.
Funcția 4. În cazul unei breșe de edentaţie, imobilizarea poaie îndeplini
protetică sau nu funcţia de înlocuire a unor dinţi lipsă și din acest punct de
vedere se cunosc: ,
-— sisterne de imobilizare cu funcţie protelică;
—s& steme de imobilizare fără funcţie protetică.
Starea pulpei . În funcţie de starea pulpei dentare:
dentare _imobilizare efectuată pe dinţi vitali;
— imobilizare efectuată pe dinţi devitali.
Modalitatea de 6. În funcţie de modalitatea de realizare:
realizare — sisteme de imobilizare realizate în cabinet, fără ajutorul
laboratorului;
— sisteme de imobilizare realizate cu ajutorul faboratorului de
tehnică dentară.
Extindere 7. În funcţie de extinderea sisteraului de imobilizare:
- immobilizări bidentare și pluridentare;
— imobilizări parţiale (pe un număr restrâns de dinţi);
— imobilizări totale (care cuprind toţi dinţii unei arcade).
Suportul 8. În funcţie de suportul imobilizării:
imobilizării — imobilizare dento-dentară;
— imobilizare dento-maxilară, transdentară sau prin transfixaţie cu
implante endadontice dento-osoase.
Sub numele de „proteză de contenţie“ se atribule sistemelor de
imobilizare rolurile de repartizare a forțelor masticatorii pe o zonă
dento-parodontală mărită și de blocare a deplasărilor dentare
nefiziologice. -
Proteze de RAMFJORD și ASH împart protezele de contenţie în:
contenție — temporare, cu rol de consolidare a dinţilor mobili după
Temporare traumatisme dento-paradontale sau în forme avansate de boală
parodontală în care nu este raţională confecţionarea unor dispozmve
de durată;
Diagnostice — diagnostice, cu caracter esenţial temporar, ce permit aprecierea
evoluţiei balii și a rezultatelor tratamentului, a menţinerii sau axiraaţiei
dinţilor mobili;
Permanente — permanentie, care asigură menţinerea de lungă duraîa a dinîiior
"cu leziuni osoase parodontale stabilizate prin-tratarment.
Pentru a ușura alegerea metodei de imcbiiizare pentru
restrângerea criteriilor de imobilizare la cele esenţiale, imobiiizarea se
împarte în: temmporară și permanentă, fiecare putând fi realizată prin

sisteme fixe sau mobile.'
IMOBILIZAREA TEMPORARĂ
imobilizarea temporară esie un proaedeu lerapeutic de
solidarizare a dinţilor mobili, parodontotiei, prin sisteme cu caracler Caracter
iranzitor, care au drept scop restabilirea funcţională și grăbirea tranzitor
vindecării parodontale. !
imobilizarea temporară se realizează, în general, prin sisteme
simple şi economice, care permit medicului să aprecieze în timp
potenţialul de vindecare a parodonţiului marginal și, deci, instituirea
unei imobilizări permanente, sau eșecul tratamentului, în general, și al
imobilizării, în particular.
În orice caz, răspunsul final la problema menținerii sau extracţiei
dinților mobili devine reală numai după proba timpului; de aceea,
imobilizarea temporară mai este echivalentă cu termenii de
Alte denumiri
„imobilizare de observaţie“, de „tranziţie“ sau de „diagnastic“.
Duratele de timp de menținere a imobilizării femporare
imobilizarea temporară este un procedeu lerapeutic de
solidarizare a dinţilor parodontotici prin sisteme cu caracter tranzitor,
de circa 1,5-2 luni, în unele cazuri până la șase luni, iar în cazul atelei
de material compozit și pe perioade mai lungi cu efectuarea unor
controale și refaceri ulterioare. După aceste intervale de timp, medicul
trebuie să decidă dacă dinții pot fi menţinuţi neimobilizaţi sau este
necesară instituirea unei imobilizări permanente, de lungă durată.
Imobilizarea temporară permite o restabilire funcţională şi
grăbirea vindecării parodontale în urma intervențiilor chirurgicale. Ea
oferă o perioadă de tatonare a posibilităţilor reale de instituire a unei
Perioadă de
imobilizări cu caracter permanent.
tatonare
Tipuri de imobilizare terporară în raport cu durata şi felul de
menţinere pe dinţii parodontotiei
Imobilizarea temporară poate fi continuă, când sistemul de imobilizarea
imobilizare se menţine în tot cursul duratei de imobilizare, sau temporară
disconiifiuă, când perioadele de menţinere alternează cu cele de continuă sau
îndepărtare — de exemplu, gutierele de imobilizare și de „despovărare“ discontinuă
purtate numai în cursul nopţii, în caz de bruxism,
În sfera noțiunii de imobilizare temporară se includ imobilizările
„provizorii“ şi imobilizările „semipermanente“.
_ imobilizarea provizorie are un caracter temporar, de scurtă Scurtă durată
durată; ea se realizează în vederea asigurării stabilităţii dinţilor asupra
cărora se fac intervenţii scurte, curente, de tipul detartrajului sau.
șlefuirii selective. Imobilizarea provizorie se realizează prin mijloace
simple, extemporaneu: chei vestibulare sau orale din stents, ghips;
sub formă de ligaturi, imobilizarea provizorie se aplică pe dinţii cu

mobilitate mare în iminenţă de avulsie, în scop paliativ, în vederea
amânării extracției.
Imobilizarea semipermanentă are un caracter temporar, de lungă
Lungă durată durată; ea nu este considerată „permanentă“, din cauza rezistenței
scăzute În timp a sistemului de imobilizare, a materialului din care este
realizat de obicei, din materiale compazite sau din cauza proceselor de
resorbţie osoasă avansată care limitează, în îimp, menţinerea
Controale și imabilizării, Sistemele de imobilizare cu caracier semipermanent
reînnairi necesită controale și reînnoiri periodice după câteva luni sau ari,
Imobilizarea temporară se realizează prin:
Ligaturi Ligaturi nemetalice din fir de măiase, mase

nemetalice
plastice
Sunt uşor de realizat, fizionomice, pot dezvolta forțe active cu
Dinţi frontali acţiune ortodontică, dar pot fi aplicate numai pe dinţii frontali, au
rezistenţă mică, se rup uşor, favorizează retenţiile alimentare,
împiedică o bună igienă bhucală.
Ligaturi Ligaturi metalice din sârmă de viplă,
metalice
CUprU, aUr
Variante Sunt realizate în principal în trei variante:
-— ligatura în „8“ (sau hipocraiică);
-— ligatura în „scară“;
— ligatura „cojocăreasă”.
Valoarea biomecanică a ligaturilor de sârma

Ligaturile de sârmă din oţel inaxidabil pentru imobilizarea
Durată ternporară cu o durată scurtă sau medie de timp (1,5—6 luni) reprezintă
un mijloc terapeutic important, în special când se asociază altor
proceduri de tratament parodontal.
Diniii cei mai susceptibili de a fi imobilizaţi prin ligaturi de sârmă
sunt dinţii frontali a căror morfologie conduce în mod eficient la acest
Dinţi frontali gen de imobilizare. Dinţii frontali mandibulari beneficiază cel mai bine
mandibuiari de imobilizarea prin ligaturi de sârmă, în timp ce la maxilar aspectul
nefizianoric al ligaturii este.mai evident și în plus se pot produce
biocaje ocluzale prin contacte premature cu dinţii frontali inferiari.
Dinţi laterali Dinţii laterali sunt improprii pentru ligaturi de sârmă, datorită
particularităţilor anatomice ale coroaneli lor. Aceasta se comportă ca
"fiind alcătuită din două trunchiuri de con,-cu-baza-mare-la-ecuatoral
anatomic și cu baza mică spre ocluzal; respectiv spre cervical. Pentru
Stabilitate ca ligatura să prezinte stabilitate ar trebui plasată strictla nivelul
THRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 443
ecuatorului anatomic, ceea ce nu este posibil, sârma alunecând fie

spre ocluzal (deci desprindere), fie spre cervical (deci iritaţie gingivală)
din cauza înclinării pantelor situate deasupra și dedesubtul ecuatorului
anatornic.
La nivelul dinţilor frontali, conformaţia anatomică oferă condiții Condiţii
favorabile menţinerii ligaturilor de sârmă: în plan frontal, coroana lor favorabile
are o formă tronconică, cu baza mare spre incizal și baza mică spre
cervical (fig. 173 a). În plan sagital, situaţia este inversă: baza este
orientată spre cervical, iar vârful spre incizal (fig. 173 b). Ligatura va
îi menţinută la un nivel fix, dat de locul în care cele două conuri
Fig.173 Fig.174
Tendințele de deplasare a ligaturii spre cervical Forţe active induse de ligaturi
sau încizal (a, b) suni neutralizate la dinţii
frontali în „zona de echilibrare“ a forțelor (c)
(inversate ca orientare) au o suprafaţă de secţiune egală — pe care o

denumim: „zona de echilibrare a forţelor“ sau de „anulare a forțelor“ -, Zona de
ce tind să o deplaseze spre incizal și respeciiv cervical. Practic, în echilibru a
cazul ligaturii de sârmă pe dinții frontali, deplasarea spre inciza! este forţelor
împiedicată de divergența în acest sens a farţelor aproximale, iar
deplasarea spre cervical, de cingulum (fig. 173 c).
În cazul ligaturii de sârmă care înglobează un număr crescut de
dinţi, există posibilitatea apariţiei unor forţe active de tensiune care duc Forțe active
la modificări de poziție ale dinţilor: ingresiuni, erupții active, torsionări, de tensiune
vestibularizări sau oralizări.
_ Mecanismul de producere al acestor forţe. apare prin dlferenţa
„ughiului de convergenţă“ al coroanelor de volum diferit, ceea ce le Unghiul de
imprimă deplasări axiale prin activarea ligaturii. Când aceasta se convergenţă
realizează la nivelul anselor de ligatură interdentară se pot produce
torsionări, grupții active, vestibularizări sau oralizări (fig. 174).
Deplasarea în sens axial a dinţilor este consecinţa dispoziției la

Planuri de niveluri diferite a „planurilor de echilibrare“ (între forţele care tind să
echilibrare împingă ligatura spre incizal și cele care acionează spre cervical),
care, prin activarea sârmei, tind să se situeze la același nivel,
antrenând în deplasarea lor și dinţii. Din aceste motive, activarea
ligaturii de la început este considerată ca o cauză a deplasărilor
dentare care duc la slăbirea ligaturii.
Rezultă că o bună imobilizare prin ligatură de sârmă trebuie să fie
Aciivarea activată numai aiât cât să impiedice mobilitatea patolagică, fără a
ligaturii induce în sistern forţe active capabile să deplaseze diriţii imobilizaţi,
Avantaje Avaniajele imobilizării prin ligaturi de sârmă:
— se execută printr-o tehnică simplă, într-un timp scurt;
— folosește un material ieftin, ușor de procurat, reiativ redefor-
mabil prin întindere, de regulă sârmă de viplă;
— imobilizarea este suficient de rezistentă pentru a fi menţinută un
interval de timp mai îndelungat;
— în general, este bine suportată de pacieni, integrându-se îrăr-un
timp scuri la condiţiile biologice locale. _
Dezavantaje Dezavantajele imobilizării prin ligaturi de sârmă:
— imobilizarea prin ligaturi de sârmă se poate aplica numai la dinii
frontali (din considerentele biomecanice arătate mai sus). Siera de
aplicare se restrânge și mai mult prin taptul că la frontalii superiori
ligatura de sârmă este, în mod deosebit, vizibilă şi poate genera
Blocaje blocaje ocluzale în contact cu dinţii inferiori, în special în ocluzia
ocluzale adâncă;
Factor de — imobilizarea prin ligaturi de sârmă consiituie un factor de
retenție retenţie pentru detritusurile fermentabile şi îngreunează auiocurăţirea
și întrejinerea artificială;
Traumatisme — executată incorect, exercită traumatisme la nivelul părților moi
ale părţilor învecinate: buze, obraji, limbă;
moi — ligatura poate aluneca spre cervical — la dinţii cu cingulum
absent sau slab reprezentat — sau spre incizal — la dinţii cu coroane
atipice, cilindro-conice, îngustate spre incizal;
Corectări — necesită corectări periodice, activări, care suni o sursă
periodice, potenţială de rupere a sârmei.
activări imobilizarea prin iigatură de sârmă în „8“
Este una din primele folosite și cea mai comună formă de
imobilizare termporară cu 'sârmă.
Înstrumentar instrurnentar și materiale:
și materiale — sârmă de viplă de 0,25 mm diametru;
-
— 2 pense hemostatice (de preferinţă Pean);
— foarfece de sârmă; - !
— lămpiță cu spirt (fig. 175). ' '
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGÎNALE 445
Tehnica de lucru: sârma de viplă se decăleşte prin îrecere prin Tennica
flacără până la roșu și răcire lentă, pentru creșterea maleabilității,
Se folosesc circa 10—14 cm de sârmă pentru grupul de dinţi
frontali. Sârma se introduce cu unul din capete (denumit convenţional
A), prin spaţiile interdentare (de abicei dintre canin și premolar, uneori
între premolarul 1 și 2), cervical de punctul de coniact și incizal de
cingulum, în mod alternativ pe fața vestibulară a unui dinte și pe cea
orală a dintelui vecin, de regulă de la canin la canin (fig. 176).
În cursul evoluţiei sârmei, capătul fix (B) este menţinut în uşoară
tensiune cu ajutorul unei pense hemostatice. Tensiune
Ajuns la sfârșitul traseului parcurs, capătul (A) este pus în ușoară
tensiune cu o pensă hemostatică (ce 2 ajutat la introducerea
interdentară) acţionată prin tracţiune moderată de către un ajutor sau
chiar de către pacient.
Fig.175 ! Fig.176
insirumentar pentru imabilizarea temporară prin Fazele realizării ligaturii cle sârmă
Hgaturi ' „în 8“
În continuare, capătul (B) este angajat în același mod, dar în sens

invers, acoperind feţele opuse celor pe care se află firul (A), până la
canin.
O variantă a acesteimodaiîaţs de realizare a ligaturii în „B* constă Variantă
din angajarea concornilentă a celor două capete ale aarme: care
ajung împreună, după traiectul lor separat, spiralat reciproc, până la
nivelul caninului opus.
Aici, cele două capete sunt prinse în pensa hemostatică, la circa
6-—-8 mm de dinte.
__Excesul de sârmă care depășește locul de prindere cu pensa este
tăiat scurt pentru a nu înţepa părțile moi în timpul mișcării de răsucire
a pensei.
Cele două capete prinse îÎn pensă sunt răsucite în sensul acelor Răsucire
de ceasornic până la completa lar împletire.
Este bine ca punctul de unde începe răsucirea firelor să îie siluat

la extremitatea distală a fefei vestibulare, către spațiul interdentar, deci
Plasare în lateral și distal de proeminenţa vestibulară a caninului, pentru a ușura
ambrazura plasarea în ambrazura gingivală și a evita iritarea părţilor moi.
gingivală Cele două capete împletite ferm, dar nu excesiv (se poi rupe),
sunt secţionate cu foarfecele de sârmă la o distanţă de 3-4 mm de
Ansă strânsă dinte și se buclează sub forma unei anse sirânse care se dispune în
ambrazura gingivală (în exemplul nostru, între canin și premolar), sub
punctul de contact. '
Fig.177 Fig.178
Activarea ligaturii de sârmă „în 8“ Fazele realizării ligaturii „în scară“ (a, b) și
activarea si (c)
Dacă sârma nu a fost bine întinsă și prezintă zone unde se

Bucle de îndepăriează de dinte, la acest nivel se fac bucie de strângere cu
strângere vârful unei sonde (fig. 177 a, b), bucle care sunt adaptate cât mai iniim
pe suprafaţa dintelui prin apăsarea cu capătul rotunjit al mânerului
sondei.
Buclele de strângere se fac pe faţa vestibulară a dintelui și nu oral,
atât din cauza dificultăţii de ordin tehnic, cât și pentru a evita iritaţia
limbil.
Activări Pentru activări ulterioare este bine să se facă alte anse și să nu
ulterioare sa acţționeze ansele iniţiale care prin răsuciri multiple se rup cu
uşurinţă. În general, o ansă fie de strângere, fie de activare, nu trebuie
răsucită decât o dată, pentru a evita ruperea sârmei.
imobilizarea prin ligatură simplă cu fir metalic „în scara“
Se folosesc aceleași instrumente și materiale ca în cazul ligaiurii
în „8“. '
Traseu' Se realizează cu sârmă de viplă dispusă continuu și'succesivpe
continuu și feţele vestibulare și orale ale dinţilor frontali și cu anse interdentare
SUCCESIV separate. E
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI P/—\F%C_)DONTC)PATHLOR MARGINALE 447
Tehnica de lucru. Cele două capete A şi B sunt împleiite la

Tehinica
extremitatea grupului de dinţi după ce au trecut continuu și succesiv pe
feţele orale și vesiibulare (între cingulum și incizal) (fig. 178 a).
Se secţionează fragmente de sârmă cu o lungime de 2—3 cm, care
se îndoaie în „ac de păr“ și se introduc interdentar (anse interdentare), Anse
cuprinzând între cele două braţe firele de sârmă principale, vestibula- interdentare
orale (fig. 178 b).Se răsucesc capetele libere ale anselor în „ac de păr“
și se introduc interdentar cât mai departe de papila interdentară, după
ce au fost secţionate la o distanţă de 2-3 mm de firul principal
vesiibuiar.
Pentru punerea în tensiune și aplicarea intimă pe suprafața
Activarea
dentară a firelor principale, în cursul răsucirii anselor interdentare,
anselor
acestea sunt tracţionate spre vesiibular, ceea ce pune în tensiune firul interdentare
principal oral. Acelaşi lucru se realizează pentru firul vestibular care se
împinge cu o sondă spre oral, în cursul răsudirii ansei interdentare
fig. 178 c).
Procedeu îmbunătăţit de ligatură „în scară“ cu încrucișare
mediană sau paramediană, bilaterală, a firelor principale de
sârmă. Ca urmare a curburii grupului frontal și a împletirii firelor
principale A și B înainte de aplicarea anselor interdentare, există riscul
Rise
ca firul aral, întiris În coardă de cerc, să nu poată fi tracţionat până la
coniactul cu feţele orale ale dinţilor sau să se rupă prin suprasolicitare.
Rupere prin
Pentru a evita aceasta, se realizează încrucișarea firelor A și B la supra-
nivelul zonei interincisive centrale, realizându-se un „A care cuprinde solicitare
între cele două bucle câte un grup de trei dinţi. În cazul cuprinderii în
imobilizare şi a prernolarilor, sunt necesare două încrucișări la
nivelul auă
spațiilor dintre incisivii laterali și centrali.
încrucișări
Prin aceşte încrucișări se elimină riscul ruperii firului principal de
sârmă, dar apare posibilitatea deplasării dinților (ca în cazul ligaturii în
„B”) datorită conexiunilor punctiforme dintre subgrupele de dinji imo-
bilizaţi. O posibilitate de evitare atât a încrucișărilor, cât și a ruperii prin Conexiuni
întindere a firului oral se realizează astfel: capelele A și B so răsucesc punctiforme
într-o pensă fără a fl puse în tensiune. Se aplică ansale interdentare
care se activează progresiv și succesiv până când firul oral atinge faţa
respectivă a dinţilor și se activează final capetele A și B.
Activare tinală
Ligatura „cojacărească “
Se realizează prin aplicarea firului A continuu și succesiv pe faţa
orală a grupului frontal de la canin la canin.
Capătul B al sârmei va evolua ulterior astfel: distal de ultimul Evoluţia
canin, pe fața vestibulară și mezială a sa, după care va înconjura firul ligaturii
oral și va ieşi vestibular prin același spaţiu interdentar dintre canin și
incisivul lateral. În continuare va evolua la fel peniru fiecare dinte pe
care îl va înconjura succesiv pe cele trei feţe libere: distal, vestibular,

mezial şi după trecerea liniei mediane: mezial, vesiibular, distal. De
fiecare dată firul B va înconjura firul A situat oral.
Principiul tensiunii controlate

Principiul activ al unei imobilizări eficiente îl consiituie realizarea
unei îésmiună controlate care, în cazul ligaturii de sârmă, să nu inducă
forţede deplasare, de modificare a poziţiei dinţilor. Observajia clinică
equtata din practica imobilizărilor ne-a arătat că tensionarea
excesivă, de la început, a sârmei de imobilizare esie capabilă să
Deplasări producă astfel de deplasări. Acestea suni favorizate, în cazul ligaturii
n „8“, de conexiunile punctiforme rezultate din încrucișarea inierderi-
tară a firetor de sârmă. Aici se creează un lac de minimă rezisteriţă
care permite deplasarea dinţilor atât în sens vestibulo-oral, cât și prin
torsionare.
În cazul imobilizării „În scară“ se creează o suprafață continuă, un
Contenţie „poligon de imobilizare” fără conexiuni punctiforme, care ar favoriza
superioară deplasările și din această cauză contenjia esie superioară celei în „8".
În afara unor deplasări dentare se mai obsearvă frecvent
destinderea ligaturilor de sârmă. Explicaţia este dată, în primul rând,
de faptul că plasarea iniţială a ligaturii nu se face strict la nivelul „zonei
de echilibrare a forţelor“. În timp, ligatura ocupă această poziţie de
Destindere echilibru prin microdeplasări, din care rezultă o „destindere“ a sârmei,
urmată de slăbirea imobilizării. La aceasta mai contribuie, în secundaar,
întinderea prin maleabilitate a sârmei.
Aplicarea Aplicarea practică a principiului „tensiunii controlate“ constă în
practică realizarea iniţială a unei tensiuni moderate pentru a nu produce
deplasări dentare, urmată de un control periodic al imobilizării și
activarea acesteia pentru a compensa destinderea ligaturii care tinde
să se plaseze în zona de „echilibrare a forţelor”.
Efecte În unele situaţii, folosirea tensiunii controlate are sefecie
ortodontice ortodontice, în speciat de reirudare și de aliniere a dinţilor parodontotici
vestibularizaţi; oa trebuie să fie în moad obligatoriu urmată de o
contenţie de durată sau permanentă.
imobilizarea temporară fizionomică prin

atelă acrilică vestibulară și ligatură de
sârmă, realizată în cabinet, fără concursul
a
faboratorului
Acest procedeu original (DUMITRIU HT) woaîe î! reai 7at în orlce
Timpi
cabinet stornatologic și constă din următorii timpi:
THRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 445
“iealizarea machetei din ceară 4 viltoarei alele acrilice

In acesi scap se secţionează a fâșie de ceară de circa 3—4 mm Tennica
lăţime, dintr-o folie ușor ramolită la cald. Lungimea fâșiei de ceară este.
aleasă în mod corespunzător lungimii grupuiui de dinţi imobilizaţi; este
de preferat ceară de culoare albă, pentru a nu transmite pigmentaţii
gipsului și, ulterior, acrilatului. Fâșia de ceară se aplică intim prin
e m
Fiq.179 Fig.180
Macheta din ceară Atela vestibulară
ușoară presiune în treimea mijlocie a feţelor vestibulare ale grupului de

dinţi (fig. 179)
Healizarea atelei vestibulare din acrilat autopolimerizabil
Peste fâșia de ceară poziţionată ca mai sus se aplică un bol de Fâșie de ceară
gips care va acoperi și marginea incizală, consiituind după întărire o
cheie rigidă din care ceara se îndepărtează cu o spatulă. În lăcașul
astfel obţinut se aplică o cantitate corespunzătoare de acrilat
autopolimerizabil, la culoarea dinţilor, care se va întări după aplicarea
În poziţie a cheii de ghips. 4
Aiela acrilică astfel obținută se prelucrează reducându-se din Prelucrare
lăţime până la circa 2 mm și i se dă o formă semirotundă. În atela
acrilică, la jumătatea lăţimii ei și în dreptul spaţiilor interdentare se
practică cu o freză sferică mică orificii destinate ligaturii de sârmă. Orificii
Healizarea imobilizării oropriu-zise
Constă în trecerea unei sârme de viplă de 0,25 mm, în prealabil
decălită, pentru a deveni mai maleabilă, în jurul feţelor aproximale şi
arale a dinţilor, iar vestibular prin orificiile create în atela acrilică, Vizibilitatea
vizibilitatea sârmei fiind astfel mai redusă (fig. 180) sârmei mai
Capetele firului se înnoadă în jurul orificiului iniţial și, respectiv, al redusă
celui final din atelă.
! "În raport cu ligaturile metalice simple, atela acrilică vestibulară,
fixată prin ligatură de sârmă, prezintă unele avantaje: Avantaje
— constituie un sistem rigid, deplasările dinţilor — posibile în cazul
ligaturii simple de sârmă — fiind excluse;
— aitela aplicată numai vestibular nu influențează ocluzia și de

aceea poate fi folosită cu bune rezultate și la dinţii frontali superiori;
— aspectul fizionomic este corespunzăior, ligatura de sărmă
având o vizibilitate redusă; '
— poate fi aplicată și la nivelul dinjilor lateraii.
imobilizarea temporară cu ajutorui

gutierelior
Gurtiere din rășini acrilice auto- sau termopolimnerizabile
Iniţial, s-au folosit gutiere din rășini acrilicee auio- sau
Gurtiera rigidă termopolimerizabile. Gutiera este rigidă. Se prelucrează pentru a
reduce la minimum grosimea ocluzală și a preveni înălţări de ocluzie.
Pentru a nu produce iritaţii gingivale, gutiera acrilică se confecjionează
până la ecuatorul anatoric al dinţilor. Destinată imobilizării termporare,
se reduce și trauma ocluzală provocată de bruxism.
Pentru o mai bună stabilitate, gutierele cu funciie de imabilizare
Cimentare temporară se pot cimenta pe dinţi.
_Gutiera din material acrilic transparent .
Se folosește în acest scop produsul „Press Form Kit”.
Elementul principal îl constituie foliile de material termoplastic cu
dimensiuni de 12,5/12,5 cm și o grosime variabilă de 0,75, 1 și 1,5 mm.
Tehnica Tehnica de lucru:
1. Se confecţionează din moldano modelul arcadei respeclive.
2, Folia acrilică este introdusă într-un cadru metalic cu mâner şi
umectată pe ambele feţe cu un spray silicon din trusă.
3. Folia acrilică este încălzită la flacăra unei spirtiere până devine
transparentă şi capătăo consistenţă moale, deformabilă. !
Folia pe 4. Se aplică folia pe model și se adaptează intim în zona arcadei,
model care va suporta imobilizarea prin comprimare cu ajutorul unei bile din
material plastic chitos din dotarea trusei.
5. După câteva minute de răcire, se decupează excesul de
Gutieră material plastic al foliei, pornind de la nivelul ecuatorului anatomic, şi
transparentă se obţine o gutieră transparentă, de grosime redusă, rigidă, care poate
fi sau nu cimentată. “
Guliera nu produce înălţări semnificative ale ocluziei şi poate fi
menţinută patru-șase săptămâni (fig. 181).
Atele acrilice dubie, &/&Şiébw&»w&éé

Sunt reunite prin punţi acrilice, plasate în nişele masticatorii și
întărite la acest nivel cu fragmente de sârmă de viplă.
Se realizează cel mai bine pe model, după o machetă modelată în
a
ceară. Sunt aplicate apoi în cavitatea bucală:(fig: 182;.-Se potrealiza
Model și în cabinet, fără concursul laboratorului, din acrilat autopolimerizabil,
În cabinet aplicat sub forma unei gutiere externe până la. nivelul/ecuatorului
THATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 454
anatomic. Din această gutieră se decupează porţiunea ocluzală
rezultând atela de contenţie.
Avantaje: realizare rapidă, rigidă.
Avantaje
Dezavantaje: în zona frontală superioară produce blocaje, chiar în
ocluzia psalidodantă, dar, mai ales, în ocluzii adânci; produce Dezavantaje
mici
traumatisme la inserare și dezinserare în vederea igienizării,
Favorizează retenţii alimentare şi inflamații gingivale.
sina (atela) de imobilizare din materiale

compoazite auto- sau fotopolimerizabile
Metoda este indicată pentru imobilizarea temporară de lungă
imobilizare
durată (6-—-12 luni) la nivelul dinţilor frontali inferiori, în special pe
faţa temparară de
linguală, pentru a nu produce interferenţe ocluzale.
Tehnica de lucru: ' lungă durată
În condiții de izolare și de protecție a gingiei se praciică Tehnică
demineralizarea acidă a feţelor linguale și aproximale aie dinţilor,
După 15-20 de secunde de contact cu soluția sau gelul acid,
acesta se spală cu apă curentă.
Se reface izolarea și se usucă atent suprafeţele dentare. Se aplică
materialul compozit, care ve forma o atelă-șină de circa 4 mm
lăţime Atelă-sină
și cel puţin 2-3 mm grosime pe faţa linguală și cu prelungi
ri
interdentare puțin vizibile vestibular (fig. 183).
șina din material compozit, armată cu plasă

de plastic sau sârmă. Sistemele: anterior
splint grid și posterior splint grid
Se folosesc plase din material plastic sau sârmă (reticul) cu lăţime
Materiai
de 4-5 mm, grosime 0,2 mm şi lungime corespunzătoare grupului
de plastic sau
dinţi imobilizat, ' ' v sârmă
Fig.181 . Fig.182
Gâutieră la arcada mandibulară ! Atelă vestibulo-orală
GSZ HORBIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
Pentru imobilizarea dinţilor laterali se folosesc mai mult plase

metalice sau chiar bare metalice perforate.
Deminera- Pentru fixarea acestor armături, pe smalţul în prealabil dernine-
lizare acidă ralizat acid se fotosesc materiale compozite auto- sau foiopoli-
merizabile.
Fig.183
Atelă din material
compozit — dinspre
vestibular
cu
_ Acoperirea plasei din material plastic sau metalic se poate face
sisternu lui de
Suprafață ciano-etyl Labo Akrylat (Ciano Veneer Fasi) care conferă
netedă contenție o suprafață netedă, lucioasă.
Contenţia cu materiale compozite nu are caracier permanent,
de
Refaceri deoarece prezintă în timp fisuri, fragmentări sau chiar desprinderi
periodice dinţi, ceea ce necesită cantroale și refaceri periodice.
Benzi metalice, ortodoniice

lnele Benzile metalice, ortodontice, sunt formate din inele ortodontice,
ortodontice solidarizate cu sârmă sau sudate între ele şi cimentate pe dinţi,
Aparate oriodontice
Aparatele ortodontice au rol de contenţie temporară, ca placa
i
palatină HAWLEY, care poate fi folosită și pentru mici deplasăr
Fiind aplicată boinavilor parodoniopaţi, esie necesar ca
dentare.
Decaletare această placă să fie decoletată, pentru a nu produce leziuni iritative
parodonţiului superficial.
IMOBILIZAREA PERMANENTĂ
Se poate realiza în cabinet, fără ajutorul laboratorului, prin
sisteme mai simple sau cu concursul acesiuia; prin tehnici mai
r N afă
Sisteme intra- laborioase.
coronare sau După raportul pe care îl au cu dinţii, aceste sisteme de imobilizare
pericoranare pot fi intracoronare sau pericoronare. "'
TRATAMENTUL GINGIVITELOR &I PARODONTOPATIILOR MARGINALE 453
Îmobilizări permanenie, realizaie în cabinet

fără ajutorul faborziorului de tehnică
aeniară
imobilizarea intracoronară cu armătură metalică și materiale
Hizionomice
Fe dinjii frontali se creează șanţuri retentive în treimea mijlocie a Binţi frontali
fețelor linguale sau palatinale. i\/wîon A se realizează fără devitalizare
sau în cazul dinților cu o coroană de volum redus, după exiirparea
pulpei deniare și tratament endodoniic complet.
Sanţul retentiv se mai Izează cu freze con invers. Siant retentiv
În șanţul astfel creai, se aplică obturaţie de bază (în cazul dinţilor
vitali) și pe ioată lungimea sa, o sârmă de Cr-Ni rotundă (0,6—0,8,
chiar 1 mm) sau semirotundă (fig.184) , cu partea plană în contact cu Semirotundă
peretele șanţului oral. În cazul folosirii unei sârme cu diametrul mai
mic, îra…éu! său poate f* dubiu (dus—wmwr pentru cresteroa
rezistenței. În locul sârmei de Cr-N I, sisternul „\pf…»!int „ock” foloseşie
Fig.184
imobilizare
intracoronară cu
armătură metalică
un fir- metalic flexibil, prevăzut cu anse, în care se fixează Fir metalic

microșuruburi până în dentina sănătoasă. Tlexibil
La dinţii frontali superiori, cu o coroană mai voluminoasă, metoda
prezintă o variantă: realizarea, în locul unui șanţ continuu, a unor
cavităţi de clasa a lll-a sau a unor cavităţi transversale, retentive, pe
faţa orală, în care se aplică fragmente de sârmă de Cr-Ni. Fragmente de
Armătura metalică este acoperită în toate cazurile cu materiale sârmă
fizionomice, compozite, Compozite
Pe dinţii laterali, unde se dezvoltă forțe de masiicaţie mari, se Dinţi laterali
preferă devitalizarea de la început, care asigură un spaţiu retentiv și un
volum crescut prin folosirea camerei pulpare și deci o grosime
suficientă, pentru ca materialul compozit să suporte solicitările sporite.
Metoda urmăresște solidarizarea unuia sau mai multor dinţi laterali
mobili, dar care sunt flancaţi în mad obligatoriu de dinţi ferm implantaţi.
454 HORIA TRAIAN DUMITRIU — P ARODONTOLOGIE
Molar prim Pentru exemplificare să considerăm situaţia imobilizării molarului

Premolar prim, mobil, de premalarul 2 și molarul secund, ferm implantaji. in
secund acest caz, la nivelul molarului prim se efectuează o cavilate mezio-
Molar secund ocluzo-distală, pe molarul secund o cavitate mezio-ocluzală, pe
premolarul 2 o cavitate disto-ocluzaiă,
Cavităţi Realizarea cavității clasice, faţă de crearea unui simplu șani
clasice ocluzal, are dublul avantaj al creșterii rezistenţei prin volumul mai mare
al materialului compozit, cât și prevenirea carillor secundare în zonele
aproximale prin extinderea marginilor cavităţilor în atara zonelor de
contact interdentar.
Cavităţile asifel realizate sunt obturate într-un prim timp în
porţiunea verticală până la nivelul peretelui pulpar al cavității arizantale
(peste care se poate aplica, cu partea plană, un fragment de sârmă
semirotundă, de-a lungul întregului grup de dinţi imobilizaţi). În cel
de-al dailea timp, se obturează cu material compozit cavitățile ocluzale
Madelare și se realizează modelarea morfofuncţională la acest nivel,
morfoiune- Acestei metode i se pot aduce unele îmbunăiățiri:
țională 1) folosirea de bare turnate din aliaj de crom-cobalt cu profil
retentiv și obturații din material compazit;
2) sistemul de imobilizare „Indenta Splint Sysfe “ folosește,
Microbare pentru dinţii laterali, microbare de oţel fixateîn șanţuri ocluzale, trasate
între doi sau mai mulţi dinţi. Fixarea microbarelor se face cu ajutorul
unor microșuruburi pârapulpare până îndentina sănătoasă și se
acoperă cu materiale de obiurație corespunzătoare.
imobilizări cu anse de sârmă în „t” intracoronar şi
intraradicular !
Devitalizare Se realizează, bi- și pluridentar, după devitalizarea dinţilor; metoaa
este indicată în special pentru solidarizarea incisivului latera! superior
mobil, de caninul vecin ferm implantat sau chiar la întregul grup frontal.
Pregătirea canalelor radiculare și a suprafeteior orale
Dezobturare Constă în dezobturarea canalelor pe o lungime de circa 2/3 ș
trasarea cu freza con invers a unui șanţ retentiv situat pe faţa orală,
între orificiile de trepanare (dintre incisivul lateral și canin (fig.185) sau
pe fața orală a întregului grup frontal, Acest sanţ trebuie să fie sulicient
de lat și adânc de circa 2-25 mm' pentru a perrmite insinuarea
Anse în „U“ ramurilor arizontale ale anselor în „U“ (fig.186) și retentiv pentru a
menţine materialul de obturaţie definitivă (fig, 187). !
Pregătirea anselor
Din sârmă de viplă rotundă cu diametrul de 09 mm suni
ragmente secţionate fragmente de circa 2,5—-3 cm. Extremitățile se subţiază cu o
piatră rotundă. Se introduce fragmentul de sârmă, până la refuz, în
canalul radicular al primului dinte, care-va-fi-imonilizat; ş'i—**]'se' riotează
nivelul la care se situează orificiul de trepanare. La acest nivel,
iragmentul de sârmă detașat esie îndoit cu un clește crampon în unghi
l
THRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 455
drept. Cu ajutorul unei pense se măsoară distanţa dintre
orificiile de Orificiu de
irepanare ale dinţilor vecini; pentru aceasta se introduc vârfuril
e pensei trepanare
în cele două arificii de irepanare alăturate și se bloche
ază deschiderea
pensei,în această poziţie, cu stenis în stare moale
introdus între
brațele pensei, aproape de locul de articulare. După
întărirea
Fig.185 Fig.186
$anţ retentiv oral pentru imobilizarea Aplicarea ansei intracoronar și
„în U“ între canin și încisivul lateral
! intraradicular
stentsului se scoate pensa din poziţie. Între vârfurile
ei s-a stabilit o
distanţă egală cu cea dintre orificiile de trepanare. Această distanţă Distanţă egală
este transpusă pe fragmentul de sârmă în formă de „*
de la nivelul
primei îndoituri pe care am realizat-o. Cu un cleşte
crampon se
realizează a doua îndoitură care carespunde distanţei dintre
cele două
orificii de trepanare.
S-a obţinut astfel prima ansă de sârmă în „U“ pentru imobil
izarea Prima ansă
- primilor doi dinţi (de exernplu 12 cu 13),
După aceeași metodă se obţin. celelalte anse, în iotal
5, pentru
imobilizarea întregului grup frontal; măsurarea distanţei
dintre orificiile
de trepanare și a adâncimii canalelor radiculare se
face menţinând
ansa precedentă în paziţie. Întreaga operaţiune cere
multă atenţie și o
măsurare riguroasă, în special a lungimii braţului orizontal al
anselor, Măsurare
riguroasă
FigX87
Aspect final după
imobilizare
„Î
SA
m
pentru ca acestea să poată pătrunde cu ușurinţă în canalele
radimiara
În final, cele cinci anse introduse în canalele radiculare trebuie să
ocupe o poziție stabilă, să nu se deplaseze, să prezinte o oarecare
Fricţiune fricţiune la introducere și scoatere. În îi&mam c:anai radicular var îi câte
două braţe verlicale, în afară de dinţii extremi (canini), care vor primi
numai câte un braţ vertical, Din această &:auaa, canalele radiculare ale
incisivilor trebuie lărgite mai mult (circa 2 ram).
Tennica cimentării
Ansele de sârmă trebuie așezate pe masa de lucru într-o ardine
perfectă, de la stânga la dreapta, în poziţia pe care o vor ocupa în
canalele radiculare. Orice schimbare a poziţiei anselof între ele pe
masa de lucru va compromite întreaga operaţiune de cimeniare.
Ajutorul Aceasta presupune în mod obligatoriu ajutorul asisteni&i medicale și o
asistentei foarte bună manualitate și rapiditate de execuție din pariea medicului.
După izolarea și dezinfecţia canalelor radiculare se pregăteșie
ciment de consistență moale, sirapoasă și cu un ac Lentullo se
obiurează toate cele șase canale. Această aperațiune trebuie făcută în
toate canalele și nu pe rând, după introducerea fiecărei anse, ceea ce
ar bloca prin braţele verticale introducerea pastei de ciment
După obturaţia completă a celor șase canale, se intraduc în
materialul de obturaţie încă fluid pe ! and ansele de la 13 la 12, de la
12 la 1* și așa mai departe. Înt treaga aperaţiune de cimentare trebuie
să se desfășoare foarte rapid, altfel există riscul întăririi cimentului și
imposibilitatea introducerii anselor. Cu ajutorul unui instrurnent melalic
cu vârf bont se fixează ansele prm ușoare lovituri, în pozilie cât mai
profundă, în canalele radiculare și șanţurile orizontaie (fig. 188). După
întârire, excesul de ciment dirt jurul orificiilor de trepanare și din
canalele orizontale (în special din zonele retentive) se mdeparma/a cu
Obturaţie din instrumente de mână sau freze sferice rrici și, respectiv, con invers,
material Se aplică obturația de durată, fizionomică, din material cormpozit.
compazit
Imobilizarea permanentă prin mijloace fixe,
realizată cu concursul faboratorului
de tefinică dentară
Mijloace protetice clasice

Mijloace În această categorie intră:
protelice — coroane acrilice reunite între ele;
clasice — coroane metalice totale sau parțiale:reunite;:
— coroane semifizionomice. sau, de substituţie reumxe,
— punţi stabilizatoare. '
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ȘI PARODONTOPATIILOR MARGINALE 45T
siateme gwmmwaw de imobilizare, fixe, specifice terenului

parodonioiie
În această categorie Intră coroanele supragingivale reunite, Coroane
O condiție esenţială a acestor sisteme permanente este de a nu supragin-
favoriza retenţii ahmmnî'are si de p!acă și de a nu irita parodonțiul aîéévazie%
superficial. Din acest punct de vedere, calități superloare prezintă:
_ Aparatul-ş şén& de imobilizare MAMLOCK
Este utilizat pentru imobilizarea dinţilor frontali devitali si constă Incrustații
din incrustaţii orale, în suprafață, prevăzute fiecare cu un pivot orale cu pivat
radicular și solidarizare într-un corp comun (fig.189, EQGŞ 191), radiicular
sSe pot prelungi și în zonele laterale, în special la nivelul
premolarilor, prin incrustaţii tip inlay, coroane parțiale sau mîal&„
g Fig.189
îmobhilizarea cu mg& „în U“ a întregulu Sina MAMLOCK — fața dentală
grup frontal suparior
Sina MAMLOCK este deosebit de utilă în imobilizarea dinţilor
frontali prin calităţilesale:
alităţi
g3
3
— rezistență;
— durabilitate mare:
— rigiditate deosebită;
— rlsc redus de decimentare;
Fig. ?'90 ' Fig.191

Sina MAMR Q&K fața linguală Sina MAMLOCK — dinspre vestibular
— aspeci fizionomic;
— integrare biologică rapidă, sentiment de confort și siguran
funcţională.
Aliaje nobile Se realizează cel mai bine din aliaje nobile: aur platinat 10%.
Aparate de imobilizare cu pivaturi orizontale
Denumite după auiorii care le-au conceput și realizat (TRUEMANN-
WITKOWSKY-WOLFF, KOEHLER, RoY, BUDZT-JOERGENSEN), constau din
Pivoturi incrustaţii orale, solidarizate prin sudare și prevăzute cu pivoturi
arizontale orizontale care străbat coroana dinţilor frontali dinspre oral spre
vestibular, la circa 1,5 mm spre incizal de camera pulpară.
Capăiul vestibular al pivoţilor poate fi scurtat și mascat cu
materiale fizionomice. ,
Aparaie de imobilizare formate din bare de ificrustații
Sunt reunite prin sudare și/sau turnate monobioc, având avantajul
Bara de de a fi rezistente și de a fi plasate la distanţă de parodonțiu. Bara de
incrustaţii incrustaţii se poate însă decimenta, din cauza riscului de intruzie a
dinţilor prin forţele masticatorii care se aplică nu numai pe șina de
imobilizare, ci și pe suprafeţele ocluzale libere de șină ale dinţilor
contenţionaţi. —
Aparate de imobilizare formate din incrustaţii cu pivoluri
parapulpare izodromice pe dinţi vitali
Pivaturi Se realizează pe dinţi frontali vitali, prin utilizarea de mici pivoî…
parapuipare parapulpare, pentru retenţia incrustațiilor orale: aceste sisterne
Dispozitive necesită o pregătire de fineţe a puţurilor parapulpare, al căror
speciale paralelism se realizează cu ajutorul unor dispozitive speciale
(tzodromul JEANNERET).
Unele persoane purtătoare de dispozitive cu pivoturi pampuîparm
pe dinţi vitali, acuză dureri fulguranie, asemănătoare descărcării unui
curent electric, la contactul acestor sisteme cu un abiect metalic.
imobilizarea permanentă prin mijloace

mobile, realizată cu concursul
iaboratorului de fehnică dentară
ELBRECHT . Aparatul de imobilizare ELBRECHT este constituit din doi
conectori dentari — vesiibular și oral -, reuniţi prin bare subţiri,
transversale, plasate deasupra punctului de contact, în nişa
masiicatarie a dinţilor laterali. Deși iniţial a cunoscut 6 răspândire
destul de largă, astăzi utilizarea sa este limitată, deoarece s-a
constatat că produce, în timp, accentuarea mobilităţii dentare prin
Microtrauma- „microtraumatismele produse în momentul inserării. și_de zinserării;“în
tisme plus, nu asigură imobilizarea dinţilor parodontotici i faţă de fo rțele care
acţionează în axul lor. v
TRATAMENTUL GINGIVITELOR Și PARODONTOPATIILO
R MARGINALE 459
Peniru un efect fizionornic corespunzător,
conectorul vesiibular Consctor
este întrerupt între canini, iar funcţia de imobil
izare o preiau gheruțele vestibular
incizale provenite din croșetul continuu situat
lingual. întrerupt
'
Gheruţe
Imobilizarea permanentă prin mijloace
încizale
mobilizabile, realizată cu concursul
laboratorului de tefinică dentară
Se realizează prin două componente:

partea fixă și cea
mobilizabilă, prevăzută cu elemente diferite
de agregare ca:
— pivoturi fixate în cilindri cu fund orb (apar
atele WEISSENFLUH Pivoturi
și MUNCHANSEN), cimentate intracoronar, parap
ulpar;
— coroane 3/4 fixate printr-o șină orală cu pivoturi (atela Coroane
STEIGER);
— coroane telescopice; telescopics
— culise (sistemul ALDER). !
Acest gen de imobilizare impune solidariza
rea numai de câire
medic a celor două componenie, fixă
şi mobilă, are caracter Caracter
fizionomic, asigură o bună angrenare rigidă,
dar se realizează prin fizionomie
tehnici dificile, de mare precizie, cu aliaje
nobile, la un preț ridicat de
cost. Pot favoriza retenții alimentare.
Nu se recomandă la pacienţii cu fenomene
de bruxism din cauza Bruxism
f'iscuiui“de_descimenîare…
Aprecierea critică a sisternelor

de imobilizare
1, Sisiemele extracoronare iemporare
se pot executa într-un
timp scurt, cu materiale' curente, preze
nte în orice cabinet Timp scurt
stomatalogic, constituind o ierapie raţională,
pentru un număr mare de
pacienţi.
Sistemele extracoronare temporare prezi
ntă însă și unele
dezavantaje: au o rezistență și o durabilita
te SCĂZUtă, rigiditate mică, Dezavantaje
instabilitate dimensională: se pot deforma
sau depilasa de pe dinţi, pot
produce deplasări nedorite ale acestora; repre
zintă zone de retenţie
peniru deltitrusurile organice, pot cauza
iritaţii gingivale, dar nu și
pulpare. Având o rezistenţă scăzută, se
rup relativ ușor în cursul
aciivărilor, a solicitărilor masticatarii și trebu
ie refăcute frecvent.
" 2, Sisternele intracoronare sunt mai rezis
tente şi mai durabile Rezistenţă
decât siSîemele exiracoronare, dar sunt mai
greu de realizat, necesită
şletuiri ale SUbstanţei dentare, pot produce
din această cauză leziuni
imediate say tardive ale pulpei dentare. Pot
fi menţinute luni şi ani,
iimp în care se pat produce unele modificări: fraciuri ale materialelor

folosite, carii secundare, modilicări de culoare, ceea ce necesită
cantraale și refaceri pertodice. Datorită calităţilar lor, a posibilității …„
realizare usaară, cu materiale curente, ieftine, aceste sisterne poi f
Mijloace menținute ca mijloace permanaente de imobilizare, atunci când sîarga
permanenie clinică, sermele radiologice și starea funcțională a dinţilor imobilizați
permit aceasta,
3. Sistemele pericoronare oleră avantajele legate de acoperirea
integrală a dinţilor imobilizaţi; forțeie masticatorii nu acţionează asupra
nici unei portiuni libere, descoperite, a coraanelar deniare, cesa ce
reduce pericalul descimentării sistemului de imobilizare.
E l
Funcţie Sistemele pericoronare permit înlocuirea dinjilor Hipsă Fb
protetică restabilesc rapoartele ocluzale normale.
Dezavantajele constau în: inflamaţii gingivale produse de
marginile coronare retentive; se pot produce descimentări, fracturări
sau modificări de culoare a acrilatului — de aceea sunt prelerate
Metalo- sistemele din metalo-ceramică;, rezistența în timp la salicitările
ceramică funcționale este mică, se pot produce abraziuni cu modificarea
Abraziuni rapoartelor ocluzale iniţiale.
IMOBILIZĂRI PERMANENTE se realizează când prin tratamentul
complex al parodontopatiei s-au creat condiții optime de menjinere
îndelungatăa dinţilor pe arcade.
Situaţii clinice Nu există sisteme specifice de imobilizare permanentă; există
situaţii clinice și funcţionale de imobilizare permanentă, Orice sistem
de imobilizare poate fi considerat „definitiv”, „de lungă durată” sau
„nermanent“, acest caracter fiind legat în primul rând de prognosiicui
bolii parodontale și de rezultatele obținute prin tratament, deci de
starea parodonțiului de susţinere care permite menţinerea îndel unga'[ăx
a imobilizării, Se înţelege însă că din cadrul imobilizării permanente
exclud acele sisteme care au o rezistență și durabilitate redusă, cu
Ligaturi sunt ligaturile. Sistemele de imobilizare intracoronară din sârmă şi
compozit pot fi utilizate ca sisteme permanente, cu condiţia contraiului
periodic, al corectărilor unor, defecte praduse prin îracturarea
materialului sau de apariţia de carii secundare,
În accepţiunea curentă, sistemele de imobilizare permanentă
trebuie să pose“de calități deasebite, de rezistență în timp, de eficiență
Calităţi în imobilizare. În acest scop se confecţionează, prin tehnici mai dificile
deosebite și cu materiale rezistente, de bună calitate, sisteme permanerite de
irobhilizare, cu ajutorul labaratarului.
E
* *
imobilizarea dinţilor parodontotici, ca -unică metodă ffs iratarnent,

deși poate reduce femporar mobilitatea dinţilor, nu. apreşîc procesul
evolutiv al balii paradontale. SS j
THATAMENTUL GINGIVITELOR SI PARODONTOPATIILOR MARG NALE
imabiii: prin meiode de angrenare gidă, după Angrenare

arfterii cfinice ce legale de stadiul balii paradontale, vârstă, ricgictă
area generală & bolnavului și asociată unui iratameni camplex
*.
dicamentos, local și ”Yélilé*!cl/ „/f?/w;g/c?a/ si de echilibrare
ciionată, consiituie a ferapie ratională de care pot benelficia mulți
bai na vi parodontopa[i. raţională
În acesle condiţii, evolujia bolii parodoniale poate fi Ooprilă,
Aecuperare
rspeciiva edeniafiei înlăturată, obţinându-se col natji iavorabile de
tuncțională și
scuperare funcţionată și biologică.
biotogică
EPA pm —rv,a
= -
Bioterapia de reactivare se adresează în special îmbolnăvirilor

parodontale în care predomină leziunile dis irofice, de tip clinio
involutiv, dar și altor situaţii, în urma arnendării intlamaţiei microbiene
peniru ușurarea și grăbirea vindecării.
Bioterapia de reactivare se realizează cu produse
medicamentoase, agenţi mecanici, fizici și chimici sau proceduri
ă:şgsămeaî:wapex„m,a„
În cadrul bioterapiei de reaciivare, folosirea extractelor fisulare de
Extracte
origine animală sau vegetală se bazează pe exxistenţa în citoplasma
tistilare
celulelor îinere a unor activatori biologici (rezultaţi printr-un fenomen
f*é““î vatori
de encrinie celulară) asemănătari hormonilor,
bidlogici
Mecanis mcr de acţiune:
Extractele iisulare au o acţiune complexă: Acţiuni
— moditică gradul de polimerizare a componentei nefibrilare din
esutul conjunciiv parodontal și prin aport de acid hialuronic activează
}lnmm ea metaboliţilor intermediari; se conslituie într-o barieră care
împiedică ţxé\nesrai.a microbiană, dar nu și a unor substani
antimierabiens;
— stimulează înmulţirea celulelor heparinoformatoare cu acţiune
aniiinlamatoare;
— stimulează metabolismul prin aport energelic și plastic, resta-
mhmr}; potențialului de membrană, activarea proceselor anabolice,
constructive și reducerea celor catabolice, distruciive;
— stimulează mecanismele imune, responsabile de activarea
formării de anticarpi și de citokine.
Hormonul somatotrop stimulează producerea de acid hialut ronic,
Harmaon
iar subsianţele anabolizante, formarea de gi:cmammugimam
somatoltropa
, (conwcnî;n sulfat).
Alte modalități de actiune:
Alte modalități
— masajul gingiv% îndepărte ază celulele superficiale, detașabile.
de acţiune
din siratul cornos, stimulează circulaţia sanguină în corion și
epitalizarea:
— procedurile balneaterapeutice acţionează mecanic, termic și

chimic;
— procaina dain unele produse tipizate pentru uz stomatologic,
utilizate în prevenirea și tratamentul fenomenelor de senescenţă,
normalizează dinamica vasculară, reduce tulburările circulatorii
periterice și ameliorează troficitatea tisulară. S-au descris, de
asemenea, elfecte nootrope, asemănătoare piracetamului, de
stimulare a neurotroficităţii prin reglarea polarizării fibrelor nervoase, a
mineralizării și, posibil, prin activarea 'regeneră?ii fibrelor nervoase;
Laserterapia — laserterapia stimulează procesele reparatorii, formarea
colagenului, grăbește vindecarea după fratament antimicrobian şi
chirurgical.
Indicaţii indicații:
1, Parodontite agresive (juvenilă, rapid progresivă) numai
după îratarneniul antimicrobian şi eventual chirurgical, care au produs
O ameliorare și stabilizare a feziunilor.
2. Parodoniita marginală cronică superlicială după tratament
antimicrobian. În această formă de îmbolnăvire parodontală,
bioterapia de reactivare este necesară pentru reducerea tulburărilor
vasculare persistente după tratament și care autoîntreţin îmbolnăvirea.
Resiitutio ad Caracterul reversibil al demineralizării și restitutio ad integrum suni
integrum posibile numai prin restabilirea dinamicii vasculare de la nivelul gingiei,
desmodanţiului și osului alveolar.
3. Parodontita marginală cronică profundă numai după
tratament complex pentru amelioarare și vindecare.
4. Parodoniita distrofică (mixtă).
5. Parodontopatii involutive, precoce, la fineri, fără semne
manifeste de inflamaţie.
Bioterapia de reactivare se realizează prin administrarea
substanțelor medicamentoase per os, sub formă injectabilă sau prin
tratament chirurgical.
TERAPIA DE REACTIVARE PRIN

PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ
Extracte de — extracte de muguri denîan recoltați de la foetus de wţel (Vaduril-
muguri Bayer); .
dentari — exiract de placentă (Placentia, Placentex);
A
— extract total de ochi (E.T.0.);
— extraci de corp vitros din camera postermara a giabuus ocular;
- exiract de lamă dentară fetală, placentă, vitamine, procaină
(Ney Pulpin);
— extract de nămol sapropelic.
SIOTERAPIA DE REACTIVARE PRIN

PRODUSE DE ORIGINE VEGETALĂ
— exiract de germeni de porumb (Zea Maysj): produs
ul insadal; Extract de
— extract de Aloe.
germeni de
porumb
BIOTERAPIA DE REACTIVARE
PRIN PRODUSE EDICAMENTOASE
DE ORIGINE SINTETICĂ
Cea mai utilizată substanţă — novocaina sau procai
na — intră în Novocaina
compoziţia produsului Gerovital (anterior produs
ul Proneuryl tipizat
pentru uz stomatologic).
“
Administrarea procainei se face, după testarea
intradermică a Testare
unui eventual efect alergic, după tehnica descrisă
anterior. intradermică
VITAMINOTERAPIE
— Vitamina A cu rol în menţinerea troficității epiteliale,
drajeuri sau Vitamina A
capsule moi de 10.000 U.l., unui—două drajeuri/zi
sau sub formă de .
soluţie uleioasă, dar și sub formă hidrosolubilă,
vitamina A palmitat
(Arovit, Vogan); ' ' „
— Vitamina B, normalizează metabolismul
glucidic și are acţiune Vitamine B
antinevritică, trofică asupra formaţiunilor de condu
cere nervoasă. Se
administrează două comprimate de 0,100 g pe zi,
asociate cu vitamina
B5 — 0,250 g, un drajeu/zi, timp de 14 —21 zile;
„
- Vitamina C cu rol în formarea colagenului,
cementului Vitamina C
intercelular al endoteliului vascular. Se administreaz
ă comprimate de
0,250g de 2-4 ori/zi sau fiole de 0,500 g intram
uscular profund,
1 flolă/zi, timp de 10 zile:
"—— Vitamina E, una—două capsule de 0,100 g/zi, timp
de 10—15 zile; Vitamina E
_ Pâradeny! este un produs iipizat pentru uz stomât
ologic și
conţine vita&dneie B1, C, D, săruri de calciu, magneziu,
mangan, zinc.
Se administrează unul-două drajeuri de 3 ori/zi, timp
de 30 de zile.
454 FHORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
PROCEDURI CHIRURGICALE
CU EFECTE DE BIOREACTIVARE
PARODONTALA
Chiuretaj — debridarea gingivală și detartrajul asociat cu chiuretaj subgingi-
subgingival val pentru desfiinţarea microulceraţiilor epiteliului sulcular în gingivita
cronică și parodontita marginală cronică superiicială favorizează
epitelizarea și restabilirea circulaţiei normale în corionul gingival;
Terapia de — ierapia de adiție. asociată cu tehnici de regenerare iisutară
adiție ghidată.
MASAJUL GINGIVAL
Se efeciuează manual sau cu un dispozitiv adaptat la unitul
dentar.
Contra- Masajul manual se face prin mișcări circulare cu pulpa degetului
indicaţie pe gingie sau prin tracţiuni dinspre apical spre coronar cu două degete
aplicate pe versantele vestibular şi oral ale gingiei, Masajul se face
5-10 minute zilnic, timp de o lună.
Masajul este contraindicat în zonele inflamate, abcese
paradontale marginale.
IOTERAPIA PRIN PROCEDURI

BALNEOTERAPEUTICE
Se folosesc ape minerale sulfturoase (Govora, Călimăneşii),
Ape minerale
sulfuroase termale (Șimleul Silvaniei), care acţionează mecanic, termic și chimic
(în specia! acţiunea antiinflamatoare, keratolitică și keratoplastică a
ionului 503).
SUBSTANŢEI
——
— produsul „vaccin stafilococic“;

— produsul Cantastim;
— produsul Polidin;
— produsul lmudon.
Adiuvant Bioterapia de reactivare reprezintă un adjuvant preţios al
- tratamentului în boala parodontală. Rezultatele cele mai bune se obțin
prin stabilirea precisă a mijlocului cel rnai adecvat, în fariaţie de forma
clinică de îmbolnăvire parodontalăși numai în cadrul "îiîratamentului
compiex al acesteia. N
TRATAMENTUL ÎN GINGIVITA
CRONICĂ (SIMPLĂ, NECOMPLICATĂ).
Este produsă întotdeauna de placa bacteriană
şi i niluențată, dar
nu cauzată de bolile generale.
Boli generale
Tratamentul urmăreşte:
& depistarea factorilor locali cauzali" placa bacle
riană (prin teste
de colorare) și favorizanţi: tartru, obiuraţii
în exces, coroane de înveliş
neadaptate, alte lucrări protetice incorecte,
îndepărtarea acestora şi
refacerea corespunzătoare a resiaurărilor compr
omise;
% instruirea pacientului asupra unui periaj
corespunzător și instruirea
controlui acestuia prin colorarea plăcii după
periaj; pacientului
& instruirea pacientului pentru folosirea unar
mijloace secundare
de igienă mai puțin folosite: firul de mătase, stimu
latoarele gingivale și
a clătirii gurii de două ori/zi după periaj cu clorh
exidină 0,12%, timp de
două-trei săptămâni:
& debridare gingivală;
& detartraj efectuat cu grijă pentru îndepărtar Debridare
ea depozitelor sub- gingivală
gingivale din zonele distale şi orale mai greu
accesibile şi completat
prin lustruirea suprafeţelor dentare cu paste
și benzi fin abrazive;
detartrajul poate fi precedat de un iratament
cu antibiotice administrate Tratament cu
pe cale generală pentru reducerea riscului de
infecţie în urma bacte- antibiotice
riemiei produse care poate afecta în specia
l persoane predispuse:
bolnavi cardiovasculari, antecedente septicemic
e, bolnavi taraţi;
& peniru reducerea microulceraţiilor se face chiure
tajul mecanic al
peretelui moale al șanţului gingival sau, în cazul
când acestea nu pot Microulceraţii
fi accesate pe cale mecanică din cauza dirnensiunilor foarte
mici, se
poate face o cauterizare chimică cu ZnCl> soluţie
30%;
e aplicarea după debridarea gingivală
și detartraj a unor După detar-
substanţe antimicrobiene (antiseptice, astringent
e, oxidante, extrase traj, debrida-
vegetale) prini badijonaj, meșaj; .
fea
& iratamentul bolilor generale asociate.
TRATAMENTUL ÎN GINGIVITA
HIPERPLAZI Q& PRIN INFLA AȚIE
ICROBIANĂ
Tratamentul este același ca în gingivita cronică şi urmărește
reducerea cormponentei hipertrofice,
intervenţii Pentru desfiinţarea hiperplaziei propriu-zise se practică:
chirurgicale 1, gingivectomie;
2, gingivectomie gingivo-plasiică;
3. operaţie cu lambou și excizia gingiei fibromatoase.
Gingivita hiperplazică idiopatică se tratează chirurgica! prin
Extracţia aceleași metode; uneori, .este necesară exiracţia dinţilor cu pungi
dinţilor parodontale şi migrări patologice accentuaie.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR DIN

CURSUL UNOR STARI FIZIOLOGICE
a) Tratamentul gingivitei de pubertate:
e îndepărtarea și prevenirea acumulării de placă bacteriană;
Debridare & debridare gingivală;
gingivală & îndepărtarea tartrului supra- și subgmgzv al;
e tratament antimicrobian;
Excizie e excizia chirurgicală a hiperplaziei gingivale.
chirurgicală b) Tratamentul gingivitei din cursul ciclului menstrual:
e îndepărtarea și prevenirea acumulării de placă bacteriană și
tartru;
Antiseptice & aplicaţii locale de substanțe antiseptice: clorhexidină soluţie sau
gel, exiracte vegetale cu acţiune antibacteriană și antiinflamatorie.
c) Tratamentul gingivitei de sarcină:
e îndepărtarea plăcii bacteriene şi a tartrului în stadii cât mai
precoce ale sarcinii;
iglenă bucală & oducarea gravidelor pentru o igienă bucală corectă și cotidiană;
& leziunile gingivale incipiente se tratează, de regulă, conservativ:
Perhldrol medicamentos, antimicrobian (aplicaţii locale de perhidrol);
e hiperplaziile gingivale se excizează chirurgical în timpul sarcinii
numai dacă interferează ocluzia în cursul masticaţiei sau prezintă un
aspect nefizionomic major pe care gravida nu îl poate suporta din
punct de vedere psihic. Altfel, hiperplaziile mici și mijlocii suni
menţinute sub tratament medicamentos-și vor-fi-exeizate-la-cirea
r
După naștere ' patru—șase luni după naștere, deoarece, în mod ob;şnu;î nu dispar în
mod sponiar.
ORIENTĂRI TERAPEUTICE PRINCIPALE ȘI SCHEME DE TRATAMENT 487
Principii de tratament și precauţii în timpu
l sarcinii-
Medicul deniist/stomatolog trebuie să acţioneze
cu prudenţă în
cursul sarcinii pentru a reduce la minimum riscul
extinderii inflamaţiei
gingivale favorizate de modificările hormonale.
Trebuie evitate:
& radiografiile;
& orice medicaţie care, după traversarea barier Radiografii
ei placentare, ar Efeci
putea avea efect toxic, teratogen sau de deprimare
a respiraţiei fetale, teratogen
în acest sens consuliul cu medicul obstetrician este
obligatariu;
& ședinţele lungi, obositoare, în poziţie șezând; presi
unea uterină
asupra venei cave inferioare poate produce
în această poziție
hipotensiune, lipotimie sau chiar colaps;
Lipotimie
* iratamentele efectuate în trimestrul al lll-lea
de sarcină,
caracterizat prin instalarea destul de frecventă
a unui sindrom Sindrom
nipotensiv;
& în general, tratamentele chirurgicale care, pe cât
hipotensiv
posibil, trebuie
amânate după naștere.
De aceea, se recomandă:
& şedinţe scurte cu schimbarea paziţiei șezând în clinostatism Clinostatism
ușor oblic;
& evilarea tratamentelor în trimesirul al Il-lea
de sarcină şi
eleciuarea, în mai bună siguranţă, în trimestrul
al Il-lea de sarcină;
% instituirea unui tratament blând, uşor de suportat, fără efecte
agravanie asupra- sarcinii, prin îndepărtarea prin șterge
re cu tampoane
sau comprese îmbibate în apă oxigenată a plăcii
bacteriene și a
depozitelor fibrinoase de pe zonele hiperplazice
ulcerate, detartraj
supragingival și cu minimum de traumatism, subgin
gival, periaj după
detartraj, aplicaţii de perhidrol cu spatula în
șanţul gingival și pe Perhidroi
suprafețele zonelor de gingie hiperplaziată.
TRATAMENTUL GINGIVITELOR
HIPERPLAZICE MEDICAMENTOASE
În formele cu ulceraţii și/sau suprainfectări se instituie un
tratament antimicrobian până la dispariţia fenomenelo
r acute.
Tratamentul chirurgical se face cu avizul medicului
internist și cu Precauţii
precauțiile necesare legate de ajustarea medicaţiei
și constă în Ajustarea
gingivectomie cu bisturiu obişnuit sau electric.
- Recidivele sunt frecvente, în special la bolnav medicaţiei
ii sub tratament Recidive
permanent cu hidantoină.
\
În Hiperplazia gingivală la antagoniștii de calciu, medicu
l dentist/sto-
matolog să nu recomande în nici un caz, chiar la stărui
nţele unor bolnavi,
renunţarea ia tratamentul cu antagonișii de calciu
şi să le explice acestora
Medicaţie că este o medicaţie vitală, de care nu se pot dispenisa, chiar dacă apar
vitală suferințe ginglvale ca efect secundar al folosirii acestora,
. Tratameniul local constă în reducerea iemamenelor acute sau
subacute, prin spălături cu soluţii antiseptice: cloramină 3%., apă
Apă oxigenată axigenată, clorhexidină, extracte vegetale cu acţiune antibacteriană,
antiseptică, usar astringentă: Pyralvex, Romazulan, Ticiverol, precum
și aplicații de colutorii complexe cu antibiolice.
Gingivectomie Tratamentul chirurgical constă în gingiveciomie și un alent
chiuretaj al ţesutului de granulație subiaceni masei gingivale excizale,
ţesut de granulaţie bine reprezentat, chiar în formele diagnasticate
drept parodontită marginală cronică superficială. Pentru dirijarea în
Cauterizare bune condițiunia vindecării se cauterizează microburjoanele qmgrm
persistente în primele zile de intervenție chirurgicală și se instituie î
continuare un tratament local antimicrobian și aniiinflamator. D&
asemenea, trebuie programate controale frecvente, la care se rezolvă
prin mijloace locale, fără întreruperea medicației generale, eventuale
recidive.
Măsuri În cazul hiperş*:rl iziilor hidantainice, la bolnavi cu epilepsie se
particulare impun unele măsuri particuiare:
& colaborarea cu medicul specialist pf—mtru ajustarea dozei
terapeutice în favoarea medicaţiei sedativ-hipnotice (Fenobarbital) :;a
Hidantoina reducerii, în compensăție, pe tîimp limitat a hidantoinei. Aceast
procedură va reduce riscul declangării unei eventuale crize epil mp»me
favorizată de a intervenţie chirurgicală sau chiar de simplul tratament
de igienizare prin detartraj și debridare gingivală. Evitarea medicaţiei
epileptogene de tipul aniidepresivelar triciclice;
Ambient € asigurarea unui ambient de linişte, coanfort, încredere și
disponibilitate psihică, evitarea aglomeraţiei, a a}amaîemr și a
x!ummaîret stridente care poi declanșa o criză epilepiică;
e îndepărtarea unor eventuale aparale orfodontice în cursul
tratamentului medicamentos și chirurgical;
Criza de & în cazul declanșării unei crize epileptice pacientul va îl îm
epilepsie de lovirea cu elernentele dure din jur, capul va fi aplecat înairite și în
jos pentru a evita inhalarea vomei; medicajia de elecţie a crizei
epileptice constă din administrarea intravenăs sau intramuscular de
diazepam 1,010 g, eveniual repetată dacă episodul acut nu se remite
după câteva minute. Administrarea de oxigen esie benelică.
ALERGICE:
După precizarea diagnasticului (eozinofilie, teste "peaifice de
Antihista- hipersensibilitate) se administrează antihistarniniee lăca)și“general
minice (Tavegyl, sol.orală 0,1% maleat de dimetinden — Fenistil), se exclude
contactul cu agentul alergizant incriminat, j
DESCUAMATIVE
Tratamentul local constă în:
& igienă iocală cu perii moi, netraumatizante;
igienă
& aiingeri locale cu perhidrol 3%, diluat 1/2 în apă călduţă, de
două-trei ari/zi;
& aplicații locale cu calutorii complexe cu antibiotice şi Colutorii
corticosteroizi;
complexe
& aplicaţii locale de praduse iipizate cu triamcinolon (Kenalog),
fluocinolon, de trei ori pe zi.
Tratamentul general va fi stabilit de medicul internist și se poate
Tratament
administra: . general
& prednison în doză iniţială de 30—40 mg/zi, redusă treptat după
două săptămâni la 5-10 mg/zi sau 10—20 mg la două zile interval.
& în pernfigus, se pot folosi antimetaboliți de tip Metotrexat, atunci
Metotrexat
când medicaţia cortizonică nu dă rezultate.
& în sclerodermie, nu se cunoaște un tratament eficient, dar s-a
încercat administrarea de imunosupresoare (azatioprina).
TRATAMENTUL
GINGIVOSTOMATITEI
ULCERO-NECROTICE
Este un tratament:
— de urgenţă;
— de eliminare a factorilor favorizanţi;
-— definitiv, de prevenire a recidivelor.
1. Tratamentul de urgenfă constă în:
& spălături bucale largi, efectuate des, chiar din jumătate în jumă- Spălături
tale de oră, în primele ore de la prezentarea bolnavului, cu soluții bucale largi
anti-
septice de: cloramină 3%., permanganat de potasiu 1/5000—-1/10000;
& depozitele infectate de fibrină se îndepăriează prin ștergere cu
Fibrina
iampoane sau comprese îmbibate în apă oxigenată, acţionate
cu
blândeţe;
& se dislocă numai blocurile mari de tartru, de preferinţă prin Dislocarea
detariraj cu ultrasunete;
tartrului
_ & se aplică local colutorii complexe cu antibiotice, corticosteroizi,
Colutorii
antihistaminice, antibiotice, anestezice de contact. ! complexe
La pacienţii cu febră se administrează antibiotice pe cale
generală: Augmentin două-trei cpr./zi, Ampicilină, două capsule la
6
ore, timp de trei—patru zile,
2. Tratamentul de eliminare a factorilor favorizanţi:

Repaus la pat În formele cu alterare a stării generale se indică repaus la pat
până la dispariția febrei şi a celorlalte semne de suferinţă generală. Se
interzice consumul de alcool și se reduce fumaiul.
După amendarea fenomenelor acute se praciică un detartraj
minuţios supra- și subgingival cu ultrasunete și chiurete GRACEY și se
fac badijonărt după detartraj cu colutorii cu antibiolice, produse
apifitoterapice: Afțolizol, Aftogeranil, Romazulan, Triciverol. Se
continuă aplicarea colutoriilor cu antibiotice timp de zece zile.
Prevenirea 3. Tratamentul definitiv, de prevenire a recidivelor:
recidivelor e se tratează cariile existente și se refac obturațiile incorecie;
e se reduc lucrările protetice nejudicios concepute sau incorect
efectuate;
e se extrag resturile radiculare nerecuperabile.
Gingivectomie Conturul gingival anatoform se restaurează prin gingivectomie
gingivo- gingivo-plastică.
plastică Paclenţii sunt examinaţi periodic, pentru a se depista și înlătura
factorii favorizanți în vederea evitării recidivelor.
TRATAMENTUL
PERICORONARITELOR
Preventiv Preventiv:
e decapușonarea chirurgicală la nivelul molarului de minte
incomplet erupt.
Curativ Tratament curativ:
e spălături antiseptice abundente și dese (la început, la fiecare
unia-două ore); —
e instilaţii de colutorii complexe cu antibiotice;
BDren e aplicarea unui dren din meșă iodoformată afânată sub capu-
sonul de mucoasă care se menţine circa 24 ore;
Antibiotice pe e administrarea pe cale generală de aniibiatice, în stan!e febrile &
cale generală subfebrile, cu trismus și adenapaltie.
După amendarea fenomenelor acute se ia decizia de decapu-
şonare sau, în caz de recidive, complicaţii, se practică extracția
molarului semiincius.
TRATAMENTUL GINGIVITEI ŞI
GINGIVOSTOMATITEI HERPETICE
Spălături e „pă!ăaturi bucale cu soluţii antiseptice: cloramină 3%o,
bucale permanganat de potasiu 1/5000-1/10 OOO ceai de muşcţe! solutie
Romazulan, Ticiverol;
& stergarea cu tampoane lmbxbaîe în apă Qxagenaîa a ulceraţiilor
bucale;
ORIENTĂRI TERAPEUTICE PRINGIPALE ȘI SCHEME DE TRATAMENT 471
& atingerea ulceraţiitor cu albastru de metilen 2%, violet de Albastru de
genţiană 1%;
melilen
& aplicații pe mucoasa ulcerată a soluţiei NIVCRISOL-D, produs
NIVCRISOL-D
tipizat al Institutului de Virusologie „Stefan S. Nicolau“. Produsul con-
ţine propolis și tetraborat de sodiu. Se fac aplicaţii prin tamponament
de patru-şase ori pe zi, timp de cinci-șapte zile, sau se aplică la
comisura bucală sau în zona de tranziţie cutaneo-mucoasă labială sub
formă de comprese;
& se aplică unguente cu antibiotice: tetraciclină, Negarmicin B;
& medicaţie antivirală: Zovirax sau Acyclovir, administrat local pe Zovirax
piele sub formă de cremă 5%, la interval de trei--patru ore, timp de
sapte zile, sau pe cale generală sub formă de tablete;
& imunoprofilaxia specifică cu vaccin antiherpetic sau nespecifică
cu vaccin antipoliomielitic, antivariolic;
& Hodilemid, soluţie injectabilă, o fiolă pe zi i.m. timp de 6-10 zile,
Rodilemid
repetate după o lună;
e în herpesul catamenial se administrează hiposulfit de sodiu
1-2 g/zi, în timpul meselor, timp de câteva săptămâni;
& vitaminoterapie: C, B,, B,, E;
& nu se fac aplicaţii locale cu Orthochrome.
TRATAMENTUL GINGIVITEI
ȘI GINGIVOSTOMATITEI AFTOASE
MRECIDIVANTE
& spălăiuri cu soluţii slab antiseptice; Spălături
& clătirea gurii cu soluţii de Romazulan, Ticiverol:
& atingeri stricte ale aftelor cu nitrat de argint 30%, soluţie Atingerea
Orthochrome, acid tricloracetic 5—1 0%; aftelor
& badijonarea mucoasei bucale cu soluţie de albastru de matilen Badijonarea
2%, violet de genţiană 1%; mucoasei
& aplicaţii de paste sau geluri adezive care conţin corticoizi: Aplicaţii de
Orabase, Kenalog, Volon; paste sau
& pulverizaţii cu spray Codecam; geluri
& aplicaţii de colutorii cu aniibiotice;
& NU SE FAC infiltraţii cu penicilină și xilină sau hidrocartizon;
& în alterări ale stării generale cu febră se administrează
antibiotice pe cale orală (Augmentin, Amoxicilină, Ampicilină); Antibiotice
_ * corticoterapie: Prednison 10—-20 mg/zi, timp de șase-șapte zile,
Corticolerapie
sau 20-30 mg/zi, la două zile interval, timp de două săptămâni;
& vitarinoterapie: C, B;, Bş, B1;; '
& aniialergice; .
$ trandhilizante: diazepam, meprobamat. Tranchilizante
TRATAMENTUL GINGIVITELOR ŞI
GINGIVOSTOMATITELOR MICOTI
În formele acute:
Soluţie 1. spălături bucale cu soluţie apoasă de bicarbanat de sodiu 10%;
bicarbonat de 2. atingerea leziunilor cu soluţie de violet de genţiană 1%, zilnic,
Na 10% timp de 7 zile;
3. administrarea de Nistatin (suspensie) sau Stamicin (drajeuri);
se folosesc, de asemenea: Pimafucin, Clotrimazol (Canesten sau
Mycelex), haloprogin (Mycilan).
În formele cronice:
AmfotericinaB e Amfotericina B, un antimicotic puternic, dar reiativ toxic.
.
TRATAMENTUL PARODONTITELOR
ARGINALE
a) Parodontita prepubertală:
Tratament & tratament antimicrobian;
antimicrobian e tratamentul bolii generale.
b) Parodontita juvenilă:
Debridare & debridare gingivală, detartraj;
gingivală e tratament antimicrobian (Augmentin, Metronidazol și, în special,
tetraciclină în formele susceptibile la antibiotic);
intervenţie e chiuretaj subgingival, operații cu lambou, amputaţie radiculară,
chirurgicală extracția dinţilor nerecuperabili; '
& examinări periodice.
c) Parodontiia marginală cronică superticială:
Debridare & debridare gingivală, detartraj;
gingivală & tratament antimicrobian și antiinflamator ca în gingivita simplă;
e tratament chirurgical: chiuretajul microulceraţiilor de la nivelul
Papilectomie epiteliului sulcular în pungi false; papilectomie, în cazul papilelor
gingivale de stază, excluse funcţional; gingivectomie, în formele
hiperplazice asociate;
& bioterapie de reactivare.
d) Parodontita marginală agresivă, rapid pmgresivă:
& debridare gingivală, detariraj;
e tratament antimicrobian local și pe cale generală în formele
profunde, diagnosticate ca fiind rebele (refractare) la iratament: în
cadrul tratameniului general antimicrobian se începe cu Amoxicilină
Schemă de ' (sau Augmentin = amoxicilină + clavuianat de potasiu) untă-două
tratament cpi/zi, timp de 7-—10 zile, Metronidazol 2-3 cpr/zi, timp de 10 zile; cu
ioate că bolnavii cu parodoniită diagnosticată ca. fiind rebelă la
tratament au folosit în cele mai multe cazuri tetraciclina, unii dintre ei
pot beneficia în continuare de acest aniibiotic, în doză de 0,500 g/zi,
timp de una—șase luni (sau Doxiciclină, Minociclină, Atridox, Periostat),
& tratament chirurgical;
& tratament de reechilibrare ocluzală;
& bioterapie de reactivare. Bioterapie de
e) Parodontita distrofică (parodontopatia marginală cronică
reaciivare
mixtă):
Tratamentul urmărește:
e reducerea componentei inflamatorii bacteriene;
$ reducerea chirurgicală a pungilor:
% reechilibrarea ocluzală;
& reducerea componentei distrofice printr-o bioterapie de
reaciivare
TRATAMENTUL RETRACȚIILOR
GINGIVALE
Atitudinea terapeutică faţă de retracțiile gingivale este diferenţiată Atitudine
în funcţie de rmecanismul de producere şi caracterele marfoclinice ale
diferențiată
acestora:
a) retracții gingivale produse prin distrucţia sau atrofia osului
alveolar însoțite în unele cazuri de pungi parodontale:
Una din cele mai moderne stirategii de tratament chirurgica! al
retracțiilor gingivale care urmărește și realizează o reinserție sau o
Reinserţie
neoinserţie este reprezentată prin asocierea:
Neoinserţie
& gretă de fesut conjunctiv; Grefă de
& lambou mucogingival depiasat spre coranar; țestut
& lambou mucogingival deplasat-lateral; conjunctiv
& regenerare fisulară ghidată. Regenerare
Deși este considerată ca una din cele mai eficiente metode de tisulară
iralament pentru acoperirea zonelor de mucoasa gingivală denudată
ghidată
de pe suprafața radiculară a dinţilor, grefa de ţesut conjunctiv nu pare
a fi, din punct de vedere statistic, superioară lamboului mucogingival
depiasat coronar, '
Numeroase studii de specialitate prezintă eficiența unor metode
diferite de acoperire a suprafeţelor radiculare cu retracţii gingivale sau
combinaţii ale acestor metode prin:
_ & utilizarea derivaţilor de matrice a smalţului în combinaţie cu Derlvaţi ai
aperaţia cu lambou deplasat spre coronar (BIANCU,1998); matricei
& operaţia cu lambou deplasat coronar cu şi fără utilizarea smalțului
derivaţilor de matrice a smalţului — produsul Emdogain (MODICA ş. a,,
2000);
De asemenea s-au luat în consideraţie posibilitățile oferite de:

e efeciele regenerării tisulare ghidate și ale utilizării derivaţilor de
matrice a smalţului, la maimuţe (SCULEAN ș. a., 2000);
e efectele tratamentului chirurgical al retracțiilor gingivale prin
operaţie cu lambou deplasat coronar şi derivaţi de matrice a smalţului
sau grefe de ţesut conjunctiv gingival (MCGUIRE, NUNN MARTHA, 2003).
b) retracții gingivale constituţionale, de cauză mecanică, prin
Traumă traumă ocluzală sau după unele intervenţii chirurgicale: în aceste
ocluzală numeroase cazuri, care nu se însaţesc de inflamaţie septică manifestă
cu pungi parodontale, atitudinea terapeutică este diferenţiată:
Atitudini și practici conservatoare prin:
Periaj vertical e însușirea de către pacient a unei tehnici de periaj vertical în
care deplasările periuţei să se facă dinspre gingie spre incizal sau
ocluzai;
& alegerea unor perluţe din păr natural sau din plastic de
conszsîenţa moale sau medie;
Limitarea & limitarea ședinţelor de periaj din cursul unei zile, fiind obligatoriu
numărului de periajul de seară după ultima masă și înainte de culcare. În timpul zilei
ședinţe de se preferă folosirea mijloacelor secundare de igienă dentogingivală și
periaj clătirea cu soluţii antiplacă tipizate pentru uz stornatologic;
e limitarea timpului de periaj încât acesta să nu depășească
pentru ambele arcade 3-5 minute; '
e evitarea clătirii cu ape de gură cu efecte astringente (cu clorură
Evitarea
de zinc, în special) sau aplicarea unor produse tipizate cu acţiune
substanțelor
astringentă (asocierea acid salicilic cu extract de iadix rhey);
astringente
e evitarea unor proceduri neconvenţionale preluate din
experienţa populară ca periajul cu sare, care fiind higroscopică
accentuează retracţia gingivală sau frecarea gingiilor cu caajă de
lămâie sau sucul acesteia, care au efect astringent și de reducere în
volum a gingiei și așa retractată;
Bioreactivare e folosirea produselor de bioreactivare tisulară;
-& folosirea unor proceduri balneofizioterapeutice de stimulare
metabolică și a dinamicii vasculare;
Lumina & utilizarea în același scop a unor surse de energie radiantă:
polarizată, lurina polarizată și terapia laser
laser Atitudini și practici chirurgicale prin unele metode descrise mai
sus în vederea reacolării gingivale prin reinserţie.
TRATAMENTUL TUMORIL
GINGIVALE
Formaţiunile chistice ale nou-născuţilor de tiput perlelor EP STEIN
şi al nodulilor BOHN de cele mai multe ori se rup smman șid!%ţ}ar de
aceea nu se indică tratamentul chirurgical.
Chisturile gingivale și parodontale ale adulţilor se excize
ază Excizie
chirurgical. '
Chistul odontogen/botrioid are o tendinţă mai mare la recidivă
.
Fibromul și papilomul gingival se excizează chirurgical.
Tratamentul chirurgical al granulomului eozinofil este urmat
de Radioterapie
radioterapie.
Tumorile maligne se tratează complex: chirurgical, radio-
și
chimioterapie.
Chimioterapie
TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR
aJTratamentul abcesului parodontal marginat:
Este un tratament de urgenţă care constă în: Tratament de
& incizie la nivelul bombării maxime sau ușor decliv de urgență
aceasta;
& îndepărtarea exsudatului purulent prin spălare abunde
ntă cu
soluţii antiseptice;
:
e instilaţii cu pasta TM, sau o meşă afânată, îmbibată
în soluţie Pasta TM
Protargol 1%;
& aplicarea pentru 24 ore a unei lame de dren în abcesele
mari,
voluminoase sau localizate palatinal.
Tratamentul definitiv:
& chiuretaj subgingival în abcesul simplu la monoradiculari; Tratament
& operaţie cu lambou în abcesul serpiginos la monoradicula definitiv
ri;
& gingivectomie sau operaţie cu lambou la pluriradiculari.
b) Tratamentul hiperesteziei dentinare:
& îndepărtarea completă, zilnic, a plăcii bacteriene;
& atingeri cu glicerină caldă (efect higroscopic);
& aplicaţii de cristale de clorură de zinc sub Giicerină
izolare, menţinute
două-trei minute; caldă
'
& atingeri strict pe suprafeţele hiperestezice cu soluţie
KOH soluţie KOH
20--30%, sub izolare:
& impregnări cu ferocianură de potasiu, soluţie apoasă
20%,
urmate de soluţie de clorură de zinc 30%;
& apiicajii de soluţie clorură de calciu (DenShield);
Clorură de
% aplicajii cu formalină în paste de dinţi sau ape de
gură calciu
desensibilizante;
& fluorurile sunt cele mai eficiente mijioace de desensibilizar
e, Fluoruri
utilizate ca atare sau în paste de dinţi:
— tluorură de sodiu cu caolin și glicerină în părţi egale
“(Nafestezină), pentru aplicaţii locale sub izolare 5-10
minute,
cinci-șase ședinţe la două-trei zile interval;
!
— fluorură de sodiu îÎncorporată în paste destinate aplicării
locale
(nu prin periaj), pentru prevenirea cariilor și desensibilizare radicul
ară:
Duraphat gel, Fluocal, Elmexgel sau.în pastele de dinţi;
— silicofluoruri de sodiuîn soluţie apoasă de 0,7-0,9 %, aplicate în

zonele de hiperestezie;
Paste de dinți & paste de dinţi care conţin substanțe cu acţiune desensibilizantă:
cu acţiune -— clorură de stronţiu;
desensibili- — nitrat de potasiu;
zantă — citrat de sodiu;
-— monofluorfostat;
- formalină;
— formalină și monofenoltasiat;
— fluorură de sodiu;
-— fluorură stanoasă;
Hidroxid de e în aplicații locale de hidroxid de calciu, efectele apar după
caloiu perioade lungi de cel puţin câteva luni de tratament;
Corticosteroizi e aplicaţii locale de corticosteroizi;
Fulgurați e fuigurații cu aparatul de diatermie;
e in extremis, prepararea unor cavități de colet sau devitalizarea
dintelui când durerile hiperestezice nu cedează și sunt însoțite de
fenomene de hiperemie pulpară sau pulpită acută.
Dentalizare
c) Tratamentul pulpitei acute laterograde șau reirograde:
e extirpare vitală;
& tratamentul parodantitei marginale.
d) Tratamentul parodontitei apicale sau cronice retrograde:
& tratamentul gangrenei pulpare complicate;
Tratamentul
& tratamentul parodontitei marginale.
gangrenei
pulpare
TRATAMENTUL AFECTĂRII -
GINGIVO-OSOASE A BIFURCAȚIILOR
ŞI TRIFURCAȚIILOR DINȚILOR
LATERALI
e Gradul ?:
Debridare — debridare gingivală, detârtraj;,
gingivală — chiuretaj subgingival;
- gingiveciomie.
intervenții & Gradul ll:
chirurgicale — chiuretaj subgingival;
— operații cu lambou și terapie de adiție;
— cele mai bune rezultate se obiin prin combinarea tehnicilor de
regenerare tisulară ghsdaîa și de adiție,
& Gradul IN şi W
Reganerare — chiuretaj subgmqwal în scap pailativ;"
tisulară — operaţii cu lambou și tehnici gm reqanarare tisulară Qh dată și de
ghidată adiție cu rezuliate incerie;
— premolarizare;
— amputaţie radiculară;
— axtraciie.
EXAMINAREA PERIODICĂ
A BOLNAVILOR PARODONTOPAȚI
Tratamentele efectuate asupra parodonțiului marginal, oricât de
dificile, costisitoare și corect executaie, nu sunt urmafe de rezultate Control
durabile în timp dacă nu se instituie un program riguros de control. periodie
Acesia urmăreşie: starea de igienă bucală, cel mai important
alement de menţinere a rezultatelor terapeuiice, profilaxia recidivelor
prin debridare gingivală, detartraj, tratamentul cariilor. Perioadele
optime de examinare periodică sunt (de regulă): trei luni, în primul an, Examinări
sase luni, în af doilea an după tratameni și, ulterior, anual sau la
nevoie, oricând se instalează recidiva de boală. Hecidiva
ATITUDINEA TERAPEUTICĂ
A MEDICULUI DENTIST/STOMATOLOG
FAȚĂ DE BOLNAVII PARODONTOPAȚI
CU AFECȚIUNI GENERALE
Înaintea oricărui tratament la pacienţi parodontapatţi cu afecţiuni
generale aste bine să respectăm o serie de reguli:
& cunoaşterea diagnosticului de boală generală și în cazurile mai Cunoașterea
deosebite este bine de discutat cu medicul specialist posibile efecte bolil generale
ale anesteziei locale, ale tratamentelor medicamentoase și mai ales
chirurgicale; nu este lipsit de importanță să știm în ce unitate sanitară
este tratat pacientul parodontopat pentru afecţiunea generală şi
numărul de teletfon al medicului curant;
9 dotarea cabinseiului de medicină dentară cu o trusă de urgenţă; Trusa de
& medicul deniist/stomatolog să nu lucreze niciodată singur, să fie urgență
însoţit cel puţin de un cadru mediu instruit pentru a face faţă situațiilor
de urgenţă.
Bolile, tulburările generale sau situaţiile care trebuie să stea în Boli generale
-atenţia medicului dentist/stomatolog sunt în principal:
"& bolile cardiovasculare;
& diabelul;
& epilepsia;
& leucerniile;
4/5 HORIA TRAIAN DUMITRIIU — PARODONTOLOGIE
e anemiile;
e hemolfilia;
& hepatitele B și C;
e infecţiile acute ale tractului respirator; virazeie respiratorii;
& transplantul renal și hepatic;
& pacienţi sub tratament chimioterapic, radioterapic;
Sarcina & sarcina;
& pierderea cunoștiinţei în situaţii anterioare, când s-au praciicat
anestezii, extracţii, devitalizări pulpare .
Atitudinea medicului dentist/stomatolog tață de manifestările

unor boli generale care pot îi influenţate de tratamentul local
gingivo-parodontal
Bolile cardiovasculare
Semne clinice Semne clinice evidente:
evidente & dispneea;
& durerea retrosternală;
& cianoza;
e edeme ale membrelor sau generalizate;
e modificări ale pulsului;
e hipertrofia venelor jugulare;
& fatigabilitate pronunţată.
Precauții Precauţii în cursul tratamentului gingivo-parodantal:
Sedințe scurte e sedinjele scurte de tratament reprezintă cea mai importantă
de tratament atitudine de strategie terapeutică;
& unele iratameniele gingivo-parodontale chiar de rutină.ca
debridarea gingivală și detartrajul subgingival produc bacteriemii ceea
ce impune tratamentul cu antibiotice cu cel puţin una-două zile înainte
de acestea pentru prevenirea endocarditei bacieriene;
e balnavii cardiovasculari care necesită tratament antimicrobian
cu antibiotice sunt cei cu: tulburări cardiace congenitale, boli valvulare,
miocardite, hipertrofii cardiace, endocardită în antecedente, boala
reumatismală cu afectarea cordului, proteze valvulare;
Anestezia & anestezia cu noradrenalină este contraindicată;
-& premedicaţia cu anxiolitice: administrarea de Diazepam
0,005-0,010 g este o procedură binevenită la toţi pacienţii, dar mai
ales la cei preocupaţi intens de actul terapeuiic, instabili emoţional,
panicaţi, cu fenomene neurovegetalive;
& ovitarea extracţiilor multiple, traumatice, preiungite prin
manopere terapeutice sângerânde mai ales la paclenţu cu medxcaf:e
3 luni de la "anticoagulantă;
infarctul de & tratamentele chirurgicale dlflC!îe cu qrad mare de disî:lucţ!
miocard tisulare sunt contraindicate timp de trei luni de la infarciul me rmiocard;
-* aparatele slectrochirurgicale, aparatele cu ultrasunete

magnetostrictive care dezvoltă câmpuri electromagnetice sunt
contraindicate la purtătorii de pacermnaker-e;
& sfeciuarea tratamentelor complexe în condiţii de staţionar,
spital de specialitate.
Hipertensiunea arterială
Precauţii în cursul tratamentului gingivo-parodontal: Precauţii
& medicaţia antihipertensivă nu trebuie întreruptă în cursul
tratamentelor gingivoparodontale;
& administrarea de anxiolitice este indicată înaintea trata-
mentelor, chiar de rutină, știut fiind că teama de actul terapeutic, și
chiar simpla aşezare în scaunul stornatologic : (asociată uneori cu
mirosul specific al cabinetului dentar), crește tensiunea arterială;
e anestezii adecvate stării de hipertensiune: Anestezii
& evitarea medicaţiei antiinflamatorii nesteroidice;
& evitarea fibrelor îmbibate în substanţe constrictive pentru evicţia Evicţia cu
șanţuiui gingival. substanțe
În toate cazurile în care la bolnavii cardiovasculari apar fenomene constrictive
nedorite: dureri precordiale, dispnee marcată, lipotimie tratamentul
îrebuie întrerupt, se administrează de urgenţă oxigen, un
antihipertensiv, nitroglicerină sublingual, un anxiolitic de tip Diazeparm
care previne şi infarciul de miocard; pacientul este așezat în poziţie de
odihnă, este însoţit la domiciliu și se anunţă medicul curant sau
serviciul de urgenţă.
Boii hemmatologice: leucemiile acule
Medicul dentist/stornatolog trebuie să se abțină de la efectuarea
oricărei manopere sângerânde (cu excenţia fracturilor oaselor Manopere
maxilare și a hemoragiilor de părţi moi ca în cazul celor de planșeu sângerânde
bucal, care se pot complica cu edem glotic obstrucliv și care se rezolvă
de urgenţă în servicii specializate), ca urmare, pe de o parte, a
iulburărilor de coagulare și sângerare prin trombocitopenie, iar pe de
alta, pentru a evita suprainfectarea și, prin aceasta, evoluția rapidă a
ulceraţiilor necrozate. Totuși, datorită durerilor din zonele ulcero-
necrotice se recomandă: —
— spălături repetate la intervale scurte (una-două ore) cu Spălături
cloramină 3%o, apă oxigenată, clorhexidină 0,12%; repetate
— tamponament ușor de șiergere a depazitelor de fibrină și de
- aplicare a unor soluţii ușor antiseptice, calmante, din extracte de
plante (ceai de mușeţel, salvie, Romazulan, Ticiverol);
— aplicaţii locale de trombină acoperite cu pansamernit din tifon şi Trombină
ciment chirurgical; , Colutorii
- aplicaţii locale de coluiorii complexe cu antibioiice; complexe
— în abcese parodontale se administrează aniibioiice pe cale

generală, iar local se fac manevre blânde de evacuare a exsudatului
purulent pe calea naturală a deschiderii pungii parodontaie; dacă acesi
lucru nu este posibil, se fac micraincizii, spălături cu apă oxigenată,
antiseptice blânde (Protargal), antibiotice (pasta TM), aplicații de
trombină, pansament uşor compresiv timp de 20 de minute.
Evitarea Se va evita periajul gingivodentar pentru că poate declanșa
periajului traumatism și sângerare.
gingivodentar igiena bucală personală se va face prin spălături cu soluții
antiseptice tipizate de clorhexidină. !
Ciinică de Bolnavul va fi trimis de urgenţă într-o clinică specializată de
hematalogie Hemaltalogie, se vor aplica soluții tipizate de anliseplice antipilacă
(clorhexidină) și colutorii complexe cu antibiotice, iar după dispariția
Detartraj cu fenamenelor acute se va face detartraj netraumatic, preferabil cu
ultrasunete aparatură de ultrasunete, urmate de asemenea de colutorii cu
antibiotice și în special aplicaţii de pastă TM.
Tratamentul chirurgical al hiperplaziei nu poale fi efeciuat decât
Avizul cu avizul medicului hematalog, în urma unui tratament de specialitate
medicului corespunzător. “
hematolog Diabet ! .
Semne Semne clinice evidenie:
evidente în & paloarea tegumentelor;
cliabet e transpiraţii reci;
e puls slab sau iniţial rapid și puternic;
e pierderea cunoșiiinței;
Semne Semne caracteristice în criza
caracteristice hipoglicemică: hiperglicemică:
comparative & instalare rapidă; & instalare mai lentă;
& nervozitate, agresivitale; & dezorientare psihică;
& puls puternic și rapid; & puls siab, filiform;
& glicemie scăzută; & glicemie crescută;
& glucoza din urină abseniă, & glucaza prezentă în urină.
Atitudini și Aititudini și precauții de tratameni
precauții Administrarea doxicielinei în parodontitele balnavilor diabelici are
Doxiciclina efecle terapeutice remarcabile asupra evoluţiei leziunilor uicerative, a
suprainfectărilor și a abcesului parodontal marginal ca o compiicaţie
frecventă în cursul bolii. '
În cazul unor manopere : terapeutice simpie, de rutină,
nechirurgicale, ca debridarea gingivală simplă sau detarirajul, ori a
unor manapere chirurgicale reduse ca papilectomia nu sunt necesare
măsuri deosebite de precauție. !
Dimineaţa Tratamentele de rutină se fac cel mai bine dimineaţadevrefie
după gustarea de dimineaţă, cu' respeciarea medicaţiei 'hipoglice-
miante prescrise de medicul specialisi diabelioiog.
ORIENTĂRI TERAPEUTICE PRINCIPALE ȘI SCHEME DE TRATAMENT 48 iă
Administrarea de anestezice cu dazele uzuale de adrenalină nu Anestezice
creează situaţii de risc. În cazul unor tratamertte chirurgicale, pentru
evitarea instalării unei hipoglicernii de stres, sub controalul glicemiei și
ia indicajia medicului specialist se poate administra glucoză
intravanos, -
Controlul glicemiei la două-trei ore după intervenţie este o
procedură binevenită peniru depistarea și tratamentul unei
decompensări a nivelului glucozei sanguine.
Hipoglicemia este situaţia cea mai periculoasă, deoarece se pot Hipoglicemia
produce leziuni cerebrale ireversibile, știut fiind rolul glucozei și al
oxigenului în menţinerea structurii și funcţionalității normale a celulei
nervoase.
Atitudine de urgenţă: așezarea pacientului în poziţie de Atitudine de
clinostatism. Dacă pacientul este conșiient se administrează urgență
una-patru bucăţi sau linguriţe de zahăr, dacă și-a pierdut cunaștiinţa
se administrează intravenos 20 l soluţie de glucoză 20-50 % sau
intramuscular 1 mg glucagon.
Se cheamă de urgenţă seviciul de salvare, Urgenţă
Bibliograiie
Academy Feport. Dental implants in periodontal therapy. J. Periodontol, 2000;
71: 1934—1942,
Agenda Medicală 2004, Editura Medicală, București, 2004,
Albrechtsson T, Zarb GA , Worghington P, Eriksson RA, The long-term
efflcacy of currenily used dental implants: A review and proposed criteria
of succes. Înt J Oral, Maxillofac, implarrts, 1986; 1: 11—25.
Al-Shammari KF, Longitudinal evaluation of periodontal ireatment effects on
bone resorblive markers. Annual' Meeting of the Arnerican Academy of
Periodontology, Honolulu, Hawaii, 2000.
American Acaderny of Periodontology, The potential role of growih and
differentiation factors in periodontal (position paper), / Periodontol, 1996;
87: 545--553.
Anderegg CR, Martin SJ, Gray JL, Melionig JT, Gher ME, Clinical
evaluation afthe use of decalcified freeze-dried bone allograft with guided
tissue regeneration În the treatment of molar furcation invasions, /
Periodontol, 1991; 62: 264—-268,
Anderegg CR, Metzier DG, Nicoll BK, Gingiva thickness in guided tissue
regeneration and associated recession and facial furcation defects, /
Periodontoi, 1995: 66: 397-—-402.
Anderega CR, Alexander DC, Freidman M, A Bioactive glass particulate in
the treatment of molar furcation invasions, J Periodontal, 1999; 70:
384-—-387,
And&ms—w E, Bratihall G, Kullendorff B, Gronidahi K, Rohlin M, Attstrom
R, Treaiment of furcation defecis. Guided tissue regeneration versus
coronally positioned flap in mandibular molars: a pilot study. / G/n.

Periodontol 1994; 21: 211—-2168.
Artzi Z, Gival N, Rohrer MD, Nemcovsky CE, Prasad H5, Tal H, Qualitative
and quantitative expresssion of bovime bone mineral in experimental
bone defecis.Part 1:Description of a dog model and histological
observeniions, / Periodontoi, 2003; 74: 1143—1152,
Artzi Z, Givol N, Rohrer MD, Nemcovsky CE, Prasad HS, Tal H, Qualitative
and quantitative expresssion of bovine bane mineral in experimenial
bone defects. Part 2: Morphometric analysis, J Periodontol, 2003; 74:
1153-—1180.
Aukhil I, Petterson E, Suggs C, Guided tissue regeneralion. An experimeni
procedure in beagle dogs. 4 Periodoniol, 1986; 57: 727-—-734,
Baggeti FJ, Mackie IC, Blikhorn AS, The clinical use af tnea Nd: YXAG laser
in paediatric dentistry for the removal of oral soft tissue, Brit Deni 4, 1999;
10: 528--530, ,
Barone A, Covani U, Crespi R, Romanes GE, Root suriace morphological
changes after focused versus defocused CO, laser irradiation: a
scanning electronmicroscopy analysis, f Periodoniol, 2002; 4: 370-374.
Becker W, Becker P, Prichard J, Caffesse R, Rosenberg E, GianGrasso
GJ , Root isolation for new attachment procedures. A surgical and
suturing method: 3 case reports, / Perfodontoi, 1987; 58: 819--826.
Becker W, Becker B, Berg L, Prichard J, Caffesse , Rosenberg E, New
attachment after treatment with root isolation procedures: Report for
treated class ll and class ll furcations and vertical ossenus defects,
internat J Period & Rest Dent, 1988; 8: 9-23.
Becker W, Becker B, Prichard J, Cafiesse , Rosenberg E, GianGrasso
GJ, Root isolation for new attachment procedures. A surgical and
suturing method: 3 case reports, / Periodontoi, 1987; 58: 819—-826.
Beker W, Lynch SE, Lekholm U et al., A comparison of ePTFE membranes
alone or in combination with platelet-derived growth factors and insulin-
like growth factor-l or dernineralized freeze-dried bone in promaiing bone
formation around immediate extractiori socket implants, / Periodontal,
1992; 63: 929-—-940,
Belcher JM, A perspective on periodontal microsurgery, Înt / Periodoniics
Aestorative Dent, 2001; 21: 191—196.
Black BS, Gher ME, Sandifer JB, Fucint SE, Richardsan tetrafluoroethlylene
membranes in the treatment of human Class !l furcation defecis, /
Periodontai 1994; 65: 598—804.
Blumenthal N, Steinberg J, The use of collagen membrane barriers in
conjunction with combined demineralized bone-collagen
gel implants in
human infrabony defects, / Periodontal, 1990; 61: 319—327.
Blumenthal NM, A clinical cormparison of collagen membranes with ePTFE
membranes in the treatment of human mandibular buccal Class ll
furcation defects, / Periodoniol, 1993; 64: 925-933,
” Bauchard P, Giovannoli JL, Mattout C, Davarpanah M,Etienne-D,Clinical
evaluation of a bioabsorbable regenerătive material in mandibular Class
I furcation therapy, 4 Clin Periadontal, 1997; 24: 511-518.
Eăfanmmar( PI , Adeli R, Breine U, Hanssori BO, Undstrom J, Onisson A,

întravosseeuş anchorage of dental prostheses. l. Experimental studies,
Scand J Plast Reconstr Surg, 1989; 3: 81-100.
Bratthal G, Soderhalm G, Neiderud AM, Kullendori B, Edwarson 3,
Attstrom R, Guided fissue regeneration in the treatment af human
infrabody defects. Ciinical, radiographical ard microbiological results: a
pilot study, / Clin Periodonioi, 1998; 25: 908-914.
Buchanan SA, Roberisori PB, Calculus removal by scaling/root planing with
and without surgical access, J Periodontol, 1987; 58: 159-163.
Burlibașa C, sub redacţie, Chirurgia Ora-Maxilo-Facială, Editura Medicală,
București 2001.
BurluiV, Morărașu C, Gnatologie clinică, Editura „Apollonia“ iași, 2000.
Buser D, Weber HP, Brager U, Baisiger C, Tissue mîegrat!on of one stage
ITlimplants: 3-year results of a longitudinal study with hollow-cylinder and
hollow-screw implants, Int / Oral Maxillafac Impianis, 1991; 6: 405—412.
Buser D, Mericske-Stern H, Dula K, Lang NP, Clinical experience with one-
stage, rionsubmerged titanium dental implants, Adv Dent Res, 1999; 13:
153-181.
Caffesse RG, Smith BA, Duft B, Morrison EC, Merrill D, Becker W, Class
I furcations treated by guided tissue regeneration in humans. Case
Reports, / Periodantol, 1990; 61: 510—514.
Caffesse RG, Nasjleti C, Morrison E, Sanchez R, Guided tissue
'"regeneration: Comparison of bioabsorbable and non-bioabsorbable
membranes. HHistologic and histometric study in dogs, / Periodontoi,
1994; 65: 83-591,
Carranza FA jr., GLICKMAN'S Clinical Perlodontology, W. B. Saunders Ca.
Philadelphia, 1984.
Carranza FA jr., Newman MG, Clinical Periodontology, ai edition W. B.
Catorni JG, Ciancia SG, Bliden TM st al., Subantirnicrobial dose doxycycline
as an adjunct fo scaling and root planing: post-treatment effecis,../ Clin
Periodantol 2001; 28: 782--783.
GCattaneo V, Rota C, Silvestri W et al,, Effect of enamel matrix derivative on
human periodontat fibroblasts: Pmnfer…mn morphology and roat surface
colonization. An in vitro study, / Periodonial hies, 2003; 38: 568-574.
Charon J, Mouton Ch, Parodantie medicale. E-dition CdP, Groupe Liaisons,
_ Paris, 2003. '
Christgau M, Behmalz G, Wenze!l A, Hiller KA, Periodontal regeneration of
intrabony defects with resorbable and non-resarbable membranes: 30
month results, / Ciin Periodontoi, 1997; 24: 17—27.
Claftey N, Mostinger S, Ambruster J, Egelberg J, Placement af a porous
memorane urderneath the mucoperiosteal flap and its effect an
periodontal wound healing in dags, / Ciin Periodontol, 1989; 16: 12—-16.
Gochran DL implant therapy |, Anr Periodonial 1996; 1: 707—790.
Cochran DL, Mann DH, Dental implants and t *egm\mraîinn Part |, Overview
and' biological considerations (ahapter 59). în: Hardin J, ed. Clark's
Clinical Dentistrv, val, 5. Philadelphia: J. B, Uppincatt

Company; 1992:
1-7,
Callaert B, H, de Bruyn, Comparison of Brănemark
fixture integration and
short-term survivai using one-stage or iwo-stage
suigery in completely
and partialiy edentulous mandibies, Clin Oral fmplanis fies, 1998; 9:
131—-135.
Conway TB, Heck FM, Walters JD, Gingival fluid
ciprofloxacin levels at
healthy and inflamed periodonial sites, / Periodo
ntoi, 2000; 71:
1448-1452.
Corrente G, Vergnano L, Stefania He, Cardaropoli
, Atbundo H, Resin-
bonded bridges and splints in periodonially compromised patient
s: A 10-
year follow-up, înt / Periodonties Restorative Deni, 2000;
20: R29-635,
Corrente G, Abundo FI, Stefania He, Cardaropoli
, Cardaropoti 3,
Orthodontia movement inta infrabony defects in patient
s with advanced
periodantal disease: a clinical and radiolagical study, / Periado
ntol, 2003:
74: 1104—1109, '
Cortellini P, Pini Prato G, Baldi C, Clauser C, Guided
tissue regenerațion
with different maierials, (nternat J Period & Fiest Dent , 1990; 10:
137-131,
Corteilini P, Prato GP, Gulded tissus rageneration
with a rubber dam: A five-
case report, înt I Partodantics Aastorative Deni, 1994: 14: 8-15,
Gortellini P, Pini Prato , Tonefîti MS, Periodantal regener
ation of human
intrabony defecis with bioresorbable membranes. A
cantrolled clinical
îrial, J Periadonioi, 1998: 67: 217-293.
Corteltini P, Paglo G, Pini Prato &, Tonetii MS, Long
term stability af clinical
attachement following guided tissue regeneration and
conventional
therapy, / Ciin Periodontoi, 1996; 23: 108-111.
Diedrich P, Fritz U, kinzinger Q, interrelationship betweer
i periadontics and
adult orthodontics, Perio, 2004: 1, 3: 197-212.
Horier CE, Kim T, Steinbrenner H, Holle Ri,
Eiokholz P, Regenerative
periodontal surgery in interproximal intrabony defects
with biodegradable
barriers, / Clin Periodontol 2000; 27: 162--168,
Dimitriu BA, Murea Anca Silvia, Noţiuni de Odonto
logie și Parodontologie,
Editura Cerma, Bucureşti, 2003.
Dumitriu Anca Silvia, Îndrumar teoretic și practic de
regenerare parodonială
prin tehnici de adiţie, Editura Cermaprint, București,
2004.
Dumitriu HT, Huidu T, Cercetări de fotoelasticitate
asupra tersiunilor
mecanice ce apar la dinţii cu cavități de clasa l-a, Stomato
logia, 1973: 4.
Dumitriu HT, MHutdu T, Cercetări experimentale de
fotoelasticitate asupra
tensiunilor mecanice din parodonţiul dinţilor imobiliz
ați, Cornunicare
USSM, Bucureşti, 1977,
Dumitriu FT, Valoarea imobilizării dinţilor în
iratamentul complex al
parodontopatiilor marginale cronice,/eza de doctora
t. institutul de
Medicină și Farmacie, Facultatea de Sîomamlogie, București, 1978,
Dumitriu HT, Procedeu de imobilizare lemporară
fizionomică prin atelă
acrilică vestibulară și ligatură de sârmă realizată în
cabinet fără ajutorul
iahoratorului, Stomatologia, 1980; 4.
Dumitriu HT, Bioterapia de reaciivare îr parodontopaltiile marginale cronice.

Magazin stomatologic, 1991;, 2: 1.
Dumitriu HTY, Murea Anca Silvia, Efecie ale utilizării hidroxiapatitei în
tratamentul parodontopatiilor marginale cronice, Conslătuirea de
stornatologie a medicilor din MApN, Bucureşii, 1993
Durnitriu Silvia, Dumitriu HT, Etiologia microbiană în parodontitele marginaie
_aronice. Profilaxie și tratameni anilrnicrobian. Editura Cerma, București,
1996
Dumitriu HT, Mobilitaiea dinților parodontotiei și tratamentul prin imobilizare.
Editura Cerma, București Ed. l: 1992; Ed. H: 1996
Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Parodontologie. Editura „Viaja Medicală
Românsască“, Bucureşti, Ed. 1: 1997; Ed. ll: 1998, Ed, îll: 1999.
Dumitriu HT, Strategii moderne in clinica şi tratamentul parodoniopatiilor.
Conferinţă, Ziua Facultății de Medicină Stomatologică, lași, 1 martie,
2001,
Dumitriu HT, Tradiţie și acivalitate în monitorizarea îmbolnăvirilor
parodonțiului marginal. Opţiuni terapeutice moderne în gingivite și
parodontite marginale. Curs de Parodontologie, Patronatul Medicilor
Stomatologi din Dobrogea, Consianța 9—10 februarie, 2006.
Duritriu Anca, Dumitriu HT, Criterii moderne de diagnostic și tratament în
gingăvéîeîéhmnim şi hiperplazice. Comunicare la „Serile ştiințifice" aie
Facultății de Medicină Dentară, București, tunie, 2006.
Eriosson |, Randow K, Glaniz PO, Undhe J, Niiner K, Clinical ancă
radiographica! features of submerged and nonsubmerged titanium
implanis, Ciin Oral implanis Fies, 1994, 5: 185—188.
Ericsson !, Randow K, Nilner K, Petersson A, Some clinical and
radiographical features of submerged and nonsubmerged titanium
implants. A 5-year follow-up siudy, Clin Oraf impiants fies, 1997, 8:
422-426.
Ericsson Î, Nilner K, Klinge B, Glantz PQ, Radiographical and histological
characteristics of submerged and nonsubmerged titanium implanis. An
experimental study in the Labrador dag, Clin Drai Impianis Hes, 1996;7:
20-26.
Falk H, Fornel! , Telwik A, Periodontal regeneration using a bioresorbable
GTR device. Case reporis, J Swedish Dent Assoc., 1993; 85: 873-684.
Folwaczny M, Mehl A, Haffner C, Benz C, F 5 Hfects of 294 um Er:
YAG laser radiation at differeni parameters using a new delivery sysiem,
J Periodontal, 2000; 2: 147—156.
Folwaczny M, Heym R, Mehi A, Hicket R, The effeciiveness of inGaAsP
Diods laser radiation to detect subhgingival calculus as compared to an
expiorer, / Periodontoi, 2004; 5: 744—-758.
Froum SJ, Weinberg MA, Ternow D, Comparison of bioacilve glass
synthetic bone grafi particles and open debridment in the treatment of
human periodontal defects. A clinicai study, / Periodontol, 1998, 69:
698-—799.
Froum Sd, Weinberg MA, Rosenberg E, Tarnow D, A comparative study

utilizing open flap debridment with and without enamel matrix derivative
in the treatment of periodontal intrabony tdefects: a 12-month re-entry, /
Periodontoi, 2001; 72: 25-—-34.
Gafar M, Georgescu T, Dumitriu HT, Codiţă I, Neguţ M, Rolul procesului
infecioalergic stafilococie în parodontopatiile marginale cronice și
posibilităţi terapeutice prin vaccinoterapie stafilococică, Stomatologia,
1987: 1: 1-10,
Garret JS, Crigger M, Egelberg J, Effects of citric acid on discased raot
surfaces, J Periodoniol fies, 2001; 13: 155—163.
Georgescu T, Modularea răspunsului imun cu vaccin stafilococic în boala
parodontală. Editura Universității din Pitești, 2004.
Gaoluk L, Wolft M, Lee HM et al., Further evidence that tetracyclines inhibit
coliagenase activity in human crevicular fluid and from other mammalian
sources, / Periodont res, 1985: 20: 12-23,
Golub L, Sorsa T, Lee HM, Ciancia S, Sorbi D, Ramamurthy N, Doxycicline
inhibits neutrophii (PMN) — type matrix metalloproteinases in human adult
periodontitis gingiva, J Ciin Periodontol, 1995: 21: 1-9.
Gottlow J, Nyman S, Karring T, Lindhe J, New attachement formation as the
result of contralled tissue regeneration, / Ciin Periodontot, 1984; 11:
494--503,
Gattlow J, NWyman S, Lindhe d, Karring T, WennstrGm <, / Clin Periodantal,
1986; 13: 604-616.
SGaitlow J, Nyman S, Karring T, Maintenance of new attachment gained
inrough guided tissue regeneration, / Clin Periodoniol, 1992; 19;
315-317.
Guilleman MR, Mellonig JT, Brunsvold MA, Healing in periodontal defects
treated by decaicified freeze-dried bone allografts in combination with
ePTFE membranes. !. Clinical and scanning electron microscope
analysis, / Clin Periodanioi, 1993; 20: 528-536, U
Gutierrez MA, Mellonig JT, Cochran DL, Evaluation of enamel mairix
derivative as an adjunct to non-surgicai periodontal therapy, Journal Clin
FPeriodontology, 2003, 30, 739-745,
Hall EE, Meftfert RM, Hermann JS, Mellonig JT, Cochran DL, Comparisan
of bioaciive glass to dernineralized freeze-dried bone aliograft în the
treatmeni of intrabony defecis around implants in the canine mandibie, /
Periodontol, 1999: 70: 526—535,
Harris H, A comparison of 2 root coverage technics:Guided tissue
regeneration with a bioabsorbable matrix style membrane versus a
corinective tisstie graft combined with a coronally pasitioned pedicle grafi
without vertical incision. Results of a series of consecutiva cases, /
Periodoniol, 1998; 69: 1426-—1434.
Harrison, Manual de Medicină. Ed. 15-a. Eqd, Ştiinţelor Medicale, Bucureșii,
2004.
Hawley CE, Miller J, A histologic examination of a free 0858Gus autografi,
Case report, / Periodontol, 1975; 46: 289-293.
Heljl L, Periodontal regeneration with enamel matrix derivative În one human
experimental defect. A case report, / Clin Periodontol, 1997: 24:
6593-698.
Heijl L, Heden G, Svardstram G, Ostgren A, Enamel matrix aerivative

(Emdogain) in îhe treatment of infraboriy penodomal defects, / Clin
Periodontol, 1997; 27: 705-—714.
Hermann JS, Cochran D, Nummikoski PV, Buser , Crestal bone
changes around titanium implants. A radiographic evaluation of unloaded
nonsubmerged and submerged implants in the canine mandibie, J
Periodontol, 1997; 68: 1117—1130.
Hiatt WH, Schailhorn RG, Aaronian AJ, The induction of new bone and
cementum formation. IV. Microscopic examination of the periodontium
following human bone and marrow allograft, autograft and nongraft
periodontal regenerative procedures, / Periodontol, 1978; 49: 495—512.
AHoang AM, Oates TW, Cochran Dl, În vitro wound healing responses to
enamel matrix derlvative, / Periodoniol, 2000; 71: 1270-1277.
Jenkins WM, MacFarlane TW, Gilmour WH, Ramsey 1, Mackenzie B,
Systernic metronidazole în the treatment of periodontitis, J Clin
Periodantol, 1989; 16: 443-430.
Jeong S, Han S, Lee SW, Magnusson |, Effects of tetracycline-containing gel
and a mixture of tetracycline and citric acid-containing gei of nonsurgical
periodontal therapy, / Periodontal, 1994, 65: B40-847.
Johnson GK, Rsinhardt RA, Tussing Gd, Krejoi RF, Fiber optic augmented
sonic scaling versus conventional sonic scaling, J Periodoniol, 1989; 60:
131 — 136.
oly JC, Paliato D, Lima AFM, Mota LF, Cafesse RG, Clinica! and
radiographic evaluation of periodontal intrabony defecis treated with
guided tissue regeneration. A pilot study, J Periodantoi, 2002; 73:
353-—359,
Joly JC, Lima AFM, Silva RC, Clinical and radiographic evaluation of soft and
hard tissue changes around implants: a pilot study, J Periodontol, 2003;
74: 1097-1103.
Karapataki S, Hugoson A, Falk H, Laurell L, Kugelberg CF, Heaiing
following GTR treatrnent of infrabony defecis distal to mandibular pnd
molars using resorbable and nonresorbable barriers, / Clin Periodontol,
2000; 27: 333-340.
Kawase T, Okuda K, Wolff LF, Yoshie H, Platelei-rich plasma- deriveda fibrin
clot formation stimulates collagen synthesis în perlodontal ligament and
asteobiastic cells in vitro, / Periodonioi, 2003; 74: 858-864.
Laurel! L, Falk Fi, Fornell J, Johard G, Gatilow J, Ciinical use of ă
bioresorbable matrix barrier in guided tissue regeneration therapy. Case
series, / Periadoniol, 1994, 85: 867—9753.
Lee YM, Nam SH, Seoi Yd, Kim TI, Loe SJ, Ku Y, Rnyu lG, Chung CP, Han
SB, S. Choi SM, Enhanced bone augmentation by controlied release of
recombinant human bone morphogenetic protein-2 from bioabsorbable
membranes, / Periodontoi, 2003; 74: 865—-872,
lekovis V, Kenney EB, Carranza FA, Martignani M, The use of autogencus
periosteal grafts as barrlers for the treatmeni m Class |L furcation
involvernents in lower molars, / Feriodonio!, 1991: 62: 775--/80.
Levy D, Deporter DA, Pilliar RM, Watsorn PA, ValiquetteN, Initial healing in
the dog of subrnergad versus nansubrmerged pomm-»coatwâ erdosseous
dental implants, Clin Cral impianis Hes, 1996; 7: 101—110.
LindheJ, Nyman 3, Long-terr rnaintenance of patients troated for advanced
Denodom&! disease, / Ciin Periodoniol 1984: 11: 504 — 514,
Lindhe J, Westflelt Nymem a, Socransk SS, Hatfajee AD, Long-term
ef.feci„ of surgical/nonsu 'gical treaiment of periodontal disease, J/ Clin
Periodontoi, 1984; 11: 448-458B,
Lisigarten MA, Hosenberg MM, Histological study of repair folowing new
attachment procedures in human periodontal lesionis, J Periodaniol
1979, 50: 333-344,
Lovelace TB, Mellonig JT, Meffert RM, Jones AA, Nummikoski PV,
Cochran DL, Clinical evaluation of bioactive glass in the treaiment of
ţ\erlodon…x! osseous defecis in humans, J Periodoniol, 199B; 69:
027-—1035,
wăaiita C, Dumitriu HT, Murea Anca, The applicătion of thsrapeutic laser Îri
periodontics 6* Congress of Bass, Bucharest, 3— & May, 2001. ;
Mahn DH, Cochran DL, Dental impiants and regeneratian, Part H. Clinical
consideralions (chapter 59A). In: Hardin J, ed, Ciark's Clinical Dentistry,
vol. 5. Philadelphia: Ș. B. Uppincatt Company, 1992: 1—-11,
Mattson JS, Gallagher SJ, Jabro MH, The use 2 bioabsorbable barrier
membranes in the treatment of interproximal intrabony periodontal
defecis, / Periodoritoi, 1999; 70; 510-517.
Mayfield L, Bratthall G, Attstrom F, Periodontal probe precision using four
different probes, J Ciin Periodontol 1995; 23: 76-22,
McGuire MK, Nunn Martha, Evaluation of human recession defects treated
with coronally adva med flaps and either enarnel matrix derivative or
conneciive tissue. Part 1: comparison of clinical parameter, / Periodontol,
2003; 74: 11 10-112E,
McGuire MK, Cochran DL, Evaluation af human recessiori defects treated
with coronally advanced flaps and either enamel matrix derivative or
conneciive tissue. Part 2: histological evaluation, „ Pariodontol 2003; 74:
1125-1135,
Melcher A, On the repair potertial af periodontal tissues, / Periodontal, 1976;
47: 258—260.
Melionig JT, Enamel matrix derivative for periodontal recanstructive
surgery Technique and clinical and histologic case repart, /nternaiioral
Joumnai of Periodontics & Fiestorative Dentisiry, 1999; 19: 9-19,
Melsen B, Agersaek N, Eriksen J, Terp S, New attachrnent through
periodontal treatment and orthodontic intrusion, Am J Odhod Deniolac
Orthop, 1988; 94: 104--116,
Melsen B, Agerbask N, Markenstam G, Intrusion af incisars in adult patients
with marginal bone loss, Am „ Orthag Denlofac Orthop, 1989;96:232-
2Z41, !
Mengel R, Sieizel M, Hasse C, Flores-de-lacoby L, Osseointegrated
implants in patients treated for generalized severe adult periodontițis. Ar
interim report, / Periadontol, 1996; 87: 782-787,
OHIENTĂRI TERAPEUTICE PRINCIPALE ȘI SCHEME DE TRATAMENT 488
egrated
Mengel R, Broens |, Grigo €, Flores-de-Jacoby L, Osseoint
implants in patients treated for rapidly progress ive periodont itis. 3 years
Zahnarzi i Z,
results of a prospective long-term study (in German), Disch
1997; 52: 673-—-578.
implants in
Menga! R, Schroder T, Fiores-de-Jacaby L, Osseointegrated
itis and generali zed
paiients treated for generalized chronic periodoni
of a prospeci ive long-ter m
aggressive periodontitis: 3-and 5-year results
study, J Periodontol, 2001, 72, 977-—-983.
Popovici
Milicescu Viorica, lonescu Ecaterina, Milicescu ioana Duduca,
Olivia, Popescu Manuela, Ortodorţ ie și ortopedi e dentofaci ală, Editura
Cerma, București, 2001.
tissue
Minabe M, A critical review of the biologic rationale for guided
regeneration, J Perfodont ol, 1991; 62: 171-179.
BS, Karsh F, Stein SD, Histologica! assessment of autogenous
Moskow
50:
bone graft. A case report and critical evaluation, J Periodontol, 1979;
291—-300.
Materiale sintetice bioactive în tratamentul chirurgical ai
Murea Anca,
,
parodontopatiilor marginale cronice. Teză de Doctorat, UMF București
2000.
PAW-1 In
Murea Anca, Dumitriu HT, Utilisation of Romaniari original product
May,
surgical treatment of deep periodontitis (Poster), Glasgow,17—19'"
2000.
ntale
Murea Anca, Dumitriu HT, Georgescu Ă, Cercetări clinice și experime
lor sintetice bioactive în tratamen tul bolii parodont ale. Al
asupra materiale
IV-lea Congres UNAS, 25-—8 actambrie, București, 2000.
Dumitriu HT, Maliţa C, Georgescu A, Jamal Mussa,
Murea Anca,
Biovitroceramics PAW 1 used in surgical treatment of periodontai
diseasos, St? Congress of Bass, 3-8 may 2001, Bucharest.
dlinici a
Murea Anca, Dumitriu HT, Maliţa C, Monitorizarea prin indici
în parodont itele marginal e cronice. Al V-lea
tratamentului complex
Congres UNAS, București, 18-21 actombrie, 2001.
dental
Newman MG, van Winkelhoff Aj, Antibiotic and antimicrobial use in
practice. Ed. Il Quiniessence Publishing Ca, Inc., New York, 2001.
oi
Newman SA, Coscia SA, Jotwani, lacono RV4, Cutler CW, Effecis
Porohiy romonas gingivali s. d Periodonl iol,
ename! matrix derivative on
2003; 74; 1191-—11935.
barrier
Nowzari H, Slote J, Microorganisms în poiytetrafluoroethylene
for guided tissue regeneration, „ Clin Periodontoi, 1994; 21:
membranes
203-210.
H, Matian H, Slots J Periodontal pathogens on
Nowzari
far guided tissue regenera tion inhibits
palytetrafluoroethyiene membrane
healing, / Clin Periodontol, 1995; 22: 469—-474.
Wikesjo
Nygaard-Ostby P, Telleisen G, Sigurdsson TJ, Zimmerman GJ,
tal hezling following reconstr uctive surgery: effect of
UME, Periodon
7%.
guided lissue regeneration, J Ciin Periodantol, 1996; 23: 1073—10
poteniial of
Nyman S, Gottiow J, Karring T, Lindhe J, The regenerative
monkey, J Clin
periodontal ligament. An experimental study in
Pariodontol, 1982; 9: 257—265.
Nyman S, Lindhe J, Karring T, Riylander H, New attachment following

surgical treatment of human periodontai disease, J Clin Periodontof,
1982; 9: 2900—-296.
Okuda K, Kawase T, Mornoss M, Murata M, Saito Y, Suzuli H, Wolft LEF,
Yoshie F, Platelet-rich plama contains high levels of platelei-derived
growih factor and transforming growth factor-beta and modulates the
proliferation of periodontally related cells in vitro, / Pertadontal, 2003; 74:
849—-857,
Ong MM, Eber FM, Korsnes Mi et al,, Evaluation of a bioactive glass
alloplast in treating periodontal intrabony defect…, J Periodantoi, 1998; 69:
1346—1254,
Oreamuno S, Lekovie V, Kenney EB, Carranza FA jr., Takef HH, Prokic B,
Comparative clinical study of porous hydroxyapatite and decalcified
freeze-dried bone in human periadonial deiecis, / Periodantoi, 1990; 61:
399—404,
Paolantonio M, D'Archiva D, Placidi GB, Tumini V, Pepnpe G[), Matarazza
Ana DG, Luca NID, Expanded poly tetrafluoroethyiene and dental rubber
dam barrior membranes in the treatmeni of periodontal intrabony defects.
A comparative clinical trial, / Clin Periadontol. 1998; 25: 920-928.
Păunică Stana, Observaţii personale asupra manifestărilor gingivo-
parodontale în leucemii. Referat Doctorat sub canducerea prot. dr. Horia
Traian Dumitriu, U.M.F. „Carol Davila“, 2004, Bucureşti.
Pham AN, Fiorelliini JP, Paguette D, Williams FIC, Weber HP, Longitudinal
radiagraphic siudy of crestal bons levels adjaceni to nonsubmerged
dentat implants, / Ora/ Împiantol, 1994; 20: 26—34,
Pistorius A, Martin Manika, Wilershausen Hrita, Rockmann P,
Quiniessence Înt, 2005; 36: 531—538,.
Polson AM, Garrett S, Stoller NH el al,, Gulded tissue regeneration î
numan furcation defects after using ”î biodegradable barrier: A multi-
cenier teasibility study, / Periodoniol, 1995; 66: 377-—-385.
Pomowski R, Gocke R, Jentsch H, Treatrient of ginghvitis with hyaluronan,
J Dent Fias, 2002, Spec Issă: A-453,
Pontoriero R, Lindhe J, Nyman 5, Karring T, Rosenberg E, Sanavi F,
Guided tissue regeneratian in degree ll furcation-involved rmandibular
molars. A clinical study, / Clin Periodontol, 1988: 15: 247—254,
Pontoriero R, Wennsirom J, Lindhe J, The use af barrier membranes and
enamel matrix proteins in the treatment of angular bone detects. A
prospeciive controlled clinical study, / Clin Periadantoi, 1989; 26:
833-840.
Pontoriero R, Nyman 5, Lindhe J, Rosenberg E, Sanavi F, Guided tissue
regeneration in the treatment of furcation defects in man, J Clin
Periodantol, 1999; 14: 618—620:
Pritlove-Carson 5, Palmer RM, Floyd PD, Evaluation of guided tissue
regeneration in the treaiment of paired periodontal defects, Brit Dert j,
1995;, 17: 388-394,
Proestakis G, Bratthall G, SGderholm G, Kullendarf B, Grofdindahi !
M»h!w M, Attstrăm H, Gulded tissue regeneration in the treatmeni m
PRINCIPALE ȘI SCHEME DE TRATAMENT 491
ORIENTĂRI TERAPEUTICE
premolars, / Clin Periadoniol, 1992; 15:

infrabony defecis on maxillary
786-773.
o anorganic bone mineral
Qian JJ, Bhatnagar RS, Enhanced cell attachment
en, / Biomed Mater
in the presence of a shyntetic peptide related to collag
Res, 1996; 31: 545-554.
d tissue regeneration
Ratka-Krăger P, Neukraniz E, Raetzke, P Gulde
conventiona! flap
procedure with bioresorbabie membranes versus
ontal defects, J Clin
surgery in the treatment of infrabony period
Periodontol, 2000; 27: 120-127.
i D, Orthodontic treatment
fe Stefania, Corrente G, Abundo R, Cardaropol
r report, înt J
in periodontally compromised patients: A 12-yea
Periodonlics Restoralive Dent, 200; 20: 31-38.
Heaiing after treatment of
ftenveri S, Garrett S, Schalihorn RG, Egelberg J,
us grafting and citric
periodontal intraosseous defects. Ill. Effect of osseo
1985; 12: 441-455.
acid conditioning, J Clin Periodontol,
s GL, Gunsolley JC,
Reynoids MA, Bichelmann-Reidy ME, Branch-May
treatment of periodontal
The efficacy of bone replacernent grafts in the
review, Aânn Periodontoai, 2003; 8:
osseous defecis. A systematic
227-285.
MA, MoDonnell HT, Cochran DL,
Richardson CR, Mellonig JT, Brunsvald
xenagraft for ihe
Clinical evaluation of Bia-Oss: A bovine-derived
defect s in human s, J Clin Periodoniol,
treatment of periodontal osseous
1999; 26: 421—428.
regeneration with a new
Rabert PM, Frank RM, Periodontal guided tissue
membr ane, J Period ontal, 1994; 65: 414-422.
resorbable polylactic acid
Periodontal plastic surgery for
Hoccuzzo M, Burno M, Needlemani, Sanz M,
, J Clin
treatment of localized gingival recessions: A systernatic review
Periodontol, 2002; 29 (suppt. 3): 178--184.
of freeze-
Rummelhart JM, Mellonig JT, Gray JL, Towle HJ, A comparison
bone allogra tt in
dried bone allograft and dernineralized freeze-dried
ontoi, 1989; 60: 491-497.
hurnan periodontal osseous defects, / Period
JM, Kolokotronis A, Konstantinidis A,
Sakeliari D, Goodson
Conce ntrat ion of 3 tetrac ycline s in plasma, uingival crevice fluid and
saliva, / Clin Periodontoi, 2000; 27 53--60.
utilization of rubber dam as
Salama H, Rigotti F, Gianserra R, Seiberi , The
us treatment of multiple
a barrler membrane for the simultaneo
ple of guided tissue regeneration:
periodonial defecis by the bialogic princi
Deni, 1994; 14: 16-—33,
Case reports, înt 4 Periodontics Hestorative
RG, Funis LP, Nociti Jr FH, Sallur AW,
Sallum EA, Casati, MZ, Caffesse
protein derivative
Coranally positioned flap with or without enamel mairix
l recess ions, Am d Dent 2003; 16: 287-291.
for the treatment of gingiva
, Reich E, Period ontal treatm eni with an Er:
Schwartz F, Sculean A, Georg
a controlled clinical
VAG laser compared to scaling and root planning:
siudy, / Periodoniol, 2001; 3: 361—368.
al., Ability of cammercial
Schwartz Z, Melloning JT, Carnes DL jr. ei
new bone formation,
demineralized freeze-dried bone allograft to induce
J Periodantol, 1995; 67: 918-926.
Schwartz Z, Somers A, Mellonig JT ef al., Ability of commercial

demineralized fraeze-dried bone allograft to induce new bone formation
is dependent on donor age but not gender, / Periodontoi, 1998; 69'
470-478.
Scuiean A, Blaes Anja, Schwaiki T, Reich E, Behandlung intraossarer
parodontaler Defekte rnit Emdogain-eire Darstellung von drei klinischen
Fallen, Paradontologie, 1998; 1: 45—55,
Sculean A, Donos N, Blaes A, Lauermann M, Reich E, Brecx M,
Camparison of enamel matrix proteins and bioabsorbable membranes in
the treatment of intrabony periodontal defects. A split mouth study, J
Periodontol, 1999; 70: 255—262.
Sculean A, Donos N, Reich E, Brecq M, Karring T, Healing of recession
type defecis follaowing treatment with enamel matrix proteins or guided
tissue regeneration: A pilot study in monkeys, Parodontologie îrnplantol,
2000; 19: 19-32,
Sculean A, Windisch P, Chianteila GC, Donos N, Breox M, Reich E,
Treatment of intrabony defects with enamel matrix proteins and gulded
tissue regeneration, / Clin Periodontoi, 2001; 28: 397—403,
Sculean A, Windisch P, Chiantelia GC, Human histalogic evaluation of an
intrabony defect treated with enamel matrix derivative, xenogratt, and
GTR, înt J Periodontics Restoraiive Deni, 2004; 24: 326—333.
Severineanu V, Parodontologie clinică și terapeutică. Editura Academiei
Fiomâne, Bucureşti, 1994.
Siats J, Ranms TE, Antibiotics in periodontal therapy: Advantages and
disadvantages, J Clin Periodoniol, 1990; 17: 479—493.
Smith DE, Zarb GA, Criteria for success of osseointegrated erndosseous
implants, / Prosthet Dent, 1985; 62: 587-572.
Sogal A, Tolfe Ad, Risk assessment of bovine spongiform encephalopathy
transmission throught bone graft material derivec from bovine bone used
for dental applications, / Periodonioi, 1999; 70: 1053—1083.
Somerman Md, ls there a role for DEDBA in periodontal regererative
therapy? (editorial), / Periodontol, 1996; 67: 346—-948.
Stahi $, Froum S$, Tarnow D, Human histologic responses to guided tissue
regenerative tehniques in intrabony lesions. Case reports on 9 sites, /
Clin Periodantoi, 1990; 17: 191—198.
Sthai SS, Froum S., Healing of human suprabony iesions treated with guidad
tissue regeneration and coronaliy anchored flaps. Case reports, / Chn
Periodonial, 1991; 18: 69-74,
Stroescu V, Bazele farmacologice ale practicii medicale. Vol. | și Il. Editura
Medicală, Bucureşti, 1988.
Tenenbaum HC, Shelemay A, Girard B, dohar R, Fritz PC,
Bisphosphonates and periodontics:potential appiications for regulation of
bone mass in the periodontium and other therapeutic/diagnostic uses, /
Pertodonioi, 2002; 73: 813-822,
Tibbetis LS, Shanelec D, Periodontal microsurgery, Dent Clin North Am,
1998; 42: 339—359.
PRINCIPALE ŞI SCHEME DE TRATAMENT 493
ORIENTĂRI TERAPEUTICE
Tinaco EM, Beldi MI, Campedalii F et al,, Glinical and microbiological effects
itis. A
of adjunctive antibiatics in treatment of locaiized juvenile periodont
controlled clinical trial, / Periodontol, 1998; 69: 1355-—-1383.
P, Dubravec D,
Tonetii MS, Lang NP, Corteliini P, Suvan JE, Adrian
Tiedmen E,
Fonzar A, Fourmousis Î, Mayfieid L, Rossi H, Silvestri M,
proteins in ihe
Tapoll H, Vangsted T, Walkman B, Enamel mairix
ter study in the
regenerative therapy of deep intrabony defects. A multicen
A multicen ter
regenerative therapy of deep intrabony defects.
29: 317-323.
randomized controlled clinical trial, / Clin Periodontol, 2002;
glue application in
Trombelli L, Scabbia A, Wikesjo UME, Calura &, Fibrin
conjuction with tetracycline root conditianing and coronally positioned fiap
defects, / Clin Perfodontoi,
procedure in the treatment of mucogingival
1906; 23; B61-867,
K, Raiana U, Nitaya J, Patchrawan S, Suwanee T, Wichitsuk s,
Uthaiwan
a dentiirice
Thanong CU, Reduction of plaque formation and gingivitis by
r, « Periodon tol, 1995; 68: 109--112 .
containing triclosan and copolyme
Bas T, Everts V, Boerts W, Enamel mairix-
van der Paw MT, van den
fibroblasts
derived protein stimulates attachmeni of periodontal ligament
phospha tase activity and transfor ming growth
and enhances alkaline
periodoni ta! ligament and gingival fibroblas ts,
factor bi release of
J Periodontol, 2000; 71: 31-43.
Rd, Ahhas F, Winkel, EG, de
van Winkelhoff Ad, Rodenburg JP, Goane
t of
Graaff J, Metronidazole plus amoxyciclin În îine treatmen
itis, / Clin
Actinobacilius actinomycetemcomitans associated periodant
Perlotdontol, 1989; 16: 128-131,
subgingival
Waerhaug J, Healing of the ento-epithelial junction tollowing
on extracted teeth, / Periodontol, 1978; 49:
plaque controi. As ohserved
119-134,
ies, / Periodontol,
Walker C, Karpinia K, Rationale for antibiotics in periodont
2002; 73: 1188-1196.
K, Scheeiz JP,
Walters SF, Greenwelt H, Hili Margaret, Drisko C, Pickanan
Comparison of porrous and non-por rus teflon mernbra nes plus a
ol vertical ossevus defects: a clinical reentry
xeriograft in the treatment
study, 4 Perodontol, 2003; 74: 1161—1' 68.
phic evaiuation of
Weber HP, Buser [I, Fiorellini JP, Williams RC, Radiogra
to nonsubm erged titanium implants, Clin
cresta! bone ievels adjacent
Oral implants fies, 1992, 3: 81--188.
JL, Lindskag-5tokiand, Nyman BS, Thilander B, Periodontal
Wernstrom
y pockets,
tiseue response to orthodontie movemeni of teeth with infrabon
J Orthod Dentofac Orihop, 1993; 103:313-318.
ns. A significant
Wennstrom JL, Zucchelli G, increased gingival dimensio
A 2-year
factor lor succesful outcome of root coverage procedures?
nrospective clinical study, / Clin Periodontoi, 1998; 23: 770-777.
applications of
Wilson TG |jr., Periodantal regeneration enhanced, Clinical
Co, inc. Chicago, 1999.
enamel matrix proteins. Quintessence Pubiishing
of Periodon iics. Ed. !.
Wilson TG |jr., Kornman Kă, Fundamentals
Guintessence Publishing Co, Inc. UBA, 2003
Yuan K, Chen CL, Lin MT, Enamel matrix derivative exibits arngiogenic effect
in vitro and in a murine model, / Clin Periadontol, 2003, 30, 732—-738.
Yukna RA, Callan DP, Krauser JT et al., Multi-cenier clinical evatuation af
comblnation anorganic bovine-derived hydroxyapatite matrix (ABM)/call
binding peptide (P-15) as a bone replacement graft material in human
periodontal osseous defecis. & month results, J Periodontol, 1998; 69:
655-—663.
Yukna RA, Yukna CN, A 5-year follow-up of 16 patients treated with coraliine
calcium carbonate (Biocoral) bone replacement grafts in infrabony
defects, J Clin Periodoniol, 1998; 25: 1036—-1040.
zibutz MD, Laureil L, Rapoport DA, Persson GA, Treatment of intrabony
defects with resorbable materials and flap debridmeri, I Ciin Periodontoi,
2000; 27: 169-178.
ANEXA 1 495
Întocmit de: ANEXA 1

UMEF „C&RO L DAVILA “ BUCUREȘT
FACULTATEA DE MEDICINĂ DE“'\!TAHA Student,...... ...
CATEDRA DE PARODONTOLOGIE Cadru didactie..... ...
FOAIE DE OBSERVAȚIE
A BOLNAVULUI PARODONTOPAT
ÎP eee Dala... ... ccc
Numele și prenumele......... ... e Vârsta...... Sexul,,..........

..... . ..
... ..
AJTBSB, eee c eeu ee en a eee Telefan: ...... Profesia..
EEUE
TE TITI TE STE
UI EEUE UUI eve
TITI TITIT
Motivele prezentării,........-. ENEUUEEEUESE
e eee eee r e r e e
......................................... TrMiS JP
Antecedente heredo-colaterale......... ... o cecii r r it a eve ei eee
... ol o iiciiiii iiiiii e
Antecedente personale fiziologice.........
sisternului
Grupa sanguină............ Tip constituţional....... .. tiput
nervos (echilibrat/neechilibrat)
co o
..oi ciiei
Condiţii de viaţă și de MUNCĂ...........
felul
Felul alimentaţiei (dietă, alimente preierate, £ onsistenţă,
......... ........
wactlcdhm)
lsmrwui bolii parodoniale (debuî evoluţie, tratament) ...ă
Afecţiuni virale: hepatită epldemzca HIV, pc—imn“le IMĂ B ll

Afecţiuni bacteriene: pneumonii, tuberculoză pwmanaz&
MAA ŞBL ene eee eee e N A GER SE
/»î\femnum cardiovasculare: f*onc.enltale HTA .......... aritmii, cardiopatie
,
ischemică, infarct miocardic (când?, câte?)...... , valvulopatii, arterite
Tlebite SAL...crseree cc e ae ee
anemie
Afecţiuni sanguine: leucemie acută/cronică, agranulocitoză,
leucopenie, tromboc itopeni e,
feriprivă/pernicioasă/hemolitică,
aR
coagulopatii, sindroame hemoragice ș.a.......... P e eee eve eee
Afecţiuni respiratorii: sinuzite, bronșite, astm Dbronșie S. A
disfagie,
Afecţiuni digestive: leziuni precanceroase ale cavității bucale,
apendicită
gastrită, ulcer gastric/duodenai, colecistită, pancreatită,
BB
„E ccc ne r eve eee A R ee Dr on eee n aE ANE Lr ne a aen p aRă eee
496 HOFIA TRAIAN DUMITRIU — PARGDONTOLOGIE
Afecţiuni metabolice: diabet zaharat insulino-dependent/non insulino-

dependent, obezitate, dwhp!d&)rm, rahitism, hipocaleemie,
hipovitaminoze, osteoporoză $.A.... ... ou eee reitii a eee ee
Afecţiuni alfs sistemului nervos: nevralgii, migrene,eţ…!ep ie,
schizofrenie, Nevroze $.A.....ll ee irirerie rr irii ee eee a a e ee
Afecţiuni end(x,rme„ hipertiroidism, hipotiroidism, hiperparatiroidism,
hipoparaiiroidism, nanism hipofizar, acromegalie, hipercorticism,
hipocorticism ș.a
Afecţiuni uro-genitale: IRA, infecții urinare, cistită, nefrită, litiază renală,
menapauză, amenoree, infecţii venerice: lues, gonoree s.B.............
Afecţiuni locomotorii: RCD, PCE, spondilită reumatoidă, am\nopo:ceîloâ
distrofii MuSCulare Ș.A...... . oo s r ee riein eee r eee
Afecţiuni ale tegumentelor și ale mucoaselor: infecţii cutanate, micoze,
dermatite, psoriazis, lichen plan, leucoplazie, erizipet $.8...................
Alergii: alimentare, medicamentoase — sulfamide, antibiotice, aneste-
zice, ZNCh, Iod S.A eee r eee iE a eeeă
Tratamente medicamentoase ce afectează parodonţiul: hidantoină,
nifedipin, ciclosporine, anticoncepţionale ..............oopiiii eeeă
Anatize de laborator: hematologice: hemoleucograma, VSH, TS,
TC, T. Howeli, T. Qulick g.a. ...
biochimiae: glicemie, calcemie, trarisami-
naze, eleciraforeză, creatinină,
acid uric, lipide totale, coles-
îcnrol irigliceride, examen de
Examen cito-bacteriologiC....... .. s cc es eee m a a e

Examene medicale de specialitate
Examene complementare: L OSTEEITETESETPESEUESEEUUEENEEEESEEUU
Modale de Studiu ... .r
Fotografii......
Obiceiuri vicioase: respirație orală, mixtă, degluiiţie infaniilă,
interpoziția limbii/obiecte între dinți, anicofagia S.B...... ...
Adenopatie: localizare......... sensibilitate.........aderenţă............
CONsSistenţă. ... .. cc eee EETETETEEEITEEETEEETEETEETEUUUEUEEUUEUUEUEEUUI
Examen ATM; inspecţiei ..................... e r ee eve r a
PalPare? ol sirieii e rigen eee Pv eee
AUSCUIAŢIEI Lorec ee ee eee eve r n a ee eee
Mucoase: jugulară, palatină, lInguală.........e cooiciee eee ee eee
LĂMOAL Ll cei eee eeeă De eee ee a Frenuri: labiale, linguale.........
ANEXA 1 497
Abces
Hiperpiazie
Hionertrafie gingiv.
uă
Congesile/stază
Migrări sec.
Edentaţii
Hiperestezie
Lacune cuneif.
Leziuni carioase
18|17 (16|15 1413 12] 11) |21 [ 22|23 24 |253 26 2728
48|47 46 45 |44|4342) 41| 131 , 32|33j34 35 |36 37|38

Leziuni carioase
Laacune cuneif.
Hiperestezie
Edentaţii
Migrări sec.
Congestie/stază
Hipertrofie gingiv.
Hiperpiazie
Abces
Analiza ocluzală: contacte premature în RCO/M. ccc eee c erireeiiie eee

interferenţe în — propulsie.. ... .r cc r eee eeie eee
— lateralitate, ... .v secere eee ovee
abraziunB..... .. o r cei r e rr r ee s eee e e E R E R me
parafuncţii — bruxism, încleștarea dinților...............
Anomnalii — dento-maxilare — în plan sagital, transversal și verlical
- denin-alveolare — incongruență cu înghesuire/spa-

- DETT EE EET UE TITI TE SET DE RENC NR E INE A R e aR
— dentare izolate — număr, voalum, formă, poziţie, erupție,
SIMUCTUTĂ, oo ee r ee a e Dr eee eee ee
Diagnostic: adontal ... .r DE e p EE REN AR E EEI DE DA e m
chirurgical........ Dr en ee EESIEEETEZETIUTEEEEETEUETETEEIETEEEEEI:
protetic, ... ooise c eeee eee ee ee e e R T e
OCIUZIB, , oo eee ee eee e Pinen ee Dr e in ee t eee eeeă eeă
ortodortlC. ... eee C e a a a e R EE e e e a e
Circumstanţe etiopatogenice generale și locale: ... ... . .ră
Dxagnobuc,parodonta!……...……„...'„..…Z.„„.„„….Z...….....1 ..................
STATUS PARODONTAL ÎNAINTE DE TRATAMENT
_ Indici de placă:
EIT T IEPPIIESAI I
| /\ ST P 7\
lli 8 6 l
SST ZT n\' r\\\ SA |

D<b DIA REDT
Indici de tartru:
PDT
Jf
X
8
*
7 6
\\—:/]
8
DD DLR
s
4 3
“
2 A
; \\./'
î
f
2
ROT
a 4
/
TDLA
:
5
<
6
7 I\\
7
F
8 |
…m '
DDDT
JÎ E RTIIPR | ZR ,
\XQADQ%a\&âij…W…J
SS ITR 7 N, - Î—' TI
Indici de sângerare...
7T „.} ]
<DP PX />Q><_><I, \M;J LI
L S IIT ' 7 > \
8 4 3 2 î & [
\ 7 '"', VPT
V4 “/ XÎ >\j>\ X \% >4 J/\})%)\V \Î\\w[ '
ANEXA 1 49£
Parodontometria
Plan de tratament... CPITN
STATUS PARODONTAL DUPĂ TRATAMENT

mdm de
piaca
EPR \4\<FV x W/ DI
J
A
| DNRR
IRT
!?[e'fsg—aazi 4
I
6
Parodontometria:
PARODONTOLOGIE
Horia Traian DUMITRIU,
Silvia DUMITRIU, Anca Silvia DUMITRIU
Summary
We have considered that a new edition of this work would be well

received by our distinguished colieagues and specialists involved and
working in this exciting and continuously progressing field of
periodontalogy.
The work was vastly developed as an emerging need to support
the specialists who axpressed an increased interest for an updaie and
an open and a more direct line of communication.
The field of Periodontalagy has become an area of stomatology of
higher diversification and sophistication. It incorporates theorstical and
practical axperiences and activities from divers and necessary areas
of general medicine including denta! medicine and practices. This
ralatiori between the general medicine and dentistry is justifying the
current acceptance of „Periodontal Medicine” denomination, term
which is more and more used by practicing specdialists.
ltis essential to be mentioned that the periodontology is benefiting
and waorks in, conjunction and based oan fundamental pre-clinic
disciplines of micrabiology, imrnunology, histoiogy and oihers.
The periodontology physician has to be bath an experienced
clinician and an expert of internal medicine, and practitioner of gingival
and profound periodontal surgery including alveclar bane surgery.
This concept is continuously promoted in the 4th editiori of this
work where we reintraduced in a refined and improved form the basic
elemenis of previous editions, and we included new and adapted
knowledge in accordance witn the present stage of periodontology.
The work begins by presenting the main historica! stages of
periodontali diseases, necessary preambie for understanding they are
a constant companion of the human being. This fact is documented y
paleoantropological studies which prove and confirm îhai îhe
periodontal diseases are much alder than the dental decay.
We have also highlighted the important cantributions of Tamous

and well known scientists, such as Victor BABEŞ the founder
of
modern microbiology. He published in 1866 in Parls, in collaboration
with A.V. Cornil, the first treatise of bacterielogy in the world — „Les
Bacteâries“. În this capital and fully referenced work it is stated
that
„Alveol dental osteoperiosiitis seems to be caused by salivary
microorganisms which are penetrating between cementum and
alveoiar bone“.
in addition it should be mentioned the extraordinary contributione
of our scientists Professor Andrei NASS (1897 — 1988) and Professor
Memet GAFAR (1923 — 2003).
This work includes a modern glossary and up-ta-date terminalogy
in periodontology.
In the 34 Chapter, „Morphophisiology of Marginal Periodontium",
we describe the genetic evolution of teeth fixing system to the jaws
structure, completed with ihie embryology elemem„ and the
phylogenetic evalution of the marginal periodantiurm.
The morphophysiology was also restructured in relation to the
diversitication of knowledge in the area of periodontology and
the
correlation between structures and funciions.
We also included clinical, paraclinical and experimental data
about the regeneration of marginal periodontium,
Chapter IV (epidemiology of periodontal diseases) has been
updated with data on the impact on groups of populatian,
A principal objective of this work as presented in the 5 Chapter
is bringing up-to-date knowledge of microbiology based an the latest
concepis concerning the ethiology and ihe pathogen mechanisrs in
periodontal diseases.
Chapter VI is dedicated fo the examination of periodontal patients.
in order to describe as accurate as possible the ciinical forms af
gingivitis and periodontitis we introduced a new chapter (VID,
diagnostic methods based on scientific criteria us ing the most modern
clinical and laboratory tests. This orientation lead i0 a mare profoungd
understanding of a new classification of periodontal diseases based ori
personal experience, published data and specilic experiences
(Chapter VII
Chapter IX includes a basic description of modern methodology to
determine the simptomatology of clinical forms of gingivitis and
periodontitis. —
In Chapter X we present the evolution, prognosis and
compilcations of periodontal disease.
SUMMARY 503
Chapter XI is dedicated io the „Treatment of Gingivitis and

Marginal Periodontitis“. If contains a beiter preseniation of our
experience and published literature concerning the treatmeni of
gingivitis and periodontitis with emphasis on conservative attitude as a
result of the use of modern drugs such as aniiseptics, antibiotics,
natural products and bia-reactivation procedures.
At tne same time we extended the amaunt of knowledge and
practices of the functiona! surgery with parcimony and restorative
tissue methods by gingival and periodonta! regeneraiive techniques
abtained by experimental surgica! siudies and surgical treatment
procedures with emphasis on additional therapy.
In this direction it was promoted the personal experience by using
îne biovitroceramices under the form of original Romanian produci
PAW-1.
We would like to bring again to the reader's attention that in this
book (see section about ihe relation between endodontic and
periodontal marginal patogeny) we explained the concept of absence
of decay of periodontic teeth for a better understanding of dentai decay
occurrence.
A general therapeutically orientation and îhe pian for the treatment
of gingivitis and periodontiiis are presented in the î2ih Chapter. Here
we introduced precautionary and stomatological treatment elements
adapted to the need of periodontal patients with systernic sufferings.
This attitude is aiming to ameliorate the sufferings of the patients and
also it underlines our obligation to expand, in addition to the
stomatological expertise, our general medical knowledge to become
competent dentists/stamatologists.
=
enda
Date actuale privind etiopatogenia microbiană
a bolii parodontale
Cercetările ultimilor ani referitoare la etiologia și patagenia bolii
parodontale au condus la importante precizări privind structura și
tiziologia biofilmului plăcii bacteriene, precum şi la elucidarea unor
factori de patogenitate ai bacteriilor implicate.
Rezultateie acestor cercetări conduc la optimizarea diagnos-
ticului, dar și a tratarnentului în boala parodonială.
Un ral important în obţinerea de date noi în cercetarea din acest
domeniu este deţinut de aplicarea în studiul structurii și fiziologiei
celulei procariote a metodei de examinare în microscopia confocală
cu scanare laser. |
Metoda foloseşte preparate fluarescente din produse bacieriene
ca în metoda clasică, dar care sunt examinate confocal prin scanare
cu raza laser. Se permite, astfel, obţinerea unor secţiuni seriate
tridimensionale ale structurii celulare bacteriene cu localizarea unor
organile sau chiar a unor companente chimice .
Biafilmul plăcii bacteriene analizat prin microscopia confocală a
dovedit o structură organizată străbătută de abundente conducte
numite „canale de apă".
Aceste canale penetrează biofilmul și asigură o circulaţie a
factorilor metabolici bacterieni, de asemenea permit sau nu difuziunea
unor factori din mediul exferior.
interacţiunea unor bacterii în biofim a fost dovedită. Astfel:
streptococii producăiori de acid lactic prezintă factori catabolici pentru
speciile de Veillonela, Actynomices și hidrolizează glicoproteine
salivare cu formarea de zaharuri utilizate de Streptococcus mutans.
În biofilmul plăcii subgingivale, spirochetele orale interacţionează
metabolic cu Porphyromonas gingivalis. Mecanismele de
interacţionare sunt astfel favorizate de structura biofilmului respectiv și
de prezenţa acestor canale de corunicare.
Culturile din biofilmul plăcii bacteriene cresc în masele periferice

mărind volumul biofilmului acccentuat de canalele de apă care asigură
difuzia metaboiiţilor către profunzimea biofilmului, iar uneori a unor
bacterii cu status deosebit ca de exemplu Pseudomonas
aeruginosa.
Biofiimul apare astfei ca o struciură ce poate permite difuzia în
profunzime sau ca o barieră în difuzia unor substanțe din exterior
datorită biomasei sale.
Creșterea biomasei biofilmului plăcii bacteriene poate afecta
acțiunea unor antiseptice folosite în cavitatoa bucală, deoarece efectul
acestora esie condiționat de raporiul cu canîs%atea de bacterii și de
difuzia lor.
Bacteriiie prezente în biofilmul plăcii bacteriene
subgingivale, în condiții tavorizante oferite de organismul-gazdă,
acționează prin factori de patogenitate proprii ce determină leziuni
caracteristice bolii parodontale. Cercetări recente au precizat asfel
caracteristicile de patogenitate și mecanismele de acţiune ale unor
paiogeni parodontali.
Porphyromonas gingivalis re—prev'!rm bacteria cu virulenţă
crescută ce asigură capacitatea de invazie în țesuturi și internalizarea
în celulele eukariote a unui factor important pentru realizarea acestor
acţiuni fiind reprezentat de capacitatea de aderars la celule epiteliale,
fibroblaşti şi celulele endoteliale prin intermediul unor fimbrii de
structură. Studii actuale au arătat existenţa a două tipuri de fimbrii:
iimbrii A și fimbrii majore care au rolul principa! în aderență și invazie.
Alţi factori favorizanţi ai invaziei acestei bacterii sunt reprezeniaţi
de producerea de factori cu acţiune proteolitică și anume proteaza.
Producerea de protează determină interferarea cu celulele
inarnatorii cu activitate supresoare asupra răspunsului imun înăscut.
Prezenţa unei capsule polizaharidice îi conferă rezistenţă la
fagocitoză, iar prezenţa în membrana externă a LPS (lipopolizaharide)
asigură activitatea endotoxică ce conduce la stimularea osteoclastelor,
inhibarea sintezei colagenului cu resorbţie şi distrucţie osoasă.
Altă bacterie prezentă în biofiimul subgingival, asupra căreia s-au
făcut numeroase studii, este Actinobacilius actinomycetemaomi-
tans, a cărei denumire a fost schimbată recent în Aggregatibacter
actinomycetemcomitans. Studiile s-au axat mai ales pe structura și
acțiunea factorilor toxici produși de această bacterie.
Leucotoxina produsă de serotipul b a fost încadrată în familia RTX
„pcr forming” fiind o leucotoxină (dar și cu activitate hemolitică) cu
cţjiune asupra monocitelor, neutrofilelor, determinând formarea de
pori în membranele acestora urmată de distrugerea lor. Alţi factari
toxici au fost descriși ca; citotoxina, factor cu acjiune irmunosupresoare
şi care siimulează producerea de citokine în sângale periferic.
ADDENDA 507
Studii recente au arătat ca acest patogen prezintă şi un strai

extern glicoproteic cu roi în aderenţă alături de fimbrii ce pot fi uneori
de tip peritrichi. Mecanismul patogen de acţiune al bacteriei esie
asigurat de aderenţa de matricea extracelulară a celulelor eukarioie,
respectiv legare de colagen, fibronectină și larninină.
Mecanismul de invazie este asigurat prin producerea de vezicule
realizate prin evaginarea membranei externe a peretelui bacteriei.
Studile au arătat conţinutul complex al acestor vezicule — LPS
(endotoxina), SAM (material asociat suprafeţelor), de fapt o proteină
de sac toxic, precum și a unui factor cu acţiune proteolitică.
Pătrunderea veziculelor se realizează prin microtubulii celulei
eukariote, ceea ce conduce astlel, ca urmare a acţiunii factorilor
conţinuţi, la resorbție și distrucţie 050ASĂ.
Una dintre bacteriile căreia i se acordă un rol din ce în ce mai
important în patogenia parodontopatiilor o reprezintă Treponema
denticola. Studii recente au arătat capacitatea patogenă a acestei
bacterii prin efecte citotoxice pe celule epiteliale, eritrocite, prin același
mecanism de formare de: pori în membrana celulară a acestara .
Acţiunea acestei bacterii se datoreșie atât capacității de mobhilitate
în mediile vâscoase, cât și aderării de matricea celuiară și legarea de
fibronectină, laminină și fibrinogen. Produce de asernenea proteaze ce
atacă pepiidele biareactive ca și proteine de legare în matricea
externă. Legarea de celulele epiteliale se face datorită unui factor
numit dentolizina (CTLP), cu acţiune citotoxică și care inhibă
adeziunea și locomoţia celuleior rmigratoare implicate in fagocitoză.
Realizează frecvent o coagregare cu Porphiromonas gingivalis și
nucleatum. Prezintă activitate proteolitică și
Fusobacterium
imunosupresoare faţă de PMN, contribuind prin acesie macanisme la
ofectul de distrucţie celulară.
Fusobacterium nucleatum reprezintă o bacterie-cheie în
realizarea biofilmului plăcii bacteriene prin capacitatea sa de
coagregare muliiplă. Această capacitate esie asigurată de prezenţa
și
unor proteine de adeziune din membrana externă, dar prezintă
capacitatea de legare de matricea extracelu lară a celulelor eukariote
prin legare de colagenul de tip IV. Aderă de PMN, macrofage,
limfocite. Legarea de fibroblastele gingivale şi c e lulele epiteliate hucale
se realizează prin lectine şi aglutinine. Recent,
r
t a fosi demonstrată
în celulele epiteliale, determinând secreţia de citokine
invazia
proinflamatorii la nivel înalt.
Bacteria elaborează de asemenea metaboliți toxici (ca butirat
propionat), oprind astfel proliferarea și chiar distrugerea și disparitia
fibroblaștilor.
Eikenella corrodens este o altă bacterie cu acţiune patogenă
asupra ţesutului parodontal, prezintă pili de tip V, expopolizanaride,
LPS, proteine foxice cu acţiune inhibantă asupra fagocitozei, induce

agregarea plachetară, blochează acţiunea complementului, realize
ază
agregaie cu Actynomices specii și Streptoccocus Sanguins.
Alte specii implicate — Prevatella intermedia, Tanerella
forsythia, Capnocytophaga — își manifestă patogenitatea
prin
producerea de hidrolaze cu acţiune proteolitică și hemolitică,
Aceste
hidrolaze prezintă și o acţiune de clivare asupra aniicarpilor
lgAt,
producând fragmente Fab si Fc.
Adezinele produse au rol de legare de fracţiunile de colagen ale
celuleior gazdă. Având o structură a peretelui de tip gram-negativ,
prezintă în membrana externă LPS cu acţiune toxică și
este
transportat, ca şi la alte bacierii, prin formarea de vezicule evagina
te
din membrana externă.
Manifestă o activitate directă de distrucţie celuiară, dar și
perturbarea răspunsului imun. Studii recente au arătat posibili
tatea
asocierii unor virusuri cu patogenii parodantali în zonele lezate.
S-a
consiatat astfel asocierea în zona subgingivală în parodontita oronică
a virusului Epstain Barr cu Human Citomegalovirus. Ralul virusuri
lor
în producerea fenomenelor patologice in parodontopatii rămâne
însă
de elucidat prin studii mai numeroase şi aprofundate.
Teoria etiopatogenică susţinută actual este cea a declanșării balii
parodontale prin mecanismul plăcii bacteriene ecalogice. Tearia
susţine posibilitatea prezenței patogenilor parodontali în biofilmul plăcii
bacteriene, dar declanșarea fenomenelor lezionale și gradui de
extindere a acestora sunt în funcție de statusul organismului gazdă.
Apar, astfel, forme clinice de boală parodontală cu leziuni și evoluții
diferite, în funcţie, pe de o parte, de patogenitatea bacteriilor implicat
e
ȘI, pe de altă parte, de potenţialul de contracarare a acestei
palogenitâți de către organismul-gazdă.
Argumente în acest sens sunt reprezentate de depistarea unor
patogeni parodontali ca Porphiromonas gingivalis și
Aggregatibacter aciinomycetemcomitans în biafilmul plăcii
bacteriene chiar la pacienți cu vârste tinere fără a adeclanșa fenomene
de boală.
Manifestarea patogenității bacteriilor implicate apare astiel
c<
E
posibilă în contextul unor modificări locale favorizante (creșter
e
QX
blomasei biofilmului plăcii bacteriene) sau a unor factari generaii
ce
slăbesc mijloacele de apărare ale gazdei. Creșterea de volum
&
biofilmului plăcii bacteriene duce la alterări în compozijia fiuidului
crevicular gingival, modificarea pH-lui și îmbogăţirea în specii
palogene anaerobe în zona subgingivală cu eliberare de factori
toxici
ce vor determina apariţia de leziuni locale. Prezenţa însă a unor factori
ADDENDA
de risc poate conduce la modificarea leziunilor și extinderea lor cu

evolujie progresivă. Modificarea apărării organismului-gazdă apare
astfel ca un factor important de risc în cazul unui deficit în tuncţia de
apărare a neutrofilelor: tabagism, stres, boli sisternice, diabei.
BIBLIOGRAFIE:
Brunner d., Crielaard W., Winkelhoff A. J., Analysis of the capsular

polysaccharides locus of Porphyromonas gingivalis and development of a K1-
specific polymerase biosynthesis chain reaction-based serotyping assay,
2008, J of Period. Res. , 898-705
Ebersole J. L., Holt S. C, Hansard R., Novak M. J., Microbiologic and
imrnunologic characteristics of periodontal disease in hispanic americans with
îype 3 diabetes, 2008, J of Period. , 79, 4, 637—646
Lamont R. J, Burne Ri, A., Lantz M. S, Leblanc D. J. Oral
microbiolagy and immunology, 2008, ASM Press, Washington DC, USA
MANIFESTĂRI GINGIVO-PARODONTALE
ÎN SINDROAME GENERALE RARE —
BOALA WILSON
Boala Wilson sau sindromul Wilson este o boală rară cu caracter
ereditar, cu evoluţie progresivă și prognosiic grav. Prevalenţa
afecţiunii este în jur de 1/30.000, iar debutul bolii se produce în jurul
vârstei de 13 ani.
Sindromul Wilson are transmitere autosomal recesivă,
modificarea genetică realizându-se la nivelul oraţului lung al
cromozomului 13. Se produc modificări la nivelul genei ATP7B,
responsbilă de acţiunea unei proteine transportoare de cupru, ce
funcţionează folosind ca sursă metabolică ATP ,
Mutaţiile la nivel genetic pot produce o distrucţie completă a
genei, conducând la forme severe de boală cu apariţia precoce a
simptomatologiei specifice în jurul vârstei de 2-3 ani.
Tulburările metabolice produse în cazul afectării acestei gerie se
manitestă prin capacitatea scăzută de excreție a cuprului, astfel încât
excesul de cupru se acumulează în diferite organe și ţesuturi cu
predilecţie la nivel hepatic și al sistemului nervos central. Mecanismul
prin care se blochează excreţia de cupru în bilă este cauzat de
lizozomii hepatici. Asifel, capacitatea hepatocitelor de a acumula şi
stoca cupru este depășită, determinând eliherarea extrahepatică a
acestuia la nivelul sistemului circulator, având în acest fel un efect
toxic, nelegat de proteine.
Prin acest mecanism se explică consecinţele patalogice la niveluil
ficatului.
Afecţiunea poate fi letală ca urmare a depuneriior de cupru prin
necroza neuronilor la nivelul SNC.
MANIFESTĂRI CLINICE
Manifestările hepatice sunt mai frecvenie în copilărie, cele
neurologice sunt caracteristice unui debut după vârsta de 20-?2 de
ani, iar în cazuri mai rare, debutul poate prezenta atât manifestări
hepatice, cât și neuralogice. .
Alectarea hepatică se manifestă clinic prin: hepatomegalie cu sau
fără splenomegalie, hepatită cronică agresivă sau ciroză. În cazuri
rare, debutul se manifestă cu hepatită fulminantă însoţită de anemie
hemolitică, conducând la un prognostic grav.
ADDENDA
e
Debutul se instalează după adolescenţă, 20-22 de arni, când apar
de obicei primele tulburări neurologice și psihice: tulburări de tip
extrapiramidal, spasticitate, disfagie însoţite de paranoia,
compartament de tip schizoid, psihoze maniaca-depresive.
Manifestări clinice mai puțin frecvente se produc cu debut la nivel
endocarin, determinând puberiate întârziată, amenoree, ginecomastie
sau afectare renală manifestată prin hematurie, proteinurie și acidază
tubulară renală.
Extrem de rar sunt afectate încă de la debut alte țesuturi,
manifestându-se clinic prin cardiomiopatie, osteoporoză sau
osteomalacie,
Atectarea la nivelul ţesuturilor parodontale se realizează prin mai
multe mecanisme:
— tulburările imunologice cauzate de alterările metabolice;
— alfectarea componentei osoase a parodonțiului profund prin
osteoporoză;
— tulburările de coagulare din cauza afectării hepatice;
— deficiențele în igiena bucală ca urmare a tulburărilor neuralogice
și psihice.
Manifestările clinice la nivelul parodonţiului marginal sunt:
— mărire de volum gingival prin combinarea fenomenelor
hiperplazice și hipertrofice;
- modificări de culoare ale gingiei spre roșu violaceu cauzate de
tenomenele de stază,
— modificarea aspectului marginii gingivale hbere și al conturului
gingival având drept cauză inflamaţia;
— sângerări gingivale provocate la masticaţie și periaj, precum și
spontane în urma fragilității capilare (melopragie;) și a acumulării unor
cantităţi crescute de ţesut de granulaţie cu numeroase capilare de
neoformaţie;
- tormarea de pungi parodontale false.
La nivelul parodonţiului profund se constată: dmmmerad?ar'
osoase și resorbții ale osului alveolar și afectarea furcaţiilor cu apariția
de pungi parodontale asoase, mobilitate dentară, iar în faze avansate
avulsia spontană a dinţilor.
Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza manifestărilor clinice,
hepatice și neurologice, coroborându-se cu antecedente farniliale de
sindrom Wilson.
Diagnosticul este confirmat de investigaţii de laborator:
— scăderea concentrajiei serice de ceruioplasmină sub
20 de myg/d! asociată sau nu cu creșterea concentirației de cupru la
peste 250 mg/ai(greutate uscată) la nivel hepatic;
— frecventă creştere a excreţiei urinare de cupru, peste 100 mg/zi;
— hiemoleucogramă modificată — trombocitopenie;
MORIA TRAIAN DUMITRIU — PARODONTOLOGIE
— creșterea bilirubinei indirecte și în special a bilirubinei

totale în
insuficiența hepatică fulminantă. În această situație, bolnavii prezint
ă o
scădere marcată a fosfatazei alcaline, iar raportu
l fosfatază
alcalină/bilirubină fotală este mai mic de 2, Caracteristi
c sindromului
Wilson, spre deosebire de insuficienţe hepatice
fulminante de
etiologie diferită în care raportul fosfatază alcalină/bilirubină
totală aste
mai mare de 4,
TRATAMENTUL SINDROMULUI WILSON
Urmărește îndepăriarea acumulărilor de cupru de la nivelul

țesuiurilor afectate.
Tratamentul se instituie chiar dacă pacientul este asimpt
omatic,
iar diagnosticul a fost stabilit pe baza investigajiilo
r paraclinice.
Trebuie menționat rolui important al dietei în eficienţa
terapeutică.
Dieta se menţine toată viaţa și limitează apartul de cupru sub
î mg/zi.
Sunt excluse din alimentaţie ciocolata, fructele de mare,
precum
Și aportul de apă minerală.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Se realizează în principa! cu chelatari de CUpru ce

leagă acest
slemerii şi cresc excreţia sa:- penicilamină asociată cu vitarina 6
datorită efectului antipiridoxinic. Eficacitatea terapiei se
instalează în
timp de câteva săptămâni. Se monitorizează pacientiul
prin evaluări
neurologice şi hepatice: transaminază serică, albumină,
bilirubină și
fosfatază aicalină,
TRATAMENTUL AFECTĂRII PARODONTALE
1. Evaluarea statusului parodontal utilizând indici de

inflamaţie
gingivală;
2. Tratamentul antimicrobian: debridare gingivală, aplicar
e topică
de substanţe medicamentoase, antibiotice. Se evită administrarea pe
calea sistemică a antibioticelor pentru a nu agrava tulbură
rile hepatice
sau renale.
3. Tratamentul chirurgical se realizează prin excizia gingiei
mărite
de volum, chiuretajul riguros al pungilor_parodontale cu
Îndepărtarea
în totalitate a ţesutului de granulație, os necrotic și cemen
t ramolit.
Apar dificultăţi în timpul manoperelor chirurgicale din
cauza tulburării
constantelor sangvine de coagulare, consecinţa afectăr
ii hepatice.
ADDENDA
4, Prevenirea recidivelor prin dispersarizare periodică și trata-
ment antimicrobian local asociat cu detartraj supra- și subgingival.
Tratamentul parodontal se efectuează numai după evaluarea
stării generale a pacientului, urmat de tratamenti de asanare a cavității
bucale prin extracția resturilor nerecuperabile, tratamentul leziunilor
carioase simple sau complicate, îndepărtarea factorilor iatrogeni. De
asemenea, eficiența terapeultică la nivel parodantal se realizează
numai în condiţiile unei terapii sistemmice adecvate acestei afecţiuni.
Evolujia și prognosticul la nivel parodontal sunt favorabile atât
timp cât ierapia sistemică este eficientă şi se realizează
ispensarizarea riguroasă a pacientuluiîn corelaţie cu evoluţia
afecţiunii generale. În acest sens, evaluţia poate avea următoarele
direcții: satisfăcătoare la bolnavii depistaţi la timp la care s-a inițiat
tratament precoce dietelic și cu penicilamină; pentru bolnavii
asimptomalici la care s-a confirmat diagnosticul prin examinări
paraclinice de laborator se iniţiază tratamentul profilactic și se instituie
terapie continuă cu D-penicilamină, asifel încât se poate preveni pe
durata întregii vieţi apariţia manifestărilor clinice ale bolii.
Se monitorizează mentbrii familiilor pacienților cu vârstă de peste
3 ani la nivelul funcţiei hepatice, dozarea ceruloplasminei serice și
anaiiza genetică pentru determinarea homozigaților care var dezvolta
afecţiunea.
BIBLIOGRAFIE
Berman D. M., Leventhal R. i., Gavalier J, 5. și calab,, Clinical

differentiation of fulminant Wilsonian hepatitis from other causes of hepatic
faiture, Gasiroenteralagy, 1991;100:1128
Baw A. M, și colab., Eight closely linked locus place the Wilson Disease
tocus within 13q14-q21, Am. J. Hum, Genet. 1998;43:664
Cossu P, și colab., Prenatal diagnosis of Wilson's disease by analysis of
DNA polymorphism,, N. Engl. 1. Med. 1992;:327:57
Scheinberg H. Sterniiek !, Penicillamine may dextoxify cooper În
Wilson's disease, Lancel 1997;2:55
Schilsky M..., Scheinberg I.H. Siternlieb 1., Prognosis of Wilsonian
chronic active hepatitis, Gastroenteralagy 1991;100:782
STA HORI4 TRAIAN DUNMITRIU — PARODONTOLOGIE
SANOGENEZA GINGIVO-PARODONTALĂ
(procedeu originalprof. dr. Horia Traian Dumitriu)
În accepţiunea modernă, igienizarea trebuie să reprezinte un act
erapeutic de importanţă majoră pentru pregătirea câmpului gingivo-
parodontal” în vederea intervențiilor decisive de ameliorare și chiar
vindecare a afecţiunilor parodoniiului marginal.
În acest sens am conceput o sirategie originală de tratament iniţial
profilactic și curativ, efectuat numai de cadre cu pregătire profesională,
acţiune denumită „SANOGENEZĂ GINGIVO-PARODONTALĂ“” și pe
care o praciicăm cu aterie și acurateţe ca un demaers terapeutic
obligatariu înaintea aricărui tratament secundar,
Sanogeneza gingivo-parodontală cuprinde următoarele stape:
1. Controlul minuţios al stării generale; aceasta se realizează
prin anamneză, pe baza unui chestionar de întrebări, consemnarea şi
interpretarea relatărilor pacientului, a unor rezultate ale analizelor de
laborator prescrise recent de medicul specialist și cel mai bine, în
cazul unor simptome de alectare a stării generale prin îndrumarea
pacientului către un medic specialist de medicină generală.
Date asupra stării generale
De mulie ori, pacientul parodontopat nu relatează despre

eventuale boli generale diagnosticate de medicul specialist de
medicină generală sau oferă date cu un caracter sumar În acest sens.
De asemenea, medicul dentist/stomatolog nu dispune de condiţii
corespunzătoare și nu are nici pregătirea de specialitate pentru a
stabili un diagnostic exact, riguros de boală generală. De aceea, vom
folosi procedura de investigare desarisă la paginile 166—168 din
această lucrare.
Înaintea unei manopere sângerânde, de tipul detartraiului
subgingival, este util şi necesar să administrăm cu o oră înainte ur
antibiotic cu spectru larg: amoxicilină și acid clavulanic 19, pentru a
reduce riscurile bacteriemiei produsă de actul terapeutic și eventualele
sale consecinţe, unul din riscurile majore ale manoperei sângerânde
fiind endocardita bacteriană.
2. Anestezia de contact; precauții. Anestezia de contact este
utilă și adeseori solicitată de pacienii; aplicată sub formă de spray,
direct și aproape de zona anesteziată se menţine numai 15-20
ADDENDA 51
secunde, perioadă de timp în care pacientului i se cere să respire

numai pe nas, să nu inhaleze eveniualul exces de substanţă sub
formă de aerosoli şi să clătească bine după acest scurt interval de
timp.
3. Clătirea cavității bucale între timpii și manoperele de
detartraj, debridare gingivală, chiuretajul subgingival în câmp
închis al pungilor mici. Pentru o bună protecţie faţă de microbii
patogeni alât înaintea cât și între timpii operatori, recomandăm și
practicăm clătirea atentă, cel puţin 30 de secunde, cu soluţii
antiseptice: clorhexidină 0,12-0,2%, sanguinarină, clorbutanol,
clorhexidină plus clorbutanol ș. a. Clătirea corectă se face numai din
mișcarea musculaturii părţilor moi peribucale, în special ale obrajilor.
4, Detartraj supra și subgingival cu ultrasumete sau cu
instrumentar sonic, în șanţul gingival sau pe o adâncime de circa 3
mm, în pungile gingivo-parodontale, în conformitatate cu regulile
tehnice și de protecţie biologică enunţate la capitolul atribuit tehnicii
detartrajului.
5. Badijonare sau tamponament gingival între timpii
procedurilor de sanogeneză cu soluţii antiseptic e nediluate:
clorhexidină 0,12-0,2%, sanguinarină, clorbutanol, clorhexidină plus
clorbutanol, metilsalicilaţi și derivaţi fenolici ș. a. Menţinere un minut
urmată de clătire abundentă cu apă.
6. Completarea detartrajului cu ultrasunete sau sonic cu
instrumentar manual specializat.
7. Chiuretaj radicular atent și complet al cementului necrotic
cu instrumentar specializat.
S. Periaj rotativ cu perii, cupe moi și paste de profilaxie;
recomandăm o viteză de rotaţie mai alertă în porţiunile medii și incizal
sau ocluzal coronare și mai redusă în porţiunile de colet, în contaci cu
gingla. În cazurile de acutizare a inflamației gingivale periajul rotativ ca
și orice manoperă invazivă sunt contraindicate și amânaie până după
reducerea fenomenelor inflamatorii acuie.
9. Netezirea fină a suprafețelor dentare accesibile cu gume,
conuri de cauciuc pentru îndepărtarea particulelor mineral-organice
încă aderente după manoperele de „curățare“ anterioare.
10. Șiefuirea suprafețelor aproximale cu benzi abrazive, fine
este o operațiune absolut necesară, deoarece pelicule subţiri de tartru
și biofilm populează aceste suprafeţe care nu sunt, de reguiă,
accesibile instrumentelor de detariraj și continuă să formeze centre de
mineralizare și de întreţinere a unei flore patogene complexe.
11, Tratamentul suprafeţelor dentare cu jet fin, ușor abraziv
de bicarbonat de sodiu sau alte substanţe ( carbonaţi de calciu, fostaţi
etc.) aplicați cu aparatură specializată acesiui scop. Folosirea jetului
acestor particule fine dizolvate în apă este necesară şi utilă pentru

îndepărtarea şi a celor mai greu perceptibile urme de tartru și biofilm,
dar introducerea în șanţul gingival nu este eficientă faţă de
detartrajul
cu ultrasunete și cel manual, cu instrumente clasice și poate produce
dureri și disjuncţii brutale ale spiteliului gingival joncțional faţă de dinte.
12. lrigaţiile subgingivale cu soluţii antiseptice și aparatur
ă
specializată (cel mai bine dar și improvizată dintr-o seringă de spălături
și un ac cu vârf retezat și bine rotunjit; sunt absolut necesare pentru
îndepărtarea depozitelor organice, moi, de placă bacteriană bogate
în
bacterii vii, patogene, endotoxine și metaboliți toxici. Detartrajul simplu
fără această debridare gingivală completă nu are decât a valoare
limitată, nu îndepărtează toată încărcătura patogenă din
șanţul
gingival.
Practica din trecut a unui detariraj simplu, fără debridarea
conținutului organic al plăcii bacteriene și a biofimului de
pe
suprafeţele dentare și rmai ales din șanţul gingival este
insuficientă, iar
aplicarea saluţiei de clorură de zinc esie efectiv periculoasă prin
astringenţa ţesuturilor moi şi, astfel, flora microbiană predominant
anaerohă este protejată de contactul cu oxigenul din mediui
înconjurător și de subsianțele antiseptice și antibiotice
pe care le
folosim în prezent.
13. Aplicarea în șanţul gingival și pe mucoasa g'ngivală
a
unor paste complexe cu antibictice, corticosteroizi antiinflamatori
și
eventual alte ingrediente (antimicotice, antihistaminice, vitamina
A),
care se menţin sub izolare timp de 5—10 minute,
14. Îndepărtarea pastei se face prin ștergerea excesului cu
tampoane sau comprese sterile, nu prin clătire.
Cuvânt înainte la ediția a V-a
Cuvânt înainte ... o r e e 5
I, Date istorice privind boala parodontală
H, Terminologie și glosar
Glosar selectiv de termeniÎn parodontologie ... .. risisre s 20
H. Morfofiziologia parodonțiului marginal
Evaluţia filogenetică a sistemului de fixare a dinţilor de

structurile maxilare ...........-.. P O e e E 26
EmbriologieB ... e e 27
Date generale ... .v cc ee P P 27
Dezvoltarea embrionară a dinţilOr . ... . .r cvi v vv e r ee 29
Formarea rădăcinii ... ... .o r eee e r e e e e 31
Cementogeneza ... .. iivee r r e e A 32
Formarea desmodonţiului ... .. r n e e e 33
Formarea oaselor alveolare ... cc ii r 33
Dezvoltarea postnatală a struciurilor dentoparodontale ........-. ..34
Erupţia dentară ...... .r eee r s e e S E 35
lmphmţn asupra parodomlulm marginal ... eee 35
Erupţia continuă ... oo eee eee e I e A 36
Formarea jonciunii dento-gingivale și şan';wua ; gingivat ... 38
Structura parodan;iuiui marginal ... eve e e 39
Principalele componente ale parodonţ iului marginal ... eve 40
Parodonţiul marginal superfici al sau de înveliȘ ... ... oiocii ee 40
GĂNGIA eee e R e r e N E A A 42
Aspecte clinice generale ale gingiei SĂNătoas e ... .. . 44
Caracterele histologice ale ginglei . . .o eve ee e 46
Sanţul gingival .. e D r e A A v 52
HORIA TRAIAN DUMITRIU — PAHODONTOLOGIE
Lichidul șanţului gingival ... .. 52

Histochimia gingiei normale ... ... 58
Parodonţiul marginal profund,de susținere sau funcțion
al ,.,,...... 58
Cementul radicular ... 58
Desrmodonţiul ... P E a 61
Osul alveolar .. 64
Vascularizaţia și inervaţia paradonţiului marginal ..........
. 67
Fiziologia parodonţiului marginal ... . E ,
71
Fiziologia ligamentului supraalveolar ...... E a 71
Funcţiile cementului ... ... E 71
Funcţiile desrnondonțiului și ale ligamentului periodontal ...
... 72
Funcjiile osului alveolar ... ... P 74
Rolul hormonilor și al altor factari biologici asupra remanierii
osului alveolar ...
..75
Osteopenia, osteoporaza și îmbolnăvirile parodonțiului , \
marginal ... D 7
Regenerarea parodonţiuiui marginal ..
31
Alte aspecte ale fiziologiei parodonţiului marginal ...
87
I. Epidemiologia bolii parodontale
V. Etiopatogenia parodontopatiilor marginale cronice
Rolul factorilor locali în producerea îmbolnăvirilor parodontale

,.. 103
Eliopatogenia ricrobiană în bolile parodonţiului marginal ...
... 103
Placa bacteriană gingivo-dentară ... ...
-..105
Argiumenie privind rolul plăcii bacteriene în parodontopatiile
marginale cronice ... ...
106
Etapele formării plăcii bacteriene ........ e
107
Clasificarea plăcii bacteriene ... ... ... .109
Bacterii patogene parodontale ....... .. T
În gingivite ... 11
În parodontite marginale ... .. 11
Mecanismele de patogenitate bacteriană în boala parodonială
.. ..120
Mecanisme directe şi indirecte de patogenitate bacteriană
........ 120
Imunitatea înnăscută și dobândită. Dereglarea răspunsului
imun în parodontopatii ... e 125
Cercetări personale ....... ... , 131
Mecanismul formării pungilor parodontale ... / 134
actori favorizanţi ... , P 137
Tartrul dentar ... E 137
Compoziţia tartrului dentar ... ...
138
Conţinut anorganie ... D
; 140
Conţinut organie ...
140
CUPRINS 518
Formarea tartrului dentar ... . oi rr e V 141

Teorii asupra mineralizării tartrului ... PPER 142
Rolul dieiei în formarea tartrulul ... .. v P 143
Rolul tartrului în producerea bolii parodontale ........ ... ... 143
Rolul traumei octuzale în producerea parodontapatiilor
marginale Cronice ... vv r e 144
Carlile dentare ... ... rr D e D 145
Edentaţia ... v e R E e 146
Anomaliile dento-maxilare ... .. s 147
Parafuncţiile ... ., vee e e P E e ... .148
Obicelurile vicioase sau anormale ......... P e e 149
Factorii latrogeni ... ... e 148
Alţi factori locall ,. .. e e e e 150
Rolul factorilor generali, sistemici, în producerea îmbolnăvirii
parodontale ... ... e e N e ă 151
Influenţa unor factori generali asupra susceptibilității de
îmbalnăvire a parodonțiului marginal .......... P E a 152
VI, Examinarea bolnavului parodontopat
Anamneza ...... P E E O E E E N A e e 164

Examenul clinic obiectiv ..... P e p e 168
Indici de evaluare a igienei bucale și a stării de îmboinăvire
parodontală ... e e e 175
indici de inflamaţie gingivală ... ... .r D r 176
indici de inflamaţie paradantală ... eee r e 178
Examene complementare ....... P a 180
VII. Diagnosticul îmbolnăvirilor gingivo-parodontaie
Teste moderne de diagnostic al afecţiunilor

gingivo-parodontale ...... P E e e a e 197
VIIE, Clasificarea bolilor parodonțiului marginal
IX. Forme clinice -— simptomatologie
" GINgivRe . R 221

Gingivite induse de placa bacteriană specilică: ......... ... .. o 221
Gingivita cronică (simplă, necomplicată; prin inflamație de
cauză microbiană (prin placă bacieriană) ....... P 221
Gingivita hiperplazică prin inflarnație microbiană
(prin placă bacteriană) ......... D SESEEEESE ... 22
Gingivite induse de placa bacteriană specifică și contribuţia

unor faciori locali și generall ... ... 227
Gingivite din cursul unor stări fiziologice ..........,.......... 227
Gingivita de pubertafe ... .. e , L 287
Gingivita din cursul ciclului menstrual ... ... , 227
Gingiv de ita
sarcină ... . ll P e 228
Gingivita și gingivostomalita de menopauză .................. 228
Gingivite simptomatice,frecvent hiperplazice, din cursul
unor boli sistemica ... . r , 230
Gingivita din diabet ... ... 230
Gingivita din carenţa vitaminei C ... ... . REEPEEPEEEA 231
Gingivite din boli hemnatologice ... ... 233
Gingivita hiperplazică din leucemil ... ... 233
Gingivita din anemii ... .. 235
Gingivita din trombocitopenii ... , 236
Gingivite din unele tulburări imunadelicitare ... ... 236
Agranulocitoza ... , P 236
Gingivita hiperplazică din granulomatoza Wegener .............. 236
Gingivita din sarcoldoză ... . 237
Gingivite hiperplazice, ca efect secundar al undr meducamenîa .. 237
Gingivita hiperplazică hidantoinică ... Z3
Gingivita hiperpiazică prin antagoniști de calciu .............. 238
Gingivita prin utilizarea medicaţiei coniraceptive ........ P 241
Gingivita hiperplazică la ciclosporine ........ D 241
Gingivita și gingivostomatita ulcero-necrotică ... ., zA
Pericoronaritele ... . l 244
Girigivite neinduse de placa bactenana specifică .............. 245
Gingivita hiperplazică (fibromatoasă) ereditară ..,... D .. .245
Gingivita alergică ... 246
Gingivite descuamative ... . 247
Gingivita aronică descuamativă . P e C eă 248
Manifestări gingivale în lichenul plan ... .. 248
Manifestări gingivale în permfigus ........ . 249
Gingivita şi gingivostomalita herpelică .... ... ... l 250
Gingivita şi gingivostomatita aftoasă recidivantă , ... ... ol
Gingivita şi gingivostomatita micotică ............. .. PED
Alte forme clinice de gingivite ..... ... ... , D 254
Parodontite marginale ... ll r , 254
Parodoniite agresive ... . ll a , 255
Parodontita prepubertală ... .. , 255
Parodontita juvenilă ........ ...ă e e a 256
Parodontita agresivă, rapid prgqrpswd ........................ 257
Parodontite marginale cronice ... ... 258
Parodontita marginală cronică superficială ... ... , 258
CUPRINS
Parodontita marginală cronică profundă lent progresivă ......... 262

Paradontita marginală profundă ulcero-necrolică ... 267
Paradontita distrofică: parodontopatia marginală cronică mixtă ... .267
Manifestări gingivo-parodontale și arale în SIDA ................269
Manifestări locale gingivo-parodontale la bolnavii cu SIDA ........ 270
Manitestări bucale la bolnavii cu SIDA ... o v 270
Manifestări bucale ale infecției HiV însojite de suferințe
generale .. e I r E e N 272
Manifestări exirabucale și generale frecvent întâlnite în SIDA ..... 272
Manifestări ale traumei ocluzale și prin lipsa contactului ocluzal ... 272
Fietracţia gingivală ... E e e 274
Turari gingivo-parodontale benigne și maligne ... .. .oc e 277
Corelaţii între patologia endodontică și cea a parodonțiului
marginal ... I e e a P 278
X. Evoluţie, prognostic și complicații
Abcesul parodontal marginal ... eee

e ee 283
Hiperestezia deniinară ... ... eee vv ee r r C 285
Alte complicații * ... ... e l a 285
XI. Tratamentul gingivitelor și parodontopatiilor

marginale
Direcţii principale de tratament ... .. eee vv 289

Fazele principale de tratament ... .. vvv v 289
Etapele principale de tratament ... ... v e e e 290
Profilaxia și tratamentul antimicrobian în inflamațiile parodonţiului
marginal. Principil generale ... e re rr r 291
Mijloace principale de îndepărtare a plăcii microbiene ........... 292
Periajul gingivo-dentar . ... ... .v P E e 292
Algerea periei de dinţi ... ... s lo r e e 293
Mijloace secundare, ajutătoare de îndepărtare a piăcii
bacteriene, a resturilor organice și de stimulare gingivală ...... 301
Debridarea gingivală, detartrajul și îndepărtarea cementului
necratic prin chiuretaj radicular ... ... P 305
Debridarea gingivală ... e e e e e ă 306
Detartrajul ., E E N , 306
Chiuretajul radieular ... .. i , e D e C 320
Detartrajul cu ultrasunele ....... oo vv rr 322
Detarirajul saniC ... .r r P e 327
Tratamentul medicamentos împotriva plăcii microbiene .......... 328
Alte substarţe medicarentoase folosite împotriva
plăcii bacterlene ... ... e s s ă 331
Atitudinea faţă de obturaţiile aproximale și de colet în exce:

în profilaxia inflamaţiilor gingivale ... ... ,. ..332
Tratamentul cariilor în parodontopaliile marginale ...........,, ,,332
Tratamentul medicarnentos antimicrobian al gingivitelor
cronice și parodontitelor marginale ... ... , 336
Moaalităţi de aplicare a substanţelor medicamentoase
în tratamentul antimicrobian (și implicit antiinilamator) al
gingivitelor și parodontitelor marginale superficiale,
agresive Sau Cronice ... 337
Antiseptice ... 343
Antibioticeși chl'“mo%rapice ................................ 348
Antimicotice (antifungice) ... .. 453
Particularități ale tratamentului cu antibiotice administrate pe Cdlé%
generală în bolile parodonţiului marginal ... .. o 357
Medicaţia cortizonică: glucacorticalzii .,......... O 360
Antihistaminice ... , R E e 361
AnTIVIrotiCe . 361
Alte substanţe (produși) cu acţiune îerapeu*ica locală sau
generală în gingivite şi parodontite Marginale ... 382
Aspecie actuale ale profilaxiei specifice în parodontopatii ..357
Vaccinarea în boala parodontală ... 169
Vaccinuri moderne în boala parodontală ... ... .. 376
Utilizări ale laserului în parodontologie ... ... 372
Tratamentul chirurgical al parodontopaliilor marginale .......... 374
Tratamentul chirurgical de desfiinţare a pungilor parodontale ,..... 377
Progrese recente în tratamentul chirurgical al parodontopaltiilor
marginale. Microchirurgia parodoritală ....... P C e a 381
Chiuretajul gingival și subgingival ... .. 383
Chiuretajul gingival ... .. 383
Chiuretajul subgingival ... 385
Gingivectomia ... , 387
Gingivectomia gingivo-plastică ... ... .. 0 393
Operațiile cu lambou .,. , ... .396
Operaţia cu lambou mucoperiostal refic,c, în totall lale ... r. 397
Operaţia cu lambou mucaperiostal parţial ref!ecî.ac P 40
Operaţiile cu lambou mucozal ...... P P E EN O E e 403
Operajia cu lambau repoziţionat apical ... .. 404
Operaţia cu larbou deplasat coronar ... 405
Chirurgia osoasă alveolară ... 406
Terapia de adiţie ... .. e a 407
Grefele 0s0ase ...... .. P D , 407
Regenerarea tisulară ghidată ... .r 411
Chirurgia mucogingivală. ... .. l 414
Elemente de implantologie în tratamertul oarodonia! ............ 415
CUPRINS 523
Tratamentul de echilibrare ocluzală ... res rr 422

Individualizarea microprotezelor la boinavii parodontopaţi ...... 424
Restaurarea protetică a bolnavilor parodontopaţi ... ... ... 425
Tratamentul ortodonilie ... .. e ee r e 426
Imobilizarea dinților parodontotici ......... SE S ES EEI 427
Cercetări experimentale de fotoelasticitale ....... .. ... ... - 427
imobilizare prin sisterne fixe sau mobile? ... ... 432
Atitudinea faţă de pulpa dentară în imobilizarea
dinţilor parodontotiei r
... e D 433
Atitudinea faţă de imobilizarea dinţilor restanți care mărginesc
breşele edentate ... ... e e
Alegerea dinţilor peniru imobilizare, a metodei
şi a momentului aplicării acestela ... ....oiiiie v e
Alegerea dinţilor incluşi în sistemele de imobilizare ...........
Alegerea metodei de imobiliZare ... ... vse ee vv ee
Momentul aplicării IMobINIZĂrii ... .r r e
Clasificarea sistemelor de Imobilizare ... ... ... eve
Imobilizarea temparară ..... P E
Ligaturi nemetalice din fir de mătase, mase plastice ..........-
Ligaturi metalice din sârmă de viplă, cupru, aur ........osoeee
Principiul tensiunii canirolate ... ... ie rr
Imobilizarea temporară fizionomică prin atelă acrilică
vestibulară și ligatură de sârmă, realizată în cabinet,
fără concursul laboratorului ... r r 448
Imobilizarea temporară cu ajutorul gulierelor „. .. ... ol 450
Atele acrilice duble, vestibulo-arale ... .r e r v r 450
Sina (atela) de imobilizare din materiale compozite auto- sau
fotopolimerizabile ... eee r r e e 451
Benzi metalice, artodonllee ... ., r e s 452
Aparate artodontice ... e 452
imobilizarea permanentă ... .v e rr r e ă 452
Imobilizări permanente, realizate în cabinet fără ajutorul
laboratorului de tehnică dentară ... ores e e v 453
Imobilizarea permanentă prin mijloace fixe, realizată cu
concursul lahoraiorului de tehnică dentară .....-....... , 456
Imobilizarea permanentă prini mijloace mobile, realizată cu
concursul laboraiarului de tehnică dentară
Imobilizarea permanentă prin mijloace mobilizabile, realizată cu
caneursul laboratorului de tehnică dentară
Apretierea critică a sistemelor de imobilizare
Bioterapia de reactivale ... .. so s e r r r ă
Bioterapia de reactivare prin produse de origine animală
Bioterapia de reactivare prin produse de origine vegetală
Bioterapia de reactivare prin produse medicamentoase de origine

SINTetiCĂ .. e O R N O a
Vitarminoterapiie ... ee r E
roceduri chirurgicale cu efecte de biareaciivare parodontală .
Masajul gingival ... r C e r r e D
Bioterapia prin proceduri balneoterapeulice ... .. .irisi vvv
Substanţe imunobiologice ... ... P e
XII. Orientări terapeutice principale și scheme

de tratament
Tratamentul în gingivita cronică (simplă, necomplicată) .........

Tratamentul în gingivita hiperplazică prin
inflamaţie microBiană ... ă
Tratameniul gingivitelor din cursut unar stări fiziologice .........
Tratamentul gingivitelor hiperplazice medicamenitoase ..........
Tratamentut gingivitelor alergiee ... ess r vv e
Tratamentul gingivitelor descuamative ..... ... c
Tratameniu! gingivostomatitei ulcero-necrotice ... s ovi -
Tratamentul pericoronaritelor, ... ... v Dr v r
Tratamentul gingivitei și gingivostomaltitei herpetice ....... L
Tratamentul gingivitei și gingivostomaiitei aftoase recidivante .
Tratamentul gingivitelor și gingivostomatitelor micatice ........ ,
Tratamentul parodortitelor marginale ... v e
Tratamentul retracţiilor gingivale ... .. cc P e
Tratamentul tumorilor gingivale ... iv p
Tratamentul complicaţiilor ... o. rr e a
Tratamentul afectării gingiva-osoase a bifurcaţiitor
şi trifurcațiilor dinţilor laterali ... ... .r r r p ee
Examinarea periodică a bolnavilor parodontopaţi ... ...
Atitudinea terapeutică a medicului dentist/stomatolog faţă
de bolnavii parodontopaţi cu afecţiuni generale ...... ...
.. ...
Anexa 1 — Foaie de observaţie ...... l sirisci P
SUMMBIY ... C e e e e e e a e
Addenda ... . ee DC s e r e P a
CUPTÎNS ... D e E D

Output PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Output PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof, r.

Horia Tralan Dun vitriu

Prof. dr. Conf. dr.

©Oopyrighî 2006 Editura Viața Medicală Fiormânească

Redactori de carte: Dan LĂZĂRESCU

Editura VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ

ditura VIAȚA MÂNEASCĂ

Cu nurnai doi ani în urmă, în introducerea la cea de-a IV-a ediții

Am considerat că o nouă ediţie a acestei lucrări va fl binevenită în primul rând datorit

o mai bună înţelegere a clasificării afecțiunilor parodonțiului marginal, bazându-ne pe

În lucrare sunt descrise cu acurateţe semnele de inflaraţie gingi-

În vremea Greciei antice, o dată cu dezvoltarea culiurii

trăsăturile obrazului pe care, în unele afecţiuni grave ca peritonita, le

pudre de uscare. Dacă leziunea recidivează, lucru care *)(3 pr&iu…—

şi gingiile foriificate”. A descris boala parodantală ca un „gen de

Willlam YOUNGER (1838-1920) a fost primul care, în 1883 a

În ţara noastră, primele scrieri despre îngrijirea gingiilor prin periaj

BÂRLEA care a devenit, din 1928, și praședinte al Aso

a efectuat studii aprofundat clinicee și în cadrul specialităților preclinice

Apotheker H, Jako J&, A microscope for use in dentistry, / Micrasurg, 1981;

Se constiiule astfel termenul de parodanţitu, adoptat în

Câteva precizări cu caracter deiinitoriu:

Abces (engl. abscess) — colecţie de purai circumscrisă, delimitată in urma

Boala BARLOW — afecţiune rezultată prin carenţa vitaminei C la copii; scorbut

Dentistică (fr. dentisterie, engl. dentistry) — ramură a științelor medicale care

CIHONSIp “snbuydonsAp siuopored EDONSIP uopaăued PoyoNsin

argjuopored alfeuap-0josa! JUBUJSZINAA jeuopoțied suURIqUIBUI

Becker W, Becker B, Berg L, Prichard J, Catfesse H, Ptosenberg E, New

dentară constituită iniţial din ă ssut conjunciiv se mineralizează și face

4. Gomtoza este o formă de articulație a dintelui cu un suport Gamtază

Daul incisiv În săptămânile 6-7, din mugurele nazai inlern se schiţes ă un

Stadiul de histodiferenţiere al mugurelui

Celulele periferice situate pe suprafața convexă a mugurelul

La pluriradiculari, deschiderea centrală a diafragmei epiteliale

In cursul visţii, camentobiaștii formează și depun, în

Oassele alveolare se formează atât la maxilar, cât

În perioada deniiției temporare, ele prezintă o imprortantă &

'sjindlor în curs de crestere și dezvoltare. Apariția cementului pe

unei deschideri reduse iniţial, dar care se va mări trepiat peniru a

Deplasarea epiteliului joncțional în direcţie apicală esie un

Epiteliu În cursul erupţiei dentare, înainte ca dintele să traverseze epiteliul

Joncţiunea dento-gingivată și șanțul

înmulţire. Atunci când dintele perforează epiteliul oral, acesta se Peretele

Pamdanţu! marginal cuprinde totalitatea *“ws,umr;mr care asigură

B. Parodonţiul profund, de susţinere sau „uncţional”, formai din:

2. Mucoasa de pe faţa dorsală a limbii specializată în receptarea

Mucoasa de pe fața dorsală a limbii esie ușor mobilă, reziatentă

ANT GIN i&wînw

-j ong f iunaa l Z '

b) Papila interdentară ocupă spaţiul iriterdentar (ambraz

Forma normală în regiunea frontală este piramidală (fig. 10 a). Forma

Între dinţii laterali posteriari are vârful deprimat, de aspect concav,

c) Gingia fixă aderă ferm de dinte și osul alvealar subiaceni și «

ASPECTE CLINICE GENERALE

impactul alimentar traumatizant. La unele persoane sau la populațiile Exces de

As;[w*z”u! suprafejei gingivale în zona fixă, nu și pe marginea

enja aspectului de desen punctat este un semn de sănătate indicator al

Poziţia gingiei faţă de dinte

Epiteliu Gingia este formată dintr-un fesut conjunciiv, constitueni al

Pentru o mai bună înţelegere a terminologiei curent admise,

trebuie precizat că epiteliul joncţional sau joncțiunea epitelială

desmozomală. Desmazarnii sunt deci struciuri de iegătură infercelu-

numită filacgrină. Aceasta se constitue într-o matrice care înglobează ș