Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”

Cluj-Napoca
Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

“Importanța incisivilor centrali în estetica dentară”

Îndrumător:
Conf. Mesaroș Absolvent:
Man

2020
 Cuprins
PARTEA GENERALĂ
Introducere ......................................................................................................

1 Estetica
2 Zâmbetul
2.1 Analiza zâmbetului
2.2 Impactul psiho-social al zâmbetului
2.3 Caracteristicile morfologice ale zâmbetului
3 Morfologia dinților frontali
4 Analiza gingivală
4.1 Biotipul gingival
4.2 Estetica gingivală
5 Morfologia și funcția buzelor
5.1 Anatomia buzelor
5.2 Formarea embriologică
5.3 Funcția buzelor

PARTEA SPECIALĂ
Partea generală
 Introducere

Privind înapoi în timp, atenția acordată esteticii dentare era prea

puțină sau chiar lipsea. Problemele stomatologice au pus foarte puțină
importanță pe aspectul estetic.
Ultimele două decenii au fost martor al unei revoluții estetice.
Datorită materialelor inovative apărute în domeniul stomatologic, al tehnicilor
dar și faptul că tot mai mulți oameni își doresc să arate mai bine și să se simtă
mai bine cu ei înșiși, medicii stomatologi au învățat să ” schimbe un zâmbet”
care poate ”schimba o viață”.
Pacienții care au în vedere modificarea aspectului lor dentar, în special
al zâmbetului își doresc ca tratamentele să fie executate de către un practicant în
care acesta are încredere, într-un mediu pe care aceștia îl găsesc liniștitor și le
oferă încredere.
Primul aspect care stă la baza planificării unui tratament estetic este un
fundament important cu ajutorul căruia se vor îmbina cunoștințele și înțelegerea
datorită cărora rezultatele vor fi eficiente iar deranjul va fi unul minim pentru
pacient.
Stomatologia estetică se află pe o scală înaltă și acolo va rămâne,
studiile au demonstrat că oamenii care se consideră frumoși, sunt mult mai
fericiți, atrăgători, încrezători, amabili, prietenoși, populari, inteligenți și de
succes în comparație cu persoanele mai puțin atractive. Având sau dobândind un
zâmbet atractiv poate contribui la realizarea acestui obiectiv.

5
1.1 Estetica dentară

Winkler și Orloff1 spun despre estetica dentară că ” Necesită adaptare

și personalizare conform preferințelor individuale. Estetica este o entitate fluidă
și dinamică, dar este bazată pe așteptările, psihologia și criteriile subiective ale
pacienților” (1)
Pierre Fauchard, este francezul cunoscut pe scara largă drept ”Părintele
stomatologiei” și autorul cărții Le Chirurgien dentiste,ou Traite dens dents- carte
care s-a pretins că a furnizat bazele recunoașterii stomatologice ca profesie și a
sugerat să fie luate în considerare și aspectele estetice. Printre cele mai
cunoscute contribuții ale lui Pierre în domeniul proteticii dentare, sunt studiile
asupra culorii și a emailării bazelor dentare. Gândurile sale despre culoare și
estetica au asigurat dezvoltarea ulterioară în estetica stomatologică. Multe dintre
idealurile stabilite de Fauchard rămân relevante și în prezent, de aproape 250 ani
de la introducerea lor.
Conform lucrărilor cimentate pe țesuturile dentare restante, legătura
dintre materialul restaurativ și țesutul restant se transformă într-un sistem de
colorare a dinților în special în cazul rășinile compozite vizibile precum și
inovațiile simultane în știința materialelor dentare, inclusiv evoluțiile ceramicii
sinterizate pe suport metalic. Au fost multe oportunități noi pentru furnizarea de
servicii stomatologice estetice satisfăcătoare încă de la sfârșitul anilor 70 și
începutul anilor 80. Cu introducerea ulterioară a multor sisteme și tehnici,
incluziv rășinile adezive pentru fațete ceramice și numeroase alte sisteme
ceramice, dentină adezivă, inovații în osteointegrarea și stomatologia
implantară, precum și creșterea interesul și a așteptărilor pacienților în ceea ce
privește aspectul dentar, stomatologia estetică a început, să fie tot mai cunoscută
și să se dezvolte.
Această profesie, în prezent, are drept urmare o multitudine de sisteme
cu multiple aplicații stomatologice estetice și în continuare se așteaptă cu

6
nerăbdare noi evoluții și inovații care să faciliteze stomatologia estetică, oferind
calitate superioară într-un timp cât mai scurt urmat de creșterea succesului în
ceea ce privește longevitatea și acceptarea pacientului.

1.2 Zâmbetul
Până la sfârșitul anilor 1980-1990 atenția nu a fost îndreptata spre
definirea și descrierea zâmbetului dentar, drept bază a stomatologiei estetice. În
majoritatea cazurilor, succesul în managementul zâmbetului implică o evaluare
diagnostică atentă, aplicații relevante între artă și știință temperate de experiența
clinică alături de amănunte, precum și capacitatea de a comunica eficient cu
pacienții pentru a le înțelege nevoile și dorințele. Deși zâmbetele estetice
cuprind multe caracteristici comune, nu există două zâmbete identice. Chiar
dacă zâmbetul inestetic, clasic și ideal prezent asupra unui pacient nepotrivit nu
doar că poate arăta bizar, ci poate crea efecte psihologice adverse și de altă
natură asupra pacientului.
Conceperea, planificarea și oferirea unui zâmbet potrivit și estetic
pentru pacienți este provocarea și împlinirea profesională de înaltă calitate a
stomatologiei estetice.
Există multe componente interactive cu un zâmbet atractiv : capul,
gâtul și fața pe care se află structurile și trăsăturile faciale: natura, forma, funcția
și statutul țesuturilor moi din treime inferioară a feței, în special buzele,
arhitectura și sănătatea țesuturilor gingivale, iar nu în ultimul rând forma,
condiția, culoarea, relația și funcția fiecărui dinte individual și a dentiției ca un
întreg. Principiile științifice și artistice care leagă aceste caracteristici sunt
deseori denumite ” Principiile designlui zâmbetului”. Succesul aplicării smile
designuului în practica estetică nu se limitează doar la sănătatea structurii
dentare, a aparențelor, relațiilor, funcției structurilor și țesuturilor oro-faciale,
ele implică de asemenea și luarea în considerarea a atitudinii, motivației,
așteptărilor și personalitatea pacientului, în unele cazuri chiar și așteptările și

7
atitudinea partenerului de viață a pacientului și a familiei acestuia, posibili
prieteni sau alți apropiați. Stomatologia estetică trebuie să urmărească să ofere
un zâmbet frumos oricărui individ, ceea ce va face pacientul fericit și îi
încurajează pe ceilalți să zâmbească.

1.2.1 Analiza zâmbetului

Analiza zâmbetului/procesul de design începe de la nivelul macro, care
examinează prima dată fața pacientului, urmat de evaluarea individuală a
dinților și nu în ultimul rând luarea în considerarea a unei alegeri.
La nivelul macro, elementele faciale de formă și echilibru sunt
evaluate pentru a se sublinia felul în care acestea pot să fie afectate de
tratamentul dentar. În timpul analizei macro, sunt examinate cele trei treimi ale
feței. Daca ar apărea dezechilibru în oricare dintre aceste zone, fața sau
zâmbetul va avea un aspect inestetic.

Nivelul estetic Componenta analizei zâmbetului

Estetica facială Forma facială și echilibrul feței

Estetica oro-facială Relațiile maxilo-mandibulare cu fața,

linia mediană cu dinții, gura și gingia
Estetica orală Labio, dento, gingival, relația buzelor
cu arcadele, gingia, dinții
Estetica dento-gingivală Relația dintre gingie și dinte,
împreună și individual
Estetica dentară Estetica micro și macro dentară

1.Tabel Componentele Analizei zâmbetului și a designului estetic

Astfel de evaluări ajută la determinarea tipului de tratament necesar nevoilor
fiecărui individ. În funcție de complexitatea și unicitatea cazului clinic, uneori și
tratamentul ortodontic trebuie luat în considerare când doar tratamentul protetic

8
nu ar putea oferii rezultatele dorite. Printre aceste situații se numără afecțiunile
în care înălțimea facială este o problemă iar etajul inferior este afectat, în alte
cazuri, tratamentele restaurative ar putea modifica dimensiunea verticală de
ocluzie care va spori aspectul estetic când pacientul prezintă și treimi faciale
relative .
Analiza facială
Trei fotografii ale aceluiași pacient cu etajele faciale modificate, permite analiza
a ce se poate obține pentru a crește estica feței și a zâmbetului. Fotografiile în
sens sagital sugerează ce specialitate trebuie implicată în tratament, ortodonția
sau chirurgia maxilo-facială, pentru a crește estetica facială. Trasarea unei linii
prin punctele glabella, subnasale și pogonion permite o evaluare rapidă a
aliniamentului ideal elementelor faciale.
Analiza orală
Evaluarea poziției marginii incizale maxilare este punctul de plecare spre
stabilirea esteticii orale.
Curbura zâmbetului urmează traseul buzei inferioare.
Regula 42.2 Când buzele se află în repaus 4mm din incisivii centrali maxilari
sunt vizibili, 2 mm reprezintă țesutul gingival și în apropiere de linia incizală
spre buza inferioară se află cel mult 2 mm, aceste proporții pot crea un zâmbet
ideal.(2)
Simetria gingivală în relație cu incisivii centrali, laterali și canini este esențială
esteticii. Estetica optimă este obținută când linia gingivală este orizontală și
simetrică pe ambele părți ale linii mediene la nivelul incisivilor.
Forma ideală și estetică a gingiei este cea de scoică, începând de la vârful
papilei până la nivelul zenitului sunt 4-5 mm.
Raportul acceptabil lățime/lungime este între 70-85%, iar raportul ideal este de
80-85%.

9
O înălțime de 11 mm a incisivilor centrali este considerată acceptabilă, incisivii
laterali cu 1-2,5 mm mai scurți decât centralii, iar caninii cu 0,5-1 mm mai scurți
decât centralii pentru un zâmbet estetic.
Începând cu caninul, odată cu poziția distalizată pe arcadă dinții sunt tot mai
puțin vizibili.
O regulă generală pentru a obține proporțiile unui zâmbet, este ca lățimea
incisivilor laterali trebuie să fie 2/3 din centrali și caninii 4/5 din laterali.

1.2.2 Impactul psiho-social al zâmbetului

O componentă importantă a aspectului facial este aspectul gurii și al
dinților. În situațiile față în față, studiile privind mișcările ochilor arată că ochii
scanează în primul rând ochii și zonele gurii celeilalte persoane, cu puțin timp
petrecut în observarea altor trăsături. Nu este surprinzător, prin urmare, că
aspectul dento-facial slab produce percepții negative ale caracteristicilor
personale. Persoanele cu mai puține probleme dentare sunt considerate mai
competente din punct de vedere social arată, sunt mai intelectuale și au o
ajustare psihologică mai bună. Impactul esteticii dento-faciale asupra
percepțiilor caracteristicilor personale poate varia în funcție de tradițiile
culturale și de contextul social.(3)
Shaw et al, a constatat că prezenta anomaliilor ortodontice au fost
asociate cu așteptări mai scăzute de către un profesor și calificative mai scăzute
de atractivitate, precum și intimidare. Având în vedere măsura în care aceste
impacturi pot avea o influență majoră asupra vieții unei persoane, anomaliile
ortodontice pot duce la consecințe destul de severe. (4)
Există dovezi experimentale care sugerează că anomaliile dento-faciale
vizibile au un efect negativ asupra atractivității faciale. Astfel de anomalii pot
influența relațiile interpersonale atât la copii cât și la tineri.
În cercetarea experimentală, folosind fotografii modificate digital, s-a
arătat că criticile sociale dentare sunt afectate de factori precum : prezența unei

10
carii vizibile, albul dinților și de poziția cariilor. Într-un alt studiu s-a constatat
că, culoarea dinților a avut o influență asupra percepțiilor sociale, unde mai
multe critici negative au fost făcute despre competența socială, capacitatea
intelectuală pentru un aspect dentar neîngrijit în comparație cu un aspect îngrijit.
Atractivitatea fizică, în special atractivitatea facială, este o componentă
importantă a interacțiunii umane. Beneficiile sociale ale unui aspect atractiv sunt
răspândite și marcate. Mecanismele de bază nu sunt clare, deși s-ar părea
caracteristicile faciale asociate cu fitness-ul genetic sunt considerate mai
atractive.
În cazul edentaților frontale, orice anomalie organică care împiedică
funcționalitatea normală a organelor fono-articulatorii poate sta la baza
diverselor tipuri de tulburări de pronunție, denumite și distalii. Astfel anomaliile
dentale, anomaliile implantare fie breșe, afectează pronunția labiodentalelor
precum șu rezonanța sau schimbă locul de articulare linguo-dentalelor și
prepalatelelor. Specific, edentația frontală, are un impact diferit asupra
dezvoltării psiho-sociale a copilului. Conștientizarea defectului creează o stare
de iritare, de irascibilitate. Pe măsură înaintării în vârsta, manifestările psihice se
accentuează, se instalează o stare de oboseală fizică și intelectuală, o
hipersensibilitate activă, ajungând până la refuzul de a vorbi, opoziție, devieri de
comportament, lipsă de interes pentru activitatea școlară. (5)

1.2.3 Caracteristici morfologice ale zâmbetului

Zona estetică este cunoscută și sub numele de ”zona zâmbetului” care
include toate țesuturile dure care sunt vizibile când pacientul zâmbește.
Examinarea zonei estetice trebuie să includă evaluarea: formei zâmbetului,
relațiile dento-labiale, liniile mediane dentare, culoarea textura și forma dinților,
dimensiunea, forma, proporția, simetria și înclinarea axială a dinților, punctele
de contact și ambrazurile, estetica gingivală.

11
 În literatura de specialitate sunt descrise șase tipuri de zâmbete.
Acestea sunt: drept, curbat, eliptic, în formă de arc, dreptunghiular și inversat.
Analiza zâmbetului trebuie să înceapă cu evaluarea formei zâmbetului.
Există o variație considerabilă când vine vorba de expunerea dinților în
timpul zâmbetului. Termenul de ”linia zâmbetului” descrie relația dintre
marginea inferioară a buzei superioare, dinți maxilari și țesuturile moi vizibile în
timpul zâmbetului.
 Linia zâmbetului joasă- grupul frontal maxilar nu este expus mai mult de
75%, fără expunerea țesutului gingival
 Linia zâmbetului medie- 75-100% din grupul frontal maxilar este vizibil
în timpul zâmbetului și expunerea papilelor gingivale inter-dentare
 Linia zâmbetului ridicată- unde toate coroanele grupului frontal sunt
expuse alături de țesuturile gingivale adiacente. Dincolo de marginile
gingivale
Liniile mediane maxilară și mandibulară dentare trebuie să coincidă cu linia
mediană facială.

3. Morfologia dinților frontali

3.1 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR
Sunt situati in stanga si in dreapta liniei mediene a arcadei dentare
maxilare. Incisivul central superior este un dinte frontal care prezinta cele
mai mari dimensiuni in sens V-O precum si in sens M-D. Coroana are forma
de lopata, iar perimetrul acestuia este mai asemanator cu forma unui patrat
decat de un dreptunghi. Prezinta patru fete laterale (M, D, V, P) si o muchie
incizala.
Fata vestibulara
-cea mai mare fata a incisivului central superior, cu dimensiunea diametrului
maxim de 9 mm care se afla la nivelul marginii incizale, iar cel minim 6,5
mm care este situat in zona coletului

12
- perimetrul este alcatuit de patru laturi: meziala, distala, incizala si
cervicala.
a) marginea cervicala: forma unui arc de cerc cu concavitatea spre incizal,
este mai mica decat marginea incizala.
b) marginea incizala: este rectilinie, opusa marginii cervicale. Are un
aspect usor crenelat care este dat de cei trei lobi de crestere de pe fata
vestibulara. Traiectul este rectiliniu inclinat usor in sens M-D
c) marginea meziala: este convexa si convergenta spre colet, fiind mai mare
decat marginea distala. Formeaza un unghi de 90 de grade cu marginea
incizala.
d) marginea distala: este mai scurta decat marginea meziala, lucrul acesta
facand ca marginea meziala sa fie mai putin convexa si convergenta spre
colet. Unghiul format de marginea distala si incizala este usor rotunjit si mai
aplatizat.
- relieful este plan convex, cu convexitatea maxima in sens M-D la nivelul
1/3 meziala iar in sens cervico-incizal in 1/3 cervicala. Prezinta doua santuri
care o impart in 3 lobi: M, D, central. Lobul central este cel mai mic, cel M
este mijlociu, iar cel D este cel mai mare. Aceste doua santuri sunt mai
accentuate in zona marginii incizale si dispar treptat spre jumatatea inaltimii
fetei vestibulare.
Fata palatinala
-dimensiunea mai putin redusa decat cea a fetei vestibulare
-perimetrul format din cele patru margini: M, cervicala, D si incizala. Toate
aceste patru margini respecta caracteristicile marginilor fetei vestibulare atat
doar ca sunt mai reduse ca dimensiune.
-relieful: concav in 1/ incizala si 1/3 mijlocie si convex in 1/3 cervicala.
a) zonca concava : cele 2 creste marginale de smalt delimiteaza aceasta
zona. Aceste creste marginale de smalt sunt mai puternice si mai

13
proeminente spre 1/3 cervicala a fetei palatinale unde se intalnesc cu
cingulumul.
b) zona convexa: este reprezentata de cingulum si se gaseste in 1/3
cervicala
- cingulumul: este o proeminenta de smal emisferica poate prezenta o forma
bilobata sau trilobata
-foramen caecum: este situata la baza cingulumuli fiind o foseta care apare
ca o discontinuitate a stratului de smalt
Fata meziala
-dimensiunea inaltimii este de 9mm, a diametrului V-O este de 7mm iar cea
a fetei M este mai mare decat a fetei D.
-conturul este reprezentat de marginea P, V, cervicala.
a) marginea cervicala: are forma unui ”V” cu varful usor rotunjit si deschis
spre radacina, reprezentand baza triunghiului format de laturile fetei M.
b) marginea vestibulara: este usor convexa cu convexitatea maxima situata
in 1/3 cervicala.
c) marginea palatinala: forma unei linii curbe convexa in 1/3 cervicala si
concava in 2/3 incizala
- relieful este in dublu sens convexa
Fata distala
-Are o forma triunghiulara cu dimensiuni mai reduse decat cele ale fetei
meziale
-conturul este format din marginile P, V si cervicala.
-relieful este mai convex decat al fetei meziale
Marginea incizala
-reprezinta extremitatea libera a incisivului central superior fiind situata la
polul opus a marginii cervicale
- are forma rectilinie, usor oblica

14
-formeaza un unghi drept cu marginea meziala a fetei vestibulare, iar cu
marginea distala un unghi obtuz cu varf rotunjit.
-prezinta 3 proeminente pe marginea incizala care corespund celor trei lobi
care in urba procesului de abraziune dispar in timp.
Caracteristici morfologice radiculare
-Radacina unica, de forma cilindro-conica, puternica.
-Sectiunea transversala este cu unghiurile rotunjite si de forma triunghiulara
- Varful radacinii este usor recurbat spre vestibular
Camera pulpara si canalul radicular
Camera pulpara
-Are un volum mai mic decat cel al coroanei de pana la 3-4 ori
- forma asemanatoare coroanei dar este turtita V-P
- la nivelul peretelui incizal se afla 3 coarne pulpare care sunt
corespunzatoare celor 3 lobi de crestere
Canalul radicular
Este prezent in interiorul radacinii, asemananduse ca traiect si forma cu
acesta, la nivel apical prezinta ramificatii numeroase care formeaza ”delta
apicala”.
3.2 INCISIVUL LATERAL SUPERIOR
-este al doile dinte al arcadei maxilare
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali superiori sunt urmatoarele:
-inaltime totala: 21-22mm
-inaltimea coroanei: 9 mm
-inaltimea radacinii: 13mm
-diametrul coronar M-D: 6,5mm
-diametrul coronar V-P: 5mm
Prezinta dimensiuni mai mici si o forma mai dreptunghiulara decat incisivul
central superior
Fata vestibulara

15
Forma dreptunghiulara mai alungita decat a incisivului central superior
-Marginea incizala: rectilinie mult mai oblica dinspre M spre D si dinspre
incizal spre colet decat marginea incizala a centralului
-Marginea meziala este curbata in 1/3 cervicala
-Marginea distala este mai convexa si mai scurta decat cea meziala
Relieful este plan convex cu o convexitate dubla in sens cervico-incizal si
M-D
Fata palatinala
Contur asemanator cu cel al fetei vestibulare, cu dimensiuni reduse in
ambele sensuri.
Relieful este convex in 1/3 de colet si concav in 2/3 incizale.
Cingulumul poate avea dimensiuni si forme variate. Foramen caecum se
gaseste mai frecvent decat la incisivul central.
Fata meziala
-forma triunghiulara cu baza la nivelul coletului si varful spre marginea
incizala
Fata distala
Dimensiuni mai reduse decat a fetei meziale
Relieful este mai accentuat si mai convex decat al fetei meziale.
Camera pulpara si canalul radicular
Camera pulpara
Volum de 3-4 ori mai redus si forma asemanatoare cu cea a coroanei.
Prezinta 3 coarne pulpare corespunzatoare celor 3 lobi de crestere.
Canalul radicular este mult mai ingust dar cu aceeasi forma cu cea a
radacinii.
3.3 CANINUL SUPERIOR
Cei mai voluminosi dinti ai grupului frontal, fiind incadrati pe arcada de
catre incisivul lateral superior (spre mezial) si primul premolar superior
(spre distal).

16
Coroana de forma piramidala ce se poate asemana cu un varf de lance,
prezinta pattru fete laterale si o margine incizala.
Fata vestibulara
Marginile proximale sunt convergente spre colet, marginea distala fiind mai
scurta mai convergenta si convexa decat cea meziala.
Marginea cervicala: -convexitatea spre apex cu forma unui semicerc
Marginea incizala: -forma de ”V” cu deschidere spre cervical. Laturile „V”
sunt inegale, latura M fiind mai scurta decat cea D care este si mai
ascendenta. Aceasta inegalitate situeaza varful cuspidului mai aproape de
unghiul si marginea mezio-incizala. Unghiul M este mai mic si situat mai jos
decat cel D.
Relieful este dublu convex atat in sens orizontal cat si in sens vertical.
Fata palatinala
Conturul este asemanator fetei vestibulare dar cu dimensiuni mai reduse.
Relieful asemanator cu cel al fetelor palatinale ale incisivilor, dar elementele
de relief sunt mai accentuate.
Cingulumul este foarte proeminent si convex.
Fetele proximale (meziala si distala)
Contur de forma triunghiulara cu relief convex in dublu sens, in 1/3
cervicala a fetei M existand o usoara depresiune. Fata distala are dimensiuni
mai reduse decat cea M, dar relieful este unul mai accentuat.
Marginea incizala
Reprezinta zona de intalnire a fetei palatinale cu cea vestibulara avand un
aspect asemanator cu a unei creste de smalt.
Camera pulpara si canalul radicular
Camera pulpara foarte voluminoasa cu o forma care se aseamana cu cea a
coroanei si care prezinta 3 coarne pulpare.
Canalul radicular este cel mai larg si cel mai lung iar pe sectiune orizontala
are aceasi forma cu sectiunea radacinii.

17
3.4 INCISIVUL CENTRAL INFERIOR
Incisivii centrali inferiori sunt prezenti in stanga si in dreapta liniei mediene
la nivelul arcadei inferioare.
Dimensiuniile medii ale acestora sunt urmatoarele:
- Inaltimea coroanei: 8,5-9mm
- Inaltimea radacinii: 12-12,5mm
- Diametrul coronar M-D: 5-5,5mm
- Diametrul coronar V-L: 6mm
Prezinta o forma de daltita alungita care este in sens V-O aplatizata, mai
puternic in cele 2/3 incizale si in sens M-D in 1/3 cervicala
Fata vestibulara
Conturul este dreptunghiular si este format din patru laturi (meziala, distala,
cervicala si incizala)
Marginea incizala este orizontala si formeaza unghiuri drepte cu laturile M si
D.
Marginea cervicala este curba cu concavitatea spre incizal.
Marginile proximale sunt de dimensiuni egale, paralele intre ele in 2/3
incizale si devin convergente in 1/3 coletala.
Cei trei lobi de pe aceasta fata au dimensiuni egale si sunt separati de 2
santuri.
Fata linguala
Diametrul M-D usor mai mic decat cel al fetei vestibulare.
Relieful este asemantor cu cel al fetelor palatinale de la incisivii centrali
superiori.
Crestele marginale sunt foarte sterse so simt fparte rar decelabile, iar
convexitatile si concavitatile sunt mai putin exprimate fata de incisivi
centrali superiori.
Fetele proximale

18
Sunt aproximativ egale, conturul acestora fiind triunghiular cu baza spre
colet si varful spre marginea incizala
Camera pulpara si canalul radicular
Camera pulpara reproduce forma coroanei avand dimensiuni foarte reduse.
Canalul radicular continua camera pulpara fiind foarte ingust si turtit M-D.
3.5 INCISIVUL LATERAL INFERIOR
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali sunt:
- Diametrul coronar M-D: 5,5-6mm
- Diametrul coronar V-L: 6,5mm
- Inaltimea coroanei: 9,5mm
- Inaltimea radacinii: 14mm
Forma coroanei este asemanatoare cu cea a incisivului central inferior
( forma de daltita alungita) fiind mai mare ca si dimensiune decat acesta.
Fata vestibulara
Relieful este unul plan convex cu convexitatea maxima in 1/3 cervicala
In cele 2/3 cervicala poti fi observati cei trei lobi de crestere care sunt
aproximativi egali intre ei.
Fata linguala
Are un aspect dreptunghiular care se datoreaza diferentelor mari de
dimensiune dintre cele doua diametre.
Crestele de smalt si cingulumul sunt sterse dar mai evidente decat la
incisivul central inferior.
Fetele proximale
De forma triunghiulara cu baza spre colet si varful spre marginea incizala
Fata distala este putin mai inalta decat cea meziala, realizand o inclinare spre
distal a marginii incizale.
Relieful este plan cu o usoara convexitate spre 1/3 cervicala
Linia coletului are un aspect sinusoidal accentuat.
3.6 CANINUL INFERIOR

19
Dimensiunile medii ale caninului inferior sunt:
- Inaltimea coronara: 10-11mm
- Inaltimea radacinii: 16mm
- Diametrul coronar M-D: 7mm
- Diametrul coronar V-l: 7,5-8mm
Canini inferiori se aseamana cu cei superiori dar dimensiunile acestora sunt
mai reduse, avand o forma alungita asemanatoare cu o lance.
Fata vestibulara
Conturul este pentagonal format din laturile: cervicala, incizala si laturile
proximale.
Marginea de colet reprezinta o linie curba care este mai accentuata decat la
caniul superior si prezinta concavitatea orientata spre incizal.
Marginile proximale sunt mai putin divergente spre incizal fata de caninul
superior
Marginea incizala este format din doua segmente care prin unire formeaza
un unghi mult mai bine exprimat decat la caninul superior.
Este asimetrica datorita faptului ca latura meziala este mai scurta si mai
putin inclinata decat cea distala. Varful cuspidului este mai mezializat in
comparatie cu caninul superior.
Relieful este convex atat in sens cervico-incizal cat si in sens M-D.
Fata linguala
Dimensiunile sunt mai reduse decat la fata vesibulara, conturul ramanand
asemanator cu fata vestibulara.
Relief asemanator cu fata palatinala a caninilor superiori, elementele de
relief fiind mai sterse decat a acestora.
Fetele proximale
Dimensiunile acestora sunt mai inalte decat la canini superiori
Diferenta de inatlime dintre fata M si fata D este mai accentuata decat la
caninul superior

20
 Conturul este triunghiular alungit datorita inatlimii mai mari comparativ cu
latimea
Relieful prezinta o convexitate care este mai putin pronuntata in V-O.
4 Analiza gingivală

4.1 Biotipul gingival

Termenul „fenotip gingival” a fost introdus pentru a denumi observația
clinică a unui spectru larg de grosimi și lățimi a țesutului facial keratinizat.
Biotipul gingival este descris ca fiind grosimea gingiei în regiunea facio-
palatină/facio-linguală. Grosimea redusă a gingiei este unul dintre factorii ce pot
cauza pierderea atașamentului parodontal și recesiunea țesutului marginal ale
pacientului, ceea ce reprezintă un motiv de îngrijorare major în evoluția bolii
parodontale.
Termenul „biotip periodontal”, introdus de Seibert și Lindhe, clasifică țesutul
gingival ca fiind „gros-uniform” și „subțire-crestat”.
Tipul biotipului gingival trebuie luat în considerare deoarece poate
influența modul în care țesuturile gingivale răspund la plasarea restaurărilor
dentar. În general, biotipul subțire este asociat cu forma dinților triunghiulară și
biotipul gros este asociat cu forma dinților pătrată. (7)
Se spune că biotipul subțire și crestat are un parodonțiu delicat, de
obicei poate prezenta o ușoară recesiune gingivală, prezintă un contur osos
foarte crestat și mici zone de contact incizale între coroana anatomică și
ambrazura parodontală. Țesutul gingival subțire tinde să fie aproape translucid,
pare friabil cu o zonă minimă de gingie atașată, iar țesutul moale este foarte
accentuat și deseori prezintă oase subțiri sau minime peste rădăcinile dentare.
Acest biotip este mai predispus la recesiunea gingivală, sângerare și inflamație.
Grosimea biotipului subțire nu este mai mare de 1,5 mm , iar biotipul gros
prezintă mai mult de 2 mm. Biotipul parodontal subțire necesită mai multă

21
atenție în cazul unei extracții datorită alveolelor subțiri Prevalența biotipului
subțire este de 43%. (8)
Biotipul gros, după cum sugerează și numele, este caracterizat prin
țesutul gingival gros care este asociat frecvent și în general cu o sănătate
parodontală bună. Un astfel de țesut prezintă o structură densă cu un atașament
gingival satisfăcător. Numeroase studii au demonstrat că un țesut gros este mai
rezistent la traume și recesiune, permite manipularea țesutului și favorizează
atașarea grefelor gingivale, îmbunătățește estetica implantului dentar și prezintă
o inflamație clinică mai mică. Factori care sunt responsabili pentru aceste
caracteristici sunt :
- Prezența volumului crescut de matrice extracelulară și colagen care oferă
rezistență țesutului la contracție și impact
- Creșterea numărului de straturi de țesut epitelial keratizinat, care previne
deteriorarea fizică și infiltrarea microbiană
- Creșterea vascularizației, prin care este îmbunătățită oxigenarea,
eliminarea produșilor toxici, răspunsul imun și migrarea factorului de
creștere stimulând astfel vindecarea
Prevalența acestui biotip gingival este de aproximativ 56% .(7)
Biotipurile gingivale sunt asociate cu rezultatele obținute în urma unei
varietăți de proceduri clinice dentare. În mai multe proceduri, țesutul
gingival este supus unor proceduri clinice/chirurgicale în urma cărora
ambele țesuturi răspund diferit. În caz de inflamație sau alt răspuns, țesutul
moale al unui biotip gros răspunde prin multe modificări fibrotice și prin
formarea pungilor parodontale cu toate acestea, în cazul biotipului subțire
observăm modificări inflamatorii și retracții gingivale. Această diferență de
bază între răspunsul țesutului gros și răspunsul biotipului subțire este
esențială pentru luarea unei decizii cu privire la o intervenție clinică.
Pacienții cu biotip subțire sunt mai vulnerabili la pierderea țesutului

22
 conjunctiv și la afectarea țesutului epitelial astfel necesită un tratament
atraumatic și tehnici de igienă orală speciale. (9)

4.2 Estetica gingiei

Un biotip gingival pre-existent poate interveni în rezultatul estetic
ideal al multor terapii. În astfel de cazuri biotipul gingival poate fi îmbunătățit.
Aspectul conturului gingival urmărește arhitectura osoasă subiacentă și
este influențat în principal de factori precum: poziția dintelui, tipul parodonțiului
forma dintelui și designul CEJ.( cementoenamle junction)
Conturul marginal al celor șase dinți anteriori joacă un rol important în
estetica zâmbetului și este determinat de următoarele caracteristici: nivelul
marginilor incizale ale segmentului anterior maxilar trebuie să fie simetric,
marginile gingivale ale incisivilor centrali și a caninilor să fie cu 1mm mai
înalte decât marginea gingivală a incisivului lateral, conturul marginilor trebuie
să coincidă cu joncțiunea dintre cement și smalț, iar fiecare dinte trebuie să aibă
o papilă gingivală care să ocupe ambrazura interdentară. Aceste papile sunt
influențate de distanța și înclinarea axelor dinților, înălțimea oaselor alveolare și
forma anatomică a coroanelor clinice, acestea din urmă determinând înălțimea
punctului de contact interproximal. Pierderea papilelor ca o sechelă a bolii
parodontale sau a procedurilor dentare iatrogene determină formarea de spații
întunecate, care interferează negativ în percepția esteticii zâmbetului. Liniile
zâmbetului înalte, sunt în majoritatea cazurilor asociate cu triunghiurile
întunecate.
Absența simetriei gingivale este frecvent observată în asociere cu compensarea
dento-alveolară, înghesuiri dentare, boală parodontală și substituirea unui canin
pentru un incisiv lateral maxilar.
Morfologia țesutului gingival, din jurul fiecărui dinte s-a dovedit a fi
foarte variabilă. În jurul incisivilor și caninilor maxilari, marginea gingivală are
un contul eliptic, cu plasarea zenitului gingival spre distal de axa dintelui. În

23
jurul incisivilor laterali maxilari și mandibulari, conturul gingival are aspect
rotund.(10)
Nu este neobișnuit să se ia în considerare chirurgia plastică pre-restaurativă
parodontală pentru a îmbunătăți aspectul estetic al conturului gingival.
Modificările conturului gingival pot fi localizate fie coronal fie apical
în raport cu joncțiunea dintre cement și smalț, și pot fi abordate în diferite
moduri prin:
- Tratament ortodontic, intruzii sau extruzii ale dinților
- Chirurgie gingivală (Gingivectomie sau Gingivoplastie) pentru
prelungirea coroanei clinice
- Chirurgie osoasă pentru prelungirea coroanei clinice
Planificarea și selectarea celei mai bune opțiuni pentru corectarea
problemelor gingivale depind de mai mulți factori: adâncimea sulcusului la
sondare, localizarea joncțiunii cement-smalț în raport cu nivelul osului,
relația corono-radiculară dintre dinții implicați, forma rădăcinii și gradul de
expunere al gingiei în zâmbet. Condițiile enumerate afectează armonia
conturului gingival și a opțiunilor de tratament respective.
Succesul în îmbunătățirea estetică definitivă a conturului gingival
necesită proceduri ortodontice și parodontale. În ortodonție. Amplasarea
corectă a aparatelor fixe trebuie să țină cont de înălțimile apicale ale gingiei
dinților anteriori maxilari. În acest scop se recomandă sondarea și
înregistrarea în scopuri diagnostice a nivelelor gingivale înaintea amplasării
brakets-urilor. Cunoștințele din domeniul parodontologiei trebuie revizuite și
actualizate constant pentru a asigura un tratament corespunzător și rezultate
estetice optime.

5. Morfologia și funcția buzelor

Evaluarea morfologiei și a mobilității buzelor este un pas important în
estetica dentară. O descriere morfologică trebuie să țină seamă de lățimea,

24
 grosimea și simetria buzelor. În general buzele largi sunt asociate cu un
zâmbet larg. Un zâmbet care este cel puțin jumătate din lățimea feței este
considerat plăcut estetic. (11) Grosimea buzelor se poate descrie buzele ca
fiind subțiri, medii sau groase. Au fost făcute asociații între grosimea
buzelor și trăsături de personalitate care s-a dovedit că pot influența
morfologia dinților. Buzele pline sunt în general asociate cu un profil facial
concav și cu dominarea incisivilor centrali maxilari din zona estetica. În
schimb, un profil convex cu buze subțiri este asociat cu o dominare
moderată a dinților anteriori maxilari. Grosimea și simetria poate avea o
influență semnificativă asupra planului incizal, pe care practicianul poate
opta să il imite pentru a imita profilul buzelor asimetrice.
Mobilitatea buzelor se referă la cantitatea de mișcarea a buzelor când
pacientul zâmbește. Cantitatea de afișare a dinților anteriori trebuie evaluată
cu buzele în repaus și în dinamică. Poziția de repaus a buzelor a fost utilizată
pentru a determina poziția marginilor incizale anterioare, în special când se
optează pentru proteze totale. Vig și Brudo a determinat intervalele medii
pentru expunerea dinților în repaus în funcție de vârstă. (12) 30 ani - 3.0-3.5
mm
- 50 ani - 1.0-1.5 mm
- 70 ani - 0.0-0.5 mm
Aceste valori pot servi ca un ghid, în special când se dorește prelungirea
marginilor incizale prin protetica fixă. Odată cu înaintarea în vârsta și
modificarea profilului facial, apar și modificări la nivelul buzelor, ceea ce duce
la reducerea expunerii dinților în poziția de repaus. Acest lucru poate fi
accentuat prin abrazia dinților.
Testele fonetice, cum ar fi pronunțarea sunetelor „F” și „V”, ajută la
verificarea corectă a raportului dintre marginile incizale ale grupului frontal
maxilar și buza inferioară. Lungimea filtrumului trebuie să fie măsurată. În
general înălțimea filtrumului trebuie să fie cu 2-3 mm mai scură decât înălțimea

25
comisurilor. Pacienții mai tineri au adesea un philtrum mai scurt. Mobilitatea
buzei superioare va determina întinderea dinților maxilari și a țesutului gingival
vizibil în zâmbet, în timp ce curbura buzei inferioare servește drept ghid pentru
plasarea marginilor incizale maxilare.

5.1 Anatomia buzelor

Buzele sunt două formațiuni cutaneo-musculo-mucoase cu o mobilitate mare
care delimitează orificiul bucal. Buza superioară se deosebește de buza
inferioară, ele se unesc la extremitățile laterale ale orificiului bucal, formând
comisurile bucale. Fiecare comisură mărginește unghiul bucal. Obrajii închid
cavitatea orală pe părțile laterale.
Structura buzelor:
Structura buzelor se deosebește prin cele patru straturi: pielea, musculatura,
stratul glandular, stratul mucos
Pielea este groasă, înzestrată cu peri, glande subacee și sudoripare, este sediul
foloculitelor, eczemei și altor boli de piele.
Stratul glandular reprezintă numeroase glande labiale.
Stratul mucos este gros și se continuă cu obrajii și gingiile având zona de
tranziție roșul buzelor.
Musculatura reprezintă scheletul buzelor. În construcția sa intră mușchii
constrictori (orbiculari, compresorul buzelor), dilatatori (divergenți, pielos al
gâtului)
Orbicularul buzelor- are fibre dispuse concentric în grosimea buzelor
și în jurul orificiului bucal. Se descriu două părți;
Orbicularul extern
- Fibre intrinseci/ proprii reprezentate prin:
o doi mușchi incisivi superiori, care se inseră pe marginea externă a
gropițelor miritiforme și se îndreaptă oblic în jos și lateral către
comisura buzelor

26
 o doi mușchi incisivi inferiori care se prind pe ridicăturile canine
ale mandibulei și se îndreaptă oblic în sus și lateral, prinzându-se
pe pielea comisurilor, unde se încrucișează cu fibrele incisivilor
superiori
- Fibrele extrinseci
o Se află la nivelul comisurilor bucale
o Pătrund către buza superioară din mușchiul triunghiular al
buzelor și din fasciculele ascendente ale buccinatorului iar, spre
buza inferioară din fasciculele mușchiului canin și fasciculele
inferioare
Orbicularul intern:
- Este format din fascicule curbe care ocupă buzele superioară și
inferioară. Acestea se încrucișează la nivelul comisurilor și se prind pe
fața profundă a pielii mucoaselor
Compresorul buzelor
- Este un mușchi constrictor, format din fibre scurte întinse, de la piele la
mucoasă. Este inervat de nervul facial și are rol în sugere, comprimare și
subție
- Se mai numește și mușchiul sărutului
Mușchii dilatatori (PROFUNZI)
Canin - se inseră pe fosa canină îndreptându-se în jos și lateral
- Se prinde pe fața profundă a pielii comisurii bucale și a buzei superioare
- Este ridicător comun al comisurii și a buzei superioare
Buccinator- se inseră pe marginea alveolară a mandibulei și a maxilarului, la
nivelul ultimilor trei molari și se termină pe fața profundă a pielii comisurii și în
1/3 externă a buzelor
- Trage mucoasa bucală pentru a nu fi prinsă între dinți și trage în afară și
posterior comisura bucală

27
Pătratul bărbiei- este situat în grosimea buzei inferioare, are inserția pe 1/3
anterioară a linii oblice externe mandibulare și se îndreaptă în sus și înăuntru , se
termină pe pielea buzei inferioare
- Trage în jos și răstoarnă în afară buza superioară
Motul bărbiei
- situate în spațiul cuprins dintre cei doi pătrați ai bărbiei, se insera pe
ridicăturile alveolare ale incisivilor și caninilor, sub gingie,
fasciculele se prind pe fața profundă a pielii bărbiei
- ridică pielea mentonului , formând gropițele
Mușchii dilatatori- Superficiali
Ridicător comun al aripii nasului și a buzei superioare
- se inseră pe fața externă a apofizei urcătoare a maxilarului ,începe sub
orificiul orbicular pleoapelor și se prinde de marginea posterioară a aripii
nasului și a buzei superioare
- trage în sus buza superioară și aripa nasului
Ridicător propriu al buzei superioare
- se inseră sub ridicătorul comun, pe marginea inferioară a orbitei, medial
se termină pe fața profundă a pielii buzei superioare.
- Este ridicător propriu al buzei superioare
Marele zigomatic
- Se inseră pe fața externă a osului malar, aproape de unghiul posterior, se
fixează pe fața profundă a pielii comisurii bucale
- Trage în jos și în afară comisurile bucale
Micul zigomatic
- Se inseră pe partea mijlocie a feței externe a malarului înaintea marelui
zigomatic, iar apoi pe fața profundă a tegumentului buzei superioare
- Trage în jos și în afară porțiunea mijlocie a buzei superioare
Rizorius a lui Santorini

28
 - Se inseră pe aponevroza maseterină, printr-o bază mai lată și se îndreaptă
înainte și se prinde pe pielea comisurii
- Trage în afară și în spate comisura labială dând aspectul de râs al gurii.
Triunghiularul buzelor
- Se inseră pe jumătatea liniei oblice externe a mandibulei, sub pătratul
bărbiei și se îndreaptă în sus, se prinde pe pielea comisurii și a buzei
superioare.
- Duce comisura buzelor în jos și în afară.
Topografia buzelor
Fiecare buză prezintă:
Fața anterioară: buza superioară prezintă pe linia mediană un șanț vertical
(philtrum) care se termină în jos prin tuberculul buzei superioare.
Buza inferioară prezintă o depresiune, în care, la bărbat se prinde un smoc de
păr. Marginea aderentă- la buza superioară, de partea mucoasă răspunde șanțul
vestibular, iar în acest șanț frâul buzei superioare.
La buza inferioară, de partea mucoasei găsim șanțul vestibular, are un frâu puțin
dezvoltat.
Marginea liberă , roșie și uscară , pe linia mediană prezintă un tubercul la buza
superioară și o depresiune șa buza inferioară. (13)

5.2 Formarea embriologică

Dezvoltarea feței se realizează între săptămânile 5-8, pe seama
mugurilor formatori ai feței.
Mugurele frontal generează fruntea, osul frontal, oasele nazale.
Mugurele nazal medial generează porțiunea medială a oaselor nazale, septul
nazal membranos, vomerul, lama perpendiculară a etmoidului, porțiunea
mediană profundă a buzei și gingiilor superioare, frâul buzei superioare, oasele
incisive.

29
 Mugurele nazal lateral generează partea laterală a nasului până la unghiul
medial al orbitei, partea laterală a oaselor nazale, procesul frontal al maxilarului,
masele laterale ale etmoidului cu cornetul nazal superior și cornetul nazal
mijlociu, cornetul nazal inferior, lama ciuruită a etmoidului, osul lacrimal.
Mugurele maxilar generează buza superioară, regiunea superioară a obrajilor,
maxilarul, oasele zigomatice, oasele palatine, scuama temporalului.
Mugurele mandibular generează buza inferioară, gingiile, frâul buzei
inferioare, bărbia, partea inferioară a obrajilor, mandibula.(14)
Funcțiile buzelor
Aportul alimentar
Alăptarea
Buzele sunt ușor mobile deoarece au proprii mușchi și mușchi învecinați. Sunt
folosite pentru a mânca, pentru a ține alimentele sau a le introduce în gură. O
altă funcție este de a închidere a gurii etanș, pentru a ține mâncarea și lichidele
în interiorul cavității bucale, de asemenea pentru a păstra obiectele nedorite în
afară.
Buzele sunt esențiale pentru aspirație în cazul bebelușilor când aceștia trebuie
alăptați. Buzele sunt folosite și pentru a suge în alte contexte, cum ar fi suptul
unui pai pentru a bea lichide.

Articulare
Buzele servesc la crearea diferitelor sunete- în principal sunete labiale,
bilabiale și a consoanelor, precum și rotunjirea vocalelor- acestea reprezintă o
parte importantă a aparatului de vorbire.
Buzele permit fluieratul și interpretarea instrumentelor de suflat cum ar fi
trompeta, clarinetul, flautul și saxofonul. Persoanele care și-au pierdut auzul pot
citi inconștient sau conștient pe buze pentru a înțelege vorbirea fără a fi nevoie
să perceapă sunete reale.
Organ tactil

30
 Buzele au multe terminații nervoase și reacționează ca parte a simțurilor tactile.
Buzele sunt foarte sensibile la atingere, căldură și frig. Prin urmare, ajută la
explorarea obiectelor necunoscute pentru bebeluși și copii mici.
Expresie facială
Buzele contribuie substanțial la expresiile faciale. Buzele exprimă vizibil emoții
precum : Zâmbet sau încruntare, iconic prin curbarea buzelor se formează o
parabolă deschisă în sus , respectiv deschisă în jos. Buzele pot exprima tristețea
când o persoană plânge sau senzualitate când o persoană încearcă să fie
provocatoare.

Bibliografie
1.Winkler D, Orloff J. Ethics behind esthetics: Nordic Dentistry 2003 Yearbook.
Berlin: Quintessence; 2003.*
2. Mclaren EA, Culp L. Smile analysis the photoshop smile design technique:
Part I. J Cosm Dent 2013;29:94-108.
3. Newton JT, Prabhu N, Robinson PG. The impact of dental appearance on the
appraisal of personal characteristics. Int J Prosthodont 2003;16:429–34.
4.Newton JT, Prabhu N, Robinson PG. The impact of dental appearance on the
appraisal of personal characteristics. Int J Prosthodont 2003;16:429–34

31
5.”Probleme pshihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj” Iolanda
Mititiuc, 1996, p.31”
6.Dumitrescu ªT. Randasu I. Coca I. Dimitrie S. Morfologia clinico-funcționalã
a dinților Bucureºti 1976
7.Fradeani M. Esthetic rehabilitation in fixed prosthodontics, vol. 1. Esthetic
analysis. Chicago: Quintessence; 2004. p. 243–6.
8.Shah R, Sowmya NK, Mehta DS. Prevalence of gingival biotype and its
relationship to clinical parameters. Contemp Clin Dent 2015;6 Suppl 1:S167-71.
9.Newman MG, Takei HH, Klokkevold PR, Carranza FA. Textbook of Clinical
Periodontology. 11 th ed. Missouri: W.B. Saunders Company; 2012. p. 23.
10.Gill S, Naini F, Tredwin C. Smile aesthetics. Dent Update 2007;34:152–8
11.Davis N. Smile design. Dent Clin N Am 2007;51:299–318
12.Vig R, Brundo G. The kinetics of anterior tooth display. J Prosthet Dent
1978;39:502–4.
13.Allanson JE, Cunniff C, Hoyme HE, McGaughran J, Muenke M, Neri G.
2009b. Elements of morphology: Standard terminology for the head and face.
Am J Med Genet Part A 149A: 6– 28.
14.C. Maria-Marinela. Embriologie umană Part 1. Tema V Dezvoltarea feței .
pg 17-18

32