Importanta conflictului de calificari si a solutionarii lui

Solutionarea corecta a conflictului de calificari este importanta intrucat poate conduce

la aplicarea unuia sau a altuia dintre sistemele de drept in prezenta. Solutiile practice pot sa
difere dupa cum urmeaza:
 prima situatie apare atunci cand vorbim despre calificarea continutului normei
conflictuale-in functie de modul de solutionare a conflictului de calificari, se va
determina insasi norma conflictuala aplicabila, deci implicit si sistemul de drept
aplicabil si solutia care va fi pronuntata pe fondul cauzei.
Calificarea gresita a continutului normei conflictuale conduce la determinarea altei normei
conflictuale decat cea corect aplicabila spetei, implicit la determinarea altui sistem de drept si
a altor solutii pe fond aplicabile cauzei.
 a doua situatie se refera la calificarea legaturii normei conflictuale-modul de
solutionare a conflictului de calificari NU influenteaza alegerea uneia sau a alteia dintre
normele conflictuale incidente, dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si implicit
solutia pe fondul cauzei.

Avand in vedere aceasta importanta a solutionarii conflictului de calificari, se pune

problema dupa ce sistem de drept se solutioneaza calificarea. Avem o regula generala si o
serie de exceptii de la regula+o situatie speciala in cazul calificarii notiunilor juridice cuprinse
in regulamentele si actele UE.
Regula generala: se face calificarea dupa legea instantei sesizate(lex fori)-art. 2558
C.civ alin(1): Cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data
unei institutii de drept sau unui raport juridic se ia in considerare calificarea juridica stabilita
de legea romana.
-pentru aceasta regula, avem cel putin 2 argumente care o sustin:
1)norma conflictuala pe care trebuie sa o calificam este o norma juridica din sistemul de drept
al instantei sesizate. Asadar, interpretarea normei trebuie facuta potrivit conceptelor din
sistemul de drept din care norma face parte potrivit principiului cf caruia interpretarea ii
revine celui care a edictat norma juridica.
2)argumentul de reducere la absurd: alternativa calificarii potrivit legii forului ar consta in
calificarea notiunilor din norma conflictuala potrivit legii cauzei(lex causa). Consideram ca nu
este posibil sa calificam dupa lex causae pentru ca in momentul in care se pune problema
calificarii lex causae nu este inca determinata, ci ea urmeaza a fi determinata tocmai ca
urmare a modului de solutionare a conflictului de calificari. Drept urmare, nu putem califica
notiunile din norma conflictuala potrivit lui lex causae care nu este cunoscuta inca. Legea
forului este singurul sistem de drept pe care judecatorul il cunoaste, avand in vedere ca
problema conflictului de jurisdictii este singurul aspect transat in acel moment(doar lex fori
este cunoscuta).

Exceptii de la regula:
-calificarea conflictului potrivit vointei partilor-art. 2558 alin(5) C.civ: Cand partile au
determinat ele inseleintelesul notiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor notiuni se face
dupa vointa partilor. Prin aceasta exceptie, se da efect principiul autonomiei de vointa a
partilor, care primeaza in materia contractelor civile.

-calificarea secundara-notiunea de „secundar, secundum” exprima faptul ca este vorba despre

o calificare subsecventa celei principale. Calificarea secundara se face pe baza legii aplicabile
cauzei, adica legii la care trimite norma conflictuala si in acest sens avem art. 2558 alin(3)
C.civ drept exemplu de calificare secundara: Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se
determina potrivit legii locului unde acesta se afla sau, dupa caz, sunt situate.
Daca vreau sa aflu daca un bun este considerat mobil sau imobil potrivit legii aplicabile
pe fondul cauzei, intai voi face o calificare principala ce are ca scop determinarea normei
conflictuale, iar apoi voi face o calificare secundara in baza careia natura mobiliara sau
imobiliara a bunului va fi determinata de legea locului unde el este situat. De pilda, daca in
fata instanatelor romane se pune o pr de rev a unei platforme petroliere, in primul rand,
incercam sa gasim in legea romana o norma conflictuala referitoare la bunuri, iar acea norma
ne trimite la un sistem de drept. Daca acela este un sistem strain, trebuie sa ne uitam in
acceptiunea acelui sistem care este natura acelui bun-putem sa ajungem sa solutionam
problema solutionarii potrivit unui alt pachet de norme materiale. Daca sistemul de drept
strain considera platfoma un bun imobil->norme aplicabile imobilelor.
Alt ex de calificare secundara: art 2569 C.civ: determinarea si proba cetateniei se fac in
conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca. De pilda, daca in fata inst romane, se
pune o problema de capacitate a unui cetatean american, jud roman va fi obligat in dovedirea
cetateniei americanului, sa ceara nu documentele pe care le cere legea romana, ci cele pe care
le cere legea americana(permis de conducere, pasaport, permis de biblioteca, carnet de
student etc).

-calificarea institutiilor juridice necunoscute dreptului forului-art 2558 alin(4) C.civ: Daca
legea romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste sub o alta denumire ori cu
un alt continut, se poate lua in considerare calificarea facuta de legea straina. Aceasta inseamna
ca solutionarea calificarii institutiilor de drept necunoscute legii forului se va face dupa
sistemul de drept care le cunoaste. ex: institutii din sistemul de drept arab(cafala-pachet de dr
si oblig pe care parintii sau tutorele il au asupra copilului minor)-daca s-ar pune o astfel de pr
in fata instantelor romane, jud roman, daca este competent va face calificarea si interpetarea
potrivit dreptului arab, insa cu pastrarea competentei de solutionare de catre jud roman.

Situatia speciala este aplicabila in cazul actelor normative emise la nivelul UE atunci
cand trebuie facuta calificarea diferitelor notiuni juridice intalnite in acestea. Unele concepte
continute in Regulamentele si in general in actele UE pot diferi foarte mult de intelesul lor
astfel cum este dat in cadrul legislatiilor nationale. Pt aceasta problema, solutia este fie
calificarea dupa legea forului(intorcandu-ne la regula generala), insa aceasta solutie nu duce
la o interpretare uniforma a notiunilor curpinse in actele UE, ceea ce va conduce la situatii de
nedorit in care instante din state diferite membre ale UE vor interpreta si vor aplica in mod
diferite exact aceleasi notiuni cuprinse in regulamente care ar trebui sa fie uniforme si egale,
fie calificarea autonoma a notiunilor din actele UE-este de competenta CJUE, iar prin Tratatul
de la Lisabona s-a extins rolul instantelor de judecata din statele membre de la toate nivelele,
permitandu-se acces la CJUE cu privire la chestiuni ce tin de interpretarea textelor emise de
Uniune.
CJUE a promovat in mod constant principiul interpretarii uniforme=ideea de calificare
autonoma a.i. sa se ajunga la o interpretare independenta, egala a notiunilor in toate sistemele
de drept din statele membre.
 INSTITUTIA CONFLICTULUI IN SPATIU AL
NORMELOR CONFLICTUALE
SI INSTITUTIA RETRIMITERII
Avem conflict de calificari atunci cand notiunile din continutul si/sau din legatura
normei conflictuale aplicabile in speta au intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile
de a se aplica.
Exista conflict in spatiu de norme conflictuale atunci cand sistemele de drept in
prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite. Se numeste conflict in
spatiu deoarece normele conflictuale din sistemele de drept incidente a se aplica in cauza
coexista in spatiu, ele sunt in vigoare si se aplica la acelasi moment de timp.

Felurile conflictului in spatiu de norme conflictuale:

 conflict pozitiv de norme conflictuale-exista atunci cand fiecare dintre normele
conflictuale incidente trimite la propriul sau sistem de drept. De exemplu: se pune o
problema de stare civila si capacitate a unui cetatean roman cu domiciliul in Anglia-
daca sunt sesizate instantele romane, norma conflictuala romana privitoare la starea
civila si capacitatea persoanei fizice impune solutia lex patriae(supune starea civila si
capacitatea legii cetateniei, deci trimite la dreptul roman ca fiind aplicabil pe fond).
Daca litigiul privitor la starea civila si capacitatea pers fizice ar fi dedus judecatii unei
instante din Anglia, instanta engleza va aplica propria norma conflictuala referitoare la
stare si capacitate, care trimite la legea domiciliului, deci la dreptul englez. Asadar,
conflictul pozitiv spune ca spatial, exista 2 norme conflictuale care se ref la aceeasi
problema(aceeasi ipoteza, continut)-daca sesizez instantele romane, instantele romane
vor aplica norma lor conflictuale->Legea cetateniei(norma conflictuala romana trimite
la dreptul roman)-daca aceeasi problema ar fi ridicata in fata inst engleze, se va duce la
norma conflictuala engleza->Legea domiciliului(norma conflictuala engleza trimite la
dreptul englez pt ca cetateanul are domiciliul in Anglia).
Conflictul pozitiv nu poate da nastere la retrimitere.
Conflictul pozitiv se rezolva tinand cont de prima instanta sesizata.(rezolvarea
conflictului de jurisdictii).
 conflict negativ de norme conflictuale-exista atunci cand normele conflictuale in
prezenta, fiecare dintre sisteme declara aplicabil sistemul de drept al celuilalt stat sau
trimit la un alt sistem de drept tert. ex: situatia unui cetatean englez cu domiciliul in
Romania-daca pe o problema de capacitate, sesizez instanta romana, instanta romana
va aplica norma conflictuala romana referitoare la capacitate, care trimite la sistemul
de drept al cetateniei persoanei fizice=>norma conflictuala romana trimite la dreptul
englez. Pe de alta parte, norma conflictuala engleza, referitoare la capacitatea spune ca
este guvernata capacitatea persoanei fizice de legea domiciliului=>norma conflictuala
engleza trimite la dreptul roman. Aceasta este ceea ce se cheama retrimitere.

Retrimiterea, in dreptul international privat, este situatia juridica aparuta in cazul in

care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, adica
inclusiv la normele conflictuale din acel sistem, iar in dreptul strain exista o norma
conflictuala care nu primeste trimiterea, ci fie trimite inapoi la dreptul forului, fie trimite mai
departe la un sistem de drept tert.
Conditiile retrimiterii:
1)sa existe un conflict negativ de norme conflictuale
2)sensul trimiterii sa se faca la intregul sistem de drept strain, inclusiv la normele lui
conflictuale. Sensul trimiterii, in mod normal, se poate face in doua moduri:
-in primul rand, atunci cand norma conflictuala a forului trimite numai la dreptul material
strain, se va aplica pe fondul litigiului acest sistem de drept si nu voi avea retrimitere.
-a doua modalitate: sensul trimiterii se poate face la intregul sistem de drept strain(norme
materiale+norme conflictuale). In aceasta situatie, poate sa existe retrimitere.
Sensul retrimiterii este indicat in general de legea forului. Retrimierea este o
operatiune logico-juridica-NU se confunda cu ideea de declinare de competenta, care este o
problema de procedura. Ca operatiune logico-juridica, retrimiterea se intampla numai in
mintea judecatorului sau arbitrului.
Speta forgo?

Felurile retrimiterii
 retrimitere de gradul I(retrimitere simpla, trimitere inapoi)=situatia in care norma
conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain, unde exista o norma
conflictuala care trimite inapoi la dreptul forului.
 retrimitere de gradul II(retrimitere complexa)=situatia in care sistemul de drept
strain la care norma conflictuala a forului a trimis trimite la randul sau mai departe la
un sistem de drept tert.

In dreptul roman, retrimiterea este regl in mod expres in art 2559 C.civ. alin(1): Legea straina
cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii
contrare. Din acest text, concluzionam faptul ca dreptul roman admite ca sensul retrimiterii
este la intregul sistem de drept strain, ceea ce ins ca admite de principiu institutia retrimiterii.
alin(2): Daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat se aplica legea
romana daca nu se prevede in mod expres altfel.=>Solutionarea retrimiterii de gradul I si II este
in sensul aplicarii legii forului.

Argumente:
-trimiterea pe care norma conflictuala romana o face la un sistem de drept strain nu este
altceva decat o oferta de aplicare(nu este o obligatie ca acest sistem sa devina incident)-
motivul: legea romana nu poate impune obligatii unui alt sistem de drept.
-orice sistem de drept din lume trebuie privit ca un concept unitar(ansamblu de norme
juridice, deci norme materiale+norme conflictuale)->nu putem sa tinem seama doar de o
parte a dreptului strain si doar pt motivul ca asta ar face solutionarea cauzei mai usoara.
-admitand retrimiterea, sunt impacate si se da eficienta dispozitiilor din ambele sisteme de
drept incidente in cauza. In caz contrar, ar insemna sa dau eficienta doar dreptului roman si sa
ignor o parte din normele dreptului strain.

Exceptii de la retrimiterea de gradul I-art. 2559 alin(3) C.civ:

1) lex voluntaris(legea aleasa de parti): atunci cand partile la un raport juridic aleg un sistem
de drept strain ca fiind aplicabil, acest sistem de drept strain trebuie respectat de catre
instantele romane pe fondul sau. Se prezuma ca alegerea partilor s-a vrut a fi facuta numai cu
referire la normele materiale.(sensul retrimiterii=restrans)
2) legea aplicabila formei actului juridic-forma actului juridic este in general guvernata de
legea locului unde actul a fost incheiat, asta insemnand dreptul material al statului unde actul
s-a incheiat.
3) obligatiile extracontractuale(delicte civile), caz in care retrimiterea nu este admisa.
+tot cu titlu de exceptie, institutia retrimiterii nu este admisa in baza unora dintre
reglementarile internationale la care Romania este obligata(Ruglamentele Roma I si Roma II
interzis retrimiterea).

Retrimiterea de gradul II(situatia in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de

drept srain, iar acela prin norma lui conflictuala trimite mai departe la un sistem de drept
tert)-ex: o problema de capacitate cu care este sesizata o instanta romana cu privire la un
cetatean englez cu domiciliul in Franta->instanta romana va incerca sa vada scopul ei-ccauta o
norma conflictuala in dr roman referitoare la capacitate->trimite la legea cetateniei(dreptul
englez)->trimite la legea domiciliului(dreptul francez).
Dreptul roman nu admite de principiu retrimiterea de gradul II. In acest sens, art. 2559
alin(2): daca legea straina retrimite la legea altui stat, se aplica legea romana=>in exemplul
anterior, se aplica legea forului.

APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE

iIn orice litigiu de drept international privat, putem avea 2 situatii:
 situatia in care se trimite la dreptul roman (judecatorul sau arbitrul trebuie sa aplice
normele materiale de drept roman pt solutionarea pe fond a cauzei). Faptul ca ajung sa
aplic legea romana pe fond=rezultatul unui rationament conflictual al judecatorului.
Rationamentul conflictual trebuie sa se regaseasca in motivatia hotararii, este un pas
peste care nu poate trece judecatorul.
 situatia in care norma conflictuala romana nu trimite la dreptul roman, ci trimite pe
fond la un sistem de drept strain=>se pun mai multe probleme:
-daca norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, ea trimite la toate
izvoarele de drept din acel sistem(legi, uzante, jurisprudenta daca este cazul).
-art. 2561 alin(1) C.civ: aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii.
Aceasta idee inseamna ca nu este ceruta reciprocitate de solutii sau de norme juridice intre
dreptul roman si dreptul strain pentru ca normele straine sa se aplice.

Din punct de vedere practic, in cazul in care norma conflictuala romana trimite la un
sistem de drept strain, se nasc mai multe dificultati in aplicarea dreptului strain:
1) titlul cu care dreptul strain este aplicat de catre instantele romane. La nivelul
sistemelor de drept din intreaga lume exista doua conceptii privitoare la titlul cu care este
aplicata o lege straina.
O lege straina poate fi aplicata cu titlu de element de fapt(conceptia in dreptul anglo-
saxon) sau cu titlu de element de drept(conceptia in dreptul roman, german, austriac, elvetial,
francez)=>orice sistem de drept strain va fi pus pe pozitie de egalitate juridica, deci se va
aplica cu exact aceeasi forta juridica la fel ca dreptul roman.
Consecinte:
-dpdv al invocarii legii straine, daca un sistem de drept strain este privit ca element de fapt,
acesta poate fi invocat numai de catre parti ca orice alt element de fapt si trebuie probat tot
de catre parti pentru a putea fi luat in considerare de catre instanta de judecata-motivul este
acela ca faptele trebuie dovedite si infatisate de catre parti judecatorului conform ideii ca
partile dau faptele, judecatorul da dreptul. Cu alte cuvinte, instanta nu invoca din oficiu
aplicarea legii straine. Daca ma duc sa ma judec pe un rap de drept int privat in Anglia, jud
englez nu este obligat sa aplice de la sine putere normele conflictuale engleze si sa invoce
aplicarea dreptului strain.
In sistemele de drept care considera dreptul strain ca un element de drept, invocarea
se va face pe de o parte din oficiu, de catre instanta de judecata in temeiul rolului activ
insemnand ca judecatorul va pune in discutia partilor aplicarea unei legi straine pt ca norma
conflictuala care trimite la dreptul strain este imperativa. Exemplu: daca in fata instantelor
romane se discuta o problema referitoare la un drept real imobiliar sau la un drept de
locatiune asupra unui imobil situat in strainatate, judecatorul roman este obligat sa invoce din
oficiu aplicarea legii locului situarii imobilului, chiar daca litigiul este intre doua parti romane.
Invocarea dreptului strain se va face de catre parti in temeiul principiului disponibilitatii.
Daca partilor le este data posibilitatea de a se aplica o lege straina, le este de asemenea data
posiblitatea de a renunta la aplicarea unei legi straine cauzei lor. Daca intr-un contract partile
au impus o clauza prin care au decis sa supuna acel contract unei anumite legi, in faza
judecatii, ele pot renunta la beneficiul acelei clauze, intorcand practic contractul lor in sfera
dreptului romanesc.
-dpdv al sarcinii probei, in sistemele de drept in care dreptul strain este privit ca element de
fapt, sarcina probei legii straine incumba exclusiv partilor. Judecatorul nu are obligatia sa
probeze legea straina si judeca exclusiv dupa ceea ce i se furnizeaza.
In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca element de drept, sarcina probei
legii straine se imparte intre judecator si parti. Asadar, pe de o parte, judecatorul in temeiul
rolului activ trebuie sa depuna toate diligentele pt aflarea continutului exact si complet al
dreptului strain in cazul in care norma conflictuala romana a trimis la el. In acest scop,
judecatorul este obligat sa administreze toate probele permise de lege avand de asemenea
puterea de a solicita partilor sa administreze un anumit mijloc de proba cu privire la legea
straina.

Din punctul de vedere al pozitiei judecatorului, apare o prima deosebire esentiala intre
dreptul strain si dreptul national. In ceea ce priveste dreptul roman, avem principiul
traditional: judecatorul cunoaste drept(prezumtia cunoasterii legii de catre judecator)-
aceasta prezumtie functioneaza numai in ceea ce priveste dreptul roman. Sub acest aspect,
doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca prezumtia de cunoastere a legii nu
este si nu poate fi aplicata cu privire la un drept strain. Asadar, judecatorul roman nu poate fi
prezumat a cunoaste norme materiale din orice sistem de drept(nu este o obligatie a lui). De
aceea, in ceea ce prv aplicarea legii straine, judecatorul este obligat sa dispuna si poate obliga
partile sa dispuna anumite mijloace de proba astfel cum indica art. 2562 C.civ. alin(2): partea
care invoca o lege straina, poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.=>judecatorul poate
apela la sprijinul partilor pt a afla continutul legii straine aplicabila cauzei.

-dpdv al interpretarii legii straine, potrivit disp art. 2563 C.civ: legea straina se interpreteaza
si se aplica potrivit regulilor de interpetare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii
apartin.=>daca norme materiale dintr-un sistem de drept strain sunt aplicabile pe fondul
cauzei, ele nu vor fi aplciabile doar in litera lor, ci si in spiritul lor=>judecatorul roman nu
preia doar notiunile interpetandu-le asa cum le cunoaste el, ci preia notiuni+interpretare la
cauza completa din legea straina.

-caile de atac in cazul gresitei aplicari a legii straine->in aproape toate sistemele de drept ale
lumii, instantele supreme judeca pt nelegalitate, nu si pt netemeinicie. In sistemul de drept
anglo-saxon, legea straina fiind privita ca un element de fapt, nu va putea conduce la atacarea
unei hotarari pt gresita aplicare sau interpretare a acesteia in fata instantelor supreme.
In sistemul roman de drept si in cele care privesc dreptul strain ca un element de
drept, gresita aplicare sau interpretare a legii straine este sanctionata identic cu gresita
aplicare sau interpretare a legii romane. Dreptul strain beneficiaza de aceeasi protectie cu
dreptul roman=>partile nemultumite de o hotarare data de instanta de fond cu privire la
aplicarea unei legi straine pot ataca acea hotarare prin toate caile de atac ordinare sau
extraordinare. Deschisa calea apelului, recursului, contestatiei in anulare, revizuirii.
!Situatia RIL: RIL poate fi promovat numai de anumite autoritati si are ca scop uniformizarea
interpretarii si aplicarii dreptului roman. Asta inseamna ca un RIL nu poate fi promovat
impotriva unei hotarari pronuntate pe drept strain.