COJA, I.

CRITERIUL ADEVARULUI
IN DEFINI IA LIMBAJULUI
in vol. ,rTradifie qi inovafie in studiul limbii romf,ne"
(2004), G. Pani Dindelegan (coord.)
editura Universitltii Bucuresti.

t Limba ca sistem
I Functiile limbajului
 Toate bune gi frumoase gi mai ales bine cunoscute in_.legiturd cu
acest subjecq
jurul caruia graviteazd majoritatea subiectelor examenurui de ieoria
r;.uii ln unur t ,
facultate. Numai cd ne punem intrebarea urmltoare: in ce nrisurd acest
caiacie, a" r.,-
bine stn:crurar. bine sistemlizal cstc un atribut speriiic Iinrbejului?
er* orr*'o.'j#l
bine sistenratizatd a ereraenteror o caracteristicd iar intdjniti in..aite
,;;;,";;;1:
lingvistic? Rdspunsur credem cd nu poate fi decar unur singur: rJimpot.iuri-iLn,.,,,,.
CRITERIUI EDEVARUTUI lll D EFI IIITIA tI II BAJUI.UI domeniile care, prin cunoa$tere cdt de c6t aprofundatd. sinLr prezinte
rdnduiaid stricti, atdt in lLrmea creatd de om, a culturii "
9i a civiliiaiiei, .at gi"r*;;i.::J:t
iil,ururq
ION COJA cosmos gi in microcosnios I
1

Faar/tatea de Litere Repet: dimpotrivi, ne-ar fi greu sd nuninr acel domeniu in

Universitatea Bucuresti
1. Limba ca sistent
Cea rnai rrare parte a lingvisticii din ultimele trei sferturi de veac, adicd a lingvisticii
de dupd Ferdinand de Saussure, a fost preocupati si demonstreze catacterul de sisten'l al
linrbii. acest atribut fiind identificat ca insigi esenla graiului omenesc. alituri, fire5te, de
trpartenenla lirnbii la domeniul mai vast ceva al semnelor. Limba ca sistem de senne, iatd
ideea,,majorS" a leslitului Cours de linguistique gdnirale, idee prin care autorul a intrat
in rAndul celor nrai in'lportante figuri ale gdndirii teoretice din secolul al XX-lea. Nu avem
nimic de obiectat, ideea ci linrba este un domeniu al semnelor e chiar anterioarl ntarelui
lingvist, c[ruia ii rinrdne meritul impundtor de a fi vdzut necesitatea constituirii unei gtiin]e
a semnelor, senriotica, dupi cum s-a numit aceasta in cele din urm5, o gtiinld in cadrul
clreia ling'r'istica, gtiin!i a semnelor rostite, este sortitd a fi doar un capitol, capitolul de
departe cel mai important insd.
La fel, este evident 9i caracterul de sistem, de intreg ale cdrui pirli conrponente, luate
fiecare in parte, reprezinti prea pu{in in raport cu valoarea lor reald, aceasti realitate
decur_eAnd din importanfa pe care o au relaliile de inter-condilionare, de determinare
reciprocS, r,izibile la tot pasul in structura limbajului, valoarea fiecdrui element component
fiind o mlrinre relaiivi, riguros controlalt de pozilia in sistem, de vecinitatea cu alte
elemente, raportarea la alte unitbli fiind obligatorie pentru definirea, inlelegerea 9i
func{ionarea fiecerei entitati lingvistice, a limbii ca sistem de semne, de valori. Bunioari,
exemplificAnd Ia nivelul cel mai accesibil, al cuvintelor, dacd vom incerca si definim
,,vaioarea" cuvintului arbore, von't avea de spus ce este in sine un arbore, il puiern 9i arhta
conlocutorilor nogtri, ddnd exemple de arbori, il putem 9i desena, cum a fecut-o Saussure
in r,estitul siu Carrrs. Putenr face gi fotogrdfii ilustrative. Dar totu$i, pentru a ne asigura de
corecta intelegere a valorii cuvdniului, va trebui sd convocim gi alli termeni, alte cuvinte,
spre a ne in{elege cAnd spunem despre cet'a cA este copac sau pom2 arbust sau tulE gi nu
arbore. in schimb, la foarte multe cuvinte nu le putem da nicicum o definitie in sine, ci
numai una relatir'5, printr-o totalA raportare la alte cuvinte cu care se ,.invecineazi" in
sistem, fibd csenliale si definitorii numai diferenlele; deosebirile, astfel cI despre un
'Colonet nu rom puG;Tpnne J6iAt Ci este gradul militai imeiillt-iirferior generaluiui 9i
jmediat supenor ,,lent - colonelului". Nu pot desena un colonel spunAnd ci aga arati un
,tblonel. La fel lrr: pot desena cum aratd un vdr sau un nepot sau unchi. Persoana care
L'pentnr
mine este unchi, pentru virul meu este tatd, iar pentru alt unchi este fiu! Cum sd
lic" rceste cuvinte ceva in sine l
{nsemne 5i ,,si
ll
..:
651
care dezordinea
arbitrariul 5i a.leatoriul lac regea, adici anureazi orice r-ege, o.;.. a"t.nnii-0..,
cauzalitate gi prediclie a evenimentelor. sigur, daci il raportlir ia alre orr.,
procedee imiotice
linrbajul se impune prin v'astitate qi rigoare. Dar nu gi dacl il cornpara,
.u ioo,*ni;r.
extralingvistice, ne-semiotice, care 1in de realitatea omenescului ruu
a. lurrl.u ii
fost dat omului sI se desflgoare. Dovada cea mai bund este insugi cuvantul "are
i-a
(qi ion..p,ul;
sistem, mult mai vechi dec6t ideea cd llmbq ar fi, gi ea, tot un sisiem.
ca ataiea ol,.l.. sa
zrcem, corpul omenesc, domeniul viului.
-Aqadar in incercarea de a defini esen{a limbajurui omenesc, a graiului, a statutului
nosrru de fiinle cuvintdtoare, caracterul de sisten oi lirnbrlrlui nu eite
reuj"tor in nici
un fel cit de cit specific gi nu are ce ciura in definitia limbii.
2, Economie gi redundanti
--Defini$a sistemului, a bunei rdnduieli in orr'ce domeniu, include economia de efort gi
.-mrjloac.e. Ai.eagta este o lege, gi ea-universarE, care guvemeaza deopotriva compoJamentur
nostru lingvistic ai forma orbitei dupd care se rotegte pamdntul gi toate
corpurile cereqti,
guverneazi o mullime de detalii biologice sau anatomice g.a.m.d.
in, lingvistici, Andr6
Iuartinet a identificat efectul tendinlei spre minim eforr i.r cele doui pri'nuil
,prori..",
sintagmatic qi paradigmatic. Economla sintagnaticd este cea care ne indiamnd
Ia enunfuri
cat mal scurte, mai succinte. la cuvinte scufie etc., economisind astfel
efort articulator la
Em.i{dtor.9i eforrul de aten{ie la.Receptor.. in plan. paradigrnatic, la
nivelul compe;ntei, al
codului lingvisric, a econonrisi inseamni afie"i;^ memoria, a nu supiasolicita p'terea
noastr6' atat de limitat4 de a memora multe cuvinte. prea multe. De
aici tendinia de a
folosi cuvinte polisemantice..de a da.denumiri perifrasiice, de a deriva gi
compune cuvinte
noi, care, deci, si nu fie chiar noi... intre iele doui tentalii arbitieazd nevoia de a
comunica, Aceast[ nevoie ne determini si avem un nunrir cat mai
mare de termeni gi sd
oferim Receptorului un enunl cdt mai dezvoltat, asigurAndu-ne cd acel enunf
nu va fi
lmbiglu, ci se va inielege.bine.ce avem de spus. ,,ne-cizia', se ia in functie de frecvenfi,
Dacd rrecvenga cu care apeldm la un concept nou este mici, atunci este
mai econonric sd
nu-i ddm o denumire noui..un semnificinr nou se poate impune memoriei, fEri s-o
oboseascI' dach este sprijinit de o frecvenfd mare, ridicati. Fiind des
forosit, nour
semnificant va fi ugor de memorat, iar enunturile in care apare noul
semnificant vor fi
astfel mai scurte, ceci vor inlocui perifraza prin cuvant. (vezi Andrd
Martinet, Eldntents
de linguistique ginirale.) A'em pe de o parte tendinta de a economisi
cat mai mult, al
cirei punct final, asimptotic urmdrit, este tacerea, renunlarea la cuvant. De cealalti parte,
impunltoare gi generatoare de consecinle pozitive, neuoia de
un
".";;;i.;,;;'u'uu.o
652

rrrr)ralr cil rnei ltl.tre d,t sr:mnr:. rle senrnifica{i( j) ,.i s,:rlrn jj ica:ili, cu ajuioruri clirrrra
crr u l tlrril c :;zi
f ie c l;irr,, voct. ciezanrbigrr iz"aie
u rti
li.:l'erul pc c:rtre l-am inirr)dils-"nc"'oia tie conrrrrriclre. ss cLi\1enea a fi arlintit;i ir;
discrriia dcsl-,re si:iclrr. riitr prrralralrrl ;ntcrior. in [-inbn ronfini, vo]. I. Sertil pu5cariLr )e
explici foarte convin-{Atcr cititoriici sii id;:ea de sisicr:r. compa:.ind linrha-iul r:u o
bjbliotcci-r. Orice biblioteci. dennd de ace.st nume, uzeazi de anumile criterii pentru a
dispurr. tartilc irrrr-.rn rrrLrn,ir l'el;i nu in altrrl. Accstr crircrii le ajdla. cand ai nevc,re,.r
gdselti nrai u$or cartea pe care o cauti. Adicl si economiseyti djn efortul clutirii. Or, cste
evident ci nurnai ciind ai urr numdrrelativ mare de c54i incepi sE ai probleme cdnd cauli o
ca11e anun're. La fel - 9i nu nrai e nevoie sb mai dentonstrim asta, caracterul de sistem at
limhii este irnpus de nunrirui rrare de semne, de unitati, care intri in inventarul lingvistic.
Iar numirul acestor unitdli nir poate fi decdt expresia rrnor nevoi de comunicare sporite.
Nuntdrui mare de unitlli iingvistice poate fi stapdnit de mintea noastri, de nrcnrorja
ncasrr6. de conrpetenta noastre numai daci aceste unitdti sLtnt aranjate ,.cu cap", cu cr
noimi oarecare. intr"o dispunere clreia cel mai potrivit este sai-t spunem sistem.
Onrul uz-eazi 5i cle semne de alti naftrra. vizuale sau tactile^ dar acestea nu sunt
ordon.rte inlr-un sistcrn dc valon inler-dcpendente. $i asra pentru cA rru c neloie 5i rru e
neioie pentru ci nr-amdrul acestor semne non-lingvistice este foarte mic. ln plus, au un
rnarcat caracler nlturai, nrolivat cieci, aproape irinlscut.
3. ,,Liguistique par ce qu'arbitraireo'(Ferdinand de Saussure)
S-ar pirea. deci, ci Ferdinand de Saussure leagi esenfa lirntrajuiui gi de acest
caririter, arbilrar. al senrnului lingvistic. Avem serioase indoieli in aceastl privin![. Omul,
ca fiinii raiionalii. irrcearci si fie adecvat, adici motivat in tot ceea ce face, fiind vorba gi
de o adecvare a mijloacelor la scopul unrdril. in nici un caz limbajLll nu putem spune c5-5i
proiune si fie arbitrar. Ci el ajunge si fie gi arbitrar, dupd ce, lbarte probabil, a inceput
prin a fi moiivat ;i 'in numeroase caztiri este gi pAni azi motivat. Ba chiar se poate spune ci
intr-o proporiie cor'6rgitoare limbajul este nlotil at. IaiS citer a dovezi (exemple):
1. h4ai iniai este molivatA natura sonorS, fonicb a limba.jului. Limbajul a avut de
..ales" intre a fi r. izual, tactii sau sonor, in functic de cele trei simlrrri capabile sA
irrresistleze nriitrrillitatea sennificantului; r'dzul. pipEitul gi auzul. Pr,:n6nd auzul qi
semnificantii acustici ia temelia l!rnbe.jLrlui, orrui a ilcLrt cea mai buni aiegere. NLr cred rI
este nt.,o;: sa rnri demr'rrstrrrn tle ce era de prcterat semnifiialrtlll sunttr in ccnrprmtie cu
ceilalti doi sentnificanti posibili, pe care, de aitt'el. ornul nici nu i-a abandonat cu totul, dar
se lb)osegte dl senrne vizLrnle;i tactile numai in niod e,cazir:na|, la periferia
conrpol tanit'rluiui sir-i setnioti;.
?. Despre a;a-zisa ntoti't'are absolutri nu avenl nimic de adiugat. Chiar daci ea nu
duce la rezuliaie identice in toate iciiomLirile, inrportantd este intenlia motivlrii gi ea
trebuie identificat6 gi irrregistratd ca a1are, indiferent de rezultat. Poate ci ar trebui flcuti o
distinctie mai mare intre sernnele de tip interjectional 9i cele de tip onomatopeic. Ele se
succed in tirnp;i sunt net diferite prin natura Jor, inte{ecliile sunt sponlane, nernijlocitc si
P_rim.q.e. Onomatcpeele, ca $i cuvjntele cLr sirntrolisni fonetid, surri rnai recente, ulterioare
gi au la baza lor un calcul mental accesibil nunai onrului, sinqura fiinti care incearch, prin
aceste onontttopee. sd imite alte trinie 5i. prin inritare.:i ic desemnezel O idce, si
recunoa$tem. destul de ingenioasd 9i eminamente omeneasci.
653
,\'lcnliortiirrr gi contponenltt cea nrai irnpor'llntat I cct,t i( rtlltr;l rrrotiv,rTca al15gl1111
!ttiottlli:t. tra in:ioiclte in rlod lratLtlr:l lisp,rirtlrrr tr..,rle rlLrglrrrik'lt()ir:ii'a, corr.tg'tre',:1
cleseoti ittfornt;riii altrrirrtieri irirprrsibil ric cor'liircri. nf,f:rtc irrlcrrJrllii ::rir:l ;lcr:e.rrt 11q
recapi(-\rilor rare nu stiirlirtcst lirntra !lt curc lr lirsl,-oJilri:lii pirlij'tlili. n,1il, d;to,iii
il
irto:iali,:i rrlteori in{elegerr |tc e lrar inrporf.irjl d,: i,rtr:!rr; diriI ur; arllililt rr)s:ii iriil u linriri.
llecullosculi. Sd mentioniur;;i irnprejr:rar-ea (iin{oilatia est(r c!,;Ipori.0tti liugvisll,.]r cea
nei i'utin ccrcet3tA pdni astazi.
3. O idee incl qi mai in_eenioasi este motiyar€a relalivi, prin derivare 5j
compunere. Aici intri qi polisemia. existind de cele mai mrilte ori o noimi!, o explii:31ie, o
nrotivare a faptului cI anunite sensuri gi nu altele se adunI sub eticheta aceluiagi
semnificant. Buniroarh sensurile pe care le are in romdnd cuvdntul /mrDi sunt in rlod
vizibii derivate unul dintr-altul, adici ,,fomrula senrantici" a cuvintului polisemarrlic /nr6d
este motivat5. Dacd iudm aminte la faptul ci fiecare cuvint prinrar, nernotivat, arbitrar, de
genul cnsd, bun, a scrie, soare, stea, ca.p elc., este polisen-rarltic, dar este gi punctul de
plecare penlru formarea unei farniiii de cLrvinte relativ nunreroase, putetn conchide ci
mrjoritafea cuvintelor sunt rnotivrtel (Cu amendanrennrJ ci^ in principiu, cuvintele
nernoti\'ile. prinrare, au o frecvenlS nrult nrai mare.)
4. Iot de motivarea lingvisticd line gi dubla aniculare a limbajuiui gi, in principiu,
ceea ce numirn, in lingvistica romdneascl, stratificarea !imbajului. Fiecare unitate
Iingvisticd este o combirralie de unitA{i de rang inferior: nrai multe foneme fcrmeazi o
unitate liligvistici semnificativi (niorfern), mai multe norfeine alcdtuiesc un cuvdnt, nrri
multe cuvinte alcltuiesc o sintagmi, mai multe sintagme o propozilie, mai multe propozifii
o frazi. mai rnulte fraze un text... Articularea limbajului replezinta modui ingenios in care
omul s-a piiceput sb valorifice latalitatea linearitdiii discursului, a sernnificantului. ./rceastd
ingeniozitate a mers pind la a face semn $i din ordinea in care se succed sernneie: PaaI
frappe Fierre St Pierre frappe Pflil\. Ctlnd vii la Universitate" Ii interseclia dintre stracla
Academiei fi Ed_ear Quinet sunt trei semne de circulalie. ln orice ordine le-li citi, nesajul
ior, mesaj insumat, rirnAne acelagi, astfel cd autorii codului rutier nu au avul de stabilit nici
o regulA in aceasti privinti. Cu alte cuvinte, acest cod rutier are nunrrj ..lcxic", nu aie
deloc .,sintaxA", adicd mesajul respectiv nu are linearitate, nu este articulat.
Ca principiu credem cd se cuvine a trece sub iillui de iri\cnirr al i;rotiririi linp,visticc
tot ceea ce este expresia unei idei creatoare de solirtii. expresia ingeniozitalii ;i inleligenlci
umane, tot ceea ce dovedegte calitatea vorbitorilor de a fi fiinte ralionlle. inteligenre Ei
creative. Accept6nd acest unghi de vedere, insupi caracterui de sisteni al limtrajului Cevirrc
expresia motivirii. a ca;;acitdtii oinului de a pune c noirni, o justificare in 1ct ce face. $i
credem ci lirnbajul rr,leriti a fi studiat mai ales din aceasti perspectivi. ca expresie sau
chiar irnplinire a ceea ce omul are nrai specific: inteligenra.
La ce rezultat ajLrngem dacd vom cerceta din tceasti perspectivh cuvintele
nemotivate, cele prin care am convenit c5-,si gisegte expresie ,,principiui" numit de
Saussure arbitrarul semnului lingvistic? Putetn pleca de la observalia c[ pentru anunrite
enunluri, a cdror expresie este arbitrari, nu nc-ar fi imposibii sI ne imaginrim o exprcsic
motivate: Pbarfi de cicil saLr Nu e bine cefaci! oi Nu nui sintt binc.linunfrrrile dc nrai
sus, rostite cu intona{ia pi gesticulalia (mimica) potrivita, pot li inrclese gi de cinevr carr nu
gtie deloc romdnegte. l:le au cornuni implicarea subiecrivilSlii I:milritr"rrului, a unel atitudini
sau stiri a acestuia, cr:ei ce le apropie rnult de nivelul interjcclional al ccnruniclrii, ile acel
654
i
nivel care poate fi satisflcut, acoperit gi epuiz-at prin semne nrotivate, motivate absolut. in sau lirnc{iile care i-au *:1rT.l exislen[a: ,,funcfia (rrecersiratea) creeazi organul,,.
schimb, pentru enunlul Sutnrt urtghiurilor este aceeasi la loatc trirutghiurile sau Soarele ciror necesitd[i Aradar
re face fati
rirnbajLrl ornenesc? sau, in art fer spLrs,.r.demid
de esenra
rdsnrc in fecare zi ditt olt /oc ne este inrposibil sd ne imaginim cum am putea obline un de necesitarea aparitiei rimbajului este regafa $i
una (cer pLrtin u,ia;.rintr. funcliile limbajuiui,
grad oarecarc de niotivare absoluti, in ce fel ne-ar putea ajuta intonafia sau ntjrlica exanrinarea acestora putend sd ne dLrcala inielegerea
(gestica) spontana in transmiterea acestor inforrnatii. Nu ne ajutd nici sinesteziile. nici nt'cesitilii anLrmite cireia limbajul
trebuir s5-i faci fa15.
intonafia qi nici gesticula\ia. La fel cLrnr nici pentru cuvintele. sd ;:icem, casd, coprtc, Avem la dispozitie mai nulte teorii gi nrodere cu privire ra
stradd, birou, profesor, elev, albnstru, tnvan, dulap, nu ue este la indeminl sa nc functiire rimbajuiur. Nu e
nevoie sd ne declarrm vreo p'eferinJa pentru e.rcerenla
uneia dintre teorii pentir a merge
imaginhnr un semnificant motival, capabil, prin surretele grupate Ia un loc, sd sugereze cit rlai departe. Daci ne propunem si identiflcdm funcfiile care au
de cAt senrnifica{ii(le) in cauzd. Aceste semnificalii au in comun tocnrai absenla oricirei legaiur5 ct, esenta
Irmbajului, cu existenra acestuia, expric6nd-o gi justificAnd-o
irnplicdri a subiectivitAtii Emilhtorului. Avem dreptul sd conchidem cE sernnele itngvtstice ." .irariil ,uu .uu..
fla doman Jakobson)";i,.
sine qua non, din c6te vor fi fiind ere, gase
arbitrare ar,r aphrut sau a fosl necesar ca ele sE apard pentru a face fatd aceshri tip cle sau numai trei (ra Karr
Biihler gi alfii), doue funclii par r fi rmios;bir ae ignorat;
funcgia expresivi (iau ernotiva)
semnificatii, atunci cAnd nevoile de comunicare au impus gdsirea unei denumiri gi pentm funcfia.referen{iald (sau cognitivr), fiecare dintreile 9i
corespunzdnd uneia dintre cele doul
asemenea concepie, pentru asemenea mesaje cu totul ,,depersonalizate". Neputin{a de a fipuri de.enunfuri: funcfia i*pr.siua produ; ;r;;fu
proceda in aceste cazuri prin ,,descoperirea" sau inventarea semnificantului motivat (referen!iald) enunluri .,interectuare'r Anterior ,,emolionale,,, iar funclia cognitivi
potrivit, deci neputinfa de a proceda in continuare prin folosirea unor serxle lingvistice arn ajuns io .on.iuriu-iiu'ip*ro .a
enunfurile inlelectuare (sunt cere care) au fdcut neceslrd
motiyate, ar fi putut ar,ea (sic!) ca rezultat 9i renunlarea .la aceasti incercare, ornul aparilia unor r.r"""iirgr,.tr..
care nu mai puteau fi motivate, ci numai arbitrare.
N,lai murt ca oricare iun.1i.,'run.1io
mulpmindu-se si comunice exclusiv in limitele propriei subiectivitili, uz6nd de entrrrluri cognitiv,, referenliald esre^cea:1.,irpu:: legitura conventionaii,
numai pentru a se exprima pe sine, situalie in care semnele lingvistice notivate aleau aceasta fiindsingura
posibii6. intre un semnificat ,,interectuar"
si fie suficiente qi sl acopere necesarul de semnificanli. 9i un semnificant sonor, la acest niver de
$anse bune intelectualitate sunetele, prin natura ror, neavand
Daci iucrurile nu au rdmas la acest stadiu $i l-au depdgit, asta cred ci se datoreazd nici o gansd de a fi expresive. Agaciar,
tendinF sau nevoia de a comunica pe subiecte ripsite
unei cauze evidente, de care am mai pornenit: nevoia, necesitatea de a comunica despre de od." I.gehi* ;u-p.rrounu
EmilEtorului gi a Receprorului, an;lani ra co-ncepre ieferitoare
aceastl lume exterioari omului, de dincolo de hotarul trdirii sale personale. Ceea ce ru ruil.u inr*;irarour.,
c.eea ce inseamnl nevoia (sau tendin!a) de a
ingeiege aceasta Iume. este necesiiatea care
numim, tle obicei, nevoi sporite de comunicare inseamni la un moment dat gi o trecere determini trecerea dincoro de zidur motir.irii, ini-Jatta
dincolo de tine insuli, ceea ce a insemnat a trece dincolo de zidul motivarii, in altl stare a stare a ,,materiei,, semiotice. pare
gi chiar este un paradox ci incercarea de a alla
inleresul rumii in care triim i-a ftcut pe
materiei semiotice sonore. Solulia a fost gi de data aceasta extrem de ingenioasi pi exclusiv oamenr si apeleze la semnificanti. care, in sine,
umanA: conven{ia. 1'ermen destul de impropriu, dar toti:gi, dintre cei existenli, cel ntai
nu puteau avea nici un inleles, nici o
noimi, nici o justificare, nici.o motivare. Acegti semnifican{i
apropiat ca sens de ceea ce s-a petrecut 1a un moment dat in istoria limbajului, cind intre numai prin convenlie puteau
fi inlelepi, oam.enii ajungand sd- acorde u.auqr in1.r"., aceragi semnificat,
oameni apare aceasti noud relalie de solidaritate: a da un (acelagi) inleles unui complex de unor emisiuni
sonore care, artminteri, adici la nivelul enunf,urilor
sunete care, in sine, nu poate insernna (sugera) nimic! Este r.'orba de o solidaritate de grup, emolionale, erau iipsite de orrce
relevanld. convenlia, ca gen de legdturi ,o.iulh,
care sfdrgegre prin a dir.ide unranitatea in grupuri lingvistice. in limbi. Aceast?i veritabilA .rt. extrem de imporlantl pi de
cuprinzitoare,.este chiar consritutivi plhtu societatea
revolulie senriotici, pi'in care omul ajunge inci o datd gi in modul cel mai evident si se orneneascd. Nu cumva inceputurile
conventiei.se produc prin aparilia sernnelor lingvistice
singularizeze printre celelalte fiinle, are drept cauzi incercarea (sau nevoia) omului de a in sine ne-motivate, arbirlre, dar
acceptate gr puse in circulatie ca semne? caz in
comunica prin enuriluri din categoria ami.ntiti: Suna unghiurilor este aceeasi Ia loole care aparifia acestor semne arbitrare,
pentru prima oarl in istoria universului, capita
trimghinrile, Soarcle risare in Jiecare zi tlin al! loc etc. Sd ne facem mai conrozi gi sA o importantd copleqitoare, crevenind model
5i schenri mEntali de comportament extiaringvistic. semnallm'u..uria ipot.ra'.. ,.
ddm un nume celor doud tipuri de enunturi. Propunem denumirea enun!uri intelectuale,
irnpune prin deduc{ie, lbri si o mai comentim, dra
rafionale, respectiv enunluri emofionale, sensuale, folosind cei doi termeni cu gdndul la sn o mai verificdnr.
cu alte cuvinte, cunoa$terea este funclia pe care o punem
celebrul adagiu nihil est iu intellectu quod non fui! antea in sersr. Aceasta este Fi ordinea la baza rimbajurui, pentru
a explica existenla semnelor lingvistice arbitrare rolLil conventiei in
in care cele doud tipuri de enunluri au apirut in timp: mai intdi enunfurile emolionale, 5i
nostru-lingvistic, in insigi ideea de rimbi, irr funcfionarea
comportarirentul
,,sensuale" (utiliz6nd semne lingvistice cu nolivare absoluti), nrai apoi enunlLrrile codurui etc., etc. bunoagterea
lumii in aspecte ale acesteia care nu aveau nimic sau prea putin
intelectuale (fa1a1 arbitrare). de naturi emofionald
(suma unghiurilor unui triunghi... pare
) si fi avut o.rrt ,or de moderator ar rimbafurui,
al limbajului a$a cum ir cunoagtem noi. Mai exact
4. Functiile limbajului spus, ...rJa, ,,', ,"r a#i, , o"
Funcliile limbajului nu pot fi absente dintr-o disculie^despre ,.esen{a" llnbajului,
emite (comunica) er:unluri centrate pe lumea ".""i;
exterioard fiinfei noastre. sr,,,.urp;"i."r*,
noasrri puse in posrura de obiect, iarnu desubiect
discutie care igi pune problema definiliei corecte a acestuia. In general, orice lucru, ortce :-._1tj:"?,L._!'rt^ al cunoagrerii, al
Interesulur nostru cercetdtor. prin astfel de enunfuri
,,ceva", nu poate fi definit ce ,,este", fbrd a !ine seamA de rostul acelui ,,ceva", de funclia omul a fEcut din limbaj ceva cu totul
deosebit de ceea ce s-ar putea numi totugi
comunicarea intre animare. La aceste fiinte
655
656
 relalia'dintre ,,semnificat,' qi ..sernnificant'' citeva procedoc prin care se poate vcrillca initicrca 5i nrcrrlirrcrcr t:orrtactulLri clintre
lipsesc semnele arbitrare, lipsegte -conr,en1ia, Ernilirtor qi l{eceptor. La fel, furrclil nrctalingvistic;'i. Chiar rl:rcir cxistri reguli nrorfo-
eite natLrrale, inndscuti, nu dob6ndi* prin ,,educatie"- La fel' nu avem. semne
(lirnbaj articulat)' nu q"Y.gm decAt un inventar sintactice cu referire la verbl diccndi, la vcrbelc ,,rostirii-'(vc'z.i lirnbir Iltinii), slrnt tolu$i
oolisemanttce, nu avem combina{ie de semni
prea puline aceste amprente p9 care aceasti lLrrrctie le-n putut proiecta in prolirnzrmca
::';#.;f,;;;;.;,; qistem! 'I'oate aceste atribute, care deosebesc graiul omenesc
;;;-;"
reper justificativ: nevoile structurilor lingvistice. ln plus, aceastii lirrrclie portc ti concepLrtit 5i ca un caz parlicular,
I;';ji,rur.irr" necuvAntbtoarel-oi,"au ace.agi explicafie., acelaqi
onr incercarea de a descrie, de a mai ciudat, frizAnd paradoxalul, al funcliei refererrliale. cogrritive. I-a lel gi funcfia
.r"iii. ii ipecifice de conrunicare p. .or" i" procluce la
incercare rragte enunguri care incearcd sd fie conforme
poetici, degi importanti qi deloc rar manifesti, ea nu poate fi imaginati dec.lt ca o
iiru,"r"ti#., i"-.*. ,iil"i. Aceaste
lurne. jar aceasta adecvare se nume$te excrescenld a organismului lingvistic deja constituit ca atare. Nici funcfia conatill nu
cu ]umea, cU realltatea, sa fie adecvate la aceastl
ailevirului, nevoia de adevir este cea care a modelat poate produce consecinlele awle in vedere.
adevir. Pe scurt, ciutarea ProcedAnd in felul amintit, pred cd ajungern la concluzia cd numai doud lirnclii
linrbajul in datele esen{iale ale acestuia' puteau fi atAt de importante incdt sd determine consecinle dintre cele mai profunde: functia
Frazadentaisussun6frumos,ademenitor.$i,dacdvafiluatdinserios.l.ast6rnimulte expresivi (emotivi) gi funclia referenliali (cognitivi). Sunt funcliile care se manil-esh
parte din obieclii'
oui..lii. iu cateva voi inc.r* se raspund ac,.rm.in mod preventiy. o buniperspeclivi desigtrr cel nrai des, am putea spune cd sunt nelipsite in orice act de comunicare a unei infomralii.
i. "iiaa. sc ivi dintr-o
pot perspecriva behaviorisrd asupra limbiL.o
anumite cazuri. La fel cum qi fiecare tunc1ie Funcfia expresivl se referd, cum bine se ttie, la capacitatea pe care o avern: ca Ernildtori, s[
llri.ii. i,Juirr,;rr,in..,a. ai* totuSi iirnitate lainclusiv funclia cognitivd,.referenliala sigur marcdm pozilia noastri fafd de informatia pe care o contine enunful nostru. Este
se actualizeazr rlumal pln anunrite'enunfuri,
la stimuli, inclusir' la stimulii semnificativ cd intonalia (procedeu ce line dd zona motivirii lingvistice) are un rol
cd iimbajul nu este, o.r.ori, i..at o formS-de
a reacliona
reac{ie' nelingvistici' la fel cum existd deosebit de important in exprimarea poziliei Emilitorului. Alte procedee: foiosirea
il;;i;;;;.;;t ne soliciti. lvlai sunt 9i alte tipuri.de
avand cu totul alt statut decet acela de stimul diminutivelor gi augmentativelor, preferinla pentru un anumit termen din seria de sinonime
ins6 gi enunlufl llngvrsrlce .ui. ,. piodr. aflati la dispozilia vorbitorului q.a. Daci comparim enunfurile (l) o venit unchiuletul nrcu
in conste, in inrerac{iunea cauzelor, a tuncliilor, a
li*i]*irr,;^ rimb"ajului tocmai aceasra
pentru oricine cz funclia pe care o indeplinegte Si (2) a venit uttchiul meu, o persoond la care lin foarte rnult, trebuie precizat cd numai in
scopurilor unnirrte g.u.r.J. Ert. evident enunful (l) se nranifesti funcfia expresivd, prin diminutivul unchiuleyul, din care
nltl Bund.'ziua, donnrule profesor /.difer5. mult.de funclia
i_[":"i"r"".i cand'rosrim enu
enunful, rostit de acelagi eler" suzta Receptorul inlelege pldcerea pe care i-o face Emilitorului sosirea unchiului. In enunpl (2)
pe care, cateva mlnure mai tarziu, o indeplinegte
Ia toate triunghiurile' Problema care se pune insA este una aceastd simpatie nu mai este exprimate, exteriorizati ca reacfie Ia propria informalie pusd
unglriurilor esle oceettr;, pentru limbaj' a
a avut rcl modelator in circulafie, ci este declarat[ !i prezentate numai ca informagie, ca relatare.
singur5: care tlintre aceste funciii ars
sau
exclusiv omeneqti ale limbajului Cu privire Ia funclia referenliaid (cognitivi) s-a fEcut ooservalia cd este singttra
o-,?rrni"", acele atribute de a c6uta 9i de a-l da, sl funclie care antreneazl judecata de valoare a conformitilii cu realitatea, adici produce
inainte de o .auta raspun, la aceasia intrebare.decisivi,
obiectia a fost formulati de lingvistica ('i filosofia) care.a propus enunfuri supuse la criteriul adevdrului. Ne intrebdm agadar daci enungrile din aceastl
,o; pr"u*nin,, o obieclie. multe nrrnifestdri qi categorie au fost atdt de importante, adici atit de frecvente incdt au putut modela linrbajul,
irr,ri"ir^l"ir. ,. o*ut'tuniinn-'l;i ;;rl .*, real, om de rdnd, fbri prea
meditalie gi.specula{ie filo1fca' nu determin6nd mai int6i apari;ia semnelor Iingvistice arbitrare, apoi ttn numir tot mai mare
nevoi metafizice, pentru care viala nu inseamnd
pui.riio, ini*t..n,ut* in scopul inlelegerii lumii gi apropriei fiin1e' de semne, imposibil de memorat qi folosit fEri a le ,.aranja" intr-un sistem q.a.m.d.
inseamniL o incordare u
nu inseanrnd ciutarea ade'irului. s-a reprogat filosofilor, inclusiv lui Kant - cu
Li
cel mai adevdrat, cu 5, Limba ca principiu de chsificare,
,,,uffi*r, c[ au inlocuit cercetarea omului real, a omului statistjc
qau c.oncluriile astfel inregistrate extrspolandu'le Propozilia (l) Actualul rege al Fran1ei este de$tept, rostitd azi, in primivara anului
cercetarea prop.er p*r".;;;;;;i,1.
valaL'ile- Desigur'.ar.fi groza! ca-lmmanuel 2004, este purtAtoarea unui neadevir. Ea poate fi corectati prin propozilia (.2) FranlaJiind
la intreaga spelI umana, t;;ll;;;l'* ;tinim"
al omenirii, ca individ rePrezentativ pentru republicd, nu arc rege. Cu totul alta este situalia enunfirlui(3) Strdlucirea soareluiintrece
ii."i ,ahria f fe"ut i*..ptut ca) exponent
cali strfrlttcirea lunii. Acest enunt pare corecl, purtetor de adevdr. Dacd l-am traduce in
speta urnana, ibri ca in f.hi;;;;rt ialsificlm realitatea, sa fo{am inlelesurile' Dar
resimt de ade-vdr" pe seama germand, am constata insd ci substantivul care denulnegte astrul nocturn este de gen
dintre oameni, dintre semenii lui Immanuel Kant' "nevoia
deobsedantl pentru masculin pentiu nemli, iar substantivul care denume$te astrul cel rnai luminos de pe
cireia am emis mai *, ipoi"u cieaar fi fost atdt de.pr91upa16.'
de.rtniiali lingvistice, aparilia,semnelor firmament este feminin! De unde gi intrebarea: cum este corect, cum este adevirat?
oameni incir u O.t.*inii.i.gt.r.u nurnarului
Aceast6 ipotezi
limbajului,.dubla articulare etc. Adevdrat (corect) este probabil mesajul ce ni-l transrnite limba maghiari, care nu face
lingvistice nemotivate, ,iu.,nlti.ur*
pe iare il,vom da intrebhrii' probleme'i pe care deosebire intre substantive masculine gi feminine. Daca conchidem cl intr-adevlr este
unneazd sd fie verificatd f 'A'pun'ut
in
ne_am Dus_o imedlat oupa'ace* iui, dintre
funcliile limbajului a avut cel mai important gregit, ne-adevdrat, ne-conform cu realitatea sd atribui un gen, masculin sau feminin,
cctrpurilor cereqti, vom observa ci aceastd gregeall nu poate fi corectati, printf-un enun!
rol moieiator Pentru limbaj'
prin eliminare' Bunloard func{ia fatici care sd elinine informatia eronale. Deducem din aceasti imprejurare ci adevdrul (sau
Rdspunsul p. cur. ii putem.da "u.ql9t*u
p.iifiri.a, incapabila s[ pioduci alte efecte decit un inventar de ne-adevdrul) se poate exprima in doui feluri: (a) prin enunfuri, prin frazare,.gi e vorba de
este. in mod evident,

651 658

L*
adevdrLrri a clror rdspundere o poarfi emil[torul 9i (b) prin ins59i structura limbii, prin
insegi ,,regulile" codului lingvistic. ,,intr-o istorie a itiintelor, a cuno$tinlelor 9i concepliilor
despre rea)itate ar trebui nrdtat, macar sub titlu de curiozitate, cI 9i filogenetic 9i
ontogenetic lirnba este prima conceplie asupra realitdlii la^care ajung oarnenii, conceplie
oonlinuti in categoliile lirnbii. in organizarea acestora etc. Invildnd sd vorbeasci, oamenii
invaJi de fapl qi si in{eleagd realitatea, linrba fiind prirna care ii ajutd si dep69e:rscd
infEligarea aparentd, senzoriall, a acesteia. Caplti nofiuni despre obiecte, deduc existenla
unor insupiri, acfiuni gi relalii ale acestor 0t iecte (adjective, adverbe, verbe, conjunclii 9i
prepozitii, substantive etc.)."'
CAnd Ferdinand de Saussure spunea cd limbajul ,.este un principiu de clasificare",
termenul clasificare este aplicabil in primui rdnd asupra lumii inconjur[toare, care ni se
i'fili5eazd ca o revdrsare neslArgitA de obiecte de tot fe.lul, infinite la numdr. Acestei lumi
omul'ii di coeren{d prin cuvdnt, prin cuvintele care, de regula, denumesc nu obiecte, ci
clase, muitinri de obiecte. Adunarea sub umbrela aceluiagi senlnificant a mai multor
judecati.
obiecte se face pe baza unui cliteliu de echivalare, ceea ce inseamnl implicit o
un adeyir, o incercare de a ne confornta realitilii: nfir, pnri etc. Termenul clasificare din
enunful saussurian, mai poate fi infeles cu referire Ia limbajul insuqi, ale clnli elemente
sunt gi ele clasificate. identificarea acestor clase constituind preocuparea de baz6 a
gr6mdticilor: substantive, verbe, adjective etc., subiect, predicat, atribut etc. S-ar putea u;or
iemonstra ci ideea, conceplia dupi care surit clasificate 9i ordonate, sistematizate
elementele lirnbajului esie, in ultimd instan{h, o idee, o conceplie, un model dupi care
insdpi lumea inconjurltoare capitd coerenle, sens, noiml. Ci acest,,sens" diferA de la o
limb6 la alta, ci deci limbile nu sunt in acelapi fel ,.adevirate" nu are prea male imporhnle.
Conteazd incercarea, intenlia, iar ,,inten1ia" nomothetulu;, a onomaturgului, afunci
cAnd
inchipuie un grai, este ca acesta s5 fie conform cu realitatea, sd fie arlevirat!
Dacd siructura limbii este (sau incearcd sh fie) conformd cu realitatea, cu structura
acesteia, aceasta nu se datoreaze unei actiuni conttiente a vorbitorilor. Insul vorbitor are
acceS congtient nuntai la enunluri, la adevdrurile care pol fi comunicate prin frazare.
Dar.
iati, existh qi adevdruri implicite, conlinute nu in enunluri, ci in structuri, i1r-modul de
organizare. AdicI nu Ia nirelul enunfurilor rostite, la nilelul parole, ci la nivelul-langue -
liiba, nivel social, supraindividual, abstract, general. cum a ajuns limba sd fie in sine, la
acest niyel, purt?itoare de adevir? La aceastd intrebare s-ar cuveni sA meditem mai mult
atunci cend i'. propunem si ddm Iimbajului definilia cea mai potrivitA. NIai deslu;it spus,
faptul c5 nivelLil limbii - langue este purtelor de adevir, cd incearcd sd dea Yorbitorilor o
imagine adecvati realitAlii, poate fi explicat numai intr-un singur fel: prin numdrul
(freJvenla) mare de enunpri ,,intelectuale", care, la nivelul individului, la nivelul vorbire
- liarole au incercat sb patrund[ inlelesul lumii, s-o descrie, s-o priceapd'
Este un truism si afirmi c5 limba ,,este un cod, un nrijloc de comunicare, ceea ce
este adevarat pe plan sincronic. Pe plan diacronic insi,'comunicarea precedd limba, a cdrei
confisuratie eite-un rezultat il actiunii de comunicare. Daci considerim lirnba ca o sumI
de cdsensuri (irnplicate gi respectate de-orice frazare), aparilia acestora n-o putemexplica
decAt prin comunicare gi in comunicare"?. in alli termeni, nivelul langue al limbajului ar fi
rezultitul sedimentdrii unor conserlsuri aplrute la nivelul enunlarii, al vorbirii - parole. Al
unor consensuri repetate qi frecvente care au sfar$it prin a deveni un soi de amprente
mentald. Nevoia de a deosebi intre nominativ $i acuzativ, intre subiectul 9i obiectul unei
659
acfiuni este qreu si o lcgi dc toate funcfiile lirnbajLrlui, de toate enLrnfurile posibile. Nevoia
de a distinge intre un ,,obiecl" cunoscut (onu[) Si unul necunoscut(un on) se impune prin
enunfuri numai de un anumit fel. Le-ant nunlt enunfuri intelectuale, din raliuni
etjnrologice, avAnd in vedere.originea comuni a accstor doui cuvinte: iniellectus $i a
tnyelege (< intellegere). pentru a deserrna voca{ia omului de a inleleee, de a cluta
inlelesul, noima, sensul, rafiunea de a fi a lumii in care trdie$te gi a propnei persoane. Si
aidoma lui Dumnezeu, aceT Dieu invisible (care) a crdtle nrcndevisible,dar adev[rat5 nu
este lumea vizibilS, ci cealaltS, nevizuti, a esentelor metafizice, la fel gi ontul, in spatele
enunfurilor audibile gi vizibile, al aspectului parole-vorbire, a creat aspectul invizibil
IangueJimbi, nrai adevdrat, mai real, mai in)portant decit nivelul material, sensibil al
limbajului.
E lucru cert - certitudine pe care o am fhri sd fi cercetat cit de c6t subiectul. cd in
graiul fiinlelor necuventltoare (!) nu existh dec6t enunfuri, decit vorbire - perole. in spatele
emisiunilor sonore produse de aceste fiin{e nu existd nici un principiu de clasificare a
acestor semnale, nu existi aspectul langue - limb6. drept care nici aceste produclii sonore
nu pot fi numite limbi.
Agadar, nevoile sporite de comunicare, pe care le-am identificat drept cauzi (cea rnai
probabili) a modeldrii limbajului caracterizat, in mod specific, prin semnificanfi arbitrari
nemotivali, prin (dubla) articulare, prin structurare pi sistematizare, aceste nevoi sporite de
comunicare nu pot explicate decdt prin nevoia omului de a inlelege tot mai addnc Ai mai
cuprinzdtor lumea in care trdim.
De unde aceasti nevoie ? - iatd o intrebare cu care iegim din cadrul nostru obiqnuig
deplgindu-ne condilia. Condilia de gr[mdtic. Nu gi cea de om, Drept care dace limbajul nu
poate lipsi din definilia omului, nici din definilia limbii nu poate lipsi nevoia de adevlr.
menirea limbajutui de a fi instrumentul adevirului, instrurnc;rt ,ddtdtor de invdldturd Si
discriminator al naturii lucrurilor" (Cratylos), atAt la nivelul parole, cdt gi (mai ales) la
nivelul langue, nivel indeobgte ignorat de lingvigti ca sediu al adevdrului. Acel adevdr la
care suntem constrdnqi (,,ars obligatoria") sb ajungem in calitatea de vorbitori ai unui grai
omenesc,
NOTE:
' Vezi lon Coja, Limba -fenomen social,in,,Revista de filozofie" nr. 9, I 967, p. I 032.
'Yezi idem,p. 1033.
LE CRITERE DE LA VERITE ET LA DEI.-INITION DE LA I,A-F{GI]E
(Risumd)
Le fair que les strucrures linguisriques (le nivertr hngue du langrgc, dans Ja tcnninologie
saussurienne);ont capables dc nous foumir des renseignements inrplicites €t /maisessentiels sut la
rdalit6, une veritable vision du monde, ne peut avoir qu'une scule cxplication: la plupart dcs inonccs
(au niveau parole du language) sont des dnoncds < intellectuels l, cnoncis congus avec I'intenlion de
dire la vdrit6 sur le monde, sur la r6alite au milieu de la quelle nous vivons. Motifde coclure que le
niveau largue a dt6 moddl6 par la haute frequence des dnoncds < intellectuels ), par I'exercice inlense
de la fonction r6l6rentielle (cognitive) du langage, comme expression du besoin humain de savoir et de
comprendre.
660