Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De asemenea s-a urmă rit luarea tuturor mă surilor necesare pentru o bună
protecţie a consumatorilor si mediului.
2. BAZE TEORETICE.
în diferite moduri:
o sisteme de transport si distribuţie prin reţele de conducte,
o transportul prin intermediul recipientelor
la diferite presiuni
pot servi în diferite scopuri:
o la încă lzire şi preparare apa caldă ;
o la diferite procese tehnologice.
O categorie aparte o constituie:
pV=nRT (Ecuație 2)
unde, R este constanta universală a gazelor ideale, care are urmă toarele valori:
-1 -1
R=0,08205 l·atm·mol ·K
3 -1 -1
R=83,14 cm bar·mol ·K
-1 -1
R=8,3143 J mol ·K
R -1 -1
=1,98717 cal mol ·K
cu notaţiile:
K-temperatura în grade Kelvin,
mol-numă rul de moli,
J-joule,
atm-atmosfera în scară manometrică .
pV=ZRT (Ecuație 3)
(P + a/V2)(V − b) = RT (Ecuație 5)
RTc
• b=
8 Pc
unde :
Tc temperatura critică şi
Pc presiunea critică .
În prezent există relaţii mai exacte.
Ecuaţia (5) este utilă pentru calcule rapide, estimative.
Pentru n moli de gaz, ecuaţia (5) devine:
a n2
( P+
V2 ) ( v −nb ) =nRT(Ecuație 6)
a. Ecuaţia Redlich-Kwong
A fost propusă iniţial în 1949 de Redlich şi Kwong sub forma:
RT a
P= − 0,5 ¿Ecuație 7)
v−b T V (V + b)
Unde:
R 2 T 2,5
c
• a=0,4275
Pc
RT c
• b=0,08664
Pc
O altă formă a ecuaţiei (7) este:
PV V b
Z= = −A F ¿Ecuație 8)
RT V −b V +b
Cu coeficienţii:
1/3 2 -1
• A=[3(2 -1) ] =4,934
RT c
• b=0,08664
Pc
−1,5
• F=T r
PV B 2 B3
Z= =1+ + 2 +…(Ecuație 8)
RT V V
sau:
PV
Z= =1+ A2 P+ A 3 P 2+ …¿Ecuație 9)
RT
Punctul critic reprezintă cea mai înaltă temperatură şi presiune la care mai
este posibilă coexistenţa în echilibru a fazelor de vapori şi de lichid.
Fig. 1
I – lichid; II – vapori umezi; III – vapori supraîncă lziţi; IV – gaz necondensabil; C –
punctul critic.
Există gaze care sunt formate din amestecuri de doi sau mai mulţi componenţi.
La acestea, starea critică nu mai coincide cu cea mai înaltă temperatură şi cea
mai înaltă presiune la care cele două faze pot coexista în echilibru.
La amestecuri, şi în special la amestecul de hidrocarburi, pe lâ ngă punctul
critic real, se mai ia în consideraţie şi punctul pseudocritic, necesar în corelarea mai
exactă a proprietă ţilor fizice cu temperatura şi presiunea redusă .
În figura 2. se prezintă punctul critic şi pseudocritic (Tyn M.T.):
Punctele a şi b reprezintă punctele critice ale componenţilor care formează
amestecul;
• C – punctul pseudocritic;
• C– punctul critic real al amestecului şi se gă seşte la intersecţia dintre curbele
de presiune de vapori ale amestecului, corespunză toare la 0% şi la 100%
vaporizate
Figura 2
( y ¿ ¿ i ¿ Z ci )T cm
Pcm =R ∑ ¿¿
i ∑ ( y ¿ ¿ i ¿ V ci )¿ ¿ ¿ Ecuație 11)
i
pV
Z= ¿Ecuație 13)
RT
în care:
• V – volumul molar;
• T – temperatura absolută ;
• R – constanta universală a gazelor.
Pentru gazele ideale, Z=1 pentru gazele reale Z<1, exceptâ nd cazurile substanţelor cu
valori mari pentru Tr şi Pr. Factorul de compresibilitate se reprezintă adesea ca o
funcţie de Tr şi Pr:
Z=f(Tr, Pr)
Pentru această ecuaţie s-au ridicat diagrame de că tre diferiţi autori, diagrame ce pot
servi la determinarea cu uşurinţă a factorului de compresibilitate.
V
V ir =
R T c Ecuație 14
Pc
(0)
În figura 3 se determină factorul de compresibilitate Z, Z reprezentâ nd
(1)
valoarea obţinută pentru moleculele sferice, iar Z corecţia care ţine seama de
nesfericitate:
Figura 3
Notaţii:
T, Tc – temperatura, temperatura critică , K;
p– presiunea, bar;
3
V– volumul molar, cm /mol;
3
Vc– volumul critic, cm /mol;
R – constanta universală a gazelor;
ω– factor acentric;
Z– factorul de compresibilitate,
Pc– presiunea critică , bar
Coeficientul de compresibilitate β, se defineşte în relaţia variaţiei volumului, la
temperatură constantă :
Semnul minus arată că la o creştere a volumului gazului, are loc o scă dere a
presiunii acestuia, şi invers. Coeficientul de elasticitate este definit ca inversul lui β:
dc
dM =−DA dt ¿Ecuație 18)
dx
Difuzia liberă are loc prin ciocniri între molecule, în numă r mult mai mare decâ t
ciocnirile moleculelor cu peretele vasului care conţine gazul. Acest regim de difuzie
corespunde presiunilor uzuale, câ nd drumul liber mijlociu este mult mai mic decâ t
dimensiunile vasului.
Difuzia Knudsen are loc în condiţiile în care drumul liber mijlociu este de acelaşi
ordin de mărime cu dimensiunile recipientului (de exemplu: la presiuni foarte scă zute
sau la trecerea gazului prin materiale poroase).
Între cele două limite se gă seşte regimul de difuzie intermediară. În cele ce
urmează se vor discuta numai relaţiile de calcul pentru coeficienţii de difuzie liberă.
−7 M 0 ,5 P3c ,3 2/3
D AA =4 ,6 × 10 1
(1 ,391 T r−0 , 381) Ecuație 19
6
yT c
– pentru Tr>1,5:
M 0 ,5 P3c ,3
T 7r /8Ecuație 20
−7
D AA =4 ,6 × 10 1
6
yT c
în care:
• Pc, (bar);
3
• γ, (kg/m );
2
• DAA, (m /s).
Dacă se cunoaşte vâ scozitatea gazului la temperatura T, se poate utiliza ecuaţia
Chapman-Enskog :
RT
D AA =1, 32 ×10−4 ❑ Ecuație 21
Mp A
2
în care: ηa, (P); DAA,(m /s).
M
ρ= , kg/ N m3 Ecuație 22
22,41
Variaţia densită ţii cu temperatura şi presiunea pentru gazele ideale se determină din
ecuaţia gazelor:
G
pV =
RT Ecuație 23
M
G Mp
=ρ= Ecuație 24
V RT
Ecuaţia se poate aplica pentru gazele ideale şi pentru cele reale, pâ nă la valori ale
presiunii de p= 3 bari. Pentru gazele reale se introduce şi factorul de compresibilitate Z:
P
ρ=M Ecuaț ie 25
ZRT
Densitatea amestecurilor de gaze
P
ρ=M am Ecua ț ie 26
Z m RT
Masa amestecului este:
i=n
M am=∑ M ixi Ecua ț ie 27
i=1
i=n
∑ gi
M am= i=ni=1 Ecuaț ie28
gi
∑ Mi❑
i=1
i=n
Z m=∑ z ixi Ecua ț ie 29
i=1
3.6 Vâscozitatea gazelor
În interiorul fluidelor apar eforturi tangenţiale la interfaţa care separă două porţiuni
de fluid, atunci câ nd straturile sale, vecine cu elementul de suprafaţă , au o mişcare
relativă de alunecare unul faţă de altul. Vâ scozitatea este o funcţie de stare a fluidului şi
este definită ca o forţă de forfecare pe unitatea de suprafaţă .
Din masa unui fluid se delimitează un paralelipiped ale cărui feţe paralele A şi A’
sunt situate la distanţa Δy, avâ nd aria A (figura 1.4). Acest paralelipiped se deformează
sub acţiunea unei forţe F, forţă tangenţială , astfel încâ t faţa A se deformează cu o viteză
ΔW mai mare decâ t viteza cu care se deplasează faţa A’:
∆W
F= A Ecua ț ie 30
∆y
Fig.4
∆W
¿ Ecua ț ie 31
∆y
unde η este factor de proporţionalitate sau coeficient de vâ scozitate dinamică . Această
relaţie exprimă legea lui Newton de proporţionalitate între efortul unitar tangenţial şi
gradientul de viteză :
|M |
||= |σy❑ |= tensiune∗lungime
vitez ă
=
¿
Ecua ț ie 32
| |
2
Unitatea de viscozitate, în sistemul internaţional, este 1kg/m·s=N·s/m ; se mai utilizează
2 3 6
şi 1g/cm·s=1P=10 cP=10 mP=10 μP (1P-1 Poise).
Fluiditatea Ф este inversul vâ scozită ţii dinamice η:
1
¿ Ecuaț ie33
❑
Coeficientul de vâ scozitate cinematică se defineşte prin relaţia:
¿ ❑ Ecuaț ie34
ρ
Câ nd un gaz este supus la o forţă de forfecare astfel încâ t apare o mişcare în masă ,
moleculele au în orice punct vectorul vitezei întregii mase adă ugat la vectorul
întâ mplă tor de viteză . Deşi teoria proprietă ţilor de transport în gaze este relativ simplă ,
totuşi este destul de complicat de stabilit o ecuaţie care să poată fi utilizată direct de
calculul vâ scozită ţii. Dacă gazul este tratat într-un mod mai simplu, este posibil a se
stabili relaţiile generale între vâ scozitate, temperatură , presiune şi forma moleculelor.
Pentru calcule mai riguroase este necesar să se aplice anumiţi factori de corecţie. Se
presupune un model elementar, la care nu se iau în consideraţie interacţiunile
moleculare, moleculele fiind de forma unor sfere rigide cu diametrul σ, masa „m” şi
mişcâ ndu-se întâmplă tor cu viteza v. În interiorul gazului există o similitudine între cele
trei forme de transport, difuzie (D), vâ scozitate (η) şi conductivitate termică (λ)
d ni −L d ρi
Fluxul de mas ă=−Dm = ∙ Ecua ț ie 35
dz 3 dz
−d v y −L d vy
Fluxul de frecare intern ă= = ∙ mn Ecua ț ie 36
dz 3 dz
−dT −L dT
Fluxul de energie= = ∙C ❑ n Ecua ț ie 37
dz 3 dz
specifică ” (dacă M este dat în kilograme) sau „că ldură molară ” (dacă M este dat în moli).
Pentru a determina că ldura cedată sau absorbită de un corp în intervalul de temperatură
[t1, t2], trebuie să se integreze ecuaţia anterioară :
t2
Că ldurile specifice şi molare sunt funcţii neliniare de temperatură, astfel că, în calculele
practice este preferabil să se înlocuiască integrala (1.44) cu o relaţie mai simplă :
t2
Q=|c m|t M (t 2−t 1 )Ecua ț ie 42
1
t2
În care |c m|t este că ldura specifică medie în intervalul [t1,t2]. Ecuaţia sa de
1
∫ cdt
t2
|c m|t = (tt
1
1
−t 1)
Ecua ț ie 43
2
Integrala se poate rezolva cunoscâ nd funcţia după care că ldura specifică variază cu
temperatura.
dQ=dU+pdV (1.44)
dQ dU
0
c ❑= ( ) =
dt ❑ dt
Ecuaț ie 45
Dacă încă lzirea se face la presiune constantă , în calcule se va utiliza „că ldura
specifică la presiune constantă ”:
c 0p
¿ 0
1 Ecua ț ie 48
c❑
Din ecuaţia gazelor ideale pV=RT se deduce prin diferenţiere, la presiune constantă că :
Pe baza teoriei cinetice a gazelor ideale s-au calculat că ldurile specifice şi raportul lor γ,
corelaţia între c 0p şi c 0❑ fiind dată în tabelul urmă tor:
c 0p c 0❑ γ
cal/molºC J/molºC cal/molºC J/molºC
Gaze 5 /2 R ≈ 5 3/ 2 R ≈ 3 5/3ξ ≈ 1,6
monoatomic 20,9 12,5
e
Gaze 7 /2 R ≈ 7 5 /2 R ≈ 5 7/5 ξ ≈
29,3 20,9
biatomice 1,4
Gaze 8/ 2 R ≈ 8 6/ 2 R ≈6 8/6 ξ
33,5 25,2
triatomice ≈1,33
Tabelul 1
P 2 ❑
❑
❑2 P
T ( ) T
V
∆ c p =T ∫
0
( )T2
dV −
( ) P
−R Ecuaț ie 51
V T ❑
sau
0 ( 0) (1 )
c p−c p=( ∆ c p ) + ( ∆ c p ) Ecuaț ie52
unde: v – viteza medie a moleculei de gaz; L – distanţa liberă medie între 2 molecule; cv –
capacitatea calorică la volum constant; n – numă rul de atomi din moleculă . Această
ecuaţie nu este satisfă că toare deoarece nu ţine seama de întreaga energie înmagazinată
în moleculă . Pentru gaze monoatomice, care nu au libertate de vibraţie sau rotaţie, s-a
ajuns la urmă toarea relaţie:
1
Transformările uzuale sunt:
º
W/m·K·0,5778=Btu/h·ft· F
-
W/m·K·0,86=kcal/m·h·K W/m·K·2,388·10
3 º
=cal/cm·s·K Btu/h·ft· F·1,731=W/m·K
Kcal/m·h·K·1,163=W/m·K
cal/cm·s·K·418,7=W/m·K
1
(T /M ❑)2
¿ 2,63 ∙10−23 ∙ 2 Ecua ț ie 55
❑ ∙❑❑
unde: M este masa moleculară , kg/mol;
Ω – o integrală de coliziune, adimensională .
Pentru gaze monoatomice Ω=1, moleculele acestora fiind considerate
sfere rigide.
În urma studiului energiilor moleculare s-a ajuns la concluzia că pentru gazele
monoatomice numărul Prandtl se poate exprima sub forma:
CP
N Pr= = ❑ Ecua ț ie56
∙ M ❑ 2,5
unde: γ=CP/Cv. Pentru gaze monoatomice γ are de obicei valoarea 5/3 iar NPr≈2/3,
valoare foarte apropiată de cea determinată experimental. Aceste considerente au condus
la o relaţie mai simplă pentru determinarea conductivită ţii termice pentru gaze
monoatomice:
∙M❑
=2,5 Ecuaț ie 57
C❑
Relaţia este cunoscută sub denumirea de Factor Eucken. Această relaţie nu este aplicabilă
la gaze poliatomice în care forţele de interacţiune moleculară sunt complexe. Luâ nd în
considerare energiile de translaţie precum şi energia internă a moleculei, pentru gazele
poliatomice se poate utiliza relaţia:
2
dQ
S2−S 1=∆ S=∮ Ecua ț ie 59
1 T
Entropia unui sistem la echilibru este egală cu suma entropiilor pă rţilor componente. În
sisteme izolate, entropia creşte în toate procesele naturale (ireversibile). În cazul
proceselor izoterme-izobare reversibile, de tipul tranziţie de fază (vaporizare,
condensare, topire) variaţia entropiei este:
∆H
S2−S 1=∆ S= Ecuaț ie 59
T
În cazul proceselor izobare reversibile (încă lzire, răcire, etc.) în care dQ=CPdT, variaţia
entropiei este:
2
C P dT
S2−S 1=∆ S=∮ Ecuaț ie60
1 T
2
CP= a + bT + cT + ..... ( Ecua ț ie 61)
T2 c 2 2
∆ S=aln +b ( T 2−T 1) + ( T 2 −T 1 ) + …❑ Ecua ț ie 61
T1 2
Entropia standard a substanţelor complexe
0
Entropia standard (ST ) reprezintă entropia elementelor sau a substanţelor
complexe considerate în stare de gaz ideal la 1 atmosferă şi temperatura T. Dacă se
0 0
cunoaşte S la o temperatură T1, atunci se poate calcula S la altă temperatură T2 cu
relaţia:
T2
CP
S0T =S 0T +∮ dT Ecua ț ie 62
2 1
T1
T
3 3
Qs=(0,5M+1,57)·10 , kcal/m gaz la 0ºC ( Ecua ț ie63)
3 3
Qi=(0,47M+1,03)·10 , kcal/m gaz la 0ºC ( Ecua ț ie 64)
-3 3
Qs=(0,496+1,1)·10 , kcal/m gaz la 0ºC ( Ecua ț ie 65)
-3 3
Qi=(0,463M+1,04)·10 , kcal/m gaz la 0ºC
sau:
Qi=Qs-(6a+54H) ( Ecua ț ie 66)
1
Li = 100 Ecua ț ie 67
A−1
4 ∙100
Ls = Ecuaț ie 69
A
4 ∙100
Ls = Ecuaț ie 70
4,85 A
unde: A este numă rul de atomi de oxigen necesari arderii unei molecule de combustibil
(la dioxid de carbon şi apă ).
în care: yi este fracţia molară a componentului i din amestec. Limitele de explozie variază
cu presiunea, intervalul în care poate avea loc explozia crescâ nd odată cu creşterea
presiunii. Limitele de explozie sunt modificate şi de prezenţa în amestec a unor gaze
inerte (azot, bioxid de carbon) şi anume ambele limite sunt mărite concomitent cu
reducerea domeniului în care se poate produce explozia. Acest lucru se datorează
scă derii concentraţiei de oxigen din amestec. La concentraţii crescute de gaz inert şi
anume, la un raport mare de gaz inert faţă de gazul inflamabil explozia nu se mai produce.
Faptul că , în general, valoarea calculată cu relaţia anterioară este ceva mai mică decâ t cea
experimentală , asigură o marjă de siguranţă în proiectare. Pentru amestecuri cu
compoziţia cunoscută se recomandă relaţia:
i i i
vapori ale componenţilor amestecului se citesc Pvi la temperatura t ; valorile Mi, xi şi Pvi
se introduc în relaţia anterioară .
i
Dacă suma obţinută este diferită de 785,3 torr, se presupune altă temperatură t şi
se reia calculul. Pentru hidrocarburi (pure sau fracţii) se pot obţine rezultate bune cu
relaţia urmă toare: i −3
⋅
1/Ti =−0,024209 + 2,84947 /Tf + 3,4254 ⋅10-3 lnTf ( Ecua ț ie74 )
i
în care: T este temperatura de inflamabilitate, K, iar Tf – temperatura normală de
fierbere.
Proprietă ţile fizice principale ale gazelor naturale combustibile, de care trebuie să
se ţină seama la proiectarea, execuţia, exploatarea şi întreţinerea acestor instalaţii, sunt
urmă toarele: presiunea, temperatura, densitatea, vâ scozitatea şi puterea calorifică .
3.3.1. Stări de referinţă pentru gazele combustibile naturale
Parametrii de stare ai gazelor naturale combustibile se exprimă la o anumită stare
de referinţă , care poate fi: starea normală fizică , starea normală tehnică şi starea de
referinţă standard.
Starea normală fizică, notată cu indicele N, are urmă toarele caracteristici:
°
temperatura normală fizică, tN = 0 C (sau TN = 273,15 K );
2
presiunea normală fizică, pN = 101325 N/m = 1,01325 bar.
În tabelul urmă tor sunt date valorile densită ţii gazului metan pentru câ teva
temperaturi, la presiune normală :
gazul şi aerul fiind considerate gaze ideale. Densitatea relativă a unui gaz este o
mă rime adimensională . La starea de referinţă normală fizică , densitatea aerului este
3
ρaN = 1,293 kg/m astfel că , densitatea gazului va fi ρN = 1,293 δ.
¿ ❑ Ecuaț ie77
ρ
Vâ scozitatea gazului variază cu temperatura şi presiunea:
ν= f (p,T ) (Ecua ț ie78)
3.4.1 Generalităţi
Procesul de ardere este o oxidare intensă a substanţelor combustibile, însoţită de
degajare de că ldură şi emisie de lumină . Elementele care participă la procesul arderii se
numesc reactanţi iar cele care rezultă sunt produşii arderii în care constituenţii principali
sunt gazele de ardere. Elementele chimice care prin ardere dezvoltă că ldură şi emit
lumină sunt carbonul, hidrogenul şi sulful. Emisia de lumină, într-un proces de ardere, se
realizează frecvent prin flacă ră . După valorile vitezei de propagare v a frontului de ardere
se disting trei procese de ardere:
deflagraţia, v < 30 m/s;
detonaţia 30 < v < 200 m/s;
explozia, v > 200 m/s. În mod uzual, în instalaţiile de ardere a gazelor
combustibile naturale se utilizează deflagraţia. Arderea unui combustibil se produce în
două stadii: aprinderea şi arderea propriu-zisă .
Procesul de aprindere se caracterizează printr-o perioadă iniţială, câ nd prin reacţia
de oxidare lentă se acumulează energie termică însoţită de ridicarea temperaturii. În această
perioadă, combustibilul şi oxigenul trebuie să fie aduşi într-o stare de agitaţie moleculară
care să asigure contactul între moleculele lor şi, în felul acesta, posibilitatea reacţiilor
necesare arderii. Câ nd se ajunge la un anumit nivel de temperatură , reacţia se accelerează
brusc şi se transformă în ardere propriu-zisă . Pentru ca arderea să poată continua, cantitatea
de căldură degajată trebuie să fie suficientă pentru a aduce în stare de reacţie o cantitate, cel
puţin egală, de amestec din imediata vecină tate.
Arderea este un fenomen exotermic de oxidare care se caracterizează prin
necesitatea unui aport termic din exterior în faza iniţială şi care se desfă şoară , în
continuare, în condiţii naturale, fără aport termic din exterior.
În consecinţă , rezultă că arderea se va produce atunci câ nd temperatura va atinge
un anumit punct, numit punct de aprindere, amestecul gaz combustibil – oxigen va fi între
anumite limite, iar viteza de ardere va avea o anumită valoare.
3.4.2. Temperatura de aprindere
Temperatura pâ nă la care trebuie încă lzit un gaz combustibil pentru a se aprinde
se numeşte temperatură de aprindere. Ea este o caracteristică specifică fiecă rui gaz.
În general, temperatura de aprindere este mai coborâ tă la arderea în oxigen pur
(uscat), decâ t la arderea în aer sau oxigen umed. Azotul, umiditatea, gazele inerte,
impurită ţile din gazul combustibil împiedică contactul dintre moleculele gazului şi
moleculele de oxigen şi temperatura de aprindere este necesar să fie mai mare decâ t în
oxigen pur (tabelul 1.3).
scâ nteie sau cu o flacără , astfel încâ t în punctul unde atinge masa amestecului gaz-oxigen,
îl încă lzeşte pâ nă la această temperatură .
3.4.3.Limite de amestec
Dacă volumul mic de gaz aprins iniţial nu poate degaja o cantitate suficientă de
că ldură încâ t să aducă în starea de ardere gazul din imediata lui vecină tate, arderea nu
poate avea loc. Aceasta se poate întâ mpla fie din cauză că este prea puţin gaz în amestecul
gaz-oxigen, fie că este prea mult gaz şi prea puţin oxigen.
Proporţia minimă de gaz, în procente de volum, în amestecul gaz combustibil-aer
pentru care arderea poate avea loc se numeşte limită inferioară de amestec, iar proporţia
maximă de gaz, limită superioară de amestec.
Limita de amestec pentru arderea câ torva gaze combustibile, la temperatura şi
presiunea normală (în % volum), sunt prezentate în tabelul urmă tor:
În afara limitelor de amestec, arderea nu poate avea loc, chiar dacă sa fă cut
aprinderea cu aport de că ldură din afara sistemului.
reacţie violentă face ca în punctele iniţiale unde s-a aprins amestecul să aibă loc o
degajare violentă de că ldură ,care va aduce în stare de ardere volumele de gaz învecinat,
făcâ nd ca arderea să se propage în tot volumul.
Deci, propagarea flă cării în amestecul de gaz combustibil-aer are loc ca rezultat al
propagă rii că ldurii prin conducţie de la produse calde de ardere la amestecul învecinat. O
asemenea ardere este normală .
Viteza cu care un volum mic de gaz aduce în stare de ardere amestecul din
vecină tatea lui poartă denumirea de viteză de propagare a arderii sau viteză de ardere.
Tabelul 6
3.4.6. Arderea completă, arderea incompletă
Prin gaze petroliere lichefiate, prescurtat GPL, se înţeleg acele produse petroliere care
sunt constituite din amestecuri variabile de hidrocarburi gazoase (etan, metan, butan) şi
care în condiţii ambiante, sunt în stare de vapori, dar pot fi uşor lichefiate. În Româ nia,
prin gaz petrolier lichefiat – notat prescurtat GPL şi comercializat sub denumirea de
ARAGAZ – se înţelege produsul petrolier constituit din amestec de butan (minim 90%) şi
propan (maxim 9%).
Denumirea de ARAGAZ este o denumire comercială şi provine din prescurtarea
numelui Astra Româ nă Gaz, a gazului petrolier lichefiat (GPL) cu caracteristicile definite
în STAS 66-78, conţinâ nd, în principal max 12% C3 şi min. 87% C4, cu presiunea de vapori
0
de max. 7,5 bar/50 C. În conformitate cu prescripţiilor ISCIR, amestecurile de
hidrocarburi C1 – C4 sunt încadrate în mai multe categorii după presiunea de vapori şi
masa volumică şi anume : amestecuri de tip A, Ao, B şi C.
Aceste amestecuri au următoarele proprietăţi:
0 0
– amestecul de tip A: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 11 bari şi la 50 C o
masă volumică nu mai mică de 0,525 Kg/l;
0 0
– amestecul de tip Ao: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 16 bari şi la 50 C
o masă volumică nu mai mică de 0,495 Kg/l;
În comerţ, aceste amestecuri (A şi Ao) se numesc, în mod curent, butan (comercial).
0 0
– amestecul de tip B: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 26 bari şi la 50 C o
Sisteme de tipul celor prezentate in tabelul V.4 rezulta dintr-o serie de operatii ale
unor tehnologii de fabricatie si, cel mai adesea, este necesara separarea fazelor, fie
pentru valorificarea componentilor, cand acestia prezinta utilitate, fie in scopul
purificarii mediului de dispersie de particulele dispersate in acesta. Pentru separarea
fazelor unui sistem eterogen se folosesc diverse operatii care apartin uneia dintre
urmatoarele metode:
U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI
Sisteme de alimentare cu gaze
Sedimentarea libera
Pentru a stabili viteza cu care are loc sedimentarea particulelor in sisteme eterogene
in care nu se manifesta interactiuni intre particule ( sedimentare libera ), se considera
o particula a fazei disperse ( o particula solida, o picatura de lichid sau o bula de
gaz ). Asupra acesteia actioneaza urmatoarele forte: o forta exterioara, Fe, forta de
plutire ( forta arhimedica ), Fp, si o forta de rezistenta, Fr, (fig……). In functie de
relatia dintre densitatea fazei discontinue, ρ D, si densitatea fazei continue, ρ C se
intalnesc urmatoarele situatii:
Tabelul 8
Sistemul eterogen Metoda de separare
Praf Separare uscata
Separare umeda
Filtrare
Separare electrica
Separare sonica
Suspensie Decantare
Filtrare
Centrifugare
a. Cand, ρD> ρC, atunci si Fe > Fp , iar rezultanta fortelor este orientata in sensul de
actiune al fortei exterioare ceea ce face ca particula sa se deplaseze in aceeasi
directie;
b. Cand, ρD < ρC , si Fe < Fp, iar rezultanta fortelor este orientata in sensul de actiune
al fortei de plutire si particula se deplaseaza in aceasta directie;
c. Cand, ρD = ρC , atunci si Fe= Fp, ceea ce face ca particula sa nu se deplaseze in
nici o directie si deci in acest caz nu se poate realiza separarea sistemului eterogen
( forta exterioara nu actioneaza diferentiat asupra fazelor sistemului ).
Sedimentarea are loc numai in cazul in care, ρ D> ρC,. In aceste conditii,
particula se deplaseaza cu viteza uniform accelerata pe directia de actiune a fortei
rezultante:
Fig.5
Dupa punerea in miscare a particulei, singura forta variabila este forta de rezistenta, a carei
valoare creste cu patratul vitezei. La o anumita valoare a vitezei particulei, forta de rezistenta
egaleaza rezultanta fortelor ( F – F ), astfel incat:
Ceea ce inseamna ca: , deci, . Prin urmare din acest moment particula se deplaseaza, in
continuare, cu viteza constanta, v=v 0, denumita viteza de sedimentare libera, iar relatia (...),
devine:
Daca forta exterioara este gravitatia, atunci a = g, iar daca forta exterioara este forta centrifuga,
a = . Introducand notiunea de factor de separare, notat cu, k, si definit ca raport intre forta
centrifuga si forta gravitationala:
Ecuatia (….) are avantajul ca atunci cand k=1, este valabila pentru camp gravitational, iar
pentru k>1, este valabila la sedimentarea in camp centrifug. Din relatia (...) se exprima viteza
de sedimentare libera:
și relația…….. devine:
Fig.6.
Viteza de sedimentare libera poate fi determinata si din ecuatii criteriale, care dau relatia
dintre Reynolds si Arhimede. Pentru a stabili forma acestor ecuatii se procedeaza astfel: se
ridica la patrat relatia (…...), obtinandu-se:
, din care:
De unde:
Prin urmare, pentru valorile critice Re = 2 si Re = 500, corespund urmatoarele valori critice ale
criteriului Arhimede:
din care
Sau
Fig.6.
Relatia dintre Liascenko, Arhimede si Reynolds este data sub forma unor grafice, de forma
celor din fig. ……, prezentate in manualele de specialitate. Daca se impune viteza de
sedimentare, se calculeaza Liascenko, si din grafic se citeste valoarea corespunzatoare a lui
Arhimede, din care se calculeaza diametrul particulelor, Curba (1) din fig. ….. se refera la
dependenta Re = f(Ar), pentru particule sferice, iar curba (2) da relatia Li = f(Ar), tot pentru
particule sferice. Curbele (3), (4), (5) dau relatia Li = f(Ar) pentru particule de alte forme decat
cea sferica.
Fig. 1 -
Schema prezentată mai sus este o schemî generală şi un astfel de sistem poate să
se întindă pe un areal foarte extis, depăşind în foarte multe cazuri graniţele naţionale.
a. b.
Fig.3 - a. Separator gravimetric; b. separator centrifugal: 1a. Conductã de gaze; 2a. Sicane;
3a. Colector; 4a. Tevi de legatura; 1b. Coloana metalica cilindrica; 2b. Stut lateral; 3b. Partea
tronconica; 4b. Conducta de evacuare a apei; 5.b. Conducta de evacuare a gazului.
Întrucât gazele naturale sunt inodore, pentru semnalarea scãpãrilor accidentale din
retelele de distributie si instalatiile de utilizare, se practicã odorizarea gazelor, astfel încât sã
poatã fi recunoscutã prezenta lor la o concentratie minimã de 1% din volumul aerului ambiant.
Odorizarea se face prin vaporizare sau prin injectie, fig.4, de obicei la consumatori,
în statiile principale de reglare a presiunii.
Instalatiile prin ejectie preiau din conducta de transport o cantitate de gaze care este
amestecatã cu odorizantul si reinjectatã în conductã cu ajutorul unui compresor.
1. Conductã de transport.
2. Rezervor odorizant;
a. b.
presiune medie - intre 6 si 2 bar pentru conducte din otel si PE 100 si intre 4 si 2
bar pentru conducte din PE 80;
Prin sistem de distributie a gazelor naturale într-o localitate, se întelege, după cum
s-a precizat anterior, ansamblul de conducte si accesorii prin care se asigurã alimentarea
utilizatorilor la debitele si presiunile necesare.
mixt.
Fig.10 Schema de principiu a unui sistem de alimentare cu gaze combustibile constituit dintr-o
reţea de repartiţie în coloană vertebrală, alimentată în două puncte deservind mai multe
localităţi, fiecare cu reţea de distribuţie buclată şi ramificată: 1. Conductă de transport; 2. Staţie
de predare; 3. Reţea de repartiţie; 4. Staţie de reglare de sector; 5. Staţie de reglare la
consumatori importanţI; 6. Reţea de distribuţie; 7. Traseu de interconectare; 8. Zonă industrială;
9. Limita zonei alimentate.
Ca dezavantaje se menţioneazã:
unde:
1. Conductă de transport;
2. Staţie de predare;
3. Reţea de repartiţie;
4. Staţie de reglare de sector;
5. Staţie de reglare la consumatori
importanţI;
6. Reţea de distribuţie;
7. Traseu de interconectare;
8. Zonă industrială;
9. Limita zonei alimentate.
10. Localitate satelit;
11. Inel exterior;
12. Staţie de reglare intre inelul exterior şi a
doua reţea de repartiţie;
Reţelele de acelaşi nivel de presiune alimentate din mai multe staţii de reglare-
mãsurare se interconecteazã prin intermediul unor conducte de legãturã prevãzute cu
vane de secţionare.
organe de compensare;
în spaţii verzi;
Pentru trasee situate la distanţe mai mici de 2,0 m faţã de clãdiri, se interzice
pozarea conductelor la cote inferioare tãlpii fundaţiilor.
Traversãrile subterane ale şoselelor, cãilor ferate sau liniilor de tramvai se executã
prin montarea conductei de transport într- ţeavã de protecţie, cu robineţi de separare la
cele douã extremitãţi.
Atunci când se stabileşte traseul conductelor de gaz, regulile de siguranţă sunt cele
care trebuie respectate mai presus de orice.
Traseele retelelor si instalatiilor de gaze se aleg astfel încât sã fie cât mai rectilinii,
la alegerea lor prioritate are siguranta înaintea esteticii. Traseele vor fi marcate prin
inscriptii sau prin aplicare de plãcute indicatoare, pe constructii si stâlpi din vecinãtate.
Mai jos sunt prezentate tipurile de rãsuflãtori sau tuburi de control folosite în
diverse împrejurãri (fig.14) si distantele minime între conductele subterane de gaze si alte
instalatii, constructii sau obstacole (Tabelul 3).
Fig. 14 Tipuri de rasuflatori: a) pentru carosabil b) de perete şi pentru spaţii verzi c) pentru
spaţii verzi
Tabel 3
Distanta minima in m,
Nr. Instalatia, constructia sau obstacolul de la conducta
crt de gaze de:
p.j.+p.i. p.r. p.m.
1 Cladiri cu subsoluri sau aliniamente de terenuri, susceptibile de a fi 2 2 3
construite
2 Cladiri fara subsoluri 1,5 1,5 2
3 Canale pentru retele termice, canale pentru instalatii telefonice 1,5 1,5 2
4 Conducte de canalizare 1 1 1,5
5 Conducte de apa, cabluri de forta, cabluri telefonice montate direct in
sol, sau caminele acestor instalatii 0,6
6 Camine pentru retele termice, telefonice si de canalizare, statii sau
camine subterane in constructii independente 1
7 Linii de tramvaie (pâna la sina cea mai apropiata) 1,2
8 Copaci 1,5
9 Stâlpi 0,5
10 Linii de cale ferata exclusiv cele din - in rambleu 2*
statii, triaje si incinte industriale - in debleu, la nivelul 5,5*
terenului
Distantele între conducte de gaze si linii de cale feratã, triaje si incinte industriale
sunt stabilite pe baza acordului organelor CFR.
unde:
1. Vana;
2. Cutie de vizitare;
3. Conducta;
4. Prizele de presiune;
5. Tija de manevra;
6. Tub de protectie a tijei din material
plastic.
Fig.16 Vana montata ingropat
3.2.4.2.Traversãri
De asemenea, la
subtraversarea liniilor de
tramvai si de cale feratã,
conductele de gaz se
introduc în tuburi de
protectie. În cazul
intersectiei cu conductele
de gaz existente, executia
se face sub controlul
delegatului intreprinderii
de distributie a gazelor.
Traversarea
cursurilor de apã, a
podurilor, pasajelor de nivel,
intersectiilor de autostrãzi
etc., se va executa subteran
sau aerian, în functie de conditiile locale. La traversarea cãilor ferate, pasajelor de nivel, autostrãzilor
etc., se prevãd vane de sectionare care sã permitã scoaterea din functiune a conductei de gaze fie în
ambele pãrti ale traversãrii, fie numai înainte de traversare, în cazul conductelor alimentate dintr-o
singurã directie.
Scheme de principiu
1 - conducta publică
2 - branşament
3 - limita de proprietate
4 - instalaţia interioară
5 - aparat de utilizare
6 - contor
În general, orice proprietar este legat la conducta publică printr-un singur branşament.
Prin proiectul instalaţiilor de gaze naturale pozate subteran, se prevăd măsuri de etanşare împotriva
infiltraţiilor de gaze naturale, la trecerile subterane ale instalaţiilor de orice utilitate (încălzire, apă,
canalizare, cabluri electrice, telefonie, CATV, etc.) prin pereţii subterani ai clădirilor racordate la
sistemul de distribuţie de gaze naturale. De asemenea, se etanşează toate trecerile conductelor prin
planşeele subsolurilor, pentru evitarea pătrunderii gazelor naturale la nivelurile superioare, în caz de
infiltrare a acestora în subsol. Este interzisă racordarea la sistemul de distribuţie a gazelor naturale a
clădirilor care nu au asigurate măsurile de etanşare prevăzute mai sus.
Conductele din polietilenă se aşază şerpuit în şanţ şi se acoperă cu un strat de nisip de minim 10 cm.
Pozarea conductei se realizează numai după răcirea corespunzătoare a îmbinărilor sudate. După
stratul de nisip, acoperirea conductei din polietilenă se efectuează în straturi subţiri, cu pământ
mărunţit, prin compactare după fiecare strat. Acoperirea conductei (pentru primii 50 cm deasupra
conductei) se efectuează într-o perioadă mai răcoroasă a zilei (cu maxim 20...30°C), avansând întro
singură direcţie, pe cât posibil în urcare.
Umplerea şanţurilor se face în straturi subţiri, cu pământ mărunţit sau nisip, prin compactare după
fiecare strat, cu grosime maximă de 20 cm în cazul compactării manuale şi conform prevederilor din
cartea utilajului de compactare, în cazul compactării mecanice. Folosirea dispozitivelor mecanice de
compactare este admisă numai după realizarea stratului minim de protecţie a conductei, care se va
restabili în funcţie de adâncimea utilajului la gradul de compactare maximă.
În dreptul răsuflătorilor, peste conducta din polietilenă care a fost acoperită pe toată lungimea cu un
strat de nisip gros de 10...15 cm, se adaugă un strat de piatră măruntă, gros de 15 cm, peste care se
aşază calota răsuflătorii.
Îmbinarea conductelor îngropate se face prin sudură, cu excepţia îmbinării capului protector al teului
de branşament, care se îmbină prin înşurubare.
Îmbinările prin sudură se execută numai de către sudori autorizaţi, conform reglementărilor în
vigoare. Se va evita sudarea în condiţii meteorologice improprii.
Pentru situaţii speciale se vor lua măsurile de realizare impuse de tehnologia de sudare (paravane,
corturi, preîncălzirea capetelor conductelor, etc.). Este interzisă răcirea forţată a sudurilor.
Îmbinărilor conductelor din polietilenă se realizează prin sudură (fuziune) sau cu fitinguri mecanice
nedemontabile (etanşare prin presare pe pereţii ţevilor).
Îmbinarea ţevilor şi fitingurilor din polietilenă se realizează cu aparate de sudură care sunt
agrementate tehnic de către organismele abilitate. Aceste aparate vor fi supuse reviziilor tehnice în
conformitate cu cărţile tehnice ale fiecăruia. Reviziile tehnice se vor face de către unităţile de service
ale furnizorului de aparate şi la
Controlul calităţii sudurilor pentru conducte din polietilenă se face vizual şi, după caz, prin metode
nedistructive conform prevederilor proiectului de execuţie avizat de operatorul licenţiat de
distribuţie. Conductele şi branşamentele din polietilenă sunt însoţite pe întreg traseul de un
conductor de cupru cu izolaţie corespunzătoare unei tensiuni de străpungere de minim 5 kV, cu
secţiunea de minim 0.8 mm2, monofilar, montat de-a lungul conductei şi prin care se pot transmite
semnale electrice cu ajutorul cărora se poate determina cu precizie amplasarea conductei şi
integritatea acestuia.
1 - şanţ
2 - conducta de polietilenă
3 - conductor de Cu
Fiecare unitate locativă se racordează la coloana sau instalaţia exterioară printr-o singură
derivaţie.
Când trecerea conductelor prin încăperi cu umiditate pronunţată sau atmosferă corosivă
este inevitabilă, se vor folosi ţevi zincate sau protejate cu lacuri anticorozive şi tuburi de
protecţie.
De asemenea, pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt amplasate lângă pereţi,
se admite montarea conductelor în canale amenajate în pardoseală, cu respectarea
următoarelor condiţii:
Conductele instalaţiilor de utilizare din halele industriale se amplasează astfel încât să fie
protejate împotriva degradării.
Este interzisă utilizarea conductelor de gaze naturale pentru orice alte scopuri, cum ar fi:
Nu este permisă utilizarea în instalaţiile interioare a unor conducte din oţel cu diametrul mai
mic de 1/2 ţoli.
Susţinerea conductelor de gaz se va face cu cleme, bride sau cârlige de dimensiuni potrivite,
de bună calitate şi montate la distanţe adecvate, astfel încât instalaţia să nu poată fi mişcată
accidental din poziţia de montaj. Desigur, trebuie avut grijă ca integritatea structurală a
clădirii să nu aibă de suferit în urma montării instalaţiei de gaz. Conductele de gaz nu trebuie
să se sprijine pe nici un alt tip de instalaţie interioară.
În interiorul clădirilor, conductele de gaz nu trebuie să intersecteze sau să treacă prin canale
de aerisire, canale de ventilare, uscătorii, servante sau prin puţul liftului. Schimbările de
direcţie ale conductelor de gaz trebuie făcute cu ajutorul fitingurilor (fig. 23) şi curbelor
prefabricate sau realizate la locul de montaj.
Pentru a citi şi înţelege o planşă a unei instalaţii de gaz, este necesară cunoaşterea semnelor
şi simbolurilor convenţionale din domeniu. Unele dintre acestea sunt universale, altele sunt
specifice fiecărei ţări. Figura 24 prezintă câteva simboluri des utilizate în domeniul gazului,
preluate din literatura de specialitate britanică.
Utilizarea gazelor naturale este admisă numai în încăperi în care nu există pericol de:
Volumul net reprezintă volumul total al încăperii, din care se scade volumul
elementelor de instalaţii sau de construcţii existente în încăpere, în care nu se pot acumula
gaze.
În încăperi cu volum mai mic decât cel prevăzut anterior, sunt admise numai aparate
consumatoare de combustibili gazoşi legate la coş, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
şi evacuarea în exterior sub presiune a gazelor de ardere (cu cameră de ardere etanşă şi tiraj
forţat).
Debitul total al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere trebuie
să satisfacă condiţia: 15 m3 volum interior de încăpere pentru fiecare metru cub debit
instalat de gaze naturale.
a) pentru cazul Vi/Qn ≥ 30, se consideră că prin neetanşeităţile tâmplăriei se asigură aerul
necesar pentru ardere;
b) pentru cazul Vi/Qn < 30, se prevede accesul aerului direct din exterior (prize de aer),;
Sunt exceptate bucătăriile din locuinţe cu încălzire centrală, în care nu există alte
aparate consumatoare de combustibili gazoşi, la care se admite accesul aerului dintr-o
încăpere vecină prin realizarea unui gol spre această încăpere, cu condiţia satisfacerii
raportului Vi/Qn≥30, în care Vi este volumul bucătăriei plus volumul încăperii respective.
Dacă şi în încăperea vecină, spre care este prevăzut golul, sunt instalate aparate
consumatoare de combustibili gazoşi, raportul dintre suma volumelor celor două încăperi
[ΣVi=Vi1+Vi2] şi suma debitelor aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi din aceste
încăperi [ΣQn=Qn1+Qn2] trebuie să fie, ΣVi/ΣQn≥30.
Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se utilizează
gazele naturale se determină cu produsul între debitul instalat în încăperea respectivă Q i [m3
/h] şi coeficientul de 0,0025 [m2/m3 /h]:
S = 0,0025 x Qi [m2]
Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioară a încăperii şi fără
dispozitive de închidere sau reglaj. Este interzisă obturarea golului de acces al aerului de
ardere.
În cazul în care accesul aerului de ardere se asigură prin canale, secţiunile canalelor de
aer se calculează luând în considerare rezistenţele aeraulice ale acestora.
a) canale individuale;
b) canale colectoare.
La evacuarea gazelor de ardere prin canale colectoare se acordă o deosebită atenţie
executării corecte şi etanşe a nodurilor de legare a canalelor individuale la canalul colector.
Pentru evacuarea infiltraţiilor şi scăpărilor de gaze care se pot acumula în casa scărilor
clădirilor etajate fără suprafeţe vitrate se prevede la partea superioară a acestora, în
acoperişul clădirii, un orificiu cu diametrul de 150 -200 mm, prevăzut cu un tub racordat la
un deflector.
În încăperile în care există risc de intoxicări, incendii sau explozii cauzate de scăpările
accidentale de gaze naturale acumulate, se prevăd detectoare automate de gaze dotate cu
a) la înălţimi diferite;
b) secţiunea canalului de fum să poată prelua debitele de gaze arse însumate ale tuturor
aparatelor racordate la acesta.
Legarea la coş prin burlan din tablă metalică, rigid sau flexibil, se admite în următoarele
condiţii (fig. 13):
a) secţiunea burlanului este cel puţin egală cu secţiunea racordului de ieşire din aparatul
consumator de combustibili gazoşi:
b) porţiunea verticală este de cel puţin 0,4 m la ieşirea din aparatul ;
c) distanţa de la coş până la aparatul consumator de combustibili gazoşi este mai mică de 3
m;
d) panta către coş este minim 8 %, dacă distanţa depăşeşte 1 m;
e) îmbinarea şi racordarea la coş, se execută cu asigurarea etanşeităţii.
Este interzisă:
Fiecare unitate locativă se racordează la coloana sau instalaţia exterioară comună printr-o
singură derivaţie.
Instalaţiile de utilizare interioare pentru fiecare clădire civilă sau hală industrială se alimentează cu
gaze naturale din instalaţia de utilizare exterioară prin unul sau mai multe puncte de intrare, cu
condiţia ca instalaţiile interioare aferente fiecărui punct de intrare să nu se interconecteze.
a) pe cât posibil, pe elemente rezistente ale construcţiei, pereţi, stâlpi, grinzi, plafoane;
b) pe stâlpi metalici sau de beton, montaţi special în acest scop sau în scopul susţinerii conductelor
de gaze naturale împreună cu conducte pentru alte instalaţii.
Se admite montarea conductelor mascate în canale vizitabile şi ventilate, numai în cazul
construcţiilor cu grad deosebit de finisare (fig. 12).
a) dintr-un apartament în altul, cu excepţia conductelor existente şi a conductelor care traversează aflat
apartamente aflate într-un imobil deţinut întotalitate de un singur proprietar şi care alimentează aparate de
utilizare destinate preparării hranei. În situaţia modificării regimului de proprietate al imobilului anterior
menţionat, este necesară modificarea amplasării conductelor;
b) prin spaţii neventilate;
c) cu îmbinări fixe sau demontabile prin debara, cămară, closete şi alte spaţii de acest fel, dacă nu sunt
ventilate;
d) prin coşuri şi canale de ventilaţie;
e) prin puţuri şi camere de ascensoare;
f) prin încăperi cu mediu corosiv sau cu degajare de noxe;
g) prin încăperi cu umiditate pronunţată;
h) prin încăperi de depozitare a materialelor inflamabile:
i) prin subsoluri tehnice şi canale tehnice;
j) prin ghene sau nişe, inclusiv în spaţiul de sub acestea, în care sunt montate conducte pentru alte instalaţii;
k) prin locuri greu accesibile în care întreţinerea normală a conductelor nu poate fi asigurată;
l) prin spaţii de depozitare;
m) prin spaţii de adăpostire din subsolul clădirilor şi prin galerii de evacuare.
Este interzisă montarea conductelor înglobate în elementele de pardoseală.
Când trecerea conductelor prin încăperi cu umiditate pronunţată sau atmosferă corosivă este
inevitabilă, se folosesc ţevi zincate sau protejate cu lacuri anticorosive şi tub de protecţie.
Pentru alimentarea punctelor de consum care nu sunt amplasate lângă pereţi, se admite
montarea conductelor în canale amenajate în pardoseală:
a) montarea conductelor pentru alte instalaţii în canalele pentru conductele de gaze naturale;
b) intersectarea canalelor pentru conductele de gaze naturale cu canale pentru alte instalaţii sau
comunicarea cu acestea.
Trecerea conductelor prin pereţi sau planşee se face:
a) 10 mm la pereţi şi plafoane;
b) 50 mm la pardoseli.
Conductele instalaţiilor de utilizare din hale industriale se amplasează astfel încât să fie
protejate împotriva degradării prin:
Capetele conductelor instalaţiilor de utilizare la care nu sunt legate aparate de consum se închid
obligatoriu cu dopuri din fontă sau oţel, etanşate, chiar dacă conductele respective sunt prevăzute cu
robinete.
În clădirile civile şi de locuit nu se admite montarea arzătoarele cu panou radiant cu flacără deschisă.
Arzătoarele cu panou radiant cu flacără deschisă sunt admise numai în spaţii ventilate corespunzător,
cu asigurarea următoarelor condiţii:
Aparatele consumatoare de combustibili gazoşi cu debit nominal sub 3 m3/h, precum şi arzătoarele
industriale independente utilizate la aparate mobile pot avea şi racorduri flexibile la instalaţia de
utilizare, cu respectarea prevederilor referitoare la ventilarea subsolurilor.
a) presiunea nominală pentru care a fost construit racordul să fie egală sau mai mare decât
presiunea instalaţiei de gaze naturale la care se racordează;
b) lungime maximă de 1 m şi diametru minim 10 mm, în instalaţii de utilizare cu presiune joasă;
c) lungime maximă 20 m şi diametru maxim de 50 mm, în instalaţii industriale cu presiune până la 2
bar;
d) trasee la vedere, fără să treacă dintr-o încăpere în alta;
e) măsuri de evitare a contactului cu corpuri calde;
f) măsuri de evitare a întinderii excesive, agăţării, strivirii sau deteriorării;
g) rezistenţă la foc la temperaturi de minim 650 °C;
h) rezistenţă la intemperii.
Racordurile flexibile nu au armături de închidere sau dispozitive de reglare.
Armături de închidere
c) pe fiecare conductă care alimentează grupuri de arzătoare montate la aparate, mese de lucru,
laboratoare etc.;
d) la baza fiecărei coloane.. Dacă plasarea robinetelor de la baza coloanelor nu se poate face în
condiţii de siguranţă şi estetică corespunzătoare, se admite montarea unui singur robinet pentru
un grup de coloane, care alimentează maxim 24 puncte de consum;
e) înaintea fiecărui aparat consumator de combustibili gazoşi sau arzător:
Numărul robinetelor de închidere care se montează înaintea fiecărui aparat consumator de
combustibil gazoşi sau arzător sunt stabilite asfel:
a) pentru conductele de distribuţie se prevăd debitele pentru o etapă de perspectivă, în funcţie de:
1 1,00 36 0,40
2 0,81 40 0,39
3 0,71 44 0,38
4 0,65 48 0,38
5 0,62 52 0,37
6 0,59 56 0,37
8 0,55 60 0,36
10 0,53 64 0,36
12 0,51 68 0,35
16 0,47 72 0,35
20 0,45 76 0,35
24 0,43 80 0,34
32 0,41
Determinarea debitelor de calcul se face diferit dupã cum este vorba de un sistem de
distribuţie, de o reţea de distribuţie într-un ansamblu sistematizat, de un branşament sau de
o instalaţie de utilizare.
În ambele cazuri trebuie ţinut seama, în funcţie de starea reţelei, şi de pierderile prin
scãpãri.
5) consumuri industriale.
În fondul vechi de locuinţe, pentru încãlzit, indicii variazã între 0,173 şi 0,34 MJ (0,04
0,08 Mcal.)/h.m3 construit în raport de poziţia localitãţii, tipul construcţiei, încãlzitului etc.
Indicii de consum unitar (pe apartament sau pe persoanã) sunt foarte diferiţi.
Pentru calcul se foloseşte debitul orar, deşi cele mai multe vârfuri au o duratã mult
mai scurtã.
Dacã totalul consumului anual Qa s-ar desfãşura uniform, debitul zilnic ar trebui sã fie:
Qz = Qa / 365.
Dat fiind cã pentru diverse feluri de utilizãri intervin fluctuaţii care, în medie se
gãsesc, pentru consumul menajer (şi încãlzit), în jur de 4/1, între iarnã şi varã, dar care, în
anumite situaţii pot ajunge la 7/1 ... 8/1, evident nu se pot folosi mediile orare.
În raport de cele arãtate, când în consum se gãseşte şi încãlzirea, debitul maxim zilnic
ar putea fi obţinut din raportul Qz = Qa / 160. Adicã aceasta înseamnã:
Qz
Qhmed
24
Qhmax Qhmed
Raportul dintre consumul maxim orar şi consumul mediu orar variazã între 2,5 şi 40.
v1 1 v 2 2 ... v const.
Deci, în conducte de diametru constant, viteza gazului creşte în sensul curgerii, prin
expandare 2 < 1.
În consecinţã,
1
v2 v
2 1
unde:
p1 p 2 p
... const.
1 2
de unde:
p2 p1
2 1 v 2 v1
p1 şi deci: p2
- Ecuaţia energiei
p p
1 v v1 1
p1 şi p
se obţine:
1 p1 v12
dp dL
2p d
1 p1 v12 L
0 dL
p2
pd p
p1 2 D
sau:
1 p1 v12
p12 p22
D
4 Q1
v1
D2
16 N pN T QN2
p12 p 22 L
2 TN D5
de unde:
2 Tn ( p12 p 22 ) D 5
QN2
16 pN LT
1 2,51 K
2 lg
Re 3,71D
unde, pentru Re se poate utiliza valoarea 2230Q/D, cu debitul în m 3/h şi diametrul în cm., iar
rugozitatea absolutã, cu valoarea 0,05cm.
0,009407
3
D
1/ 2
p 2 p22
Q K D 1 8/ 3
Q1 K D18/ 3 ; Q2 K D28/ 3
2 , 67
D
Q2 Q1 2
D1
Q1 K L11/ 2 ; Q2 K L12/ 2
1/ 2
L
Q2 Q1 1
L2
1/ 2
p 2 p22
2
Q2 Q1 122 2
p11 p21
p 2
Q K (p p )
2
1
2 1/ 2
2 K p 1 2
2
1
p1
Q Qmax k p1
(fig.12).
Fig. 12
1 L
pm p d
L 0 x x
1/ 2
( p 2 p x2 ) D 5
Q K 1
x
şi respectiv,
1/ 2
( p 2 p 22 ) D 5
Q K x
Lx
respectiv,
1/ 2
x
px p12 ( p12 p22 )
L
1/ 2
1 L x
pm 0 p12 ( p12 p 22 ) d x
L L
2/ 3 L
2 x
p12 ( p12 p22 )
3 L
0
p p
2
1
2
2
2 p13 p23
3 p12 p22
2 p p 2 p22
pm p1 p2 1 2 p
3 p1 p2 3 1 p1 p2
Aceastã aproximaţie este cu atât mai bunã cu cât raportul p1/p2 se apropie mai mult
de 1, respectiv cu cât raportul dintre cãderea de presiune între secţiunile de calcul şi
presiunea absolutã şi medie a gazelor este mai mic.
p1 p 2
pm
2
şi exprimând în funcţie de aceasta relaţia obţinutã în condiţiile curgerii reale prin integrarea
legii de variaţie a presiunii.
16 N p N T QN2
p p
2 2
5 L
1
2
2
TN D
se obţine:
p12 p 22 8 p T Q2
p m ( p1 p2 ) 2 N N 5 N L
2 TN D
de unde:
2 TN pm ( p1 p2 ) D 5
QN2
8 pN T N L
( p1 p2 ) D 5
QN 5,966
T N L
( a ) h
p2 p1
10 4
Dacã < a, atunci p2 > p1, iar diferenţa (a - )h constituie forţa ascesorialã a gazelor.
Pentru instalaţiile de joasã presiune din clãdiri înalte, la dimensionare trebuie sã se ţinã
seama de efectul forţei ascensionale, utilizând disponibilul de presiune datorat acesteia pentru
transportul debitelor prin coloane.
Întrucât diametrele adoptate (în limitele diametrelor nominalizate) diferã de cele mai
multe ori de diametrele rezultate din calcul, este necesar sã se determine pierderile efective de
sarcinã şi valoarea realã a presiunii în secţiunea finalã.
Pierderile totale de sarcinã se compun din pierderi lineare şi locale, care se calculeazã
cu relaţiile cunoscute la curgerea lichidelor.
hr hd h1
unde:
- pierderile lineare:
n
Li i v 2i
hd i
1 Di 2 g
- pierderile locale:
n
i v i2
h1 i
1 2g
n
Le v 2 v i2
i
D 2g 1 2g
de unde:
n
D
Le d
1
n
i Lci i v i2
hr tot
1 Di 2g
hr tot p p1 p2
N
Qc Qni Fi
1
in care Qni -este debitul nominal al aparatului, în Nm3/h, considerat pentru bucãtãrii în
blocuri cu valoarea de 0,72Nm3/h.ap., iar Fi - factorul de încãrcare se calculeazã cu relatia:
1
F 4, 2
N 10
Tabel 1
Nr. ap. F Debite în Nm3/h
Total De calcul
0 1 2 3
1 1,0 0,72 0,72
2 0,55 1,44 0,80
3 0,54 2,16 1,20
4 0,53 2,88 1,50
5 0,52 3,60 1,80
10 0,49 7,20 3,50
20 0,44 14,4 6,30
40 0,39 28,8 11,2
60 0,36 43,2 15,6
80 0,34 57,6 19,6
Qc Qnj j
1
p p p
V 2g Q s 2g s 2g
si
rezultã:
Qmax p max
110
,
Qnom pnom
sau
respectiv:
si deci:
O altã conditie ce trebuie satisfãcutã în acest caz se referã la vitezele limitã între care
este asiguratã stabilirea arderii, respectiv, nu existã pericolul de rupere sau de întoarcere a
flãcãrii. Aceste valori sunt functie de diametrul orificiului arzãtorului si pentru diametrul
maxim de 60 mm, sunt de 17 m/s, viteza maximã la ruperea flãcãrii si respectiv 12 m/s,
viteza minimã la întoarcerea flãcãrii.
de unde se deduce:
2
pmax 17 pmax pmin
2 1
pmin 12 si pmin
Căderile de presiune
P = P1 - P2
în care:
este de 10 mbar, cu condiţia ca la ieşirea din staţia sau postul de reglare să se menţină presiunea de
30 mbar.
Tabel 2
Presiunea P1 p2 pmax
Pentru retelele de distributie retelei Bari/mm.col.apã
de joasã presiune, (fig.13) 0,030 0,025 0,005
Joasã 300 250 50
Caderea totalã de presiune
pentru dimensionarea retelei de 1,8 0,8 1,0
Redusã 18000 8000 10000
distributie si instalatiei de utilizare este
de 100 mm.col.apã, cu conditia ca la Medie 5,4 3,3 2,8
iesirea din statia de reglare sã se 54000 33000 28000
mentinã presiunea de 300 mm.col.apã.
unde:
1. Statie de predare;
3. Post de reglare;