CURS 1

Subiect1
ROLUL POZITIV AL MICROORGANISMELOR
Circulatia biologică a materiei în natură
 ciclul unor elemente: C, N, S, P,Fe
 CO2 atmosferic + apă + sar. minerale din sol
 sinteza subst. organice→ hrană animale, om
 descompunerea subst. organice în sol → produsi
 simpli de către microorganism

Activitate geologică
 formarea de zăcăminte petroliere, cărbuni, salpetru, sulf, minereuri de fier etc.

Activitate în mediul marin

 asigură circuitul elementelor biogene
6
În industrie:
 fabricarea alcoolului etilic
 vinificatia
 industria berii
 panificatie
 produse lactate: iaurt, lapte acru, brânzeturi
 murături
 prelucrarea inului, cânepii

În industria medicamentului:
 biosinteza microbiană a vitaminelor B1, B2,B12, C, A, D2
 substantelor antibiotice
În agricultură
 îngrăsăminte
8
Subiect2
ROLUL NEGATIV AL MICROORANISMELOR

Pagube economice
– degradare microbiană a documentelor de piatră
– actiune corozivă asupra metalelor
– descompunerea alimentelor
– biodeteriorarea:
 cauciucului
 maselor plastice
 textilelor
 hârtiei
 operelor de artă etc
Producerea de boli ale
 plantelor
 pestilor
 animalelor
 omului

Subiect3
MORFOLOGIA SI STRUCTURA BACTERIANA
Bacteriile sunt organisme procariote
• nu au membrană nucleară proprie
• prezintă un singur cromozom
• forma bacteriilor e controlată genetic
• important criteriu taxonomic
1. forma sferică coci
2. forma cilindrică bacili
3. forma spiralată (încurbată) vibrioni, spirili spirochete
Cocii - forma
• Ovalari Staphylococcus spp.
Enterococcusfaecalis
• Reniformi Neisseria spp.
• Lanceolati Streptococcus pn.
Cocii – dispozitia spatială
• Ciorchine: Staphylococcus spp.
• Diplo: Neisseria spp.
• Diplo: Streptococcus pneumoniae
• Tetrade: Micrococcus tetragenus
• Câte opt: Sarcina spp.
• Izolati: Micrococi
• Lanturi: Streptococcus sp
Bacilii - forma
• Drepti, capete retezate: Bacillus anthracis
• Usor încurbati, capete umflate: Corynebacterium diphtheriae
• Deformati de spor: Clostridium spp.
• Drepti, capete rotunjite: Enterobacterii
• Usor încurbate, capete ascutite: Fusobacterii
Bacili – dispozitie spatiala
• Diplobacili: Klebsiella pneumoniae
 • Streptobacili: Bacillus anthracis
• Aspect litere, chibrituri, palisade: Corynebacterium diphtheriae
• Dispozitie neregulată: Enterobacterii
Forme spiralate
Corp încurbat într-un singur plan:
• VIBRIONI – formă de virgulă

Corp încurbat în mai multe planuri

• SPIRILI- spirală cu spire rigide
• SPIROCHETE – spire fine, flexibile
 Treponema
 Leptospira
 Borrelia

Subiect4
ROLUL PERETELUI BACTERIAN
 susţine mecanic celula bacteriană
 menţine forma bacteriei
 asigură protecţia celulei bacteriene
 intervine în procesele de osmoză si difuziune
 este sediul
 unor Ag somatice
 receptorilor specifici pentru bacteriofagi
 participă la diviziunea bacteriei
 imprimă caracterele de tinctorialitate ale celulei bacteriene
Subiect5
ROLUL MEMBRANEI
• Reglează presiunea osmotică
 • Controlează procesele de difuzie pasivă
• Controlează procesele de difuzie catalizate enzimatic
• Contine enzime ale metabolismului respirator
• Intervine în cresterea si diviziunea bacteriei
• Este locul de sinteză al endotoxinelor
Subiect6
ROLUL CAPSULEI
• asociată cu patogenitatea tulpinii - factor al virulentei
• protector fată de factori nocivi (fagocitoza, desicatia)
• de adezină (permite aderarea unor bacterii)
• barieră protectoare fată de bacteriofagi
• contine substante cu specificitateantigenică

CURS 2
Subiect7
CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURA
CRITERII DE CLASIFICARE
 provenienta nutrientilor
 valoare nutritivă
 consistentă
 scopul utilizării
MEDII DE CULTURĂ – VALOAREA NUTRITIVĂ

MEDII SIMPLE (DE BAZĂ)

- extract de carne, peptonă, NaCl
- pentru bacterii nepretentioase
- bulion, geloză, apă peptonată

MEDII ÎMBOGĂTITE
- adaos de sânge, ser, ou, extract de levuri etc.
- pentru bacterii exigente
- bulion-sânge; bilion-ser; bulion-glucozat; geloză-sânge
19
MEDII DE CULTURĂ – CONSISTENTĂ

MEDII LICHIDE

- eprubete, baloane
- pentru culturi monobacteriene, caractere biochimice

MEDII SOLIDE

- cutii Petri, eprubete (pantă, coloană)
- colonii
MEDII SEMISOLIDE

- eprubete (coloană)
- studiul mobilitătii bacteriilor, caractere metabolice, conservare

Pt. consistenta mediului - AGAR

– fitocoloid obtinut din alge marine, speciile:
- Gelidium
- Gracilaria
- Pterocladia
– caracteristici
 lichefiază la 100°C
 se solidifică la 42°C
mentine starea solidă a mediilor la temp de 0 – 80°C
 nu este utilizat ca nutrient de către bacterii

Pt. consistenta mediului

- coagularea termică a proteinelor din ser sau ou

MEDII DE CULTURĂ – SCOPUL UTILIZĂRII

medii de izolare
medii de identificare
medii de conservare

MEDII DE IZOLARE
 uzuale
- gamă largă de bacterii de interes medical
- pt. produse monobacteriene cu floră asociată
- pt. aprecieri calitative si cantitative a bacteriilor în pp.

 selective
- contin substante cu acțiune inhibitorie asupra unor bacterii: antibiotice, coloranti, săruri biliare,
azid de Na etc.
- favorizează izolarea preferentială unor specii

 de îmbogătire
- medii lichide
- favorizează multiplicarea unorbacterii
- inhibă selectiv flora de asociatie în pp.
- pt. izolarea unor bacterii aflate în nr. mic selective - pot fi utilizate în combinatie cu medii

 diferentiale
- contin un substrat pentru unele enzime bacteriene
- permitând diferentierea acestora în cultura primară
MEDII DE IDENTIFICARE
Conțin:
- unul sau mai multe substraturi pt. enzime bacteriene
- indicatori care evidentiază produsi intermediari sau finali de metabolism: indol, H2S, acetoină
etc.
- indicatori de pH: recunosc degradarea unor zaharuri sau aa
Pt. identificarea de gen, specie

MEDII DE CONSERVARE
 pt. păstrarea în laborator a unor tulpini bacteriene în cultură pură


Subiect8
FACTORII CARE INFLENTEAZA MEDIUL BACTERIAN
1. pH–ul
2. presiunea osmotică
3. temperatura
4. atmosfera de incubare
1. pH – ul
- asigurat de mediile de cultură
- ≈ 7 - 7,5
- influentează:
- structura tridimensională a proteinelor, enzimelor metabolismului celular
- transportul nutrientilor
- transferul de electroni
- tamponat cu:
 fosfati
 peptone
 aminoacizi
- bacterii acidofile: pH 5-5,5
lactobacilli
- bacterii bazofile (alcalinofile): pH 8,5-9
genul Vibrio

2. Presiunea osmotică
- asigurat de mediul de cultură/mediul intern
- mediu izoton
- mediu hipoton
- peretele celular limitează pătrunderea apei
- micoplasme, bacterii cu perete modificat – afectate
- mediul hiperton
plasmoliză
bacterii halofile NaCl >2%
3. Temperatura
 bacterii psihrofile : 0-20°C
 bacterii mezofile : 25-45°C
 bacterii termofile : 50-70°C
 temperatura optimă: 37°C

4. Atmosfera de incubare
 aer atmosferic
 anaerobioză
 microaerofilie
 CO2

CURS 3
Sterilizarea - distrugerea sau îndepărtarea tuturor microbilor inclusiv a sporilor.
1. Sterilizare prin caldură uscată

 încălzirea la rosu – ansa de platina - Mecanism de actiune : oxidarea

 flambarea – completarea sterilizării - 160°C 2 h, 180°C 1h.
 incinerarea – arderea cu reducere la cenusa - Indicatii: sticlarie de laborator,
 sterilizarea prin aer cald (pupinel) instrumentar chirurgical, substanţe
grase, pulberi.

2. Sterilizare prin caldură umedă

 Fierberea
- mecanism de acţiune: denaturarea
- 100°C, 30´
- Distrugerea formelor vegetative, exceptie: sporii
- Nu distruge unele virusuri (virusul hepatitei epidemice B Indicatii
şi HIV).

 Sterilizare la peste 100° C

- Mecanism de actiune : denaturarea proteinelor si enzimelor bacteriene
- Temperatura vaporilor de apa creste proportional cu presiunea (0,5atm.-115°C,
1atm.-121°C=15-30´-microbiologie, 2 atm.-134°C=30´-blocuri operatorii)
- Indicaţii: material infecţios din laborator , medii de cultura, câmpuri operatorii,
tuburile de dren, mănuşi de cauciuc, sonde de diverse tipuri, instrumentar pentru
chirurgia clasică şi laparoscopică.
 Pasteurizarea (sterilizare partiala) <100˚C
- Mecanismul de actiune: denaturarea proteinelor
 - expunere la temperaturi de sub 100°C şi de scurtă durată
- Indicatii: produse alimentare termolabile
 Tindalizarea (sterilizare fractionata) <100˚C
- expunere la temperaturi de sub 100°C
- încălzirile repetate omoară atât formele vegetative existente iniţial cât şi pe cele
germinate din spori în intervalele dintre încălziri.
- Indicaţii: sterilizarea unor medii de cultură, alimente.
 Autoclavul
- Indicatii: sterilizarea cu vapori de apă sub presiune a unor materiale şi a
instrumentelor chirurgicale
- > 120°C sunt distruşi toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile.
3. Filtrarea
- Reţinerea microorganismelor din medii lichide sau aer
- Trecerea prin membrane cu porozitaţi diferite
- Sterilizarea lichidelor termolabile si sterilizarea aerului pentru crearea unui mediu
aseptic (boxe cu flux laminar cu filtre HEPA : High-Efficiency Particulate Air
Filtres).

4. Sterilizarea prin radiaţii

 Radiaţii ultraviolete (UV)
- Lampa germicida se mentine aprinsa 30 min.
- Indicatii: reducerea încărcăturii microbiene a spaţiilor de lucru;
o bariere protectoare între aria cu animale inoculate, boxele de necropsie şi
persoanele din laborator sau animalele sănătoase;
o laboratoarele care nu au hote le pot folosi pentru repartizarea mediilor de
cultură, manipulării aseptice;
o suprafeţe de lucru netede.
 Radiaţiile gamma şi X
- Sunt radiaţii ionizante foarte eficiente pentru sterilizare
- utilizarea lor trebuie să fie folosita cu prudenţă pentru că pot distruge şi celulele
umane.
 Microunde
- Indicatii: resterilizarea mediilor de cultură care au fost depozitate timp îndelungat
- sterilizarea rezultă din căldura produsă de microunde.
 Ultrasunete
- bactericide prin fenomenul de cavitaţie pe care îl produc la trecerea prin apa extra
şi intracelulară, determinând dezagregarea structurii bacteriene

Controlul eficientei sterilizării

1. Indicatori fizici
 - termometre şi manometre care sunt fixate pe aparatura de sterilizare sau dacă
aparatul este automat, parametrii fizici vor fi afişaţi continuu pe un display.
2. Indicatori chimici
- se folosesc substanţe cu punct de fuziune apropiat de temperatura la care se face
sterilizarea(acidul benzoic- 121°C)
3. Indicatori biologici
- pt. autoclav: fiole Stearotest – suspensie de spori de Bacillus stearotermophillus ,
atingerea temperaturii de 121°C duce la distrugerea sporilor, indicatorul din fiole
virează. Controlul sterilizării se realizează prin incubarea la 56°C = 24 h (sterilizare
corecta - cul. limpede violet).
- Pt. pupinel : stripuri - o cantitate de spori Bacillus atrophaeus  impregnati pe hirtie
de filtru si ambalati individual in pliculete. Dupa finalizarea ciclului de sterilizare,
pentru testarea corectitudinii, sunt necesare tehnici de laborator (cultivare in
bulion) si perioada de incubare 7 zile.
- Dezinfectante - se aplica pe suprafete inerte (efecte iritante sau toxice)
- Antiseptice - se aplică pe tegumente, mucoase sau plăgi(toxicitate mai redusa)
o denaturează proteinele (efect bactericid)

 acizi, baze, alcooli

o oxidează grupările chimice libere ale enzimelor:
 hipermanganat de potasiu, peroxid de hidrogen, halogenii
o blochează grupările chimice libere ale enzimelor

 aldehide
o lezează membranele celulare
 detergenţi
o alterează acizii nucleici

 rivanol, albastru de metilen

Substante antiseptice si /sau dezinfectante
• Formolul • Crezolii • Apa oxigenata
• Alcoolul etilic • Creolina • Iodul - tinctura
de iod
• Alcoolul metilic • Varul cloros
• Acidul boric
• Glicerina • Cloramina
• Hidroxidul de
• Fenolul • Permanganatul de
sodiu
potasiu
• Sapunurile
• Detergenti
Clasificarea antibioticelor
Antibioticele şi chimioterapicele au acţiune bacteriostatică sau bactericidă si toxicitate
selectivă.
 Dupa provenienta si efect :
- Antibioticele (AB): Biosinteză microbiană
o substanţe naturale, cu efect antibacterian, produse de microorganisme.
- Chimioterapicele (CH) : Sinteză chimică
o substanţe chimice cu efect antibacterian
- Efect antibacterian
o Bacteriostatic: opresc multiplicarea

ex. Cicline (ex. Tetracicline), Cloramfenicol

o Bactericide: omoară bacteriile, în concentraţii mici;
ex. Aminozide
o Bacteristatice în concentraţii mici şi bactericide în concentraţii mari;

ex ß –lactamine
-
 dupa spectrul de actiune
- Spectru îngust => specie bacteriena
ex. antibioticele antistafilococice, Tuberculostatice
- Spectru restrâns => număr mic de grupe, genuri bacteriene:
Ex. Acid nalidixic - activ doar pe bacili Gram negativi
- Spectru larg = active asupra majorităţii genurilor, speciilor bacteriene:
- Spectru ultralarg: active asupra bacteriilor din mediul spitalicesc, multiplu
rezistente la antibiotice.

 Dupa tinta de actiune

- Perete celular:
o ß Lactamine
o Glicopeptide: Vancomicina, Teicoplanina

o Fosfomicina, Cicloserina, Bacitracina,

- Membrana citoplasmatică:
o Polipeptide ciclice: ex. Colistin, polimixina B

- Acizi nucleici:
o Quinolone,

1
 o Imidazoli,

o Furani,
o Rifamicine

- Ribozomi: AB care inhibă sinteza proteică

o 30 S: Aminoglicozide,Tetracicline, Spectinomicine
o 50 S: grupul MLS , Fenicoli

 Macrolide, Lincosamide, Sinergistine

o Acid fusidic: factorul de elongare (EF)
• Inhibǎ sinteza acidului folic:
o Diaminopirimidine

• inhiba folat reductaza: Trimetoprim

• Pirimetamina
o Sulfonamide

• Inhiba folat sintetaza: Sulfametoxazol

Asocierea Trimetoprim + Sulfametoxazol = Co-trim-oxazol (Biseptol)
– Sulfone: Dapsone
– PAS (acid paraaminosalicilic)
 Dupa structura chimica (familii de antibiotice)
- β Lactamine,
 grup Monobactam şi gamma (γ) Lactamine
- Aminoglicozide
- grup MLS:
 Macrolide, Lincosamide, Sinergistine
- Tetraclicline
- Fenicoli
- Quinolone
- Sulfamide
- Polipeptide ciclice, Glicopeptide
- Sulfamide
- Imidazoli
- Furani
- Rifamicine
- Tuberculostatice
- AB neîncadrate în familii:

2
  Fosfomicina, Cicloserina, Novobiocina, Acid fusidic,
Farmacocinetica unui antibiotic
• pătrunderea antibioticelor în organism:
– calea de administrare: orală
– parenterală: intravenoasă, intramusculară, subcutanată
• Infectii severe, sistemice
– Externa: crème, unguente, solutii (picaturi nazale, oftalmice)
• absorbţia antibioticelor: rapidă, lentă
• metabolizarea antibioticelor
• distribuţia în organism: în ţesuturi, organe, penetrarea barierei
hematoencefalice, penetrarea intracelulară.
• toxicitatea antibioticelor (hepatică, renală, medulară, nervoasă, etc)
• calea de eliminare a antibioticelor: urinară, digestivă
Modalitati de rezistenţa a bacteriilor la antibiotice
Bacterii rezistente = bacteriile care supravieţuiesc la concentraţii mari de antibiotic,
mult mai mari decât cele din organismul uman.
Pot fi naturale si dobandite
 Naturală - caracter de specie
1. Absenţa ţintei de acţiune
– Ex. Mycoplasma rezistentă la β-lactamine
• NU are perete celular.
2. Impermeabilitatea bacteriei pentru antibiotic
– Ex. Mycobacterium
 Dobândită: când o tulpină bacteriană anterior sensibilă la un anumit antibiotic
devine rezistentă
• Caracter de tulpină
• Ex. Staphylococcus aureus
– anterior sensibil la Penicilină,
– În prezent 90% dintre tulpinile de Sa = tulpini rezistente la Penicilină
 Mecanisme genetice
Rezistenţa apare indiferent de antibiotic

3
Rolul antibioticelor : selecţie a tulpinilor rezistente.
 mecanisme cromozomiale
- Mutaţii
=> mutante rezistente => clonă mutantă
 mecanisme extra-cromozomiale
– Achiziţia de material genetic extracromozomial
– Ex.” plasmide R “
Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
 Agenţii biologici
- Bacteriocine
Substanţe de natură proteică
Produse de unele tulpini bacteriene
Efect bactericid faţă de tulpini din aceeaşi specie si specii înrudite
Producerea de bacteriocine de către bacteriile din flora normală previne
colonizarea cu alte specii bacteriene
Tulpinile producătoare sunt imune faţă de propriile bacteriocine
- Lantibiotice
Proteine cu acţiune antimicrobiană, sunt sintetizate de bacterii gram
pozitive: Staphylococcus,Streptococcus, Streptomyces, Bacillus şi au
spectru de activitate înalt specific faţă de unele bacterii Gram pozitive
Lantibiotice
o Tip A
 Ex: nisina, epidermina, gallidermina (antibacteriene,
conservante)
o Tip B
 Ex. lanthiopeptina (acţiune antivirală anti HSV)
- Bacteriofagul
Virus care parazitează bacteriile
Rol în aderare şi penetrare în celula bacteriană
Ciclu litic (fag virulent)
 Bacteriofagul se multiplică în celula bacteriană
 Rupe peretele bacterian
 Bacteria este distrusă
Ciclu lizogenic (fag temperat)
o ADN-ul bacteriofagului se integrează în genomul bacterian
o Prin diviziunea bacteriană rezultă celule fiice care conţin informaţia
genetică a bacteriofagului
Importanţa:
o Cercetări biologice

4
 o Studii de inginerie genetică

o Terapie şi prevenţie
o Epidemiologie

 LIZOTIPIA
 Identifică sursa de infecţie în caz de epidemii

Genetica bacteriana
 Ereditatea
– însusirea generală biologică a tuturor vieţuitoarelor de a transmite
caracterele specifice speciei la urmasi
 Variabilitatea
– apariţia unor caractere diferite de cele ale genitorilor
– interesează medicina în mod deosebit
– dă nastere unor tulpini bacteriene noi:
• virulente
• rezistente la chimioterapice
• se adaptează mai bine condiţiilor de mediu
• înlocuiesc bacteriile mai puţin adaptabile.
 Functiile ADN ca material genetic
- depozitarea informaţiei genetice
- replicarea
- transcrierea si traducerea genetică
- protejarea materialului genetic propriu
- reglarea activităţii celulare
- controlul activităţii celulare

Curs 4-5

Patogenitate= capacitatea unui microorganism de a cauza boală prin virulentă sau

toxigenitate

PATOGENEZA INFECTIEI BACTERIENE

• include
– initierea procesului infectios
– mecanismele care duc la instalarea semnelor si simptomelor bolii infectioase
• interactiunea bacterie - gazdă depinde de

5
 – capacitatea microorganismului de a se stabili în macroorganism si de a cauza
leziuni
– mecanismele de apărare ale macroorganismului
• Bacteria actionează prin
– capacitatea de aderare la substratul specific
– invazivitate
– toxigenitate
– abilitate de a se sustrage răspunsului imun
• Dacă bacteria sau reactiile imune lezează suficient macroorganismul apare boala
infectioasă manifestă clinic.

VIRULENTA
Factorii somatici bacterieni care asigură virulenta bacteriei:
• pili (fimbrii) de adeziune;
• lectine – proteine cu tropism pentru carbohidrati;
• liganzi – molecule care realizează legături specifice cu molecule complementare de la
nivelul substratului;
• glicocalix;
• slime – mediu vâscos peribacterian care mediază atasarea nespecifică a bacteriilor;
• capsula – rol antifagocitar, uneori rol în aderare
• antigenul Vi de suprafată al unor bacili Gram negativi etc.

Factorii solubili bacterieni care asigură virulenta bacteriei:

• coagulaza – liberă sau legată la S.aureus;
• leucocidina – produsă de S.aureus după ce a fost fagocitat;
• catalaza – inhibă sau inactivează radicalii activi de oxigen;
• enzime litice:
• colagenaza, fibrinolizina, hialuronidaza –stafilococ, streptococ
• hemolizine;
• lecitinaza – clostridii;
• proteaze, DN-aze, RN-aze, lipaze etc.;
• substante care inhibă sau modifică răspunsul imun:
• endotoxina – creste sinteza de interleukină 1;
• IgA proteaza – meningococ, gonococ;
• proteina A – stafilococ; inhibă opsonizarea;
• producerea superantigenelor
- S.aureus;
- molecule care pot activa independent limfocitele T ceea ce poate determina
atât energie cât si hiperactivarea sistemului imun.

Etapele procesului infecțios

• MULTIPLICAREA BACTERIANĂ
După localizarea bacteriei în focarul primar de infectie începe multiplicarea bacteriană si
diseminarea germenilor în organism.
• DISEMINAREA
– poate avea loc
• direct prin tesut
– extindere locală în suprafată

6
 – extindere în profunzime
– extindere regională
• prin torentul sanguin
– bacteriemie - prezenta bacteriilor tranzitoriu în sânge
– septicemie - prezenta permanentă a bacteriilor în torentul
sanguin unde se varsă încontinuu din focare septice primare
si/sau secundare, însotită de manifestări clinice caracteristice
• ELIMINARE
Microorganismul poate fi eliminat din organismul infectat
– pe tot parcursul bolii
– doar în anumite etape de evolutie ale bolii
– prin intermediul excretiilor si secretiilor eliminate de pacient:
• materii fecale,
• urină,
• spută,
• puroi etc.

APĂRAREA NESPECIFICĂ
• constituie prima linie de apărare
• este non-antigen specifică
• nu are memorie imună / nu protejează postinfectie
• Mecanismele de apărare nespecifică, înnăscută
– s-au dezvoltat filogenetic
– sunt asigurate de factori constitutionali cu care se nasc toti indivizii
– Factorii rezistentei nespecifice sunt:
A. Bariere si mecanisme nespecifice externe:

BARIERE TEGUMENTARE
• Tegumentul este cea mai eficientă barieră mecanică si în acelasi timp ecologică si
chimică prin:
– integritate – microorganismele nu pătrund prin tegumentul intact (exceptie
leptospira);
– exfoliere - sunt îndepărtate microorganismele superficiale
– microbiota rezidentă a tegumentului dominată de bacterii Gram pozitive care
produc lipoliza sebumului;
– pH-ul usor acid datorat lipolizei sebumului

BARIERE MUCOASE
– mai complexe dar mai putin eficiente decât tegumentul
– prin mucoase pot pătrunde un număr destul de mare de bacterii în organism
– barierele mucoase actionează ca:
– bariere mecanice – prin epiteliile pavimentoase stratificate si variate epitelii
secretoare; prin secretiile care spală suprafetele;
– bariera glicoproteică – mucusul care împiedică aderarea bacteriilor de
substratul specific;
– bariera chimică – prin secretiile care contin lactoferină si lizozim;
– bariera ecologică – prin microbiota mucoaselor.

B. Bariere si mecanisme nespecifice interne :

7
 BARIERE MECANICE
- reprezentate de tesutul conjunctiv dens care poate fi depăsit
relativ usor de bacteriile care eliberează colagenaze .

BARIERA CELULARĂ
• Asigură apărarea antibacteriană prin
– fagocitoză
– pinocitoză
– include sistemele fagocitare circulante:
• granulocitar
• reticulo-endotelial
• Fagocitele sunt de două feluri:
• polimorfonucleare neutrofile (microfage) prezente în sânge
• fagocite mononucleare (macrofage)
• Importantă este actiunea celulelor „natural killer” – NK – ce au actiune
citotoxică naturală asupra celulelor infectate cu virus si asupra celulelor
tumorale.
BARIERA CHIMICĂ
• reprezentată de
– interferoni
– reactivii de fază acută
– sistemul complement

APĂRAREA SPECIFICĂ (IMUNITATEA)

• s-a dezvoltat ontogenetic pe baza unei experiente antigenice individuale
• depinde de agentul patogen
• este înalt specifică
• are memorie imună
• realizată prin efectori specifici
– anticorpii
– limfocitele T specific sensibilizate
• imunitate naturală
– activă
– pasivă
• artificială
– activă
– pasivă

• Imunitatea pasivă
– se instalează rapid
– este de scurtă durată
– anticorpii transferati – repede catabolizati
• Imunitatea activă
– se instalează relativ lent (zile,săptămâni)
• formarea de anticorpi presupune diferentieri si diviziuni celulare
este de durată

• imunitate naturală
– dobândită pasiv
• prin transferul anticorpilor materni

8
 – transplacentar la făt (IgG)
– prin colostru (IgA);
– dobândită activ
• prin elaborare de anticorpi în cursul infectiei naturale, la gazde
imunocompetente;

• imunitate artificială
– dobândită pasiv
• prin inocularea de seruri imune specifice în cadrul
– seroterapiei
– seroprofilaxiei bolilor infecto-contagioase;
– dobândită activ
• prin sinteza de anticorpi în urma administrării de vaccinuri.

Antigenele :
 Proprietăti :
– 1. imunogenitatea
i. capacitatea de a induce răspuns imun
ii. bune imunogene: proteine, carbohidrati
iii. slabe imunogene: lipide, acizi nucleici
– 2. specificitatea
i. capacitatea de a reactiona cu anticorpii specifici
 Tipuri :
• A) antigene complete
a) au ambele proprietăti
b) sunt de natură proteică
• B) antigene incomplete = haptene
a) nu sunt imunogene
b) induc răspuns imun doar legate de o moleculă “carrier”
c) se pot combina cu anticorpii specifici
d) aminoacizi, zaharuri
• Diferite tipuri de antigene :
– antigene particulare antigene solubile

Anticorp :
• alcătuit din:
– 2 lanturi identice grele de aa
– 2 lanturi identice usoare de aa
– legate prin punti disulfidice
• anticorpii posedă 3 functii biologice importante:
o 1- neutralizarea antigenului
o 2- opsonizarea
o 3 activarea complementului

CURS 6-7
Genul Staphylococcus

Stafilococi coagulazo-pozitivi: S. aureus

9
Stafilococi coagulazo-negativi (SCN) cu importanţă clinică: S. lugdunensis, S.
epidermidis, S. haemolyticus, S. saprophyticus
Produs patologic
- portaj: secreţie din cavitatea nazală anterioară, secreţie faringeană, probe de pe
tegumente (zona axilară, perianală)
- plăgi, otite, infecţii tegumentare Þ puroiul (S. aureus)
- infecţii urinare Þ urină (S. saprophyticus, S. aureus)
- infecţii gastro-intestinale, toxiinfecţii alimentare Þ materii fecale, vomismente,
alimente.
- meningite Þ LCR
- septicemie, febră puerperală Þ sânge (S. aureus, SCN)
- pneumonie Þ spută.
- infecţii nosocomiale - S. aureus meticilino-rezistent (MRSA, SARM), SCN
meticilino- rezistent
INFECTII:
impetigo stafilococic panartiu
urcior impetigo - cruste
furuncul impetigo bulos al feţei
carbuncul impetigo - pustule
• afectaţi mai mulţi foliculi piloşi mastita
adiacenţi
sindromul pielii opărite
• centrul necrotic se elimină –
ulceraţie – cicatrice

CARACTERE MORFOTINCTORIALE: frotiu din cultură pură  coci Gram (+), în gramezi
Genul Streptococcus

S. pyogenes S. grup viridans

S. agalactiae S. pneumoniae (Pneumococ)

Podus patologic:
S. pyogenes: secreţie faringiană, secreţie din leziuni tegumentare, sânge pentru serologie

10
S. agalactiae: secreţie vaginală, secreţia canalului cervical –la mamă LCR, sânge, aspirat
bronşic – la nou-născut
S. grup viridans: se găsesc în mod normal în secreţia faringiană; prin leziuni ale
mucoasei bucale pot pătrunde în sânge, cauzând endocardită subacută la pacienţi cu
leziuni ale endocardului valvular
Pneumococ: spută, LCR, sânge
• Boli invazive datorate streptococilor piogeni
- Erizipelul
- Celulite
- Fasceite necrozante
- Febra puerperală
- Sepsisul streptococic

 Boli localizate
- Faringită / amigdalită
- Scarlatină

Streptococcus pneumoniae

 infectii acute ale tractului respirator inferior:

– bronsită
– pneumonie
 infectii ale cavitătilor conecte ale tractului respirator
– sinusită
– otită medie acută
–mastoidită

 alte infectii
– peritonită
–meningită
– endocardită
– conjunctivită etc.
 Caractere morfotinctoriale
 Caractere de cultură:
o col “S” cu hemoliză b (clară, transparentă) Streptococi b-hemolitici
Genul Enterococcus

Podus patologic:
- urină
- secreţie uretrală, secreţie prostatică, secreţia canalului cervical
- puroi din plăgi
- bilă

11
- materii fecale
- sânge
 Caractere morfofotinctoriale
 Caractere de cultură:
colonii S, α hemolitice sau nehemolitice

Genul Neisseria

N. meningitidis (meningococul)
N. gonorrhoeae (gonococul)

Caractere morfotinctoriale
 coci Gram-negativi
 reniformi
 fetele adiacente aplatizate
 aspect de boabă de cafea
 dispusi in diplo, ocazional formează tetrade.
 imobili
 meningococ - structură capsulară

Neisseria meningitidis
 meningita cerebro-spinală (epidemică)
 septicemia (meningococemia)
 alte sindroame: rino-faringita, otita medie, conjunctivita, infectii ale
tractului respirator inferior, pericardita, artrita, etc.

GENUL HAEMOPHILUS

Caractere morfotinctoriale

 reuneste un grup larg de:

 cocobacili polimorfi,
 imobili,
 nesporulati,
 Gram negativi,
 aerobi si facultativ anaerobi si carboxifili

 specia cel mai frecvent implicată în infectii umane

în special la copii
 Celelalte specii izolate de la om sunt comensale oportuniste
pot fi implicate ocazional:
- în infectii din sfera oto-rino-laringiană
- la pacienti imunodeprimati
- meningita
- în septicemie

12
 - în endocardită

Escherichia coli
Produs patologic
- materii fecale, bilă
- alimente, vărsături
- urină
- puroi, LCR, sânge
 caractere morfotinctoriale
o bacili gram negativi, cu capete rotunjite, cu cili peritrichi
o necapsulaţi, nesporulaţi

 afecţiuni genitourinare (80% datorită unor patotipuri uropatogene care pot prezenta:
adezine, hemolizine, aerobactinei, ce au receptori pe tractul urinar),

Klebsiella
- caractere morfotinctoriale
- caractere de cultură
 colonii mucoase de tip M, lactozo pozitive la toate tulpinile izolate

 K. pneumoniae inoculată la şoareci intraperitoneal sau subcutan determină

septicemie mortală
 Pe lângă tipurile de Klebsiella saprofite, se pot întâlni şi specii patogene pentru
om care produc: pneumonii, bronşite, pleurezii, infecţii urinare, otite, meningite,
colecistite.
 Uneori pot da infecţii intraspitaliceşti.
 Speciile cele mai întâlnite sunt:
 Klebsiella pneumoniae care este specia cea mai întâlnită în afecţiunile pulmonare,
urinare, nosocomiale,
 Klebsiella rhinoscleromatis
 Klebsiella ozenae pot să dea afecţiuni în sfera ORL.
GENUL PROTEUS
Produs patologic
 fac parte din microflora tubului digestiv, produc diferite infecţii în condiţiile scăderii
rezistenţei organismului.
 infecţii urinare – urină
 infecţii nosocomiale (plăgi postoperatorii şi arsuri suprainfectate) – secreţie din plagă
 infecţii ORL (sinuzite, otite) – puroi
 septicemie – sânge
 meningite – LCR
 infecţii digestive (mai rare) – materii fecale
- caractere morfotinctoriale
 colonii de tip S, lactozo negative
13
  ochi de pisică (produc H2S)
Genul Shigella

 caractere morfotinctoriale
o bacili Gram negativi, neciliaţi,
 necapsulaţi, nesporulaţi

• Shigeloza = dizenteria bacteriană

• boală diareică acută

GENUL SALMONELLA
S. enterica, subspecia enterica
serogrupuri: S. typhi, S. paratyphi A, B, S. enteritidis
Produs patologic
- în febra tifoidă
o de la bolnavi:
 în prima săpt. – sânge
 în a II-a săpt. – materii fecale, bilă, suc duodenal
 în a III-a săpt. – materii fecale, sânge pentru serodiagnostic
 în a IV-a săpt. - sânge pentru serodiagnostic
o de la purtător: materii fecale după administrarea unui purgativ, bilă
- în gastroenterite – materii fecale, vărsături, alimente
în septicemii – sânge

 caractere morfotinctoriale
o bacili Gram negativi, ciliaţi peritrichi, nesporulaţi, ne capsulati

Familia Psedomonaceae

Patogenie:
o Infectii purulente cu localizari variate: respiratorii, gastro-intestinale, endocardice,
urinare, plagi (suprainfectii), chiar infectii generalizate (septicemii).

CURS 8
Genul Vibrio(holera)
Genul Vibrio include mai multe specii. Cea mai bine cunoscută specie este Vibrio cholerae.
Bacteria Vibrio cholerae este considerată potenţial periculoasă şi letală de aceea se impune
respectarea riguroasă a măsurilor de protecţia a muncii. Vibrio cholerae (vibrionul holeric)
este un germen mobil, aerob sau facultativ anaerob, oxidază pozitiv, rezistent la pH alcalin şi
săruri biliare. Produce toxina holerică şi respectiv holera.
Diagnosticul este bacteriologic, direct şi trebuie realizat urgent.
PRODUSELE PATOLOGICE respectă regulile impuse. Se recoltează materii fecale sau/şi
lichid de vărsătură.
Caractere morfotinctoriale: bacili gram-negativi
14
Familia Spirochetaceae:
Cuprinde bacterii de forma spiralata (spirochete),incadrate in 3 genuri, toate implicate in
patologia umana:
o Genul Treponema, care cuprinde:
o specii saprofite, comensale ale mucoaselor genitala si bucala,
o specii patogene, majoritatea implicate in boli cu transmitere veneriana;
– Treponema pallidum (ME)
o Genul Leptospira, cuprinde bacterii implicate in producerea leptospirozelor ;
– Leptospira interrogans(ME)
o Genul Borrelia cuprinde bacterii implicate in aparitia boreliozei, febrelor recurente si a
bolii de Lyme.
Genul Treponema
Produse patologice:
- serozitate din şancrul sifilitic (stadiul I)
- sânge (serologic).
• CARACTERE MORFOTINCTORIALE:
Este reprezentat de:
· bacterii spiralate, cu 10-20 spire (egale, dispuse in acelasi plan),
o vizibile doar la microscopul pe fond intunecat (spirochete);
o au capetele ascutite (cu rol in penetrarea mucoaselor intacte si a tegumentelor cu
microleziuni),
o flexibile si foarte mobile (miscari de rotatie, insurubare…);
Tipuri de infectii: Sifilisul
Borrelia burgdorferi
• Produs patologic
• - sânge – pentru serologie
• - LCR
• - căpuşa infectantă
Leptospira
• Leptospira interrogans
• Leptospira biflexa
• Leptospiroza este o boala infectiosa acută care se manifestă prin febră, intoxicație,
cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului,
sistemului nervos și cardiovascular.
• Sursa de infecție o constituie șobolanii și alte rozătoare, vitele, porcii.
• se elimină prin urină, infectând solul, bazinele de apă și produsele alimentare.
• Oamenii se îmbolnavesc în timpul scăldatului în iazuri infectate, în timpul lucrărilor
agricole pe terenuri umede, etc. Microbul pătrunde în organism prin piele, prin
mucoasele nazale sau oculare. Ajunși în organism, microbii pătrund în sânge unde se
înmulțesc și apoi trec în diverse organe - rinichi, ficat, inimă, etc.
• Produse patologice
- prima săptămână de boală: sânge (pentru evidenţierea leptospirei)
- din a doua săptămână:
• urină (recoltată după alcalinizare)

15
 • LCR
• sânge – pentru serologie
• Morfologie:
• - forme spiralate, spire regulate, dese şi mici, cu capetele încurbate
• - dimensiuni: 6-40 /0,25mm

CURS 9
Genul Corynebacterium. Difteria
• Din punct de vedere morfotinctorial sunt bacili Gram pozitivi, pleiomorfi, deformati
la unul sau ambele capete (corpusculi metacromatici Babes–Ernst, care contin
substante de rezerva si pot fi pusi in evidenta doar prin coloratii speciale: Del
Vecchio); in frotiul din produsul patologic, au asezare caracteristica ”in litere
chinezesti” sau „majuscule: X, Z, Y, M, N…” sau „in palisada”
Produsul patologic:
• falsă membrană, secreţie faringiană;
• secreţie nazală la purtători;
• secreţie conjunctivală, vulvară, din plăgi.

Principalul reprezentant patogen este agentul etiologic al difteriei: Corynebacterium

dyphteriae cu trei variante, in functie de gravitatea infectiei: gravis, mitis, intermedius.
• De remarcat faptul ca numai tulpinile lizogenizate cu un bacteriofag (β-tox) sunt
patogene, deoarece bacteriofagul contine informatia genetica care codifica sinteza
exotoxinei responsabile de producerea leziunilor celulare.

ANAEROBI PATOGENI
• Veillon a impartit germenii anaerobi in:
– Anaerobi telurici (sporulati), care apartin genului Clostridium (Clostridium
tetani, Clostriudium botulini, Clostridium perfringens, Clostridium difficile)
– Anaerobi endogeni (nesporulati) sunt inclusi in „flora Veillon”.
• Principalele cauze predispozante ale infectiilor cu anaerobi sunt:
– diabetul zaharat si angiopatia diabetica,
– alcoolismul,
– corticoterapia,
– imunosupresia,
– tratamentul cu Aminoglicozide,
– plagile profunde,
– corpii straini,
– manopere invazive (interventii chirurgicale…).
Genul Clostridium
• Este reprezentat de bacterii patogene pentru om; din punct de vedere
morfotinctorial sunt bacili Gram pozitivi, mobili (exceptie este Clostridium
perfringens) sporulati, unii sunt capsulati (Clostridium perfringens).

Clostridium tetani sintetizează toxina tetanică şi produce tetanos descendent la om.

16
 Este agentul etiologic al tetanosului

Produse patologice:
• - fragmente bioptice din plăgi contaminate;
• - probe de pământ, de metal;
• - materii fecale;
• - medicamente injectabile;
• - cat-gut.

Clostridium botulinum
• Botulinismul se caracterizeaza prin: diplopie, deglutitie ingreunata, tulburari de
vorbire,paralizii ale musculaturii implicate in respiratie, cu asfixie si moarte.
• Produse patologice:
• - ser;
• - probe de alimente;
• - urină;
• - materii fecale;
• - fragmente de organe.

Clostridium perfringens si alte Clostridii ale gangrenei gazoase

• Principalii reprezentanti sunt:
o Clostridium perfringens,
o Clostridium oedematiens,
o Clostridium hystoliticum.

Produse patologice:
- ser;
- probe de alimente;
- materii fecale.

Proprietati morfotinctoriale
• Sunt bacili Gram pozitivi, imobili, capsulati, cu spor central (forma caracteristica
de „suveica” sau ”barcuta”)

Bacillus anthracis
Produse patologice:
- în cărbunele cutanat - exsudat din pustula malignă;
- în cărbunele intestinal - materii fecale;

17
 - în cărbunele pulmonar - spută;
- în formele septicemice - sânge;
- pentru diagnostic retrospectiv - fragmente de organe.
• morfotinctoriale: sunt bacili Gram pozitivi, mari (3-5 μm lungime/1-1,2 μm grosime),
cu capetele tăiate drept sau uşor concave, imobili. Sporul se formeaza în prezenţa
oxigenului, are diametrul egal sau mai mic decât grosimea bacilului, este oval şi este
dispus central;

CURS 10 IZOLAREA SI IDENTIFICAREA MICOBACTERIILOR

Mycobacterium tuberculosis
Mycobacterium leprae

Tipuri de infectii+Produsul patologic

- în tuberculoza pulmonară–spută, aspirat bronşic, lichid pleural, spălătură gastrică
- în tuberculoza renală – urina (toată cantitatea de urină emisă dimineaţa)
- în tuberculoza genitală – secreţie vaginală, cervicală, spermă, secreţie prostatică
- în tuberculoza articulară, osoasă – lichid sinovial, puroi
- în tuberculoza ganglionară – material din puncţie ganglionară, puroi
- în meningita tuberculoasă – LCR
Identificare
- caractere morfotinctoriale
- caractere de cultură
o tipul uman are o creştere lenta, favorizată de prezenţa glicerinei
 creşte în 2-3 săptămâni
 colonii de tip R, neregulate, uscate, conopidiforme, ca firmiturile de
pâine
 coloniile se detaşează uşor de pe mediu şi se emulsionează greu în SF
 în mediu lichid formează la suprafaţă un văl gros ce se întinde mai
repede
o tipul bovin are o creştere rapid
 colonii de tip S, mici, netede
 coloniile se detaşează greu de pe mediu şi se emulsionează uşor în ser
fiziologic
 în mediu lichid formează la suprafaţă un văl subţire, friabil, cu
dezvoltare lentă
- inoculare la animale de experienţă – cobaiul

Genul Mycobacterium
• Din punct de vedere clinic, tuberculoza se caracterizeaza prin: oboseala, astenie,
subfebrilitati vesperale, hemoptizie, antecedente personale patologice incarcate
(fumator, afectiuni respiratorii frecvente, purtator cronic, nivel socio-economic
scazut).
Genul Mycoplasma
• M. hominis

18
 • M. pneumoniae
• M. genitalium, M. orale, M. salivarium

Produsul patologic
• - periaj endobronsic, lavaj bronho-alveolar
• - grataj al mucoaselor
• - urină
• - aspirat gastric (nou-născuţi)
• - secreţie vaginală
• - sânge (dg. serologic)

• Caractere morfotinctoriale
- sunt bacterii foarte mici, cu dimensiuni de 300 nm motiv pentru care nu pot fi evidenţiate la
microscopul optic.
- nu au perete bacterian, lipsa peretelui bacterian le conferă o foarte mare plasticitate si
polimorfism
- apar ca forme filamentoase, bacilare, cocoide.

Genul Chlamydia
• Chlamydia trachomatis
• Chlamydophyla psittaci
• Chlamydophyla pneumoniae
• - bacterii mici, 0,2 μm, cocoide, paraziţi intracelulari obligatorii cu perete rigid,
multilaminat, asemănător ca structură cu cel al bacteriilor Gram negative.

Chlamydia trachomatis
Produsul patologic
- raclajul blând al mucoaselor pentru a recolta celule
- se examinează:
• produs endouretral, din endocolul uterin (recoltor special – burete/perie)
• raclat conjunctival
• de la nou născut se recoltează secreţia nasofaringiană
• de la cazurile de limfogranulomatoză veneriana se examinează aspiratul ganglionar si
puroiul din fistulă.

Chlamydophila psittaci
Produs patologic
• pentru diagnosticul psitacozei/ornitozei
- spută
- tampon nasofaringian
- ţesut pulmonar
- sânge – diagnostic serologic

19
Chlamydophila pneumonia
Produs patologic:
- spută, lavaj bronho-alveolar
- sânge - serologie

CURS 11
Virusul hepatitei A (HAV)

• STRUCTURA VIRALA- Este un Picornavirus, catalogat initial ca fiind un

Enterovirus 72; ulterior s-a conchis ca face parte din Genul Heparnaviridae.
Este un virus cu ARN neinvelit .

• MOD DE TRANSMITERE- Hepatita A este o infectie cu caracter epidemic, fiind

cunoscuta si sub denumirea de„boala mainilor murdare”; transmiterea se face asadar
prin intermediul apei, alimentelor contaminate si direct prin intermediul obiectelor si a
mainilor murdare.

• DIAGNOSTICUL DE LABORATOR- se face prin determinarea AgHAV in

materiile fecale si in bila, precum si prin determinarea Ac HAV (IgG, IgM) in serul
pacientului.
• IgG HAV sunt protectivi pentru o noua reinfectie.

Virusul hepatitei B (HBV)

• STRUCTURA VIRALA -Face parte din Familia Hepadnaviridae, fiind un virus cu
ADN, invelit.

• MOD DE TRANSMITERE
Virusul hepatitei B se transmite:
• pe cale sexuala,
• transplacentar (de la mama la fat),
• posttransfuzional,
• in urma unor manopere invazive (prin ace de seringa, extractii
dentare,operatii

 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR- se pune prin identificarea:

• markerilor virali din serul pacientilor:
• Ag HBs,
• AgHBe (prin teste ELISA); Atentie! Ag HBc nu poate fi detectat
decat in tesutul hepatic;
• ADN-viral (prin PCR- reactia de polimerizare in lant);
• markerilor serici: Ac anti HBs, Ac anti HBc, Ac anti Hbe;
• metode nespecifice:
• enzimatici: GOT, GPT
• teste ce pun in evidenta tulburarile metabolismului pigmentilor biliari
(UBG)
20
 • teste de disproteinemie (scade fractiunea albuminica si cresc
fractiunile β si γ globulinica).

Virusul hepatitei C (NANB HV)

• STRUCTURA VIRALA -apartine Familiei Flaviviridae, fiind un virus cu ARN,
invelit

• MOD DE TRANSMITERE -Calea de transmitere este contactul sexual si parental

(transfuzii, transplacentar, manopere invazive)

• DIAGNOSTICUL DE LABORATOR- consta in identificarea si dozarea Ac anti

HCV si detectarea ARN viral (prin PCR).

Virusul hepatitei D
• STRUCTURA VIRALA -apartine Familiei Togaviridae; fiind un virus incomplet,
nu se poate multiplica decat in prezenta virusului hepatitei B (coinfectie sau
suprainfectie),
• MOD DE TRANSMITERE- modalitatile de transmitere sunt similare cu cele de
transmitere ale virusului hepatitei B
• DIAGNOSTICUL DE LABORATOR- se bazeaza pe identificarea markerilor
specifici hepatitei B, concomitent cu decelarea markerilor hepatitei D (Ag HDV, Ac
anti HDV, ARN- viral).

Infectia cu HIV
(Human Immunodeficiency Virus- Virusul imunodeficientei umane dobandite)
STRUCTURA VIRALA :
· miezul este format din doua catene identice de ARN si subunitati ale
reverstranscriptazei (enzima cu rol in transcriptia ARN viral in ADN care va fi ulterior
integrat in genomul celulei gazda);
· capsida – prezinta doi determinanti antigenici majori, utili in diagnosticul de
laborator (p24 si p25),
· anvelopa - prezinta mai multi determinanti antigenici majori (gp120, gp41 si p18,
unde gp sunt glicoproteine si p este proteina), importante din punct de vedere al diagnosticul
serologic si in atasarea la receptorii celulari; aceste structuri proteice prezinta o mare
variabilitate ceea ce permite aparitia de subtipuri cu proprietati antigenice noi (aparitia
unor mutante); asa se explica posibilitatea virionului de a se sustrage mereu de anticorpii
neutralizanti anti HIV, precum si greutatile intampinate de cercetatori in obtinerea unui
vaccin eficient.
MOD DE TRANSMITERE:
 contact sexual,
 manopere de manechiura- pedichiura,
 manopere invazive: tatuaje, acupunctura, injectii, extractii dentare, operatii
chirurgicale, endoscopii.
 transplacentar, transfuzii sanguine.

21
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR:

• Hemoleucograma - se caracterizeaza prin: pancitopenie (leucopenie cu limfopenie,

anemie, trombocitopenie),
• Scade raportul LTh/ LTc,
• IDR la tuberculina este negativ (anergie),
• Β2 microglobulina este crescuta (semn al distructiei limfocitelor),

CURS 12
1.Distinctia dintre microbiota, contaminare,colonizare, stare de infectie(def):
• Flora (microbiota) normală: totalitatea germenilor care se găsesc în mod
permanent (rezidenţi) sau tranzitoriu pe suprafaţa corpului sau în diferite
cavităţi, fără a cauza îmbolnăviri la persoane imunocompetente.
• Numai un număr mic dintre microorganismele care alcătuiesc flora normală, sunt
constant şi iremediabil patogene.
• contaminarea reprezintă prezenţa microorganismelor pe suprafaţa corpului fără
multiplicare şi fără o reacţie din partea organismului-gazdă.
• colonizarea este multiplicarea unui microorganism pe suprafeţele gazdei fară o
reacţie detectabilă din partea acesteia (răspuns inflamator).
• starea de infecţie - pătrunderea şi multiplicarea microorganismelor patogene în
ţesuturile gazdă. Infecţia poate fi urmată, însă nu obligatoriu, de starea de boală.
• în funcţie de reactivitatea şi de starea de receptivitate sau de rezistenţa organismului
gazdă, în urma infecţiei pot apărea consecinţe variate.
• Când răspunsul organismului gazdă faţă de multiplicarea germenilor rămâne la nivel
umoral şi celular, rezultă starea de infecţie inaparentă, în acest caz apar purtătorii de
germeni patogeni care nu prezintă semne de boală.
• Numai când rezistenţa organismului faţă de infecţie este depăşită şi survin tulburări
funcţionale şi/sau leziuni anatomice apare starea de boală.
2. Flora normală a cailor respiratorii, stomac, intestine, a cav bucale, tract urinar, a
tegumentelor, cai genitale, ochilor
OCHI:
 Conjunctiva poate fi populată de: Micrococcus, corinebacterii, Aspergillus, Candida,
Penicillium, Rhodotorula.
 Flora tranzitorie: Haemophilus spp., Neisseria spp., streptococi alfa hemolitici.
 Factori de apărare locală: lacrima are efect de spălare,lizozimul are activitate
antibacteriană

22
  Cei mai frecvenţi patogeni (în cazul unor leziuni pot cauza infecţii): S. aureus, S.
epidermidis, S. haemolyticus, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae,
Chlamydia trachomatis, Moraxella spp., Klebsiella spp, Enterobacter spp.
 Ulceraţii datorate lentilelor de contact: Bacillus cereus, Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter, Acanthamoeba spp.
CAI RESPIRATORII:
 urechea medie, sinusurile paranazale, bronhiolele, plămânii, pleura sunt sterile
 Flora rezidentă a căilor respiratorii superioare: streptococi alfa hemolitici, neisserii
saprofite, corinebacterii, Fusobacterii, spirochete, ş.a.
 Pe mucoase intacte pot fi prezente tranzitoriu: S. aureus, S. pyogenes, N.meningitidis;
Haemophilus influenzae ş. a.
Nu se produce infecţie:
o dacă nr. de germeni este redus,
o dacă germenii au un defect de patogenitate (lipsa capsulei),

o dacă există imunitate faţă de serotipul respectiv.

o Starea de purtător al unui germen patogen: prezenţa permanentă sau tranzitorie
a unui patogen obligat (S. aureus, S. pyogenes, S. pneumoniae, N.
meningitidis) în flora normală a căilor respiratorii superioare, fără a produce
îmbolnăvire. !focar de epidemii în colectivităţi, spitale
Cavitatea bucală
 variază în funcţie de vârstă
 biotopuri diferite: palatul, suprafaţa limbii, buzele, suprafaţa dinţilor, fisuri ale
dinţilor, gingiile, saliva
 Flora rezidentă: streptococii din grupul viridans (bacteriile dominante – S. salivarius
98%, S. mutans), neisserii saprofite, anaerobii Veillonella, Actinomyces,
Fusobacterium, Bacteroides spp., Prevotella spp., Porphyromonas spp.; lactobacili,
spirochete
 Tranzitoriu: stafilococi coagulazo-negativi
-- Mucoasa bucală este colonizată cu numeroase bacterii saprofite al căror echilibru este
păstrat prin diferite mecanisme de competiţie, antagonism sau complementaritate.
-- Unele bacterii, în anumite condiţii, pot deveni patogene.
-- Bacteriile care produc cele mai frecvente afecţiuni ale mucoasei bucale sunt: streptococul,
stafilococul şi candida
• Esofagul, stomacul
 În esofag – bacterii provenite din alimente şi salivă

23
  În stomac nu există floră rezidentă
 Rar se izolează: lactobacili, alte bacterii
• Intestinele
 Intestinul subţire: floră tranzitorie, nr. mic de germeni (E. faecalis, lactobacili)
 Flora colonului:
o 95-99% germeni anaerobi: Bifidobacterium bifidum , Bacteroides
fragilis (1011/g materii fecale)
o germeni facultativ aerobi: E. coli (109/g materii fecale), Enterococcus

o faecalis(103/g materii fecale).

o germeni tranzienţi: Klebsiella, Proteus, Enterobacter,

o la sugari alimentaţi
o natural: predomină Lactobacillus bifidus

o artificial: apar germeni facultativ aerobi şi Bacteroides fragilis.

Căile urinare
 sunt sterile
 orificiul uretral extern poate fi colonizat cu germeni proveniţi de pe tegumente, din
materiile fecale, din mediu, din cavitatea bucală la ambele sexe legat de activitatea
sexuală, la femei din flora vaginală, vulvară: S. epidermidis, E. faecalis, E. coli,
Proteus spp., streptococi alfa-hemolitici.
 germeni rezidenţi (în nr. redus): Bacteroides, Fusobacterium, corinebacterii, neisserii
nepatogene, enterobacterii, enterococi, mycoplasme, streptococi din grupul viridans,
Mycobacterium smegmatis.
 tranzitoriu: clostridii, hemofili, coci anaerobi
Flora uretrala
- Prostata, canalele ejaculatoare, veziculele seminale, canalele deferente, epididimul,
testiculele, sunt normal sterile.
- Această situaţie este asigurată prin: acţiunea mecanică a micţiunii şi a ejaculării, prin lipsa
colonizării microbiene a uretrei proximale normale, dar mai ales prin acţiunea antibacteriană
a unui polipeptid care conţine zinc şi care este eliminat de secreţia prostatică.
- uretra distală este colonizată de speciile microbiene descrise la tractusul urinar.
Flora vaginală
 variază în funcţie de statusul hormonal

24
  înainte de apariţia ciclurilor menstruale este paucibacilar, datorită
mecanismelor de apărare nespecifice - în cazul unei igiene deficitare pot
predomina enterobacteriile
 la femei fără activitate sexuală:
o predomină lactobacilii (flora Döderlein); + mycoplasme nepatogene,

stafilococi, enterococi, streptococi alfa hemolitici, Candida, coci Gram

pozitivi anaerobi, Bacteroides spp.
o flora tranzientă: clostridii, enterobacterii

 femei cu activitate sexuală: extrem de variabilă, depinde de igiena personală, obiceiuri

sexuale, flora partenerilor, intensitatea vieţii sexuale, metode anticoncepţionale,
cantitatea de glicogen, tratamente cu antibiotice, flora toaletei de acasă şi de la locul
de muncă.
 flora vaginală: unică
- perturbarea echilibrului florei vaginale poate duce la infecţii endogene, pe
când flora echilibrată poate masca timp îndelungat o infecţie exogenă.
Tegumente si par
 variază în funcţie de vârstă
o nou-născut: floră tranzitorie alcătuită din flora vaginală a mamei

o sugar: influenţată de flora mamei, flora intestinală a copilului

o copii: determinată de flora colectivităţii din care fac parte
o adulţi: determinată de flora ambientală a căminului şi a locului de muncă
o tegumentele sunt populate de: bacili aerobi din aer, Micrococcus,

Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus capitis, corinebacterii;

 încheieturile sunt colonizate de germenii anaerobi:
Propionibacterium spp, Peptostreptococcus spp.,
 tegumentele din regiunea anală, perianală: enterobacterii, S. saprophyticus, clostridii
 La persoanele care lucrează în brutării, cofetării: Candida
 Dintre patogeni pot fi întâlniţi tranzitoriu: Staphylococcus aureus,
Streptococcus pyogenes. S. aureus poate fi rezident la persoanele care
lucrează în mediu spitalicesc.
Rolul florei normale: împiedicarea colonizării cu germeni patogeni

25
3.Colonizări microbiene anormale (disbioze)
• Aceste colonizări microbiene anormale se numesc disbioze. Ele fac trecerea de la
relaţiile de comensalism şi simbioză la cea de parazitism.
Apar în următoarele împrejurări:
• Lipsa sau insuficienţa unor bariere antimicrobiene.
- la pacienţii cu hipo sau aclorhidrie gastrică numărul bacteriilor din duoden şi jejun
depăşesc IO6 UFC/ml, cu predominanţa bacililor coliformi şi a bacteriilor anaerobe;
- plăgile pot fi tranzitoriu colonizate cu bacterii condiţionat sau accidental patogene.
• Modificarea cantitativă şi calitativă a substratului nutritiv oferit pentru dezvoltare (în
insuficienţe digestive care interesează una sau mai multe enzime). De exemplu la
persoanele cu ten seboreic, excesul de sebum favorizează dezvoltarea de stafilococi al
căror lipaze eliberează din sebum cantităţi mari de acizi graşi care irită ţesuturile şi
favorizează apariţia acneei.
• Modificarea condiţiilor fizico-chimice ale tegumentului. Transpiraţia abundentă în
condiţiile climatului cald şi umed, favorizează colonizarea excesivă cu Malassezia
furfur care determină pitiriazis verzicolor (keratomicoză).
• Modificarea receptorilor pentru liganzii bacterieni. La pacienţii spitalizaţi timp
îndelungat şi în condiţii stresante, orofaringele poate fi colonizat cu bacili Gram
negativi, sub acţiunea unor proteaze asupra glicocalixului celulelor orofaringiene,
determină pierderea fibronectinei.
• Administrarea unor antibiotice care labilizează microbiocenozele prin eliminarea
bacteriilor sensibile şi colonizarea anormală cu contaminanţi rezistenţi. De exemplu
după administrarea unor antibiotice (macrolidelor chinolonelor, cefalosporinelor) apar
colitele pseudomembranoase, adevărate boli ecologice, care permit înmulţirea
necontrolată a Clostridium difficile, care elaborează o citotoxină responsabilă de acest
sindrom diareic grav. Tratamente îndelungate cu tetracicline, determină înmulţirea
excesivă, la nivelul cavităţii bucale, colonului, vaginului şi pliurilor ano- rectale, cu
Candida albicans, levură rezistentă la tratamentul antibacterian, care poate iniţia
infecţii uneori grave.
CURS 13
compozitia plăcii dentare, caract biofilmului
-fct microbian in etilogia bolii parodontale
Placa bacteriana dentara
Sistem ecologic aderent la suprafaţa dinţilor, format dintr-un substrat organic şi un complex
bacterian, sistem care formează un biofilm stratificat şi compact şi care nu poate fi
îndepărtat prin simpla spălare cu jet de apă sau clătire, ci prin raclare sau periaj.
Cavitatea bucală are mai multe situsuri ecologice care reprezintă ecosisteme bacteriene
foarte diferite:

26
 • limba;
• mucoasa bucală;
• bacterii aderente pe dinţi până la marginea gingivală
• saliva.
Placa bacteriană conţine în jur de 80% apă, din care 50% este dată de fracţiunea celulară, iar
restul de 30% de fracţiunea acelulară.
Greutatea uscată reprezintă 20% din greutatea plăcii bacteriene si conţine:
• în proporţie de 1\3 o  fracţiune hidrosolubilă  în care intră proteine, peptide,
aminoacizi liberi, polizaharide şi glicoproteine,
• In proporţie de 2/3 o  fracţiune insolubilă, alcătuită în cea mai mare parte din
proteine alături de care se întâlnesc lipide, hidrocarbonate şi substanţe minerale în
proporţie aproximativ egală.

Compoziţia (uscata) plăcii:

• 70-80% bacterii, de la 200 la 500 de specii diferite, care formează un conţinut de
circa 10 ^8 microorganisme, printre care se află, de asemenea, mycoplasme,
protozoare si fungi, dar într-un procent mai mic.
• Microorganismele predominante în placa bacteriană sunt: streptococii facultativ
anaerobi şi strict anaerobi (40%) şi bacili Gram pozitivi facultativ anaerobi şi aerobi
(bacili difteroizi 4l%), urmaţi de bacili Gram negativi anaerobi(Bacteroides 4% şi
Fusiformis 4%), cocii Gram negativi anaerobi (Veillonella 4%) şi aerobi (Neisseria
3%), vibrionii anaerobi 2% şi lactobacilii sub l%.
• Alături de bacterii, în placă se găsesc celule epiteliale şi leucocite. Acestea sunt
distribuite într-o matrice extracelulară care conţine proteine, polizaharide şi lipide
provenite din salivă şi produşii de metabolism bacterian.
• Componenta anorganică a plăcii este reprezentată de calciu şi fosfor. Creşterea
componentei anorganice duce la transformarea plăcii în tartru
BIOFILMUL
• Biofilmele sunt comunităţi de microorganisme şi produse extracelulare aderente
ferm de un suport celular sau inert, cu un grad înalt de organizare.
• Bacteriile aderente ale biofilmului au caracteristici deosebite de bacteriile libere ale
aceleiasi specii, in sensul ca pot prezenta o rezistenta deosebita fata de actiunea
antibioticelor, dezinfectantelor, precum si de factorii de aparare ai
macroorganismului.
• În mediile naturale, comunităţile bacteriene au rol în degradarea materiei organice şi a
poluanţilor.

27
• Activităţile biologice ale comunităţilor bacteriene sunt rezultatul cooperării unor
bacterii cu capacităţi metabolice complementare.
• Streptococii reprezintă 60-90% dintre bacteriile care colonizează smalţul dentar în
primele 4 ore după periajul dentar.
• Bacteriile colonizatoare primare coagregă numai cu un set de colonizatori timpurii
(Actinomices, Capnocytophaga, Eikenella, Haemophillus, Prevotella, Veillonella) şi,
în general, nu coagregă cu colonizatori tardivi (Porphyromonas gingivalis).
• Puntea de legătură între cele două categorii de colonizatori este Fusobacterium
nucleatum.
• Boala parodontală este produsă de bacterii din pl. bacteriana, dintre acestea:
Actinobacillus actinomycetem comitans, Porphiromonas gingivalis, Bacteroides
forsythus, sunt cele mai frecvente bacterii Gram (-), asociate cu periodontita.
Factorul microbian în etiologia bolii parodontale
• Se consideră că toţi factorii care influenţează etiopatogenia şi evoluţia
parodontopatiei sunt favorizanţi sau predispozanţi, dar nu constituie cauza
parodontopatiei.
• Factorul cauzal este considerat factorul microbian.
• Se poate afirma că factorul determinant este răspunsul imun al organismului.
• Parodontopatia este rezultatul interacţiunii între complexul bacterian din placa
bacteriană şi răspunsul imun al gazdei, terenul.
• Unii autori consideră că trebuie inclusă şi trauma ocluzală drept factor cauzal.
• Nici unul dintre microorganismele izolate din placă nu satisface însă condiţiile de
patogenitate pentru a se demonstra că este agentul cauzal al parodontopatiei.
• De aceea, se ia în consideraţie o asociaţie microbiană, complex bacterian şi nu un
anume microorganism care produce boala parodontală.
• Nu s-a dovedit că se poate provoca boala parodontală prin inocularea unui anumit
microorganism.
• Este dovedit însă că acumularea de pl.bacteriana duce la inflamaţia parodonţiului şi
distrucţia ţesuturilor parodontale, dar, deşi acest fapt este bine documentat, există
destui subiecţi unde acumulări mari de pl.bact. corespund unor leziuni minime
parodontale, iar la alţi subiecţi cu pl.bact. minimă, apar leziuni mari în parodonţiu şi
răspunsul de vindecare nu apare atunci când se înlătură p. bact.
• Diagnosticarea şi tratamentul parodontopatiei trebuie să se bazeze pe înţelegerea
pl.bacteriene şi formării ei, dar şi pe o înţelegere a interacţiunii complex bacterian –
răspuns imun, care explică evoluţia bolii.

28
CURS 14
Microbiota asociată gingivitelor
• Primele studii asupra microbiotei gingivitelor au utilizat eşantioane de placă colorată
Gram.
• S-a evidenţiat faptul că microbiota se schimbă de la dominant Gram (+) la o floră mai
complexă care include un număr mare de bacterii Gram (–) şi forme spiralate.
• Studii ulterioare pe gingivite experimentale au raportat o schimbare de la o placă
dominant streptococică la una în care domină speciile Actinomyces.
• Creşterea numărului de specii de Actinomyces dezvoltă masa plăcii. Sângerarea
gingivală este asociată cu o creştere a Actinomyces vâscosus şi a speciilor Bacteroides
pigmentate, identificate astăzi cu Porphyromonas gingivalis şi Prevotella intermedia.
• Se mai găsesc Capnocitophaga, Fusobacterium nucleatum, Eubacterium timidum,
Treponema şi Bacteroides.
• Este dovedit că acumularea de pl.bact. implică o progresie ecologică secvenţială a
schimburilor bacteriene. Când este atins un anumit nivel al complexităţii bacteriene se
observă o creştere a speciilor Gram (-) anaerobe, asociată unei dezvoltări a inflamaţiei
gingiei care înaintează spre parodonţiu.
Microbiota asociată parodontitelor
• Bacteriile asociate parodontitei se găsesc într-un ecosistem matur complex, diferit de
cele găsite în parodonţiul sănătos sau gingivită. Se insistă chiar pe existenţa unei
microbiote specifice parodontopatiei cronice, din care enumerăm: Porphyromonas
gingivalis, Fusobacterium nucleatum, Prevotella intermedia, Capnocitophaga,
Spirochete, Actinobacilus, Actinomycetem comitans şi Bacteroides forsitus.
• Porphyromonas gingivalis este o tulpină anaerobă imobilă; pe coloraţie Gram apar
tulpini scurte Gram (–) sau coci uşor alungiţi. Pe mediu de sânge-agar formează
colonii negre maronii.
• Porphyromonas gingivalis este prezenta în p.b. din parodontopatii şi mai puţin în
placa din gingivite.
• eliminarea ei a fost asociată cu efecte clinice de succes în tratamentul
parodontopatiilor, în timp ce persistenţa Porphyromonas a fost asociată cu recurenţa
bolii.
• Porphyromonas gingivalis are ca factori de virulenţă importanţi: colagenaza,
endotoxina, proteaze, H2S şi amoniac, putând să inducă resorbţia osoasă, distrugerea
ţesutului de legătură, producerea de citokine şi inhibarea mecanismelor de apărare ale
gazdei.

29
• Efectul patogen este determinat de factori antifagocitari: capsulă, factori leucopenici,
cu efecte toxice asupra fibroblastelor şi celulelor epiteliale.
• Porphyromonas gingivalis poate pătrunde în epiteliu şi să se multiplice aici.
• Experimental, adăugând Porphyromonas gingivalis la un ecosistem microbian
complex, la maimuţe, s-a iniţiat o pierdere osoasă progresivă şi semne clare de
parodontopatie.
• Fusobacterium nucleatum se găseşte în stadiile precoce ale pl.bact., creşte în
gingivite şi capătă proporţii în parodontopatii.
• Fusobacterium nucleatum este o tulpină anaerobă Gram (-), alungită şi cu capetele
rotunjite.
• Rolul pe care Fusobacterium nucleatum îl are în declanşarea şi progresia
parodontopatiei este mai puţin evidenţiat deoarece sunt implicate şi unele subspecii
(vincentii, nucleatum şi polymorphum) cu care au fost anterior considerate ca un
singur grup bacterian.
• Prevotella intermedia a fost asociată cu parodontopatia juvenilă şi parodontopatia
avansată, dar se găseşte în special în gingivită.
• În general, asocierea dintre Prevotella intermedia şi progresia parodontopatiei sau
rezoluţia bolii nu este certă.
• Prevotella intermedia are mulţi factori de virulenţă care se găsesc la Porphyromonas
gingivalis şi produce leziune tisulară extinsă când se injectează subcutan.
• Prevotella intermedia a fost subdivizată în două specii: Prevotella intermedia şi
Prevotella nigrescens.
• Studii recente indică faptul că mostrele de placă de la pacienţii cu parodontopatie
prezentau mai frecvent Prevotella intermedia decât Prevotella nigrescens, în timp ce
mostrele cu gingie sănătoasă prezintă dominant Prevotella nigrescens.
• Până în prezent nu a fost evaluat exact potenţialul patogen al Prevotellei în
parodontită.

30